imaginea republicii moldova în străinătate - Biblioteca Naţională a ...

Istorietarea ei de reşedinţele episcopale de mai înainte, nu seputea vizita după canoane şi a se căuta cu acurateţe decătre episcopi”. (P. 15)„N. Iorga susţinea că episcopia a fost aşezată la Huşipentru că «aici erau moşii ale Domniei, ce puteau fi dăruite»şi pentru că «în oraş se afla o bună biserică vechede la Ştefan cel Mare».Elementul esenţial în constituirea unei noi episcopii cusediul la Huşi a fost – aşadar – evoluţia relaţiilor internaţionale,la acest târg, altădată domnesc, amplasarealocalităţii într-o zonă de unde era posibilă supraveghereaş.a.m.d.” (P. 15-16)În această lucrare este prezentată lista tuturor ierarhilorpână în momentul desfiinţării ei, de asemenea, profesorulŞtefan Plugaru, într-o perspectivă istorică, neînfăţişează contextul istoric foarte zbuciumat al anului1812, când, pentru prima dată, acest străvechi ţinut alromânilor a fost anexat Imperiului ţarist, în urma căruiaa început, atât pe cale bisericească, cât şi politică,rusificarea forţată şi brutală a naţiunii române de originelatină.„ În anul 1812, odată cu răpirea teritoriului dintre Prutşi Nistru al Moldovei (Basarabia), în eparhia EpiscopieiHuşilor a rămas numai ţinutul Fălciului, dar şi acestaciuntit, fiind lipsit de satele aflate în stânga Prutului.Ţinuturile de peste Prut, care făceau parte pânăatunci din această eparhie, au fost încorporate, în modnecanonic, la noua eparhie rusească, întemeiată în anul1813, şi denumită «a Chişinăului şi a Hotinului», cutitlul de Arhiepiscopie. Intenţia a fost consemnată, la6 august 1812, de către Gavriil Bănulescu-Bodoni, carescria amiralului Pavel Vasilievici Ciciagov următoarele:«când mă aflam la Sanct Petersburg, după ce s-a primitacolo ştirea despre încheierea păcii cu Poarta Otomană,după care pace râul Prut e fixat graniţă şi tot pământulce se află între Prut şi Nistru este unit cu Rusia, Preasfântulsinod şi dl. oberprocuror al sinodului au avutconsfătuire asupra înfiinţării, în această oblastie noualipită, a unei noi eparhii». Târgul Chişinău a fost alesdrept reşedinţă pentru arhipăstor «atât din cauza aşezăriilui în mijlocul oblastiei şi a numeroasei populaţii,cât şi pentru avantaje în privinţa pădurii şi altor lucruritrebuincioase pentru viaţă». (P. 37-38)Prevederile Tratatului de pace dintre Rusia şi ImperiulOtoman, încheiat în mai 1812, la Bucureşti, lăsauEpiscopia Huşilor fără cea mai mare parte a teritoriuluiei de jurisdicţie, adică fără ţinuturile de peste Prut.„Mitropolia istorică a Moldovei pierdea tot acum 200de domenii mănăstireşti. Rolul pentru care fusese creatăEpiscopia Huşilor era, astfel, deturnat. De acum înainte,pericolului otoman i se substituie cel rusesc, iar episcopiiHuşilor vor lupta, începând cu Melentie, pentru readucereateritoriului românesc anexat în cadrul vechilor hotare”.(P. 38)Cutremurător este faptul că populaţia a trăit acest actsamovolnic şi brutal ca pe un blestem, fiindcă împărţireaţării în două, înseamnă despărţirea de fraţi. Sateîntregi părăseau Basarabia, ca să treacă de la aşa-zişiieliberatori sub jugul otoman: ”Locuitorii fugeau din Basarabiapreferând o cârmuire turcească, grea pentru ei,celei a noastre” (P. 40), aşa cum mărturisea generalulKiseleff.Luarea în stăpânire a teritoriului românesc de cătreruşi a generat drame şi suferinţe umane sfâşietoare, fiindastfel zugrăvit de un contemporan, Manolachi Drăghici:”Ceasurile acelea au fost de plângeri, un timp deneuitat pentru că poporul, cu cârdul, ca turmele de oi,încinsese toată marginea Prutului, de la un capăt la altul,mergând şi viind de prin sate şi de prin târguri săptămâniîncheiate, cu luarea de ziuă bună de la părinţi,de la fraţi şi de la rudenii, care crescuseră şi vieţuiserăîmpreună până în vremea acea, când se despărţeau uniide alţii”.(P. 40)„...un sat întreg, Toporul, din ţinutul Lăpuşna, careaparţinea de Episcopia Huşilor, a trecut împreună cupreoţii săi peste Prut, în partea de ţară rămasă liberă.Satul a fost colonizat cu ţărani ucraineni şi ruşi, iar înlocul preotului plecat, autorităţile ruseşti au hirotonit unpreot ucrainean, care ştia numai ruseşte”. (P. 43)„ După reanexarea sudului Basarabiei la Rusia, la 23martie 1879, în decretul împărătesc despre introducerearânduielilor bisericeşti în judeţele anexate, întocmit lasugestia Arhiepiscopiei Chişinăului şi Hotinului, eraupromovate următoarele măsuri: candidaţii la preoţie săfie protejaţi în curs de 10 ani şi să li se dea locuri în preoţieîn regiunea din sudul Basarabiei, cu excepţia celorcare nu ştiau limba rusă, acestora li se permitea să seînscrie în clasa a V-a a Seminarului din Chişinău; tinerilorpreoţi care nu cunoşteau limba rusă să li se acordeun termen de 2 ani pentru a o învăţa, punându-li-se învedere că, în cazul că nu o vor studia, riscă să fie angajaţiîn locurile cele mai nefavorabile. Din acest document reieseclar intenţia de a rusifica preoţii români basarabenişi, prin ei, populaţia românească din acest teritoriu”. (P.49-50)Autorul insistă asupra prezentării situaţiei din spaţiulrăsăritean de jurisdicţie al Episcopiei, partea centrală aMoldovei Medievale, dintre Prut şi Nistru. Rolul îndeplinitde Episcopia Huşilor în viaţa socială, moralăşi culturală a eparhiei, proprietăţile episcopale din Basarabia,clerul şi viaţa monahală sunt câteva dintre subiecteleabordate.Partea a doua, intitulată Documente privitoare la istoriaEpiscopiei Huşilor (1763-1813), partea cea maiimpresionantă, realizată de istoricul Teodor Candu,cuprinde un număr de 165 de documente interne aleEpiscopiei (cărţi de hirotonie, de duhovnicie, de diaconie,de ipodiaconie, instrucţiuni către protopopi şi cler,corespondenţă dintre episcopi, protopopi cu preoţii,rapoarte de mărturii plângeri ale preoţilor etc.), adusela lumina tiparului care pot reprezenta o bază de dateImaginea Republicii Moldova în străinătate 115