imaginea republicii moldova în străinătate - Biblioteca Naţională a ...

Istoriefăcuseră parte din ţinutul acesta. Tighina fusese capitalaţinutului, mutată apoi în Târgul Lăpuşna, unde îşiaveau reşedinţa pârcălabii domneşti care administrauţinutul. Tot în acest ţinut se afla şi târguşorul Chişinău;3) ţinutul Orhei îşi avea reprezentanţii domneşti şi bisericeştiîn târgul cu acelaşi nume; 4) ţinutul Soroca, aveareşedinţa la Soroca, cetate situată pe malul Nistrului”.(p. 29-30)Melchisedec Ştefănescu, în a sa lucrare intitulată ChronicaHuşilor şi a episcopiei cu asemenea numire, apărutăla Bucureşti în anul 1869, prezenta astfel teritoriul dejurisdicţie al eparhiei nou înfiinţate: ”În afară de ţinutulFălciu, din dreapta şi din stânga Prutului, cu reşedinţala Fălciu, eparhia îngloba ţinutul Lăpuşnei, partea cerămăsese după luarea Tighinei sau Benderului, cu cele12 sate, sub stăpânire turcească, care mai înainte făceaparte tot din ţinutul acesta; capitala ţinutului fusese maiînainte la Tighina, iar apoi s-a strămutat la târguşorulLăpuşna, unde reşedeau pârcălabii domneşti, care administrauţinutul; tot în acest ţinut era târguşorul Chişinău,iar în Lăpuşna era nemesnicul sau blagocinul”.De asemenea, intrau în componenţa eparhiei Huşilorzona Orheiului, Soroca, „cu reşedinţa la Soroca, situatăpe malul Nistrului, cu cetate, la care se rânduiau deDomnie doi cârmuitori. După luarea Benderului, cetateaSorocii avea mare însemnătate strategică. Sub episcopulInochentie, în anul 1757, în Soroca, episcopia şi-afăcut metoch. Miron Costin spune că ţinutul Fălciu seîntindea până la Dunăre, încât cuprindea târguşoareleReni şi Troianu. Această parte de loc, pe la 1769 formaun ţinut deosebit, numit Hotărnicenii sau Grecenii, şiera administrat de un căpitan (...). De asemenea, ţinutulFălciu cuprindea codrul Chigheciului sau Tigheciului...,care era din stânga Prutului şi se întindea până la hotarulBugeacului sau al Basarabiei, adică până la şanţullui Traian. Din vechime, acolo locuiau peste 12 mii delocuitori, carii se aflau în necontenite lupte şi supărăricu tătarii din Bugeac”. (P. 31)Volumul este structurat în două părţi distincte : unascrisă de Ştefan Plugaru şi cealaltă de tânărul cercetătorbasarabean Teodor Candu.Prima parte, realizată de Ştefan Plugaru, în contextulistoric prezentat foarte amănunţit şi bine documentat,descrie un istoric al Episcopiei Hişilor de la înfiinţare,în 1598 de către domnitorul Moldovei Ieremia Movilă,„domnitor al Moldovei în două rânduri (1595-1600;1600-1606), în vremea când fratele său, Gheorghe, eramitropolit al ţării” (P. 15), până la abuziva desfiinţare dela începuturile dictaturii comuniste în 1949.Această parte se împarte în 6 capitole: Capitolul I.Consideraţii generale, cu subcapitolele: 1. Apariţia şidezvoltarea Episcopiei Huşilor; 2. Locul şi rolul episcopilorde Huşi în cadrul Bisericii ortodoxe moldoveneşti.Capitolul II: Episcopia Huşilor şi teritoriile sale de jurisdicţie,cu subcapitolele : 1. Jurisdicţia Episcopiei Huşilorîn Moldova dintre Prut şi Nistru; 2. Rolul îndeplinitde episcopii Huşilor în viaţa socială, morală şi culturalăa eparhiei; 3. Viaţa ecleziastică în teritoriile pruto-nistreneale eparhiei Huşilor.Capitolul III: Proprietăţile episcopale în Basarabia,capitol ce se împarte în două subcapitole din punct devedere cronologic : 1598-1812 şi 1812-1949.Capitolul IV: Clerul Episcopiei Huşilor în teritoriile dela est de Prut cu subcapitolele: 1. Situaţia clerului basarabeansub conducerea Episcopiei Huşilor; 2. Evoluţianumerică a preoţimii de mir din Moldova pruto-nistreanăpână la 1812.Capitolul V: Viaţa monahală în ţinuturile eparhieiHuşilor din Basarabia, este interesant datorită enumerăriişi prezentării mănăstirilor din Basarabia, ce suntîntr-un număr destul de mare, pe un spaţiu relativ mic(1. Mănăstirile din Basarabia. 2. Viaţa monahală îneparhia Huşilor din Basarabia; 3. Monahi şi slujitori aimănăstirilor). În acest capitol se face o scurtă trecereîn revistă a vieţii monahale din Basarabia în timpul câtaceasta s-a aflat sub jurisdicţia religioasă a EpiscopieiHuşilor.Iată, în continuare, câteva date despre o parte a mănăstirilorexistente în timpul jurisdicţiei episcopale huşeneîn Basarabia:„1. Mănăstirea Căpriana se afla la circa 36 km deChişinău, între bogate dealuri, acoperite cândva de codrimari. Există mai multe variante cu privire la data întemeieriisale. Este atestată atât în timpul lui Ştefan celMare, cât şi a lui Petru Rareş. În 1698, din cauza scăderiivieţii monahale în mănăstire, Antioh Cantemir Voievoda închinat-o mănăstirii Zografu din muntele Athos. Înperioada 1775-1811, mănăstirea a fost condusă de cătrearhimandritul Antim”. (P. 137)5. Mănăstirea Frumoasa, aflată în judeţul Orhei,era «aşezată pe o colină înclinată, înconjurată de toatepărţile de dealuri împădurite şi cu vedere deschisă spremiază-zi, de unde se văd frumoasele coaste cu dumbrăvişi grădini bogate din valea Ichelul».Pe locul actual al mănăstirii, înainte vreme, era o păduremare şi deasă de stejari. Prin anii 1804-1805 a popositpe acele locuri Efrem Iurco, răzeş din satul Olişcani,ţinutul Orhei, dornic să se retragă din lume. Ulterior, aumai venit trei ieromonahi: Serafim, Ioanichie şi Macarie,împreună cu un alt călugăr, pe nume Atanasie. Aceştiaau săpat bordeie în pământ, au cumpărat pământuri înjur şi au ridicat mănăstirea. Ctitor al bisericii şi stareţ almănăstirii între anii 1806-1820 a fost egumenul Serafim.”(P. 140)Motivele înfiinţării acestei noi episcopii în târgul Huşilornu se arată în documente. Melchisedec Ştefănescu,cel dintâi autor care s-a ocupat de redactarea unei istoriia acestei eparhii, consideră că raţiunea întemeieriiepiscopiei a fost „Înlesnirea privegherii şi administraţieibisericeşti în partea dinspre răsărit a ţării, care era maimult ameninţată de mahomedanism şi pentru depăr-114 Imaginea Republicii Moldova în străinătate