imaginea republicii moldova în străinătate - Biblioteca Naţională a ...

imaginea republicii moldova în străinătate - Biblioteca Naţională a ... imaginea republicii moldova în străinătate - Biblioteca Naţională a ...

12.07.2015 Views

literatura artisticăţătura creştină din gura mamei sale, moştenind o credinţăputernică pe care şi-a întărit-o prin lecturi bibliceşi morale. În acest sens el a fost şi este un autodidactautentic.De o modestie ieşită din comun, de o blândeţe imaginabilăîn aceste vremuri, pline de criză, Traian stârneşteîn noi dorinţa de a fi mai buni, mai încrezători,mai puri.“My parents new names are of flowers,And freed of fireflies and grassThey will come to my birthday – asking –Hand in hand with cranes’nostalgia?My parent have become wonders,It rains in their world, as well , their sky is joyfulAnd I feat that , flooding buildings, the rainWill demolish the whole city.Every love is an eternal seasonAnd I wain for the rain to cease, warm asThe cry of the flowers knowing thatThere are huge undefeated barricades in me”. ( P. 5)Traianus este un scriitor complect şi complex, poemelelui izvorăsc direct din credinţă, din conştiinţa religioasăpură în continuă legătură cu Dumnezeu.Mergând pe firul textelor biblice, „ajutat de SfântulDuh“, poetul vrea ca prin aceste poeme, prin versurilesale, să salveze „sufletele celor necredincioşi“, prinexemplul propriu, prin condamnarea personală pentrucă Iisus a venit în lume să cheme pe cei păcătoşi la pocăinţăşi la mântuire.„Presently , I liveMy daily future.There is no songMore wonderful than clouds.Nor there is a sadder dayWhen, Jesus Christ,We chose deathAs our president.” (P. 37)Hulit şi blestemat de unii, preţuit şi iubit de mulţi,va înfrunta cu seninătate şi tăcere, şi contestările, biruindprin cărţile şi înţelepciunea sa, în care se exprimăveşnicile adevăruri, izvoare de bunătate, pace şi întăriresufletescă pentru toţi iubitorii de limbă şi cultură românească.“I am death’s chosen. A poet!I will become soon the dear curseOf blooming clay, and obsolete,I will live in your memory,Quivering when touched,Book of wounds - has painfully become.Am I an offering to the faithful words?No, something else. What else? The silence!In the sea of perfume of my own deathI always swim, it is easy and it is hard,But I am happy that I have tamed the painAnd now, being my voice, I am God!”(Book of Wounds, P. 38)Creaţia lui Traian Vasilcău este impregnată de personalitateasa ce alternează între eleganţă, suavitate şio energie care răzbate dincolo de fiinţa sa, demonstratăde pasiunea lui pentru literatură, care l-a atras de timpuriuşi dragostea pentru Dumnezeu.Prin psalmii săi, de-o fervoare regizată cu înalt harliterar, Traian Vasilcău se probează a fi unul din cei maiînsemnaţi poeţi religioşi ai literelor noastre.“There is so much sacrifice of amen in graves.I walk into the sky’s country, dressed in pain.I fly through myself and words, every day.I resurrect and perish.Unuttered silences, I am dusk without you.I drink the barren from my wounds as if a drug.Moon’s tear – the sun, has passed through my eyesTowards my mouth – a lake.I am a temple of chaos, ancient and eternal,I shudder to get free of mortality as if of dreamAnd invite myself to be altar and candle at dinnerIn paradise”. (Murmured Psalm, P. 8)Poezia lui Traian Vasilcău este...calea sufletului, educaţiespirituală şi îndemnul vădit de a-l iubi pe BunulDumnezeu şi a-i cere iertare şi viaţă veşnică, prin mântuire.“Celestial hospital is everybody’s God.They enter it , as if for the forst time.Divinity is the music that fliesWearing the face of a bird from the future.The world’s faith died in me yesterday,Today it blossoms in my wounds.Jesus is for us, forever will be! -I cry for all the antemortem and post mortemOf this century, and the century asks itselfIs it a man’s voice or grass chirping?” (P. 16)Nu puţini sunt cei care – “caută” versurile, sorbindulecu nesaţ, ca pe adevărate rugăciuni.Aşteptăm de la Traian Vasilcău, noi opere care să neîncânte inima şi sufletul.108 Imaginea Republicii Moldova în străinătate

literatura artisticăTRAIANUS. Regăsit în cer : Trilogie psalmodică / Traianus. – Iaşi : Editura Mega-Mix, 2009. – 196 p.Anul acesta, la Editura “Mega Mix” din Iaşi a maiapărut, la cele peste două duzine din odiseele sale lirice,trilogia scrisă de poetul Traianus, cu o denumire semnificativăRegăsit în cer.Traian Vasilcău este unul dintre cei mai talentaţi poeţiromâni de astăzi. Cărţile le semnează Traianus ca şi cumar dori să rămână un anonim al Poeziei, pentru el importândcu adevărat cele scrise, nu semnătura.Calitatea principală a liricii lui Traianus este lirismul.El scrie natural, dezinvolt, concentrat, muzical, înjectândatâta ironie cât să-i permită a nu deveni prizonierulparodicului şi simulacrului. Aceste sunt semne bunepentru viitorul poeziei sale.Versurile lirice ale poetului sunt deschise către lumeşi sine, către adevăr şi poezie, către bucurie şi suferinţă,către om şi Dumnezeu:“ Pe mine mă cheamă euNumele meu e chiar eu.Puţin înger fără ţară,Puţin Dumnezeu.Îs ori nu-s deloc aşa.Ireală domnişoară,Spală-ţi sânii-n ochi de fiarăSă te uit de dumneaţă.Lasă-i peste ochi vedereAlbă cum văzui nicicând,Piatră oarbă de mult gând,N-aţi un zlot şi fugi ţi-aş cere.Să pot spune ce n-am spusNenăscutului IisusCe izvoare-se mereuŞi sânt eu”. (Colindul meu, P. 19)Cartea de versuri Regăsit în cer, caracterizează de faptîntregul univers sociouman în aspectele lui fundamentale.Astfel, omul şi satul ca două entităţi, ca individualitateşi comunitate, apar în viziunea poetului în aşa mod:“Fără de vreme, satul se destramă,Şi numai eu, copilul lui, îl plângŞi ca pe-un prunc divin la piept îl strângŞi c-aş putea să nu-l mai am, mi-e teamă.Îmi pieptăn umbra, ea râvneşte prăzi,A fost odată zveltă şi frumoasă,Dar azi podoaba-şi caută prin lăzi.Viaţa e-un dulce vis, care ne lasăPrin cimitir – funebru târg cu străziŞi numere de bronz pe orice casă. (P. 21-22)Tudor Palladi menţionează, că “Prin recurenţa cărţiiconstituită din cele trei volume (universuri mărturisitormetaforice, atitudinal-parabolice şi persuasive-ludice,scrierile Dumnealui sunt demne de cea mai profundă luareaminte a preţuitorilor săi de oriunde şi de oricând. Or,Traianus, poetul Viişoarei, păşeşte în mileniul al treileacu o icoană lirică şi cristică a sufletului său criptic ce-ireflectă “mănăstirile de rouă” ale “lacrimii” lui de “copil”şi de ambasador al inaccesibilului metaforic sau de “regeînvins” al tainei care de-acum în toate vine “să deconspire“Minciuna” care-i” lege-n ţara fărdelegii şi a nonpoeziei,dându-ne totodată cu generozitatea-i legendară “din viaţalui ce-i nemurire”. Ca un poet “cu şapte ani de-acasă”de credinţă şi de frumos românesc multimilenar, el esteşcolit la metafora înţelepciunii şi la înţelepciunea acesteia.Altfel nu le-am putea gusta în clipele lui de iluminareinterioară reveria cântecelor divine.“Regăsit în cer” înseamnă întâi de toate o altă performanţăa “regelui învins”, rescris cu aldine de mister şi fireştecu cer, cu frunză de cer, pe vreme de cântec de ler,când “păsările cuvintelor îl grăbesc în soare”. (P. 16-17)Imaginea Republicii Moldova în străinătate 109

literatura artisticăţătura creştină din gura mamei sale, moştenind o credinţăputernică pe care şi-a întărit-o prin lecturi bibliceşi morale. În acest sens el a fost şi este un autodidactautentic.De o modestie ieşită din comun, de o blândeţe imaginabilăîn aceste vremuri, pline de criză, Traian stârneşteîn noi dorinţa de a fi mai buni, mai încrezători,mai puri.“My parents new names are of flowers,And freed of fireflies and grassThey will come to my birthday – asking –Hand in hand with cranes’nostalgia?My parent have become wonders,It rains in their world, as well , their sky is joyfulAnd I feat that , flooding buildings, the rainWill demolish the whole city.Every love is an eternal seasonAnd I wain for the rain to cease, warm asThe cry of the flowers knowing thatThere are huge undefeated barricades in me”. ( P. 5)Traianus este un scriitor complect şi complex, poemelelui izvorăsc direct din credinţă, din conştiinţa religioasăpură în continuă legătură cu Dumnezeu.Mergând pe firul textelor biblice, „ajutat de SfântulDuh“, poetul vrea ca prin aceste poeme, prin versurilesale, să salveze „sufletele celor necredincioşi“, prinexemplul propriu, prin condamnarea personală pentrucă Iisus a venit în lume să cheme pe cei păcătoşi la pocăinţăşi la mântuire.„Presently , I liveMy daily future.There is no songMore wonderful than clouds.Nor there is a sadder dayWhen, Jesus Christ,We chose deathAs our president.” (P. 37)Hulit şi blestemat de unii, preţuit şi iubit de mulţi,va înfrunta cu seninătate şi tăcere, şi contestările, biruindprin cărţile şi înţelepciunea sa, în care se exprimăveşnicile adevăruri, izvoare de bunătate, pace şi întăriresufletescă pentru toţi iubitorii de limbă şi cultură românească.“I am death’s chosen. A poet!I will become soon the dear curseOf blooming clay, and obsolete,I will live in your memory,Quivering when touched,Book of wounds - has painfully become.Am I an offering to the faithful words?No, something else. What else? The silence!In the sea of perfume of my own deathI always swim, it is easy and it is hard,But I am happy that I have tamed the painAnd now, being my voice, I am God!”(Book of Wounds, P. 38)Creaţia lui Traian Vasilcău este impregnată de personalitateasa ce alternează între eleganţă, suavitate şio energie care răzbate dincolo de fiinţa sa, demonstratăde pasiunea lui pentru literatură, care l-a atras de timpuriuşi dragostea pentru Dumnezeu.Prin psalmii săi, de-o fervoare regizată cu înalt harliterar, Traian Vasilcău se probează a fi unul din cei maiînsemnaţi poeţi religioşi ai literelor noastre.“There is so much sacrifice of amen in graves.I walk into the sky’s country, dressed in pain.I fly through myself and words, every day.I resurrect and perish.Unuttered silences, I am dusk without you.I drink the barren from my wounds as if a drug.Moon’s tear – the sun, has passed through my eyesTowards my mouth – a lake.I am a temple of chaos, ancient and eternal,I shudder to get free of mortality as if of dreamAnd invite myself to be altar and candle at dinnerIn paradise”. (Murmured Psalm, P. 8)Poezia lui Traian Vasilcău este...calea sufletului, educaţiespirituală şi îndemnul vădit de a-l iubi pe BunulDumnezeu şi a-i cere iertare şi viaţă veşnică, prin mântuire.“Celestial hospital is everybody’s God.They enter it , as if for the forst time.Divinity is the music that fliesWearing the face of a bird from the future.The world’s faith died in me yesterday,Today it blossoms in my wounds.Jesus is for us, forever will be! -I cry for all the antemortem and post mortemOf this century, and the century asks itselfIs it a man’s voice or grass chirping?” (P. 16)Nu puţini sunt cei care – “caută” versurile, sorbindulecu nesaţ, ca pe adevărate rugăciuni.Aşteptăm de la Traian Vasilcău, noi opere care să neîncânte inima şi sufletul.108 Imaginea Republicii Moldova în străinătate

Hooray! Your file is uploaded and ready to be published.

Saved successfully!

Ooh no, something went wrong!