imaginea republicii moldova în străinătate - Biblioteca Naţională a ...

literatura artisticăv stud a zmatenost z toho, že mu poobličeji a po krku stéká cosi vazkéhoa smrdutého. Připadalo mu, že jeterčem pohledů všech”....”Rázem se rozpomnĕl, že VenjaminNikanorovič, obránce Stalingradua přítel, se kterým hrával dominoanebo jezdil do Ggidighici na ryby,si občas stĕžoval, že ho za bílého dne„bombardují” smradlavými vejci ashnilými rajčaty. Polikarp Feofanovičsi teď uvĕdomoval, že podcenilspolečenskou závažnost celého případu.Bohorovnĕ přehlížel neuctivéchování, které by ho mĕlo normálnĕznepokojovat: dĕti – dozajista pionýřinebo komsomolci – zesmĕšňovalyveterány sovĕtské armády”.(P. 19)(“Aruncată de la etajul cinci al blocului,cu îndemnarea caracteristicăunui bun ţintaş, roşia stricată explodăchiar în capul chel ş ilucios al luiPolikarp Feofanovici. Preţ de o clipă,veteranul-de-curând-pensionat fucuprins de o spaimă puternică, preschimbatăimediat în jenă şi uluialăde vîscozitatea puturoasă ce i se prelingeape faţă şi pe gât. Îi venea săintre în pământ. I se părea că e ţintatuturor privirilor.”…”Îşi aminti brusc că VeniaminNikanorovici, apărătorul Stalingraduluişi prietenul său cu care jucadomino sau pleca la Ghidighici săpescuiască plevuşcă, se plângea uneorică e “bombardat” ziua-n amiazămare cu ouă clocite şi roşii stricate.Polikarp Feofanovici constata acumcă nu luase în serios un fapt nici pedeparte inofensiv. Ignorase cu seninătateo impietate care în mod normaltrebuia să-i dea de gîndit: niştecopii – care nu puteau fi decît pionierisau comsomolişti – îşi băteaujoc de veteranii Armatei Sovietice.”).În povestirea Sen Ionela Pîslariho(Visul lui Ionel Pîslaru), Ionel Pâslari, lucrează hamal la uzina “Vibropribor”şi stă cu familia într-uncămin sordid, în care bucătăria şibaia sunt la comun – suficient pentrua reda promiscuitatea vieţii „laruşi”. Anostul existenţei pe care oduce îi este tulburat de pasiunea sapentru Veronica Lapteacru, învăţătoarede literatură moldovenească,dorită pentru nurii săi de întregcăminul, dar accesibilă doar şefilorde partid. Adulterul la care viseazăIonel Pâslari are pentru el valoareaunui act de emancipare.Grişa Furdui, vărul acestuia (povestireaPříjezd Gríši Furduie (Sosirealui Grişa Furdui)), vine laChişinău să-şi cumpere palton, darîşi iroseşte toţi banii petrecând cuIonel în camera lui şi vizionând unfilm indian la cinematograful “Patria”.Cu toate acestea, umila viaţăde la oraş a rudei sale exercită asupralui Grişa Furdui o adevăratăfascinaţie, îl face să-şi urască, instantaneu,traiul primitiv de la ţară,unde îngrijeşte de animalele de lafermă şi suportă boscorodelile uneineveste rudimentare.În povestirea Nekrolog (Necrologul),nomenclaturistul Pavel FiodoroviciKavrig, adjunct al responsabiluluide ideologie la ComitetulOrăşenesc de Partid, enervat detoanele fiicii sale, căreia i s-a abătutsă se mărite cu Garik – o puşlamairesponsabilă, odraslă de şef şi el –,află dintr-un necrolog de ziar despremoartea iubitei sale din studenţie,pe care o abandonase gravidă.Anunţul mortuar îi declanşeazăun răscolitor proces de conştiinţă.Kavrig îşi va sacrifica orgoliul deapparatcik şi va accepta să suporteinjuriile pe care i le adresează soţulfemeii dispărute – un biet fizician,colaborator al Academiei de Ştiinţe.Mai mult, se împrieteneştecu acesta, în pofida oricărei logici,împăcaţi, amândoi, prin amintireafemeii iubite.În altă povestire Jeřáb ((Macaraua),o gospodină, Dochiţa Barbalat,moare strivită de o macara,care se prăbuşeşte pe neprins deveste. Zbaterea disperată a soţuluiei, Nicolae, în faţa unei morţi atâtde absurde şi nedrepte îşi află unremediu provizoriu în momentulcând acesta realizează că accidentulcu macaraua trebuie să aibă oexplicaţie tehnică şi, neapărat, unvinovat. Ideea că există un vinovatîi redă pofta de viaţă, îl ajută să-şirefacă pierduta coerenţă a realităţii.Omul scotoceşte, spionează şantierulcu pricina, se duce la miliţiesă ceară o nouă anchetă, însă eforturilelui se izbesc de indiferenţa„organelor”: nimeni nu vrea să-şicomplice viaţa dezgropând un cazconsiderat banal.Negăsind o cauză penală a morţiisoţiei sale, tragicul deznodământ îiva revela în cele din urmă lui NicolaeBarbalat o succesiune cvasimetafizică:omul va înţelege subitcă vinovatul de moartea Dochiţeieste… el însuşi, este neglijenţa lui,pentru că descoperă că în toate fotografiilesoţiei sale aceasta aparecărând nişte sacoşe grele – adicăexact ipostaza în care a surprins-oafurisita de macara, căci femeia tamanse întorcea de la piaţă, împovăratăde cumpărături. “Ve zlomkuvteřiny si uvĕdomil, že Dochiţa celýživot nedĕlala nic jiného, než že sevláčela s taškami, vařila, prala navalše prádlo, a do duše se mu vkradlostrašné podezření, že na manželčiněsmrti má vinu on sám...”(P.113) (“Într-o fracţiune de secundăi se relevă faptul că Dochiţa, toatăviaţa, nu făcuse altceva decît săcare sacoşe, să facă mîncare, să frecerufele cu măngălăul şi o bănuialăîngrozitoare i se strecură în suflet,aceea că vinovat de moartea soţieiera el însuşi…”)Dar să revenim puţin la epizodulaccidentului stupid, căci amănuntelenu sunt de neglijat. Ca într-overitabilă proză absurdă, femeia îşiaflă moartea dintr-o cauză mai multdecât anostă: “Jedné zářivé nedělenáhle zemřela důchodkyně DochiţaBarbalatová, když se vracela s plnýmitaškami z trhu. Zpráva o její strašnésmrti zakrátko oběhla celý Kišiněv,dřív než se místní novináři probralize slastné letargie končícího týdne”(P. 105) (“Pensionara Dochiţa Barbalatmurise subit într-o duminicăcu cer senin, pe cînd se întorcea dela piaţă cu sacoşele pline, iar vesteadespre moartea ei înspăimântătoarese răspândi în scurt timp în totChişinăul, înainte ca ziariştii localisă abandoneze dulcea letargie asfârşitului de săptămînă”.) “Jeden znich tvrdil, že Dochiţa Barbalatováviděla, jak se jeřáb hroutí, a byla byzůstala naživu, kdyby neváhala, jestliImaginea Republicii Moldova în străinătate 101