imaginea republicii moldova în străinătate - Biblioteca Naţională a ...

ISSN 1857-1565BIBLIOTECA NAŢIONALĂ A REPUBLICII MOLDOVALA BIBLIOTHÈQUE NATIONALE DE LA RÉPUBLIQUE DE MOLDOVATHE NATIONAL LIBRARY OF THE REPUBLIC OF MOLDOVAIMAGINEA REPUBLICII MOLDOVA ÎN STRĂINĂTATEL’IMAGE DE LA RÉPUBLIQUE DE MOLDOVA À L’ÉTRANGERTHE ABROAD IMAGE OF THE REPUBLIC OF MOLDOVAAlmanah / Almanach / Almanacnr. 9Chişinău, 2011Imaginea Republicii Moldova în străinătate 1

Director general: Alexe Rău, doctor în filosofieElaborare: Aliona TostoganTatiana LuchianCoperta: Dragoş Popa MiuLector: Raisa PlăieşuProcesare computerizată: Rita CreangăImaginea Republicii Moldova în străinătate : Almanah, nr. 9 / Biblioteca Naţională a Republicii Moldova ;elab. de Aliona Tostogan, Tatiana Luchian ; lector : Raisa Plăieşu. – Chişinău : BNRM, 2011 (ImprimeriaBNRM). – 120 p.; 50 ex.© Biblioteca Naţională a Republicii Moldova, 20112 Imaginea Republicii Moldova în străinătate

Grigore vieru – martir al neamului românescPOETUL DIVIN AL NEAMULUI NOSTRU„Rar poet de la noi care să lucrezeîn mina cuvintelor materne cuatâta har nativ şi dăruire, cu atâtafrământ şi ardere sacră, cu atâtafoame de adevăr şi frumos ca GrigoreVieru, atunci când pe parcursulmai multor decenii şi-a zămislit peîndelete, silabă cu silabă, mult visataCarte Unică, intitulată simbolic”Rădăcina de foc” (Bucureşti, 1988)şi considerată de el însuşi drept„imaginea a ceea ce sunt azi în cuvântşi mai ales a ceea ce năzuiescsă fiu”.M. DolganÎnainte de a semnala apariţia celormai importante materiale dedicatemarelui poet, în anul plecăriilui în eternitate, oglindim datelecele mai reprezentative ale vieţii şiactivităţii lui Grigore Vieru.Marele poet al contemporanietăţiis-a născut la 14 februarie 1935,în satul Pererâta, fostul judeţ Hotin,România, azi raionul Briceni,Republica Moldova, într-o familiede plugari români a lui Pavel şi EudochiaVieru. A absolvit şcoala deşapte clase din satul natal, în anul1950, după care urmează ŞcoalaMedie din orăşelul Lipcani pe careo termină în 1953.În anul 1957 debutează (fiindstudent) cu o plachetă de versuripentru copii, Alarma, apreciată decritica literară. În 1958 a absolvitInstitutul Pedagogic „Ion Creangă”din Chişinău, Facultatea Filologie şiIstorie. Se angajează ca redactor la4 Imaginea Republicii Moldova în străinătaterevista pentru copii „Scânteia leninistă”,numită ulterior „Noi”.În 1960 activează ca redactorla revista „Nistru”, (actualmente„Viaţa Basarabiei”], publicaţie aUniunii Scriitorilor din Moldova).Între anii 1960-1963 este redactorla Editura „Cartea Moldovenească”.A fost un oaspete frecvent al„Căsuţei Poeziei” din satul Cociulia,raionul Cantemir. Tot aici scriecelebra carte pentru preşcolari Albinuţa.Anul 1968 este remarcabil pentruviaţa poetului – apare volumulde versuri lirice Numele tău, cu oprefaţă de Ion Druţă. Cartea esteapreciată de critica literară dreptcea mai originală apariţie poetică.Chiar în anul apariţiei devineobiect de studiu la cursurile universitarede literatură naţională contemporană.Trei poeme din volumsunt intitulate: Tudor Arghezi, LucianBlaga, Brâncuşi, iar alte douăsunt închinate lui Nicolae Labiş şiMarin Sorescu. Asemenea dedicaţiiapar pentru prima oară în lirica basarabeanăpostbelică.În 1973 Grigore Vieru trece Prutulîn cadrul unei delegaţii de scriitorisovietici. Participă la întâlnireacu redactorii revistei Secolul 20:Dan Hăulică, Ştefan Augustin Doinaş,Ioanichie Olteanu, Geo Şerban,Tatiana Nicolescu. Delegaţia vizitează,la rugămintea poetului, mănăstirilePutna, Voroneţ, Suceviţa,Dragomirna, Văratec. Se întoarcela Chişinău cu mai multe cărţi. Maitârziu poetul face următoarea mărturisire:”Dacă visul unora a fost orieste să ajungă în Cosmos, eu viaţaîntreagă am visat să trec Prutul”.În anul 1974, scriitorul ZahariaStancu, preşedintele Uniunii Scriitorilordin România, îi face o invitaţieoficială din partea SocietăţiiUniunii, căreia poetul îi dă curs.Vizitează Transilvania, însoţit depoetul Radu Cârneci. În 1977, iarăşila invitaţia Uniunii Scriitorilor dinRomânia, vizitează, împreună cusoţia, mai multe oraşe din România:Bucureşti, Constanţa, Cluj-Napoca,Iaşi. În 1988 i se acordă cea mai prestigioasădistincţie internaţională îndomeniul literaturii pentru copii –Diploma de Onoare Andersen.La sfârşitul anilor ’80, GrigoreVieru se găseşte în prima linie aMişcării de Eliberare Naţională dinBasarabia. Textele sale (inclusivcântecele pe versurile sale) au unmare rol în deşteptarea conştiinţeinaţionale a basarabenilor. Poetuleste unul dintre fondatorii FrontuluiPopular şi se află printre organizatoriişi conducătorii Marii AdunăriNaţionale din 27 august 1989.Participă activ la dezbaterile sesiuniia XIII-a a Sovietului Supremdin RSSM în care se votează limbaromână ca limbă oficială şi trecereala grafia latină.La 5 decembrie 2005, poetul GrigoreVieru a suferit un accidentsuspect ce i-ar fi putut curma viaţa.Poetul s-a declarat convins că nu afost vorba de o situaţie întâmplătoareşi banală.Pe 16 ianuarie 2009, poetul a suferitun grav accident de circulaţie.Grigore Vieru s-a aflat într-o starecritică, având şanse minime de supravieţuire.Accidentul rutier a avutloc în noaptea de 15 spre 16 ianuarie,ora 01:30 pe traseul R-3 Chişinău–Hânceşti–Cimişlia–Basarabeasca.La volanul autoturismului se aflaGheorghe Munteanu, artist emerital Republicii Moldova şi directoradjunct al Ansamblului de dansuripopulare „Joc” din Chişinău, care asuferit traume mai puţin grave.Drept rezultat al tragicului eveniment,poetul a încetat din viaţă pedata de 18 ianuarie a aceluiaşi an,exact la două zile după accident, înSpitalul de Urgenţă din Chişinău.A avut un stop cardiac din care nua mai putut fi resuscitat.Grigore Vieru a fost înmormântatpe 20 ianuarie 2009 la Chişinău,

Grigore vieru – martir al neamului românescîn Cimitirul Central din stradaArmenească. La înmormântare auasistat câteva zeci de mii de oameni.Mulţimea prezentă la funeraliia putut fi comparată doar cucea de la înmormântarea soţilorDoina şi Ion Aldea Teodorovici. 20ianuarie 2009 a fost declarată zi dedoliu în Republica Moldova, la ora10:00 întreaga republică ţinând unmoment de reculegere.Grigore Vieru a fost decoratpost-mortem cu Ordinul Naţional„Steaua României” în grad deMare Cruce.Câteva şcoli din Republica Moldova,precum şi o stradă din Iaşipoartă numele lui Grigore Vieru.Portretul lui Grigore Vieru pictatde Igor VieruSemnalăm unele momente specialeale activităţii lui Grigore Vieru:• În 1964, publică în revista „Nistru”poemul Legământ, dedicat luiMihai Eminescu. Poemul începe cuversurile:Ştiu: cândva, la miez de noapte,Ori la răsărit de Soare,Stinge-mi-s-or ochii mieTot de-asupra cărţii Sale.• În volumul de poezii pentrucopii Trei iezi, ieşit de sub tipar în1970, se găsea şi poezia Curcubeul,în care Gr. Vieru, prin metaforacurcubeului cu trei culori, elogiadrapelul tuturor românilor. Pestecâteva zile de la difuzare, cenzurasovietică a retras cartea din librării,dând-o la topit, iar autorul a fostacuzat de diversiune.• Tot în 1970, apare şi Abecedarul,elaborat de Gr. Vieru în colaborarecu scriitorul Spiridon Vangheli.Acesta, modificat, este şi azi carteade învăţătură a micilor şcolari. În1989 Gr. Vieru şi Spiridon Vangheliau realizat varianta în grafie latină aAbecedarului.• Grigore Vieru a scris versurilepentru coloana sonoră a filmului cudesene animate Maria Mirabela.• În 1989, în ziarul chişinăuianLiteratura şi arta (28.02.1989),apare primul text cu grafie latinădin Basarabia postbelică. Autor -Grigore Vieru: “Internaţionalismuleste o floare frumoasă pe care trebuiesă fii nebun să nu vrei s-o miroşi– dar unde-i?”• În iunie 1989, obţinând aprobareaautorităţilor sovietice de apublica săptămânalul Literatura şiarta în grafie latină, redactorii ziaruluiau depistat lipsa desăvârşităîn Moldova Sovietică a unei maşinide scris cu litere latine, în afară decea de la Academia de Ştiinţe dinRSSM şi de una aparţinând profesoruluiIulius Popa de la Bălţi. Înaceste condiţii, Grigore Vieru şi redactorul-şefde la Literatura şi arta,Nicolae Dabija, pleacă la Bucureştipentru a obţine o maşină de scrispentru ziar. Autorităţile românetărăgănează răspunsul, iar magazinulde anticariat, din care puteausă cumpere o astfel de maşină, esteînchis în acele zile din motive tehnice.Vieru şi Dabija sunt ajutaţiînsă de preotul Vasile Ţepordei,care le aduce la gară o pungă încare se află cele 31 de semne metaliceale alfabetului latin, tăiate deacesta din propria maşină de scris.La Chişinău, semnele latine suntsudate la o maşină de scris în loculcelor chirilice, astfel că Literatura şiarta devine primul ziar din Basarabia,care începe să iasă sistematic îngrafie latină.• În 1994 neocomuniştii dinPartidul Democrat Agrar, ajunşila putere în Moldova, renunţă laimnul de stat Deşteaptă-te, româneşi le propun poetului Grigore Vieruşi compozitorului Eugen Dogasă compună versurile şi, respectiv,muzica pentru un nou imn. Ambiirefuză.După 45 de ani de la scrierea poezieiLegământ, poetul pleacă dinviaţă în urma accidentului rutier,la întoarcerea de la o ceremonie deomagiere a lui M. Eminescu.• Epitaful pe care şi l-a ales Vieru:Sunt iarbă. Mai simplu nu pot fi.Din opera poetului:• 1957 – Alarma (versuri pentrucopii);• 1958 – Muzicuţe (versuri pentrucopii);• 1961 – Făt-Frumos curcubeul şiBună ziua, fulgilor!;• 1963 – Mulţumim pentru pace(versuri) şi Făguraşi (versuri, povestirişi cântece);• 1964 – în revista „Nistru” publicăpoemul Legământ, dedicat poetuluiMihai Eminescu;• 1965 – Versuri pentru cititoriide toate vârstele, volum prefaţat deIon Druţă, pentru care i se acordăPremiul Republican al Comsomoluluiîn domeniul literaturii pentrucopii şi tineret (1967);• 1966 – Poezii de seama voastră,Editura „Lumina”;• 1967 – Bărbaţii Moldovei cu odedicaţie pentru „naţionalistul”Nicolae Testemiţanu (în revistaImaginea Republicii Moldova în străinătate 5

Grigore vieru – martir al neamului românesc„Nistru”). Tirajul este stopat, iardedicaţia eliminată;• 1969 – Duminica cuvintelor, cuilustraţii de Igor Vieru, o carte multîndrăgită de preşcolari, prezentă înorice grădiniţă de copii (Editura„Lumina”);• 1970 – Abecedarul – (în colaborarecu Spiridon Vangheli şi pictorulIgor Vieru);• 1970 – Trei iezi (Editura „Lumina”),Codrule, codruţule (în colaborarecu Spiridon Vangheli);• În colecţia „Mioriţa” a Editurii„Cartea Moldovenească” apare volumulCântece de dragoste şi tot aiciantologia Versuri;• 1974 – Aproape (versuri lirice,cu ilustraţii color de Isai Cârmu);• 1975 – Un verde ne vede! (volumpentru care poetului i se decerneazăPremiul de Stat al RepubliciiMoldova în 1978);• 1978 – Steaua de vineri (Editura„Junimea”); Clopoţeii, culegerea decântece pentru copii, de Iulia Ţibulschi,pe versuri de Grigore Vieru;• 1979 – Mama (Editura „Literaturaartistică”) şi Albinuţa, carteapreşcolarului (Editura „Literaturaartistică”);• 1981 – la Editura „Albatros”din Bucureşti, în colecţia „Cele maifrumoase poezii”, apare o selecţiedin lirica poetului sub numele Izvorulşi clipa, cu o prefaţă a poetuluiMarin Sorescu;• 1984 – poetul îşi adună cele maifrumoase poezii şi cântece, medalioane,secvenţe publicistice învolumul Scrieri alese, prefaţată deMihai Cimpoi;• 1986 – Poezii de seama voastră(Editura „Literatura artistică”);• 1987 – Cel care sunt – versuri,creionări, interviuri, note. Prefaţaşi selecţia textelor de Mihai Cimpoi(Editura „Literatura artistică”);• 1988 – Rădăcina de foc (Editura„Universul”);• 1989 – Cine crede (Editura „Literaturaartistică”) şi Spune-i soareluio poezie (Editura „Literaturaartistică”);• 1990 – Frumoasă-i limba noastră(Editura „Hyperion”);• 1991 – Metafore albastre (Editura„Narodna kultura”, Sofia, încolecţia Globus poetic, traducere înlimba bulgară de Ognean Stamboliev);La 1 decembrie, de Ziua Naţională, la Iaşi, a fost inaugurat bustul poetului înParcul Copou• 1993 – antologia de versuri Curăţeniafântânii, prefaţă de VladPâslaru (Editura „Porto-Franco”);• 1994 – antologia Rugăciunepentru mama (Editura „Scrisul Românesc”);• 1996 – volumul Văd şi mărturisesc,versuri, aforisme şi confesiuni(Bucureşti, Editura „Minerva”);• 1997 – într-o ţinută grafică, iesede sub tipar, la Editura „Litera” dinChişinău, volumul antologic Acumşi în veac;• 1999 – apar volumele Strigatamcătre Tine (Chişinău-Bucureşti,Editura „Litera Internaţional”) şiIzbăvirea (Galaţi, Editura „Press”);• 2001 – volumul de confesiuni şiaforisme Lucrare în cuvânt apare cuo prefaţă de Mihai Cimpoi (Craiova,Fundaţia „Scrisul Românesc”);• 2004 – la Editura „Litera Internaţional”(Bucureşti – Craiova),scoate antologia Cât de frumoasăeşti, cu prefaţă de Eugen Simion;• 2008 – La Editura „PrincepsEdit” din Iaşi, în colecţia „EdiţiiCritice”, împreună cu Daniel Corbu,îşi pregăteşte editarea operei îndouă volume : Vol. 1. Taina caremă apără (opera poetică) şi vol. 2.Confesiuni necesare;Consiliul Mondial Român arealizat bustul lui Grigore Vieru,trecut în nefiinţă la început dean 2009. Cu prilejul Zilei Naţionalea României, edilii ieşeni audezvelit bustul realizat în bronzde arhitectul Gheorghe Gheorghiţă,în prezenţa unei delegaţiidin Basarabia şi a reprezentanţilorConsiliului Mondial Român.Călin Vieru, fiul poetului, a făcuturmătoarea afirmaţie vizavi deacest eveniment: „Tata spuneacă nu a trecut Prutul, ci l-a sărit.Mă doare că la Chişinău lucrurilemerg mai greu decât aici, undedeja există un bust şi o stradă care-ipoartă numele”.Bustul lui Grigore Vieru a fostamplasat pe una din aleile principaleale Parcului Copou pe carevor mai fi puse şi alte sculpturidedicate scriitorilor trecuţi în nefiinţăîn ultimii ani.6 Imaginea Republicii Moldova în străinătate

Grigore vieru – martir al neamului românescTot la 1 decembrie, de aceastădată la Alba-Iulia, capitala tuturorromânilor a fost inauguratbustul lui Grigore Vieru. Alba-Iulia a fost martoră a unui frumoseveniment. Autorităţile locale aususţinut ideea de a-l statornici pefratele lor basarabean, GrigoreVieru în Cetatea Unirii. Aici eralocul în care poetul venea mereu,sperând ca fraţii despărţiţi de sârmaghimpată a unei graniţe stalinistesă se regăsească.Iaşul a fost primul oraş care adat numele lui Grigore Vieru uneistrăzi. Alba Iulia a fost primul oraşcare l-a eternizat pe poet, ridicându-iun bust pe Aleea Scriitorilor.Urma ca o stradă să poarte numelepoetului românităţii.În cele ce urmează prezentămcâteva din lucrările de omagiere amarelui poet, aparţinând autorilorsau editate peste hotarele ţării.Astfel, în revista Lumina din Serbiaau fost publicate multe materialeîn care a fost evocat GrigoreVieru, unde a fost analizată opera,prezentate materiale din viaţaşi activitatea poetului, expuseaprecieri critice. Poetul Gr. Vierua fost prezentat în revista «Lumina»,nr. 1-2, unde integral estededicat creaţiei lui. Semnatarii,cunoscători ai aspectelor legatede viaţa şi activitatea poetului şicare nu au rămas indiferenţi faţăde marele om de cultură şi tragedianeamului din Basarabia sunt:Ioan Baba, Ion Deaconescu, TudorNedelcea, Cătălin Bordeianu,Adrian Dinu Rachieru, Ion PachiaTatomirescu ş. a.Baba, Ioan. Legământul lui GrigoreVieru / Ioan Baba // Lumina. –2009. – Nr. 1-2. – P. 3-8.În omagiul adus, Ioan Baba vorbeşteastfel despre marele poet alneamului românesc:„Poezia lui Grigore Vieru a coinciscu orizontul de aşteptare al omuluibasarabean, înstrăinat prin forţadestinului de spaţiul său matricial,Om, care a apărut tocmai în momentulîn care era aşteptat să vină,el fiind predestinat spre a umple ungol literar, dar şi unul istoric şi zodiacal.Scriitorul şi editorul DanielCorbu, menţionase la Iaşi că GrigoreVieru este un poet de tip special,la el simplitatea spunerii, care eraatât de necesară în Basarabia, estecompletată în mod organic şi fericitde profunzimea ideii şi a simţirii.Astfel, el a ajuns la acea simplitatepe care o caută marile spiriteprecum Brâncuşi, Enescu sau Eminescu.Volumul amintit este o marecarte a poeziei româneşti care îlpersonalizează total pe Grigore Vieruşi îl aşază definitiv în literaturaromână, în contextul generaţiei 60,alături de Nichita Stănescu, MarinSorescu şi Ioan Alexandru.Culmea e–sau ironia vieţii, că bunulnostru Grig a avut de suferit reîntorcându-sede la o Eminesciană,chiar cum scria într-un poem:„Ba cu dor, ba mânioasă,Viaţa totuna-i frumoasă.Ba cu bune, ba cu rele,S-a cam dus şi-mi este jele!”.La prima ştire (mesaj celular dinChişinău, 16 ianuarie a.c.) desprefaptul că „Vieru e în reanimare, încomă profundă în urma unui accidentrutier” am răspuns „Dumnezeusă-l ajute. Pe noptiera mea, dinoctombrie, deci, la cap, stă ultimacarte a lui Grig „Taina care mă apără”...”.Dar, n-a fost să fie.Grigore Vieru a plecat de la celelumeşti precum scria în poemul„Legământ” dedicat lui Mihai Eminescu,poem monumental care lanoi a fost publicat în mai multe rânduriîn revista „Lumina”.Spre sfârşitul vieţii, Grigore Vieruscria: „Cine ştie, poate că dinîntreaga mea trudă se va alege unpoem sau un cântec”. Iată poemulLEGĂMÎNT.„Ştiu: cândva, la miez de noapteOri la răsărit de Soare,Stinge-mi-s-or ochii mieTot de-asupra cărţii Sale.Am s-ajung atunce, poate,La mijlocul ei aproape.Ci să nu închideţi carteaCa pe recile-mi pleoape.S-o lăsaţi aşa deschisă,Că băiatul meu ori fataSă citească mai departeCe n-a dovedit nici tata.Iar de n-au s-auză dânşiiAl străvechei slove bucium,Aşezaţi-mi-o ca pernăCu toţi codrii ei în zbucium.”La ştirea fatală: „Incredibil spuneam,poeţii nu pleacă murindei pleacă doar în mod himeric.Se micşorează şi se nasc din nouîntr-o lume departe,într-o lume aproape,în templul miraculos al mareluiMister”(Ioan Baba, „Incredibilul mod dea pleca”, Timişoara: Augusta, 1999,P. 76-77).Atunci când mi-a dăruit volumul„Acum şi în veac” mi-a scris ur-Imaginea Republicii Moldova în străinătate 7

Grigore vieru – martir al neamului românescmătoarea dedicaţie: „Fratelui IoanBaba, Am găsit ce-mi trebuia la fraţiidin Serbia! Omagiu, Grigore Vieru,Iaşi, 12 octombrie 1997”.Rămânem îndatoraţi să ne omagiemvalorile, iar lui Grigore Vieruîndatoraţi şi pentru poemul „În Serbiala români” publicat în volumulamintit (P. 164) şi dedicat confraţilorlui cu care a avut prilejul să seîntâlnească şi în Coşteiul străjuit debustul lui Eminescu, şi sub tâmplade bronz a lui Eminescu de la Uzdin,şi în Novi Sadul parfumat cumiros de tei...” (P. 4-6)Deaconescu, Ion. Grigore Vieru a simţit istoria clipei/ Ion Deaconescu // Lumina. – 2009. – Nr. 1-2. – P. 9.Un omagiu frumos adus marelui poet a fost de prof.univ. dr. Ion Deaconescu, care a afirmat:„A murit Grigore Vieru, marele poet al iubirii române,cel care a scris cu lacrimi şi dor de România o operăce va dăinui peste vreme.Grigore Vieru a murit de iubire pentru Eminescu. Seîntorcea, târziu în noapte, de la o manifestare dedicatănaşterii marelui poet când într-o clipă de ieşire dinmatcă a luat direct, în pieptul său plăpând izbitura nenorocităa neantului. Inima-i atât de încercată în aniide suferinţă pentru patria mamă, nu a rezistat lovituriiteribile, iar vocea sa, caldă şi profundă a amuţit în ceadin urmă răspântie a Fiinţei. Atunci a murit şi visul săudintotdeauna de a avea o patrie mare, a lui şi a tuturorromânilor, fără ziduri în suflet şi-n cuvinte, cu un singurcer, lipsit de orizonturi împovărătoare.Grigore Vieru a simţit ca nimeni altul istoria clipei şirănile istoriei, cea care a înstrăinat fraţii plângând însomn şi uitând să se cheme pe nume.Într-un Chişinău bântuit de o ideologie devastatoare,el, Poetul, a îndemnat la unire şi la dragoste de neam,într-o limbă interzisă a fi rostită de cei vii.A fost strigătul care i-a trezit la viaţă pe români, le-ainsuflat demnitate şi încredere în viitorul lor.Poet-martir, Grigore Vieru, cu alura sa atât de fragilă,a fost, în realitate, un aprig luptător pentru idealul şiconştiinţa românească şi, până la urmă a învins ca sărămânem drepţi în faţa lumii, cu fruntea sus, căci nici osabie n-are cum să mai taie capete de români.Astăzi, până şi săbiile au devenit inimile.M-au grăbit, Grigore Vieru n-a murit. Niciodată. Eleste viu în inima noastră ce plânge pentru un clopot dela Capriana”.NEDELCEA, TUDOR. Grigore Vieru / Tudor Nedelcea //Lumina. – 2009. – Nr.1-2. – P. 12-15.Marea pierdere, suferită de româniide pretutindeni, în persoanalui Grigore Vieru, a fost evocatăşi de Tudor Nedelcea. Domnia-saafirmă, pe bună dreptate: „Anul2009 debutează nu numai cu o crizăfinanciară, ci şi o mare pierdere aliteraturii româneşti”.(P.12)T. Nedelcea trece în revistă toatetitlurile onorifice ale marelui nostrupoet: Maestru Emerit al Artei;Diploma de Onoare „Andersen” aConsiliului Internaţional pentruCopii şi Tineri (1988); Deputat alPoporului (1989); Laureat al Premiului„M.Eminescu”; Membrude onoare al Academiei Române(1990); Scriitor al Poporului dinRepublica Moldova (1992); propusde Academia Română pentruPremiul Nobel pentru Pace (1992);Ordinul Republicii la Chişinău(1996); Premiul de poezie al Fundaţiei„Scrisul Românesc” (1997şi 2000); Premiul Festivalului Internaţionalde Poezie „Mihai Eminescu”din Uzdin, Serbia, medaliaguvernamentală a României „Eminescu”(2000); Cetăţean de onoareal Craiovei (2000); Doctor HonorisCausa al Universităţii de Stat „IonCreangă” din Chişinău (2005) şi alAcademiei de Ştiinţe a RepubliciiMoldova (2007); Medalia de Aura Organizaţiei Mondiale de la Genevapentru Proprietatea Intelectuală(2008); Premiul de Stat al RepubliciiMoldova (2007); premiile„Lucian Blaga” şi „Tudor Arghezi”(2007).Monografii dedicate: Întoarcereala izvoare, Mihai Cimpoi; Poet peGolgota Basarabiei, Stelian Gruia;Grigore Vieru, omul şi poetul, FănuşBăileşteanu; Duminica mare alui Grigore Vieru, Teodor Codreanu.Tudor Nedelcea îşi încheie omagiul,numindu-l pe poet “temut şirecunoscut lider al redeşteptării naţionaledin Basarabia şi Bucovina”.(P. 15)8 Imaginea Republicii Moldova în străinătate

Grigore vieru – martir al neamului românescBordeianu, Cătălin. Poezia legată cu sârmă ghimpată/ Cătălin Bordeianu // Lumina. – 2009. – Nr. 1-2. – P.16-17.Profesorul universitar dr.Cătălin Bordeianu, consemneazăastfel de amintiri despre marele nostru poet:„De la Grigore Vieru am învăţat că nu putem confundaesteticul cu artisticul pentru că artisticul nu esteegal cu esteticul deşi converg reciproc. În închipuireamea din adolescenţă, Grigore Vieru era, cum ar spuneKant, o dorinţă, o eteronomie şi doream cu ardoare săpot face distincţie între această dorinţă şi voinţa meade a-i răspunde prin scris. Hazardul a făcut, ori poateo naturală cauzalitate, ca această speculaţie să se împlinească,înlăturând imperfecţiunile ficţiunilor şi reflexelorde atunci prin ceva paralel cu realul, numit simpluadevărul uman:„Locuiesc la margineaUnei iubiri.La mijlocul ei, mijlocul luiTrăieşte credinţa mea.Locuiesc la margineaUnui cântec.La mijlocul luiTrăieşte speranţa mea.Locuiesc la margineaUnei pâini.La mijlocul ei-Dragostea mea pentru voi.” (Locuiesc).E abstract să spui că poezia este morală, că relativitateaşi iluzia autonomiei morale a creatorului stă dincolode puterea închipuirii şi dă forţă speculativă intelectuluişi intuiţiei, pentru că„ruşinându-se de pământulde sub unghii şi decrăpăturile palmelor.O, neamule, tu,adunat grămăjoară,ai putea să încapiîntr-o singură icoană” (Acasă).Îndemnat de natura sa activă şi prezentă, construindu-şio ordine tocmai pe atitudinea de nedesăvârşire şipe absenţa omniprezenţei şi pe absenţa omniprezenţeiinspiraţiei, poetul redistribuie adevărul, binele şi frumosulastfel:„Frate,eu pot muri oricând,dar nu şi oriunde.Eu nu pot muridecât cu chipul răsfrânt„ în acest geniu al ierbiicare e roua” (Biblioteca de rouă).Şi acum aştept, ca şi atunci, bucuria Învierii, alături deultima ediţie a operei lui Grigore Vieru.”Imaginea Republicii Moldova în străinătate 9

Grigore vieru – martir al neamului românescVieru, Grigore. Il Nimbo di Rugiada = Nimbul derouă / Grigore Vieru ; trad. dal romeno : Varvara-ValentinaCorcodel, Tatiana Ciobanu, Claudia Lupaşcu. – Chişinău-Roma, 2009. – 176 p.Trecerea în nefiinţăa mareluinostru poet a fostmarcată şi de apariţiaunei cărţi încolaborare moldoitaliană,Nimbulde rouă. Este salutabilacest fapt,pentru că poetultrecut în eternitatetrebuie să fiecunoscut în toatăsensibilitatea sa şipeste hotarele ţării,acesta fiind unexemplu pentrutraducerea opereipoetului şi în alte limbi, chiar dacă în timpul vieţii autoruls-a bucurat de traduceri în câteva limbi, în specialale poeziilor din primele perioade.Volumul cuprinde poezii semnate de Grigore Vierude toate vârstele, vechi şi scrise recent. La traducerea lorîn limba italiană au colaborat Varvara-Valentina Corcodel,Tatiana Ciobanu, Claudia Lupaşcu. Ediția a fostingrijită de Francesco Baldassi, apreciat poet italian.Volumul a fost publicat în 2009, în Republica Moldova,de editorul Ana Manole, în timp ce ideea de a traducedin opera lui Grigore Vieru s-a născut în ianuarie2009, imediat după moartea tragică a poetului.Lucrarea este împărţită în două părţi. Prima şi ceamai reprezentativă şi extinsă ca volum o cuprinde, firesc,opera poetului. După tematica reflectată aceasta afost împărţită în trei părţi: Lacrima (traducere de V.V.Corcodel), unde au fost incluse poeziile, Ma dapprima,Madre tu sei, Ecco, Le mani della madre ş.a.; Acasă (traducerede C. Lupascu), din care fac parte poezii precum:Perdonami..., Il mio stato d’animo, Quando ritorniş. a.; Cerul (traducere de T. Ciobanu), cu poezii precumPoema, Le sorgenti, La candela, Il ponte, Volto d’oro ş.a.În partea a doua găsim referinţe critice, autorul fiindreputatul critic Mihai Cimpoi, dedicaţia versificată a luiNicolae Dabija, Moartea lui Vieru, în ambele limbi, românăşi italiană şi în capitolul de încheiere au fost prezentatesuccint date importante ale vieţii şi activităţii luiGrigore Vieru.Volum de traduceri în limba italiană are ca scoplansarea în Europa a vocii intelectualităţii basarabene,conştiente de rădăcinile sale latine şi europene.Rănită de istorie, această apartenenţă la spiritualitatearomânească poate fi vindecată doar printr-un dialogcultural neîncetat.Prezentăm în continuare versuri ale lui Grigore Vieru,traduse în limba italiană şi unele fragmente din celelaltetexte:Patria”Questa pietra è un pane caldo.Questo vento è un vino regale.E l’assenzio – basilico selvaggio.Arriva il giorno a dorarmi il pane.Arriva la sera a profumarmi il vino.Arriva la mamma ad addolcire il pensiero mio”.(P. 8)Ramo di melo”Tu sei spogliato della nottecome di una camicia,ah, ramo di melo!Tremano le dita del ventosui seni duridelle tue mele.Sull’aria, sdraiato,con la chioma umida,verde,solo olezzo,che [vento] dal tronco ti strappasse,e nel bosco ti portasse,ah, ramo di melo!” (P. 10)Verso la tua immagine”Non corro lontano come il fiume,Perché chi dimentica, si disperdeCon la rugiada sotto le palpebreRitorno verso quello cheèe sacro10 Imaginea Republicii Moldova în străinătate

Grigore vieru – martir al neamului românescVerso quello che mi è vicino:Verso il tuo volto d’oro, Madre,Come il grano, scorre la mia anima”. (P. 73)La mamma nel campo”Sui colli di rameScorre il sole al tramonto.Riposati, madre.Posso finalmente dirti:Rimani ancora con meChe io possa ascoltare,Il tuo santo verboE possa inchinarmi ancora,Alla tua bianca luce.Lei con la mano si toglieIl sudore ed il mito.E con la terra ricopreIl suo volto spossato”. (P. 77)L’onesto camminoAi miei figliCalin e Teodor”Figlio, nonCamminare pieno d’orgoglio,Ma non piegarti mai.Cammina in silenzio,Onesto e dignitosoCome una lacrima che scendeSul viso di un vincitore.Figlio, nonLasciare che l’occhioSi arrugginisca.Guardando, conoscerai,Conoscendo, vincerai,Vincendo, sarai amato”. (P. 115)Divino rimedioPer Ioan Alexandru”Amore! Amore protettoDalla dolce luce del mirto,Come la mollica del pane santoSolo dalla sua crosta e protetta.Circondata di luce,Tu stessa luce, sorgi dalla luce.Ho solo te al mondo e nonVoglio null’altro di eterno.Amore! Ramo di rugiada santa,Unico canto, oh, quanto mi disseti!Davanti ai miei tristi pensieriTu non piangi lacrime le generi”. (P. 146)„Nella poesia di Vieru gli oggeti sono circondati da unsilenzio olimpico, i significati si disperdono attraversole zone d’ombra, le cose hanno un intraducibile palpitomisterioso. Accanto al tumulto passionale i silenzi cercanola loro sublimazione, accanto alle zone luminosesi stendono le ombre indefinite. Ti conquista una stranasimbiosi di mormorio e di eruzione”....”I versi di Vieru hanno la capacità di procurare vere soddisfazioniestetiche, perché sono penetrate da una rivelazionedella vita, del suo grande mistero. La sensazione che tidà la lettura, ogni riga, ogni immagine e ogni singola poesia,è di un’illuminazione di comunicazione con il fascino e conlo spettacolo drammatico dell’esistenza umana, un vivere lavita intera nell’attimo-chiave”....”A Grigore Vieru la madre conserva vivo, sul pianobiografico, il ricordo del padre, per farlo devenire,nell’area delle vaste generalizzazioni, un grande simbolodella Memoria, transmesso dalla natura: nel sorgeremisterioso della stella, nell’invadere primaverile del verdeo nel viaggio dell’onda ciarliera della sorgente”....”Nella lirica di Vieru il dialogo con la madre noncostituisce solamente un qualche modo di esprimersi,esso è un’occasione ideale di confessione, di verifica moralee di incitazione dell’energia vitale; la sincerità dellacomunicazione appare chiaramente”....”Elogiando la forza della parola che sfida l’effimeroe la morte („perché non sopporti, morte, le persone checantano?”), Vieru loda la saggezza suprema della vita.L’inizio della rivelazione è il fiore della bellezza, ma ilmistero è proprio il suo carattere nascosto: „le sorgenti –limpidi paletti”. Il dolore umano consiste nell’urtarsi deisuoi nascondigli invisibili: „Le rorgenti – sciabole sottoil fiore”. L’immagine della bellezza è dialettica e il poetanon cerca invano di sorprenderla, specialmente nellasfera femminile. È una sfera in cui alla conoscenza tramitei sentimenti si offre l’intero spettacolo drammaticodell’esistenza. Il femminile in tutti e due i casi rappresentatidalla madre e dall’amata non è solo un’espressionedell’amore del poeta per la donna, ma anche un pretestoper ottenere la rivelazione del profondo mistero, per sorprendereproprio l’essenza della vita”.Mihai Cimpoi (P. 163-164)Imaginea Republicii Moldova în străinătate 11

Grigore vieru – martir al neamului românescVieru, Grigore. Cele mai frumoase poezii / GrigoreVieru. – Bucureşti : Jurnalul, 2009. – 288 p.„În trupul lui firav şi în sufletul lui mare, în inima lui,care nu a mai avut puterea să lucreze, într-o noapte deianuarie, la Chişinău, au încăput şi numeroasele poveriale unui destin zbuciumat, de poet exilat înlăuntrul propriuluisău popor, dar şi grija faţă de noi ceilalţi, faţăde România întreagă şi faţă de tulburele ei viitor”, acestecuvinte le găsim scrise pe coperta cărţii, aparţinândunuia dintre prietenii de suflet ai autorului „celor maifrumoase poezii”, Adrian Păunescu.Volumul, apărut la Bucureşti, cuprinde cele mai frumoaseşi reprezentative poezii ale lui Grigore Vieru,scrise de-a lungul timpului. Cartea reprezintă un omagiuadus poetului în anul trecerii acestuia la cele veşnice.Ea este împărţită în două diviziuni mari. În cea dintâi,Adrian Păunescu prefaţează volumul sub un titlufrumos – Poetul divin al neamului nostru, unde au fostincluse poezii dedicate lui Grigore Vieru.Prezentăm în continuare fragmente din frumoasa şitotodată trista lucrare a poetului nostru „divin”, aşacum a fost numit de Adrian Păunescu.„Într-un jurnal de front pe care l-am scris în 1992,când îl determinasem pe marele poet să meargă, împreunăcu mine, pe liniile frontului transnistrean, notam(şi, iată, astăzi subliniez) sintagma potrivită pentru el:poetul divin al neamului nostru. Şi nu spune asta un omfără orgolii. Ştiu cine sunt eu însumi şi ştiu că, nu târziudupă moartea mea, ura şi invidia, cu care am fost însoţitîn viaţă, vor lăsa suficient spaţiu liber unei lecturi cinstitea literaturii mele. De aceea dragostea cu care scriu, decând mă ştiu, despre poeţii români şi, cu deosebire, desprecei cu care am fost contemporan nu mă orbeşte, numiparalizează simţul valorii, ci acutizează felul meu dea-i citi, de a-i privi şi de a-i evalua. Eu nu am scris carteamea Generaţia 60, dedicată celor trei morţi de seamăai poeziei române, Nichita, Sorescu, Alexandru, ca să-iacopăr, ci ca să-i redescoperim şi să le fac dreptate.Această prefaţă, dedicată unui alt mare nume al literaturiiromâne, Grigore Vieru, a cărui poezie se va eternizaprin străfulgerările de geniu care o susţin şi o lumineazădinăuntru, este o datorie morală şi existenţială, dar şiestetică, a meseriaşului aspru care sunt, o datorie în primulrând către cultura naţională integratoare şi integrală,cum este şi obligaţia mea faţă de cel pe care l-am iubitşi l-am protejat ca pe un frate. Iar el rămâne unul dintrepuţinii mei contemporani care nu m-au trădat, nu m-aubârfit, nu m-au uitat. Nu ne-am certat niciodată.În trupul lui firav şi în sufletul lui mare, în inima lui,care nu a mai avut puterea să lucreze, într-o noapte deianuarie, la Chişinău, au încăput şi numeroasele poveriale unui destin zbuciumat, de poet exilat înlăuntrulpropriului său popor, dar şi grija faţă de noi ceilalţi, faţăde România întreagă şi faţă de tulburele ei viitor” . (P.5-6).Nici un război nu e etnicAm această convingere, nici un război nu e etnic,Naţiunile sunt asmuţite unele împotriva altora,Din subtile raţiuni economice şi politice.Ideologia dominantă a sfârşitului de mileniuEste radicalitatea etnică. Dar, propriu-zis,nu popoareleSunt de vină, ci cârmuitorii. Nu-i pot urî pe ruşi,Aşa cum nu-i poate urî nici soldatul român,De la graniţa de răsărit.Am informaţii precise că, uneori, combatanţii,Care de obicei trag unii în alţii, se întâlnescla o băută,La o poveste, la un cântec şi visează vremuri de pace,De muncă şi de comerţ, apoi se-mbrăţişează şi mergPe cele două tranşei opuse, ca să îndeplineascăReglementar cinicul ritual, cumplita obligaţie12 Imaginea Republicii Moldova în străinătate

Grigore vieru – martir al neamului românescDe a se omorî reciproc. Nu există războaie etniceExistă numai un scenariu, care-i încaieră ciclicPe locatarii Turnului Babel. Există numaiun scenariu.A. Păunescu (P. 21-22)Tot aici şi-a găsit locul un articol, cu titlul Cel maibun, axat pe personalitatea poetului şi poezia citită laceremonia funerară, Iartă-ne, Grigore!”Se-ntunecă pământul şi lăcrimează cerul,Se-ndoliază fraţii şi mamei îi e rău,Trec lumânări aprinse, spre Rai, la Chişinău,Bat clopotele-n ţară, la moartea lui Vieru....S-a-ntunecat pământul şi lăcrimează cerul,Românii plâng plecarea poetului divin,Şi semne dinspre case şi din morminte vin,Acum, spre Eminescu a şi pornit Vieru.Nefericită vreme-a noroaielor majore,Din nou se-aşează vama şi graniţa-ntre fraţi,Aşa că pentru drumul pe care-ai să-l străbaţi,Îţi murmurăm adio şi iartă-ne, Grigore”.Adrian Păunescu (P. 36-37)Tot în prefaţa cărţii, Adrian Păunescu a prezentatcea de pe urmă scriere a poetului nostru, publicată înLiteratura şi arta, un strigăt în pustiu contra aberaţiilorumane, lansate de publicaţii care sunt departe de aapăra valorile naţionale. Nu întârzie să fie prezentată şipoziţia lui Adrian Păunescu faţă de „fratele” său, cum îlnumeşte şi faţă de aceste speculaţii în articolul alăturatşi foarte explicit, Marele spion român în spaţiul românesc.Cea de-a doua parte prezintă cititorului nemijlocitopera poetului. Aceasta a fost, la rândul ei, divizată încâteva capitole, potrivit tematicii. Astfel, Făgăduindumăiubirii, include poezii lirice. Aici putem lectura binecunoscuteversuri, precum Făptura mamei, Formular,Transplantare, Mamă, tu eşti..., Pasărea etc.Mamă, tu eşti...”Mamă,Tu eşti patria mea !Creştetul tău –Vârful munteluiAcoperit cu nea.Ochii tăi –Mări albastre.Palmele tale –Arăturile noastre.Respiraţia ta –NorDin care curg ploiPeste câmp şi oraş.InelulDin degetul tău –CătarePrin care ochescÎn vrăjmaş.Basmaua –Steag,ZvâcnindCa inima...Mamă,Tu eşti patria mea !”. (P. 73)Sângele crucii întruneşte poezii sociale, precum Cântarescrisului nostru, La o margine, Clipa, Aureola etc.Scrisoare din Basarabia”Cu vorba-mi strâmbă şi pripităEu ştiu că te-am rănit, spunândCă mi-a luat şi grai, şi pită,Şi-a năvălit pe-al meu pământ.În vremea putredă şi goalăPe mine, frate, cum să-ţi spun,Pe mine m-au minţit la şcoalăCă-mi eşti duşman, nu frate bun.Din Basarabia vă scriu,Dulci fraţi de dincolo de Prut.Vă scriu cum pot şi prea târziu,Mi-e dor de voi şi vă sărut.Credeam că un noroc e plaga,Un bine graiul cel sluţit.Citesc azi pe Arghezi, Blaga –Ce tare, Doamne,-am fost minţit!Cu pocăinţă nesfârşităMă rog iubitului IisusSă-mi ierte vorba rătăcităCe despre tine, frate,-am spus”. (P. 173)Pod peste lacrimi este capitolul în care au fost inclusededicaţii pentru diferite personalităţi din întreg spaţiulromânesc. Astfel, vom reciti aici versuri, precum Dedor, dedicate lui Ion şi Doina Aldea-Teodorovici, Poatenumai atunci, închinate pr. Ioanichie Bălan, Rana, dedicatălui Viorel Dinescu etc.PoeţiiLui Anatol Codru”Poeţii sunt copiii naturii.Nimic mai trist,Imaginea Republicii Moldova în străinătate 13

Grigore vieru – martir al neamului românescNimic mai durerosDecât poetulRămas orfan de mamă.În locul versului ce n-a venit,Vine iubita – eaŞi mai frumoasă ca versul.În loculFratelui ce te-a trădatAlt frate vine.Dar cine,Cine în locul mameiPoate să vină?!”În lipsa cuvântuluiPoetulÎşi lasă pe umăr capul”.În lipsă de ţară”. (P. 240)Capitolul de încheiere este cel în care au fost incluseversuri pentru copii, numit Moşul din leagăn. Aici găsimpoezii precum Primăvara, Frumoasă-i limba noastră,Greieraşul, Curcubeul etc.14 Imaginea Republicii Moldova în străinătate

Grigore vieru – martir al neamului românescBogasiu, Sava. Grigore Vieru : luceafărul de dincolode Prut al limbii române / Sava Bogasiu. – Buzău :Alpha MDN, 2009. – 154 p.Lucrarea a apărut cu prilejul comemorăriipoetului, odată cu trecerealui la cele veşnice. Este o frumoasăcarte despre cine a fost şi cum a creat„apostolul limbii române – GrigoreVieru, poet naţional chemat în ceruride Eminescu prin voia lui Dumnezeu”,aşa cum l-a calificat autorul lucrării pecare o prezentăm, Sava Bogasiu (aliaspr. prof. dr. Mihail Milea). Sava Bogasiu,este un pseudonim literar. Cititoruldin Buzău, din România şi dinperimetrul administrativ basarabeanîn care s-a aflat adeseori în misiuniapostolic-umanitare este invitat să-lrecunoască pe preotul profesor, doctorMihail Milea, Cetăţean de onoareal raionului Soroca, scriitor înzestratcu mare har şi cu o neobosită puterede muncă.Lucrarea Grigore Vieru : luceafărul de dincolo de Prutal limbii române a fost scrisă de profesorul preot doctorMihail Milea în doar 40 de zile, timp în care a citit Psaltireaşi poeziile poetului basarabean. „Cartea se doreştea fi un abecedar al operei lui Grigore Vieru. Este o cugetareasupra poeziilor sale”, a declarat preotul Milea.Lucrarea este prefaţată de Gheorghe Mincă, undese aduc cuvinte de apreciere la adresa autorului cărţiipentru realizarea sa, de a evoca cel mare mare scriitorcontemporan din Basarabia, care, iată, nu mai observălucrurile în suavitatea sa. Oferim cititorului nostru unfragment din această lucrare, invitându-l să parcurgă şiprefaţa scrisă de Gheorghe Mincă, redactor şi editor:„Poetul Grigore Vieru şi-a legat pentru veşnicie numelede Basarabia, tărâmul românesc de dincolo de Prut,pentru poet – «casa» natală care niciodată nu se vinde,pentru noi, cei care am fost hărăziţi de pronie să ne naştemşi să trăim dincoace de Prut – Basarabia soră.Acolo, în Basarabia, îmbrăcat în iubirea de Patrie, cel«fără de patrie în propria Ţară», cum singur rosteşte fărăde încetare numele său adânc săpat în inimă, va fi descoperit,odată cu primele cuvinte româneşti deprinse dela mamă şi adevărurile esenţiale. Printre aceste adevăruriesenţiale, bunăoară, şi pe acela aparte că, dincolo degraniţele teritoriale, istoria cea care este veşnică, dândunesemnul mărinimiei sale, ne-a lăsat şi frontiere lingvistice.Aceste frontiere lingvistice, a înţeles repede GrigoreVieru, sunt cele care dau măsura întreagă a sufletuluiunui popor, indiferente fiind la înălţimea munţilor sauadâncimea râurilor, realităţi uneorigreu opresatoare, chiar dacă sunt, înveci de veci, supuse efemerităţii.Între aceste două realităţi esenţiale,pământ şi grai, şi-a împărţit viaţazbuciumată Grigore Vieru, cel caredeclarase, ca pe o sentinţă, faptul că«Ţara nu este o râmă pe care să o taiîn două fără să ucizi şi viaţa ei». Tocmaide aceea, fără îndoială, şi-a petrecutultimii ani de viaţă pe drumul careleagă Bucureştiul de Chişinău, oraş încare – la capătul întoarcerii sale de laCahul, unde participase la comemorareageniului nostru tutelar MihaiEminescu –, Grigore Vieru şi-a începutodihna veşnică.«Graiul este purtătorul de steag învremuri de restrişte şi de primejdiepentru fiinţa naţională», spunea poetul Vieru, recunoscândprin aceasta că frontierele lingvistice şi graniţeleteritoriale de care vorbeam la început sunt întotdeaunasupuse unei atracţii reciproce, ca un fel de flux şi refluxperpetue şi purificatoare.Cartea de faţă reprezintă, deopotrivă, un pios omagiuşi o deschidere pertinentă şi caldă către înţelegereaomului Grigore Vieru şi a operei sale, prima de acest felapărută în România după trecerea în eternitate a poetului.(P. 5-6)Aşa că în cazul tuturor scriitorilor mari, oricâte s-auvorbit, s-au scris, s-au analizat cu privire la viaţa şi activitateamarelui nostru contemporan, au rămas şi multenespuse, iar prin lucrarea de faţă au fost adăugate aspectenoi în perceperea sau receptarea creaţiei poetului.Astfel, în capitolul de început autorul se referă în generalla viaţa şi activitatea lui Grigore Vieru (Viaţa şiactivitatea poetului naţional Grigore Vieru).”A scrie şi a vorbi despre Grigore Vieru este un subiectinepuizabil în cultura românească şi universală. Maipresus de a fi fost un om de o vastă cultură, Grigore Vierua fost un om de omenie, de o mare şi rară modestie,realităţi vădite care i-au conturat o puternică personalitate.Acest poet basarabean cu inimă de român a creat,prin opera sa literară, o stare harică de credinţă vie înduhul Evangheliei lui Hristos, o psalmodiere a LimbiiRomâne, o odă închinată naturii. Grigore Vieru şi-a trăitviaţa ca pe o imensă iubire autentică faţă de Patrie; els-a născut poet, a trăit ca poet şi a plecat în eternitate totca poet al nemuririi noastre” (P. 9)Imaginea Republicii Moldova în străinătate 15

Grigore vieru – martir al neamului românesc”Scrierile lui Grigore Vieru reprezintă un punct dereferinţă în literatura română, având multe elementeeminesciene. De aceea, acest mare poet naţional, GrigoreVieru, a fost numit pe bună dreptate şi aici, dar şidincolo de Prut, ”un luceafăr eminescian”. Creaţia luiexcelează prin poezie. Pentru Vieru, poezia înseamnăun mod firesc, natural de a comunica cu tot ce există înacest Univers”. (P. 19)”Poezia lui Grigore Vieru porneşte mereu din sufletullui curat şi ea este înţeleasă în toată dimensiunea ei numaide cei care au, la rândul lor, sufletul curat. Sursapoeziei lui Grigore Vieru este Logosul întrupat în Istorie”la plinirea vremii” (Galateni 4,4). El trăieşte plenar tainavieţii cosmice şi se împărtăşeşte din cuvintele ”vieţiiveşnice”. Acest ”trăirism organic” fiinţial, ontologic, setransformă într-un imn al vieţii. Poezia lui Vieru esteîn sine o carte a vieţii ce curge asemenea unui râu cătrevalea veşniciei”. (P. 20)În următorul capitol, Cultul mamei în opera lui GrigoreVieru, Sava Bogasiu ia în discuţie cel mai exploatatsubiect cu care operează poetul – mama, un simbolaparte în totalitatea tematicilor abordate. Tot aici vin săîntărească şi să completeze această arie a florilor metaforiceşi,creaţia de pe lângă versurile sale suave, aforismeleşi cugetările despre mamă.”În literatura universală recentă, tema mamei este celmai bine ilustrată în versurile lui Vieru. Pentru el, mamaeste cel mai drag personaj uman, care devine în cele dinurmă unul cosmic. Asemenea unui pictor de mare talent,Grigore Vieru o ilustrează în versuri pe mamă ca-ntr-oicoană vie. În opera lui poetică, mama este totul; ea esteîn toate şi fără ea nu există nici iubire, nici viaţă. Mamadă sens la toate”. ( P. 30)”Motivul mamei devenit unul dintre motivele principaleale creaţiei sale poetice, Grigore Vieru ilustreazăprin opera sa deopotrivă cultul maternităţii, dar şi al iubiteiîn devenirea ei ca mamă şi soţie printr-un legământsacru care leagă femeia de bărbat pentru totdeauna înfaţa sfântului altar”. (P. 30)”Numele de ”mamă” este cel mai sfânt. El nu poate fiînlocuit cu alt cuvânt. Atunci când Vieru a fost întrebatdespre numele mamei, el a răspuns: ”o cheamă mama”;”Mama ne mângâie,Soarele luceşte.Soarele e unul,Mama una este” (P. 33)”Sunt trei fiinţe pe care nu te poţi supăra: Dumnezeu,mama şi moartea”. (P. 33)”Dacă oferi mamei o floare, îngerul ei păzitor poatesă-ţi caute liniştit de alte treburi.” (P.31).Un loc aparte autorul i-a dedicat patriei, pe care îl numeştecrezul poetului (Iubirea de Patrie – crezul poetuluiGrigore Vieru). Analiza creaţiei literare cu subiectpatriotic a fost însoţită de prezentarea aforismelor şicugetărilor despre iubirea de patrie.”Fiecare om este legat de un anumit loc, unde a văzutlumina zilei şi unde a făcut cei dintâi paşi pe pământ.Acest loc unde ne-am născut şi unde ne ducem existenţapoartă numele de Patrie. Etimologic, acest cuvânt vinede la ”pater”, ”pytrias”, care a dat ”vater” iar la noi româniiînseamnă ”vatră”, patria sau vatra fiind pentrunoi românii şi locuinţa Părintelui ceresc.” (P. 41)”Marea dramă a lui Grigore Vieru a fost aceea dea-şi pierde patria în propria ţară. A trăit în Basarabiapierdută de Patria Mamă. În viziunea lui Vieru, existăAcolo, Undeva, o Patrie cerească, un Ierusalim ceresc, opatrie dorită de Dionis al lui Eminescu. E o „iradiere depatrie”, de la locul natal, la ţara natală, la Ierusalimulpământesc şi la cel ceresc, o patrie invizibilă. Un mare filosofşi teolog are o carte numită „Nostalgia ParadisuluiPierdut”. Grigore Vieru face trimitere şi la această Patriecerească: „Poate că, într-adevăr, Patria din cer este maibună, de vreme ce Hristos s-a mutat în ea” (Nişte gânduri,în Literatura şi arta, nr. 43/2003). (P. 48)”Măreţia unui popor, valoarea unei opere sunt date decâtă iubire de Patrie se întruchipează în adâncul fiinţeiumane, de câtă iubire jertfelnică de sine este străbătutsufletul unui om. Poetul Ioan Alexandru spunea că: ”Celmai adânc vede cel ce iubeşte mai mult ţara, căci iubireaeste izvorul cunoaşterii şi al iubirii de Patrie”. (P. 49)”Grigore Vieru îi cheamă pe toţi românii din Basarabiala redeşteptarea naţională. Poezia lui este un clopotcare cheamă la luptă pentru unirea cu Patria mamă aţinuturilor româneşti aflate dincolo de Prut:”Ridică-te Basarabie,Trecută prin foc şi sabie...””O ţară mică numai în cer are hotar mare”. (P. 47)”Dacă pâinea lipseşte omului în timp de pace, înseamnăcă războiul nu s-a terminat încă”. (P. 48)Autorul lucrării a evidenţiat un al treilea subiect pecare s-a axat poetul nostru – limba română în capitolulGrigore Vieru – Luceafărul de dincolo de Prut al limbiiromâne.”Grigore Vieru, acest poet naţional al Basarabiei, adevenit de-a lungul vremii un sacerdot al Limbii Române,pe care a sacralizat-o şi imortalizat-o în opera samăreaţă, ca o catedrală a sufletului românesc. A gândiîntr-o limbă este ceva, dar a liturghisi în aceeaşi limbă apoporului este cea mai înaltă treaptă la care ajung doarcei curaţi la suflet”.Poetul Grigore Vieru a făcut totul pentru Limba Română,pe care atât de mult a iubit-o, încât s-a cununatcu ea pe vecie. Asemenea lui Eminescu, poetul Vieru aapărut pe bolta înstelată a Limbii Române ca un Luceafărplin de lumină, încât poţi citi şi noaptea la Psaltireagraiului românesc. Toată opera lui este o respiraţie aLimbii Române şi un imn de doxologie adus acestuigrai unic şi inconfundabil în acest Univers.16 Imaginea Republicii Moldova în străinătate

Grigore vieru – martir al neamului românescGrigore Vieru era ferm convins că şi Dumnezeu, încer şi pe pământ, vorbeşte tot în Limba Română cu toţipoeţii acestui Univers:“Am spus că tot ce-i sfânt o să rămână.Că Cineva veghează-al meu destin,Că Eminescu-a scris doar în română,Cu alfabetul nostru cel latin.Am spus că Eminescu ne e scutulCel de lumină lină şi oţel,Că este rău să ne uităm trecutul,Că şi mai rău e să ocheşti în el”.(Glontele internaţionalist)(P. 53-55)Prin Grigore Vieru, Limba Română a devenit cosmică,universală. Ea face legătura între lumea văzută şi ceanevăzută:De departe vine – din colinde,Din Psaltiri şi din condeie sfinte.Ei îi îndrăgim întâi scânteiaŞi doar după Ea iubim femeia.Limba Română.... Privegherea – Ea. Tot Ea – şi somnul,În cuprinsul ei cântăm pe Domnul,Umplem vremii cu luceferi hăulŞi iubim şi ne-nfruntăm cu zmăul.În Limba Română!”(Limpede ca lacrima) (P. 56)”În Basarabia, pământ românesc luat cu japca de cătreruşi, poetul Grigore Vieru a devenit avocatul LimbiiRomâne, luptând din răsputeri cu duşmanii acestui graicare în ceruri pururi se glăsuieşte.În Primul Testament, poetul se întreabă retoric: „Cumşi de unde s-a iscat în Basarabia o altă Limbă decât ceaRomână?! Au declarat oare cândva Stamati, Donici, Stere,Mateevici că scrisul lor este altul decât cel românesc?!Aţi găsit undeva nişte mărturisiri în care Eminescu,Alecsandri, Creangă, B.P.Hasdeu, Alecu Russo, Sadoveanu,Bacovia vorbesc de limba moldovenească? Esteadevărat că există un grai moldovenesc, care mi-e atâtde drag, aşa cum există unul transilvănean, muntenesc,bănăţean sau oltenesc. Dar Limba este una singură, şi ease numeşte Română”. (P. 57)În acest prim Testament, Grigore Vieru aduce mărturiiîncepând cu Dosoftei şi terminând cu numeroşiacademicieni, oameni de ştiinţă din vremea noastră:„Adunarea Generală Anuală din 28.02.1996 a Academieide Ştiinţe a Moldovei confirmă opinia ştiinţifică argumentatăa specialiştilor filologi din republică şi de pestehotare (aprobată prin Hotărârea Prezidiului A.Ş.M.din 09.09.1994), potrivit căreia denumirea corectă alimbii de stat (oficiale) a Republicii Moldova este LimbaRomână”. Cu punerea în practică a acestei hotărâricultural-ştiinţifice, de a se introduce limba română pestetot în Basarabia, cel mai mult s-a implicat poetul românGrigore Vieru. S-a născut, a trăit şi a fost martirizat pentrulimba română pe care a personificat-o în opera sa.Peste tot i-a scris numele cu majuscule, a considerat-o afi Fecioara-Mireasă a acestui neam străbun. I-a slujit caun sacerdot, cu bucurie şi emoţie, cu dăruire şi credinţă.Pentru limba română a scris şi a cântat toată viaţa, spunându-letuturor cât de mult o iubeşte”.(P. 58-59)În Basarabia, dar şi în toate ţinuturile din jur undetrăiesc împrăştiaţi românii precum stelele pe cer, limbaromână a fost crucificată şi a înviat în scrierile sacreale neamului românesc. „Strălucire de lacrimă şi tăriede diamant are înţelepciunea adevărată....S-a obişnuitlumea cu frumuseţea şi suferinţele Limbii Române aşacum s-a obişnuit cu răstignirea şi învierea lui Iisus Hristos”,spunea cu sensibilitate Grigore Vieru. (P. 61)Menirea tuturor poeţilor este de a menţine aprinsămereu candela limbii române, după cum glăsuieşte poetul:„Suflu în jărateculLimbii RomâneAtent mereuSă nu moarăFocul cel sacru...”(“Jăratecul”) (P. 61).Prin limba română cu care s-a contopit, poetul GrigoreVieru a ajuns cu adevărat un Luceafăr al sufletuluiromânesc.Încă un subiect persistent în poezia lui Grigore Vierueste fenomenul ce pune capătul la toate – moartea, căruiaautorul îi dedică un capitol aparte.”Mama şi moartea sunt două dimensiuni paralele, întrecare s-a desfăşurat opera literară a marelui poet basarabeanGrigore Vieru. Mama naşte viaţa, iar moarteanaşte veşnicia” (P. 79)”Grigore Vieru, care şi-a consolidat opera poetică pecreaţia populară, ce este inepuizabilă, scrie astfel desprecel care moare:Lunecă din cer o stea,Stelele, stelele,Ca lacrima pe faţa ta,Stelele, stelele,Cad pe ape flori de tei,Florile, florile,Ca chipul meu în ochii tăi,Florile, florile”.(“Cad pe ape”) (P. 80)”Poetul gândeşte testamentar la moarte; el este conştientcă cei morţi rămân mereu în lumina ochilor celorvii:Când am să mor,Imaginea Republicii Moldova în străinătate 17

Grigore vieru – martir al neamului românescSă mă îngropiÎn lumina ochilor tăi.Lumea,venită la mormântul meu,Va sta îngenuncheatăîn faţa ta mereu.Ca nimeniSă nu-mi joace pe mormânt,să nu fiu, ca strămoşii, pussub ierburi şi pământîngroapă-mă-nluminaochilor tăi,femeie de pe urmă,femeia mea dintâi”(“Când”) (P. 80)”Grigore Vieru este atât de liniştit în faţa morţii, pecare o consideră a fi firească, naturală şi chiar îi dă dreptatede stăpânire vremelnică asupra omului:Am ajuns să fiuDe partea morţiiDacă moartea are dreptateŞi împotriva vieţiiDacă viaţa se ticăloşeşte.Iată, voi muri.Fără de lacrimi –Le-am plâns pe toate”.(“Dacă moartea are dreptate”).(P. 83)“O frumoasă maximă a lui Grigore Vieru afirmă că totomul din acest Univers este muritor: „Dacă moare stropulde rouă, fiind atât de curat, cum să nu moară omul”.(“Mişcarea în infinit - Aforisme). (P. 84)”Am fost la înmormântarea poetului Grigore Vieru. Afost ceva impresionant! Poate peste un milion de oamenis-au perindat la slujba de prohodire. Moartea poetului,plânsă de toată lumea, s-a transformat dintr-odată îninvierea Limbii Române. Atunci mi-am adus aminte deo cugetare a poetului Vieru, care spune aşa: ”Un mortplâns de mulţime, încă mai poate schimba ceva în lumeaaceasta”. (“Mişcarea în infinit” – Aforisme)“Moartea poetului a devenit anticamera nunţii cosmiceşi dangăt de Înviere”. (P. 85)După analiza acestor subiecte, a rolului şi locului lorîn creaţia viereană, prezentate şi cu aforismele şi cugetărilepe marginea temelor respective, autorul face o paralelăîntre cele două personalităţi marcante ale neamului,Mihai Eminescu şi Grigore Vieru, în capitolul Doipoeţi români faţă în faţă: Mihai Eminescu şi GrigoreVieru.”În constelaţia poeziei universale strălucesc doi luceferiai liricii româneşti, ale căror nume au intrat în nemurire:Mihai Eminescu şi Grigore Vieru. Ambii au avut aceeaşisursă de inspiraţie şi de creaţie literară: LOGOSULîntrupat în istorie la ”plinirea vremii” (Galateni 4,4) şiîmpreună au avut aceeaşi vocaţie poetică”. (P. 64)”Sufletul poeziei lui Vieru a ţinut trează conştiinţa tuturorromânilor din Basarabia. Ca un apostol al LimbiiRomâne, el a cutreierat pământul Basarabiei de la uncapăt la celălalt, cu acest manifest literar şi patriotic:Ridică-te, Basarabie,Trecută prin foc şi prin sabie,Bătută, ca vita, pe spateCu biciul legii strâmbate,Cu lanţul poruncitoarelor strigăte!Ridică-te! Ridică-te! Ridică-te!”La fel, şi marele poet Mihai Eminescu a proslăvit înversuri atât Basarabia cât şi pe toţi cei care au vieţuit şiau trudit pe acest pământ străbun ce musteşte de sângeleromânilor căzuţi pe altarul de jertfă al iubirii de glie.“Iubirea de ţară, limbă, credinţă, natură, mamă i-alegat pe vecie pe aceşti doi mari poeţi - luceferi ai LimbiiRomâne de pe ambele maluri ale Prutului”. (P. 65)La aceste capitole se ataşează o mică bibliografie şiun Legământ de adio, unde au fost adunate mesajele decondoleanţe, aprecieri, referitoare la „Omul şi Poetulmult iubit”, potrivit uneia dintre aprecierile din acestcapitol.”Omul şi Poetul mult iubit – Grigore Vieru – nu maieste.S-a năruit asemenea unei coloane antice. De fapt senăruie doar zidurile, pietrele, pe când Coloana Românităţiinoastre – Grigore Vieru, va rezista încă mult timpprin Creaţia Domniei sale. S-a rupt o strună din Harpaneamului şi inimile noastre lăcrimează sângerând...... Adio, nene Grig – suflet plăpând de copil, „Albinuţa”– care a umplut cu multă dăruire pic cu pic cu miereasufletului Domniei Tale, fagurii dumnezeieşti ai limbiiromâne.Bunul Dumnezeu să te odihnească întru ÎmpărăţiaSa...Cu multă tristeţe şi dor continuu...te sărut pe suflet(căci numai el este veşnic)”.Gloria Blănaru-Baznat (P. 99)”Un om cu suflet mareModest şi drag poporului românCe n-a murit, trăieşte-n inimaPoporului pe care l-a împodobitCu salbe şi cu slove rareIubite de orice copilaşAcest poet ne-a făcut să fim mai tariLa zile grele şi lungi poteciCu visul luiAceste perle preţioasePe care le vom păstra cu sfinţenie.Cu respect”Ciuhrii Dumitru. ( P. 101)18 Imaginea Republicii Moldova în străinătate

Grigore vieru – martir al neamului românesc”Grigore Vieru a fost, este şi va fi poetul limbii române,cel care mereu ne-a chemat pe toţi românii să ne împărtăşimdin Cina cea de Taină a Carpaţilor, care esteLIMBA ROMÂNĂ.A aprins în noi credinţa vie în Dumnezeu şi dragosteade Patrie. Poezia lui este plină de iubire şi de înviere;de nădejde şi bucurie sfântă. Opera lui este Psaltireaneamului românesc pe care fiecare să o avem alături deSfânta Scriptură şi de Ceaslov.Poeţii nu mor ci ei intră în nemurire. Poezia lui răsunăîn ceruri! Dumnezeu l-a chemat pe Grigore Vieruîn ceata poeţilor creştini şi a celor care iubesc pacea şifrumosul divin.” (P. 148)Preot prof. Dr. Mihail Milea,Cetăţean de onoare al raionului SorocaGrigore Vieru în amintirile contemporanilor : Antologie/ itinerar biogr. şi pref. de Daniel Corbu. – Iaşi : PrincepsEdit, 2009. – 392 p.Aşa cum afirmă alcătuitorul lucrării,apărute la Iaşi, Daniel Corbu,aceasta este „cartea prietenilor luiGrigore Vieru”, căci au scris amintiride neuitat, au evocat momenteale vieţii şi au manifestat admiraţiapentru opera poetului aşa personalităţiprecum: Constantin Ciopraga,Mihai Cimpoi, PreafericitulDaniel, Marin Sorescu, AlexandruZub, Nicolae Dabija, Dan Mănucă,Filip Teodorescu, Spiridon Vangheli,Teo Chiriac, Adrian Păunescuetc. Lecturând aceşti autori,precum am evidenţiat „prieteni” ailui Grigore Vieru, oricine, precumsubliniază autorul, „va avea revelaţiaunui poet naţional şi popular,oracular-mesianic, dar şi a unuipersonaj fabulos, ale cărei energiis-au revărsat în şuvoaie, unul dinrarii patrioţi ai acestor timpuri, dedicatpatriei, neamului, limbii.”Volumul începe cu o frumoasăprefaţă, cu un titlu elocvent, GrigoreVieru – Omul şi Poetul. În acestcapitol, alcătuitorul Daniel Corbumenţionează faptul că GrigoreVieru a beneficiat în timpul vieţiide câteva monografii, precum şi dedouă cărţi de evocări, cu ocazia împliniriia 60 şi 70 de ani. Caracterizândprima latură a dihotomiei vierene,alcătuitorul afirmă că poetul„dădea impresia de fragilitate, daro fragilitate dublată de o forţă neobişnuităşi de o fermitate a ideilor însocial, care i-au adus în ultimii douăzecide ani titlul de tribun”. (P. 5).Referitor la cealaltă latură a personalităţii,cea a Poetului, alcătuitorulnotează: „Cu Grigore Vieru poeziaromână se întoarce la izvorul curatal gândirii şi simţirii poeziei populare.Asta nu înseamnă că nu este de oizbitoare modernitate, poetul fiind,prin sincronia sa cu ceea ce se scriaîn ţară, un portdrapel pentru poeziadin Basarabia. În fond, GrigoreVieru este un neoromantic din falangametafizică a poeziei române,venind pe linia de aur Eminescu,Bacovia, Magda Isanos, Labiş, unpoet la care întâlnim un sentimental naturii asemănător cu al lui Blaga,o concentraţie a limbajului deseoriasemănătoare cu Bacovia şi destulesclipiri lingvistice care-l apropiede Nichita Stănescu.” (P. 7)Urmează un capitol, conţinândun amănunţit şi reprezentativ Itinerarbiografic.Un spaţiu foarte extins este rezervatamintirilor, aprecierilor, evocărilorcelor 77 de scriitori, poeţi, politicieni,oameni de cultură, care aufost incluşi în volum, ceea ce constituieaproape 300 de pagini.Capitolul următor cuprinde confesiunilepoetului nostru, în formaunor interviuri pe care le-a acordatdiferitor interlocutori.Capitolul de încheiere conţinearticole publicistice aparţinând luiGrigore Vieru, semnate în diferitepublicaţii periodice.În următoarea secţiune descoperiminformaţie vizuală, un albumde fotografii reprezentând imaginicu poetul singur sau în grupuri deamici, colegi, la fel imagini ale coperţilorcelor dintâi cărţi şi poeziiautografe.Foarte binevenite în redareavieţii şi activităţii scriitorului suntfotografiile anexate la încheierealucrării. Acestea surprind, precumam afirmat, momente atât din viaţaprivată a lui Grigore Vieru, câtşi întâlniri de la congrese, colocviiImaginea Republicii Moldova în străinătate 19

Grigore vieru – martir al neamului românescde cultură, întâlniri cu colegii debreaslă, la fel, imagini ale cărţilorsale, chiar şi unele poezii sau fragmenteautografe.Lecturarea cărţii e foarte plăcută,utilă şi lesne de efectuat. Prezentămcâteva fragmente din lucrare.„A fost o conştiinţă răspicat-constructivă.Şi-a luat în serios misiuneade poet al neamului. Reprezentantprestigios al campaniei derectificare a istoriei, Grigore Vierucontinua, în condiţii noi, demersulgeneraţiei lui Alexei Mateevicişi Ion Inculeţ. Voinţă neîncovoiată– în genul unor Ugo Fasculo şi SilvioPellico, luptători la vremea lorpentru unificarea Italiei, el (şi alţiconfraţi) aplică practic dezideratuleminescian vizând „răscolirea” maselor.Cuvântul trebuie să aibă forţăde predicţie, să fie apel solidarizantşi freamăt stimulator.Atât în Basarabia neliberă, cât şipe întregul tărâm al limbii române,mesajele poetului militant au avutde timpuriu funcţie tonifiantă. Uniii-au reproşat limbajul tradiţional,clasic, adecvat audienţei mulţimilor.În totul, deliberat, cântările salereflectă legăturile afective cu arhetipurile.Primează permanenţele,mitologia lui personală fiind a unuicreator exponenţial; Grigore Vieru eun tribun social, în felul unui OctavianGoga redivivus. Vibrăm esteticla lectura unui poem renascentistori romantic, simbolist ori modernist;indiferent de curente sau deşcoli, poezia se cade să fie poezie,iar aceasta – a lui Grigore Vieru – epoezie autentică.Rostirii plastice, sensibilizatoare,conotaţiilor suav-elegiace le conferăoriginalitate, un aer oracular respirândcredinţă şi eticism. Într-o ipostază,lucrurile se scaldă în fantezie,în legendă şi mit, în cea de a doua,imagistica senină, sobră, directă –lăsând jelirea în urmă – puncteazătraumatisme, crize, clipe de impas,realităţi perturbatoare frizând absurdul.Pe scurt, Grigore Vieru nu enici autoral, adamic, nici vesperal,ci poet al amiezii, un solar fără nimiccriptic ori încifrat; opera sa, întotul, se vrea sinteză a vocilor dinjuru-i în dialog cu vocea-i interioară.”(Constantin Ciopraga, P. 40)”Cu poezia română m-am întâlnitfără să ştiu că mă întâlnesc cupoezia română, prin istoria noastră,prin proverbele noastre, princântecul pe care-l cânta mama, îlcânta tata, dar mai târziu, dupădezgheţul hrusciovist, m-am întâlnitîn primul rând prin poetul neperecheEminescu, prin Alecsandri,prin anii ’57, ’58, când ajunseserăla noi, în Basarabia, într-un modselectiv. Din Eminescu, “Împărat şiproletar”, “Somnoroase păsărele”,dar eram totuşi fericiţi, înţelegi, căciauzeam limba noastră adevărată,frumoasă, muzicalitatea cuvântuluinostru, şi eram fericiţi să cunoaştemmăcar atât. Pe urmă, desigur, căau fost editaţi toţi clasicii noştri dinMoldova şi i-am studiat în ultimiiani la facultate. Apoi, sigur că amcunoscut şi poezia lui Blaga, care avenit mai târziu în Basarabia, apoişi a lui Arghezi.Dar m-am întâlnit cu poezia românăşi prin poezia generaţiei deaur a lui Labiş şi Nichita Stănescu.Prin a lui Sorescu, Ioan Alexandru,Tomozei, Păunescu, Constanţa Buzea,Gabriela Melinescu. Repet, euam răsărit ca poet din marea poezieromână. Ţara are o mare poezie, euo cunosc bine şi aş vrea să cred căpoezia română e una din cele maioriginale şi mai variate şi mai frumoasela ora actuală. Poate că numaipoezia ţărilor latino-americanese ridică la nivelul poeziei române.(Grigore Vieru, P. 372)”Întreaga mea viaţă, din copilărieşi până acum, când mă cheamă citaţiileprin tribunale, nu a fost altcevadecât un şir de cumpene. O copilărieşi o adolescenţă pândită de ghearelemorţii. O boală de care numai ominune m-a salvat. Patru accidentepericuloase dintre care două destulde dubioase – am vorbit despre ele.O carte dată la cuţit în care se găsisetricolorul românesc. Vă imaginaţice înseamnă în 1970 să găseşti aşaceva în cartea unui poet? Acoperitde numeroase denunţuri a cărorlucrare o mai simt şi astăzi. Ameninţăricu moartea, scrise şi telefonice.Păstrez un clit de scrisori (încele două limbi de stat de la sfîrşitulanilor ’80 şi începutul anilor ’90) cuacele ameninţări. Nu-mi este lăsatăîn pace nici bătrâneţea. Am reuşitsă trec prin toate ocrotit de bunulDumnezeu. Mulţi dintre acei careau făcut rău inimii mele au muritdemult. Nu mă bucur, dar să nuse bucure nici noii mei răuvoitori”.(Grigore Vieru, P. 367)20 Imaginea Republicii Moldova în străinătate

Grigore vieru – martir al neamului românescGrigore Vieru, acasă, la Piteşti / ed. îngr. de Jean Dumitraşcu.– Piteşti : Ed. Pământul, 2009. – 52 p.Această carte este una din multele lucrări, apărutecu prilejul tristului eveniment, al comemorării poetuluiodată cu trecerea lui la cele veşnice. Este o durere, unmare gol, deoarece o personalitate nu poate fi înlocuităprin alta, şi Grigore Vieru a fost o personalitate axială,care într-adevăr a lăsat un gol.Grigore Vieru, acasă, la Piteşti este un album consacratmemoriei lui Grigore Vieru, alcătuit de CentrulCultural Piteşti, album în care sunt adunate aprecierilede care se bucura poetul în oraşul Piteşti.”Eu sper ca Grigore Vieru să rămână în istoria noastră,a românilor, în istoria limbii române, în literaturaromână, cea care va dăinui şi peste veacuri după ce noinu vom mai fi. Cât suntem noi, ne vom aminti cu mareplăcere, cu mare drag şi, de ce nu, cu mare entuziasm deGrigore Vieru. Cu siguranţă, eu aşa simt. Cum vorbescde Grigore Vieru, mă entuziasmez mai mult, simt că deundeva îmi vine putere, linişte, ca atunci când e greu s-oluăm de la capăt sau să continuăm de acolo de unde amrămas”Tudor Pendiuc, primarul municipiuluiPiteşti (P. 6)”Întâlnirea cu acest ”Eminescu al Basarabiei” ne-aprodus o profundă emoţie, fapt pentru care caut să oconsemnez ca pe-o clipă de adâncă simţire româneascăîn actualele momente istorice.De la prima vedere, încerc, cu modestele mele mijloaceliterare, să-i schiţez portretul, chipul. Un om mult maitânăr decât îl arată fotografia şi imaginile de la televiziune.Faţa îi oglindeşte o bunătate deosebită şi are unzâmbet plin de o profundă semnificaţie, în care se simtedulceaţa versului pe care-l cântă. Ochii, de un albastruadânc, privesc parcă din străfundurile neamului nostru,iar pe frunte sunt încrustate ridurile răspunderii încredinţatede destin în această viaţă, de a cânta durerea şisuferinţa unui pământ înstrăinat. Fruntea mare, boltită,sfidează curajos ameninţările furtunoase ale neprietenilorcare urmăresc la orice pas stingerea făcliei de luptăaprinse împotriva cotropitorilor.Nu a fost nevoie să schimbăm multe cuvinte ca să-midau seama imediat că discutăm cu o persoană deosebită.Vocea calmă, cuvinte rare, potolite, pline de blândeţe,rostite într-o românească neaosă, scoasă parcă dintr-unceaslov, te fac să asculţi cu sfinţenie un glas de cronică.Abia acum am început să înţeleg, după ce-i auzisem poeziileîn care cădeau ca plumbul topit peste fala cotropitorilor,ce suflet vulcanic plin de magmă fierbinte seascunde sub această frunte înaltă şi calmă. Vorba sa domoală,blândă, este în slova scrisă un bici ce şfichiuieşteobrazul gros al celui nepoftit care a venit hoţeşte în casaşi la masa noastră. Ochii înneguraţi înoată în lacrimipentru cei care zac sub brazda străbună, călcaţi de cizmamuscalilor, dar privesc cu încredere şi demnitate spreviitorul ”Tricolor şi-o singură iubire” cântat de regretaţiinoştri martiri Doina şi Ion Aldea Teodorovici....Aşa l-am văzut prima dată pe scriitorul şi poetulnostru Grigore Vieru”.Prof. Atanasie Brichiuş (P. 14)”Era un om de o rară modestie, emanând o subtilă formăde nobleţe sufletească, accentuată de privirea adâncăce parcă sonda adâncurile metafizice ale universului. Unadevărat profet al Basarabiei şi al Daciei, un vizionaroptimist, care ne-a declarat că este sigur că ne vom uniteritorial şi că acea zi este foarte apropiată. Un om fragilîn aparenţă, dar de o mare putere spirituală, blajin, bunşi blând, profund şi, mai ales, un suflet din care iradiaacel principiu solar al iubirii hristice pure, care poate unichiar şi pe fraţii dezinhibaţi.”Alexandru Brichius (P. 25)”Un poet de o rară sensibilitate, un poet cu un trupfragil şi cu inimă în care încăpeau la un loc, ca-n istorianoastră, Basarabia şi România, un poet care a culespolenul din florile limbii române pentru a demonstra căromâni ori basarabeni suntem ”o naţie, una”, cum ar fizis Kogălniceanu, a murit venind de la o ceremonie deomagiere a unui alt mare poet, Mihai Eminescu. Douălacrimi gemene izvorăsc din ochii tuturor celor pentrucare, când e vorba de patrie, cântecul şi poezia sunt sacre,cum sacru de acum încolo va rămâne numele poetuluiGrigore Vieru”.Mihai Golescu (P. 38)”Cea mai frumoasă temă a poeziilor lui Grigore Vierueste iubirea niciodată egal împărţită între mamă şi iubită:între siguranţa modestă şi darnică a mamei pentrucare, orice s-ar întâmpla, el va rămâne Fiul, şi nesiguranţageloasă a iubitei care vrea mai mult şi numai pentrusine, presimţind că oricând poate pierde totul”Carolina Ilica (P. 43)”În ce constă atracţia magnetică, puterea de a cuceri aversurilor sale? În muzicalitatea lor, în simplitatea lor,în neobişnuita adâncime a sondării sufletului omenesc,în ecoul pătimirii neamului românesc, în sentimentul demăreţie a graiului, în treaza lumină iradiind din patriade pământ şi de spirit tezaurizată în ele.”Dumitru M. Ion (P. 43)Imaginea Republicii Moldova în străinătate 21

Grigore vieru – martir al neamului românescTot în acest album sunt adunate câteva poezii dedicateargeşenilor, iar o lacrimă de durere pe obrazulţării noastre o lasă capitolul Gânduri pentru GrigoreVieru, unde argeşenii îşi exprimă ”un ultim omagiupentru singurul adevărat român din Basarabia carea luptat pentru unire şi pentru întregirea neamului”.(P. 51)Printre noi se mai aude glasul lui Vieru: grav, aprig,pătimaş, înfierând impostorii şi mancurţii, iubindu-şi„casa văduvă şi tristă / de la margine de Prut”, visând laSfânta Unire cu Patria –Mamă, România, încălzindu-lcu suflarea-i firavă şi gingaşă de Poet pe însuşi Dumnezeu,cel dus „în siberii de gheaţă”. Pentru că Poetultrăieşte în tot ce-i viu şi curat, în toţi cei care iubescpoezia, adică sufletul neamului nostru multpătimit şimartirizat.Grigore Vieru : Omagiu adus memoriei poetului deoraşul marilor uniri – Alba-Iulia : Cu prilejul dezveliriibustului său în cadrul Congresului Spiritualităţii Româneşti,1 decembrie 2009 / concepţie, studiu, evocări : VictorCrăciun. – Bucureşti : Semne, 2009. – 176 p.S-au scris mai multe cărţi desprepoetul Grigore Vieru. S-a întâmplat,însă, ceea ce s-a întâmplatşi iată că suntem siliţi de acumînainte să folosim alte timpuri aleverbului a fi atunci când va venivorba despre acest poet – cum s-azis odată – al lacrimii şi al luminii.Şi iată, acum prietenii lui GrigoreVieru de la Alba-Iulia, Chişinău şiBucureşti i-au pregătit un Albumomagial, care cuprinde evocări şifotografii. Cu apariţia acestui Album,avem prilejul de a ne amintide poetul Grigore Vieru – poetcare a fost obsedat de trei mituri :Limba română, Mama şi Unitateaneamului său.De la o carte obişnuită, menităa marca relaţiile atât de frumoaseale lui Grigore Vieru cu Alba-Iulia,volumul a luat proporţiile Albumuluipe care îl prezentăm. Nuse putea altfel. Grigore Vieru estepoet al limbii şi neamului românesc,”acoperind cu forţă şi demnitateiluminarea de care avea maiîntâi atâta nevoie Basarabia înultima jumătate de veac, bucurându-sede totala consideraţie maiîntâi dincolo de Prut, apoi şi în Româniaşi în comunităţile româneştidin lume”. (P. 100)Menirea acestei cărţi este să fie:”O candelă de amintire şi recunoştinţă,ca şi un document de istorieculturală întrucât fără documentelede suflet şi de înfăţişare imagisticăprezentate aici despre istorianeamului ar fi mai săracă”(P.103).Cartea aceasta este o convorbire,nu cinematografică, televizată,obişnuită la vremea de faţă, ci unafotografică, mai greu de înfăptuit,mai puţin la îndemâna oricui.Este deci o realitate – document,privind marea familie românească,aceea căreia Grigore Vieru i s-adedicat ca poet al neamului.”De ce Grigore Vieru şi Alba-Iulia?Iată o întrebare pe care mulţişi-o pun. Ce are poetul basarabeancu Cetatea Marii Uniri? Legăturami se pare evidentă şi palpabilă.Grigore Vieru este un poet alspaţiului românesc, al românilorde pretutindeni, deci nu un poetbasarabean, cum îl numesc unii.Dorinţa lui mărturisită de a trecePrutul avea, aşa cum ne mărturiseala toate întâlnirile, şi componentaAlba-Iulia inclusă. Întâlnirea cufraţii români din ”cetatea de durereşi slavă” a neamului românescera copleşitoare. O emoţie adâncăîi stăpânea fiinţa, aparent firavă,molcomă, dar clocotitoare ca unvulcan când era vorba de LimbaRomână, de unitatea neamuluisău vremelnic despărţit de vicisitudinileistoriei.Grigore Vieru a avut curajul, indiferentde vremuri, de mai mariizilei, să afirme cu tărie menirea românilor,şi a celor de o parte şi dealta a Prutului, de a fi împreună.Poezia lui nu era provincială, legatăde un teritoriu închis în niştehotare artificiale, ci una a românităţii.Grigore Vieru a fost un poetal spaţiului românesc, al patrieicomune Limba Română”.”...Poezia lui Grigore Vieru afost sabia cu care poetul a luptatpentru idealul unităţii naţionale,iar ALBA-IULIA a fost mereu UNSIMBOL, O ŢINTĂ în rostireaneamului său fiind tot una cu ideeanaţională.Dezvelirea bustului lui GrigoreVieru, la Alba Iulia, de Ziua Naţionalăa României, înseamnă maimult decât o recunoaştere a meritelorsale de poet al tuturor românilor,mai mult decât un act decultură, mai mult decât un Pod deflori. Ea reprezintă modul concretîn care Alba Iulia pune o piatră de22 Imaginea Republicii Moldova în străinătate

Grigore vieru – martir al neamului românesctemelie la unitatea culturală şi spiritualăa românităţii, la refacerea– în cadrul Uniunii Europene – avechii unităţi naţionale”.Ion Dumitrel, PreşedinteleConsiliului Judeţean Alba (P. 8)”Ne plecăm cu smirenie în faţamarelui poet moldovean, răpus deun accident tragic, păstrând, înadâncurile fiinţei noastre versurile,limba în care le-a dăltuit, armoniaşi frumuseţea lor nepieritoare,aroma şi dulceaţa lor precum numaiiarba, numai pâinea, numaiBiblia o au; să ducem mai departe,puritatea, apriga lui dragoste faţăde oameni şi de ţară pentru care afost deseori hulit şi defăimat. Deşipoezia română, cultura românăau rămas prin tragica lui despărţireorfane de un creator de geniu,de un luptător şi partizan activ alideii de unire a Basarabiei cu România,dorinţa şi ţelul nostru estesă-i transpunem în fapte speranţaşi dorul lui de a vedea unite celedouă ţări surori.Grigore Vieru a fost şi va rămânepentru noi toţi românii, un izvorcu apă vie a dragostei de tot ceea cene aparţine şi ne individualizeazăca naţiune, ca simbol al românismuluiîn lume”.Cornel Ştefan Bardan, PrefectulJudeţului Alba (P. 9)Grigore Vieru, simplu ca iarba,a devenit steaua care ne vegheazăpaşii şi ne apără sufletele.Imaginea Republicii Moldova în străinătate 23

Grigore vieru – martir al neamului românescVicol, Mihai Sultana. Grigore Vieru, pontiful limbiiromâne / Mihai Sultana Vicol. – Iaşi : Princeps Edit,2009. – 161 p.Cu lacrimă de prieten, MihaiSultana Vicol a scos de sub tipar,la doar câteva luni după regretabiladispariţie a lui Grigore Vieru,o carte care conturează efigia poetuluitribun care spunea că “Basarabiaeste un copil înfăşat în sârmăghimpată”.Cartea, care este geamătul unuiproiect neîmplinit, aşa cum scrieautorul, “din varii motive” (amânărisuccesive determinate destarea de sănătate a poetului basarabean,“internări în spital, recuperăripe la diferite sanatorii…”,dar şi de agenda sa supraîncărcatăcare-l purta dintr-un loc în altulca “invitat la manifestări literare,festivaluri de poezie, lansări de carte…”),proiect care viza un voluminterviu,cu destăinuirile celui carereprezenta un simbol al renaşteriinaţionale româneşti din Basarabia,este un strigăt acuzator care înfiereazăo moarte provocată.Un asasinat în sensul în care atacurileînteţite la adresa lui GrigoreVieru şi tracasările la care era supusi-au fost fatale în conjugarea cuspaima şi emoţia provocate de unaccident de automobil.Mihai Sultana Vicol o spunefranc, într-un capitol intitulat Asasiniilui Vieru, şi prezintă o seriede extrase dintr-o publicaţie ostilăpoetului tribun care conturează oatmosferă extrem de tensionată.Poetul, care, aşa cum spune autorulcărţii, “a avut în sânge de lanaştere românismul”, supus unoratacuri de denigrare, a sfârşit întrun“accident stupid”, dar moartealui a avut, ca o cauză adâncă, oinimă slăbită de hăituiala “asasinilormorali”.“Trebuie spus de la bun început- accentuează Mihai Sultana Vicol- că poetul a murit cu inima încărcatăde supărare, nişte netrebnici,asasini morali, l-au numit ”spionroman” şi ”terorist”.“Neamul românesc - scrie el - apierdut un reper moral, un românexemplar, o voce profundă a liriciiromâneşti, apropiată poeziei eminesciene”.În textul de încheiere (care-afost publicat în cotidianul Crainou după înmormântarea poetului)Mihai Sultana Vicol povesteştecum au venit oamenii să-l conducăpe ultimul drum “uniţi de o durerecare îi apără de ură”.“Basarabia - spunea el profeticîn materialul publicat la data de 23ianuarie a. c., deci cu mult înaintede evenimentele dramatice careau urmat alegerilor parlamentaredin Republica Moldova - se află larăscruce de istorie: Grigore Vierule arată fraţilor noştri deacolo, din ceruri, calea ceadreaptă”.Mihai Sultana Vicol, autorulcărţii Grigore Vieru,pontiful limbii române,a destăinuit: „Am scrisaceastă carte cu gândulde a fi cât mai aproape debasarabeni, care au tânjitdupă Unirea cu Ţara.Deşi cred că Grigore Vierustă în ceruri în dreapta luiEminescu, mă doare sufletul,pentru că marele Poet a fostblând cu mine, a fost pentru mineun frate mai mare.Pe de altă parte, de ce nu-i cereţiParlamentului să-i retragă cetăţenialui Conţiu, care l-a asasinat moralpe marele Poet? Iar cartea să fie unjustiţiar în această privinţă”.Mihai Vicol – Grigore Vieru,pontiful limbii române sau 161 depagini de Românie concentrată întexte ce-l privesc atât pe cel născutla Pererita şi chemat de Eminescula el în ziua de 18 ianuarie a.c., cât şipe noi ceilalţi, ca să ne dăm seamacă poezia, ca regulă, irită guvernele,mai cu seamă când acestea o apucăpe un drum, iar supuşii lor, pealtul.Apărută la Iaşi, la Princeps Edit,cartea îi ia la tocat, în primul rând,pe toţi cei care, în Basarabia, numai aveau loc de Vieru – l-au făcutspion, terorist, ”individ fără patrie”,„om care vrea să transforme patrumilioane de moldoveni în sclavipentru români”, i-au spus în faţă cănu merita să ajungă decât „magazinerla Uniunea Scriitorilor”, i-audat cu Eminescu în cap. Este vorbadespre asasinii săi morali.Acum, că au mormântul lui („le-afăcut o deosebită plăcere să-l înmormânteze”,P. 69), bucuria nu le esteîntreagă din cauza suplimentuluide dezvăluiri datorat lui Mihai Vicol.24 Imaginea Republicii Moldova în străinătate

CULTURĂ. CIVILIZAŢIEPAWLJUK, Konstantin. Wir lernen uns kennen /Konstantin Pawljuk ; übersetzung aus dem russisch vonMarina Raţuşneac. – Berlin, 2009. – 251 p.Cartea Wir lernen uns kennensemnată de Constantin Pawljuk,preşedintele Asociaţiei CulturaleKulturverein Moldova e.V., prezintăo analiză detaliată a relaţiilormoldo-germane pe parcursul a 10ani (1998-2008) de activitate.Conţinutul acestei publicaţii îldezvăluie foarte bine mottoul Asociaţiei:„Durch Kunst–zur Völkerverständigung.Durch Völkerverständigung–zureuropäischen Integration“(Prin artă – la înţelegereinternaţională. Prin intermediulînţelegerii internaţionale – la integrareeuropeană).Scopul Asociaţiei, care a fost fondatăîn 1998, a fost valorificareaistoriei, culturii, tradiţiilor, obiceiurilor,folclorului moldovenesc înrândurile poporului german.Iată ce scrie despre importanţaAsociaţiei Culturale în organizareaZilelor de cultură moldoveneascăîn Germania dl Erich von Hanxleden:„Wenn man in Altenstadt besserals anderswo weiß, dass RepublikMoldau nichts mit der böhmischenMoldau zu tun hat, sondern einkleines Land im Südosten Europasist, eingezwängt zwischen Rumänienund der Ukraine nahe desSchwarzen Meeres, so ist das demKonstantin Pawljuk zu verdanken.Aus Sorge um das reiche kulturelleErbe seiner Heimat hat er ganz imZeichen der Völkerverständigungvor zehn Jahren den „KulturvereinMoldova e. V.“ ins Leben gerufenum junge einheimische Künstlernach Deutschland zu holen.Hier treten sie u. a. in Berlin,Stuttgart und Hannover auf undeben auch in Altenstadt, wo sie bereitsein dankbares Stammpublikumhaben. Und noch jeder Besucherdieser moldauischen Abende warnicht nur von den Musikern undSängern begeistert, sondern ebensovon Konstantin Pawljuk, der sichals brillanter Conférencier entpupptund seine Gäste mit Witz und Charmegekonnt durchs Programm führt.Wir denken jedenfalls gern an vielefröhliche Stunden im AltenstädterKleinkunsttheater zurück, in denenuns ein kleines Stück Europa mitgroßer Tradition auf musikalischeWeise näher gebracht wurde.Das 10 jährige Jubiläum des „KulturvereinsMoldova e. V.“ ist für unsAnlass, seinem Vorsitzenden KonstantinPawljuk und dem gesamtenVorstand für die gute Zusammenarbeitund die Vermittlung so vielerkultureller Kontakte ganz herzlichzu danken.Wir wünschen dem Verein undallen Aktiven auch in Zukunft vielErfolg und freuen uns schon auf weitereGäste aus der Republik Moldau“.(P. 18)În acesată carte Konstantin Pawljukface o analiză detaliată a activităţiiAsociaţiei întru promovareaculturii moldoveneşti prin spectacolefolclorice, concerte şi spectacolede teatru, expoziţii fotografice,prin care se arată viaţa poporuluimoldav zi de zi.Un capitol aparte este consacratistoriei poporului moldav: „... Erstechronologische Aufzeichnungen derörtlichen Ansiedlung führen zurückbis in die Anfänge des 15. Jahrhunderts.1421, zu Zeiten des moldauischenLandesherren Alexandru celBun (Alexandru cel Bun, † 3. Januar1432 - …?), gehörte das Gebietzum Besitz der Fürstin Masovetskaia– der Schwester des litauischenFürsten Vladislav. Die Ansiedlungwurde oft von den Tataren angegriffen,sie raubten, verwüsteten undbrannten die Häuser nieder.Ende des 15. Jahrhunderts habendie Tataren unter ihrem Anführerdem Khan Merli- Gerrem die Sie-Imaginea Republicii Moldova în străinătate 25

CULTURĂ. CIVILIZAŢIEdlung oftmals angegriffen und letztendlichvollkommen ausgeraubtund dem Erdboden gleich gemacht.Weitere Angaben, bis hin zum 18.Jahrhundert, sind bedauerlicherweisenicht erhalten geblieben.„Jetzt möchte ich mich an eine interessanteTatsache erinnern“, sagtMischa lächelnd.In der Zeit des russischen Feldzugsum 1711, als Beltz ein wichtigerStützpunkt zur Versorgung der russischenTruppen war, blieben hierviele Versorgungsreserven zurück.Als die Tataren das erfuhren, habensie diese Siedlung erneut angegriffen,beraubt und verbrannt.Ja... man kann sagen, im Laufevon drei Jahrhunderten haben sichdie Tataren nicht geändert.Aber 1766 konnten sie aus dieserGegend verjagt werden und der Landesherr,Alexander Ghica (AlexandruII Ghica; 1795 - 1862), hat diesefruchtbaren Ländereien entlang desFlusses Reut dem Kloster in Iaşiund den Kaufmannsbrüdern Alexander,Konstantin und IordachiPanaiti geschenkt. Seit dieser Zeitist das Dorf Beltz als Landesgut imBesitz der Familie Panaiti. Sie habenseinerzeit den Aufbau des Ortesvorangetrieben und es Ende des 18.Jahrhunderts zu einem kleinen aberblühendenHandelszentrum gemacht.Trotzdem war es ein typischesKrähwinkel (ein Ort aus Matschund Dreck), versunken im Straßenkot,der wegen des Regens nichtabtrocknen konnte. Nicht zufällighat die Stadt den Namen „belţsi“bekommen, was auch „Sumpf“ bedeutet.„Oh Gott, bitte rette uns vor diesemRegen. Die Straßen werden ineinem einzigen Schlamm versinken.In Beltz jedenfalls wird er unerträglich.Seine Nässe führt dazu,dass alle nur noch dahin gleiten undsich an Stöcken halten müssen.“Diese Wörter wurden um 1911 geschrieben,als man damit begann dieStadt zu pflastern. So kann mansich auch vorstellen, was auf denStraßen passierte, nachdem derrussische Zar Alexander I (AlexanderI. Pawlowitsch Romanow, 1777- 1825), diesen Ort aufsuchte undihm danach die Stadtrechte verlieh.Allmählich gelangen wir an dieKreuzung, welche die Reise- undHandelswege zu den größeren OrtenMoldaus, wie Tschernovtsi(Cernauţi), Hotin, Soroca mit Chişinău,Benderi, Izmail verbindet.Der Handel bestand im Wesentlichenaus Vieh.Die Käufer kamen größtenteils ausÖsterreich. Die Warenausfuhr nachÖsterreich wickelte man über denGrenzübergang im Dorf Novoseliţaab. Einmal pro Jahr wurde in Beltzder Jahrmarkt abgehalten, bei demsich Verkäufer und Käufer zum großenViehhandel trafen”. (P. 46)Utilitatea cărţii Wir lernen unskennen este incontestabilă. Ea seadresează publicului larg, completândgolul în cunoaşterea istoriei,culturii şi tradiţiei poporului moldavîn rândurile populaţiei germane.26 Imaginea Republicii Moldova în străinătate

BIBLIOTECONOMIEРэу, А. А. Молдова до и после введения проекта SIBIMOL /А. А. Рэу // Вестник Библиотечной Ассамблеи Евразии. – 2009. –№ 2. – P. 72-73.În Republica Moldova a fost implementatsistemul SIBIMOL careasigură, prin portalul său, accesulbeneficiarilor din Moldova la cataloagelecolective, la bazele de dateşi la resursele electronice ale ţărilorlumii, precum şi accesul tuturorţărilor lumii la Catalogul NaţionalColectiv Partajat (CNCP) şi la resurseleelectronice ale bibliotecilordin Republica Moldova, contribuindastfel la crearea unei imagininoi a republicii noastre şi constituindun factor esenţial în progresultehnic, ştiinţific şi socio-cultural alacesteia.SIBIMOL integrează bibliotecileinformatizate din Moldova într-oreţea naţională prin intermediulInternet-ului. Partea principală, integratoarea sistemului o constituieCatalogul Electronic Colectiv Partajat,în care sunt reflectate colecţiileşi bazele de date ale tuturor bibliotecilordin Moldova şi care este accesibilîn orice localitate: în bibliotecişi la domiciliu. Orice locuitordin orice oraş ori sat va putea căutaprin Internet publicaţiile de care arenevoie şi le va putea comanda de ladistanţă, prin modulul automatizatde împrumut interbibliotecar. Iarla etapa a doua de realizare a proiectuluicititorul va putea comandaîn biblioteca din localitate ori lacalculatorul de la domiciliu, textedepline (full-text) ale articolelor,capitolelor sau paginilor din cărţi,imagini plastice, foto, înregistrărisonore etc., după alegerea lor dinBiblioteca Virtuală a Moldovei,care va fi una din părţile componenteale sistemului.O totalizare a lucrului efectuatîn implementarea sistemului SIBI-MOL o face în articolul Молдовадо и после введения проектаSIBIMOL Alexe Rău pentru revistade specialitate Вестник БиблиотечнойАссамблеи Евразии. Văoferim integral articolul :„День введения национальнойсистемы SIBIMOL может бытьвоспринят как демаркационнаялиния между тем, чем было библиотечноедело до настоящегомомента и тем, что последуетпосле этого разделения, символическогои в то же время реального.То новое, что несет этасистема, является генераторомперспектив, обозначает и расширяетв то же время горизонтыожиданий библиотекарейи пользователей, общества вцелом, это открытие будущего.При этом хочу подчеркнуть несколькоключевых моментов.В первую очередь, SIBIMOL вусловиях эффективного менеджментаможет внести наиболееважный вклад в построениеинформационного общества вМолдове, продвигая коллективныйинтеллектуальный и творческийпотенциал в том, чтоПьер Леви называет «новой экономикойидей».Интегрированная информационнаясистема библиотек Молдовыстанет основой виртуальнойбиблиотеки Молдовы. Будучиколлективным произведениембиблиотек-участниц, она предлагаеткомплексный доступ в общийфонд, включающий коллекциивсех библиотек республики,что обозначит принципиальноновый уровень доступа обществак информации и знаниям.В этом контексте справедливоутверждение, что под такимуглом зрения можно провестидемаркационную линию на уровнестраны, которая разделяетбиблиотечную Молдову на ту,что была до введения проектаSIBIMOL и ту, которая начинаетсяс этого момента инаугурации.Синтагма «до SIBIMOL и после»на нашем уровне есть то,что в истории обозначается разделениемкалендаря на две эры.Следствием этого факта явитсякардинальное изменение взглядана роль и престиж библиотечныхучреждений в Молдове.Некоторое время эта роль оставаласьнеблагодарной и важностьее не была признанной в полноймере. Были годы, когда НациональныйБиблиотечный Советэнергично боролся за включениебиблиотек в национальную программуинформатизации обществаи много раз наши усилияоканчивались неудачей. Сейчасбиблиотеки занимают свое местов национальной стратегиипостроения информационногообщества «Электронная Молдова»,а интегрированной системеSIBIMOL предназначено бытьцентром инфраструктуры информационногопространствабиблиотек. Завершение и внедрениеего стали одновременноактом свершения и обещания набудущее.Через SIBIMOL наше библиотековедениесможет не толькорезко улучшить мнение обще-Imaginea Republicii Moldova în străinătate 27

BIBLIOTECONOMIEственно, такая стратегия даетбиблиотекам шанс активно вписатьсяв формиpующуюся сейчасгосударственную информационнуюполитику Республики.SIBIMOL на своем портале обеспечитпользователям доступ кколлективным каталогам, базамданных и электронным ресурсаммногих стран мира, а также доступиз других стран - к НациональномуКоллективному Каталогус разделенной Каталогизацией(НККК) и к электроннымресурсам библиотек РеспубликиМолдова.SIBIMOL – Система интеграцииинформационных библиотекМолдовы.Система предусматриваетнеcколько главных модулей:• Общий национальный сводныйкаталог, который будетвключать в себя коллекции всехбиблиотек республики, методомкаталога WEB. Каталог будетдоступен через Интернетв любой местности республики,в местной библиотеке или надому;• Межбиблиотечный обмен,также с использованием общегокаталога;• Банки данных электронныхресурсов, находящихся в распоряжениибиблиотек Молдовы,которые также будут доступныс возможностью экспорта – импорта(приема – выдачи) на расстоянииfull-текстов.SIBIMOL – это интегрированннаяинформационная системабиблиотек Молдовы. Авторконцепции и директор проектаАлексей Рэу, генеральный директорНациональной Библиотеки.В реализации проекта участвовали:Андрей Сушков, Алла Панич,Ливиу Рэу, Валентина Китороагэ,генеральный директорНациональной Книжной Палаты.SIBIMOL – один из самых главныхстратегических проектов вобласти библиотечного дела иво всей культуре Молдовы. Еговнедрение произведет радикальноеизменение в уровне доступностизнаний и информации длянаселения и начнет качественноновый, совершенно особенный периодв развитии библиотечнойсистемы и демократии, культурыи цивилизации в нашей республике.SIBIMOL через Интернетобъединит информатизированныебиблиотеки Молдовы в национальнуюсеть. Главной интегрирующейчастью системыстанет Национальный коллективныйкаталог с разделеннойкаталогизацией, отражающийфонды и базы данных библиотекМолдовы, который будет доступенв любом месте, как в библиотеках,так и с домашних компьютеров.Любой житель любогогорода или села сможет найтичерез Интернет нужную емупубликацию и с помощью автоматизированногомодуля заказатьее через межбиблиотечныйабонемент. А на втором этапереализации проекта читательсможет заказать через библиотекуили с домашнего компьютераполные тексты статей,глав или отдельные страницыиз книг, живописные изображения,фотографии, звукозаписи ит. п., выбрав их в Виртуальнойбиблиотеке Молдовы, котораябудет одной их составляющихчастей системы.SIBIMOL на своем порталеобеспечит пользователям изМолдовы доступ к коллективнымкаталогам, базам данныхи электронным ресурсам многихстран мира, как и доступиз других стран к Национальномуколлективному каталогус разделенной каталогизацией(НККК) и к электронным ресурсамбиблиотек из РеспубликиМолдова, внося таким образомвклад в формирование новогоимиджа нашей республики, будучиодним из существенныхфакторов научно-техническогои социально-культурного прогресса.Использовать SIBIMOL будутболее 1800 тыс. читателей библиотекиз Республики Молдова,и число это увеличится за счеттех, кто будет пользоватьсяСистемой дома и на рабочем месте.В концептуальном и технологическомаспектах SIBIMOLпредставляет целый ряд новыхидей в международном плане(web каталогизация, органичныйметаболический характер интегрированнойсистемы и т.д.),что делает Республику Молдоваи ее Национальную Библиотекуодним из мировых лидеров вэтой области.Впервые в мире в проектеSIBIMOL предложены и реализованы:Веб-каталогизация. Интегрированнаяинформационная система,органично сочетающаяспособности к самовоспроизведениюи самоуправлению с самоанализом.НККК будет самовоспроизводящимсяметаболическимкаталогом, работающим какинформационно-библиографическийperpetuum mobile: каждыйкаталогизатор в процессеиспользования SIBIMOL в автоматическомрежиме получитвсе данные, отсутствующиев его базе данных (каталоге), асистема, в свою очередь, автоматическиполучит от каждогокаталогизатора информацию,необходимую для коллективногокаталога.Любая библиотека республики,включая сельскую, будет иметьвозможность интегрироваться втехнологический процесс НККК,выводя уникальные издания изсвоей коллекции на национальныйи международный уровень.Национальная виртуальнаябиблиотека. В библиотечноминформационном пространстведанный раздел будет возводитьсяна базе национальной программы«Память Молдовы», разработаннойв рамках программыЮНЕСКО „Memoire du monde”.Страница WEB охватитэлектронный вариант тексто-Imaginea Republicii Moldova în străinătate 29

BIBLIOTECONOMIEвой части программы (книги идокументы принадлежащие библиотекам,музеям и НациональномуАрхиву – участникам программы).Будет осуществляться переходна электронный вариантпечатных национальных достоянийи предоставление доступак ним в рамках Национальнойвиртуальной библиотеки черезИнтернет.Для осуществления данногопроекта будет необходимо созданиев каждом учреждении, обладающимценными книгами,станции трансформирования иразработка специальной программы(soft) или выбор учреждения,которое будет заниматьсякоординированием и преобразованиемвсех этих документов.Виртуальная библиотека национальнойсистемы Библиотек.Речь идет об электронномпортале библиотек, которыйбудет интегрировать на виртуальномуровне источники информациио библиотеках Молдовы,о коллекциях этих библиотек, опредоставляемых услугах и т.д.Портал, который будет доступенчерез Интернет, позволиткаждой информатизированнойбиблиотеке индивидуальные интегрированныепоиски. ДанныйПортал дает возможность взаимодействовать,а также позволитиметь совмещенный доступк источникам информации, поможетсоздать основу виртуальногопространства для исследованияи поиска необходимыхматериалов, предназначенныхдля развития науки, образованияи воспитания.Кафедра библиотековеденияпри Государственном университетеи Центр обучения библиотекарей(Школа библиотекономииМолдовы). Данныйраздел предполагает вовлечениебиблиотек, находящихся в отдаленныхзонах республики, вобучение и консультированиена расстоянии в том, что касаетсяиспользования информационныхтехнологий, роли и предназначениякаждой конкретнойбиблиотеки в рамках информационногосообщества, планированиеэлектронных услуг и т.д.Также этот раздел предусматриваетразработку методическихматериалов для библиотекпо темам использования новыхтехнологий.Структура финансированияи администрирования библитечногоинформационного пространства.В администрированиибиблиотечного информационногопостранства и в финансированииего построения и деятельностибудут применчатьсяпринципы согласования сводныхдействий и кооперирования всехресурсов. Предполагается такжеучастие Правительства в ассигнованиинеобходимых средствдля ликвидации неравенства винформатизации библиотекразных зон и местностей. Правительствобудет включатьбиблиотеки в проекты и грантыгуманитарного финансировния,предоставленные международнымифинансовыми организациями.Министерства, местные городскиеи районные власти должныпредпринимать надлежащиемеры для привлечения большогои среднего бизнеса к финансированиюданной программы;Для этих же целей будут созданыконсорциумы.Каждый год муниципальныевласти будут вносить необходимыесуммы для комплектации(парка) компьютеров, их техническогообеспечения для текущейработы по информатизации, ремонтаи других затрат по содержаниюи развитию сетей.Однако библиотекам предстоитеще титаническая работа,направленная на изменение десятилетиямискладывавшего стереотипаих восприятия исключительнокак института государства”.30 Imaginea Republicii Moldova în străinătate

BIBLIOTECONOMIEOsoianu, Vera. Biblioteca Naţională a Germaniei :între salvgardarea memoriei naţiunii şi internaţionalizare/ Vera Osoianu // Buletin informativ ANBPR (suplimentBraşov). – 2009. – Nr. 8. – P. 36.Doamna Vera Osoianu, în prezentcoordonator al Centrului deinstruire în biblioteconomie şi directoradjunct al Bibliotecii Naţionalea Republicii Moldova, a făcutnumeroase vizite de informare,documentare peste hotarele ţării,de unde a venit cu multe impresii,experienţă, pe care le împărtăşeştede fiecare dată prin materialelepublicate în diferite publicaţii despecialitate. Astfel, a vizitat biblioteci,la fel şi conferinţe, colocviiaxate pe probleme de biblioteconomiedin Finlanda, SUA, MareaBritanie, România, Franţa etc. Iarîn 2009 a făcut o vizită de documentareîn Germania, la BibliotecaNaţională a ţării. Toate gândurilevizavi de instituţia vizitatăle-a expus pe paginile revistei de laBraşov, Buletin informativ. Înaintede a prezenta fragmente dinextinsul material despre Bibliotecadin Germania, vom aminti datesumare privitoare la personalitateadistinsei doamne.Născută la 12 octombrie 1955 laUnteni, viitorul specialist în biblioteconomieşi-a făcut studiile la Universitateade Stat din Moldova, facultateade biblioteconomie şi bibliografie.A urmat perfecţionarea înspecialitate la Moscova, ulterior înRomânia.Este deosebit faptul că în 2000s-a învrednicit de Ordinul Naţional“Steaua României” în grad de ofiţer,pentru merite în difuzarea culturiiromâneşti, acordat de PreşedinteleRomâniei. Pe lângă acestea este deţinătoareadiplomei din partea MinisteruluiCulturii din România şi amedaliei Meritul Civic (RM, 2002).„BNG este principala bibliotecăde arhivă şi centru bibliograficnaţional al Republicii Federale aGermaniei şi are funcţia, unică înGermania, de a colecta în original,inventaria, cataloga şi indexa, apăstra permanent şi a pune la dispoziţiautilizatorilor lucrările mediapublicate în Germania dupăanul 1913, lucrările media în limbagermană, traducerile din limba germanăîn alte limbi şi lucrările în altelimbi despre Germania publicate înalte ţări, începând cu anul 1913. Oaltă sarcină a BNG este achiziţionarealucrărilor emigranţilor de limbagermană publicate după hotare înperioada 1933-1945.Cât priveşte lucrările apărutepână la 1913, cinci dintre cele maimari biblioteci din Germania s-auunit într-un consorţiu care aredrept scop lichidarea lacunelor încompletarea cărţii de patrimoniu,acumulate în perioada de la 1450până la 1913. Fiecare dintre celecinci biblioteci este responsabilă deo anumită perioadă de timp şi areangajamentul de a găsi cărţile editateîn perioada de timp pentru careeste responsabilă.Scopul consorţiumului este creareaunei colecţii comprehensive atuturor lucrărilor tipărite în spaţiulvorbitor de limba germană pentrua completa moştenirea istorică aGermaniei şi a o face disponibilăpublicului ca memorie culturală colectivă”.„Biblioteca Naţională a Germanieiprezintă, la ziua de azi, o statisticăimpresionantă. Cu cele aproximativ24,1 milioane unităţi de păstrare,dintre care 13,9 milioane în sediuldin Leipzig, 8,2 în sediul Frankfurtşi aproximativ 1,4 în Berlin, se înscrieprintre cele mai mari bibliotecinaţionale din Europa. Biblioteca estedeschisă pentru public 295 zile pe anşi oferă pentru utilizatori 450 locuriîn sălile de lectură în Frankfurt şi 350în Leipzig. Pe parcursul unui an, bibliotecaînregistrează aproximativ 37mii utilizatori, inclusiv 14 mii în sediuldin Frankfurt şi 13 mii în sediuldin Leipzig (conform datelor statisticepentru anul 2007). Zilnic serveşteîntre 1200-1800 utilizatori. PaginaWeb a Bibliotecii este accesată deaproximativ 700 000 de ori pe lună.Pentru promovarea bibliotecii, oferăcirca 330 tururi ale bibliotecii pentrumai mult de 5000 utilizatori sau potenţialiutilizatori din ţară şi de pestehotare. Personalul numără 821 angajaţiechivalent 631 norme întregi.Bugetul anual al Bibliotecii este deImaginea Republicii Moldova în străinătate 31

BIBLIOTECONOMIEaproximativ 40 milioane euro.Sălile de lectură au fost gândite înaşa fel ca să încapă cât mai multălumină naturală. Din sala de lecturăprincipală, care ocupă tot etajul,dacă urci scările ajungi în sala delectură pentru periodice, care ocupăjumătate de etaj, iar dacă coboriscările nimereşti în sala de lecturămultimedia. În aşa fel acoperişul şiperetele exterior sunt unice pentrutoate cele trei niveluri. În acoperişsunt montate ferestre din sticlă pentrua atrage cât mai multă lumină.Peretele exterior este totalmente dinsticlă. Sălile de lectură şi depoziteleunde se păstrează colecţiile dispunde aer condiţionat. Din păcate acestan-a fost prevăzut şi pentru spaţiileunde se află oficiile personalului.Aici puterea soarelui este anihilatăde jaluzele speciale care pot fi manevratefoarte uşor. În zilele foartecălduroase acestea însă nu salvează,pe deplin, situaţia”.„Deşi biblioteca este unită în sistemulintranet unde poţi găsi în formatelectronic tot felul de informaţii,la etajul întâi, la intrarea în spaţiileunde sunt concentrate oficiile administrative,pe perete, pe câţiva metribuni, se întinde o tablă unde suntînşirate tot felul de informaţii utilepentru salariaţi. Pe prim plan esteafişat meniul pentru săptămâna încurs a restaurantului unde servescmasa salariaţii bibliotecii. Pe peretesunt afişate informaţii despre posturilevacante, cu responsabilităţileviitorului titular al postului şi calificărilesolicitate; telefoanele bibliotecarilorcare au şi pregătire medicalăpentru cazuri de necesitate, cândeste nevoie de a acorda un prim ajutorunui salariat sau utilizator; informaţiiprivind organizarea unorzile de şedere împreună pentru totcolectivul. Aceste sărbători care aumenirea de a uni colectivul suntorganizate sistematic de către conducereainstituţiei, cu participareatuturor salariaţilor. Tot aici esteatârnat numărul recent al RevisteiBibliotecii Naţionale a Germaniei„Dialog cu Bibliotecarul”.32 Imaginea Republicii Moldova în străinătate

BIBLIOTECONOMIEOsoianu, Vera. Componentele imaginii, mijloacelede creare şi întreţinere a ei / Vera osoianu Osoianu // Buletin semestrial(Biblioteca judeţeană Baia Mare). – 2009. – An.XVII. – Nr. 1-2. – P. 3-10.Untr-un alt articol publicat laBaia Mare, dna Vera Osoianu a luatîn discuţie imaginea bibliotecii şi abibliotecarului în percepţia comunităţii.Autoarea ţine să aducă la cunoştinţacititorului unele aspecte aleinstituţiei bibliotecii şi ale meserieibibliotecarului, despre care se credeeronat în societate, situaţia pe care,din secolul trecut, bibliotecarii înşişiîncearcă s-o schimbe.“Imaginea pe care profesia de bibliotecaro are în comunitate se datoreazăîn mare parte faptului că în literaturaartistică, în filme, spectacoleprofesia noastră nu este prezentatăca o alegere reuşită de viaţă respectabilă.Cercetările mai recente atestă ouşoară schimbare spre bine a imaginiibibliotecii, la începutul acestuimileniu, odată cu răspândirea în bibliotecia Internetului şi a tehnologiilorde informare şi comunicare. Darşi aici părerile sunt diferite, de la celemai optimiste la cele mai pesimiste,potrivit cărora bibliotecarii, pentru arezista în timp, se apucă să facă oriceşi nicidecum nu acceptă ideea că zilelele sunt numărate.În avalanşa aceasta de păreri şisupoziţii, cert este faptul că savanţiidin străinătate nu au o părere unicănici asupra imaginii bibliotecii, caresă ia în considerare multiplele funcţiiale acesteia, nici asupra a însăşi naturiiimaginii, nici asupra măsurilornecesare pentru îmbunătăţirea imaginii.Mai mult decât atât, publicaţiilede specialitate vehiculează ideeacă înşişi bibliotecarii n-au reuşit săse apropie de înţelegerea problemelorprivind imaginea lor în societate. Nueste claritate nici în problema dacăînşişi bibliotecarii sunt responsabilide imaginea negativă sau în profesieeste ceva ce văd cei din jur dar nu potvedea şi bibliotecarii. Şi în final, nueste un răspuns clar nici la întrebareaprivind conservatorismul ce se spunecă-i caracterizează pe bibliotecari.Este cunoscut faptul că instituţiabibliotecară se ţine pe patru piloniprincipali: spaţii, resurse informaţionale,servicii oferite şi personal, careau partea lor de contribuţie în creareaimaginii bibliotecii în societate.O bibliotecă ce oferă oricărui individacces la valorile acumulateîn timp şi căi eficiente de regăsire ainformaţiei căutate – aceasta esteimaginea ideală pe care bibliotecatinde s-o formeze în conştiinţa celormai diferite grupuri sociale, de la reprezentanţiistructurilor de decizieşi finanţatoare, la organizaţii nonguvernamentale,sponsori, personalităţidistinse, studenţi şi terminândcu păturile mai puţin protejate alepopulaţiei: şomeri, casnice, pensionari,persoane cu dizabilităţi fizice şisociale etc.Pentru a se impune comunităţii, ademonstra că este indispensabilă şiare tot potenţialul pentru a îmbunătăţicalitatea vieţii membrilor comunităţii,biblioteca trebuie să-şi facăpublică prezenţa şi să-şi promovezeconstant resursele, producţia intelectualăşi serviciile.Procedeele de publicitate variazăca tehnici, de la simple firme de peclădiri cu denumirea bibliotecii şipliante cu orele de program, şi serviciileoferite de bibliotecă la metodemai sofisticate, cum ar fi programelede marketing şi utilizarea web-sitelorpentru promovarea resurselor,serviciilor şi activităţilor. Strategiade marketing a bibliotecii trebuie săincludă următoarele elemente:• Utilizarea tehnologiilor de informareşi comunicare;• Relaţii cu mass-media;• Implicarea comunităţii în activitateabibliotecii;• Participarea la viaţa comunităţii;• Plasarea reuşită a indicatoarelorexterioare şi interioare;• Marcarea unor aniversări şi evenimente;• Crearea web site-ului bibliotecii;linkuri spre alte biblioteci şi instituţiiadiacente;• Rapoarte despre activitatea bibliotecii;• Crearea unor societăţi sau grupuri,cum ar fi „Prietenii Bibliotecii”;„Avocaţii bibliotecii”, grupuri de lobbying;• Activităţi de promovare a resurselor,serviciilor şi producţiei intelectuale.Activitatea de promovare trebuiesă constituie axa programelor de activitateşi are următoarele sarcini:• Formarea imaginii pozitive abibliotecii în conştiinţa populaţiei,organelor de decizie şi finanţatoare,organizaţiilor nonguvernamentale,sponsorilor etc.;• Informarea despre serviciile noi,oferite de bibliotecă;• Actualizarea şi modernizareaserviciilor existente, convingerea utilizatorilorde necesitatea utilizăriiacestora;• Informarea utilizatorilor potenţialidespre timpul, locul, condiţiileserviciilor şi activităţilor noi, despreschimbările în activitatea bibliotecii,programul de funcţionare etc.;• Atenţionarea potenţialilor utilizatoridespre importanţa şi accesibilitateaserviciilor oferite de bibliotecă,despre preţurile nesemnificativela serviciile oferite suplimentar contraplată.O formă foarte importantă depromovare a bibliotecii, producţieiintelectuale şi a serviciilor oferite estereclama bibliotecară – informaţiadespre bibliotecă, servicii, producţieintelectuală cu scopul de a le face cunoscuteutilizatorilor reali şi potenţialişi a stimula cererea la aceste serviciişi produse. Nu în zadar companiide mare prestigiu, unele chiar foartecunoscute cheltuiesc sume enormeImaginea Republicii Moldova în străinătate 33

BIBLIOTECONOMIEpentru reclamă. Până şi CompaniaGoogle consideră că are nevoie dereclamă. Unele izvoare situează reclamachiar pe primul loc în creareaimaginii pozitive a bibliotecii. Funcţiilereclamei de bibliotecă includ:• formarea cererii la resurse, serviciişi producţia intelectuală a bibliotecii;• popularizarea serviciilor informaţionale.Reclama are menirea de a oferidate despre particularităţile serviciilor,destinaţie şi utilizatorii ţintă,adresă, condiţiile de recepţionare şiutilizare.Cerinţele de bază către reclama debibliotecă sunt:• diapazonul cât mai larg al utilizatorilorreali şi potenţiali;• corespunderea necesităţilor şidoleanţelor utilizatorilor;• actualizarea permanentă;• dinamism, laconism, operativitate;• corespunderea realităţii;• corespunderea necesităţilor pieţeişi intereselor diferitor grupuri deutilizatori.Un prim pas în crearea imaginiipozitive a bibliotecii este creareaunui stil propriu, irepetabil. Culorilealese, reclama, logotipul, prezentareavizuală a spaţiului (în literatura despecialitate se vorbeşte tot mai multdespre conceptul de „cultură vizuală”)– toate trebuie să fie în armonieşi subordonate unui stil unic. Chiarşi alegerea florilor poate fi un elementesenţial. Florile decorative pot fi puseseparat de florile de cameră cu efectecurative, care ar putea servi ca decorpentru o expoziţie la această temă,de exemplu „Ecologia şi viaţa”.Azi nici o bibliotecă, oricât de marear fi, nu poate activa în izolare. Nueste un secret faptul că numai cu puterileproprii bibliotecile nu mai potface faţă sarcinilor care le au. În condiţiileeconomice actuale bibliotecatrebuie să ştie cum să găsească drumulspre organele de decizie, în specialspre acei de care depinde alocareamijloacelor de finanţare. Numai bibliotecilecunoscute larg comunităţiişi cu reputaţie favorabilă pot contape o finanţare corespunzătoare şisusţinere din partea organelor de decizieşi finanţare.Nu putem afirma că utilizatorii nuvin şi în bibliotecile noastre. În anul2007 numărul de cititori a crescut, încomparaţie cu anul 2006, cu 158 demii. Însă, în acelaşi timp, fondul depublicaţii a scăzut cu aproape 211mii, numărul împrumuturilor a scăzutcu 4 milioane 484 mii, numărulvizitelor - cu 578 mii. După o decepţiede asemenea proporţii, sigur, utilizatoriivor încerca să găsească altecăi de soluţionare a necesităţilor deinformare şi documentare, iar ofertaeste deloc de neglijat şi, din păcate,este în defavoarea bibliotecii.Un impact deosebit asupra creăriiimaginii pozitive a bibliotecii oare diversificarea şi modernizareaserviciilor, implementarea tehnologiilorde informare şi documentareîn servirea utilizatorilor, dezvoltareacalităţii serviciilor oferite, aplanareaconflictelor între bibliotecar şi utilizatoretc.Un loc aparte în crearea imaginiipozitive a bibliotecii revine prezenţeiacesteia în mediul virtual. PaginaWeb a bibliotecii este o sursă importantăde informare despre bibliotecă,colecţiile şi resursele informaţionalede care dispune, serviciile oferite etc.Din păcate încă foarte puţine bibliotecidispun de acest instrument decomunicare cu utilizatorii şi publicullarg, iar cei care dispun nu fac destulăpublicitate acestui serviciu încăpuţin cunoscut.Extrem de importantă în creareaimaginii bibliotecii este pondereabibliotecarului; gradul de instruire,abilităţile de a ajuta şi a se face necesar.În bibliotecile unde personalul interacţioneazăcu alţi angajaţi dinaceeaşi instituţie, îmbrăcăminteaimproprie poate, de asemenea, provocao imagine negativă. Un resentimentpoate provoca şi îmbrăcăminteapersonalului bibliotecii, maisăracă decât a altor angajaţi. Şi încele din urmă personalul biblioteciitrebuie să se îmbrace la fel de bine caşi utilizatorii.Bibliotecarul de azi trebuie să facătot ce făceau bibliotecarii multe deceniiîn urmă, dar să fie şi un tehnofil.Biblioteca se plasează treptat în centrultehnologiilor. Iar un bibliotecarva trebui să ştie cum să folosească ocameră digitală, să unească în reţeaun proiector, cum să găsească resurseleonline, cum să repare un computeretc.Bibliotecile pot construi viitorullocalităţilor de provincie creând serviciipe care nici o altă instituţie nu lepoate oferi. Serviciile moderne şi diversepot avea un rol decisiv în vitalitatealocalităţilor de provincie şi înprevenirea marginalizării populaţieidin aceste localităţi. Mediul virtualpoate face enorm în această privinţă,nu întâmplător pretutindeni în lumesunt elaborate strategii şi politici delichidare a inegalităţii digitale.Ca instituţii de informare şi cunoaştere,bibliotecile publice se numărăprobabil printre instituţiile dinsectorul public care sunt implicatecel mai activ în revoluţia digitală. Încondiţiile erei digitale, bibliotecile setransformă din instituţii mai multsau mai puţin închise în instituţii cuacces deschis. Organele locale careînţeleg rolul strategic al bibliotecilorîn dezvoltarea comunităţii investescîn crearea condiţiilor necesarepentru educare, instruire pe tot parcursulvieţii, facilitarea creativităţii,incluziunea socială a tuturor categoriilorde utilizatori, care luate împreunăpot favoriza creşterea bunăstăriipopulaţiei care trebuie să fie scopulfinal al tuturor acţiunilor organelorde decizie.Pentru a face faţă aşteptărilormembrilor comunităţii, bibliotecatrebuie să se afirme ca: centru de instruire,centru de informare, centrude comunicare, centru de socializare,spaţiu fizic unde utilizatorii să vinănu numai din necesitate, dar şi dinplăcere. Esenţial este ca bibliotecarulsă ştie să-şi aleagă priorităţile bazatepe posibilităţi reale”.34 Imaginea Republicii Moldova în străinătate

POLITICĂGabanyi, Anneli Ute. Moldova 2009 : Nach derWahl ist vor der Wahl / Anneli Ute Gabanyi // SüdosteuropaMitteilungen. – 2009. – Nr. 03-04 (49. Jahrgang). –P. 6-23.Alegerile parlamentare din 5 aprilie 2009 au fost ceade-a V-a competiţie electorală de acest fel după proclamareaIndependenţei Republicii Moldova.Orice proces electoral este termometrul democraţieiîn orice ţară. Alegerile periodice arată interesulcetăţenilor faţă de procesele care au loc la guvernare şiîn mod special faţă de procesul de luare a deciziilor. Esteuna dintre puţinele ocazii pe care cetăţenii le au pentrua-şi delega reprezentanţii în instituţia legislativă careulterior urmează să ia decizii importante în locul acestora.Dar, ar mai fi ceva, Republica Moldova a finalizatîn 2007 punerea în practică a Planului de acţiuni UniuneaEuropeană – Republica Moldova. Şi aici este unalt considerent pentru care alegerile din acest an suntimportante – sunt un test important pentru autorităţileRepublicii Moldova, care trebuie să demonstreze că nule sunt străine principiile democraţiei occidentale şi căurmează să continue reformele de democratizare în RepublicaMoldova.La alegerile parlamentare din Moldova, PartidulComuniştilor din Republica Moldova (PCRM) a obţinut49,48% din voturi. Cu toate acestea, PCRM nu a atinsnumărul de locuri parlamentare necesare pentru a alegeun nou preşedinte. Cele trei partide liberale alese înparlament au refuzat să recunoască rezultatele alegerilordin cauza neregulilor atât înainte, cât şi în timpulprocesului electoral.Coaliţia consideră că alegerile parlamentare din RepublicaMoldova din data de 5 aprilie 2009 nu au fostcorecte şi, luând în considerare în special situaţia alegătorilordin Transnistria – nu au fost libere în totalitate,din cauza neîndeplinirii standardelor internaţionale.Legalitatea alegerilor din 5 aprilie a fost contestată demai mulţi concurenţi electorali, iar rezultatele alegerilorau generat proteste de masă, soldate pe data de 7 apriliecu altercaţii între protestatari şi forţele de ordine, iarulterior – cu ocuparea de către manifestanţi a sediilorParlamentului şi Preşedinţiei, distrugerea interioară aacestora şi incendierea unor birouri din sediul Parlamentului.Pe 7 aprilie 2009 peste 30 de mii de persoane, susţinătoriai opoziţiei au ieşit pe străzile Chişinăului, casă conteste victoria comuniştilor la alegeri, scandând„Vrem alegeri repetate” şi „Jos comuniştii”. În Parlament,manifestanţii au ocupat câteva birouri, iar încelelalte se baricadaseră poliţiştii. Persoanele care aupătruns în clădirea Parlamentului au aruncat în stradăo parte din mobilier şi i-au dat foc. Poliţia din capitală aintervenit, utilizând tunuri de apă şi gaze lacrimogene.Pentru desfăşurarea alegerilor au fost constituite1977 secţii de votare, 33 dintre care au fost deschisepe lângă misiunile diplomatice şi oficiile consulare aleRepublicii Moldova peste hotare. Pentru participare lascrutin au fost înregistraţi iniţial 21 de concurenţi electorali(15 partide politice şi 6 candidaţi independenţi),iar mai târziu 4 dintre aceştia (3 partide şi un candidatindependent) s-au retras din campanie, decalrându-şisprijinul pentru alţi concurenţi.În replică, protestatarii au răspuns acţiunii poliţieiprintr-un „bombardament” cu pietre. În timpul demonstraţiilor,unii dintre manifestanți au agitat stea-Imaginea Republicii Moldova în străinătate 35

POLITICĂguri româneşti, precum au şi arborat drapelele Românieişi al Uniunii Europene pe clădirile Parlamentului şiPreşedinţiei.Despre aceste evenimente a relatat autoarea articoluluiMoldova 2009 : Nach der Wahl ist vor der WahlAnneli Ute Gabani, care a fost editat în revista germanăSüdosteuropa Mitteilungen pentru anul 2009.Pentru a face cunoştinţă cu acest articol, Vă invitămsă lecturaţi textul integru în paginile Almanahului nostru:„Bei den regulären Parlamentswahlen in Moldova am5. April 2009 gelang es der Partei der Kommunisten derRepublik Moldau (Partidul Comuni§tilor din RepublieaMoldova - PCRM), mit 49,48 % der Stimmen zum drittenMal nacheinan der eine regierungsfähige Mehrheitim Parlament zu erringen - nicht jedoch die für die Wahldes Staatspräsidenten notwendige Dreifünftel-Mehrheit.Akteure und Rahmenbedingungen der Wahlen am5. April 2009An den diesjährigen Parlamentswahlen - den fünftenseit Erringung der Unabhängig keit der Republik Moldau- beteiligten sich zwölf Parteien und fünf unabhängigeKandidaten. Die Wahlbeteiligung lag mit 57,54 % derWahlberechtigten über dem erforderlichen Quorum von50 %. Nur drei als liberal eingestufte Parteien schafftenneben den Kommunisten den Sprung ins Parlament: dieLiberale Partei (Partidul Liberal- PL) mit 13,13 °/o, dieLiberaldemokratische Partei (Partidul Liberal Democratdin Moldova - PLDM) mit 12,43 °/o und die “AllianzUnsere Moldau” (Alian{a Moldova Noasträ - AMD) mit9,77 % der Stimmen. Nach Aufteilung der Reststimmenentfielen auf die Partei der Kommunisten 60 Mandate,auf die Liberale und die Liberaldemokratische Partei je15 Mandate und auf die “Allianz Unsere Moldau” 11Mandate.Die Liberaldemokratische Partei war erst im Dezember2007 von Vlad Filat (Jahrgang 1969), einem nichtunumstrittenen Juristen, Unternehmer und Politiker,gegründet worden und verzeichnete seither einen steilenAufstieg. Die Führungsfigur der Liberalen Partei ist dercharismatische Dorin Chirtoacä (Jahrgang 1978), ebenfallsJurist mit Studien in Bukarest und Paris, seit 2005Vizepräsident der von seinem Onkel, Mihai Ghimpu(Jahrgang 1951), seit 1998 geführten Liberalen Partei.Chirtoacä ist seit 2007 Bürgermeister von Chisjnäu. Alseinziger Vorsitzender der drei liberalen Parteien blicktSerafin Urechean (Jahrgang 1950), Präsident der “AllianzUnsere Moldau”, auf eine Karriere in der KommunistischenPartei der Moldauischen Sowjetrepublikzurück. Zwischen 1994 und 2005 war er Bürgermeisterder Hauptstadt Chisinäu.Zu den in früheren Legislaturperioden im Parlamentvertretenen kleineren Parteien, die an der Wahlhürdevon 6 °/o scheiterten, gehörten die ChristdemokratischeVolkspartei (Partidul Populär Crestin Demoerat -PPCD), die Demokratische Partei der Moldau (PartidulDemoerat din Moldova - PDM), die SozialdemokratischePartei (Partidul Social Demoerat - PSD) sowie die imHerbst 2008 neu gegründete Zentrums union der Moldau(Uniunea Centristä din Moldova - UCM).Die 101 Abgeordneten des moldauischen Einkammerparlamentswerden gemäß dem Mehrheitswahlrecht ineinem landesweiten Wahlkreis in gleicher, geheimer undfreier Abstimmung ermittelt. Das Wahlrecht sieht eineMindestbeteiligung am ersten Wahlgang von 50 °/o, imzweiten Wahlgang von 30 °/o der Wahlberechtigten vor.Für den Eintritt ins Parlament sieht das Wahlgesetz eineWahlhürde von 6 °/o für Parteien und 3 % für unabhängigeKandidaten vor. Vom Ausgang der Parlamentswahlenhängt nicht nur die Bildung einer neuen Regierung,sondern insbesondere auch die Wahl des Staatspräsidentenab. Dazu ist eine Zweidrittelmehrheit - imkonkreten Fall 61 von 1001 Abgeordneten- nötig. Wirddiese Mehrheit in drei aufeinanderfolgenden Wahlgängenverfehlt, müssen vorgezogene Neuwahlen eingeleitetwerden. In der Vergangenheit setzte sich Vladimir Voroninvehement für ein parlamentarisches System undfür die Abschaffung des Präsidentenamtes ein, legte abernach seiner 2001 erfolgten Wahl zum Staatspräsidentendie Prärogativen dieses Amtes zu Lasten der Legislativeund der Regierung aus.Im Vorfeld der Wahlen 2009 stimmte die aus Kommunistenund Christdemokraten gebildete Parlamentsmehrheitfür eine Reihe von Änderungen der Wahlgesetzgebung,die per sezwar nicht als undemokratisch eingestuftwerden können, im konkreten politischen Kontextjedoch die herrschende Partei der Kommunisten begünstigten.Es handelte sich hierbei um die Heraufsetzungder Prozenthürde für den Eintritt ins Parlament. DieseNeuregelungen führten unter den kleineren Parteien zuerheblichen Irritationen und sorgten für Kritik seitenseuropäischer Institutionen.Der Wahlkampf - nicht fair; die Stimmauszählung- nicht korrektDie drei liberalen Parteien und mit ihnen prominenteVertreter der Zivilgesellschaft hatten sich ausgehendvon Meinungsumfragen im Vorfeld der AbstimmungHoffnungen auf ein besseres Abschneiden, wenn nichtgar auf einen Wahlsieg gemacht. Die Gründe für den36 Imaginea Republicii Moldova în străinătate

POLITICĂangesichts dieser Umfragen so überraschenden Wahlsiegder Partei der Kommunisten waren aus Sicht derOpposition das von der Partei der Kommunisten zuihren Gunsten modifizierte Wahlsystem, die exzessiveNutzung ihres Herrschaftsbonus’, die Instrumentalisierungder elektronischen Medien und nicht zuletztFälschungen im Verlauf des eigentlichen Wahlablaufs.Die Kommunisten präsentierten sich als Garantenvon wirtschaftlicher Stabilität, sozialer Sicherheit undgesellschaftlichem Frieden. Gleichzeitig bemühten siesich, tief sitzende Ängste vor einer Machtübernahmedurch die angeblich unberechenbaren, unterein anderzerstrittenen Exponenten eines chaotischen und ineffizientenParteiensystems zu schüren, die sich währendihrer Regierungszeit als unberechenbar und unfähigerwiesen hätten, die wirtschaftlichen Bedürfnisse derBevölkerung zu befriedigen. Mit populistischen Wahlgeschenkenfür die Masse der wirtschaftlich Benachteiligtenwusste die regierende Partei ihre Verfügungsgewaltüber die wirtschaftlichen Ressourcen des Staateszu ihren Gunsten zu nutzen. Auch der Regierungsbonusin Form eines Zugriffs auf die administrativen Ressourcensowie auf die Medien wirkte sich im Wahlkampfzum Vorteil der Partei der Kommunisten aus. Vordem Hinter grund der Georgienkrise vom August 2008schürte sie die Angst der Menschen vor “der rumänischenGefahr” sowie die Furcht vor einem Wiederaufflammendes “eingefrorenen” Transnistrienkonflikts inder Republik Moldau. Eine solche Entwick lung, so dieBotschaft der Partei der Kommunisten, sei nur durchdie Aufrecht erhaltung guter Beziehungen zu Russlandund Gesprächsbereitschaft mit der Führung in Transnistrienzu gewährleisten.Nach Bekanntgabe der ersten vorläufigen Wahlergebnisseam 6. April 2009 weigerten sich die drei liberalenOppositionsparteien, die Korrektheit der Wahlenanzuerkennen und kündigten Protestaktionen an. Dabeikam es am 7. April 2009 nach Provoka tionen durchoffenbar eingeschleuste Jugendliche zu Ausschreitungen,die von der moldauischen Polizei gewaltsam unterdrücktwurden. Dadurch, dass Staatspräsident VoroninRumänien als den Anstifter der Proteste brandmarkteund den rumänischen Botschafter Filip Teodorescu desLandes verwies, löste er eine diplomatische Krise in denBeziehungen zum Nachbarland sowie eine nachhaltigeStörung der Beziehungen zur EU aus, die nicht nur diepolitische Stabilität und die wirtschaftliche Überlebensfähigkeitder Republik Moldova, sondern auch ihre europäischePerspektive zu beeinträchtigen drohen. DieBilanz der Repression durch die Staatsmacht: drei Tote,Hunderte von Verletzten sowie Festnahmen, Misshandlungenund Einschüchterungs maßnahmen gegen Eltern,Lehrer sowie Vertreter der Zivilgesellschaft.Nach dem Scheitern eines Vermittlungsgesprächs mitden Vertretern der Staatsmacht reichten die drei liberalenOppositionsparteien bei der Zentralen Wahlkommissioneine förmliche Anfechtung der Wahlergebnisseein; der unabhängige Kandidat Stefan Uritu forderteeine Neuauszählung der Stimmen. Das Ergebnis derneuerlichen Auszählung der Stimmen wurde von derZentralen Wahlkommission am 21. April 2009 bekanntgegeben und bestätigte im Großen und Ganzen das ursprünglicheWahlergebnis, das auch vom Verfassungsgerichtanerkannt wurde.Die internationalen Wahlbeobachter von OSZE, EuropäischemParlament und Europarat hatten in ihrervorläufigen Einschätzung die Wahlen in der RepublikMoldau mit Einschränkungen als positiv eingestuft.Zwar veröffentlichte die OSZE-Mission nach der Neuauszählungder Stimmen eine zweite vorläufige Einschätzungder Wahlen, worin sie Kritik an den bekanntgewordenen Verstößen äußerte und die Verstöße gegendie Menschenrechte im Zuge der Repression gegen dieDemonstranten anprangerte; ihre generelle Einschätzungder Wahlen modifizierte sie aber nicht. Die ParlamentarischeVersammlung des Europarats kritisiertein einer Resolution die Verfälschung des Wählerwillensund verurteilte diegewaltsamen Ausschreitungen vom7. April 2009. Im Anschluss sprach sie einerseits Empfehlungenzur Reform des Wahlrechts, der Medien undder Polizei und sich für unabhängige Untersuchungenaus, rief aber anderseits alle politischen Akteure dazuauf, die Gesetzeskraft des vom Verfassungsgericht bestätigtenWahlergebnisses anzuerkennen und sich imParlament für einen konstruktiven Dialog zur Lösungder politischen Krise einzusetzen”.Imaginea Republicii Moldova în străinătate 37

POLITICĂChampion, Marc. In Moldovan Vote, It’s East vs.West / Marc Champion // The Wall street Journal. – 2009.– 29 July. – P. A9.Pe paginile ziarului american The Wall Street Journala fost publicat articolul lui Marc Champion In MoldovanVote, It’s East vs. West, în care este pusă în discuţieproblema alegerilor din Republica Moldova, în deosebialegerile parlamentare repetate din data de 29.07.09. Autorularticolului presupune calea pe care îl va alege RepublicaMoldova pentru următorii ani: comunismul saudemocraţia.Cititorul va putea lectura integral articolul în Almanahulnostru, aprecierile, concluziile, aşa cum au fost sesizatede autor:“Moldovans repeating national elections on Wednesdayface stark choice: vote for the ruling Communist Partyand receive loans from their Chinese and Russian backersworth well over a third of national income, or put theirfaith in the West.The outcome of the vote is too close to call, according toopinion polls and political analysts, though few expect arepeat of the riots and brutal police crackdown that followedApril’s turbulent elections that were tainted by fraudallegations.Those elections and Wednesday’s vote are having an impactwell beyond the borders of this small ex-Soviet nationof four million, stoking a fierce geopolitical competitionfor its loyalties. Vladimir Voronin, Moldova’s outgoingpresident and likely speaker of the next parliament, turnedsharply east after April’s events, when anticommunistprotesters stormed his office and the parliament building.He accused neighboring Romania of provoking the riots inan attempted a coup d’état and angrily rejected EuropeanUnion criticism of his handling of the election aftermath,in which hundreds of opposition supporters were jailed,and two people died.Mr.Voronin, a former baker and Soviet-era interior minister,traveling to Moscow in June, got a warm welcomeand a pledge of $500 million in loans for infrastructureprojects in Moldova. It wasn’t revealed what conditionswere attached to the loan, and it isn’t clear whether theoffer would remain if the communists were to lose theirgrip on power.That presents Moldovans with the prospect that votingagainst the communists could mean relying instead on theWest, specifically the International Monetary Fund, tohelp lift up the country’s economy.On Monday, Mr.Voronin denied accusations that themoney came with a political price attached, in an interviewwitch a political price attached, in an interview withRussian news agency Interfax. He said Moscow had madeno conditions, “unlike certain international organizations”.He didn’t specify which organizations he meant.Last week, China also put its substantial resources behindMr.Voronin, when China Overseas EngineeringGroup Co. signed a memorandum of understanding for$1 billion in loans for infrastructure projects.The two pledges are equal to 37% of Moldova’s $4 billionannual gross domestic product and dwarf the amountof money on offer from Western institutions such as theIMF.The EU hasn’t tried to match the Russian and Chineseloan offers. But it has sent a string of officials to encourageclean elections, including last week’s visit by Poland’s ForeignMinister Radek Sikorski, a big proponent of EU expansioninto the region. An IMF official in Moldova saida mission was expected to arrive in Chisinau to negotiate anew loan facility as soon as a new government is formed.China’s interest in Moldova, a small and distant countrywith few natural resources, has baffled some diplomatsin the capital, Chisinau. But they note that China has longhad close relationship with Mr.Voronin’s government,one of the last in Europe to call itself communist.ChinaOverseas Engineering Group didn’t return calls itself communist.China Overseas Engineering Group didn’t return callsfor comment, and the Chinese Embassy in Chisinaucouldn’t be reached.Russia’s interest in Moldova, where its military supportsa separatist enclave of Russian speakers, is evident.Moscow is determined to protect its zone of influence inthe ex-Soviet bloc and saw April’s violent postelection streetprotests as part of “Romania’s Anschluss policy towardMoldova”, said Sergei Markov, director of the Institutefor Political Studies in Moscow, in a reference to NaziGermany’s annexation of Austria. Most of Moldova is Romanianspeaking and belonged to Romania before WorldWar II, when it was seized by the Soviet army.Mr. Markov said the two offers of loans don’t indicateany rivalry between Moscow and Beijing. “I would notbe surprised if Russia asked the Chinese to offer money,because both are interested to reverse this trend of Western-backedregime change in the region,”he said. Since2003, postelection street protests have led to changes ofgovernment in Georgia, Ukraine and Kyrgyzstan.Political analysts in Moldova say the country’s Westernleaningopposition parties are more likely to lose than gainvotes in Wednesday’s poll, which was forced not by thestreet protests but the failure of the Communists to gatherthe 61 votes needed in the 100-seat parliament to elect anew president.Some Moldovans are skeptical the Russian and Chinesemoney will materialize, whoever wins the election”.38 Imaginea Republicii Moldova în străinătate

POLITICĂGoanec, Mathilde. Moldavie: le régime rougeveut se faire réélire / MathildeGoanec // Ouest-France (Rennes). – 2009.– 31 mart. – P. 2.Periodicele străine, precum ziarele din Franţa, semnaleazădespre evenimentele politice din ţara noastră, şianume alegerile parlamentare care au avut loc în aprilie2009. În articolul pe care îl prezentăm, autoarea vorbeştedespre sistemul de guvernare, partidul aflat la puterepână la acea perioadă. Se încearcă unele pronosticuriîn vederea stabilirii opţiunii alegătorului. În general,autoarea aduce la cunoştinţa cititorului faptul că, deşicriticaţi pentru gestiunea puterii, comuniştii, aflaţi laputere timp de opt ani, sunt totuşi favoriţii în campaniaelectorală. Autoarea constată şi pentru acel moment şipentru o perioadă de perspectivă existenţa unui regimroşu la porţile unei Europe liberale.În cele ce urmează prezentăm articolul respectiv:„La Moldavie votera dimanche. Cette ex-républiquesoviétique, proche de la Roumanie, a la triste réputationd’être le pays le plus pauvre d’Europe. Pourtant, le particommuniste moldave, au pouvoir depuis 2001, pourraitbien être reconduit au Parlement.Du résultat de ce scrutin, dépendra aussi la nominationdu gouvernement et du Président, pour l’instant incarnépar le chef de file du Parti communiste, VladimirVoronine. «Selon la constitution, Voronine n´a plus ledroit d´être Président, mais il se verrait bien rester aupouvoir, dans le fauteuil du chef de l´assemblée ou dePremier ministre», affirme un diplomate étranger.«Un produit marketing»Un régime définitivement rouge, à la porte de l´Europe libérale,l´image est saugrenue. Mais pour Emilian Galaïcu,éditeur à Chisinau, «ce parti n´est pas communiste au senssoviétique du terme. C´est juste un produit marketing, quimarche bien parce qu´il y a beaucoup de nostalgiques quiveulent le retour du pain à 16 kopeks…Par contre, commesous l´URSS, il y a une très forte concentration du pouvoirdans les mains d´un seul homme». Grigory Petrenko,député communiste en campagne électorale, s´agace de cescritiques: «On nous traite de pouvoir totalitaire, staliniste…Toutcela me paraît vraiment stupide. Nous sommesun parti moderne et non dogmatique.»La faucille et le marteau, associés à un capitalisme sauvage:la recette a ses adeptes. Ekaterina et Konstantin,tous les deux retraités, vivent dans un petit village prèsde la frontière roumaine. «Le système actuel n´est pas simauvais, avance la timide Ekaterina. Nous recevons lessalaries et les pensions à l´heure et ils sont régulièrementaugmentés.»La retraite de Konstantin s´élève à 800 lei, soit près de55 €. Face à ce dénuement, la santé du «clan Voronine»fait mauvais genre: son fils, Oleg, est un richissime homed´affaires, accusé d´avoir joué de l´influence paternellepour faire main basse sur les enterprises les plus florissantesdu pays.Dans une Moldavie multi-ethnique, à la fois russe et roumaine,la chasse à l’électeur est complexe. L’opposition,qui se revendique libérale et démocrate, s’y casse lesdents. Désunie, elle peine aussi à se faire entendre, car«les communists ont le monopole sur les médias de masseet la main sur les resources administratives», remarqueSorina Stefarta, journaliste à Chisinau.Le pouvoir en place est aussi critiqué pour ne pas avoirfavorisé le vote des nombreux Moldaves partis travaillerà l’étranger, souvent illégalement, et considérés commeplutôt défavorables aux communistes. Dans un pays dequatre millions d’habitants, le silence forcé de près d’unquart des électeurs pèsera lourd sur le scrutin”.Schwirtz, Michael. VoteAppears To Unseat CommunistsIn Moldova / MichaelSchwirtz // New YorkTimes. – 2009. – 31 July. –P. A4.Ziarul american New York Times a luat în dezbatereevenimentele ce au avut loc în Moldova pe parcursulanului 2009, oglindind alegerile parlamentare, şianume, alegerile parlamentare repetate. De rezultateleacestor alegeri depindea viitorul politic, social-economic,cultural al ţării.În perioada acestor alegeri se confruntau două stiluripolitice: stilul rusesc de conducere – Partidul Comuniştilor,pe de altă parte modelul stilului bazat pe accentulpus de Uniunea Europeană cu privirte la dezvoltareademocratică profundă – partide prooccidentale de opoziţie.Locuitorii din capitală au reacţionat cu precauţie la ooarecare schimbare posibilă în guvern, având în vederemultiplele promisiuni neîmplinite în aproape două deceniide independenţă.Propunem cititorului de a lectura integral acest articolpe paginile almanahului nostru:„Chisinau, Moldova – Moldova’s pro-Western oppositionparties appear to have unseated Europe’s lastgoverning Communist Party in repeat parliamentaryelections that have become a test of whether this impoverishedformer Soviet republic will lean toward the Westor Russia.With most votes counted from Wednesday’s elections,Imaginea Republicii Moldova în străinătate 39

POLITICĂthe Communists seem to have lost the majority they heldfor eight years in Parliament, winning about 45 percentof the vote, the Central Elections Commission said.A smattering of opposition parties, loosely united intheir pledge to forge stronger ties with the European Union,have vowed to form a coalition, which would givethem a majority of 53 seats in the 101-seat Parliament.But any coalition would be fragile, analysts said, and potentiallyhindered by a sizable Communist minority thatis still likely to be led by Moldova’s departing president,Vladimir Voronin.„It is difficult to predict how the future will play out”,said Oazu Nantoi, the deputy chairman of the DemocraticParty. ”But the first step has been taken: Voronin’smonopoly on power has been broken”.Residents of Moldova’s capital, Chisinau, reacted warilyThursday to word of a possible change in government,given the many unfulfilled promises in nearly twodecades of independence.“We are very confused here in Moldova”, “ said AnastasiyaSinarchuk, a 74-year-old pensioner. “As soon asanyone becomes president, they all of a sudden have villasabroad and comforts for their children”.The streets of Chisinau were largely quiet on Thursday,in stark contrast to April, when a victory by the CommunistParty in a first round of parliamentary elections setoff riots by young people weary of the moribund politicaland economic policies they say the Communists imposed.Moldova, with four million people, is Europe’s poorestcountry. Unemployment is high, and the country is heavilydependent on remittances from Moldovans workingabroad. It lies between Ukraine and Romania, a EuropeanUnion member with which it shares a common languageand culture. Romania also provides a steady tug tothe West, particularly for Moldova’s youth.Mr. Voronin had sought the support of an older generationwith nostalgia for Moldova’s Soviet-era stability.Of late, he has hewed closest to Russia, which maintainstroops in the breakaway Transdniester region and suppliesmost of Moldova’s energy. Moscow also recentlypromised Moldova a $500 million loan.His critics say Mr. Voronin has adopted much of theKremlin’s governing style, cracking down on political dissentand muting critical media. His family, particularlyhis son Oleg, has monopolized many of the country’s profitablebusinesses, the critics say.“This was a battle between two different styles of development”,said Arcadie Barbarosie, executive directorof the Public Policy Institute, a Chisinau-based researchgroup. “On one side was a Russian-style model of a verticalgoverning scheme; on the other was a model basedupon the European Union’s emphasis on deep democraticdevelopment”.Set off by allegations of voter fraud, the April riots,which left government buildings burned and at leastthree people dead, appeared to be a turning point.In line with the Constitution, Mr.Voronin dissolvedParliament and set new elections last month after theCommunist Party twice fell one vote short of the parliamentarymajority needed to elect a new president. Mr.Voronin is obliged to step down, having served two terms,though he will remain in power until Parliamentchooses a new president.It is still unclear what accounted for the Communistloss, though a major factor may have been the defectionof Marian Lupu, a popular former Parliament speakerwho joined the small Democratic Party after the Aprilelections.Mr. Lupu has pledged to join a coalition with the otherpro-Western forces, but he has cautioned against ignoringRussia”.Législatives en Moldavie: victoire écrasante descommunistes pro-européens// Le monde. – 2009.– 6 apr.Un alt articol anunţă victoria comuniştilor în alegeriledin 5 aprilie, menţionând că aceştia au o orientare politicăproeuropeană. Sunt descrise cifre concrete, în procente,a numărului de oameni care au votat partidul respectiv,49, 93 %. Acest fapt le va da posibilitatea să aleagăpreşedintele, în cazul în care vor fi în număr de şaizecişi unu deputaţi în Parlament. În articol se face şi o micăincursiune în istoricul venirii la putere a partidului comuniştilor.Acesta, cunoscut dintotdeauna drept un partidprorus, s-a întors spre Europa din 2005, după primulmandat de preşedinte al lui Vladimir Voronin, care, deşinu şi-a exprimat simpatia pentru Uniunea Europeană,ţara a primit ajutor important din partea acesteia.“Le Parti communiste moldave (PCRM), pro-européen,a remporté une victoire écrasante aux électionslégislatives dimanche 5 avril. Avec 49,93 % des voixrecueillies sur la base de 95 % des bulletins dépouillés,il devrait obtenir la majorité absolue au Parlement decette ancienne république soviétique. Les communistesdevraient obtenir soixante des cent un sièges de l’Assemblée,organe qui sera chargé d’ici juin, d’élir le prochainprésident.Arrivé au pouvoir en 2001, le Parti communiste deMoldavie (PCRM) est en progression de trois points parrapport aux précédentes législatives de 2005, où il avaitrecueilli 46,1 % des voix (cinquante-cinq sièges). Si ces chiffresse confirment, il manquerait au parti majoritaire unseul siège pour atteindre la majorité des trois cinquièmes40 Imaginea Republicii Moldova în străinătate

POLITICĂ(soixante et un députés) requise pour élire le nouveau président.Ce vote doit avoir lieu avant le 8 juin.A la frontière de l’EuropeLe président sortant, Vladimir Voronine, a déjà effectuédeux mandats et ne peut donc pas se présenter à nouveaupour cette fonction. Lors de la campagne, il a mis enavant son bilan économique positif, bien que le pays resteà ce jour un des plus pauvres d’Europe. Dans une interviewau “Courrier des Balkans”, cet ancien boulanger,explique qu’il va cependant rester à la tête du PCRM. Ildevrait donc continuer à peser sur la politique du pays.Longtemps réputé pro-russe, le PCRM a effectué untournant vers l’Europe en 2005, après le premier mandatde Vladimir Voronine. Sans pour autant demanderl’adhésion à l’UE, comme son voisin roumain, le paysreçoit des aides importantes de sa part.L’approfondissement des relations avec l’Europe étaitd’ailleurs un des enjeux du bon déroulement de ce scrutin.Les négociations d’un nouvel accord d’associationavaient été repoussés après le scrutin en raison demanquements aux règles démocratiques, comme des pressionssur les médias et des poursuites en justice contre lespartis d’opposition. L’annonce de l’Organisation pour lasécurité et la coopération en Europe (OSCE), qui a estiméque ces élections étaient dans l’ensemble conformesaux normes internationales, devrait aider la Moldaviedans son rapprochement avec l’UE.Les trois plus importates formations de droite du paysarrivent loin derrière le Parti communiste. Le Parti libéral(12,88 %), le Parti libéral-démocrate (12,24%) etNotre Moldavie (9,87 %), ont franchi le seuil des 6 %pour entrer à l’Assemblée. Le taux de participation a étéde 59,52 %.”Moldavie : le présidentdénonce une tentative decoup d’Etat // Le monde. –2009. – 7 apr.Le monde pune la dispoziţia cititorilor un materialprivitor la evenimentele ce au urmat după eşuarea alegerilor,“lovitura de stat”. Este analizată situaţia generală,atmosfera, starea de lucruri din ţară la acea dată,6 aprilie, după ce au fost aduse la cunoştinţa publiculuirezultatele alegerilor, în care au câştigat comuniştii. Înarticol este menţionată atmosfera destul de încordatădupă manifestările violente ca reacţie a tinerilor la victoriapartidului nedorit.“La situation restait très tendue dans la soirée dumardi 7 avril, en Moldavie, après une journée de violentesmanifestations contre la victoire des communistesaux élections législatives de dimanche. Des milliers dejeunes manifestants ont pris d’assaut dans l’après-midila présidence et le Parlement dans le centre de Chisinau,la capitale du pays, et une femme a trouvé la mort dansle Parlement, selon la télévision nationale. Cette informationn’a pas pu être imm édiatement confirmée.Cité par “Le Courrier des Balkans”, l’écrivain et journalisteNicolae Dabija, proche de l’opposition, dit voir dansces événements un avant-goût de révolution : “J’étais devantle Parlement quand un groupe de jeunes a pris d’assautle bâtiment, brisé les vitres et jeté des meubles parla fenêtre. En contrebas, les manifestants ont mis le feu àces meubles. Il y a quelque chose de 1789 dans ces événements.On n’est pas loin d’une révolution de velours.”Malgré l’utilisation de grenades lacrymogènes et de canonsà eau par la police, de violents heurts se sont produitsavec les forces de l’ordre, faisant des dizaines de blessés.“Plus de 30 blessés ont été amenés chez nous. Il y a des policierset des jeunes parmi les manifestants. Ils souffrent dedivers traumatismes, il y a des blessés graves”, a déclaré lemédecin en chef de l’hôpital des urgences de Chisinau.Devant cette flambée de violence, le président communistesortant, Vladimir Voronine, a affirmé que la Moldaviedéfendrait “fermement l’intégrité de l’Etat” face àdes “fascistes ivres de colère qui tentent de commettre uncoup d’Etat”. Le successeur de M. Voronine doit être élupar le prochain Parlement entre le 8 avril et le 8 juin.“Nous restons dans la rue”Les partis de l’opposition libérale, qui dénoncent desirrégularités lors de ces élections législatives, ont appelé àpoursuivre les manifestations tant que leurs exigences neseraient pas satisfaites : ils demandent un nouveau comptagedes voix et l’annulation du scrutin si les fraudessont avérées. “Nous n’avons pas eu de réponse des autoritésà nos exigences. Nous continuons d’attendre etnous restons dans la rue”, a déclaré le président du Partilibéral-démocrate, Vlad Filat, démentant qu’un accordait été trouvé avec le pouvoir.Le Parti communiste moldave (PCM), pro-européen,a remporté 50 % des suffrages aux élections législatives,loin devant le Parti libéral et le Parti libéral-démocrate.L’Organisation pour la sécurité et la coopération en Europe(OSCE) a jugé ces élections dans l’ensemble conformesaux normes internationales.L’Union européenne, par la voix de son chef de ladiplomatie, Javier Solana, s’est dit “très inquiète” de lasituation à Chisinau et a appelé “toutes les parties à nepas céder à la violence et à la provocation”. Le présidentrusse Dmitri Medvedev réclame, lui, un “règlement pacifique”de la crise dans le pays.Imaginea Republicii Moldova în străinătate 41

POLITICĂMoldavie : les forces del'ordre reprennent le contrôledes bâtiments officials// Le monde. – 2009.– 8 apr.În articol se aduce la cunoştinţa cititorilor faptul, căpoliţia a luat controlul asupra clădirilor Parlamentuluişi a Preşedinţiei după acţiunile de protest din 7 aprilie,amplasându-se şi în jurul acestora. Forţele de ordinepatrulează în centrul Chişinăului. În articol se maianunţă faptul, că Vladimir Voronin a chemat Occidentulsă ajute la stabilirea ordinii şi a acuzat opoziţia de afi condus o lovitură de forţă în capitală.“Des dizaines de policiers antiémeutes ont repris, dansla nuit de mardi 7 à mercredi 8 avril, le contrôle de laprésidence et du Parlement moldaves à Chisinau et sesont déployés autour. Ils avaient été mis à sac quelquesheures plus tôt par des manifestants contestant la victoiredu Parti communiste aux législatives de dimanchedernier. Une femme est morte et une centaine de personnesont été blessées au cours de ces événements et desincendies ont fait rage pendant la soirée.Les centaines de manifestants qui étaient présentsauparavant n’étaient plus visibles et l’on ignorait où ilsétaient repartis. Des commandos des forces spéciales patrouillentdans le centre de la capitale. Les dirigeants del’opposition ont condamné les débordements de mardimais ont réclamé la tenue de nouvelles élections.Le président moldave, Vladimir Voronine, seul dirigeantcommuniste actuellement en Europe, a appelé l’Occidentà l’aider à rétablir l’ordre et a accusé l’opposition d’avoirmené un coup de force dans la capitale.Certains manifestants ont exigé la démission du présidentVoronine, qui doit quitter le pouvoir dans la fouléedu scrutin de dimanche en raison des limites imposéespar la Constitution, qui l'empêche de briguer un troisièmemandat. Les partisans de l’opposition déclaraient dans lasoirée qu’ils comptaient organiser de nouvelles manifestationsmercredi”.Flambée de violence enMoldavie // Le Figaro. –2009. – 8 apr.Ziarul francez Le Figaro, la fel, anunţă publicul despreactele de violenţă ce au avut loc după alegerile deduminică, 5 aprilie. Astfel, a doua zi după revolte, pe8 aprilie periodica anunţă deja despre preluarea controluluiasupra Parlamentului de către poliţie, unde înajun s-au adunat mii de tineri care au luat cu asalt clădireaParlamentului şi cea a Preşedinţiei, semn de protestcontra victoriei comuniştilor la alegeri. Poliţia a opritmai mulţi manifestanţi înăuntrul clădirii Parlamentuluişi a evacuat ultimii protestatari prezenţi încă pe piaţadin faţa Guvernului. În articol se mai descrie atmosferagenerală a evenimentelor din 7 aprilie, când se scanda„Libertate” şi „Vrem să fim în Europa”, despre grenadelelacrimogene, mobilă arsă, pietre aruncate etc.„La police anti-émeute moldave a repris tôt aujourd'huile contrôle du Parlement, dont s’étaient emparés des milliersde jeunes, qui avaient aussi brièvement pris d’assautla présidence, pour protester contre la victoire des communistesaux législatives de dimanche.La police a arrêté une dizaine de manifestants encoreà l’intérieur du bâtiment du Parlement et a évacué lesderniers protestataires encore présents sur une place faceau siège du gouvernement.Le gros de la foule qui s’y était rassemblée avait quittéles lieux vers minuit, promettant de revenir ce matin.Les manifestations ont dégénéré mardi quand des milliersde jeunes, scandant Liberté ou „Nous voulons êtredans l’Europe” et résistant aux grenades lacrymogènes etcanons à eau de la police, ont pénétré dans les deux bâtimentsemblématiques dans le centre de Chisinau, capitalede cette ex-république soviétique roumanophone coincéeentre la Roumanie et l’Ukraine. Certains sont ensuiteressortis avec des meubles qu’ils ont brûlés dans la rue.Dans la soirée, ils jetaient ordinateurs et effets personnelsdes députés depuis les fenêtres des étages du Parlementen feu. Ils ont aussi jeté des pierres contre la présidence,brisant des vitres, en scandant "A bas le communisme" etexigeant un nouveau décompte des bulletins, avant d’êtrerepoussés par la police. D’autres criaient "Nous sommesRoumains". Sur une affiche était écrit "Vaut mieux êtremort que communiste".Sabot, Antonin. Le pouvoirmoldave tente de retenirles jeunes loin de lacapitale /Antonin Sabot// Le monde. – 2009. – 10apr.În acest articol autorul descrie încercarea autorităţilormoldoveneşti de a-i ţine pe tineri departe de capitală, cuscopul să nu participe la vot. Tinerii respectivi, plecaţi lastudii în România, au încercat să pătrundă pe teritoriulţării pentru a vota. Aceştia au fost reţinuţi la frontiere,fiind consideraţi drept “suspecţi”. Atunci când unitateade transport din direcţia frontierei cu România este plinăde studenţi care îşi fac studiile acolo şi care vor să fiemai aproape de evenimentele ce au bulversat ţara şi de42 Imaginea Republicii Moldova în străinătate

POLITICĂfamiliile lor, aceştia sunt consideraţi de guvern “revoluţionariîn acţiune”, care trebuie reţinuţi cât mai multtimp posibil departe de capitală. Conştientizând faptulcă tineretul reprezintă o putere şi aceştia pot fi pe primalinie oricând, care pot ridica primii drapelele românescşi cel al Uniunii Europene şi care pot incendia şi Parlamentul,soluţia optimă de a scăpa de aceasta era de a-iîmpiedica cel puţin pe tinerii care studiază în Româniasă revină în ţară.“Dès les premières rumeurs de violences, mardi 7 avril,des centaines de jeunes Moldaves, expatriés en Roumaniepour leurs études, ont tenté de regagner leur pays. Peu ysont parvenus. “On est des suspects”, explique l’un d’euxau poste frontière de Cahul, dans le sud du pays. Dansle car de nuit qu’il a pris en direction de Chisinau, laquasi-totalité des occupants sont des étudiants et étudiantes.Ils disent vouloir être au plus près de l’événementou souhaiter rejoindre leurs familles. Mais pour le gouvernementmoldave, ce sont des “révolutionnaires en puissance”,qu’il faut retenir le plus longtemps possible loinde la capitale.Les jeunes Moldaves sont en première ligne dans ceconflit aux contours compliqués. Ce sont eux qui les premiersont hissé des drapeaux européens et roumains surle toit de la présidence et qui ont, ensuite, mis le feu auParlement. Aussi, le gouvernement a-t-il tout fait pourles dissuader de manifester et de se rassembler à nouveau.En commençant par empêcher ceux qui étudienten Roumanie de revenir au pays.Case interrogatoireLes dizaines de bus, qui sont partis dans la journéede mercredi de la Roumanie à la Moldavie, ont été refoulés.Des cars spéciaux ont été affrétés par le gouvernementpour ramener les jeunes en Roumanie, mais laplupart ont refusé de monter dedans. Dans le bus denuit – une ligne régulière qui a plus de chance de traverser– tous passent par la case interrogatoire. Tous lesgarçons en tout cas. En jeans moulants et en tee-shirtsde marques américaines, ils n'ont pourtant pas l'air derévolutionnaires. Ils ont passé les cinq heures de routeentre Bucarest et la frontière à écouter leur MP3 ou àenvoyer des SMS.Une fois arrivés à la frontière, les douaniers leur demandents’ils viennent "pour déclencher des troubles àChisinau et pour se battre". "Ils nous disent qu’ils vontfaire des contrôles et en parler à nos familles", expliquentinvariablement ceux qui sortent du point de contrôle. Ilsfont semblant d’en rire, mais on sent la nervosité dansleur voix. Pourtant l’officier ramène le tas de passeportsqu’il avait pris: c’est bon pour cette fois. Le bus poursuitsa route jusqu’à Chisinau.Le dispositif du gouvernement leur aura-t-il fait peur?Le lendemain, en tout cas, pas un d'entre eux ne sera présentau rassemblement qui se tient encore devant le siègedu gouvernement. Dans l’artère principale de Chisinaucircule un vieux bus marron muni de mégaphones: "Ditesà vos enfants de ne pas écouter les provocateurs quiveulent déstabiliser la République de Moldavie. La policeprendra des mesures pour les en empêcher."Moldavie : vers un nouveaucomptage // Le Figaro.– 2009. – 10 apr.La fel, şi pe paginile ziarului Le Figaro găsim informaţiereferitoare la subiectul precedent, enumerarearepetată a voturilor, în urma alegerilor din 5 aprilie.V. Voronin a considerat victoria partidului său dreptuna “incontestabilă” şi a amintit că alegerile au primit“o apreciere foarte pozitivă din partea observatorilorinternaţionali ai OSCE, a Parlamentului European, aConsiliului Europei şi ţărilor CSI”.„Le président moldave, Vladimir Voronine, a demandéaujourd'hui à la Cour constitutionnelle d'ordonnerun nouveau comptage des voix aux élections législativesdont l'opposition conteste le résultat, qui a déclenché desémeutes dans la capitale, Chisinau.La Cour doit "décider d’un nouveau comptage completdes suffrages exprimés lors des élections législatives" du 5avril, selon une déclaration écrite du président moldavereçue par l’AFP.Je suis convaincu qu'un nouveau comptage des voix,en conformité avec la loi, constituera un argument trèsimportant pour le rétablissement de la stabilité politique,de la paix et de la confiance mutuelle en Moldavie", souligneM. Voronine.L'annonce de la victoire écrasante du Parti communiste,dont M. Voronine est issu, aux législatives - 50% des voix -a déclenché trois jours de manifestations qui ont tourné àl'émeute mardi avec la mise à sac du parlement.Après une journée de pause, une nouvelle manifestationétait attendue vendredi à 10h00 heure locale (07h00GMT). Trois heures plus tard, une centaine de personnesseulement avait répondu à l’appel, a constaté un journalistede l’AFP.M. Voronine a jugé la victoire des communistes "incontestable"et a rappelé que l’élection avait reçu "une appréciationtrès positive des observateurs internationaux del’OSCE, du Parlement européen, du Conseil de l’Europeet des pays de la CEI (ex-URSS)". "Elles ont été reconnuescomme libres et démocratiques", a-t-il déclaré.L'Organisation pour la sécurité et la coopération enEurope (OSCE), dans un communiqué publié lundi, ajugé le scrutin "conforme à de nombreuses normes etobligations internationales".Les émeutes du 7 avril ont "porté un coup sévère àl’image du processus en démocratique en Moldavie", adéclaré M. Voronine, qui s’est tourné ces dernières annéesvers l’UE, en quête d’aide économique, et semblesoucieux de ménager ses nouveaux partenaires”.Imaginea Republicii Moldova în străinătate 43

POLITICĂThedrel, Arielle. La“révolution” volée desMoldaves / Arielle Thedrel //Le Figaro. – 2009. – 15 apr.În alt număr al ziarului francez Le Figaro, conţine unarticol în care este vorba despre oponenţii regimului comunistcare au defilat la Chişinău. Cele trei formaţiunide opoziţie au adus la cunoştinţă încălcările flagrante adrepturilor omului. În pofida represiunii exercitate deautorităţi, mai multe mii de adepţi ai opoziţiei au organizatmanifestări duminica în capitală pentru a denunţadictatura comuniştilor, care au câştigat la alegerile din5 aprilie.„ De notre envoyée spéciale à ChisinauJamais la Moldavie ne s'est sentie aussi abandonnée.Une semaine après les manifestations qui ont suivi leslégislatives du 5 avril, l'opposition se refuse cependant àfaire le deuil d'une révolution volée. Bravant le climatde peur instauré par le Parti communiste au pouvoir,près de 4 000 personnes se sont de nouveau rassembléesdimanche à Chisinau pour exiger la libération des centainesde jeunes gens arrêtés arbitrairement la semainepassée. Tous les accès à la capitale avaient été verrouilléspour empêcher d'autres protestataires de se joindre aumouvement.Les trois formations d'opposition entrées au Parlement(le Parti libéral, le Parti libéral-démocrate et l'AllianceNotre Moldavie) ont réussi à opposer un front uni pourdénoncer des violations flagrantes des droits de l'homme.La plupart des personnes arrêtées auraient été jugées etcondamnées à huis clos dans les postes de police. Mercredimatin, le cadavre d'un jeune homme de 23 ans, ValeriuBoboc, interpellé la veille, a été retrouvé dans la rue. Lejeune homme, qui a été vraisemblablement battu à mort,a été furtivement enterré dès dimanche. Dans une lettretransmise aux ambassadeurs occidentaux, l'oppositionappelle l'Union européenne à dépêcher une commissiond'enquête internationale pour faire toute la lumière surles émeutes qui ont embrasé la capitale moldave et sur larépression qui a suivi.Depuis une semaine, la campagne de désinformationorchestrée par les communistes bat son plein. Ministrede l'Intérieur à l'époque des soviets, le président VladimirVoronine a brandi la menace de «mesures appropriées»contre «des fascistes ivres de colère». Et dans le plus purstyle stalinien, l'agence officielle Moldpres développe lathéorie du complot manigancé par «des forces subversivesétrangères qui ont tenté un coup d'État à l'aided'éléments criminels et de représentants du monde interlope»…Les médias, contrôlés à 85 % par les communistes,s'emploient chaque jour à discréditer l’opposition en larendant responsable des actes de vandalisme diffusés enboucle sur les chaînes de télévision. Jeudi, une procédurepénale a été lancée contre ses principaux dirigeantsaccusés d'atteinte à la sûreté de l’État. L'intox est alléejusqu’à inventer un mort lors des émeutes de mardi. Ettandis que l’attention est focalisée sur de pseudo-hooligans,des enseignants sont menacés de licenciement, desétudiants arrêtés, des journalistes agressés. Le site Webdu journal de Chisinau, l'une des rares publications indépendantes,se débat avec la censure. Interpellée pendantdeux heures par la police, sa rédactrice en chef aété accusée d'espionnage pour avoir osé écrire qu'avant,pendant et après le scrutin, les dés étaient pipés.«400.000 morts ont voté»Les observateurs de l'OSCE ont reconnu du bout deslèvres que la campagne électorale avait été émaillée detentatives d’intimidations de candidats ou d’électeurs etque l’accès à la télévision publique avait été plus qu'inégal.À son insu, le Bureau national des statistiques sembleconfirmer le bourrage des urnes: en deux ans, le nombred'électeurs aurait augmenté de 10% alors que le taux denatalité est en chute libre. «Il faut croire que 400.000 mortsont voté», ironise un observateur occidental dont l’un desamis moldaves «a découvert le jour du scrutin que cinqpersonnes vivaient dans son studio de 28 m²»…Depuis trois jours, l’opposition tente de vérifier les listesélectorales. «Mais dans chaque district, raconte IurieLeanca, jeune député du Parti libéral-démocrate, lesautorités locales s’échinent à dresser des obstacles pournous en empêcher».Et puis, il y a les émeutes de mardi filmées, au granddam des autorités, par des témoins. Les vidéos qui circulentdepuis plusieurs jours sur le Net ne laissent aucundoute. Les casseurs qui ont saccagé la présidence etincendié le Parlement étaient téléguidés par des forcesobscures. «Les portes de la présidence et du Parlement sesont ouvertes comme par miracle, assure un témoin, etun peu partout, il était facile de reconnaître des agentsdes services secrets, crânes rasés et “bodybuildés”.»Chisinau est un village. Selon l’ancien député Igor Klipi,qui se trouvait lui aussi sur les lieux, «le saccage duParlement a duré huit heures et la police n’est jamais intervenue».Tandis qu'une partie de l'immeuble brûlait,deux équipes de pompiers contemplaient le spectacle ensouriant. Un film amateur montre des policiers en uniformecassant un claustra en béton et transportant dansdes sacs des pavés déposés devant la présidence. Uneautre vidéo suit les exploits d’un jeune homme en teeshirtorange plantant, seul, sur le toit de la présidencedes drapeaux européen et roumain devant deux policiersimmobiles:Un observateur européen n’hésite pas à dire que «cequi s’est joué mardi ressemble à un remake de l’incendiedu Reichstag en 1933». Malgré les condamnations convenuesdes pays occidentaux, la Moldavie, ce petit paysimprobable qui rêvait de rejoindre l'Europe, redouteaujourd’hui de s’acheminer vers un régime dictatorial àla biélorusse“.44 Imaginea Republicii Moldova în străinătate

POLITICĂLa Moldavie recompteses bulletins // Le Figaro.– 2009. – 15 apr.În articol se aduce în discuţie acţiunea de reenumerarea voturilor, subiect ce-l regăsim în câteva numere aleperiodicelor franceze. În articol se mai anunţă desprefaptul că reprezentanţii opoziţiei au adus la cunoştinţăcă nu vor participa la numărarea repetată, pentru că aucalificat această procedură drept o «farsă», condusă decomunişti.„La Moldavie s’apprêtait aujourd’hui à procéderau recomptage des bulletins de vote ordonné après desélections législatives contestées suivies d’émeutes, ontannoncé des responsables de cette ancienne républiquesoviétique.«Dans le courant de la journée, un nouveau comptagede tous les bulletins de vote sera entrepris », a déclaréIurie Ciocan, chef de la commission électorale, cité parl’agence Interfax.Les résultats du scrutin seront communiqués par lesbureaux électoraux locaux à la commission centralemercredi soir ou jeudi matin, a-t-il précisé.Les principaux responsables de l’opposition ont déjàfait savoir qu’ils ne participeraient pas au nouveau décomptequ’ils ont qualifié de "farce" orchestrée par lescommunistes vainqueurs de l’élection.Il ne s’agit que de "rendre légitimes les violations commiseslors des élections", a affirmé mardi Serafim Urechean,leader de l'Alliance Notre Moldavie, l’un des troispartis d'opposition à avoir obtenu des sièges au parlement.Ensemble, ils avaient recueilli près de 36% des voixcontre environ 50% pour les communistes, selon les résultatsofficiels.Une fois confirmé, le parlement devra choisir le successeurdu président Vladimir Voronine à la tête de cetteex-république soviétique très pauvre.Une personne a été tuée, des dizaines ont été blessées etplus de 300 arrêtées au cours des émeutes post-électoralesqui ont éclaté le 7 avril“.Nougayrède, Natalie.Des centaines de jeunestorturés par la police /Natalie Nougayrède // Lemonde. – 2009. – 5 mai.În acest număr al publicaţiei Le monde, autoarea aduceîn discuţie subiectul despre sutele de tineri torturaţide poliţie. Se relatează cum la consiliul municipal Chişinău,pe 28 aprilie, vreo şaizeci de tineri moldoveni auvenit să mărturisească, în faţa Parlamentului european,despre acţiunile exercitate din partea poliţiei în zilelecare au urmat evenimentele din 7 aprilie.“Dans la sale du conseil municipal de Chisinau, ce28 avril, une soixantaine de jeunes Moldaves sont venustémoigner, devant une delegation du Parlement européen,des services qu’ils ont subis de la part de la police,dans les jours qui ont suivi les événements du 7 avril.Ils sont assis, un peu penauds, dans les rangées de sieges.Visages d’adolescents encore tétanisés par le calvairequ’ils ont traverse. Ils ont été raflés par la police, souventen plein jour, dans la rue, dans des café, des écoles, ouencore dans des locaux de l’université, Certains sont mineurs.“J’étais sur la place de la manifestation, lorsque la policem’a attrapé, raconte un jeune home blond, un bras dansle plâtre. On m’a poussé vers un minibus. Il y en avait cinqou six, plein de jeunes. Ils nous ont conduits au commissariatcentral. On a été frappés dans le dos avec des matraques,des coups de pied, des crosses de fusil. J’ai perduconnaissance. Les policiers voulaient que je signe une declarationdisant que j’avais été payé pour me render à lamanifestation et pour causer des destructions”. Son dos,comme le montre une photo, est couvert d’hématomes.“On nous a conduits ensuite vers un autre commissariat,poursuit l’étudiant. Dans une pièce, on étaitquinze à vingt. On avait du mal à respirer. On est restélà deux jours, sans eau ni nourriture. La nuit, ils nousfrappaient. Je me jetais au sol et couvrais ma tête de mesbras. Je ne voyais pas leurs visages. Ils ont dit “une armeest pointée sur ta tête, on va te tuer”. Après cette torture,j’ai signé la feuille.”“Action de terreur”Le régime est tombé à bras raccourcis sur la jeunessede Chisinau, après les événements du 7 avril. Les interpellationsse sont faites à l’aveuglette. Les jeunes ont étéemmenés dans des commissariats et des centres de detention,situés parfois en dehors de la capitale.Combine ont sub ice traitement? Les chiffres variant.Le pouvoir a reconnu environ 250 interpellations. Maiscertains observateurs, comme le president du ComitéHelsinki, Stefan Uritu, parlent de “800 à 1000” victimsd’une “action de terreur” qui aurait vise à découragertoute contestation de rue ultérieure.Un mineur raconte que le 10 avril, il a été conduit aucommissariat, et “battu, pendant une heure et demie,par cinq à six personnes”. Il a deux côtes cassées. L’unedes techniques employees par les geôliers était “le couloirde la mort”, racontent ces jeunes: il fallait traverserune haie de policiers qui distribuaient des coups. Desjeunes filles ont aussi été raflées. Des rumeurs de violsont circulé. L’une a raconté qu’elle avait été force de sedévêtir devant les policiers, et de faire “des mouvementsde gymnastique”.Le 15 avril le president Vladimir Voronin, sous laImaginea Republicii Moldova în străinătate 45

POLITICĂpression des chancelleries occidentals, a annoncé une“amnistie”. Mais huit jeunes restent à ce jour détenus, etdeux personnes sont portées disparues.L’opposition considère que la repression a fait triosmorts. Le corps de Valeriu Boboc, 23 ans, un jeune employésur les marches, a été retrouvé après la manifestation.Il était couvert de bleus. Le pouvoir moldave pretendqu’il a succombé à “une inhalation de gaz”. Celuidu jeune Ion Tabuleac, qui venait d’arriver par train deMoscou, le soir du 7 avril, a été découvert sur les marchesd’un hospital, où une voiture de police l’aurait depose. Ilportait de nombreuses traces de coups. La dépouille mortelled’Eugen Tapu, un joueur de rugby de 26 ans, a étérendue à sa famille dans un cercueil scellé. Les autoritésdissent qu’il s’est pendu avec ses lacets.Marianne Mikko, la chef de la delegation d’élus européens,a conclu que l’ensemble des jeunes arêtés avaient subi “desmauvais traitements qui s’apparentent à de la torture”.Moldavie: le présidentsortant annonce la dissolutiondu Parlement // Lemonde. – 2009. – 15 iun.În articol se anunţă publicul despre faptul, că Preşedintele,pe atunci Vladimir Voronin, anunţă dizolvareaParlamentului. Pe 29 iulie a fixat alegerile anticipate.Deputaţii eşuară pentru a doua oară în alegerea nouluişef al Statului. Preşedintele, reprezentant al partiduluicomunist, care nu poate exercita şi într-un al treileamandat, a criticat opoziţia, care a blocat alegerea primuluiministru comunist, Zinaida Greceanâi, care adus la dizolvarea Parlamentului.„Le président moldave sortant, Vladimir Voronine,a prononcé lundi 15 juin la dissolution du Parlementet fixé au 29 juillet des législatives anticipées, les députésde l’ex-république soviétique ayant échoué, pour ladeuxième fois, à élire un nouveau chef de l’Etat.Le président sortant, chef du Parti communiste, aupouvoir depuis 2001 et qui ne peut exercer un troisièmemandat, a ensuite vivement critiqué l’opposition qui abloqué l’élection du premier ministre communiste, M meZinaïda Greceanii, à la présidence du pays, provoquantainsi la dissolution de l’assemblée.“CHAOS”Les opposants “ont rejeté la main tendue des autoritésen refusant de participer au vote sur le poste de président”,a-t-il déclaré, avant de revenir sur les émeutes anti-communistesqui avait éclaté le 7 avril après la victoireécrasante du PC aux dernières législatives. “Ces gens quise disent d’opposition ne visent ni une victoire électorale,ni celle de leurs principes et idées, mais visent le chaos,la déstabilisation de la république de Moldavie”, a lancéM. Voronine.Le Parti communiste avait remporté 60 des 101 siègesdu Parlement lors des législatives le 5 avril. L’annonce deces résultats avait été suivie d’émeutes qui ont culminéavec le saccage des sièges du Parlement et de la présidence.L’opposition a ensuite boycotté l’élection d’un nouveauchef de l’Etat au Parlement, privant ainsi le PC dela majorité des trois cinquièmes requise pour faire élireson candidat, soit 61 suffrages”.La Moldavie aux urnes //Le Figaro. – 2009. – 29 iul.Articolul descrie situaţia politică din Republica Moldovaîn ajunul alegerii Parlamentului într-un scrutinanticipat, în vederea suprimării crizei politice careparalizează ţara începând cu evenimentele din aprilie.Învingerea la alegerile din 5 aprilie a partidului comunista condus la manifestaţii, care au culminat cuviolenţele din clădirea Parlamentului şi a Preşedinţiei.Învingătorii au acuzat atunci opoziţia, susţinută de România,precum că ar fi organizat acele violenţe.”La Moldavie, ex-république soviétique, élitaujourd’hui son Parlement dans un scrutin anticipé visantà mettre fin à la crise politique qui paralyse ce pays,le plus pauvre d’Europe, depuis des émeutes en avril.Les 2,6 millions d’électeurs moldaves ont jusqu’à 21:00pour faire leur choix parmi huit formations politiques,dont le Parti communiste, au pouvoir depuis 2001.Ce scrutin a dû être convoqué après que le Parlementélu en avril, dominé par les communistes, n’eut pas réussià élire un nouveau président, pour remplacer VladimirVoronine, qui doit quitter son fauteuil après deux mandatsconsécutifs.La victoire écrasante du PC aux législatives du printempsavait conduit à des manifestations qui ont dégénéréen émeutes, culminant avec le saccage du Parlementet de la présidence. Le pouvoir avait alors accusé l’opposition,soutenue par la Roumanie, d’avoir organisé cesviolences”.Moldavie : législative anticipée// Le Figaro. – 2009.– 29 iul.Şi în Le Figaro găsim informaţie despre alegerile anticipate.Aici se anunţă că birourile de vot din RepublicaMoldova şi-au deschis uşile pentru alegerile anticipate,în vederea scoaterii din criza politică a “celei mai săraceţări din Europa”, apărută într-un scrutin precedent, celdin 5 aprilie, degenerat în manifestări, violenţe şi dizolvareaParlamentului.”Les bureaux de vote de Moldavie ont ouvert leurs por-46 Imaginea Republicii Moldova în străinătate

POLITICĂtes aujourd’hui pour des législatives anticipées visant àsortir ce pays, le plus pauvre d’Europe, d’une crise politiqueissue d’un précédent scrutin qui avait débouchésur des émeutes et une dissolution du Parlement. Quelque2,6 millions d’électeurs sont appelés à voter entre 7Het 21h, heure locale, et auront le choix entre huit partispolitiques, dont le Parti communiste au pouvoir depuis2001.Les sondages placent le PC en tête mais il ne devraitpas remporter la majorité de 61 députés sur 101 nécessaireà l’élection du chef de l’Etat, alors que quatre partisd’opposition ont une chance de passer la barre des 5%nécessaire pour être représentés au Parlement. La victoireécrasante des communistes lors de législatives en avrilavait conduit à des manifestations qui ont dégénéré enémeutes, débouchant sur le saccage du Parlement et dela présidence.Mais le président moldave Vladimir Voronine avaitété contraint en juin de dissoudre l’assemblée fraîchementélue, faute d’un compromis avec l’opposition pourélire son successeur, lui-même devant quitter la tête del’Etat après deux mandats successifs“.Moldavie: l’opposition prolibéraleen tête aux legislatives// Le monde. – 2009.– 30 iul.De această dată ziarul francez Le monde anunţă că laalegeri i s-a dat preferinţă tocmai opoziţiei, informaţiecare este total diferită de cele anunţate în periodicelefranceze până la această dată. Partidele de opoziţie unificateau fost învingătoare la alegeri, plasându-se în faţapartidului comunist, obţinând un procentaj de voturide 97 la sută.“Les quatre partis d’opposition réunis arrivent en têtedes législatives anticipées en Moldavie, devant le Particommuniste, après le décompte de 97 % des voix, a annoncéjeudi la commission électorale au lendemain de cescrutin clé pour la stabilité politique du pays.Le Parti libéral démocrate remporte 16,4 % des voix,soit 17 députés, le Parti libéral 14,4 % (15 parlementaires)et l’Alliance Notre Moldavie 7,4 % (8 députés).Ces trois mouvements libéraux alliés totalisent ainsi 40députés et 38,2 % des suffrages.Le Parti démocratique, dirigé par un ancien chef duPC passé à l’opposition, Marian Lupu, remporte lui 13députés et 12,5 % des voix. Si elles s’associent, les quatreformations disposeraient d’une majorité de 53 sièges sur101 pour gouverner.Le PC reste le plus grand parti du Parlement avec 45,1% des voix et 48 députés, mais l’opposition libérale a exclutoute alliance avec les communistes, tandis que M.Lupu a indiqué qu’il ne formerait pas de coalition bilatéraleavec eux.Aucun des deux camps n’a cependant la majorité de61 sièges nécessaire pour élire le successeur du présidentcommuniste Vladimir Voronine, qui doit quitter la têtede l’Etat après deux mandats consécutifs. L’absence demajorité avait conduit à la dissolution de l’assembléeélue en avril et dominée par le PC. Les législatives duprintemps avait entraîné des manifestations suiviesd’émeutes qui avaient culminé avec le saccage de la présidenceet du Parlement”.L’opposition moldaveprépare une coalition, lescommunistes prêts à négocier// Le monde. – 2009.– 30 iul.Un alt număr al publicaţiei Le monde descrie subiectulprivind opoziţia liberală din Republica Moldova.Aceasta, se spune în articol, a format o coaliţie dupăvictoria sa asupra comuniştilor. Totuşi nu a acumulatnumărul de voturi necesare pentru desemnarea preşedintelui.“L’opposition libérale moldave semble en passe de formerune coalition après sa victoire sur les communistesaux législatives, mais sans avoir le nombre de siège nécessairepour désigner le prochain président. Elle pourraitainsi se voir contrainte à négocier avec les communistes.“On ne peut pas encore dire qu’une coalition est formée,mais des dirigeants politiques ont fait des déclarationsdisant qu’une coalition des quatre partis [d’opposition]pouvait être formée”, avançait le chef du Parti libéral-démocrate,Vlad Filat, au cours d’une conférence de pressejeudi 30 juillet. “Après huit ans d’autoritarisme en Moldavie,un développement démocratique devient possibledans le pays. Nous espérons que le parti communiste vaaller dans l’opposition et se comporter de manière civilisée”,a-t-il ajouté.Les quatre partis d’opposition cumulent 53 sièges sur101, mais le Parti communiste reste la principale forcepolitique du pays, totalisant 45,07 % des suffrages et 48sièges de députés. L’opposition n’obtient donc pas la majoritérequise pour élire le prochain président – 61 voixsur 101 –, véritable enjeu du scrutin. Les communistesavaient connu le même problème après les électionsdécriées d’avril : il leur manquait alors un siège pour désignerle successeur de leur propre leader, Vladimir Voronine,arrivé au terme de ses deux mandats ; l’Assembléeavait dû être dissoute. Ce dernier a affirmé que son partiétait “prêt au dialogue” pour désigner le nouveau chefde l’Etat.Imaginea Republicii Moldova în străinătate 47

POLITICĂ“La seule majorité qui semble envisageable, c’est si lesquatre partis d’opposition arrivent à débaucher des communistes,et ça je pense que seul Marian Lupu [chef duParti démocratique et ancien leader communiste] peutle faire”, commentait jeudi un diplomate occidental enposte à Chisinau. Pourtant, les partis de l’oppositionavaient largement annoncé qu’ils n’accepteraient aucuncompromis face au Parti communiste, avec lequel de trèsnombreux désaccords persistent. Les principaux étant ledegré de rapprochement avec l’Union européenne et laposition à adopter face au voisin roumain.Les communistes, bien qu’ayant engagé un rapprochementavec l’UE, sont historiquement liés à la Russie, etplus proches de la partie russophone de la population. Ilsaccusent donc les libéraux de vouloir l’intégration de laMoldavie à l’UE, voire son rattachement à la Roumanie.En avril, lors des violences qui avaient éclaté alors queleur parti avait remporté le scrutin, ils avaient accusé laRoumanie d’organiser les troubles à distance.Pour l’instant, la Russie observe le scrutin avec circonspection,et la presse russe considère Marian Lupu commeun interlocuteur potentiel. L’OSCE (Organisationpour la sécurité et la coopération en Europe) s’est dite“encouragée” par le déroulement du scrutin. Selon LeCourrier des Balkans, elle avait déployé 300 observateurspour suivre le vote, soit près de cent de moins que pourle scrutin d’avril, qu’elle avait déjà jugé “globalement satisfaisant”.Moldavie / scrutin : communistesbattus // Le Figaro.– 2009. – 30 iul.Şi alte numere ale ziarului francez Le Figaro discutădespre ratarea comuniştilor în alegeri şi învingereaopoziţiei liberale după numărarea voturilor. Sunt aduseşi cifre referitoare la numărul de voturi câştigate de fiecarepartid de dreapta în parte.“Les quatre partis d’opposition réunis arrivent en têtedes législatives anticipées en Moldavie, devant le Particommuniste, après le décompte de 97% des voix, a annoncéjeudi la Commission électorale au lendemain de cescrutin clé pour la stabilité politique du pays.Le Parti libéral démocrate remporte 16,4% des voix,soit 17 députés, le Parti libéral 14,4% (15 parlementaires)et l’Alliance Notre Moldavie 7,4% (8 députés). Ces troismouvements libéraux alliés totalisent ainsi 40 députés et38,2% des suffrages.Le Parti démocratique, dirigé par un ancien chef duPC passé à l’opposition, Marian Lupu, remporte lui 13députés et 12,5% des voix. Si elles s’associent, les quatreformations disposeraient d’une majorité de 53 sièges sur101 pour gouverner.Le PC reste le plus grand parti du Parlement avec45,1% des voix et 48 députés, mais l’opposition libéralea exclu toute alliance avec les communistes, tandis queM. Lupu a indiqué qu’il ne formerait pas de coalitionbilatérale avec eux.Aucun des deux camps n’a cependant la majorité de61 sièges nécessaire pour élire le successeur du présidentcommuniste Vladimir Voronine, qui doit quitter la têtede l’Etat après deux mandats consécutifs.L’absence de majorité avait conduit à la dissolution del’assemblée élue en avril et dominée par le PC. Les législativesdu printemps avait entraîné des manifestationssuivies d’émeutes qui avaient culminé avec le saccage dela présidence et du Parlement”.Moldavie : quatre partisd’opposition forment unecoalition // Le monde. –2009. – 8 aug.Şi în numărul din luna august, aceeaşi publicaţie francezăcitim din nou despre coaliţia formată de partidelede opoziţie, care au câştigat în iulie. Acum se accentueazăfaptul că pe 8 august aceste partide au semnat unacord în vederea formării unui guvern de coaliţie.“Les quatre partis d’opposition de Moldavie, qui ontremporté des législatives anticipées fin juillet, ont signésamedi 8 août un accord pour former un gouvernementde coalition, alors que le pays est plongé dans une gravecrise politique depuis le mois d’avril.Le parti libéral-démocrate, le parti libéral, le parti démocrateet l’Alliance Notre Moldavie, qui disposent ensemblede 53 des 101 sièges au Parlement, contre 48 au Parti communisteau pouvoir depuis 2001, ont baptisé leur coalition“Alliance pour une intégration européenne”.Si cette coalition dispose de la majorité pour former ungouvernement, elle n’a cependant pas assez de députéspour élire sans le soutien du PC le nouveau président dupays. Si aucun candidat n’obtient le soutien de 61 parlementaires,l’assemblée risque d’être dissoute.Le Parti communiste avait remporté de premièreslégislatives en avril, une victoire qui avait provoqué desmanifestations qui ont ensuite dégénéré en émeutes, culminantavec le saccage de la présidence et du Parlement.Mais il a manqué un député aux communistes pour élirele successeur du président moldave Vladimir Voronine,qui après deux mandats devait céder sa place. Le Parlementavait alors été dissous, et l’opposition a remporté lenouveau scrutin”.48 Imaginea Republicii Moldova în străinătate

POLITICĂBarthet, Elise. Cinqquestions pour comprendrela crise politique enMoldavie / Elise Barthet //Le monde. – 2009. – 28 iul.În ziarul Le monde a fost publicat un articol în careeste prezentată situaţia politică din Republica Moldovaşi anume criza politică din ţară. Întreaga situaţie esteprezentată de Florent Parmentier care a analizat perând câteva chestiuni din domeniul politicii basarabene.Florent Parmentier a fost lector la Academia derelaţii internaţionale şi studii diplomatice din Chişinăuîn 2000. În anul 2003 a publicat lucrarea La Moldavieà la croisée des chemins (Paris, Editoo). După autor,tinerii basarabeni sunt înăbuşiţi de corupţia partiduluicomunist.“Florent Parmentier a été lecteur à l’Académie desrelations internationales et des études diplomatiques deChisinau en 2000. Il a publié en 2003 La Moldavie à lacroisée des chemins (Paris, Editoo). Selon lui, les jeunesMoldaves “sont écњurés par la corruption du Parti communiste”.La Moldavie est-elle coutumière de ce type de crisepolitique?Non, mais ce n’est pas la première fois que ce genre demanifestations éclatent dans le pays. Dès l’indépendance,en 1991, des groupes ont revendiqué le rattachement dela Moldavie à la Roumanie. Cette réunification n’a paseu lieu, mais, depuis, plusieurs crises ont éclaté sur fondde tensions identitaires. La dernière grande crise marquantedate du début de l’année 2003. A l’époque, le gouvernementdécide de changer les programmes d’histoireet d’imposer l’enseignement du russe à l’école. D’importantesmanifestations éclatent à Chisinau, notammentautour de l’avenue Stefan Cel Mare. Le plus surprenant,aujourd’hui, c’est la radicalisation du mouvement. Lesentiment d’exaspération est très important parce que lesconditions de vie sont extrêmement précaires.Qui sont ces manifestants?Ce sont des étudiants pour l’immense majorité d’entreeux. Agés de 18 à 26 ans, ils sont allés à l’école dans lesannées 1990, à une époque où les livres d’histoire présentaientla Moldavie comme une partie de la Roumanie.C’est pour ça qu’on a pu apercevoir autant de drapeauxroumains dans la manifestation. Ces jeunes sont écњuréspar la corruption du Parti communiste. Ce qu’ils expriment,c’est avant tout leur rejet du pouvoir en place.Qu’est-ce qui distingue politiquement la majoritécommuniste qui vient de remporter les élections législativeet l’opposition?En Moldavie, le clivage gauche-droite repose avant toutsur des questions d’identité. Les partis de gauche sont historiquementproches de Moscou, tandis que les partis dedroite regardent vers la Roumanie. Aujourd’hui, le Particommuniste au pouvoir compte dans ses rangs des personnalitéssociales-démocrates qui font de l’intégrationdans l’Union européenne leur objectif prioritaire. Sonarrivée au pouvoir en 2001 coïncide avec le retour dela croissance économique. Résultat : pour beaucoup degens, notamment les retraités et les habitants des campagnes,communisme rime avec stabilité. A droite, lespartis d’opposition comme le Parti libéral prônent unrapprochement avec le voisin roumain. Certains sontmême favorables à une réunification, mais les minorités(russophone et turcophone) s’y opposent.Quel rôle jouent les Etats voisins de la Moldaviedans ce conflit?Le pouvoir accuse la Roumanie de tirer les ficelles. C’estun discours attendu et assez traditionnel. Je ne pense pasque Bucarest soit réellement derrière tout ça. De son côté,la Russie est satisfaite du résultat des élections et se contented’appeler au calme. Même son de cloche du côté del’Union européenne, qui demande également au pouvoirde ne pas s’en prendre aux manifestants.S’achemine-t-on vers un scénario à l’ukrainienne,avec une “révolution de couleur” qui mettrait à la portele pouvoir communiste?Je ne crois pas. En 2004, les observateurs internationauxavaient dénoncé des fraudes électorales massives enUkraine. Ce n’est pas le cas aujourd’hui en Moldavie. Lesélections n’ont pas été complètement transparentes, maisil n’y a pas eu de falsifications massives. Par ailleurs, lesmanifestations qui ont lieu à Chisinau ne sont pas suffisammentimportantes pour renverser le pouvoir. Je penseque les autorités vont devoir faire un geste d’apaisement.On peut imaginer une médiation hongroise, mais à monavis le mouvement va s’essouffler. De toute façon, on yverra plus clair après le recompte des voix”.Moldavia, scontri dopole elezioni. Trenta feriti,morta una donna // LaRepubblica. – 2009. – 7apr.În articolul Moldavia, scontri dopo le elezioni .Trentaferiti, morta una donna din zarul italian La Repubblicase scrie despre cazul în care mii de protestatari din capitalaRepublcii Moldova au luat cu asalt şi au dat focclădirii Parlamentului şi Palatului Prezidenţial în semnde protest faţă de rezultatul alegerilor în care a câștigatcu 50 la sută Partidul Comunst.În urma acestor ciocniri, potrivit unui post de televizune,o fată a murit de asfixie şi cel puţin 60 depersoane au fost rănite, inclusiv şi câţiva poliţişti.Imaginea Republicii Moldova în străinătate 49

POLITICĂ“Moldova este trează”, “Vrem să aderăm la Europa”,“Vrem să ne unim cu România”: acestea sunt sloganurilescandate de zeci de mii de protestatari - majoritateastudenţi şi tineri.Vladimir Voronin, a acuzat forţele întunericului careau încercat să “destabilizeze” Republica Moldova, întimp ce un lider al Partidului Comunist, Mark Tkaciuk,a vorbit deschis despre încercarea unei “lovituride stat“.Despre evenimentele din aprilie 2009, descrise în ziarulitalian, puteţi face cunoştinţă în paginile Almanahuluinostru:”Domenica la vittoria del partito comunista.Gli oppositori: “Brogli”I manifestanti: “Non ci fermeremo”.La preoccupazione della Ue.Moldavia, scontri dopo le elezioniTrenta feriti, morta una donnaViolenze a Chisinau dove è stato assaltato il Parlamento.Nell’edificio spaccati vetri e mobiliSecondo la polizia la vittima è rimasta soffocata dalfumo dei fuochi accesi dai contestatoriCHISINAU - Giornata drammatica oggi in Moldova,dove nella capitale Chisinau migliaia di manifestantianticomunisti hanno preso d’assalto e dato fuoco alParlamento e al palazzo presidenziale per protestarecontro l’esito delle elezioni di domenica scorsa, vintecon il 50 per cento dei voti dal partito comunista al potere.Negli scontri, secondo una tv locale, è morta una ragazzaasfissiata, afferma la polizia, dal fumo che si èviluppato nell’incendio al Parlamento. Almeno altre 60persone sono rimaste ferite, compresi numerosi agentidi polizia.In serata, dopo ore di tensione e paura per il possibileprecipitare degli eventi, è giunto l’annuncio di un accordotra governo e opposizione per un nuovo scrutiniodelle schede elettorali. Accordo tuttavia smentito pocodopo dall’opposizione e dalla commissione elettorale,secondo cui per ora non vi è alcuna decisione ufficialesu un eventuale nuovo scrutinio. Il leader del partitoliberaldemocratico Vlad Filat ha detto che la manifestazionecontro il governo proseguirà fino a quando nonverrà data una risposta dalle autorità sul riconteggiodei voti.‘La Moldova si è svegliata’, ‘Vogliamo entrare in Europa’,‘Vogliamo unirci alla Romania’: questi gli sloganscanditi dalle decine di migliaia di dimostranti - ingran parte giovani e studenti - che sono riusciti a romperei cordoni delle forze dell’ordine e a fare irruzionenegli edifici del parlamento e della presidenza, situatia breve distanza l’uno dall’altro. Mobili e documentisono stati gettati dalle finestre, con i dimostranti chehanno appiccato il fuoco ai primi piani dell’edificio delparlamento e in parte anche alla sede della presidenza.Il presidente, Vladimir Voronin, ha accusato forzeoscure di voler “destabilizzare” la Moldova, mentreuno dei leader del partito comunista al potere, MarkTkaciuk, ha parlato apertamente di “tentativo di colpodi Stato”. “Contestare i risultati elettorali è solo unpretesto”, ha detto il presidente. “Non ci sono ancora irisultati definitivi ufficiali. Per questo ci sembra stranoche ci sia tanta fretta da parte di coloro che hanno satenatoun tale baccanale”.Voronin ha aggiunto che non vi è nessuna prova dipossibili brogli elettorali, e che tutte le valutazioni delleorganizzazioni internazionali erano state positive. Ieril’Osce (Organizzazione per la sicurezza e la cooperazonein Eurpa) aveva definito il voto in Moldova conformealle norme internazionali, anche se aveva auspicatomiglioramenti per evitare interferenze aministrativenel processo elettorale.In tarda serata le migliaia di manifestanti antigovernativierano ancora intorno al parlamento, e il loronumero è in continuo aumento. ‘Non ci fermeremo finoa quando non verra’ fissata una data per nuove elezioni- attacca il sindaco della capitale moldava DorinChirtoaca, vice leader del Partito Liberale - Abbiamochiesto alle organizzazioni internazionali di dichiararenulli i risultati delle elezioni. Sosteniamo le proteste nelcentro di Chisinau. Sono giustificate. Chi vi partecipachiede che venga fatta giustizia’’. Dall’altro lato dellabarricato Voronin ha convocato una riunione di emergenzadel Consiglio dei ministri.Preoccupata la Ue che, per bocca dell’alto rappresentanteper la politica estera europea Javier Solana,ha espresso grande preoccupazione chiedendoche siano fermati gli scontri: ‘’Chiedo a tutte le partidi astenersi dalla violenza e dalle provocazioni. Laviolenza contro gli edifici governativi e’ inaccettabile.Allo stesso modo ci deve essere il rispetto per ildiritto inalienabile di manifestare pacificamente’’.50 Imaginea Republicii Moldova în străinătate

POLITICĂMoldavia, 193 personearrestate il governo accusala Romania // la La repub- Repubblica.– 2009. – 8 apr.În ziarul italian La Repubblica se fac comentariile laevenimentele ce au avut loc după 7 aprilie anul curent.În acest articol se spune, că poliţia a preluat controlulParlamentului Republicii Moldova şi a Preşedinţiei,care au fost luate cu asalt de protestatari, după victoriaPartidului Comunist (deja la putere) la alegerile legislative.Au fost arestate în Chişinău 193 de persoane,printre care şi minori.Oponenţii acuză majoritatea de fraudă. Aşa cum aspus Anna Melek, purtătorul de cuvant al Ministeruluide Interne, citat de Ria Novosti, cei arestaţi sunt acuzaţide jafuri, huliganism şi acţiuni violente.Aceste evenimente au luat o proporţie internaţională.Preşedintele Vladimir Voronin a acuzat România căeste implicată în explozia de violenţă.Vă propunem să vă familiarizaţi cu articolul integrudin ziarul susnumit:”Durissimi scontri a Chisinau. L’opposizione accusala maggioranza comunista di aver perpetrato brogliper vincere le elezioni. Allontanato l’ambasciatoredi Bucarest Moldavia, 193 persone arrestate il governoaccusa la RomaniaMOSCA - La polizia moldava ha ripreso il controllodel Parlamento e della presidenza prese d’assalto daimanifestanti dopo la vittoria del Partito comunista (giàal potere) alle elezioni legislative. Le persone arrestatea Chisinau sono 193 (tra di loro “vari minorenni”). Glioppositori accusano la maggioranza di brogli ed hannoscatenato una vera e propria guerriglia. Come ha riferitoAnna Meleka, portavoce del ministero dell’Internocitata dall’agenzia Ria Novosti, gli arrestati sono accusatidi saccheggio, atti di teppismo e azioni violente.Lo scontro sta assumendo in queste ore una dimensioneinternazionale. Il presidente Vladimir Voronin accusainfatti la Romania di essere coinvolta nell’esplosionedegli scontri. L’ambasciatore di Bucarest a Chisimaioè stato dichiarato “persona non grata” mentre quellomoldavo è stato richiamato dalla Romania. Voronin hapoi riferito che “i nostri organismi di sicurezza hannoarrestato 118 persone che hanno organizzato gli scontri,mentre gli sponsor della rivolta hanno già lasciato”la Moldavia. Parte della Romania fino al 1940, quandovenne annessa dall’Urss, la Moldova ha proclamato lapropria indipindenza dall’ex Unione Sovietica nel 1991.Secondo il canale televisivo russo ‘Vesti’, negli scontrisono rimasti feriti un centinaio di poliziotti moldavi.Oggi altre manifestazioni sono attese a Chisinau, doveè previsto l’arrivo di migliaia di dimostranti da altreregioni del Paese. Per questo le forze di sicurezza hannoistituito posti di blocco ai principali incroci e sulle stradeche portano in città per impedire che altri oppositoriraggiungono il centro, ma l’opposizione ha promessodi riprendere oggi la protesta con rinforzi giunti dallaprovincia.Ieri una folla di almeno 20 mila persone, soprattuttostudenti, ha assaltato il parlamento e la vicina residenzapresidenziale mettendo la polizia in fuga. Mobilie oggetti sono stati buttati giù dalle finestre e dati allefiamme. Una giovane donna è morta, intossicata dalfumo secondo la polizia.Colloqui fra governo e opposizione si sono interrottiieri sera dopo che Voronin, leader del locale partito comunista,ha rifiutato di dimettersi o ripetere il voto. Irappresentanti del presidente hanno sottolineato che irisultati ufficiali non sono stati ancora diffusi e che gliosservatori internazionali hanno stabilito che le elezionisi sono svolte in modo regolare”.Imaginea Republicii Moldova în străinătate 51

arta militarĂLEŞCU, ANATOL. Românii basarabeni în istoria militarăa Rusiei : De la războaiele din Caucaz la RăzboiulCivil / Anatol Leşcu. – Bucureşti : Editura Militară, 2009. –412 p.La finele anului 2009, la EdituraMilitară din Bucureşti a văzut luminatiparului monografia locotenent-colonelului(doctor în istorie)Anatol Leşcu Românii basarabeniîn istoria militară a Rusiei: de larăzboaiele din Caucaz la RăzboiulCivil.Referindu-se la importanţa lucrării,istoricul Radu Voinescu notează:„După o minuţioasă muncăde cercetare, întinsă pe parcursulmai multor ani, Anatol Leşcu scoatela lumină, pentru prima dată dupăun secol şi mai bine, nume, evenimentecare recompun sau chiar rescriucâteva importante capitole aleunei epoci despre care abia acum sepoate spune adevărul. Lucrarea sase dovedeşte o contribuţie esenţialăla studiul istoriei militare a românilor”.Vorba e că începând din anul1812 şi până în 1918, istoria militarăa basarabenilor este indispensabilăde istoria Imperiului rus, iarmai apoi a Uniunii Sovietice. Prinurmare, date despre faptele eroiceale băştinaşilor acestui ţinut facparte din ceea ce s-ar numi „istoriamică”. Dar aceste fapte, luateîn sine, au fost unele dintre celecu adevărat mari. Şi toate faptelesunt într-un fel sau altul legate deaceste imperii. Faptele lor de vitejie,Radu Voinescu le categoriseşteîn „istoria mică” a acestui imperiu.Generali, ofiţeri, subofiţeri, soldaţisimpli basarabeni s-au dovedit a fiprintre cei mai neînfricaţi oşteniîn cadrul unor unităţi compacte şimai rar în cadrul unor regimente,brigăzi, divizii sau chiar armate aleţărilor ori ale Armatei Roşii. Basarabeniiau luptat în Caucaz, înrăzboiul ruso-japonez, în PrimulRăzboi Mondial sau au fost prinşide vâltoarea războiului civil fie deo parte sau de alta. Cartea acoperăun gol în istoriografia românească,oferind date preţioase pentru reconsiderareaimaginii românilor înistoria militară a Europei secolelorXVIII-XIX. Solicitat să se expunăpe marginea apariţiei editoriale,autorul a ţinut să specifice că estefoarte pasionat de istoria militară aneamului nostru şi este convins defaptul că nu s-au făcut studii suficienteîncă asupra la foarte multe evenimente.În acest context, dânsul aţinut să precizeze că se va consacraşi în continuare muncii ştiinţificeîn tendinţa de a descoperi noi valenţeîn istoria militară a neamuluinostru.Premierea lui Anatol LEŞCU52 Imaginea Republicii Moldova în străinătate

medicinăСалита, Х. Записки старого рентгенолога / Х. Салита.– Израиль, 2009. – 220 с.Mulţi dintre chişinăueni, ţinminte minunatul medic radiolog,autorul a două monografiişi a multe articole de specialitate,doctor în medicină Haia Salita. ÎnIsrael au ieşit de sub tipar douăcărţi scrise de H. Salita - Еврейскиеимена в медицине и Запискистарого рентгенолога. Cartea adoua face parte din genul memoriilor,dar conţinutul cărţii este multmai vast: autorul povesteşte despreetapele dezvoltării radiologiei înţara noastră, la care a contribuit şiDumneaei în măsura puterilor şitalentului său.De pe primele pagini ale cărţiiЗаписки старого рентгенолога,autoarea reîntoarce cititorulîn Chişinăul antebelic, unde Haia,viitorul medic, a absolvit Liceul„Principesa Dadiani”. După absolvireaLiceului s-a început viaţa subnoul guvern, apoi – războiul, viaţaîn evacuare, care asemăna sau nu laviaţa altora.„Прошло всего восемь дней послетого, как я окончила румынскийлицей «Принцесса Дадиани»в Кишиневе и сдала экзамен настепень бакалавра, когда в нашутихую, провинциальную Бессарабиювступили войска СоветскогоСоюза. С этого моментаначалась полоса переживаний ипотрясений. Жизнь закружиланашу небольшую семью в какомтоадском вихре. Совершеннобеспричинно новой властью быларестован мой отец. Это былпервый беспощадный удар судьбы”.(Р. 3)„Что и говорить, наш путьпроходил в суровых условиях.Это был быт военного времени– без элементарных удобств, полуголодный,а то и просто голодный,без лекарств и медицинскойпомощи. Мы могли рассчитыватьтолько на себя и помощьтех случайных попутчиков,которых беда свела с нами. Ноэкстремальные условия мобилизуюту человека неведомые силы,мы выдержали тяготы эвакуациии через много дней оказалисьв Ташкенте”. (Р. 6)Apoi, Haia devine studentă la Institutulde medicină din Taşkent.„Вскоре в Фергану был эвакуирован4-й Московский медицинскийинститут с профессурой и большойгруппой студентов. Узнавоб этом, я сразу же побежала вприемную комиссию институтас надеждой поступить туда.Меня принял пожилой полковникмедицинской службы. Эту встречуя помню, как будто она быласейчас. Полковник внимательновыслушал меня, ознакомился смоим аттестатом об окончаниилицея и справкой об окончанииI-го курса исторического факультетаКишиневского Пединститута.По-моему, он обратилвнимание на мой внешний вид ипочтительное к нему обращение.В общем, поинтересовался,откуда я приехала, узнал какиеязыки я изучала в лицее, и сказал,что меня могут принять на первыйкурс, так как там изучаетсяодин из важнейших для медикапредметов – анатомия.Так я стала студенткой 4-гоМосковского медицинского института.Надо ли говорить,как я была счастлива! Ведь началасбываться моя мечта статьврачом. Я не ходила, а летала налекции.” (Р. 7)„После отъезда Московско-гомедицинского института изФерганы я вооружилась своейзачетной книжкой и поехала вТашкент, где меня зачислили натретий курс Ташкентского медицинскогоинститута”. (Р.10)Dar iată şi reîntoarcerea în Chişinăulruinat. Autorul descrie impresiileşi sentimentele sale văzândoraşul natal. „Вид руин дорогихнаших улиц до боли щемиласердце.Когда мы приехали, не увиделиздания нашего вокзала. На улицеЛенина стояли одни остовы домов,зияя пустыми глазницамиокон.... Таким увидела я Кишиневв августе 1944 года”. (Р.12)O atenţie deosebită Haia Salita,acordă evenimentelor istorice şipolitice pe fondalul cărora decurgeaviaţa ei. La Chişinău a apărutposibilitatea de a continua studiilela Institutul de medicină, deschisîn anul 1945 în baza Institutului demedicină din Leningrad.Cu recunoştinţă şi căldură îşiaduce aminte autoarea despre profesorii,care au implantat în ea nunumai cunoştinţe fundamentale îndomeniu dar şi dragostea şi fidelitateafaţă de profesia aleasă.A lucrat la început ca soră medicală,apoi ca medic de sector. Darca medic radiolog a început activitateafiind de acum soţie şi mamă,Imaginea Republicii Moldova în străinătate 53

medicinăse poate de spus, contrar voinţeisale. Dar s-a îndrăgostit pentru toatăviaţa în acest domeniu al medicinii,convingându-se că fără radiologieeste imposibilă diagnosticareaoricăror boli. „Я убедилась, чторентгенология – это вовсе нескучное фотографирование патологическихизменений человеческихорганов, а увлекательноеисследование признаков недугов,без которого нельзя поставитьсколько-нибудь точный диагноз”.(Р. 17)În carte, autoarea se opreşte laistoria descoperirii diagnosticiiradiologice, la descrierea amplă abiografiei lui Vilhem Conrad Rentghen.Radiologul N. Salita s-a dedicatîntru totul activităţii în acest domeniu.Chiar de la început ea a colaboratstrâns cu reprezentanţii altorspecialităţi – terapeuţi, chirurgi, ftiziatoriş. a. Ea mulţi ani a fost radiologprincipal al oraşului Chişinău.Pe parcurs a învăţat să generalizezeobservaţiile sale, permanent studiametodologia nouă. Permanent participala lucrările congreselor, conferinţelor,simpozioanelor care auavut loc nu numai în Moldova, darşi în afara ei. În anul 1968, HaiaSalita cu succes îşi apără teza dedoctor, iar în anul 1970 pleacă dinspitalul clinic nr. 4, unde a lucrat 17ani şi trece în postura de radiologprincipal la “Lecisanupr” (spitatalulCancelariei de Stat “Lecisanupr”)(4-ое главное управление).„Мне было страшно оставлятьмое отделение в больнице, гдея проработала 17 лет, котораястала моим вторым домом.Было страшно расставаться ссотрудниками, которые сталимне ближе родственников, жальбыло оставлять моих интернов,несколько групп которых прошлиу меня практику по ренгенологии.И все же я дала согласие напереход в больницу Лечсанупра”.(Р. 119) „Из бурного котла медицинскойработы я словно попалав тихую заводь, где все надобноэлементарно организовывать”,aşa caracterizează autoarea primiipaşi ai săi la locul nou de lucru.E de mirare, că repatriindu-se înIsrael, medicul Salita a luat cu eamaterialele congreselor cu tezelereferatelor. Aceste materiale i-auajutat să restabilească în carte întereseleei ştiinţifice, şi faptul, cumea a asimilat realizările radiologiei,cum le-a aplicat în practică, cums-a împărtăşit cu experienţa cu colegiide breaslă.În carte sunt menţionaţi mediciicu care autoarea a lucrat cot lacot pe parcursul a multor ani dindiverse domenii ale medicinii, aşacum sunt : vestitul chirurg şi urolog– Solomon Goligorschi, stomatologulEugenia Reingheviurţ,profesorul Dumitru Scripnicenco,chirurgul Boris Buciumenschi, radiologiiE. Diubina, A. Caţap, Z.Mucnic ş. a.După activitatea sa, H. Salita seîntâlnea cu profesorii chişinăueniM. Zagorschi, N. C. Gheorghiu, N.T. Starostenco, C. A. Ţăbârnă ş. a.În carte destul de amplu este descrisăviaţa şi activitatea academicianuluimoscovit Boris Petrovschi.Prima vizită a Israelului a doamneiH. Salita a fost destul de reuşită.„В течении своего месячного пребыванияв Израиле мне довелосьнесколько раз побывать в Тель-Авиве. Этот город был заложеневрейскими поселенцами в 1909году рядом с древним Яффо, наберегу Средиземного моря. Однимиз его основателей был выходециз Кишинева Меиф Дизенгоф, которыйстал первым мэром Тель-Авива”. (Р.162)Dar s-au început timpuri grelenu numai în ţară, dar şi în viaţapersonală. În decembrie 1990familia a decis să plece în Israel.Aici radiologul Salita reuşeşte săse angajeze pe specialitate. „Никогдане забуду, как я явилась вбольницу «Барзилай», в ренгенологическоеотделение и неожиданноувидела там знакомогопо Кишиневу врача-ренгенологаСемена Проданешского, которыйприехал в Израиль в 1970-егоды и временно заведовал рентгенологическимотделениемэтой больницы. Я очень обрадоваласьэтой встрече». (Р. 172)Aici, radiologul Salita a reuşit săînsuşească ivritul. Aşa au trecut treiani...Ea mult călătorea prin ţară, avizitat Europa. Dar s-au începutprobleme de sănătate şi a fost nevoităsă iasă la odihna binemeritată.Atunci ea şi-a găsit o nouăsferă de activitate – a început săscrie. “Сегодня я не работаю, ясвободна... Я решила, что естьеще время воплотить мечтуи заняться поисками еврейскихврачей, практиковавших сдревнейших времен и до нашихдней...” (Р.215) “Интенсивныйежедневный труд, увлекательныйи порой удивляющий своимиоткрытиями, продолжался семьлет. Плодом этого труда сталакнига «Еврейские имена в медицине»,которую я издала в 2005году. В ней собраны имена около300 врачей евреев, живших в разныевремена, с начала новой эры.Я постаралась описать ихкраткие биографии, достижения,их вклад во врачебную науку.Нашлось место и для евреевврачей,ставших лауреатамиНобелевской премии”. (Р. 215)„Прошли два года после изданиякниги «Еврейские имена вмедицине», и я решила изложитьна бумаге мысли, которые накопилисьза долгие годы работырентгенологом, размышлений,удач и неудач. Так родилась мояновая книга «Записки старогорентгенолога», в которой все заполненомоей работой в больницах,научными исследованиями,участием в конференциях и семинарах,съездах по рентгенологии,а также моими странствиямипо белу свету.И будет просто нечестнооставить вне поля зрения то,54 Imaginea Republicii Moldova în străinătate

medicinăчто всегда было самым важнымдля меня – мою семью...Моя семья, мой сын, мои внукии правнуки – это молодая поросль,греющая сердце старогорентгенолога, дает мне уверенностьв том, что мне есть комупередать жизненную эстафету,и значит, что все на светеустроено мудро”. (Р. 217-218)În această carte cititorul va găsitabloul integru al dezvoltării înMoldova a uneia din ramuri alemedicinii – radiodiagnosticul.Acest tablou este veridic şi obiectiv,deoarece a fost scris de omul care aluat parte la formarea şi dezvoltarealui.Cartea susmenţionată poate fi defolos radiologilor ca manual suplimentar,care are în specific influienţaemotivă şi puterea exempluluipersonal al autoarei.Imaginea Republicii Moldova în străinătate 55

PICTURĂValeria Duca – un copil minune al picturii naţionaleşi al sportului naţionalSe spune că, în artă, stilul înseamnă omul. Pentru aputea rezista în lumea artei, este nevoie nu numai deun bagaj solid de cunoştinţe, ci, mai ales, de mult talent.Oricât ar încerca cineva să-şi cultive anumite aptitudini,să depună eforturi considerabile, artiştii adevăraţidevin numai cei dăruiţi cu har, capabili să transmităsentimente şi vibraţii interioare. Pictoriţa Valeria Ducaeste unul dintre rarele talente care reflectă pe pânză olume frumoasă, inocentă.Un început de cale în arta frumosului ca sclipitor,un talent deosebit, Valeria Duca s-a născut pe 26 iunie1995, în oraşul Bălţi. La doar 14 ani a realizat unpalmares artistic de invidiat. Îşi face studiile la Liceulde Creativitate şi Inventică „Prometeu Prim” din capitală– plastician începător, sportivă de performanţă lataekwondo, tripla campioană naţională, multiplă campioanăinternaţională, laureată a concursului municipalChişinău de pictură a elevilor, anii 2007, 2008, 2009. Îndomeniul artelor plastice este şcolită privat întru relevareapotenţialului nativ deosebit de plasticianul VictorUrsu şi de profesorul Ion Serbinov, Maestru în Artă. Casportivă, este antrenată de Vladislav Mazur.Ea a devent autoarea unei colecţii mari de peste o sutăde tablouri. În ceea ce priveşte pictura şi grafica – domeniipredilecte ale tinerei plasticiene din Chişinău –aici, evident, este vorba de un adevăr de ordin estetic.Or, artele plastice, şi în mod expres pictura, permit afirmareaprecoce a talentului înnăscut.Iată ce scrie despre creaţia Valeriei criticul de artăVladimir Bulat: „Există o prejudecată: arta vizualănu o pot stăpâni copiii, chiar dacă puţini sunt aceicopii şi adolescenţi care nu desenează. Iată un paradox,asupra căruia aş încerca să formulez câtevaconsideraţii. Acestea sunt prilejuite de o descoperirerecentă, şi anume expoziţia tinerei Valeria Duca. Ospun din start, această artistă încă nu are studii deartă, deşi face meditaţii particulare cu un pictor penumele lui Ion Serbinov. Se spune că atunci cânddomnul profesor a văzut primele încercări ale juneiartiste, acesta ar fi zis: „Ce mai pot eu să o învăţ peValeria?”. Cuvinte încurajatoare, dar şi de maximăresponsa bilitate. O frază care poate întemeia unartist, dar îl şi poate traumatiza deopotrivă. Căcie o diferenţă între a arunca o sămânţă în sol bunsau a o pierde printre mărăcini cu humă bătătorită,seacă.Valeria s-a pus pe studiu, frecventează sistematicatelierul maestrului, dar a rămas la fel de neîmpăcatăcu rigorile academiste, ascultă mai mult devocea interioară, se supune imaginaţiei, „adevărului”ascuns în tainţele firii. Căci ea a înţeles misterulapariţiei artei – ea este o necesitate interioară,nicidecum doar proiecţia actului mental, raţionalşi raţionat până la ultimele consecinţe. Arta e capulsaţia unei inimi. Iar dacă inima aceasta e foartetânără, energiile ei sunt cu atât mai neliniştite. Aşacitesc eu multitudinea de teme, subiecte, maniere şistiluri de pictură pe care le văd în ceea ce ne propuneValeria în expoziţia sa de la Muzeul Naţional deArheologie şi Istorie a Moldovei (mai-iunie, 2009).Sunt prezente vreo 35 de piese de pictură, care exceleazăde la figuraţia abstractă până la realismulbine însuşit, de la gestualism la atitudinea fauve.E foarte adevărat că toate aceste etichetări îi suntdeocamdată străine Valeriei Duca, dar ele arată că„schemele” picturale subzistă în însuşi actul picturii,şi că nu poate scăpa nimănui dacă pune mânape pensulă. Pictura este un neastâmpăr, o vioiciunecare generează imagini, important este să ai linişteaşi disponibilitatea necesare pentru a da frâu liberacestor energii... Acest neastâmpăr este lăsat în stareasa genuină, primară, agilă şi clară, cum numaiinocenţa copilărească o poate face.I-am şi spus deja Valeriei următorul lucru: şcoalate poate perverti, întemniţa în chingile convenţiilor,structurilor prestabilite, astfel încât autenticitatea,prospeţimea şi acuitatea picturală să se diminueze,să devină doar o vagă amintire, incosistentă, precume puful de mai de pe străzile Chişinăului. Astanu e o pledoare împotriva şcolii, ci o invitaţie spre o56 Imaginea Republicii Moldova în străinătate

PICTURĂmai bună conştientizare a ceea ce este şi a daruluicu care s-a pomenit această jună artistă, pe cât defrumoasă pe atât de iscoditoare. Arta pentru ea este,în acest moment cel puţin, cea mai firească formăde comunicare, de dialog cu lumea, semenii şi celemai apropiate fiinţe”. (Sud-Est. – 2009. – Nr. 3. –P.152-153).Valeria Duca poate fi considerată o nonconformistă.Şi asta pentru că în tablourile sale nu găseşti şabloane.Fiecare lucrare a ei este o imagine în sine, ce reflectădiverse emoţii şi stări, şi pentru care lucrează ore în şir,zi de zi. Lucrările ei poartă o amprentă matură, emotivă,asemenea modelelor de inspiraţie. În ele poţi vedeasimţirea şi gândirea Valeriei din momentul sublim alcreaţiei.Tablourile expuse respiră inocenţă şi puritate, iar într-oserie de colaje şi lucrări Valeria a scos în evidenţăacele lucruri simple, dar uimitor de curate şi frumoase,pe care le poate observa atent doar un copil, a căruieducaţie îşi trage originea din bucuria vieţii.Vezuviu, erupţie, 2007ulei pe pânză, 600 x 600 mmPentru tânăra artistă Valeria Duca, pictura este înprimul rând, culoare, dar şi modalitatea esenţială deexprimare în artă. Culoarea cu multiplele ei posibilităţide realizare artistică îi conferă aprecierea de coloristimportant.Subliniem o altă trăsătură în creaţia sa – varietatea şidiversitatea atmosferei afective şi cea a mijloacelor deexprimare. Pictoriţa se apropie cu interes de peisaj şide flori. Îi plac şi anotimpurile, aspectele lor variate. Lepriveşte, le simte, pictând în vecinătatea lor, şi ne determinăşi pe noi să trăim afectiv privindu-le.Lacrimi, 2008grafică, peniţă, 160 x 190 mmCuloarea în pictură este efectul inspiraţiei sale şi apoia ştiinţei de a picta. Pentru Valeria Duca, ştiinţa se dobândeşteprin informare şi prin experienţa permanentă.Varietatea creaţiei sale se caracterizează şi se distingedrept trăsătură difinitoare a unei artiste în continuăevoluţie, pe care toţi o apreciază pentru talentul şi imaginaţiasa.Valeria Duca, supranumită „micuţa Picasso”, a impresionatpublicul autohton şi cel internaţional cu talentulsău deosebit. A avut deja şapte expoziţii personale,dintre care şase pe parcursul anului curent:2008 – Valeria Duca, Creaţia plastică a copiilor dinoraşul Chişinău – 1 iunie, Ziua Internaţională a Copilului,Centrul Expoziţional Constantin Brâncuşi, 1–10iunie;2009 – Adevărul din gura copiilor, Muzeul Naţionalde Arheologie şi Istorie a Moldovei, 20 mai – 1 iulie;2009 – Valeria Duca. Expoziţie personală, BibliotecaPublică Târgovişte, Chişinău, 11 iunie;2009 – Valeria Duca. Expoziţie personală la SalonulInternaţional de Carte, ediţia a XVIII-a, Biblioteca Naţionalăa Republicii Moldova, 31 august – 30 septembrie;2009 – Abstract şi nu numai..., Ambasada Românieiîn Republica Moldova, 12 octombrie – 9 decembrie;2009 – Valeria Duca. Expoziţie personală, AmarilloArt Gallery, Reggio Emilia, Italia, 27 noiembrie – 11decembrie;2009 – Valeria Duca. Expoziţie personală, AmarilloArt şi spazio Cavour, Reggio Emilia, Italia, 16 – 26 decembrie;Imaginea Republicii Moldova în străinătate 57

PICTURĂ12 expoziţii colective de pictură din ţară, dintrecare şapte anul curent:2007 – Concursul Municipal de pictură pentru elevi,Chişinău, februarie;2008 – Concursul Municipal de pictură pentru elevi,Chişinău, februarie;2008 – Valeria Duca. Creaţia plastică a copiilor dinoraşul Chişinău – 1 Iunie, Ziua Internaţională a Copilului,Centrul Expoziţional Constantin Brâncuşi al UAPa RM 1-10 iunie;2008 – Autumnala 2008, Centrul Expoziţional ConstantinBrâncuşi al UAP a RM; 30 octombrie – 11 noiembrie;2008 – Creaţia 2008, Centrul Expoziţional ConstantinBrâncuşi al UAP a RM; 25 decembrie – 12 ianuarie;2009 – Concursul Municipal de pictură pentru elevi,Chişinău; februarie;2009 – Portretul în arta plastică, Centrul ExpoziţionalConstantin Brâncuşi al UAP a RM, 16 aprilie –10 mai;2009 – Pictură improvizată, Grădina Publică Ştefancel Mare, Chişinău, 24 mai;2009 – Amicii mei, preafrumoasă-i comuniunea noastră!...Centrul Expoziţional Constantin Brâncuşi alUAP a RM, 10-17 iunie;2009 – Recviem, Centrul Expoziţional ConstantinBrâncuşi al UAP a RM, 2-12 iulie;2009 – Chişinăul de ieri şi de azi, Centrul ExpoziţionalConstantin Brâncuşi al UAP a RM, 13-18 octombrie;2009 – Fiera d”Arte contemporanea “Immagina” diReggio Emilia, Italia, 27-30 noiembrie.Lucrările Valeriei au ajuns deja în colecţii private: RepublicaMoldova, Lituania, România, Statele Unite aleAmericii.În cadrul Salonului Internaţional de Carte, Chişinău2009, a luat premiul Uniunii Artiştilor Plastici pentrualbumul focalizat asupra creaţiilor plastice.Artista plastică de numai 14 ani din Republica Moldova,Valeria Duca, a participat la o importantă expoziţieanuală de artă din Italia, fiind selectată să participe,cu lucrările sale, la Concursul Internaţional „DonQuijote şi Independenţa Americii de Sud”, organizatde LiterArt – Associazionne Europea di Litteratura earte, Grupo Bicentenario e Amarillo Art în colaborarecu Ambasada Argentinei, a Boliviei, Chile, Columbia,Ecuador, El Salvador, Spania, Mexic, Paraguay şi Venezuela.Este vorba despre unul dintre evenimentele artisticede maximă importanţă, la care a avut şansa de aparticipa în calitate de pictor. În acelaşi timp, la cunoscutaGalerie de artă „Amarillo Art” din Reggio Emilia,Italia, a fost inaugurată expoziţia personală a ValerieiDuca, cu 25 de lucrări, care au fost înalt apreciate deexperţi în domeniu.Publicaţia italiană Il Resto del Carlino a relatat despreafluenţa impresionantă de public prezent la 28 noiembriela vernisarea expoziţiei personale a Valeriei Duca:„O artistă din Moldova dotată cu un talent nativ, genuin,care la doar 14 ani devine un nume în panorama internaţională”,având la activ 5 expoziţii personale şi 12expoziţii colective în Republica Moldova şi România.În Italia, artista a fost descoperită de Mario Alvarez,directorul Galeriei Amarillo, care a întâlnit-o în ReggioEmilia pe Valeria Duca în cadrul Olimpiadei sportive,organizată în luna august.În Italia, Valeria a primit mai multe propuneri de colaborare.Lucrările expuse la expoziţie au fost prezentate şi comentatecelor prezenţi chiar de Valeria.Evenimentul a fost organizat de Galeria Amarillo Art.În acelaşi timp, odată cu expoziţia personală, care a duratpână la 11 decembrie, Valeria Duca a mai participatşi la Expoziţia anuală de artă contemporană (Fierad’Arte Contemporanea) Immagina (27-30 noiembrie)din Reggio Emilia, suscitând aprecieri şi consens dinpartea numeroşilor pasionaţi de artă care au vizitatstandul Galeriei „Amarillo Art” (27 noiembrie-11 decembrie).La expoziţie au participat peste 800 de pictori, ale cărorlucrări au fost incluse într-un album de artă, lansatîn cadrul expoziţiei. Valeria a fost cea mai tânără parti-58 Imaginea Republicii Moldova în străinătate

PICTURĂcipantă, fiind selecţionată să participe la Premiul InternaţionalDon Quijote şi Independenţa Americii de Sud.În plus, revista lunară de artă şi cultură „Arte”, editatăde celebra casă editorială „Mondadori”, îi dedică ValerieiDuca o pagină, cu imaginile a două lucrări.În remarca sa, dl T. Braga, critic de arte, a accentuatcă „Valeria face o pictură de excepţie, activitatea ei amplificându-seuimitor. E o făptură creatoare de esenţă, cuo dotare importantă în arta autohtonă. E însuşi adevărulspus de gura unui copil! O putem compara doar cumarii artişti”. (Florile dalbe. – 2009. – 4 iun. – P. 7)Uimitoare e şi capacitatea de muncă a adolescentei,care practică sportul cu perseverenţă, fiind triplu Campioanănaţională la Taekwondo şi multipla campioanăinternaţională. Deţine peste 20 de medalii de la turneeleinternaţionale, dintre care 18 de aur.S-a întors cu medalii de argint de la CampionateleMondiale, Europene şi cel al Ţărilor Balcanice şi a fostmedaliată cu aur la Olimpiada Tricolorului din Italia. Încontunuare vom descrie treptele succeselor sportive:2003 – la vârsta de 8 ani efectuază prima săritură cuparaşuta în tandem, de la înălţimea de 2500 m. Este ceamai tânăra paraşutistă din Republica Moldova;2006 – ianuarie – începe cariera sportivă (TaekwondoWTF) sub conducerea lui Vladislav Mazur (centuraneagra V Dan).2006, octombrie – Turneul Internaţional la TaekwondoWTF “Praga Open”, Cehia – 2 medalii de aur (o medaliede aur, tehnică specială, individual, o medalie deaur, tehnică specială, în pereche).2006, 11 noiembrie – I Campionatul Internaţional laTaekwondo WTF al or.Tiraspol – medalie de bronz –sparing cadeţi.2006, 16-17 decembrie – Turneul Internaţional laTaekwondo WTF “Dracula Open”, Bucureşti, România– medalie de bronz-sparing, cadeţi.2007, 10-11 martie – Campionatul Moldovei la TaekwondoWTF – medalie de bronz – sparing, cadeţi.2007, 6-8 iulie – Participanta Campionatului Europeanla Taekwon-do WTF, cadeţi, Budapesta, Ungaria.2007, 17-18 noiembrie – Turneul Internaţional laTaekwondo WTF “Belgrad Trofy” Serbia: medalie debronz-sparing, cadeţi.2007, 29-30 noiembrie – II Campionat la TaekwondoWTF al or.Tiraspol, medalie de aur – sparing, cadeţi.2007, 13-14 Decembrie – Turneul Internaţional laTaekwon-do WTF “Dracula Open”, Bucureşti, România– medalie de aur – sparing, cadeţi.2007, 27 decembrie – Sportiva Anului.2007 – nominaţia Cadeţi, Seară festivă a Federaţiei deTaekwondo WTF din Moldova.2008, 1-2 martie – Campionatul Moldovei la TaekwondoWTF: 2 medalii de aur: medalie de aur, cadeti,sparing, medalie de aur, juniori, sparing.2008, 7-11 mai – Izmir, Turcia – Campionatul Mondialla Taekwondo WTF, juniori (14-17 ani) – cea maitânară participantă (12 ani).2008, 29-30 noiembrie – al III Turneu Internaţionalla Taekwondo WTF al or.Tiraspol – medalie de aur,sparing, cadeţi.2008, 6-7 decembrie – Campionatul Ţărilor Balcanicela Taekwondo WTF – Bucureşti, România – locul 5,sparing, juniori.2008, 13-14 decembrie – Turneul Internaţional laTaekwondo WTF “Dracula Open”, Bucureşti, România– medalie de aur, sparing, cadeţi.2008, 28 decembrie – “Sportiva Anului 2008” – nominaţia,cadeţi, seară festivă a Federaţiei de TaekwondoWTF din Moldova.2009 – al XIV-lea Turneu Internaţional “SperanţeleOlimpice”, Minsk, Belarus – medalie de aur, pumsae,categoria cadeţi.2009, 1 mai – Turneu la pumsae în Republica Moldova,medalie de aur, grupa A, (categoria până la 18 ani);medalie de bronz, în pereche, (toate categoriile devârstă); cupa pentru cea mai bună tehnică.2009, 9 mai 2009 – Turneul Internaţional la TaekwondoWTF “Belgrad Trophy-2009”, Serbia – medaliede argint la categoria cadeţi, sparing.2009, 28-31mai – Trelleborg, Suiedia, juniori, sparing.Imaginea Republicii Moldova în străinătate 59

PICTURĂ2009, 26-28 iunie – Zagreb, Croaţia, categoria cadeţi,sparing.2009, 21-26 august – A IV Jocuri Olimpice a Tricolorului,Reggio Emilia, Italia – medalie de aur, juniori,sparing.2009, 26-27 septembrie – Campionatul Ţărilor Balcanice,Bursa Turcia – medalie de argint la categoriacadeţi, sparing.2009, 4 noiembrie – susţine examenul pentru centuraneagră II POOM.2009, 6 noiembrie – Cupa consului Coreei, Chişinău,R. Moldova – medalie de aur, juniori, sparing, cupapentru cea mai frumoasă luptă. Deţine centura neagraII POOM.“Valeria Duca este unul dintre rarele talente carecombină fericit o expresie artistică cu un nemaipomenitsucces atletic. La o vârstă tânără de numai14 ani ea este capabilă să demonstreze performanţede invidiat în ambele domenii. Participantă activăla numeroase turnee internaţionale şi competiţii, eaa reusit sa ajunga în topul lor, drept dovadă fiindnumeroasele medalii pe care le-a cucerit intr-un gende luptă sportivă, demn de multă admiraţie. În timpce aceste realizări remarcabile în domeniul sportivvorbesc de la sine despre curajul bărbătesc al acesteimicuţe, dânsa dispune şi de un alt dar, care nupare deloc inferior celui descris aici - din contra, estefoarte impresionant. Graţie colaborării de creaţie cumaeştrii Victor Ursu şi Ion Serbinov din Moldova şiimplicit muncii asidue, insistente, Valeria a devenitun tânăr maestru demn de o înaltă apreciere cu ocarieră promiţătoare, fapt confirmat de lucrările deosebitedin această colecţie. Valeria ştie, asemeneaunui maestru experimentat, să capteze atenţia unuifoarte fin observator, pentru a o reflecta mai apoiîn acea lume fantastică, pe care ea o zămisleşte cuatâta dragoste. Prin lucrările sale, tânăra pictoriţăte invită să faci parte dintr-un univers al culorii, încare eşti captivat de frumuseţea ei. Privind la acesteopere de artă, vrei să devii mai bun, realizezi că teînconjoară o lume frumoasă, reflectată pe pânză cuatâta dragoste de către acest tânăr maestru talentat”.(Ion Botnaru, Ambasador. Director, SecretariatulOrganizaţiei Naţiunilor Unite New York, 2009)În lumea artiştilor plastici, un număr de şase expoziţiipersonale în decursul unui an, în acelaşi timp trei expoziţiifiind organizate în străinătate, putem întâlni mairar, iar pentru Republica Moldova este un evenimentunic. Şi dacă luăm în consideraţie vârsta de 14 ani a Valeriei,atunci este un record la nivel mondial.Valeria defineşte pictura drept modul ei de a se exprima.Pictura este cel mai important lucru din viaţa ei.Valeria ştie deja misiunea unui artist, mesajul pe caretrebuie să-l lase pe pânză: „ Dacă ceea ce vezi nu-ţi intrăîn suflet şi nu-ţi provoacă emoţii, atunci ai pictat degeaba”.Pictura ei iluminată de eu-l natural al temei aleseaduce în faţa iubitorilor de artă un pictor valoros, cu unviitor promiţător.Sperăm ca justeţea drumului ales de Valeria, să fieconfirmată de traseul ulterior al biografiei sale de creaţieşi sperăm ca pietrele de temelie din educaţia ei artistică,amplasate cu grijă şi la locul potrivit de Victor Ursu şide Ion Serbinov – cunoscuţi artişti plastici, alias pedagogi,din Republica Moldova – să garanteze dezvoltareaplenară a talentului înnăscut al tinerei pictoriţe.60 Imaginea Republicii Moldova în străinătate

PICTURĂIoan Grecu – artist plastic, filozof, poetArta nu e doar meserie, ci şi spiritPentru Ioan Grecu, sculptura nu e doar un meşteşug,ci înainte de toate o aventură a spiritului, pe care îlcaută în bronz, lemn, piatră, sticlă, granit sau gresie şiîl vizualizează în forme originale, în compoziţii ingenioase,utilizând un limbaj metaforic şi atingând echilibrulîntre linie, volum şi mesaj. Autorul e fascinat nudoar de jocul formelor, ci şi de frumuseţea ideilor, elsculptează idei, le dă un corp, alegând cu meticulozitatematerialul cel mai potrivit şi amplasând opera în spaţiulcare o avantajează, iar titlurile lucrărilor îi vădescapetitul pentru poezie: „Chei de boltă”, „Pasărea pământului”,„Capriciul adoratei”, „Puterea nevăzutului”,„De ce nu?”, „Incantatii purificatoare”, „Spiritualizareamateriei”, „Floarea dimineţii” etc. Criticul de artă TudorBraga a menţionat la vernisaj că Ioan Grecu, „unuldintre cei mai importanţi sculptori contemporani de lanoi”, are în palmares lucrări de sculptură camerală şimonumentală şi că arta sa a ajuns în diferite localităţiale Republicii Moldova, el fiind autorul monumentuluilui Ştefan cel Mare şi Sfânt din Anenii-Noi, al compoziţiei„Vârtelniţa timpului” din Soroca şi al unor creaţiioferite oraşelor Criuleni şi Ungheni.Scriitorul Leo Butnaru a remarcat inteligenţa, creativitateadebordantă a artistului ce poate fi poetic, visător,dar şi ironic, lucid în lucrările sale, care sunt competitivepe plan internaţional şi pot fi prezentate în săli de expoziţiieuropene (http://www.jurnal.md/article/9922/)Artistul Ioan Grecu, s-a născut la 10 iulie la Recea,Râşcani. A făcut studii de specialitate la Şcoala de ArtePlastice din Râşcani (1982-1985), apoi la UniversitateaPedagogică de Stat „Ion Creangă” din Chişinău(1985-1990), specialitatea Pictură şi Grafică. Şi-a continuatformarea profesională la Academia de Arte Vizuale„Ioan Andreescu” din Cluj-Napoca (România),specialitatea Sculptură, clasa profesorului NicolaeOtto Kruch. Recunoaşterea sa ca artist l-a promovatîn calitate de Membru al Uniunii Artiştilor Plasticidin Moldova (din 1997), Membru al AIAP / UNESCO(din 1995). Activitatea sa fructuoasă este materializatăaşa încât să participe la peste 80 de expoziţii naţionaleşi internaţionale. Vernisează şi şapte expoziţii personale.Lucrări semnate de Ioan Grecu există în colecţiiparticulare atât din Moldova, cât şi în cele ale ţăriloreuropene: România, Austria, Germania, Belgia, Suedia,SUA, Canada, Franţa, Spania. A organizat în ţarăpatru simpozioane de sculptură. La momentul de faţăeste şi profesor la Colegiul de Arte „Alexandru Plămădeală”,specialitatea Sculptură.Pentru întregirea tabloului privind personalitatea artistului,în cele ce urmează trecem în revistă cele maiimportante date ale vieţii şi activităţii domniei sale.Studii:1982-1985 – Şcoala de Arte Plastice pentru copii,orăşelul Râşcani, Republica Moldova;1985-1990 – Universitatea Pedagogică de Stat „IonCreangă”, Chişinău, secţia Pictură şi grafică;1990-1994 – Academia de Arte Vizuale „Ioan Andreescu”,Cluj-Napoca, România, secţia Sculptură, clasaprofesorului Nicolae Otto Kruch.Activităţi profesionale:1991 – Debut la expoziţie studenţească cu sculptura„Dansul înălţării. 27 martie 1918”, Casa Matei, Cluj-Napoca, România;1994 – Membru stagiar, Uniunea Artiştilor Plasticidin Republica Moldova;1994-1998 – Lector, Facultatea de Pictură şi Grafică,Universitatea Pedagogică de Stat „Ion Creangă”, Chişinău;1995 – Membru AIAP, UNESCO;1995 – Titularizat, membru AIAP UNESCO;1996 – Membru titular al Uniunii Artiştilor Plastici,Moldova;1997-1999 – Specialist coordonator la Direcţia PatrimoniuCultural, Arte Plastice a Ministerului Culturii;1997-2007 – Membru al consiliului pentru evaluareaţinutei artistice a creaţiilor sculptural-monumentale şimonumental-decorative, Ministerul Culturii, RepublicaMoldova;2003-2006 – Preşedinte, Secţia de sculptură, UniuneaArtiştilor Plastici, Moldova;2003 – până la zi Profesor de sculptură, ColegiulRepublican de Arte Plastice „Alexandru Plămădeală”,Chişinău.Imaginea Republicii Moldova în străinătate 61

PICTURĂExpoziţii personale:1993 – Sculptură, Galeria Bibliotecii Centrale Universitare,Cluj-Napoca, România (vernisată la 8 ianuarie);1995 – Sculptură şi grafică, Muzeul Literaturii Române„Mihai Eminescu”, Iaşi, România (vernisată la 3iunie);1997 – Capricii, sculptură şi desen, Muzeul Naţionalde Istorie al Moldovei, Chişinău (vernisată la 9 iulie);2003 – Atitudini, sculptură, Pinacoteca municipiuluiBălţi, Moldova;2004 – Stări de spirit, sculptură, Reprezentanţa ÎnaltuluiComisariat al Naţiunilor Unite pentru Refugiaţi,Chişinău;2008 – Una cosa mentale, sculptură, Centrul Expoziţional“Constantin Brâncuşi”, Uniunea Artiştilor Plastici,Chişinău.Expoziţii de grup:1991 – “Casa Mare”, Cluj-Napoca, România;1993 – Expoziţie de pictură, grafică şi sculptură, Wiesbaden,Germania;1994 – a XI-a Bienală Internaţională de Sculptură înBronz “Dante”, Ravenna, Italia; Expoziţie de sculptură,Muzeul Colecţiilor, Cluj-Napoca, România;1994-1995 – “Salonul de toamnă”, Galeria UniuniiArtiştilor Plastici, Moldova;1995 – “Obiect Obiectiv”, Galeria Căminul Artei, Bucureşti,România;1995-1999 – “Saloanele Moldovei”, Chişinău, Moldova– Bacău, Romania;1996 – Muzeul “Mihai Eminescu”, Iaşi, România;a XII-a Bienală Internaţională de Sculptură în Bronz“Dante”, Ravenna, Italia;1996-1997 – Salonul de primăvară, Chişinău, Moldova;1997 – Fundaţia Culturală Română, Bucureşti, România;1998 – Salonul Internaţional de Arte Plastice, GaleriaCentrală de Arte Plastice, Moscova, Rusia; SalonulBienal Naţional de Sculptură Mică, Galeria Naţională“Delta”, Arad, România;2000 – Salonul de toamnă, Galeria Uniunii ArtiştilorPlastici, Chişinău, Moldova.Expoziţii internaţionale:1991 – “Casa Matei”, expoziţie studenţească, Cluj-Napoca, România;1993 – Pictură, grafică şi sculptură, Wiesbaden, Germania;1994 – “Dantesca”, a XI-a Bienală Internaţională deSculptură în Bronz, Ravenna, Italia; Sculptură, MuzeulColecţiilor, Cluj-Napoca, România;1995 – Saloanele Moldovei, ediţia V, Expoziţie-Concurs de Artă Contemporană, Chişinău – Bacău,62 Imaginea Republicii Moldova în străinătateRomânia; “Obiect Obiectiv”, galeria Căminul Artei, Bucureşti,România;1996 – Saloanele Moldovei, ediţia VI, Expoziţie-Concursde Artă Contemporană, Chişinău – Bacău, România;“Dantesca”, a XII-a Bienală Internaţională deSculptură în Bronz, Ravenna, Italia; “Mihai Eminescu”,Muzeul Literaturii Române, Iaşi, România;1997 – Uniunea Artiştilor Plastici, Republica Moldova,Fundaţia Culturală Română, Bucureşti, România;1998 – Salon Artistic Internaţional ’98, ConfederaţiaInternaţională a Uniunii Pictorilor, Moscova, FederaţiaRusă; Saloanele Moldovei, ediţia VIII, Expoziţie-Concursde Artă Contemporană, Chişinău – Bacău, România;Sculptură Mică, Arad 98, Salon Bienal Naţional,Galeria Naţională “Delta”, Arad, România;1999 – Saloanele Moldovei, ediţia IX, Expoziţie-Concursde Artă Contemporană, Chişinău – Bacău, România;2003 – Saloanele Moldovei, ediţia XIII, Expoziţie-Concurs de Artă Contemporană, Chişinău – Bacău,România; Salon Artistic Internaţional 03, ConfederaţiaInternaţională a Uniunii Scriitorilor, Moscova, FederaţiaRusă;2004 – Saloanele Moldovei, ediţia XIV, Expoziţie-Concurs de Artă Contemporană, Chişinău – Bacău,România;2005 – Saloanele Moldovei, ediţia XV, Expoziţie-Concurs de Artă Contemporană, Chişinău – Bacău,România;2006 – Salonul de Artă Contemporană din Moldova,sediul Comisiei Europene, Bruxelles, Belgia; Vecinii dela Răsărit, Salonul Internaţional de Artă Contemporană.Centrul Cultural Babel, Utrecht, Olanda;2007 – Saloanele Moldovei, ediţia XVII, Expoziţie-Concurs de Artă Plastică Contemporană, Chişinău –Bacău, România.Expoziţii reprezentative:1994 – Autumnala, Centrul Expoziţional „ConstantinBrâncuşi”, UAP, Chişinău;1995 – Autumnala, Centrul Expoziţional „ConstantinBrâncuşi”, UAP, Chişinău; Salonul de Primăvară,Centrul Expoziţional „Constantin Brâncuşi”, UAP,Chişinău;1996 – Salonul de Primăvară, Centrul Expoziţional„Constantin Brâncuşi”, UAP, Chişinău;1997 – Salonul de Primăvară, Centrul Expoziţional„Constantin Brâncuşi”, UAP, Chişinău; Pretendenţila titularizare membri UAP RM, Centrul Expoziţional„Constantin Brâncuşi”, UAP, Chişinău;2000 – Autumnala, Centrul Expoziţional „ConstantinBrâncuşi”, UAP, Chişinău;2001 – Autumnala, Centrul Expoziţional „ConstantinBrâncuşi”, UAP, Chişinău;

PICTURĂ2002 – Sculptura la îngemănare de milenii, CentrulExpoziţional „Constantin Brâncuşi”, UAP, Chişinău;2003 – Un secol întru creativitate, Centrul Expoziţional„Constantin Brâncuşi”, UAP, Chişinău;2004 – 1 Decembrie – Ziua Naţională a României,Centrul Expoziţional „Constantin Brâncuşi”, UAP,Chişinău; Noi, tineretul creator, Centrul Expoziţional„Constantin Brâncuşi”, UAP, Chişinău; 500 ani – Ştefancel Mare şi Sfânt, Galeria „Aurel David”, UAP, Chişinău;2005 – Salonul de Toamnă, Concurs Naţional îndomeniul Artelor Plastice, Centrul Expoziţional „ConstantinBrâncuşi”, UAP, Chişinău; Orizonturi Eminesciene,Centrul Expoziţional “Constantin Brâncuşi”,Chişinău;2006 – Noaptea Artelor, C.I.E. Moldexpo, Chişinău;2007 – Ax Art, C.I.E. Moldexpo, Chişinău; NoapteaArtelor, C.I.E. Moldexpo, Chişinău; Salonul dePrimăvară, Centrul Expoziţional „Constantin Brâncuşi”,UAP, Chişinău;2008 – 1 Decembrie – Ziua Naţională a României,Centrul Expoziţional „Constantin Brâncuşi”,UAP, Chişinău; Expoziţie de grup, Centrul Expoziţional„Constantin Brâncuşi”, UAP, Chişinău; Pietate,Expoziţie Jubiliară, Centrul Expoziţional „ConstantinBrâncuşi”, UAP, Chişinău; Art Expo, Arta – expresiacreativităţii umane, C.I.E. Moldexpo,Chişinău; SculpturaContemporană 2008, Centrul Expoziţional „ConstantinBrâncuşi”, UAP, Chişinău; Noaptea Artelor,C.I.E. Moldexpo, Chişinău; Nonfigurativul în CreaţiaPlastică, Centrul Expoziţional „Constantin Brâncuşi”,UAP, Chişinău;2009 – Noaptea Artelor, C.I.E. Moldexpo, Chişinău.Simpozioane:1997 – Simpozion Internaţional de Sculptură mică.Bronz, ediţia I-a, Chişinău; Simpozionul Internaţionalde Sculptură „George Apostu”, Centrul de Cultură şiArte „George Apostu”, Bacău, România;2002 – Tabăra de Sculptură Ungheni, ediţia a II-a,Ungheni, Republica Moldova;2003 – “Plein-air 2003”. Sculptură; Muzeul Naţionalde Istorie al Moldovei, Chişinău;2004 – Tabăra Internaţională de Sculptură „SufletulPietrei”, Soroca, Republica Moldova; Al 4-lea FestivalInternaţional de sculptură în zăpadă din Siberia, Novosibirsk,Rusia;2005 – Tabără de Sculptură, Hruşova, Criuleni, RepublicaMoldova; Tabăra de Sculptură „Rapsozii Pietrei”,Criuleni, Republica Moldova;2006 – Tabăra de Sculptură Ungheni, ediţia a IV-a,Ungheni, Republica Moldova; “Plein-air 2006”. Sculptură;Muzeul Naţional de Istorie al Moldovei, Chişinău;2009 – Tabăra de Sculptură în metal „MetalmakslaBerkenele 2009”, Berkenele, Letonia.Colecţii publice:Muzeul Naţional de Arte din Moldova, colecţia FundaţieiCulturale Române (Bucureşti), colecţia Fundaţiei„Centro Dantesco” (Ravenna).Colecţii private:România, Germania, Republica Moldova, Suedia,Statele Unite ale Americii, Canada, Franţa, Spania, Belgia,Australia.Ioan Grecu foloseşte în lucru diverse materiale, precumbronz, piatră, metal sudat, lemn. Lucrările îi suntcaracterizate prin îmbinarea între figurativ şi geometric,între om şi animale sau păsări. Artistul preferă ritmurileasimetrice, deformaţiile, stilizările. Materialele lefoloseşte în mod surprinzător pentru a realiza intenţiileartistice.Capricioasa din Ungheni, 2002bronz, marmură, 31x8,5x7 cmImaginea Republicii Moldova în străinătate 63

PICTURĂPentru ambii artişti vernisajul de la Veneţia a fost, aşacum au afirmat ei, o reîntâlnire „la momentul potrivit”,pentru a deschide noi orizonturi şi a cuprinde spaţiimai mari.Cel ce urmează este afişul expoziţiei de la Veneţiadespre care am vorbit mai sus.Cea deplină, 1992bronz, granit, 42x11x10 cmChei de boltă, or.Ungheni, 2006gresie, 106x166x166 cmÎn anul 2009 artistul a avut o evoluare importantă,consemnată în mass-media, periodici şi posturi de televiziuneşi radio. Ioan Grecu şi pictoriţa Tatiana Carapostols-au reîntâlnit pe 23 octombrie la Veneţia, pentruvernisajul unei expoziţii comune, la Sala San Tomassodin cunoscuta bazilică Campo SS, Giovanni et Paolo.Expoziţia artiştilor cu genericul At the Right Time areunit 31 de sculpturi şi 22 de tablouri, făcând parte dinprogramul Bienalei de Artă de la Veneţia. Expoziţia arămas deschisă între 23 octombrie şi 1 noiembrie 2009.Ioan Grecu, definit de criticii de artă, după cum ammenţionat, autor de sculptură modernă, ce îmbină figurativulcu geometricul, a fost profesorul de desen alTatianei Carapostol la Universitatea Pedagogică de Stat„Ion Creangă”. Pictoriţa Tatiana Carapostol se află laVeneţia din 1999 şi este autoarea unor tablouri, ce „sedisting prin forţa reacţiei de a conserva momentul”.64 Imaginea Republicii Moldova în străinătate

PICTURĂFloarea dimineţii, s. Hruşova, 2005gresie, 124x180x153 cmAnastasia Rusu-Haraba l-a caracterizat astfel pe artist:“…la cei 40 de ani împliniţi a reuşit să se manifeste ca unartist cu o viziune plastică şi o concepţie filozofico-poeticăproprie despre Om şi misiunea acestuia pe Pământ.Grecu artistul este inseparabil de Grecu filozoful şi Grecupoetul, triada conlucrând cu o eficienţă lăudabilă.”(Moldova, 2009, Nr. 1, P. 41). Lucrările artistului conţinprofunde şi multiple semnificaţii, prin care îl predispunpe spectator nu doar la o contemplaţie, ci cu mult maimult, la o meditaţie asupra sensului existenţei umane,la o coborâre în propriul eu, pentru privirea spre sinecu alţi ochi.Una dintre temele centrale ale creaţiei sculptoruluieste sacrificiul, un sacrificiu, aşa cum menţioneazăAnastasia Rusu-Haraba, “în numele unei înălţări spirituale”.Lucrările sale accentuează că fără sacrificiu omulnu se poate înălţa deasupra nimicniciei. Câteva lucrăriaxate pe această temă : “Sacrificiu în alb”, “Sacrificareaeului”, “Drumul sufletului”, “Înălţarea prin coborâre”etc. Acestea evidenţiază că sufletul, verticalitatea moralăsunt de cel mai mare preţ.Motive dintre cele mai importante în creaţia artistuluisunt noţiunile simbolice de pasăre, de zbor. Artistulînsuşi asociază zborul cu omul. Potrivit viziunilorartistice ale artistului, omul este capabil să ajungă laînălţimi, înălţându-se la acestea cu aripile spiritului.Prin tot ce face, Ioan Grecu încearcă o înălţare spre sublim,o creştere a aripilor sufletului.Imaginea Republicii Moldova în străinătate 65

PICTURĂAndrei Mudrea – culori şi paraboleRămânând liric şi poetic la începuturile creaţiei sale,Andei Mudrea evoluţionează, realizând tablouri de unprofund caracter dramatic, specific timpurilor şi concomitent,rămânând în permanenţă drept autor de mesajespirituale, ascunse în contextul imaginilor intuite înveşmintele parabolei şi metaforei.Regina Frumuseţii este Natura,Ea este Marea Creaţie,Este Creaţia lui Dumnezeu.Andrei Mudrea(Andrei Mudrea : Pictură. – Chişinău, 2004)”A fi pictor înseamnă în primul rând a fi artist, iar afi artist înseamnă a te jertfi. Artistul este omul care şi-asacrificat tinereţea, sănătatea şi viaţa pentru a crea şia dărui celorlalţi lucruri frumoase, în spatele cărora, deobicei, se află zile şi nopţi nedormite, sărbători nesărbătorite,copii nefericiţi, soţii nefericite...şi singurătatea,care este cea mai grea din toate...Andrei Mudrea (Lit. şi arta, 1994, 26 mai, P. 6)Operele plasticianului Andrei Mudrea, create pe parcursula trei decenii consemnează o evoluţie ce marcheazămai multe etape de ascensiune.Scopul articolului de faţă este de a pătrunde în uneleafinităţi de orchestrare a imaginii, a rolului structurii înemanciparea conotaţiilor specifice ale tablourilor unuiadin promotorii acestor noi orientări stilistice de la noi –pictorul Andrei Mudrea.Fiind discipol al consacratului Mihai Grecu, acestplastician a fost şi rămâne fascinat nu numai de harulde colorist al dascălului său, spre desăvârşirea căruia aaspirat în permanenţă, dar şi de vastitatea informativăa operei acestuia.Calea parcursă de Andrei Mudrea relevă în mod evidenttrei etape de interese plastice : prima – cea de formarea sa ca plastician, a evoluat sub tutela viziunilorlui Mihai Grecu asupra lumii şi creaţiei; cea de-a douaţine de formarea propriei căi de orientare structuralistă;iar cea de-a treia – de emanciparea energetismului gestualca exponent al frământărilor lăuntrice ale spirituluicreatorului în vederea abolirii amorfităţii imaginii şi anegării parţiale a narativismului subiectual –tematic.Aceste etape de ascensiune poartă un mesaj individual,cu caracter profund filosofic şi care corespundaspraţiilor artistice, şi sunt raportate la schimbările ceintervin în ambianţa culturală naţională.Motiv biblic, 1991Andrei Mudrea s-a născut la 29 aprilie 1954, este unartist plastic originar din s. Mitocul Vechi, rl Orhei.După cum s-a menţionat mai sus, este unul din discipoliilui Mihai Grecu şi membru-fondator în 1992 alGrupului Zece, semnificând calitatea în artă, lucru pecare l-am demonstrat în timp. Toţi membrii GrupuluiZece astăzi sunt nume de referinţă în arta naţională –Andrei Sârbu, Anatol Rurac, T. Zbârnea, Iurie Platon,Ilie Cojocaru, Dumitru Bolboceanu, D. Peicev, VictorHristov, Vasile Moşanu.Andrei Mudrea este considerat unul dintre cei maitalentaţi pictori basarabeni. Mesajul artistului, de undramatism tulburător, de obicei este unul încifrat, ascunsîntr-o metaforă, fie că e vorba de peisaje, de celebrelecase mudriene sau de tablouri pictate în manierăpostmodernistă.S-a format ca pictor, urmând în anii 1969-1973 şcoa-Şcoalade Arte Plastice „I. Repin”, (actualmente ColegiulRepublican de Arte Plastice „Alexandru Plămădeală”)din Chişinău;1975-1985 - Lucrează şi studiază pictura în atelierullui Mihai Grecu din Chişinău;1973-2003 – Studiază ca autodidact cercetând colecţiide artă la galeriile şi muzeele din Chişinău (Moldova);Bucureşti (România); Plovdiv (Bulgaria); Tallin (Estonia);Kiev (Ucraina); Moscova şi Sankt Petersburg (Rusia);Roma şi Veneţia (Italia).Activitatea de creaţie:1975-1985 – Profesor la Şcoala de Arte Plastice pen-66 Imaginea Republicii Moldova în străinătate

PICTURĂtru Copii din Orhei, Moldova;1978 – Debutează expoziţional cu tablourile Mama şiCasa părintească (tehnică mixtă, alb pe alb);1978-2002 – Participă la toate expoziţiile organizatede Uniunea Artiştilor Plastici din Moldova în ţară şipeste hotare;1989 – Titularizat Membru al Uniunii Artiştilor Plasticidin Moldova;1991-1994 – Membru al Comitetului de Conducere alUniunii Artiştilor Plastici din Moldova;1993-1996 – Director la Centrul Expoziţional ConstantinBrâncuşi al Uniunii Artiştilor Plastici dinMoldova;1996 – Titularizat Membru AIAP, UNESCO;1997-2003 – Membru al Comitetului de Conducere alUniunii Artiştilor Plastici din Moldova;Din 1985 se află la lucru de creaţie.Expoziţii personale:1983 – Prima expoziţie personală, Chişinău, RepublicaMoldova;1988 – Expoziţie personală, Moscova, Rusia;1989 – Expoziţie personală, Chişinău, RepublicaMoldova;1990 – Expoziţie personală, Paris, Franţa;1994 – Expoziţie personală, Chişinău, RepublicaMoldova;1995 – Expoziţie personală, Paris, Franţa;1995 – Expoziţie personală, Saint Malo, Franţa;1999 – Expoziţie personală, Chişinău, RepublicaMoldova;2000 – Expoziţie personală, Chişinău, RepublicaMoldova;2001 – Expoziţie personală, Chişinău, RepublicaMoldova;2002 – Expoziţie personală, Chişinău, RepublicaMoldova;2004 – Expoziţie personală, Chişinău, RepublicaMoldova.Expoziţii reprezentative de grup naţionaleşi internaţionale:1978 – Salonul de toamnă, Chişinău, Republica Moldova;1979 – Expoziţie de Grafică, Chişinău, RepublicaMoldova;1980-2004 – Autumnală, Centrul Expoziţional ConstantinBrâncuşi, Chişinău;1980-2004 – Salonul de primăvară, CentrulExpoziţional Constantin Brâncuşi, Chişinău;1985 – Expoziţie de grup, Moscova, Rusia;1986 – Expoziţie de lucrări ale tinerilor artişti,Chişinău, Moldova;1987 – Expoziţie de grup, Varşovia, Polonia;1988 – Expoziţie de grup, Paris, Franţa;1988 – Expoziţie de grup, Lisabona, Portugalia;1988 – Expoziţie de grup, Odesa, Ucraina;1989 – Omagiu lui Mihai Eminescu, Chişinău, Moldova;1991-2004 – Saloanele Moldovei, Bacău-Chişinău,România-Republica Moldova;1992 – Organizează grupul Zece;1993 – Expoziţie de grup, Saint Elpidio, Italia;1993 – Expoziţie de grup, Monte Giorgio, Italia;1995 – Expoziţie de grup, Sologne, Franţa;1995 – Expoziţie de grup, Veigne, Franţa;1998 – Expoziţie de grup, Aschach, Germania;1999 – Expoziţie de grup, Bucureşti, România;2000 – Expoziţie de grup, Moscova, Rusia.Tabere de creaţie, simpozioane:1987 – Senej, Federaţia Rusă;1991 – Campina, România;1994 – Tescani, România;2003 – Organizează Tabăra de Pictură Orheiul Vechi,Moldova.Lucrări în colecţii particulare:Anglia, Austria, Canada, Franţa, Federaţia Rusă, Germania,Italia, Polonia, Portugalia, Republica Moldova,România, SUA, Ucraina, Olanda.Distincţii:1988 – Medalia de Argint pentru tabloul Tăcere, Moscova,Rusia;1989 – Laureat al Premiului Tineretului, Chişinău,Moldova;1990 – Premiul Consiliului Suprem pentru elaborareaStemei de Stat a Republicii Moldova;1991 – Premiul Special pentru Pictură, Bacău, România;1994 – Premiul revistei Literatura şi Arta pentruciclul de lucrări Istoria Moldovei;1994 – Diploma de Onoare, Saint Elpidio, Italia;1995 – Laureat al Salonului Naţional de Arte Plastice,Veighe, Franţa; Premiul Organizaţiei Naţiunilor Unitepentru tabloul Dialog;1996, 1998 – Premiul Special pentru Pictură, Chişinău,Moldova;1996 – Premiul Mitropolitul Varlaam pentru tabloulMotiv biblic;1998 – Premiul Special pentru Pictură, Chişinău,Moldova;2001 – Conferirea Titlului onorific ”Maestru înImaginea Republicii Moldova în străinătate 67

PICTURĂArtă”;2002 – Premiul Uniunii Artiştilor Plastici din Moldovaîn domeniul Picturii.Întunericul are o singură culoare, pe când lumina – omulţime. Este un lucru de care ne-a convins, nu odată înplus, cunoscutul artist plastic din ţară, Andrei Mudrea,la recenta sa expoziţie personală şi art-obiect, vernisatăla 26 mai 2009, la Centrul Expoziţional ”ConstantinBrâncuşi” din Chişinău cu prilejul împlinirii frumoaseivârste de 55 de ani. Genericul expoziţiei, “Clipe de lumină”,poate fi atribuit oricărei lucrări, însă, în cea maimare măsură, bineînţeles, celor ce poartă chiar denumireaîn cauză.Pictorul Dumitru Bolboceanu, care îl cunoaşte pe AndreiMudrea de foarte mulţi ani, recunoaşte că acesta adevenit pentru el o surpriză. “Îl ştiam din altă prismă:era un colorist, avea compoziţii figurative, naturi statice,nuduri, dar înaintând în vârstă a întinerit în pictură,în ceea ce face. Picturile sale sunt de o prospeţimeneaşteptată, a lucrat cu cele trei culori de bază: galben,violet şi portocaliu, din care a organizat o expoziţieîntreagă, cu lucrări diferite ca format şi compoziţie”, aspus Bolboceanu.Amintirea razelor de lună, 1987“M-a impresionat această bucurie de culori, aceastăambianţă optimistă, ca o explozie de lumină. Spre deosebirede alţi artişti de la noi, Mudrea ştie să-şi arunce uneltelecu care a lucrat o anumită perioadă şi să îşi dreagăaltele noi, pentru că doar în acest fel un artist poate săînfrunte timpul. El nu s-a mulţumit să trăiască din slavacea de altădată, dar aşa cum ne-a demonstrat-o şi astăzi,a stricat jocul anterior şi a creat o altă lume, bazată pealte metafore”, crede scriitoarea Lucreţia Bârlădeanu.“Tare mi-aş dori să vin în fiecare an cu ceva nou.Cred că aceasta este datoria fiecărui artist. După fiecareexpoziţie personală, am curajul de a începe totul de lazero, altă perioadă, altă tehnică, alte viziuni, şi lucrulacesta este interesant pentru mine, sper că este şi pentruspectator”, a declarat maestrul.În cadrul expoziţiei sunt prezentate 160 de lucrărirealizate de Andrei Mudrea, 130 de picturi şi 30 artobiect.“Mă gândesc că nouă, cei cărora Dumnezeu ne-apus mâna pe creştet şi ne-a dat câte un talent, uneori nedă şi câte o clipă de lumină, pe care noi încercăm să ooprim, să o imprimăm, atunci de ce să nu adunăm într-obună zi aceste clipe de lumină şi să le dăruim celorlalţi.Aşa e frumos, aşa e bine şi eu cred că este datoria noastrăsă ne bucurăm şi să ne luminăm unul pe altul”, a spusAndrei Mudrea.Plângerea, 1999Preşedintele Uniunii Artiştilor Plastici din Moldova,Ghenadie Jalbă, consideră că expoziţia lui Andrei Mudreaeste un eveniment pentru lumea artiştilor plastici,deoarece acesta vine cu lucrări noi, dar şi cu diverseobiecte deosebite. “Chiar dacă Andrei este prezent înmulte expoziţii de grup, cele personale au menirea de ademonstra evoluţia sa”, susţine Jalbă.Din toate lucrările expuse la expoziţie peste douăzecide picturi de diferite mărimi şi configuraţii ne prezintăacest antipod ce însoţeşte omul de la facerea lui încoace,– întuneric-lumină, lumină-întuneric –, fireşte, înţelesde fiecare dintre noi în mod diferit. Pentru AndreiMudrea, aceste două categorii constituie temelia uneiviziuni proprii privind existenţa umană, aceasta comportândun mesaj artistico-filozofic, în care, – chiar şi încazul când ocupă în perimetrul lucrării un spaţiu mic,– precumpănitoare este lumina. Nu cea care ne aduce,după noapte, ziua, pentru ca lumea, după ce şi-a împlinitorele de somn, să poată porni în alergare după cevrea ea şi ce ştie ea, chiar dacă nu totdeauna are neapăratănevoie de asta.a68 Imaginea Republicii Moldova în străinătate

PICTURĂ”Lumina din picturile lui Mudrea – fie doar şi un strop– este cu totul alta, una de origine divină, deci, capabilăsă împrăştie întunericul din sufletele noastre şi, dacă odorim, să rămână acolo pentru orice oră de noapte şide zi, chiar şi pentru totdeauna. Această lumină, AndreiMudrea o stropeşte pe mulţimile de culori ale întunericuluica să ne demonstreze puterea luminii, ca să ne dămseama că un strop de lumină, în mod miraculos, e capabilsă împingă în neant şuvoaie de întuneric. Dacă amface o paralelă cu viaţa noastră de toate zilele, am puteaspune că şi o bucurie mică îl poate ferici pe om, îndeosebipe unul care nu obişnuieşte să ceară de la viaţă mai multdecât i se cuvine...Pictorul Andrei Mudrea continuă să îndreptăţeascămarca “Andrei Mudrea, coloristul”, atribuită lui de criticade specialitate cu ani în urmă, la începutul carierei,culoarea în pânzele lui urmând să aibă un subtext maimult sau mai puţin conturat. În ambele cazuri, anumeea este principalul imbold spre meditaţie, aşa încât omulcare stă în faţa pânzei – fie că e una din ciclul “Urma deaur” sau “Insula comorilor”, fie că e o “Metamorfoză”sau “Pensulaţie în alb” – poate inventa subiectul saulegenda sa, pe potriva lumii în care există el, a vieţii pecare o trăieşte el. Deci, Andrei Mudrea face o pictură nupentru delectarea ochiului, ci pentru lucrarea minţii, altfelspus, pentru gândire.Acest mesaj îl imprimă mai ales pasiunii sale din ultimiiani, pe care o numeşte art-obiect. Nu e ceva nouîn lume, însă e ceva nou la noi. Câte o lucrare-două dealelui de acest gen au fost văzute la unele expoziţii degrup, acum, însă, Andrei Mudrea nu a ratat şansa dea prezenta un număr impunător de compoziţii executateîntr-o manieră tehnică proprie: nişte construcţii, laprima vedere bizare, din diferite vechituri aruncate delume ca nişte lucruri fără de nici un folos. Pe acestea, le-acules de oriunde le-a văzut şi le-a găsit şi le-a adunat înatelier, cu gândul că într-o bună zi le va găsi rostul. Şi,într-adevăr, l-a găsit. Cu ajutorul lor, reuşeşte să creezeo lume a parabolelor.Deci, e posibil să spui ceva şi cu ajutorul unor chiroaneruginite bătute în jurul cadranului unui ceasornic mare,cu o lumânare în locul acelor. Chiroane fiind 12, iarcompoziţia numindu-se “Cina cea de taină” – dacă eşticreştin – ai ce-ţi aduce aminte şi ai la ce gândi... Chiar şiun singur chiron, – dar unul înfiorător de gros şi lung, –care străpunge un druc masiv de lemn străvechi, te ducecu gândul mai ales la Golgota lui Iisus. Omagiu la GiordanoBruno, lui Pablo Picasso, lui Diogene – compoziţiisofisticate, însă nu într-atât, încât să rămâi cu totul nedumeritîn faţa lor. Aceştia au fost temerari ai timpuluiîn care au trăit, deschizători de căi, dărâmători destereotipuri, demni nu numai de a nu fi uitaţi, ci şi de afi urmaţi.Dacă am face-o fără obişnuita noastră grabă-grăbire,tâlcuirea compoziţiilor artobiect plăsmuite de AndreiMudrea poate fi întru folos. Să zicem, ceaunul cu fundulspart agăţat cu un lanţ de o construcţie cu alură modernăsemnifică Europa plus Moldova.Se numeşte “Intrarea în Europa”. Astfel, artistul a vrutsă ne arate cam la ce nivel de dezvoltare ne aflăm în comparaţiecu alte ţări europene, sugerându-ne că aici nu ecazul să ne grăbim. Pentru ca Moldova să devină membrucu drepturi depline al Uniunii Europene, nu suntsuficiente doar vinurile ei, oricât de bune ar fi. E nevoiesă fie pusă în valoare cultura – la început, acasă, apoi înafara ei, pentru că asta e principala bogăţie a poporuluinostru. Am putea zice că artistul nu are dreptate?”(Anastasia Rusu-Haraba,http://www.moldova.md/md/cultura/3319/)„Dacă o să-mi spună cineva că pictura se face cu pensulăşi vopsea, după ce l-am aflat pe Andrei Mudrea, şi elm-a lăsat să-l urmăresc oficiind în faţa pânzei ca un preotîn altarul său – am să fiu înclinat să nu-l cred, fiindcăpictorul m-a convins că pictura se face cu altceva – cuinima care se prelungeşte, atunci când pictează, până învârful degetelor, cu privirea care corectează mâna şi limpezeştevopseaua, cu respiraţia care încălzeşte într-unatelier neîncălzit pânza, cu însăşi viaţa şi toată existenţaceluia care pictează , de la naştere şi până la moarte.Pictura lui Andrei Mudrea nu desfată privirea, o pro-Imaginea Republicii Moldova în străinătate 69

PICTURĂvoacă, o trezeşte mai degrabă”. (Nicolae Dabija, Lit. şiarta, 1994, 28 apr, P. 8.)Andrei Mudrea nu vorbeşte despre pictură, el – spredeosebire de alţi pictori care ştiu atât de multe desprepictură şi nu prea ştiu să picteze – preferă să facă picturăbună în tăcere.Căutarea Frumosului este taina vieţii sale. AcestApostol al Frumuseţii, care se vrea a fi A. Mudrea, credecă trupul sălăşluieşte în suflet şi realitatea în artă. Totel crede că viaţa poate fi cucerită prin artă, pictura fiindun procedeu autobiografic. Casele, arborii, drumurile,dealurile, florile etc, n-a făcut decât să le strămute dinviaţa sa – în pictura sa. El încearcă să smulgă mereu câteceva Inexprimabilului, cu obsesia că ceea ce caută se aflăundeva foarte aproape de fiecare dintre noi.70 Imaginea Republicii Moldova în străinătate

PICTURĂION SEVERIN, un artist basarabean în EuropaIon Severin e o fire artistică, care îşi alege cu atenţieprietenii, puţini şi buni, aleşi ca grâul de neghină.sa. Ba mai mult Ion Severin ne arată o şcoală nouă, venitădin academism spre abstract. Grafica lui e unica şiAstfel e şi creaţia lui. E pedant în toate lucrările sale,fiind fiu de gospodar şi primind acasă o educaţie aleasă.Este un sufletist care îşi iubeşte viaţa, natura, arta înadevăratul sens al cuvântului.Ion Severin a lucrat în calitate de pictor-şef la Editura”Cartea Moldovei”, actualmente lucrând la Editura „Ştiinţa”.Originalitatea sa se naşte din faptul că el nu poatefrunzări superficial manuscrisul, ci intră chiar şi în celemai neînsemnate detalii. „Cartea pentru mine este ca uncopil nou-născut, e un vis, e un pas spre eternitate, o bucurie,o noutate. Îmi dau seama că lucrul asupra unuimanuscris îl poţi considera încheiat doar atunci, cândaceasta este pusă deja în vânzare”, spune plasticianul.Atelierul lui Ion Severin este plin cu lucrări, vopseleşi toate cele necesare unui pictor. El a practicat Yoga şiartele marţiale, fiind vegetarian. Astfel şi-a format uncaracter dur şi o formă fizică de invidiat.Ion Severin e omul care, prin grafica sa, a cucerit Parisul.E omul care a cucerit Germania, prin ilustraţiile decarte, şi care a venit de acolo cu premii însemnate pentrucultura noastră. E omul care, în 1998, a fost numitpictorul anului într-un stat din SUA. E Dürerul nostrucontemporan, care a pus sub creaţia sa Europa prinliniile de tuş, prin plasticitatea, compoziţia şi gândireaîncomparabilă în ţara noastră şi acest lucru trebuie să-lrecunoaştem fără supărare pentru colegii săi. Căci ilustraţiilesale i-au lăsat pe mulţi în urmă, plecând departecu creaţia sa, graficianul ridicându-se pe nişte treptecosmice, ca în poezia lui Eminescu „ La steaua”.Mulţi pot munci, dar puţini pot să ajungă la ceea ce aajuns Ion Severin. Iată de ce el rămâne devotat graficiisale şi nu vrea să o schimbe, fiindcă trăieşte prin ea, osimte, o înţelege, o pipăie, rămânându-i fidel. „Eu nuîntorc pagina”, spune Ion Severin.Să ne bucurăm că nasc şi la Moldova oameni. Datorianoastră este să-l recunoaştem şi să-l susţinem, căci el, chiardacă pleacă, se reîntoarce la ceea ce are mai scump. „Munca,ţara şi părinţii nu se uită şi nu se schimbă vreodată”.În grafica plasticianului nu e nimic fals. Întreaga sacreaţie este predominată de gândire, măiestrie şi răbdare.Ion Severin este foarte modest şi e deosebit şi prinfaptul că face o legătură între arta secolelor, aplicând-oîn arta sa. Contemporanietatea sa e vizibilă şi din încercărilede a cunoaşte lumea extratereştrilor sau a cosmosului,în strânsă relaţie cu metaforele biblice.Imaginea Republicii Moldova în străinătate 71

PICTURĂIon Severin este un grafician excepţional, de talie europeanăşi o figură notorie în grafica de carte a Moldovei.Oricât de frumoasă ar fi piesa muzicală, dacă se repetăîn continuu, devine obositoare, monotonă şi lipsităde intonaţie. Astfel e şi în grafică. În lucrările marilorartişti predomină varietatea. Imitarea ne arată în palmăo artă mediocră şi anostă. Şi anume ea lipseşte înlucrările lui Ion Severin. Varietatea sa ne umple ochii şisufletul de pace şi armonie, de imagini arhitecturale, devers şi proză, astrologie, simbolice etc. E o foarte bogatădiversitate, un ocean de gânduri şi linii, o Atlantidă nedescoperită,în fond o viaţă de artist care face îmbinăriprin forme şi vorbeşte despre marele creator al sufletuluisău – stăpân al unei inspiraţii unice.În grafica lui Ion Severin întâlnim linii triunghiularesau curbe, care amintesc de nişte frânghii abstractece duc în neant şi formează umbre, jumătăţi de chipuriomeneşti, de fructe, insecte sau animale. Colţul de arhitecturăal graficii sale e ca un vers postmodern, reprezentândşi linii amestecate cu flori, frunze, petale, dediferite forme, care nu se repetă şi nu plictisesc. Lui îiplac caii, taurii, tigrii, leii, peştii – simbolul creştinităţii,din care culegi o întreagă veste a informaticii, arteicontemporane.Grafica sa înalt pilduitoare şi perenă, preţioasă şi generoasă,explicită şi misterioasă în acelaşi timp, esteacea a unui artist major. Sunt clipe când minunile creaţieise cutremură puternic, mişcând şi lumea noastrălăuntrică, având puterea să ne înaripeze cugetul şi să netransforme în adevăratul duh al artei. Aceasta a încercatIon Severin să ne arate. Şi a reuşit.Ion Severin, cunoscutul grafician basarabean este unartist plastic foarte activ în contacte şi colaborări internaţionale.În anul 2009, el a avut o expoziţie personală, între30 martie şi 24 aprilie, la Galerie de Club des Arts, alConsiliului Europei, la Strasbourg. Un loc prestigios, lacare râvnesc mulţi, dar pe care ajunge să şi-l includă înpalmares nu orice artist al lumii. Dar acest basarabeana reuşit să se expună la Consiliul Europei. Dintre cei 60de pictori din toată lumea, participanţi la concurs, au72 Imaginea Republicii Moldova în străinătatefost aleşi să expună 12, câte unul pentru fiecare lună aanului. Pictorul nostru şi-a ales luna aprilie.La această expoziţie au fost expuse 40 de lucrări dinciclul Regenerare.La inaugurarea expoziţiei au fost prezente câteva distinsedoamne: Maud de Boer-Buquicchio, secretar generaladjunct al Consiliului Europei, Penelope Denu,preşedinta Club des Arts, şi Anne Davis, soţia lui TerryDavis, secretarul general al Consiliului Europei. A fosto manifestaţie emoţionantă. Ce nu a putut prevedeaIon Severin au fost condiţiile specifice ale perioadei încare s-a aflat la Strasbourg. Tocmai atunci se desfăşurausummit-urile organizate în cinstea dublei aniversări: 60de ani ai Consiliului Europei şi, respectiv, 60 de ani aiNATO. Acest fapt a determinat caracterul în bună parte„închis” al expoziţiei, din cauza măsurilor de securitatedraconice impuse pe timpul acestor evenimente, carei-au reunit pe toţi puternicii Occidentului, în frunte cuPreşedintele american Barack Obama.Despre reacţia vizitatorilor, Ion Severin relatează uncaz interesant.„Sunt trei clădiri situate aproape una de alta: ParlamentulEuropean, Consiliul Europei şi CEDO. Expoziţiaera de fapt pentru funcţionarii care lucrează în aceste organizaţii.Sala era plasată aproape de un restaurant, decio bună locaţie, căutată deopotrivă şi pentru mâncare şipentru „consumul” de artă. Mă uitam dacă lumea caretrecea pe acolo era într-adevăr interesată de ce atârnasemeu pe pereţi sau doar căsca gura în drum spre sau venindde la restaurant. Şi la un moment dat, m-a abordato funcţionară de la Consiliul Europei, o rusoaică, care seuitase până atunci foarte atent la lucrări, făcuse vreo douătururi ale expoziţiei, studiase afişul, îmi citise biografia. Seapropie de mine şi mă complimentează: „Domnule Severin,operele dumitale nu sunt pentru oamenii ăştia, caresunt opaci faţă de artă. Grija lor cea mare este cum să mănânceîntr-un restaurant mai bun, să-şi asigure un salariumai gras, să se distreze, să facă sport – cum să-şi reînnoiascăabonamentul la tenis, bazin etc. Ar fi trebuit să-ţivernisezi expoziţia într-o galerie de artă, să o vadă nişteprofesionişti, nu într-un spaţiu ca acesta, printre birocraţiinsensibili.” Mi-a propus, dacă vreau, să-mi organizezeo expoziţie la Moscova, în cartierul Rubliovka (zona rezidenţialăa oligarhilor ruşi), pentru că are prieteni dinlumea artelor… Eu i-am răspuns, poate cam imprudent,că îi apreciez generozitatea, dar ştiu o mulţime de basarabenicare se duc să lucreze la Moscova şi nu mai ajungcu banii acasă, sunt prădaţi chiar acolo sau o păţesc pedrumul de întoarcere în Moldova. Nu i-a plăcut felul meude a vedea lucrurile şi n-a mai insistat…”Deşi a ajuns să fie unul dintre cei mai cunoscuţi artiştibasarabeni în străinătate, Ion Severin nu se grăbeşte săfacă expoziţii în fiecare an. Mult mai important i se paresă lucreze. O expoziţie bună trebuie să vină ca un rezultatal unor fertile perioade de acumulare.

MUZICĂALEXA (Olga Fesenco) a adus Mamaia la ChişinăuAlexa, numele ei real Olga Fesenco,s-a născut pe 3 ianuarie 1988la Chişinău, în familia lui Nicolaeşi Ecaterina Fesenco. „Alexa” estenumele ei de scenă cu care a „botezat-o”Adrian Ursu în perioada încare au colaborat împreună.Olga Fesenco a absolvit Liceul deLimbi Moderne şi Management şieste studentă la Academia de Muzică,Teatru şi Arte Plastice. Fiindstudentă la Academia de Muzică,Teatru şi Arte Plastice reuşeşte săfie şi prezentatoare a unui Show demuzică şi divertisment pe undeleunei televiziuni moldoveneşti.Muzica a fost pasiunea ei de cândse ţine minte şi, de multe ori, imaginându-şică este pe scenă şi o ascultăun public numeros, cântă la...recipientul cu deodorant, închipuindu-şică acesta este microfon. Încopilărie a activat timp de şase aniîn colectivul de dansuri populare„Vatra” şi a participat la concursurinaţionale şi internaţionale de muzică.A cântat în România, Ucraina,Turcia, Belgia, Franţa, Spania, Italiaşi Canada.Primul concurs de muzică a fost„Zveozdocica”, care a avut loc laOdesa în anul 2000. Apoi, în 2003,ajutată şi îndrumată de maestrulMihai Dolgan, a participat la Festivalul„Steluţele mării” din România,unde s-a plasat pe locul II. Afost un început de bun augur pentrucea care avea să devină una dintrecele mai îndrăgite tinere vedetede la noi. Apoi, a urmat locul 3 laConcursul „Perlele Berlinului” dinGermania (2003), locul 2 la „Kaunas2004” din Lituania (2004),locul 2 la „Micul Prinţ”, Moldova(2004). În anul 2004 a fost membraclubului UNESCO in CHYPRE“Universe Talent “ - Cehia 2005.În luna august 2005 Alexa (OlgaFesenco) a filmat primul videoclip lapiesa “Dansează toţi băieţii”. În septembrie2005 a participat la SearaBasarabenilor „Cerbul de Aur” dinRomânia, iar în octombrie 2005, laPalatul Naţional, a lansat albumulde debut, intitulat „Un sărut”, ceconţine 10 piese, proiect ce poartăsemnătura lui Adrian Ursu, autorulmultor piese din album.În anul 2006 s-a plasat pe locul2 la Concursul „Opus Buen Viaje”din Spania. În luna mai a mai filmatun alt videoclip (al doilea) înRomânia – Arad, la piesa “C`mon”din al doilea album ce a fost lansatîn iulie. Al doilea album “Welcometo my world” conţine 13 piese, toatein limba engleză, plus videoclipulpiesei “C’mon”, proiect semnatde Donovan Knowles, compozitorulşi textierul tuturor pieselor depe album.În creaţia sa Olga Fesenco colaboreazăcu textierii GeorgetaVoinovan, Pavel Darie, CorinaBoaghe, Andrei Strâmbeanu, EfimKrimerman, Dumitru Matcovschi,Traian Vasilcău, Pavel Bechet,Maria Tofan-Bâlici, Viorica Mija,Raisa Panina, Irina Trubocichina,Victoria Odobescu, Adrian Ursu,Dj tigaNASH, E. Panina, DonovanKnowles şi compozitorii AdrianUrsu, Dj tigaNASH, Anatol Cucu,Mihai Dolgan, Marian Stârcea, DanielAmbrojo, Andrei Varlamov,Georgeta Voinovan, Vladimir Aleşicev.Basarabeanca Alexa (Olga Fesenco),cu evidente calităţi vocale deexcepţie, este fericita câştigătoarela Trofeul de la Mamaia la cea de-a39-a ediţie a Festivalului Naţionalde Muzică Uşoară Mamaia ce s-adesfăşurat în perioada 20-23 august,la Teatrul de Vară din parculTăbăcăriei. Interpreta a concuratla secţiunea interpretare. Încadrul evenimentului au concurat27 de cântăreţi la secţiunea deInterpretare şi 23 de piese lasecţiunea de CreaŢie.Laureata celui mai mare premiual Festivalului Mamaia 2009, tânărainterpretă din Republica Moldova,la vârsta de numai 21 de ani,Alexa (Olga Fesenco) a participatla secţiunea Interpretare, cupiesele Rămâi cu mine, din repertoriulAndrei, şi Doar iubirea ta, alecărei versuri îi aparţin cântăreţei şicare a fost compusă de AlexandruBraşoveanu. Alături de deţinătoareaTrofeului, şi alţi basarabeni aufost premiaţi în cadrul festivalului.Astfel, Pavel Parfenii i-a adus compozitoruluiTudor Andrei premiulImaginea Republicii Moldova în străinătate 73

MUZICĂcu premiul întâi, care a fost decernatpentru patru compoziţii. Celepatru melodii premiate cu loculîntâi sunt : Vino... măcar în vis îninterpretarea lui Mircea Romcescu,Tu nu vezi cerul, înterpretată dePasha (Pavel Parfenii), Vreau doariubirea ta – interpretată de AdrianaVlad şi piesa Prin ochii tăi pot visa,prezentată de Paula Seling.La secţiunea Interpretareau câştigat: locul I – LoredanaCiobotaru cu piesa Focul (muzica:Laura Stoica; text: Razvan Mirica).Locul II l-au împărţit CristinaFlorentina Vasiu pentru piesa Tun-ai avut curaj (muzica: ŞerbanGeorgescu; text: Roxana Popescu)I (1500 de euro) acordate la secţiuneaCreaţie, interpretând piesaTu nu vezi cerul (textier: AndreeaAndrei), scrisă special pentru el. Unpremiu a obţinut şi compozitorulIon Caragea, originar din RepublicaMoldova, stabilit de mai mulţi anila Bucureşti. Sâmbătă seara, dupăconcurs, pe scena de la Mamaia aevoluat trupa „Millenium” care, împreunăcu actriţa Ramona Bădescudin România, a pregătit un recitaldin piesele Mariei Tănase. Iar duminicăseara festivalul a culminat cuun recital al formaţiei „Provincialii”,a cărei solistă este basarabeanca DianaRotaru.Solicitată să comenteze prestaţiaartiştilor noştri la Mamaia, ZinaidaJulea ne-a spus că se bucură multpentru succesul Alexei care, în ultimiiani, a făcut nişte paşi mari înainte.„Este un succes al ei, dar şi altuturor interpreţilor din RepublicaMoldova. M-am bucurat şi pentruPavel Parfenii, care m-a cucerit încăde la „Două inimi gemene”. Este unmare talent, care sper să aibă unviitor pe potrivă”, ne-a mai spusartista.Laureaţii celor două secţiuni –Interpretare şi Componistică (creaţie)– au fost desemnaţi dintre cei13 finalişti din 25 de participanţi, lafiecare dintre cele două categorii.În premieră, locurile 2 şi 3 la secţiuneaCREAŢIE MUZICALĂ nuau mai fost acordate, juriul anunţândcă a decis contopirea acestoraşi Renata Timea Tolvai cu piesa Iubirea-idoar o glumă (muzica: MisuIoncu; text: Petre Andreescu). LoculIII l-au ocupat Cristina Bondoccu piesa Spune da, spune nu (muzica:Andrei Tudor; text: AndreeaAndrei) şi Alin Ignat cu piesa Eute voi iubi (muzica: Marius Teicu;text: Eugen Rotaru). Premiul SpecialRadio Romania i-a fost acordatDanielei Cojocaru pentru piesa Durereaunei femei (muzica: Radu Lefter;text: Cătălin Dascalu). PremiulPresei l-a cucerit Larisa Ciortancu cântecul Lie ciocârlie (prelucraredin folclor). Premiul Specialpentru interpretare a luat LoredanaCiobotaru cu piesa Focul (muzica:Laura Stoica; text: Razvan Mirica).Iar Trofeul Mamaia 2009, celmai mare trofeu, a fost câştigat deinterpreta din Republica Moldova,Olga Fesenco alias Alexa. Alexa aîncântat juriul cu melodia Doar iubireata, fiind desemnată de juriuca cel mai bun interpret din cadrulfestivalului de muzică desfăşurat înRomânia. Aceasta a câştigat trofeulMamaia. Acesta reprezintă un autoturismSkoda Fabia (de 10 mii deeuro), oferit de „Autoclub SkodaConstanţa”, sponsorul evenimentului,cu care Alexa s-a întorsîn Moldova, alături de Pavel Parfenii.Unul dintre cele mai importanteevenimente din viaţa vedetei afost câştigarea Trofeului Mamaia2009. „Totul s-a produs atât de repede!Nici măcar nu am avut timpde emoţii. Tocmai eram implicatăîn proiectul «Şi tu poţi dărui unzâmbet», aveam concerte aproapeîn fiecare zi în Republica Moldovaşi eram în tonus, cum s-ar spune.Ştii, concertul este mai aproape desufletul meu decât concursul. Urmăreamla Mamaia concurenţi cuvoci foarte bune, care nu-şi puteaustăpâni emoţiile, mulţi dintre eişi din lipsa de experienţă. La concurscânţi şi te străduieşti să placijuriului, celor 20 de persoane careapreciază nu doar vocea, ci şi fiecaremişcare, gest al tău. La concertapari în faţa unor oameni şi cânţi,fără să te gândeşti că eşti într-oconcurenţă, fără să vrei să placi.Cânţi, pur şi simplu, şi te dedai totalmente”,povesteşte Alexa, care74 Imaginea Republicii Moldova în străinătate

MUZICĂmai spune că s-a simţit foarte binepe scenă, dar şi în afara ei. „Era ogaşcă de moldoveni acolo: Ion Caragea,Pavel Parfeni… Împreunărepetam, împreună luam masa, nedistram etc. Eram pe plajă cândm-a sunat o jurnalistă, m-a felicitatşi m-a întrebat cum mă simt înpostura de câştigătoare. I-am mulţumit,dar am crezut că e o glumă.Abia când am fost invitată la emisiuneîn direct la radio şi am fostanunţată oficial, am înţeles că nu eo glumă”, mai povesteşte vedeta.Alexa a relatat că acest trofeureprezintă pentru ea un examensusţinut cu brio. „Concursul a fostpentru mine un examen pe care amfost obligată să-l iau. Când au fostanunţate rezultatele, nici nu-mi veneasă cred şi nici nu puteam spunedouă vorbe. Pentru mine conteazămult faptul că premiul meu a fostunul dintre cele mai mari. Aşa cămă bucur foarte mult”, a declaratinterpreta.Ziarul românesc Liderul de opinie: cotidian de Constanţa din 24august 2009, cu articolul Skoda Fabia...“Rămâi cu mine”, la Chişinăurelatează despre acest evenimentimportant:“Pentru prima dată în istoria Festivaluluide Muzică Uşoară de la Mamaia,la ediţia din acest an s-a acordatpremiul I pentru patru compoziţiide la secţiunea Creaţie. Faptul că patrumelodii au obţinut acelaşi punctajdin partea juriului i-a pus în maredificultate pe consilierii judeţeni, lastabilirea premiilor la cele două secţiuniale festivalului. În cele din urmă,s-a stabilit că la Creaţie să fie acordatdoar premiul I, compoziţiilor lui MirceaRomcescu, Andrei Tudor, AdrianRomcescu şi Cristian Faur, fondul depremiere distribuindu-se celor patru.Trofeul Mamaia – o Skoda Fabia –a fost adjudecat de Olga Fesenco dinRepublica Moldova, concurentă lasecţia Interpretare, cu piesa „Rămâicu mine“.Interpretarea a luat TrofeulCâştigătoarea Festivalului NaţionalMamaia 2009 este Olga Fesenco,o tânără de 21 ani, cunoscutăîn Republica Moldova sub numelede Alexa. Adoptată de Capitală,unde şi-a mutat cartierul general,tânăra interpretă a stârnit admiraţiapublicului în cele două seri deconcurs, smulgând ropote de aplauze,mai ales că a fost printre puţiniiconcurenţi care au interpretato piesă ritmată. Ea va pleca acasăcu un autoturism Skoda Fabia, marelepremiu al festivalului din acestan. De altfel, faptul ca trofeul festivaluluisă meargă la unul dintreconcurenţii de la Interpretare a fostşi propunerea lui Cristian Zgabercea,directorul celei de-a 39-a ediţii,propunere agreată de consilierii judeţeni,la stabilirea premiilor. Alexaa declarat că-şi doreşte foartemult să devină un artist cunoscutîn România, nu doar în ţara ei deorigine, unde are deja patru albumelansate.Alexa afirma, că vara care s-a încheiata fost una de pomină. „Credcă vara asta am lucrat cel maimult!” afirma vedeta, care a fostimplicată într-un proiect de binefacerepentru copiii cu dizabilităţi,a participat şi a câştigat MareleTrofeu la Festivalul Mamaia, şi-aschimbat numele de scenă. Recents-a întors din Mamaia nu doar cu omaşină nouă, ci şi cu un nume nouKarizma, alias Olga Fesenco, fostaAlexa. Olga Fesenco toata vara s-atot gândit ce nume să adopte, maiales că opta pentru unul matur. Marog, numele de scenă nu se scriechiar conform ortografiei limbiinoastre materne, dar Karizma a declaratferm: „Am insistat ca acestasă se scrie cu „k” şi nu cu „c”, iarîn loc de „s” să fie „z” pentru a-mipersonaliza numele”. „Am simţitdeodată că acest nume e al meu.Echipa mea a căutat mult timp unnume potrivit. Numele „Karizma”a venit din partea lui DonovanKnowles, verişorul şi producătorullui Beyonce, cu care am realizatîmpreună albumul „Wellcome tomy world”. M-am obişnuit repedecu acest nume. Oricum, Alexa nuva muri niciodată, multă lume încămă mai numeşte aşa. Karizma estemai mult un nume pentru scenaromânească, spre care mă îndreptacum şi unde există deja o interpretăcare se numeşte Alexa şi pentrua evita coincidenţele a fost nevoiede acest re-brending”, povesteşteinterpreta. Mai mult, vedeta a lansatdeja primul produs Karizma,piesa „On&On”, care rulează dejala posturile de radio. Noul proiectal Olgăi Fesenco este prezent şi peinternet. Site-ul www.karizma.mdoferă publicului posibilitatea de aaudia şi prima piesă, pe care interpretaa lansat-o sub numele “Karizma”.Acum Olga Fesenco ţinteştecu toată puterea spre România.„Odată cu noul nume scenic începeo nouă etapă în viaţa mea, etapă încare mă voi lansa pe piaţa muzicalăromânească, pentru că showbizulmoldovenesc nu se dezvoltă cu paşiprea rapizi. Cred că orice artist dela noi, la un moment dat, ţinteştespre piaţa românească, şi nu e unabandon. Eu îmi iubesc ţara, dar ceperspectivă am în Republica Moldova?Să devin cântăreaţă de nunţişi cumetrii? Să se înţeleagă corect,eu nu am nimic împotriva oamenilorcare îşi câştigă astfel pâinea. Fiecarealege când vrea să se opreascăşi simte momentul când trebuie sămeargă mai departe. Pentru minepiaţa românească pare mai palpitantă.Am mai multe idei şi proiectepe care vreau să le realizez acolo”,spune interpreta.Imaginea Republicii Moldova în străinătate 75

MUZICĂLauri pentru violonistul Ilian GÂrneŢRepublica Moldova a fostreprezentată la Bruxelles, la ConcertulFinal al prestigiosului ConcursInternaţional ”Regina Elisabeth”,de faimosul nostru violonistIlian Gârneţ.Muzicianul moldovean IlianGârneţ a urcat pe podiumul concursuluipentru vioară ”Regina Elisabeth”2009.În lume există doar 2-3 concursuride muzică ce oferă interpreţilorşansa unei cariere strălucite.”Regina Elisabeth” din Belgia esteunul dintre acestea.Iniţiat în 1937, la început a purtatnumele marelui violonist, compozitorşi dirijor belgian Eugene Ysaye,iar din 1951 se numeşte ”ReginaElisabeth” şi a devenit unuldin primele la care visează oricemuzician – violonist, pianist saucântăreţ. Concursul la fiecare gen(dintre aceste trei) are loc odată latrei ani, durează o lună de zile şi sedesfăşoară în trei etape. Cei carereuşesc să ajungă în finală deja sepot mândri de această performanţă.Concursul din anul 2009 estededicat instrumentului favorit alreginei Elisabeta – vioara, şi permitedescoperirea noii generaţii detineri viorişti. Evaluarea fiecăruiparticipant se desfăşoară în faţa publiculuilarg şi reprezintă un recitalcu pian şi cu Orchestra Naţională aBelgiei. La fiecare concert este prezentăRegina acestei ţări.Concursul reprezintă o asociaţienecomercială şi independentă. Înacest an au concurat violoniştii.Din cei 83 de participanţi pentrusemifinală au fost selectaţi doar 12.Surpriza concursului a fost tânărulIlian Gârneţ din Chişinău, care acucerit publicul şi juriul cu prestaţiasa impecabilă.Trecând în revistă cele mai succintedate biografice, menţionămcă Ilian Gârneţ, talentatul violonist,s-a născut la 23 noiembrie 1983, laSankt Petersburg, Federaţia Rusă,în familia cunoscutului maestru debalet Eugen Gârneţ (actualmenteprim maestru de balet al OpereiNaţionale Chişinău) şi a pianisteiMargareta Cuciuc.De la vârsta de 5 ani începe săstudieze vioara la Liceul Republicande muzică „Ciprian Porumbescu”,în clasa profesoarei GalinaBuinovschi. A absolvit Academiade Muzică, Teatru şi Arte Plastice(AMTAP) din Chişinău, în clasaprofesorului B. Dubosarsky, înanul 2001 studiază la Conservatoruldin Maastricht (Olanda) înclasa profesorului Robert Szreder,iar din 2008 este student la prestigioasaAcademie de Muzică ”JanSibelius” din Helsinki, la clasa prof.A. Vinnitsky. Din 2006 este solistinstrumentistla Sala cu Orgă dinChişinău.În timp ce alţi tineri de vârsta luiîşi petrec timpul liber pe Internetsau în cluburi, Ilian Gârnet, cântăla vioară aproape toată ziua. Violonistvirtuoz, cu o puternică personalitate,Ilian a reuşit la cei 26de ani ai săi să se impună în viaţamuzicală autohtonă ca unul dintrevârfurile generaţiei sale.Primul său premiu (premiul 3 laConcursul naţional de muzică clasică)Ilian l-a câştigat la vârsta de 9ani, iar la vârsta de 10 ani a devenitdeja câştigătorul premiului I laConcursul internaţional ”Jeunessesmusicales” din Bucureşti. În palmaresulsău se înscriu peste 25 depremii la concursuri naţionale şi internaţionale,dintre care amintim:Premiul I la Concursul ”Nuri Iyicil”(Istambul, 2008), Premiul III laConcursul ”David Oistrah” (Moscova,2008), Premiul I la Concursul”Tibor Varga” (Elveţia, 2008),la care dirijorul Simon Gamartin,Doctor Honoris Causa al Academieide Muzică din Chişinău, care aasistat la concurs, a spus că Ilian era„cu două capete mai sus decât concurentulplasat pe locul II”, MarelePremiul la Concursul InternaţionalIntermezzo din Astana (Kazahstan,2006). S-a distins în cadrul ConcursuluiInternaţional al Violoniştilor„David Oistrach” din Odesa,Ucraina (a ocupat locul IV în 2006şi locul III în 2008), Medalia deAur la Întrecerile Delfice (Moscova,2000), Premiul III la Concursul”H. Wieniawski”(Ljubljana, 2000),Marele Premiu la Concursul ”PaulConstantinescu” (Bucureşti, 2000),Premiul ”Mihai Jora” din parteaUniunii Compozitorilor şi Muzicologilordin România (1999), MarelePremiu la Concursul ”RememberEnescu” (Bucureşti, 1999), PremiulI şi Premiul Special „Sonder” laConcursul de la Kloster Schontal(Germania, 1999).Începând din 1992, Ilian Gârneţa obţinut, practic, câte 2 premii importantela concursuri naţionale şiinternaţionale. Toate aceste premiiau adus numele Republicii Moldovape cele mai înalte piedestale artistice.Virtuozul violonist Ilian Gârneţ,tânăr de numai de 23 ani, s-a alescu acest supranume în urma evoluţiilorsale excepţionale de la douăfestivaluri internaţionale de muzicădesfăşurate (în octombrie şinoiembrie 2006) la Astana, Kazahstan,la ambele obţinând Grand-Prix. ”Aflandu–mă în Kazahstan, -spune Ilian, - am avut emoţii mari.Am privit cu atenţie concurenţii şiam înţeles că va fi o competiţie serioasă.Totodată, pentru mine luptaa fost dublă, căci am participatconcomitent la două manifestăriinternaţionale: Concursul Internaţionalpentru violonişti şi FestivalulInternaţional pentru Tineret”. “Salaîn care a avut loc concursul era unanouă, nemaipomenită, cu o acusticăextraordinară. Şi juriul a fost deosebitde corect şi obiectiv”, a declaratIlian.76 Imaginea Republicii Moldova în străinătate

MUZICĂProfesorul lui Ilian Gârneţ, maestrulîn arte Boris Dubosarsky,a spus că este pentru prima datăcând un reprezentant al RepubliciiMoldova obţine Marele Premiu şitrofeul la un concurs atât de prestigios.La festival au participat vioriştidin 11 ţări, inclusiv din Japonia,China, Coreea de Sud, FederaţiaRusă, Kazahstan etc.În opinia violoncelistului Ion Josan,artist al poporului, evoluţia luiIlian Gârneţ a fost una desăvârşită,el reprezentând cu onoare RepublicaMoldova la acest concurs internaţional.„Ilian Gârneţ face minunicântând la nişte lemne, imaginaţi-văcum ar cânta la o vioară Stradivarius”,a spus Ion Josan, precizând cătânărul nu are un instrument performant,pe măsura talentului său.”După mulţi ani, putem afirma căavem un violonist de talie mondială,care poate participa la cele mai importanteconcursuri internaţionale”,a spus Boris Dubosarsky, Maestruîn Artă.În premieră, un muzician din RepublicaMoldova a participat şi laprestigiosul Concurs Internaţionalal Violoniştilor „Tibor Varga” dinElveţia, care a fost instituit în 1967de către cunoscutul violonist şi dirijorTibor Varga. Tânărul violonistdin Chişinău, Ilian Gârneţ a obţinutPremiul I şi Premiul ”Simpatiapublicului” la cea de-a 42-a ediţie aacestui concurs. Evenimentul a fostun adevărat şoc în lumea muzicii.Concursul a avut loc în oraşul elveţianMartigny. Tânărul muziciana dus faima şcolii noastre de violoniştiîn lume.Ilian Gârneţ a intrat într-o competiţiemuzicală acerbă cu peste 80dintre cei mai buni tineri violoniştidin lume. După prima etapă a concursului,au fost acceptaţi doar zecedintre aceştia, iar la ultima rundă aurămas doar trei participanţi, printrecare şi Ilian Gârneţ. În faza finală,acompaniat de orchestra simfonică,Ilian Gârnet a interpretat “Concertulpentru vioară şi orchestră” deJean Sibelius, impresionând prinînaltul profesionalism, măestrie interpretativăşi virtuozitate. În finallui Ilian Gârneţ i s-a oferit PremiulI, Ştefan Tarrara din Germania adevenit deţinătorul Premiului II şiKristi Gjezi din Franţa – câştigătorulPremiului III.Muzicianul nostru a devenit febleţeajuriului – care a reunit numesonore, precum Francesco de Angelis– primul violonist al Orchestreide la Teatrul „La Scala”, director aiunor teatre celebre din lume, dar şi apublicului elveţian, ale căror voturil-au făcut cunoscut. La acest concursIlian Gârneţ a cântat la vioarăprofesorului său de la Academia deMuzică, Teatru şi Arte Plastice, BorisDubrovsky, care este o copie devioară italiană de Cario Bergonzzi.La concert chiar i s-a reproşat căinstrumentul nu este suficient deputernic. ”Mi s-a spus că am cuceritprin sinceritate şi muzicalitate deosebită”,a spus I. Gârneţ.„S-a întâmplat o minune la carenici nu am visat. În momentul cândevoluam, mi s-a rupt o strună la vioară.Am reacţionat prompt, apucândprima vioară din orchestră, cucare am încheiat întâiul fragment.Apoi, în câteva secunde, în culise,mi-am pus o strună nouă la instrumentulprofesorului meu, de carenu mă despart niciodată” – spuneIlian Gârneţ. Ceilalţi concurenţi,deşi se impun atât prin studii laşcoli renumite de muzică, cât şiprin instrumente veritabile, extremde costisitoare, au fost devansaţi.Muzicianul nostru a cucerit prinsinceritatea sa deosebită. El a adus2 premii – Grand-Prix-ul şi Premiul”Simpatia Publicului”.Iată ce scriu ziarele elveţiene despreviolonistul nostru:Le violonistemoldave IlianGârneţ - lauréatdu Concoursinternationalde violon«Tibor Varga»„Le jeune violoniste de Chişinău,Ilian Gârneţ, a gagné le Grand Prixde la 42-ième édition du prestigieuxConcours International des Violonistes„Tibor Varga” tenue en Suisse.Ayant fait face à une concurrenceacerbe, Ilian a remporté le GrandPrix et le Prix du public, accordéspar un jury composé de musiciens àrenommée mondiale, tels que Francescode Angelis, premier violonistede l’Orchestre du Théâtre „La Scala”,directeurs de théâtres célèbres,ainsi que par le public suisse.Ilian Gârneţ a fait ses débuts commevioloniste en 1992, lorsqu’à l’âgede 9 ans il a pris part à un concoursnational de musique. Puis, il a participéà de dizaines de concoursnationaux et internationaux, telsque „David Oistrah” de Odesa,„Remember Enescu” de Bucarest,„Allemagne-1997”, etc., remportantplusieurs prix.Ilian Gârneţ est le premier Moldavequi ait participé au prestigieuxConcours international de violon«Tibor Varga». En tant que gagnant,il a été reçu comme un hérosà Chişinău.„Il s’est passé quelque chose demerveilleux à quoi je n’ai même paspensé. Pendant ma présentation, unecorde de mon violon s’est détériorée.J’au eu une réaction prompte, j’aipris le premier violon qui m’est tombésous la main et j’ai achevé le morceaucommencée. Puis, dans les coulisses,au bout de quelques secondes, j’aimis une autre corde à l’instrument demon professeur dont je ne me séparejamais”, raconte Ilian Gârneţ”.Imaginea Republicii Moldova în străinătate 77

MUZICĂReîntors acasă, Ilian a fost întâlnitcu aplauze de către colegi, părinţi,oameni de artă şi profesorii lui, laUniunea Muzicienilor, tânărul fiindmembru al acestei organizaţii. “Pentruprima dată un reprezentant alţării noastre participă la un asemeneaconcurs prestigios, deoarece faceparte din asociaţia concursurilorinternaţionale. Înalta apreciere decare s-a distins Ilian Gârnet a făcutsă se vorbească pe plan internaţionaldespre existenţa, importanţa şi nivelulşcolii violoniste din RepublicaMoldova”, a menţionat ParascoviaBerghi, vicepreşedintele UniuniiMuzicienilor.Maria Bieşu, Primadona OpereiNaţionale, preşedintele Uniunii,n-a putut veni să-l felicite personaldin cauza bolii, însă, i-a mulţumitprin telefon. “Ne bucură faptulcă avem un asemenea membru înUniunea Muzicienilor din Moldovaşi îi mulţumim pentru acesterezultate şi pentru că s-a mai auzitde ţara noastră în Europa”, amenţionat Maria Biesu.La rândul său, maestrul în arteBoris Dubosarsky, profesorul luiIlian Gârnet, a remarcat faptul căeste pentru prima dată când unmoldovean participă şi reuşeşte săcucerească un asemenea prestigiosconcurs. “Acest premiu demonstreazăo dată în plus calităţile muzicalede excepţie ale acestui tânăr violonistşi rezultatul unei munci asidue şiconsecvente, de autoperfecţionare”, aspecificat maestrul Dubosarsky.Galina Buinovschi, profesoaralui Ilian de la Liceul Republican deMuzică “Ciprian Porumbescu” şi-aexprimat regretul că remarcabilulviolonist nu are o vioară pe masuratalentului său. În Elveţia a cântat lavioara profesorului său.Posedând o prezenţă scenicăagreabilă, o tehnică deosebită, IlianGârneţ a cucerit publicul pretutindeni,obţinând comentarii pemasură. La ultimele concursuri,tânărul violonist a fost numit departicipanţi şi membri ai juriului“un Oistrach al Moldovei”.După succesul culminant dinanul 2008, la prestigiosul ConcursInternaţional al Violoniştilor„Tibor Varga” din Elveţia, când aobţinut Premiul I şi Premiul publicului,Ilian Gârneţ ne face alte marisurprize. În anul 2009 participă laConcursul ”Regina Elisabeth” (Bruxelles),cea mai dificilă şi mai binecotată competiţie pentru vioară dinlume. Din acest considerent muzicianulnostru a renunţat la o seriede concerte programate în Mexic.Din cei 83 de participanţi admişila concurs, Ilian Gârneţ a depăşitcu brio cele două etape ale concursului,ajungând printre finalişti.Iar în finală, după cum scria presabelgiană, lupta s-a dat practic întrecei mai buni concurenţi – cel mai în„vârstă”, de 25 de ani, Ilian Gârneţ,şi cel mai „tânăr”, de 20 de ani.Ilian a obţinut premiul III, careprevede acordarea sumei de 15 miide euro şi organizarea mai multorconcerte. Ilian a fost surclasat deaustralianul Ray Chen (locul I) şibelgianul Lorenzo Gatto (locul II).Compozitorul Constantin Rusnac,preşedintele UNESCO în RepublicaMoldova, care l-a însoţit peIlian la Bruxelles, a spus că tânărulbasarabean a fost remarcat imediat,de la I etapă, de către juriu, dar şide presa belgiană. Compozitorul aprecizat că l-a ascultat pe Ilian culacrimi în ochi, când a cântat, iarpublicul l-a aplaudat stând în picioare.„Ilian a scos din vioara luitot ce a putut. Dacă ar fi avut un arcuşmai bun… Membrii juriului seuitau unul la altul - mulţi interpreţierau discipoli ai specialiştilor incluşiîn juriu - şi nu înţelegeau de unde aizbucnit acest mare talent. El aproapecă era numit, pur şi simplu, geniu”,a spus Constantin Rusnac. Ela precizat că este vorba de unul dincele mai dificile concursuri de acestgen din lume, unde, „dacă nu aiforţă fizică, de nu eşti bine pregătitpsihologic, nu ai nici o şansă la acestconcurs, oricât de talentat ai fi”, aspus Constantin Rusnac. În cazultinerilor noştri care ne reprezintăexcepţional peste hotare, este vorbade o muncă silnică, de 7-8 ore derepetiţii pe zi, din copilărie, pentrucă, fiind chiar şi supratalentat nureuşeşti nimic fără multă muncă.În finală, concurenţii au trebuit săinterpreteze o sonată pentru vioarăşi pian, o operă inedită, scrisă specialpentru concursul internaţionalde vioară, care a luat Trofeul 2009la Concursul Internaţional de Compoziţie,dar şi un concert la alegere.Pentru proba finală juriul a selectatpartituri inedite, care să demonstrezetalentul şi stilul fiecărui participant.Momentul inedit e că au studiatpiesa scrisă special pentru concurssinguri, încuiaţi timp de o săptămânăîntr-un castel, fără ajutorul cuiva.În finală, pe lângă piesa câştigătoarela Concursul internaţional de compoziţie,Ilian a interpretat sonatalui Brahms, acompaniat la pian demama lui, precum şi concertul luiŞostakovici. Comentariile specialiştilorexperţi după fiecare lucrareinterpretată de violonistul nostru ausubliniat sunetul perfect, pe care Ilianl-a scos din modesta vioară (toţiparticipanţii au cântat la viori foartevaloroase), au apreciat bogata paletăde nuanţe, virtualitatea şi emotivitateaprofundă a violonistului IlianGârneţ. „Ilian a cântat, pur şi simplu,genial concertul lui Şostakovici.Sala s-a ridicat în picioare şi l-auaplaudat la nesfârşit. Ilian a fost orevelaţie la Bruxelles, o excepţie. Afost o biruinţă fantastică, la acestconcurs”, a spus Constantin Rusnac,78 Imaginea Republicii Moldova în străinătate

MUZICĂprecizând că cei şase premianţi laConcursul Internaţional de vioară„Regina Elizabeta” sunt înscrişi în„cartea de aur a lumii”, sunt consideraţicei mai mari muzicieni careexistă la moment în lume. Iar, IlianGârneţ este plasat în topul celor maivirtuoşi violonişti din EuropaZiarul Szabadság, cu articolul luiHelen Exley Már az évad elejénkiadott műsorlapon örömmelolvastuk,hogy ebben az évben végreújból vendégünk lesz MishaKatz, a kolozsvári közönség kedvenckarmestere, publicat în 2009la 14 iunie, dezvăluie acest evenimentremarcabil:„Az orosz származású, Franciaországbanélő, de szerte a nagyvilágbannagy népszerűségnek örvendő karmester,szimpatikus megjelenésével,a közönséget szóban is köszöntő humorosfellépésével, közvetlenségévelkiérdemli a „charmeur”, hódító modorú,szeretetre méltó jelzőt. Zeneilegolyan képzésben volt része, hogy nemcsoda, ha minden stílusú zenét a kisujjábanérez. Főiskolai tanulmányaitcsellistaként kezdte, Rosztropovicstanítványaként, később a vezénylésfortélyaiba édesapja, a szintén nevesLeonida Katz avatta be. De tanultLeonard Bernsteintól, és Sergiu Celibidachetól,ez utóbbit egyben zeneieszményképének tartja.A március 20-i hangversenyt Agyógyászat, művészet, művelődésgála keretén belül szerveztékmeg, a belépés ingyenes volt, demeggyőződésem, hogy egyébként iszsúfolt terem várta volna a kedvenckarmester produkcióját. A hangversenymásik revelációja a fiatal, zseniálistehetségű Ilian Gârneţ (MoldovaKöztársaság) hegedűművészvolt, aki szinte annyi nemzetközidíjat mondhat magáénak, ahányéves, és csak 1983-ban született!Kirobbanó öröm, a szabadság élvezete,a virtuozitás csillogása és a hangszíneksziporkái jellemezték MozartFigaro házassága című nyitányát,amelyet Misha Katz „zenei ékszernek”nevezett. A vezénylésről talánelöljáróban annyit, hogy Katz nem isvezényel, hanem élvezi a zenekar általfelhangzó zenei anyag minden harmóniáját,minden hangját.Mozart G-dúr Hegedűversenyében(KV.216) annyi boldogság és szépségrejlik, hogy a hallgató akarva-akaratlanulelfelejti a hétköznapok nyomorúságaités csak a zene varázsánakengedi át gondolatait, érzéseit. A fiatalhegedűművész előadása könnyed,szép tónusú. Produkciójának harmonikusösszképébe egyformán olvadbele a technikai precizitásból adódójátékosság, a briliáns virtuozitás, aköltői érzékenységű lírizmus és azezernyi hangszín. A hegedűversenyAllegro tétele, akárcsak a Figaronyitány,zenei igazgyöngy, mely aszépségtől, önfeledt mosolyt csal ahallgató arcára. Hogy mennyi érzés,mennyi finomság összpontosulhat egynéhány perces lírai tételbe, azt MozartAdagiója példázza. Habár fiatalkorimű, mégis a zenében megfogalmazottköltészet egyik leheletfinomságúdarabja. Egy olyan léleké, mint a Mozarté,aki miközben egy egész világnaka játékot, a humort mutatta, a lelkemélyén aranymívű költőiség lakozott.Ilian Gârneţ a lassú tétel törékenygyöngédségű poézisét meleg hangszínnel,át éléssel tolmácsolta. A ludikuskedvű Mozart a rondóformájú utolsótétel különböző karakterű epizódjaiban„ kiélhette” a virtuóz játék mindenformáját. Ilian Gârneţ pedig aremekmű iránti szeretettel és alázattalközvetítette mindazt a természetesengördülő mozarti játékot, amelyetvalaha a géniusz megálmodott.Ravel Tzigane című hegedűre észenekarra komponált műve mindenhegedűs számára technikai ésművészi kihívás. Nem az volt viszonta fiatal hegedűművész számára,akinek előadását távolról sem a nehézségverejtékcseppjei jellemezték,hanem az a fantasztikus magabiztosság,amellyel képes volt önmagábólkiemelkedve, saját játékátúgy hallgatni, mintha más játszottavolna. Mozart és Ravel után, a ráadásuljátszott Bach-műben arrólgyőzött meg, hogy minden stílusbanotthon érzi magát!Muszorgszkij Egy kiállítás képeicímű zongoraciklusa Ravelhangszerelésében vált népszerűvé.Ravel hangszerelésében a hangszínek/hangulatoksokszínűségénekköszönhetően, a Sétákkal összekötött/elválasztottzenei képek annyiraszuggesztívek, hogy a hallgatóúgy érezheti, ő maga is a képrésze. A gnóm alakoskodó, bizarr,rosszaságot sugalló alakja megborzongtat,de ugyanakkor megis mosolyogtat. Az ódon kastélymisztikus hangulatát a fagott (ChişDumitru) teremti meg, a szaxofonmélabús éneke (Réman Zoltán)régmúlt bálok nosztalgiáját idézi.A gyermeteg dalocskából szőtt gyermekjátéka Rózsák kertjében, önmagábanjátékszer, csillogó, remek,színes. Az Ökrös fogat a drámaibbtételek egyike, amelyben a tuba azökrös fogatot hajtó paraszt szomorúénekét tolmácsolja. A „kotamama”által terelgetett Csibék táncánakhumorát az oboák, fuvolákés a fagottok adják meg. A trombita(Gabriel Pozdărescu) az alamizsnáértesedező, reszkető kezűszegény, és a szívtelen, gazdag zsidóközti párbeszédet teszi kifejezővé. Azsibongó Vásártér a mű legvirtuózabbrésze, amely „megmozgatja”a vonósokat és fúvósokat egyaránt.A vásártérről mintha beszakadnaa föld alattunk, egyenesen a Katakombákba„esünk”, ahol „a halottakkal,a halottak nyelvén” lehetbeszélni. A halotti zenében felsejlika séta-motívum misztikus változata.Seprűnyélen érkező, vijjogóboszorkányok tomboló táncforgatagátvarázsolta elénk Misha Katz azenekarral a Boszorkányszombatban.És magasztosan csendült felA kijevi nagykapu, a mű orosz népihangú diadalmas fináléja. A kétImaginea Republicii Moldova în străinătate 79

MUZICĂtemplomi korál hallatán a császáridíszmenet ugyan megáll egy-egypillanatra, de a harangzúgás, a diadalmaszenekari tutti, a népünnepélyeufóriáját exponálja. A péntekesti hangversenyről mindenki nagyélménnyel távozhatott, mert valójábanérezhettük, hogy: „A zeneminden szomorúságunknak, mindenörömünknek hangot ad. Senkiszámára nem kell lefordítani.”Nu-l scapă din vedere pe IlianGârneţ şi ziarul Transilvania Express,nr. 4849 din 22 iulie 2009, cuarticolul Alinei Andrei “Violonistmoldovean premiat la Concursul“Regina Elisabeth”:”Muzicianul moldovean IlianGârneţ a urcat pe podiumul Concursuluipentru vioară “Regina Elisabeth2009”, poziţionându-se pelocul al treilea, cucerind juriul cuo interpretare din Ceaikovski. IlianGârneţ a studiat muzica la Academiadin Chişinău, finalizându-şipregătirea muzicală în Finlanda,la prestigioasa Academie Sibelius.A concertat în Rusia, Germania,Spania, Franţa, dar şi în România.Concursul “Regina Elisabeth” a fostcreat în 1937. Premiul întâi, în valoarede 20.000 de euro, a fost decernatviolonistului australian RayChen, iar cea de-a doua medalie,oferită de Guvernul belgian a ajunsla Lorenzo Gatto. Premiul oferit luiIlian Gârneţ este patronat de contelede Launoit şi are o valoare de 15.000de euro. Concursul urmăreşte descoperireatinerelor talente”.Iar în Suplimentul de cultură(Săptămânal de opinii şi informaţiiprivind fenomenul cultural) estedat articolul Ilian Gârneţ – un violonistal timpului nostru (2009, Nr.232, 13-19 iunie):Victor Eskenasy„Pentru criticul Serge Martin, de la„Le Soir“, Ilian Gârneţ este „un muzicianserios şi solid care ştie foartebine spre ce se îndreaptă şi îţi dămijloacele de a ajunge acolo“. Criticulîi laudă „libertatea rapsodică“demonstrată în semifinale, atitudinediferită de „caracterul concentratserios“ al prestaţiei din finală. Ilianeste lăudat pentru culorile tomnaticepe care le dă primei mişcări dinSonata a 3-a de Brahms, construiteîn gradaţii frumoase ce au dat partituriiîntreaga ei pondere „cu multăreţinere şi concentrare în lirismulintim al Adagio-ului, un aspect felinîn mersul legănat din Scherzo, oenergie hotărâtă care amestecă de-alungul părţii finale zonele de umbrăşi impulsurile autentice. Acest Brahmseste un amestec de fervoare şide energie fără exces.Şi tot el precizează că vine dintr-ofamilie de muzicieni, cu un bunicdirijor, o bunică soprană, mamăpianistă, participantă la numeroaseconcursuri, tatăl coreograf.Ataşamentul faţă de vioară nu afost instantaneu, o scurtă perioadăa fost atras de... trompetă. Dar, dincopilărie, i-a plăcut Mozart, realizândapoi că, odată cu maturitatea,„Mozart e din ce în ce mai greu decântat. E unul din compozitorii meipreferaţi şi e divin ca muzica. Credcă este cel mai dificil compozitorfiindcă atunci când îi cânţi muzicatrebuie să fii permanent ca un copilîn faţa ei“.Ilian Gârneţ, poate stimulatde mama sa pianistă, a ales caleaconcursurilor pentru a se impuneatenţiei lumii muzicale. Încurriculum figurează numeroasecompetiţii şi premii în România,dar recunoaşterea meritelor sale realepare să fi venit abia anul trecut,odată cu primul premiu la ConcursulTibor Varga de la Sion, organizatde Fundaţia David Oistrah. Lacare se adaugă acum prestigiosulpremiu al treilea de la „Reine Elisabeth2009“, dupa spusele lui „unconcurs cu totul diferit, prin lungimeaşi programul extrem de dificil,cu o piesă obligatorie frumoasă, darfoarte grea“.Criticul îi laudă şi prestaţiaprimului concert de vioară deŞostakovici cu Scherzo-ul cu alurarapsodică – un fragment ce poate fivizionat pe youtube.com, cu lirismuldisperat al Passacaliei şi „un climatde dezolare solitară ce deschidemarea cadenţă, condusă apoi spre oBurlescă ce devine obsesională. Ansamblulnu este lipsit de coerenţă“,conchide criticul belgian.Un admirator ce a urmăritcompetiţia de la Bruxelles, adaugăpe un blog că i-a fost dat rar să audăîn cadrul unui concurs „o prestaţieatât de intensă“, ce i-a dat „aproapeun frison sau piele de găină“.Ilian Gârneţ declară în interviulpentru radioul belgian că îl iubeştepe Brahms „fiindcă e natura, pădureaînsăşi“, Şostakovici, pe de altăparte, fiind pentru el intruchipareaistoriei Rusiei, cu regimul ei sovietic,comunist. „Şostakovici nu se puteaexprima prin cuvinte, doar prinmuzica sa, în concertul său el e viaţaRusiei însăşi“.Şi violonistul încheia spunând:„Muzica este prima mea limbă. Suntdoar un soi de canal, muzica trecedoar prin mine, nu încerc să o faceu. Iar calitatea cea mai frumoasă aunui muzician este să fie onest faţăde muzică“.Un tânăr artist, azi în vârstă de25 de ani, demn de a fi urmărit.Prestaţia sa în concertul deŞostakovici poate fi deja ascultată,alături de cele ale celorlalţi doilaureaţi ai concursului „Reine Elisabeth2009“, australianul ReyChen şi belgianul Lorenzo Gatto,pe un set de discuri pus în comerţ la6 iunie pe site-ul competiţiei”.80 Imaginea Republicii Moldova în străinătate

MUZICĂŞTEFĂNEL ROŞCOVANTânărul interpret, Ştefănel Roşcovan,fiul regretatului compozitorAnatol Roşcovan şi a interpreteiAngela Cabari, este elev în clasaa IV-a la Liceul Teoretic ”MirceaEliade” din Chişinău. De mic copilparticipă atât la concursurile naţionale,cât şi la cele internaţionale.Este un copil talentat, visător şimuncitor, un copil, care a acceptatbenevol să exerseze ore în şir înschimbul distracţiei cu semenii săi.Un băieţel care preferă să facă maimulte, decât să vorbească. Urmărindu-ievoluarea, observi cu câtămigală îşi şlefuieşte orice mişcare,orice gest. El se îngrijeşte până lamici detalii de ţinuta sa scenică,de costum, de frizură, de mişcare.Toate acestea fiind bine puse lapunct – încearcă să se asocieze cupiesa pe care o interpretează, să se“dizolve” în ea, să-i trăiască aieveaemoţiile şi dramatismul. Ştefăneldatorează succesele sale mamei şităticului, pe care îi consideră “îngeriisăi păzitori”.Micul cântăreţ are un regim căruiaîi poate face faţă doar o persoanăambiţioasă şi sârguincioasă.A debutat la numai trei ani. De laprimele evoluări în scenă a câştigatsimpatia şi aprecierea publicului.La patru ani participă la primulsău concurs internaţional „Steluţa”din Odesa, urmat de FestivalulInternaţional „Rainbow Stars”din Iurmala. La cinci ani Ştefăneldevine diplomat al ConcursurilorInternaţionale „Kaunas talent” şi„Mamaia copiilor”. Printre performanţelesale de ultimă oră seînscriu medalia de aur la JocurileDelfice Mondiale din Saratov, loculII la „Slaveanski Bazar”, „KoronaTîrnovgrada” ş. a.Tânărul interpret moldoveanŞtefănel Roşcovan a obţinut Marelepremiu la Concursul Internaţional«Malenkie zviozdociki», ediţiaa VII-a, care s-a desfăşurat în anul2007 în oraşul Sankt Petersburg,Rusia. Ştefănel Roşcovan a participatla categoria de vârstă 5-8 ani şia concurat cu participanţi din alte18 ţări.Republica Moldova a participatpentru a patra oară la Concursul«Malenkie zviozdociki» din SanktPetersburg. La ediţiile precedentereprezentanţii ţării noastre au obţinutpremiul I şi alte premii speciale.Ştefănel a devenit o stea a estradeinaţionale şi la cei zece ani ai săi areuşit să contribuie la promovareamuzicii autohtone în lume. Evoluareala cea de-a II-a ediţie a JocurilorDelfice Mondiale din Saratovi-a adus cel mai mare succes. Laacest for internaţional au participatpeste 1000 de tinere talente din 63de ţări ale lumii, astfel încât a fost ocompetiţie acerbă, care a necesitatefort, emoţii, pregătire excelentă.Medalia de aur, obţinută la secţiuneacanto estradă, a încununatmunca tânărului artist, care nu foloseşteîn vocabularul său cuvintele„nu vreau” sau „ nu pot”.„Tata a insistat să particip laacest festival, eu doream să plec labunica, căci vara aceasta nu preaam avut timp să o vizitez. Am fostşi sunt foarte fericit că am luat medaliade aur. De altfel, părinţii îmispuneau că la asemenea concursuride obicei Republica Moldova ocupădoar locurile doi şi trei”, afirmă Ştefănel.Semnificativă a fost şi participareala Concursul de muzică pentrucopii „Vitebsk-2008”, din cadrulprestigiosului Festival Internaţionalde Arte „Slaveanski Bazar”,care i-a adus locul II.Festivalul internaţional de artă„Slaveanski Bazar” este o acţiunedesfăşurată de uniunea statală Rusia-Belarusşi îşi propune să uneascăenergii creatoare multinaţionalepentru a crea o societate paşnică.La festival au participat 20 deconcurenţi din 17 ţări ale lumii.Rusia, Belarus şi Ucraina, care suntImaginea Republicii Moldova în străinătate 81

MUZICĂţări organizatoare a festivalului, auavut dreptul să delegheze câte doireprezentanţi la fiecare secţiune.Au mai participat concurenţi dinMacedonia, Israel, Ţările Baltice.Ştefănel Roşcovan a împărţit loculdoi cu reprezentantul Kazahstanului,Kanat Maulen. Alina Moloşdin Belarus s-a clasat pe locul I, iarreprezentanta Rusiei, Lara, a obţinutMarele Premiu.Ştefănel a încântat juriul şi publiculcu piesele „Eminescu”, muzicăIon Aldea-Teodorovici, versuriGrigore Vieru, şi „Deschideţiporţile”(muz. Anatol Roşcovan,text Ady).Aceste victorii formidabile auconstituit şi un cadou frumos făcutpărinţilor. Ştefănel a fost mereuajutat de tatăl său, regretatul AnatolRoşcovan, interpret, compozitor,care, deşi avea sănătatea şubredă, amers la Vitebsk să-şi susţină fiul.Îi de admirat Ştefănel pentruenergia şi munca până la refuz.Se pare că are harul părinţilor săi,moştenind nu numai darul de acânta, dar şi cel de a munci. Esteeminent la învăţătură, şi, pe bunădreptate, este mândria Liceului„Mircea Eliade”. Deşi muzica ceretimp şi eforturi, de ea nu se lasă.Este un copil perseverent şi foarteexigent cu sine însuşi. Odată astat mai multe ore în picioare, canu cumva să-şi şifoneze costumulimpecabil în care urma să apară înscenă. Când ţi-i lumea mai dragă,trebuie să renunţi la îngheţată, lascăldat, la jocuri. Succesul nu vinede la sine. Eforturi zilnice pentru afi în formă. De obicei, îşi permiteo mică vacanţă, când pleacă pe 2-3zile la bunici. Are o soră mai mică,pe care o iubeşte mult, şi îi placesă-i fredoneze cântecul dedicat ei– „Giulia”, muzica fiind scrisă detăticul lor.Micul prinţ al scenei moldoveneştiare în palmaresul său circa 30de piese. Discul „Deschideţi porţile”se bucură de o mare popularitate.În această primăvară, cu ocaziaîmplinirii a zece ani şi a cinci ani deactivitate scenică, Ştefănel Roşcovana evoluat într-un spectacol dezile mari cu genericul „Din cântecm-am născut”. În scenă, alături deel, au fost nume cunoscute în estradanoastră: Mihaela Chisnencu,Tămărica Costriţchi, Liliana Ştirbu-Socolov,Mădălina Gribincea,o invitată din România-MădălinaLefter şi alţi semeni talentaţi.Anul curent, 2009, ne bucurăîncă cu un succes formidabil. ŞtefănelRoşcovan s-a întors victoriosdin România, de la concursul naţional„Camena” care s-a desfăşuratla Piatra-Neamţ. Pe lângă PremiulI, la categoria de vârstă 9-11 ani,Ştefănel a mai obţinut şi câtevapremii speciale: premiul oferit deMihai Trăistariu, premiul pentrucea mai bună interpretare a cânteculuipatriotic, premiul pentru ceamai bună ţinută scenică şi premiul„Minimister”.„Cel mai important pentru mine epremiul oferit de către Mihai Trăistariu.Este un mare interpret român,cu o voce deosebită şi aş vrea să cântca el”, spune Ştefănel Roşcovan.Premiul „Mihai Trăistariu” constăîn participarea cu marele interpretla o emisiune televizată. E oferitla fiecare concurs, unde Mihai Trăistariueste preşedinte sau membrual juriului. Ştefănel este primul interpretdin Republica Moldova cares-a învrednicit de acest premiu.Mihai Trăistariu a spus că îl cunoaştepe Ştefănel de când a participatla concursul televizat din România„Vreau să fiu vedetă”.„I-am remarcat talentul peatunci. La acest festival m-a făcutsă plâng pe mine şi pe o jumătate desală. Este excepţional. Piesa lui FredyMercury „Show must go one” îninterpretarea lui Ştefănel a fost unademnă de un premiu important.Am simţit nevoia să-l ajut şi i-amoferit premiul meu. Şi pentru că aavut concurenţi pe măsură, am hotărâtsă împărţim locul I între patruinterpreţi, printre care era şi Ştefănel”,a mai spus Trăistariu.82 Imaginea Republicii Moldova în străinătate

SPORTAi noştri pe EverestUn concetăţean de-al nostru, pe nume AndreiCarpenco, candidatul în maeştri în sport la alpinism,este primul cetăţean al Republicii Moldova care a reuşitsă ajungă aproape în cosmos, cucerind Everestul.Andrei Carpenco a izbutit să escaladeze munteleEverest în componenţa unei expediţii internaţionale,din care au mai făcut parte alpinişti din Rusia, Canada,SUA şi din alte ţări. Republica Moldova a devenit a 42-aţară, ai cărei cetăţeni au cucerit cel mai înalt munte depe glob.La competiţiile internaţionale. Aceasta trebuie sădevină o prioritate a politicii externe de stat, deoarecerealizările sportive consolidează imaginea Moldovei înconştiinţa comunităţii internaţionale”, - a menţionatDumitru Braghiş.În anul 2006, Andrei Carpenco, fără a fi susţinut destatul nostru, deja a realizat o ascensiune pe Vârful Korjenevski(Pamir), la înălţimea de 7105 metri. Expediţiala muntele Everest a fost realizată, la fel, cu mijloaceleproprii ale alpinistului, el fiind susţinut financiar şi decetăţenii cu spirit patriotic ai ţării noastre.Înainte de expediţie, preşedintele Partidului SocialDemocrat, Dumitru Braghiş, a înmânat lui AndreiCarpenco Drapelul de Stat al Republicii Moldova pentrua fi arborat pe Everest. „De rând cu necesitatea dea investi din numele statului în construcţia obiectelorsportive şi în modul cuvenit de a finanţa dezvoltareasportului, este necesar de a majora cheltuielile pentrufinanţarea participării sportivilor noştriPe 20 mai 2009, ora 5.34 dimineaţa, „Gagarinul”nostru a urcat pe cel mai înalt vârf al Planetei Albastre.Expediţia a durat 39 de ore. La o temperatură de-35°, Andrei a reuşit să calce pentru prima dată pe“acoperişul” Terrei.Graţie performanţei eroului nostru, Republica Moldovaeste a 42-a ţară care s-a “cocoţat” pe cel mai înalt muntede pe Pământ, arborând drapelul Moldovei pe vârful Djomolungmei,la înălţimea de 8 mii 848 de metri înfruntândun vânt puternic şi temperatură joasă. Din grupul de 16alpinişti care au pornit în expediţie, doar opt au reuşitsă ajungă la destinaţie: un moldovean, trei cetăţeni aiFederaţiei Ruse, un irlandez, un canadian, un olandez şiun american. Expediţia a durat o lună şi jumătate. Membriiexpediţiei au construit patru lagăre intermediare undepăstrau baloanele de oxigen, echipamentul, produselealimentare şi apă. Escaladarea a început de la al patrulealagăr dislocat la înălţimea de 7000 de metri.Ziua de 20 mai 2009 va rămâne în istorie ca zi, în careAndrei Carpenco a călcat pentru prima dată pe cel maiînalt vârf al Planetei Pământ, vârful Everest al munţilorHimalaya. Câtă pregătire, cât efort, câtă dedicaţie şiperseverenţă, cât risc...”Doamne cine va locui pe munteleTău cel sfânt?” (Psalmul 15:1)Imaginea Republicii Moldova în străinătate 83

SPORTIon DoscaMarele maestru internaţional Ion Dosca este un numede referinţă în sportul autohton.Născut la Bucovăţ, raionul Străşeni, îndrăgeşte dinfragedă copilărie jocul de dame. Cariera sa sportivă aînceput pe la vârsta de 12 ani cu Concursul „Ciudoşaşki”,foarte popular pe timpuri în fosta Uniune Sovietică.În perioada iniţială şi-a perfecţionat măiestria subîndrumarea profesorului Mihai Panco.Încurajat de primele succese şi de profesorul său, IonDosca şi-a propus să ajungă la finala unională. A muncitşi a reuşit.Treptat se include în circuitul competiţional naţional.Debutul n-a fost strălucit. Dar în curând se debaraseazăde emoţiile începutului şi la 15 ani devine Campion alRepublicii Moldova la juniori, iar câteva luni mai târziuocupă locul cinci la Campionatul Unional. Pe atunciînvăţa la Străşeni. Acolo, însă, nu dispunea de posibilităţipentru a-şi pune în valoare talentul şi se transferăla Liceul-Internat cu profil sportiv din capitală. Chişinăula avut o influenţă benefică asupra carierei sale.Aceste condiţii ideale i-au permis să obţină medaliilede argint şi de aur la competiţiile unionale de tineret.Aceste succese l-au motivat să-şi determine consacrarea– şi-a propus să ajungă primul în lume. Realizareaacestui obiectiv a necesitat o cale destul de lungă. Pânăla urmă şi-a atins scopul. În 1974 cucereşte primul titlude campion naţional la seniori. În urma acestui succesdevine maestru în sport.Cu înverşunare a ridicat treptele Olimpului, culegândîn palmaresul său toate titlurile posibile, dar CampionInternaţional devine doar în 1991.Ion Dosca este considerat cel mai galonat jucător moldovean.Este deţinător al Cupei URSS (1980 şi 1990),Campion Internaţional (1991), varianta rusă, premiantal Campionatelor Mondiale, varianta universală (1993,1996-97, 2004), campion mondial (1999), variantauniversală, campion al Statelor Unite ale Americii,varianta pool-checkers (2000). În aprilie anul curent aobţinut pentru a 15-a oară, titlul de cel mai bun jucătorde joc de dame din Moldova - campion naţional la joculde dame, varianta rusă.Destinul a făcut, ca principalele sale performanţe să fielegate de Brazilia. Anume aici, în 1993, obţine medaliade bronz la Campionatul Mondial. Peste trei ani tot aicidevine vicecampion mondial. Până la titlul suprem mairămânea o singură treaptă. Şi în 1999 îşi atinge obiectivul.S-a întâmplat tot în Brazilia, la Sao Paulo.„A fost greu, foarte greu, deoarece am avut 13 adversari,care doreau şi meritau şi ei să fie primii,- îşi aminteşteastăzi Ion Dosca. Pe cinci dintre concurenţi i-amînvins, iar opt partide le-am terminat la egalitate. Oricespeculaţie că am avut noroc este exclusă: eu am terminatturneul neînvins. Victoria am repurtat-o eu. Dar eaaparţine în măsură egală şi celor care s-au aflat alăturide mine, m-au susţinut şi m-au ajutat să depăşesc toateobstacolele.”Tot în acel an, campionul din Bucovăţ a fost decoratcu Ordinul „Gloria Muncii”, iar membrii Asociaţiei PreseiSportive l-au desemnat drept cel mai bun performeral anului. În anul 2000 realizează o nouă performanţăde răsunet – devine campion al Statelor Unite ale Americii.În anul 2005 Asociaţia americană de profil l-a de-84 Imaginea Republicii Moldova în străinătate

SPORTsemnat pe Ion Dosca al patrulea în topul celor mai marijucători din toate timpurile. În 2000, în Statele Uniteale Americii, precum şi un an mai devreme în Brazilia,Ion Dosca este invitat să evolueze sub drapelul acestorstate, dar jucătorul de dame nu acceptă. Este convins, cămenirea lui este să-şi onoreze neamul şi ţara. Deşi dupăaceasta s-a confruntat cu mai multe probleme, el totuşirezistă şi ulterior se învredniceşte de medaliile de bronzla Campionatele Mondiale din 2004 şi 2007 din Braziliaşi Germania.La 10 noiembrie 2007, jucătorul moldovean de dameIon Dosca s-a plasat pe locul trei la Campionatul Mondialde dame (1-10 noiembrie), desfăşurat la Saarbrücken,Germania. Campion mondial devenise şi rusul NicolaiStrucikov. Pe locul doi a urcat Oleg Daşcov, deasemenea, din Federaţia Rusă.În campionat au concurat 26 de participanţi. În penultimaetapă, Ion Dosca a acumulat 13 puncte, cu unpunct mai puţin decât brazilianul Augusto Corvalio. Înlupta pentru locul trei, Dosca şi-a învins contracandidatulcu scorul 2:0.Destul de fructuos a fost pentru el şi anul 2008. Aurcat pe podium la cinci turnee de „Grand Slam” consecutiv.Dar în toamna anului trecut (octombrie), laBeijing a avut loc prima ediţie a Jocurilor Mondiale lasporturile intelectuale. Şahul, jocul de dame, bridge-ul,go şi jocul chinezesc Xiong-Qi au întrunit trei mii desportivi din 143 de ţări.Ion Dosca a fost lider de la începutul turneului şipână la ultima rundă. În ultimul act al competiţiei, însă,a cedat la limită în faţa lui Oleg Daşkov din Rusia şi, înconsecinţă, a devenit vicecampion. De remarcat că laJocurile de la Beijing Moldova a mai cucerit două medalii:Elena Miscov a urcat pe treapta a doua a podiumuluide premiere, iar Iulia Romanschi a ocupat locultrei. Ei au cucerit aceste distincţii într-o luptă acerbă cujucătorii din China şi India, SUA şi Brazilia, Germaniaşi Japonia, Rusia şi Ucraina.La finele anului trecut în oraşul brazilian Recife aavut loc Campionatul Mondial la jocul de dame fulger.Compatriotul nostru a devenit vicecampion mondial.Tot atunci, campionii lumii au decis să fondeze unclub elitar, numit Clubul Campionilor Mondiali. Preşedintea fost ales conaţionalul nostru Ion Dosca.Anul curent, în oraşul ucrainean Dnepropetrovsk agăzduit ediţia ordinară, a paisprezecea, a unui prestigiosturneu internaţional de joc de dame. Republica Moldovaa fost reprezentată de marele maestru Ion Doscacare, deşi a debutat mai modest, după patru runde sesutuează printre liderii competiţiei. Dar spre final aconsemnat două egalităţi, cu Nikolai Pancenko şi NikolaiSkavronski, ambii din Ucraina, fapt ce a permisconcurenţilor săi principali, ruşii Vladmir Egorov şiNikolai Strucikov, să-l depăşească în top.Conform ratingului, la startul turneului cel mai bineplasat la acest indice era Vladimir Egorov, care s-a situatîn final pe primul loc. Ion Dosca se afla pe locul doi laacest capitol, având 2429 puncte.Imaginea Republicii Moldova în străinătate 85

SPORTElena MişicovÎn anul 2009, Elena Mişicov, MareMaestru Internaţional, absolventăa Facultăţii de Ştiinţe Economice aUSM, a reuşit să-şi îmbogăţească şiaşa impresionatul palmares.În decada a doua a lunii februariecurent, în incinta Şcolii SportiveSpecializate de Şah a DirecţieiEducaţiei Chişinău, s-a desfăşuratCampionatul naţional feminin lajoc de dame. Ediţia ordinară dinacest an a întrunit cele mai puterniceopt sportive din RepublicaMoldova. Lupta decisivă pentru titlulde campioană naţională s-a datîntre Elena Mişicov, Mare MaestruInternaţional, multiplă premiantăla numeroase competiţii internaţionalede anvergură şi Iulia Romanscaia,căreia i-a revenit treaptaa doua a podiumului de onoare.Această competiţie a constituito etapă importantă de pregătire cătreCampionatul mondial din Polonia,care a avut loc înluna martie.Iar în perioada 15-23 aprilie, în capitalaGermaniei, oraşulBerlin, s-a desfăşuratCampionatul Mondialde tineret la jocul dedame. La această prestigioasăcompetiţie,sportiva noastră s-aînvrednicit cu douătitluri de campioanămondială.La început, ElenaMişicov s-a impus la jocul de damefulger (două reprize a câte 3 minutede gândire la fiecare partidă), intrândîn posesia medaliei de aur.La jocul rapid (2 reprize a câte10 minute timp de gândire) ElenaMişicov, a devastat-o în meciuldecisiv pe campioana mondială lajocul clasic Victoria Motriciko dinUcraina. Demonstrând o serie decalităţi psiho-analitice de excepţie,analiză şi sinteza situaţiilor create,inventivitatea şi originalitatea mişcărilor,dublate de simţul anticipăriişi previziunii acţiunilor adversareidin ţara vecină, sportiva noastrăa reuşit să invingă, realizând o nouăperformanţă – să devină pentru aşaptea oară Campioană mondialăatât la categoria tineret, cât şi la seniori.Iar în luna iulie, Elena Mişicov amai participat la două CampionateEuropene la jocul de dame, adjudecându-şidouă medalii de aur şiuna de argint.Mai întâi, în perioada de 1-9 iulie,în oraşul Kargopol, regiuneaArhanghelsk, Federaţia Rusă, s-adesfăşurat Campionatul Europeanla jocul de dame 64, joc clasic, femei(senioare). După faza preliminarădin 7 runde pe primele patrupoziţii s-au clasat: Elena Mişicov-11 puncte, Iulia Kuzina, Rusia – 10puncte, Iulia Makarenkova, Ucrainaşi Daria Feodorciuk, Belarus,ambele cu câte 9 puncte. În conformitatecu regulamentul FederaţieiMondiale de Joc de Dame primelepatru clasate au continuat luptanemijlocită pentru medalii. Elenaa învins-o pe Feodorovici cu scorul2:0, iar Kuzina cu acelaşi scor adepăşit-o pe Makarenkova. În felulacesta, finala Campionatului Europei,ediţia 2008, s-a disputat întrecompatrioata noastră Elena Mişicovşi Iulia Kuzina din Rusia. Dânddovadă de calităţi volitive de excepţie,care includ în sine o voinţă fermăşi puternică de a învinge şi dea mobiliza la maximum capacităţilegândirii, stăpânindu-şi stările afective,E. Mişicov obţine o victorieclară în faţa multiplei campioanea Federaţiei Ruse I. Kuzina cu scorulde 2:0. Aşadar, medalia de aurşi laurii de campioană continentalărevin jucătoarei din Moldova, carea acumulat 15 puncte.Apoi în perioada 6-16 septembrie,în oraşul ucrainean Eupatoria, situatîn Peninsula Crimeea, s-a desfăşuratediţia ordinară a CampionatuluiEuropean de tineret (sportivecare nu depăşesc vârsta de 23 ani).La jocul de dame fulger (două reprizea câte 3 minute de gândirela fiecare partidă) Elena Mişcov şiVictoria Motriciko din Ukraina auacumulat câte 6 puncteşi, conform regulamentului,au trebuit sămai dispute încă patrupartide. Meciul directs-a terminat cu scorulde 2,5 : 1,5 şi Mişicovîşi mai adjudecă untitlu de campioană.La jocul clasic Elena acucerit medalia de argint,cedând doar 0,5puncte în meciul finalV. Motriciko din ţaravecină.86 Imaginea Republicii Moldova în străinătate

SPORTDupă faza preliminară din 7 runde,pe primele patru poziţii s-auclasat: Elena Mişicov -11 puncte,Iulia Kuzina, Rusia – 10 puncte,Iulia Makarenkova, Ucraina şi DariaFeodorciuk, Belarus, ambele cucâte 9 puncte. În conformitate curegulamentul Federaţiei Mondialede Joc de Dame primele patru clasateau continuat lupta nemijlocităpentru medalii. Elena a învins-o peFeodorovici cu scorul 2:0, iar Kuzinacu acelaşi scor a depăşit-o peMakarenkova. În felul acesta, finalaCampionatului Europei, ediţia2008, s-a disputat între compatrioatanoastră Elena Mişicov şi IuliaKuzina din Rusia. Dând dovadă decalităţi volitive de excepţie, care includîn sine o voinţă fermă şi puternicăde a învinge şi de a mobilizala maximum capacităţile gândirii,stăpânindu-şi stările afective,E. Mişicov obţine o victorie clarăîn faţa multiplei campioane a FederaţieiRuse I. Kuzina cu scorul de2:0 Aşadar, medalia de aur şi lauriide campioană continentală revinjucătoarei din Moldova, care a acumulat15 puncte.Imaginea Republicii Moldova în străinătate 87

LINGVISTICĂElena PrusReputatul filolog de limbă franceză,Elena Prus, cunoscută prinactivitatea ştiinţifică prodigioasăîn ţară şi peste hotarele ei, la fel şiîn calitate de cadru didactic la UniversitateaLiberă Internaţională dinMoldova, şi-a sărbătorit în anul2009 jubileul, împlinind o frumoasăvârstă. Înainte de a vorbi despreactivitatea Domniei Sale, vom treceîn revistă cele mai importante datebiografice ale dnei Elena Prus.Elena Prus s-a născut la două septembrie1959 la Dîngeni, Ocniţa. Înprezent este director al InstitutuluiCercetări Filologice şi InterculturaleULIM. În 1998 la Iaşi a susţinutteza de doctor în filologie în domeniulstilisticii şi poeticii (Poetica şistilistica modalităţii în opera luiProust). Ulterior, în 2005, la AŞMa susţinut şi teza de doctor habilitatîn filologie asupra unei teme dinLiteratura universală şi comparată(Reprezentarea românească a Parizieneiîn literatura franceză din adoua jumătate a secolului al XIXlea).Acestea i-au permis calificări îndirecţii precum: filologie, traducere,predare a limbii şi literaturii franceze.Are titlul didactic de conferenţiaruniversitar (1997); profesor universitar(2006).88 Imaginea Republicii Moldova în străinătateStudii:• Şcoala medie № 1 din Bălţi(1976, Medalie de aur);• USM, Facultatea Limbi Străine(1976-1981, Diplomă cu menţiune).Formare academică:• Aspirantură la USM (1983-1986);• Doctorat la Universitatea “Al. I.Cuza”, Iaşi, România (1991-1995);• Studii postdoctorale la Academiade Ştiinţe a RM (2001-2004).Aria intereselor ştiinţifice: istorialiteraturii franceze, istoria literaturiiuniversale, literatură comparată,teoria literaturii, poetică,hermeneutică, stilistică, interculturalitate.Parcurs profesional:• Director al Institutului CercetăriFilologice şi Interculturale,prof. univ. Catedra Filologie Franceză,ULIM (din 2006);• Decan, Facultatea Limbi şi LiteraturiStrăine, UPS “Ion Creangă”,Chişinău (1998-2001);• Conferenţiar universitar, lectorsuperior, Catedra Filologie Franceză,UPS “Ion Creangă”, Chişinău(1997-2005);• Lector superior, Catedra Literaturărusă şi universală, UPS “IonCreangă”; (1986-1991, 1996-1997Cursuri);• Lector asistent, Catedra LimbiStrăine, Universitatea de Stat “AlecuRusso”, Bălţi (1981-1983).Cursuri universitare: Poetica,Hermeneutica (ULIM); Istoria literaturiifranceze, Cultura şi civilizaţiaFranţei, Interpretarea textului,Teoria textului (UPS “Ion Creangă”,Chişinău); Istoria literaturiiuniversale (UPS “Ion Creangă”,Chişinău); Curs practic Limbafranceză (Universitatea de Stat“Alecu Russo”, Bălţi).Activitate profesională şi demanagement:• Redactor-şef al revistei ştiinţificeIntertext (ULIM, 2007);• Redactor-şef adjunct al revisteiştiinţifice Lecturi filologice (ULIM,2006);• Vicepreşedinte al Asociaţiei Internaţionalea Profesorilor de limbăfranceză (filiala moldovenească,2001-2003). Actualmente Membrude onoare.Abilitare de conducere a tezelorde doctor (2001)• Membru a Seminarelor deprofil la specialităţile „Literaturauniversală şi comparată” (USM);„Teoria literaturii” (AŞM); „Limbiromanice” (ULIM);• A condus teza V. Cucerescu„Universul urban în opera lui JamesJoyce” (USM, 2006);Afiliere la societăţi academice şide creaţie:Membru al Adunării Secţiei deŞtiinţe a A.Ş.M. (2008);Membru al Uniunii Scriitorilordin România (2008);Membru al Uniunii Scriitorilordin Republica Moldova (2008);Membru de onoare al Asociaţieisocio-culturale “Fenêtres francophones”,Paris (din 2008);Membru al Consiliului administratival Ligii Internaţionale de Învăţământ,Educaţie şi Cultură (din2007);Membru al grupului Toniţa ArtGrup, Suceava, România (2007);Membru de onoare al Asociaţieifrancofone pentru dezvoltarea educaţieiîn Moldova, Paris (2003);Membru al Asociaţiei de literaturăgenerală şi comparată din România(2000);Membru al Uniunii internaţionalea jurnaliştilor şi a presei de limbăfranceză (2000).Expertiză ştiinţifică:• Secretar al Comisiei de experţiîn literatură al Consiliului Naţionalpentru Acreditare şi Atestare dinRepubluca Moldova (din 2007);• Consultant ştiinţific la Editura“Institutul european”, Iaşi (România),Seria “Academica” (din2006);

LINGVISTICĂ• Membru al Comitetului de redacţieal publicaţiei Analele Universităţiidin Craiova (România), Seria“Ştiinţe filologice” (din 2006);• Membru al colegiului de redacţieal Revistei semestriale de studiiculturale şi filozofice româneşti,on-line ROCSIR ,http://www.rocsir.usv.ro/board.htm(2006).Expertiză internaţională:• Expert asociat al Biroului EuropaCentrală şi Orientală al Agenţieiuniversitare a Francofoniei (din2004);• Expert al Centrului Europeande Limbi moderne al ConsiliuluiEuropei (state ne-membre) (1999-2001);• Preşedinte al Comisiei de experţipentru disciplina Limbi străinea Ministerului Învăţământului dinRepublica Moldova (1999-2001).Proiecte:• Colocviul Internaţional Francopolyphonie,ULIM, (ed. 2006-2008);• Membru al Grupului de experţial Consiliului Europei în promovareademersului integrat în problemagenurilor la şcoală, DirecţiaGenerală a Drepturilor omului(2001-2003);• Coordonator naţional al ProiectuluiConsiliului Europei “Educaţiapentru democraţie într-o societatedemocratică (2001-2002)”;• Membru al proiectului Educaţiade gen, UPS „Ion Creangă”(1999-2001).Alte experienţe:• Autor de scenarii literare şi prezentatoarea emisiunilor de culturăşi literatură la Televiziunea NaţionalăMoldova (1991-1995).Stagieri ştiinţifice:Universitatea Sorbonne Nouvelle,Paris III;Universitatea Marc Bloch, StrasbourgII;Consiliul Europei, Centrul deStudii europene, Strasbourg;Universitatea Champagne Urbana,Archiva “Kolb-Proust”, SUA;Universitatea de Stat “Taras Şevcenco”,Kiev, Ukraina.În ceea ce priveşte activitatea depeste hotare, pe lângă numeroaseparticipări la conferinţe, colocviiinternaţionale, organizate peste hotareleţării, articole, studii publicateîn afara teritoriului ei, îl putemmenţiona şi pe cel ce a avut loc laGalaţi în 2008. Acesta a fost conceputde Ministerul Educaţiei şi cercetării,Universitatea “Dunărea deJos” din Galaţi, Centrul de cercetare,comunicare culturală şi literaturăşi numit Colocviul Internaţional“Canon şi anticanon în demersulcritic actual” unde dna Elena Prus,pe lângă alte nume notorii, precumEugen Simion, Dan Mănucă, MioriţaUlrich etc., a fost membru alcomitetului ştiinţific, la fel, a avut ocomunicare în plen. Colocviul s-adesfăşurat pe perioada 26-28 mai.Dintre acestea în prima zi, dna Prusa participat la colocviu cu o comunicare,în ultima zi, atunci cândau avut loc comunicările pe secţiuni,dna Prus a fost moderatoareasecţiunii “Discurs critic şi modeleculturale: Dialoguri şi interferenţeculturale”. Şi în cadrul acestei secţiunidna Prus a avut o comunicare:„Sincronizarea canonului: parcursbasarabean”.Mai recent, în 2009, la 5-7 noiembrie,la Iaşi a fost organizat SimpozionulInternaţional “Diasporaculturală românească: paradigmelingvistice, literare şi etnofolclorice”,iniţiat de Institutul de FilologieRomână “A. Philippide” şi AsociaţiaCulturală “A. Philippide” dinIaşi. Simpozionul a continuat cuseria întrunirilor academice anuale,având ca tematică generală identitateaetnoculturală românească încontextul european actual. În cadrulacestei manifestări ştiinţifice afost acordată o atenţie specială sfereide interes aferente fenomenuluimigraţionist contemporan, astfelîncât lucrările care au fost prezentatesă acopere un număr relativextins din punctele de interes majorale problematicii migraţioniste(interes cultural, ştiinţific, spiritual,economic, social).A fost organizată o expoziţie decărţi şi alte publicaţii reprezentativepentru activitatea participanţilor.Au susţinut comunicări specialiştidin Austria, Germania, Polonia,Republica Moldova, România,Spania.În prima zi, la 5 noiembrie ElenaPrus a avut o comunicare în plen:“Emigraţia: grandoarea şi mizeriailuziilor”.Discours et images / coord. Sanda-MariaArdeleanu. – Iaşi: CasaEditorială Demiurg, 2009. – 230 p.În lucrarea apărută la Iaşi, printrealţi specialişti de literatură a fostinclusă şi Elena Prus.Culegerea respectivă de texte esteo muncă colosală a unei echipe,care se face pe parcursul ultimilorani în cadrul Facultăţii de Litere şiŞtiinţe ale Comunicării şi a Centruluide cercetări, analiza discursuluia Universităţii “Ştefan cel Mare”din Suceava, România, în colaborarecu colegii Facultăţii de limbistrăine a Universităţii de Stat dinMoldova. În general, prin conţinutulvolumului se valorifică diferenţaca individualitate a fiecărui textşi, totodată volumul demonstreazăvitalitatea domeniului semiologieiaplicate în lingvistică, literatură sauarte vizuale. Limbajul şi imagineasunt unanim înţelese (percepute)de către autori ca fenomene de comunicare,care pun în evidenţă celpuţin două aspecte:1. Configuraţia de limbaj şi ceaiconică concură la producerea (interpretarea)sensurilor;2. Semnificaţiile (sensurile) aparîn contexte pe care trebuie să leluăm în consideraţie.Mai multe opţiuni sunt reprezentateîn acest volum când într-o analizăinternă, când în una externă,în sincronie sau în diacronie, princomparaţie cu universul mijloacelormedia sau cu cel de „practiciumane”. Punctele de vedere se încrucişeazăşi uneori se contrazic.Analiza fenomenelor ce ţin delimbaj nu poate fi abordată decâtîn maniera interdisciplinară, cucondiţia ca interdisciplinaritateasă fie focalizată în jurul ipotezelorcomune.Imaginea Republicii Moldova în străinătate 89

LINGVISTICĂÎn lucrare au fost incluşi trei autoribasarabeni: Dumitru Melenciuc,Ludmila Zbanţ, care au luatîn discuţie discursul şi imaginea,având în vedere sensul lexical, sintacticşi suprasintactic în comunicareşi Elena Prus, care a abordattema modei ca poetică a creaţiei.Reproducem fragmente ale autorilornoştri.“Phraseological units, includingsaying, are subject to change. Theymay be intentionally changed toproduce a stylistic impact on thereader, listener or TV viewer: Abird in hand is worth two in thebush – Time was passing his birdin the bush no nearer the hand (J.Galsworthy) – He was to be approachedwith a sizable bird in hand.(Dreiser). This idiomatic expressionin different European languageshas developed different forms:Romanian – Nu da pasărea (vrabia)din mână pe cea de pe gard;Russian – Лучше синица в руке,чем журавль в небе. There aremany examples of deformations ofidioms in Russian and Romanian.An example of advertising beeron Russian TV: Лучше бутылкапива в руке, чем прекраснаядевица на песке. Criticizing activebuyers for not checking the necessarydocuments before purchasingsome bad quality foods, a TV announcerused: Pară mălăiaţă încavitatea bucală a consumatorului(deformation of: Pară mălăiaţă îngura lui Nătăfleaţă). Examples ofthis kind are numerous: To be bornwith a silver spoon in one’s mouth(They had sucked their silver spoonso long...now she is threatened witha spoon of bone). (J. Galsworthy) –It is the last straw that breaks thecamel’s back... (He said public patiencewas a camel, on whose backthe last atom that could be bornehad already been laid. – To cry overthe spilt milk... (Try to make himfeel that we admire him for spillingthe milk... There is no help for spiltmilk) (Trollope). – One may as wellbe hanged for a sheep as for a lamb(If he was to be hung by the law,by all means let it be for a sheep).(J. Galsworthy). Idioms belong tothe periphery of the language andmostly they are used for stylisticpurposes, making speech more expressiveand producing are strongerimpact on the reader/listener. (Melenciuc,D., Zbanţ, L. P. 133-134)La représentation, surtout cellevisuelle, devient un instrument efficacedans le débat sur le rôle dela femme dans la société et sert deréférence pour imposer l’image de lafemme à la mode. La publicité, lespublications féminines, les images àla mode font des femmes des mannequinsexpressifs.La strtégie masculine dans ce problèmeconsiste dans l’encouragementde la préoccupation fémininede coqueter et de séduire, pour ladistraire de préoccupations socialesplus importantes. C’est pourquoitout au long du XIX-ième siècle leshommes se sont préoccupés de prèsde cultiver l’idéal féminin, qui leurconvenait.L’exclusion des femmes de la vieactive a mené à leur préoccupationpour des choses superficielles. E.Roy-Reverzy considère même quela femme est préoccupée seulementpar des détails sordides de la viequotidienne ou de la décoration ducorps pour masquer son vide existentiel.Cette vision masculine enversla mode et la femme apparaîtdans Conseil à une Parisienne deMusset:„Je voudrais n’avoir de souci aumondeQue ma taille rondeMes chiffons chérisEt de pied en cap être la poupéeMieux équipéeDe Rome à Paris.”Les vêtements résument la positionsociale, marquent l’appartenanceà un group et permettent àses membres de se reconnaître. Lamode permet la différenciation del’élite du peuple, ainsi que de tracerdes frontières invisibles séparant lesraffinés des moins raffinés. Pour lesfemmes mondaines, la mode est unepréoccupation permanente et palpitante(parfois unique). Le phénomènede la mode s’accélère au Siècle desLumières et „s’impose surtout à Paris,où les aristocrates sont obligés debriller et d’inventer en permanencede nouveaux signes distinctifs, pourmaintenir la distance envers ceuxqui les imitent.L’intensité de cette compétitiondestinée à réaffirmer constammentles différences sociales devantles concurrents, produit un art deconsommation spécifique.” (Muchembeld,p. 213)Parallèlement à l’évolution despersonnages, les toilettes relèventet marquent les étapes du parcourssocial. Les différences vestimentairesentre des quartiers expriment,dans tous les temps, moins des particularitéslocales que des contrastessociaux. Plus que le portrait d’uneclasse, elles expriment sa volontéd’affirmation. La mode impose unejuxtaposition esthétique de classe.La splendeur des vêtements composeun langage de supériorité.La femme offre un spectacle définipar les vêtements et le cadre. L’importancede l’image fait que les apparencessont l’enjeu le plus granddes femmes. Les femme de la classesupérieure, les aristocrates et lesbourgeoises, sont destinées à la scènedu monde, substitut de la Cour,se guidant sur l’étiquette imposéepar la mode. La Parisienne se placeen avant-scène, parce qu’elle créele modèle, mais elle ne le suit pas”.(Prus, E., p. 172)Scriitori şi publicişti ieşenicontemporani : dicţionar: 1945-2008 / N. Busuioc,Fl. Busuioc. – Iaşi : Vasiliana’98, 2009. – 740 p.Elena Prus a fost inclusă şi în volumulprezentabil, de proporţii şiminuţios documentat, al scriitorilorşi publiciştilor ieşeni contemporani,întocmit de Nicolae Busuiocşi Florentin Busuioc, apărut laIaşi în anul 2009.Evidenţiem câteva rânduri consemnatedespre Elena Prus în dicţionarulmenţionat:“Profesor universitar, director alInstitutului de cercetări filologice şi90 Imaginea Republicii Moldova în străinătate

LINGVISTICĂinterculturale ULIM, redactor-şefadjunct al revistei “Lecturi filologice”(din 2006), membră a Asociaţieide literatură generală şi comparatădin România (din 2000), membră aConsiliului administrativ al LigueInternationale de l’ensignement, del’education et de la culture, cu sediulla Paris (din 2007), consultantştiinţific la Editura Institutului Europeandin Iaşi, seria “Academica”(2006), expert al Centrului europeande limbi moderne al Consiliului Europei(1999-2001). Colaborează laimportante reviste cu profil literarşi publicistic, între care: Secolul 21,Dacia literară, Literatura şi arta,Lumina lină (SUA), Limba română,Lecturi filologice, Semn, Revistade lingvistică şi ştiinţă literară etc.Semnează articole, eseuri, recenziişi în publicaţii din Franţa, Canada,Siria. Autoare a volumelor de criticăliterară Pariziana românească– mit şi modernitate (Iaşi: InstitutulEuropean, 2006), Poetica modalităţiila Proust (Chişinău: Editura“Ruxanda”, 1998). Este autoare demanuale şi ghiduri didactice. (p.684)”.Alloquor: Studia HumanitatisIassyensia: Volumul2. – 2009. – Nr. 3 (Iul.-Sept.)În resvista Alloquor: Studia HumanitatisIassyensia: Volumul 2 dela Iaşi, doamnei Elena Prus îi estededicat un capitol aparte, numit Inhonorem – jubileu Elena Prus. Încinstea omagiatei au semnat despreea Lucreţia Bârlădeanu, DumitruIrimia, Victor Banaru, LudmilaBranişte, Gina Nimigean.Aducem câteva fragmente dinautorii care au semnat despre distinsulcritic literar de la noi. Primulfragment aparţine Lucreţiei Bârlădeanu,basarabeancă şi ea.„Cunosc activitatea ştiinţifică şiliterară a Elenei Prus de peste douădecenii, din perioada când activamîmpreună la Universitatea Pedagogicăde Stat „Ion Creangă”. M-aimpresionat atunci în special talentulei de a îmbina reuşit profesia deprofesor cu cea de scenarist şi prezentatorTV, pentru un ciclu de medalioaneliterare despre literaturauniversală.A urmat apoi doctoratul doamneiPrus în România, la Universitateadin Iaşi, „Alexandru Ioan Cuza”, cuo teză despre opera lui Marcel Proust,lucrare publicată ulterior, cares-a dovedit a fi una de referinţă înexegeza proustiană, constituind înspaţiul românesc un ghid importantpentru toţi cei care şi-au propus sădescopere aventura căutării timpuluipierdut, întru înţelegerea maipregnantă a operei literare.Anii ce au urmat de la susţinereadoctoratului s-au dovedit a fi deosebitde rodnici pentru literaturanoastră. Câştigătoare a mai multorproiecte internaţionale, Elena Prusşi-a diversificat preocupările literareşi ştiinţifice obţinând stagii îndiverse oraşe ale Statelor Unite aleAmericii şi Europei.Am avut marea satisfacţie să o întâlnescpe cercetătoarea noastră, cucertă vocaţie europeană, în repetaterânduri, la Paris, fie în biblioteci, fiela Institutul Cultural Român ori înalte locuri unde interferenţa dintrecultura franceză şi română era evidentă.S-au întâlnit şi preocupărilenoastre literare la tema exilului românesc,Elena Prus scriind o recenziefoarte interesantă despre romanulAurorei Cornu, publicat în engleză”,Fuga spre Centru. (p. 161)Dumitru Irimia:“Lucrarea dnei Elena Prus, Parizianaromânească: mit şi modernitate(Iaşi: Institutul European,2006) este rezultatul unei cercetăriaprofundate care îşi are motivareaînainte de toate în obiectul însuşi alcercetării, reflectând, în acest sens,modul specific de a fi al exegetei.Preocupată de fiecare dată de aflareaşi folosirea tuturor căilor princare interpretarea sa să ajungă pânăla stratul de adâncime al fenomenuluiluat în atenţie, dna Elena Prusnu putea să nu depăşească limiteledescrise de titlu. Reprezentarea romanescăa parizienei: mit şi realitaterămâne, este adevărat, nucleulcentral al cercetării, dar, în ansamblu,exegeza dezvăluie un portret alParizienei, printr-un demers interpretativ,extrem de riguros, în carerealitatea social-istorică, irealitateamitică (din mentalul colectiv) şi irealitatealiterară intercomunică înpermanenţă.Identificarea şi dezvăluirea, prininterpretare, a acestui portret, complexprin multitudinea de ipostazedin care se constituie, au fost posibile,în primul rând, datorită perceperiide către exegetă a poziţiei specificea personajului feminin în literaturafranceză din jumătatea a douaa secolului al XIX-lea, pe de o parte,diferit de Pariziana lui Balzac, pe dealta, refuzând condiţia de personajîntre alte personaje. Această receptarei-a impus, apoi, autoarei să-şiînscrie cercetarea în perspectivă interdisciplinară”.(p. 163)Victor Banaru:“Prin categoria modalităţii, operalui Proust capătă în lucrarea doamneiElena Prus o nouă şi originalăinterpretare, care ne va permite sămergem mai departe în investigaţiilenoastre. Dar am înţeles deja ceeace am intuit, poate, cândva, că textulproustian, ca de altfel orişicarealt text artistic, este polimodal şi,subliniază doamna Elena Prus, deaceea şi prin aceea, polifonic; că elare o înaltă tensiune modală caredecurge din faptul că scriitorul, fiindîn acelaşi timp autor, narator,protagonist şi, de ce nu, naratar, seaflă într-o veşnică căutare a sinelui,străduindu-se nu numai să construiascădin vise, amintiri, lucruri şisecvenţe efemere de altădată, frânturide vorbă trecute pe lângă urechi,o lume ce n-ar mai fi aparentă, cireală, a lui, care ar fi universul săuartistic, pe care să-l exteriorizeze,dar şi să-şi înţeleagă devenirea sa caom de artă, să pătrundă în esenţaeului care nu acceptă orbeşte banalulmediului ambiant, viaţa, ci o subiectiveazăşi, fără a obosi vreodată,îşi caută locul şi rostul în ea”.Imaginea Republicii Moldova în străinătate 91

Ştiinţa literaturiiNegură, Petru. Ni héros, ni traîtres : Les écrivainsmoldaves face au pouvoir soviétique sous Staline /Petru Negură ; préface de Catherine Durandin – Paris :L’Harmattan, 2009. – 420 p.Debutul unui autor basarabean laprestigioasa Editură “L’Harmattan”din Occident, cu o carte despre scriitoriimoldoveni din perioada stalinistă,nu poate trece neobservat.Cartea a fost prefaţată de cunoscutaspecialistă în domeniul istorieiromânilor, Catherine Durandin.Ea menţionează : «Jeune historienmoldave, Petru Negură s’est posé,avec cette étude, un défi ambitieux.Il s’en explique : il étudie et chercheà comprendre la relation desintellectuels à un pouvoir totalitaire,ici stalinien de 1924 à 1956. Ils’applique à cerner le processus deconstruction nationale, ici moldave,sous une domination étrangère, russo-soviétique,en l’occurrence. Enfinse portant vers le centre, Moscou,il s’interroge sur la projection d’unmodèle – le réalisme socialiste- versune périphérie… Sa République deMoldavie.Ce défi d’intelligence est tenu.Le livre importe de par sa qualitéintrinsèque, densité et érudition,mais il y a plus. Ce texte porte undécryptage de phénomène à la foispolitique, social et culturel – la soviétisationd’un espace entré dansle cadre de l’URSS, la rupture etjusqu’où avec le passé – dont nousavons aujourd’hui besoin pour saisirles faisceaux de complexité duprésent. Quelle identité, quelle modernitéaujourd’hui pour la Républiquede Moldavie ? Quels liensavec Moscou et avec Bucarest ? Quelregard de soi-même à soi-même ?Însăşi, Petru Negură este doctorîn sociologie, lector la UniversitateaPedagogică de Stat “Ion Creang㔺i la Universitatea de Stat dinChişinău. El coordonează Centrulpentru Studii Interdisciplinare înŞtiinţe Sociale D. Gusti (Moldova,Universitatea de Stat).Îmbinarea dintre denumirea cărţiişi subtitlul ei reflectă esenţa mesajuluitransmis de autor. Potrivitlui Petru Negură, titlul cărţii saleexprimă perfect lupta şi presiuneala care au fost supuşi intelectualiiîn perioada regimului sovietic. „J’aidécouvert un monde fascinant desgens qui, confrontés à des pressionssans précédent, ont essayé de menerune vie supportable et digne, en dépitdes pressions annihilantes” (“Amdescoperit o lume fascinantă de oamenicare se confruntă cu presiunifără precedent, dar au încercat săducă o viaţă suportabilă şi demnă,în ciuda presiunilor”), autorul a declaratla lansarea cărţii sale.Tânărul istoric moldovean PetruNegură a apărut cu acest studiu,având intenţia să descrie despreactivitatea intelectualilor în perioadatotalitară stalinistă, fapt carea lăsat amprenta pe structura şiconţinutul literaturii de pe timpuri.Cartea lui Petru Negură propune oradiografiere incitantă, complexăşi multidimensională a traiectorieipersonale, ideologice şi instituţionalea unui grup social – scriitoriimoldoveni într-o epocă marcată detransformări sociale şi culturale majore,dar şi de un grad de violenţăfără precedent din perioada anilor1924-1956. Pornind de la o lecturăparalelă a poziţionării scriitorilorfaţă de „construcţia socialistă” înRASSM, autorul reuşeşte un adevărat„tur de forţă” intelectual, abordândsubiecte fundamentale dinexperienţa istorică a Basarabiei şiTransnistriei, precum: modernizareaşi provocările ei, relaţiile dintrecentru şi periferie, mizele identitareşi diversele ipostaze ale „fabricăriinaţiunii”, problema creării, acceptăriisau respingerii unui „canoncultural” etc. Toate aceste aspectese încadrează într-o analiză minuţioasăşi nuanţată a relaţiei dintre intelectualişi putere, care răspunde,într-un anumit mod foarte original,şi la întrebarea despre cauzele acelei„identităţi disonante” care rămâne,şi până astăzi, dilema fundamentalăa societăţii moldovene.În acest volum, autorul Petru Negură,relevează dinamica istorică ateritoriului Basarabiei, dar în analizasa, pe lângă metode sociologiceriguroase şi sofisticate foloseşte şicalităţi narative deosebite. Cu altecuvinte, autorul reuşeşte să impresionezenu numai prin erudiţie,analize lucide şi echilibrate, o metodologiecoerentă şi bine construită,ci şi, mai ales, prin suflul textului şivivacitatea naraţiunii.Petru Negură în studiul său combinăfoarte bine baza arhivisticăimpresionantă şi tehnicile intervievăriiunor subiecte atent selectate,ceea ce conferă surselor folosite înstudiu o credibilitate mai mare.Subiectul de bază al cărţii îl formeazăanaliza instituţională a UniuniiScriitorilor din Moldova.Unul dintre cele mai interesanteşi complexe aspecte abordate în vo-92 Imaginea Republicii Moldova în străinătate

Ştiinţa literaturiilum este problema modernizării şi adiferitelor viziuni modernizatoare,care se întâlnesc în acest spaţiu înperioada interbelică. Un alt subiectfascinant al volumului se referă lacontroversele generaţionale din Basarabiaşi RASSM, care sunt tratatede autor în termeni sociologici şi,deci, opuşi unei judecăţi „valorice”,încă atât de prezentă în istorianoastră literară. Este incontestabilmeritul lui Petru Negură, că a folositmetoda sociologică pentru aelucida o problemă istorică. În acestsens, volumul este un exemplu de„multidisciplinaritate” în acţiune.Totodată, chiar dacă mesajul cărţiipoate părea „provocator”, ar trebuisă încercăm să depăşim viziuneamaniheistă asupra relaţiilor dintreintelectuali şi putere în regiuneanoastră.«Contrairement aux personnalitésmarquantes de la générationprécédente, formées à l’école russeet révolutionnaire, mais qui avaientévolué vers des positions traditionalisteset nationalistes roumainesaprès la réalisation de l’union,ils sont plutôt modernistes, dans lesillage de la vogue postsymboliste,et plus radicaux. Sur ce dernier point,ils sont sur la même longueurd’ondes que leurs confrères roumainsde la même génération. Si le pôlefascisant joue un rôle central chezces derniers, le discours des Bessarabiensrelève davantage du populismede gauche”. (P. 99).“28 juin 1940, suite au traité Molotov-Ribbentrop,la Moldavie orientale,plus connue sous le nom deBessarabie, est annexée par l’URSS.Les autorités roumaines ont quatrejours pour se retirer. Préfets et instituteurs,notables et intellectuelsde renom, se réfugient dans la Roumaniedans ses nouvelles frontières.Parmi eux, des écrivains : 50 sur les60 que comptait l’Union des écrivainsbessarabiens (UEB). Ceux quirestent décident de collaborer avecleurs confrères transnistriens regroupéseux aussi au sein d’une Uniondes écrivains moldaves (UEM),dans la petite République autonomesocialiste soviétique moldave (RAS-SM) fondée en 1924 par les bolcheviquesdans la perspective de larécupération de cette ancienne provincetsariste réunie à la Roumanieà la faveur de la révolution russe de1917. Des écrivains appartenant àdeux autres « catégories » se joignentà l’UEM : les « allogènes », enfait les Roumains juifs ou issus defamilles de confession juive, plus oumoins communisants et ayant subil’antisémitisme d’Etat roumain etles militants chevronnés du Particommuniste roumain, clandestindepuis 1924. Les premiers sont unedizaine, les seconds deux seulement.Tous ces nouveaux venus à l’UEMont en commun le fait d’avoir faitdes études supérieures en Roumanie,alors que leurs collègues transnistriensont été formés en URSS justementdans le cadre de la RASSMappelée à s’élargir à l’ouest. Parmices derniers, les non-Moldaves -c’est-à-dire surtout des Juifs (selonle critère de nationalité soviétique)et des Ukrainiens - sont majoritaires.La plupart sont moins cultivéset maîtrisent mieux que les nouveauxvenus bessarabiens le « parlersoviétique » mais moins bien la langueroumaine” (p. 145).„Enfin, il y a le hiatus évident entrele régionalisme culturel professépar les membres de la rédaction deViata Basarabiei et celui cultivé parles écrivains moldaves soviétiquessous la direction du PCUS. Commentexpliquer le ralliement sansréserves des premiers aux positionsdes seconds ? A elles seules, les convergences,limitées, en matière derégionalisme ne suffisent pas pourexpliquer de manière satisfaisantela volte-face des anciens de ViataBasarabiei, tandis que sur le planpolitique, comme le rappelle P. Negura,c’est le « mépris à l’égard del’administration roumaine », et nonpas l’attachement idéologique qui ajoué le rôle déterminant “(p. 185).“Plutôt que sur le groupe le plusénigmatique des écrivains bessarabiensqui allaient devenir des héros pourles uns (les Moldaves soviétiques) etdes traîtres pour les autres (les Roumainsnationalistes), l’auteur conclutpar une remarque d’ordre plusgénéral, particulièrement pertinente: « Tout en restant persuadés dela communauté du patrimoine culturelentre Moldaves et Roumains,les écrivains –surtout les écrivainsofficiels – continuent à travaillerà l’éducation et à la consolidationd’une identité moldave à contenu« soviétique ». La dissonance entrele discours de façade et le discourspour-soides écrivains moldavessur les éléments supposés constituerl’identité moldave recoupe unerupture qui s’élargit avec le tempsentre le sentiment d’appartenancecultivé en privé par l’élite culturellemoldave, qui explose à partir de laperestroïka, et la perception de soides masses de Moldaves soviétiques,éduquées à se percevoir comme tellespar cette même élite culturelle.” (p.351)Imaginea Republicii Moldova în străinătate 93

Ştiinţa literaturiiVartic, Andrei. Timpul lui Eminescu / Andrei Vartic. –Bucureşti : Vicovia, 2008. – 109 p.La Bucureşti, la Editura “Vicovia”, a ieşit de sub tiparcartea lui Andrei Vartic Timpul lui Eminescu.Înainte de a semnala apariţia acestei cărţi, vom treceîn revistă viaţa şi activitatea lui Andrei Vartic.Andrei Vartic – specialist în fizică şi spectroscopie,actor şi regizor de teatru, publicist, scriitor, om politic,editor, filosof şi promotor al culturii, fruntaş al mişcăriide eliberare naţională din Republica Moldova, fondatorşi promotor al portalului Vocea Basarabiei.com, cercetătoral vechilor culturi carpato-dunărene, fondatoral Institutului Civilizaţiei Dacice, ex-deputat în ParlamentulRepublicii Moldova şi ex-consilier prezidenţial,fruntaş al Mişcării de eliberare naţională.Andrei Vartic s-a născut pe 21 octombrie 1948 laDănceni, jud. Chişinău (acum, r-nul Ialoveni), în familialui Vasile Vartic şi a Zinoviei, născută Constantinov.Familia Vartic s-a strămutat la Dănceni din sat.Marmora, de lângă Piatra Neamţ, la începutul sec. XIX.Pe linie maternă este indeaproape înrudit cu sociologulşi folcloristul Petre Ştefănucă (1906-1942), discipol alŞcolii sociologice a lui D. Gusti, martirizat dupa ocupareaBasarabiei de către sovietici. Bunelul lui, AndreiConstantinov, fost primar la Ialoveni, a murit în Gulag,94 Imaginea Republicii Moldova în străinătatela Magadan, ca deţinut politic.Învaţă la şcoala medie incompletă din satul natal, apoila cea medie de cultură generală din or. Ialoveni (1955-1966). Este admis la Universitatea de Stat din Chişinău,specialitatea fizică şi spectroscopie, al cărei licenţiat devineîn 1971. Încă în anii de studenţie este urmărit şianchetat de KGB pentru „vederi apolitice şi credinţă înDumnezeu”, precum şi pentru organizarea unor manifestăripro-româneşti şi antitotalitariste (de exemplu,în vara anului 1968 – o acţiune de protest în legaturăcu invadarea Cehoslovaciei de către trupele sovietice).Din acest motiv, timp de şapte ani după absolvirea facultăţiinu este primit nicăieri la lucru. În schimb, estereţinut de miliţie de mai multe ori – la Moscova, Vilnius,Leningrad (Sanct Petersburg), iar la Chişinău esteinternat cu forţa la spitalul de psihiatrie în vara anului1972. Pentru a-şi asigura existenţa, munceşte „la negru”(construieşte case) în Siberia. Concomitent, frecventeazămarile biblioteci şi muzee din fosta URSS. Scrie şipublică mai multe studii şi eseuri (Despre structura informaţionalăa poeziei, Informaţie şi rostire, Lupta cuuratul, Despre dominaţie, Dacii şi informaţia, Eminescuşi Marshal McLuhan, Rezonanţe renascentiste în Balcanietc.). În aceeaşi perioadă scoate, în tiraje simbolice,dactilografiate de autor, şi câteva carţi: Drum prin rime,Arta iubirii, Jurnal baltic, Ion, Pod peste fluviu, Scrisoridin Bizanţ etc. Abia după anul 1989, fragmente dinaceste studii şi cărţi au apărut în publicaţii de la Chişinău,Iaşi, Bucureşti, Kiev, New York, Toronto etc.În anii 1977-1990 a elaborat structura cercetării multidisciplinarea civilizaţiei dacice. A fondat la Filarmonicadin Chişinău Teatrul Poetic (16 martie 1977), undemai apoi a prezentat câteva mii de spectacole inspiratedin literatura medievală şi clasică românească. În aniiurmători (cu precădere până în 1989-1991), monteazăpeste 50 de spectacole şi monospectacole în Teatrul Poetic,la Filarmonica Naţională, la Palatul Naţional şi laTeleviziunea din Chişinau. Prezintă (recită) mari fragmentedin literatura clasică românească în peste 40 demonospectacole la televiziune. Acest teatru ulterior vapurta numele poetului preot şi profet Alexei Mateevici.În 1982, la Casa de discuri Melodia din Moscova a editatLP-ul de poezie ritualică românească Înoată, înoatăbour negru. În 1980 realizează filmul artistic Medeea,în care divulgă crimele săvârşite sub regimul totalitar.Filmul va fi pus pe “poliţă” şi prezentat în premieră laTeleradio Moldova abia în 1990.Propune (27 mai 1988) crearea Frontului Popular dinMoldova (FPM), organizează şi conduce Adunarea defondare a acestuia (3 iunie 1988). Membru activ al Cenaclului„A. Mateevici” şi al FPM, orator la mitingurile

Ştiinţa literaturiiantitotalitariste şi pro-româneşti, participant la organizareaMarii Adunări Naţionale din 27 august 1989. În1990-1994, este deputat în primul parlament al RepubliciiMoldova.Profund ataşat valorilor naţionale, de-a lungul anilor,Andrei Vartic s-a manifestat ca un publicist activ.Publică articole şi studii în probleme economice, filosofice,informaţionale, în ziare şi reviste din RepublicaMoldova şi România. În ultimii ani, a susţinut o rubricăla ziarul Timpul.Participă la sesiuni ştiinţifice internaţionale. Încă din1990 organizează anual mai multe expediţii de prospecţieîn zona de locuire a dacilor carpatini. În toamnaanului 1993 părăseşte viaţa politică şi se consacră cercetăriicivilizaţiei dacice: creează Institutul CivilizaţieiDacice din Chişinău (ICIDAC), elaborează enciclopediaCD-ROM Dacian Civilization HigWay şi metodicacercetării multidisciplinare a civilizaţiei dacice; efectueazăcercetări în zona cetăţilor dace. Descoperă scrisultopografic şi geometric al dacilor, topografia cosmogonicăa dacilor, noi staţiuni, ceramică pictată şi teracotedacice, deosebit de valoroase (Magura Calanului,Cucuis, Valea Bodii, Uroi, Naia etc.). Propune ridicareacivilizaţiei dacică la rangul superior al civilizaţiilorantice. Susţine la Academia Română comunicările: Dela sociologia monografică la cea entropică (mai 1995) - orevalorificare a moştenirii ştiinţifice a lui D. Gusti; Ceide pe vârfuri (dec. 1995) – despre enigmele metalurgice,cosmogonice şi topografice ale civilizaţiei dacice.Participă la sesiuni ştiinţifice naţionale şi internaţionaleîn probleme de informatică, filosofie, civilizaţiedacică: World Watch (Snagov, 1995), Zilele academicetimişene (1995), NATO ARW (Chişinău, 1996, Atena,1997), la ASE Bucureşti (1996) etc. Publică studii înrevistele ştiinţifice din România, SUA, Rusia, Grecia,Olanda, Marea Britanie; este ales în conducerea unorinstituţii culturale şi ştiinţifice internaţionale. Este numitco-director la Dacia Revival International din NewYork. În anul 2000 susţine la New York câteva conferinţedacice, iar la Institutul Teologic de pe lângă Biserica“Sf. Petru şi Pavel” prezintă conferinţa Eminescu şidacii şi un recital de poezie eminesciană. Elaborează şiconstruieşte la New York, în iarna anului 2000, împreunăcu Napoleon Savescu, preşedintele Societăţii DaciaRevival, primul muzeu pe Internet al civilizaţiei dace:DACIAN VIRTUAL MUSEUM (www.dacia.org), a căruiapariţie are o largă rezonanţă în lume (peste 2 mln.de vizitatori în primul an). Este unul din organizatoriiprimului Congres Internaţional de Dacologie (Bucureşti-Sarmizegetusa,15-18 aug. 2000). În acelaşi an editeazăpe Internet (împreună cu I. Vartic şi I. Iova) o enciclopediea vechilor civilizaţii carpato-dunărene FromRhombus to Internet. Scrie şi publică în format e-bookcartea Variaţiuni după Claude Levi-Strauss, despre origineadedublării reprezentărilor. Citeşte inscripţiile topograficeşi geometrice ale dacilor. Dă o nouă ipotezădespre Kogaionon. În octombre 2000 fondează Revistade studii carpato-danubiene pe Web Dava International.Publică pe internet (2001) mai multe pagini daciceşi de veche istorie carpato-danubiană (Ancient, Geometrical,Dacians, The Mystery of Ezerovo Ring, Letters toBill Gates, etc). Editează pe internet Galeria de artă românească“Basarabia”.În 2006 publică o serie de eseuri, articole, studii care-iconfirmă autoritatea de strălucit publicist, inclusiv depolemist: Naţionalismul şi isteria multiculturală, Pildabasarabeană, Mioriţa, 160 ani de mister, Globalizarea,Codul de la Voroneţ; Despre gloria naţională a lui MihaiEminescu, Despre limitele universale ale limbii româneetc. Editează portalul Vocea Basarabiei, cu un numarîn continuă creştere de accesări, respectiv de cititori.Editează în 2006 la Editura BNRM cartea Întrebarea cuprivire la paleoinformatică, considerată una dintre celemai bune în acel an editorial.În 2007 continuă colaborarea cu mai multe ziare, reviste,site-uri din întreg spaţiul cultural românesc: Luminalină, GID-Romana, Curentul Internaţional, Agero,New York Magazin, Clipa, Rost, Altermedia, Alternativaon-line, Monitor cultural, Ecoul, Boabe de grâu,Observatorul de Toronto, Neamul Românesc etc.În iunie 2007 este ales prim-vicepreşedinte al ForuluiDemocrat al Românilor din Republica Moldova. Arerubrici permanente în publicaţiile Timpul de dimineaţă,Natura, Magazin bibliologic, Literatura şi arta, CurentulInternaţional (SUA), Ziarul Ploieştii (România)etc. La finele lui 2007 îi apare cartea de publicistică CealaltăRomânie, tipărită la Ploieşti, şi care se bucură defrumoase lansări şi cronici.Vasta, prodigioasa şi originala activitate a lui AndreiVartic nu poate fi redată exaustiv în acest articol. Putemnumai admira omnizenţa acestui om de aleasă simţireartistică şi intelectuală în peisajul spiritual de la noi şidincolo de hotarele Basarabiei. Vom cita o apreciere carestă drept dovadă a unei clare înţelegeri a eforturilor intelectualeşi civice depuse de dânsul: „Andrei Vartic este,în cultura noastră, un polihistor, în sensul atribuit acestuitermen de Constantin Noica în „Modelul Cantemir”.Matematician de formaţie, el este deopotrivă regizor, actor,poet, publicist, istoric, arheolog, jurnalist, pedagog,agricultor, critic de arte, critic de teatru, informatician şiîncă multe de toate, ipostazele lui alcătuind în ochii minţiinoastre un şirag de mărgele. Iar salba de mărgele, prinesenţa sa, înseamnă nu împrăştierea, ci strângerea lucrurilorîntr-un întreg. Pivotul care face ca multiplele preocupăriale sale să nu diminueze integritatea sa şi să aibă întoate o prestanţă care să nu fie inferioară aceleia a persoanelorcare au ales calea specializării, să facă din el un specialistîn ceea ce s-a apucat să facă, este vocaţia restituţiei.Imaginea Republicii Moldova în străinătate 95

Ştiinţa literaturiiDin toate domeniile în care se manifestă, el adună informaţiipentru o definire cronotopică a neamului nostru. Înacest sens, el este nu doar sau este mai mult decât o fiinţăexponenţială (chiar şi în raport cu sensul atribuit acesteinoţiuni de George Călinescu). El este o ivire încorporatoare,e ca Alephul, mica sferă din cunoscuta nuvelă a luiBorges în care se conţine, sublimată, imaginea întreguluiUnivers. Sau, mai adecvat spus, e omul prin care se manifestădurata (vezi explicarea acestui concept în metafizicalui bergson), trăind în prezent, el trăieşte simultan toatetimpurile prin care a trecut acest neam, pentru el nu existătrecut, prezent, viitor, în sufletul lui există un singur timpal neamului, de la facerea lui până la nemurire.” (AlexeRău).Cu adâncă durere în suflet regretăm că la data de 2iunie 2009, a plecat în lumea celor drepţi Andrei Vartic,ex. deputat în Parlamentul Republicii Moldova (1990),ex. consilier prezidenţial, regizor de teatru, actor, ompolitic, publicist, scriitor, cercetător ştiinţific, editor,filosof şi promotor al culturii; fruntaş al mişcării de eliberarenaţională din Republica Moldova, fondator şipromotor al portalului VoceaBasarabiei.com.Ultima sa carte, pe care a editat-o în luna octombriea anului trecut, când împlinea 60 de ani, a intitulat-oTimpul lui Eminescu.Editura “Vicovia” a adunat sub titlul de mai sus câtevaarticole scrise în ultimii trei ani de scriitorul basarabeanAndrei Vartic.Fizician de profesie, dar cu vaste preocupări în istorie,arheologie, filosofie, teoria informaticii, eseistulrealizează nişte texte care surprind la început, chiarne dumeresc, iar apoi cititorul este fascinat de puhoiulideilor mitraliate cu o dezinvoltură care presupuneo foarte bună stăpânire nu doar a limbii române, ci şi avariatelor domenii prin care se mişcă foarte lejer. De laSocrate, Heidegger sau Ştefan Lupaşcu, la parintele IustinPârvu sau esteticianul Petru Ursache, autorul facetot soiul de asocieri, menite să lumineze ideile pe care ledezvolta. Un mic text din poemul eminescian “AndreiMureşanu”: “…undele de timp ce viitoru-aduce, spre-ale mîna-n trecut” reprezintă nu doar o expresie poeticăa formulei care leagă amplitudinea undei de frecventaei, dar şi o anticipare a teoriei lui Einstein, sau a interpretăriimoderne a lui Bach! Textele lui Andrei Varticsunt eseuri de mare profunzime, poeme, dar şi articolede ziar, chiar pamflete în acelaşi timp. După ce parcurgemcele câteva eseuri despre Eminescu, înţelegem cămodelul publicisticii pe care o practică Andrei Varticeste cel eminescian. Acelaşi patos în sublinierea ideilor,aceeaşi erudiţie neacademică, firească, dând impresiacă trimiterile la Panini sau Hegel sunt banale, de ordinulevidenţei, aceeaşi foarte bună stăpânire a limbiiromâne.”Abia după cumplitul 15 iunie 1889, când a murit încircumstanţe neclare până astăzi, s-a descopert că MihaiEminescu era o stea a naţiunii române. Acea moarte vamai răscoli încă mult timp sufletele doritoare să cunoascăşi să împuternicească fiinţa românească, ba chiar noisuntem siguri că moartea zguduitoare a lui Eminescu aşi devenit arhetip al conştiinţei noastre naţionale, impusăşi de teroarea istoriei dar şi de teroarea nomazilorproprii să renască mereu din cenuşa războaielor care seabat aşa de des peste ea.Şi la 28 iunie 1883, când a fost înlăturat de la ziarul”Timpul” şi trimis cu forţa, îmbrăcat realmente într-obatjocoritoare cămasă de forţă, să-şi lecuiască, adicătelea,rănile sufletului de poet cu...mercur, steaua Eminescuera demult răsărită. Invidioşii (de ce nu a fost primitîn Academia Română?) şi răufăcătorii Români (dece a ”înnebunit” anume la 28 iunie 1883 ?) au încercatde nenumărate ori s-o strângă. Dar cum poate omul nerodsă stingă stelele ?” (P. 3)...”La 15 iunie 2007, după 118 ani de şedere mai multanonimă la cimtirul Belu din Bucureşti, Mihai Eminescueste adevăratul lider spiritual al naţunii româneşi calitatea aceasta, mai ales în condiţiile de temut alehăurilor globalizării – politice, morale, tehnologice – darşi a cataclismelor naturale şi climaterice, nu i-o poatelua nimeni. Timpul lui Eminescu abia vine.” (P. 9)”Unde să găsim răspunsul la întrebarea fundamentalăcu privire la sensul vieţii? În tavernă? În Parlament?Într-un articol de ziar sau la o emisiune neroadă, cu fetegoale (într-o ţară creştină) a televiziunii? Sau, poate, ”pemuntele cu dafini, cu dumbrăvi de măslini”, acolo undesteaua i-a dus pe păstori pe ”sfinţita-i cale către staululdivin”? Orologiile bat, spune Eminescu, bat necruţător,”dar nimeni mai nu le ascultă”. Şi această cercetare, mai96 Imaginea Republicii Moldova în străinătate

Ştiinţa literaturiirepede morală decât metafizică, a marelui poet românar trebui învăţată de către cei care încearcă să se caţerepublic pe vârful de piramidă a acestor vremi. Fiindcănici o civilizaţie sau cultură de pe acest pământ nu poatefi veşnică. Şi nu se poate bălăci veşnic într-un hambarde...stele şi comedii.” (P. 21).Dar nu doar cum să scrie a învaţat Andrei Vartic dela Eminescu, ci şi cum se face jurnalism în România,sau măcar cum ar trebui să se facă. Temele publicisticiieminesciene se regăsesc în textele lui Andrei Vartic,pe primul loc situindu-se naţionalismul. Prin felul încare a gândit problemele timpului său, Eminescu ne dărăspuns la problemele timpului nostru, el este contemporanulnostru, este contemporanul etern al României.Timpul lui Eminescu, titlul volumului, vrea să spună căEminescu este contemporan cu noi, deoarece el există“in illo tempore”.”Aşa anticomunismul românilor din Basarabia a rămasşi în democraţie naţionalism. Iar vechii activişti departid, mulţi din ei călăi nepocăiţi de pe mâinile căroramai curge încă sângele nevinovat al victimelor (de-ar ştiEuropa câte zeci de mii de femei am ucis noi în Basarabiadoar cu pesticidele şi erbicidele! îi spunea autoruluiacestui studiu un fost preşedinte de colhoz), au devenitmari luptători pentru drepturile multiculturale ale cetăţenilorRepublicii Moldova. Lupta contra naţionalismuluiromânesc din Basarabia se dă, aţi ghicit, în limbarusă şi urmăreşte ca mai ales românii să vorbească înrusă. Iar ruşii să nu vorbească în limba română. Ca româniidin Basarabia să părăsească în masă patria lor(aproape un milion din cei 3,5 milioane au şi plecat), iaretnicii ruşi să fie asiguraţi cu locuri de muncă bine plătite(”primim la lucru vorbitori de limbă rusă”, iată unanunţ des întâlnit în mass-media rusă de la Chişinău).Ca românii din Basarabia să nu-şi mai amintească decrimele urmaşilor lui Lenin, Troţki şi Stalin (aproapeun milion de oameni dispăruţi din Basarabia între 28iunie 1940 şi martie 1952), şi mai ales de executorii acelorcrime. Iar ruşii să trâmbiţeze zi şi noapte de Crimelelui Ion Antonescu (impunând o opinie publică prin caresă uităm cu desăvârşire că Ion Antonescu, în acele circumstanţeale pierderii unor mari teritorii din RomâniaMare, a ordonat un război împotriva şi unui ocupantcinic, şi împotriva ideologiei comuniste a acelui ocupant,cea care a trimis în neant zeci de milioane de inocenţi).Sau, mai recent, de aşa zisele păcate ale Bisericii OrtodoxeRomâne. Sau, şi mai recent, de antisemitismulscriitorului român Paul Goma, originar din satul Mana,judeţul Orhei, Basarabia.” (P. 41-42).Autorul vorbeste despre lupta anticomunistă din RepublicaMoldova, stat condus, paradoxal, de comunişti,ca şi cum Germania ar fi condusă de un partid nazist!Faptul că anticomunismul a fost asemănat de guvernanţicu naţionalismul, caruia i s-a dat o nuanţă şovină,a făcut că patrioţii care ţin la calitatea lor de români săfie vazuţi ca nişte infractori. Naţionalismul adevărat afost cultivat de paşoptişti, de Eminescu, el înseamnă defapt patriotism şi paginile în care este descrisă prigoanala care sunt supuşi românii sunt sublime şi tragice, eledepăşesc jurnalismul obişnuit, după modelul lui Eminescu,despre care autorul scrie: “Fraza lui nu conţineanumai informaţie sau atac la partid, sau persoană, ci,fiind construită în mod poetic, adică mai ales cu har,era răsunet şi a problemelor de moment ale oamenilor,dar şi a celor izvorâte din aspiraţia lor spre mântuire.Ea armoniza istoria şi tradiţia cu prezentul şi cu ziuade mâine. Ea rezona tocmai de aceea cu stările cele maiprofunde ale oamenilor.Nu era numaidecât să-şi semneze articolele, să punăîn fiecare propoziţie câte doi de ”eu” (aşa cum face majoritateaabsolută a formatorilor de opinie actuali – înpublicistica lui Eminescu nu există ”eu”). Era de ajunssă apară editat în ziar textul scris de el ca să fie imediatcitit şi pus de motorul de fiinţare al cititorului în planulacţiunilor de fiinţare activă, curajoasă, binefăcătoare şiomului, şi ţării. Rezultatul acţiunii textelor lui era aşade puternic încât toată societatea cititoare de ziare (şivirusul acesta tocmai infectase lumea) vorbea în acea zi,ba şi a doua zi, şi multe zile după asta, despre ideile propuseîn acel text al lui Eminescu, de multe ori nesemnat,anonim”. (P. 25).Eseul despre Nichita Stănescu este exemplar pentrufelul în care autorul “rezonează” la marea poezie, pentrucapacitatea lui de a face poezie despre poezie. El nudistonează cu restul volumului, deoarece poezia faceparte din viaţa noastră la fel de mult ca limba română,sau patriotismul.”Şi nu e vorba de o comparaţie doar cu poezia scrisă înlimba română. Misterul poeziei lui Stănescu stă tocmaiîn libertatea pe care poetul o lasă cititorului /traducătoruluipentru a se crea şi în alte limbi (chiar şi ale aceleaşilimbi) versuri cu parfum spiritual românesc din a douajumătate a sec XX. Tocmai această libertate a logosuluiromânesc a asigurat succesul internaţional al poetuluinăscut în ţara petrolului, la Ploieşti, în anul 1933 (mamalor de nomazi, nu am zidit palate mari în Evul Mediuşi ei ne-au ocupat ba pentru Brânzeni şi Ripiceni-Izvor,ba pentru Cucuteni, ba penru daci, ba pentru miere, bapentru cai, ba pentru grâu, ba pentru petrol, ba pentruuraniu, ba pentru Eminescu). Tocmai această sfântă libertatea Viitorului de a fi, atât de strălucitoare în poezialui Nichita Stănescu, a demonstrat că în România senaşte poezie tocmai acolo unde e sălaşul cel mai jinduitde poezie – la limita celor mai crâncene experienţe (ontologice)ale omului”. (P. 50).Replicile date doamnei Sabina Fati şi doamnei profesoareZoe Petre fac, o discordanţă, nu prin stil, la felde, ci prin felul în care sunt formulate. Este foarte importantădiscuţia despre pactul Molotov-Ribbentrop,dar cel viclean nu a abordat problema ca să o rezolve,Imaginea Republicii Moldova în străinătate 97

Ştiinţa literaturiici doar demagogic. A crede că vrăjmaşul este mare luptătoranticomunist şi implicit mare naţionalist este onaivitate.”Joi, 27 decembrie, 2007, în ”România liberă”, în Româniapost-comunistă, într-un stat membru NATO şiUE, Sabina Fati îl ia în râs pe preşedintele României,Traian Băsescu pentru că ”vrea să condamne PactulRibbentrop-Molotov în Parlament”. Ea ne ”informează”că acel tratat a fost deja condamnat de multe ori, inclusivde URSS şi Ceauşescu. Păcat de memoria ei, trebuiasă-şi amintească şi de faptul că şi Basarabia, prin Declaraţiade Independenţă, a condamnat cârdăşia hitlerist-stalinistă,plus toate ocupaţiile ţariste şi comunisteale pământurilor româneşti. Păcat şi de faptul că SabinaFati aminteşte că şi Parlamentul României a condamnatPactul Ribbentrop-Molotov (24 iunie 1991) dar tacechitic despre necesitatea lichidării consecinţelor lui politiceşi umanitare (pe care, urmărind logica politică aevenimentelor ar trebui să le denunţe Traian Băsescu).Acestea ar fi făcut distrugerea României Mari, abrogareamonarhiei, instaurarea dictaturii comuniste, furtuleconomiei private româneşti, distrugerea tradiţiilor şi aculturii poporului român, rămânerea în urmă faţă deEuropa de Apus cu peste 60 de ani etc.” (P. 67)”...Protocolul adiţional al pactului nu a trasat frontierelepolitico-teritoriale, ci doar a delimitat sfere de influenţă”,ne mai anunţă, sarcastic, aceeaşi Sabina Fati. Aşade parcă la 26 iunie 1940 hotarul de stat al RomânieiMari a fost trecut de fluturaşi din ”sfere de influenţă”, şinu de coloanele de tancuri şi maşini blindate ale comisarilorbolşevici. Aşa de parcă, începând din 26 iunie 1940,bandele de „comunişti români” nu au maltratat şi ucisîn Basarabia mii de cetăţeni români. Aşa de parcă înaceleaşi zile sute de celule NKVD nu arestau şi condamnaula moarte sau la ani grei de Gulag elita intelectuală,religioasă şi economică a Basarabiei după liste pregătitemult înainte de 23 august 1939. Aşa de parcă Ion Pelivan,Mircea Vulcănescu sau Iuliu Maniu s-au prăpăditpe la staţiuni balneare, nu în închisorile comuniste.Problema Sabinei Fati, însă, nu e atât pactul Ribbentrop-Molotov,ci tratatul din 10 februare 1947. Anumeacesta, opinează Sabina Fati împreună cu alţi analiştipolitici, ”corecţi” de la Bucureşti (şi Chişinău), Românianu are nici un drept să-l încalce. Ea nu ne spune de ceURSS a fost lăsată să ”încalce” acel tratat şi să desfiinţezela finele anului 1991”. (P. 69)Cât priveşte articolul din Ziua, semnat de Zoe Petre,cred că autorul a făcut doar o figură retorică, a avut nevoiede un pretext pentru a vorbi despre însemnătateadimensiunii ortodoxe a spiritualităţii româneşti. Temao gasim însă şi în alte articole, mai ales în cele despreEminescu.”Este o minune că poporul român nu a dispărut dinistorie aşa cum au dispărut practic toate neamurile dintimpul Marii Migraţii. Minunea aceasta a fost demonstratăde ştiinţa arheologică anume în anii din urmă,când a dispărut dictatul comunist din cercetare: româniisunt creştini nativi şi nu s-au lepădat niciodată de credinţalor. De la Sfântul Apostol Andrei şi până în ziuade azi nu a existat măcar o zi, o oră, un minut, o secundă,ca de la Nistru până la Tisa, de la Maramureş şiCrişana până la Marea cea Neagră, poporul român sănu fie popor creştin. Cimitirele creştine din Ardeal dinsecolul VI-VII, mănăstirile rupestre de pe malul drept alNistrului din secolele V-VI, poate şi mai vechi, că pentrucercetarea lor, iată, nu sunt fonduri (ele sunt 87 la număr,cu peste 4000 de chilii, toate distruse de comunişti),bisericile din Dobrogea, formidabilii călugări dobrogenidin secolele IV-V pe care Nistor Vornicescu i-a aşezat pedreptate la temelia literaturii române, bisericuţele creştinedin Histria română (nădăjduim că cele 2 volume alemonografiei despre Histria spun ceva doamnei Zoe Petre),dar şi măreţul stil arhitectonic al Tismaniei, Putnei,Hurezilor, Voroneţului, Dragomirnei, Curţii de Argeşetc, vorbesc de la sine despre creştinismul nativ al românilor.Poporul român este puternic la gurile Dunării, lacel mai năpăstuit şi încolţit hotar al Europei, prin religiasa, care este una a iubirii, nu prin doctrina revoluţiilor,războaielor, luptei de clasă, violenţei, mâniei şi urii. Întrunsuperb studiu monografic, editat la finele anului trecutde Academia Română, arheologul basarabean GheorghePostică demonstrează fundamental românitatealocuitorilor sedentari ai Basarabiei în primul mileniu dedupă Iisus Hristos. Artefactele descoperite de arheologiibasarabeni – unul din cei mai importanţi fiind Ion Hâncu– prezintă şi calitatea excepţională a continuităţiiromâneşti din acele timpuri, de mare cumpănă pentrutoată umanitatea. Acei locuitori sedentari ai Basarabieierau creştini, aşa cum erau creştini sedentarii de peSiret, Mureş, Argeş. Nici hunii, nici slavii, nici cumanii,nici maghiarii, nici mongolii – ca să dăm numai câtevapilde de popoare migratoare – nu erau creştini în acelevremuri. Aşadar, creştinismul nativ şi sedentar (încă şicasnic, spunea la 1859 Alecu Russo) este una din calităţilecele ma importante care îi deosebeşte pe români dealte naţiuni. Cum să ne lepădăm de creştinismul nostrunativ după ce nu ni l-au putut lua nici migratorii, niciimperialii din secolele XIV-XIX, nici teroarea şi genocidulateist comunist, poate cel mai agresiv răsunet alMarii Migraţii? Cum să ne lepădăm de vetrele noastrestrămoşeşti întemeiate pe credinţă şi iubire? Cum să numai fim noi?” (P. 100-101).Cartea lui Andrei Vartic ar trebui să ajungă pe masacât mai multor români, de dincoace şi de dincolo dePrut. Ea este un tragic şi sublim strigăt, un ecou - inspiratde Sfintul Duh! - la uriaşul tunet eminescian.98 Imaginea Republicii Moldova în străinătate

literatura artisticăCiocan, Iulian. Než zemřel Brežněv / Iulian Ciocan ;trad. de George Našinec. – Praha : Dybbuk, 2009. – 125 p.În ultima vreme, una dintre temelepredilecte ale romancieriloreste viaţa sub comunism şi e firescsă fie aşa, căci întregul nostru imaginareste determinat de lumea decare ne-am despărţit cu aproapedouă decenii în urmă.În acest sens, una dinte cele maiplăcute surprize din ultima vremene-o prilejuieşte criticul Iulian Ciocan,publicându-şi romanul Înaintesă moară Brejnev (Editura Polirom,2007), care a fost tradusă de GeorgeNašinec în limba cehă şi a ieşit desub tipar la Editura “Dybbuk” dinPraga în anul 2009.Ca să înţelegem mai multe despreresorturile acestui fuleu teoretizant– câteva cuvinte despre autor. IulianCiocan, născut în 1968 în oraşulChişinău, este absolvent al Facultăţiide Filologie a Universităţii „Transilvania”din Braşov, unde i-a avutca profesori pe Gheorghe Crăciun,Virgil Podoabă, Alexandru Muşina,Andrei Bodiu. Studiu şi teorie literară,şi aceste două teme majore le-avădit în două cărţi – Metamorfozenarative (1996) şi Incursiuni în prozabasarabeană (2004), ambele apărutela Editura ARC din Chişinău. Apublicat proză scurtă, articole de criticăliterară şi de opinie în revisteleContrafort, Sud-Est, Basarabia (RepublicaMoldova), Familia, Observatorcultural, Secolul 21 (România)şi Labyrint (Cehia). Este comentatoral postului de radio Europa Liberă,membru al Uniunii Scriitorilor dinRepublica Moldova şi al UniuniiScriitorilor din România, membrual PEN-Club din Republica Moldova.Şi, aşa cum observă şi AndreiBodiu în prefaţa volumului Înaintesă moară Brejnev (Polirom, 2007) afost puternic influenţat de regretatulGheorghe Crăciun, un mare scriitorşi profesor, cunoscător şi prieten aliteraturii tinere din Basarabia.În cartea menţionată este datăimaginea de ansamblu a „comunismuluidomestic”. Dar cum aratăacest „comunism de bucătărie”?Meschin, jalnic, trivial şi deprimant,tragic fără strălucire, grotescşi melancolic de bună seamă. Autorulîşi asumă din start identitateacu personajul principal, Iulian,împrumutându-i propriul nume şitrăsăturile fizice, se pune în relaţiedirectă cu atmosfera de falanstercomunist în care îşi plasează figuranţii,şi îşi dedică volumul părinţilorsăi, „alături de care am trăitacest „roman” (“Mým rodičüm,vedle nichž jsem tento “román”prožíval”).Înainte să moară Brejnev este unroman scurt şi dens, care se citeştecu plăcere. Lumea este cea a Moldovei,parte a marii Uniuni Sovietice.Nu ştim dacă este chiar unroman, mai degrabă o suită de nuvelelegate între ele prin personajecare interferează. Aceste „întâlniriinvoluntare” reprezintă principalasubtilitate a compoziţiei. Spotulautorului decupează o serie de caractereumane: ştabul anilor ’80,veteranul îndoctrinat, proletarulşi soţia lui, abrutizaţi de muncă şide alcool, progeniturile blazate şidebusolate ale nomenclaturii departid, ţăranul complexat ajuns laoraş etc. – un eşantion semnificativpentru societatea vremii. Trăsăturilorcunoscute ale comunismuluiromânesc, Iulian Ciocan le adaugăelemente originale, specifice uneirepublici sovietice, şi anume atitudineacolonială, discriminarea şimarginalizarea populaţiei autohtoneromâneşti, expediată în jargonulstrăzii în termeni ca „bîki” (boi)sau „mulî” (catâri).Altfel spus, acesta este un microromandespre microlume înmicrosituaţii, un amalgam care îşipropune să sondeze cotidianul sovietic.Sunt doar ”raze” literare pecare scriitorul le aruncă în trecutpăstrând în acelaşi timp legătura cuprezentul. “Mnĕ se vymítat vnitřníbĕsy vůbec ne daří. Proto k nimpřistupuji, sotva ovládám svůj nepokoj,a nechávám je promlouvat,když píšu. Mám dojem, že jedinĕtakto lye minulost snést a pochopit”(P. 115)(”Eu nu reuşesc nicidecumsă-mi exorcizez propriile fantome.De aceea mă apropii de ele, abiastăpânându-mi neliniştea, şi le las săvorbească în timp ce scriu. Am impresiacă numai aşa trecutul poatefi suportat şi înţeles”). Mai clar încă:“Tam, v sovĕtské minulosti, zůstalprvní a nejdůležitĕjší “úsek” méhoživota – dětství. Kdybych nebylsovĕtské dítĕ, psal bych teď možná opřechodném období, anebo bych sivymýšlel narativní svĕty. “Šťourám”se v sovĕtské minulosti, protože másoučasnost nese hlubokou “stopu”této minulosti. Odhlédneme-li odhor proletkultovské a prosovĕtské literatury,můžeme snadno konstatovat,že sovĕtská skutečnost zůstávádosud “pole neorané”, svĕt téměřneznámý. Solženicyn a další tohomnoho napsali o hrůzné, orwellovskésovĕtské skutečnosti, o realitĕdeportací a gulagů. Méně se toho vío všednodennosti zdánlivé prosperitya klidu, o absurdní, groteskní,občas I zábavné “fasádĕ” tragična,oné fasádĕ, kterou tak svĕdomitĕleštili proletkultovci a která se stalalákavou i pro nĕkteré přesycenéImaginea Republicii Moldova în străinătate 99

literatura artisticăobyvatele Západu”.(P. 116) (”Acolo,în trecutul sovietic, a rămas primaşi cea mai importantă ”secvenţă” avieţii mele – copilăria. Dacă n-aş fifost copil sovietic, aş fi scris, poate,numai despre tranziţie sau aş fi inventatlumi narative. ”Scormonesc”în trecutul sovietic fiindcă prezentulmeu conţine ”urma” adâncă a acestuitrecut. Dacă facem abstracţie demormanele de literatură proletcultistăşi prosovietică, putem constatacu uşurinţă că realitatea sovieticărămâne încă un ”teren nedefrişat”,o lume cvasinecunoscută. Soljeniţînşi alţii au scris mai mult despre orealitate sovietică terifiantă, orwelliană,cea a deportărilor şi a GU-LAG-urilor. Mai puţin se ştie desprecotidianul aparentei prosperităţişi linişti, despre ”faţada” absurdă,grotescă, uneori amuzantă, a tragicului,acea faţadă care - lustruită cuacribie de proletcultişti – deveniseîmbietoare chiar şi pentru unii occidentaliîmbuibaţi”). Iată cea maibună descriere a romanului. Carteatrebuie să onoreze, aşadar, o sarcinăterapeutică şi, în acelaşi timp, săelimine un gol.Romanul nu are ambiţia de adepune mărturie despre realitateacruntă experimentată în anii ‘80, cidoar tentează să prezinte, cu subiectivitateasumată, adevărul martorului.Cele zece capitole, cu statut independentaproape, fiecare aducând înprim-plan alte şi alte destine, aruncălumini diverse asupra aceleiaşi realităţi,fără a o deforma însă.Fiecare capitol valorifică un cazîntru totul plauzibil. Fie că estevorba despre viaţa lipsită de indulgenţăa unei familii nevoite să sebucure de “Confortul” unei garsonierede 15 m2 sau de cea tihnităa unui nacealnic (activist, altfelspus), hărţuit de păcatele tinereţei,de dezamăgirile unui veteran derăzboi care resimte primele fisuri înlumea sovietică, totul mărturiseşteo apăsătoare lipsă de perspectivă,un univers închis.Iulian Ciocan reuşeşte să obţinăun efect de autenticitate, mobilândintimitatea celor pe care îi portretizeazănu ca un autor care vrea săimpună din start o anumită opinie,ci lăsându-i pe cititori să aleagă, săjudece, să aşeze pe o scală afectivăchipuri umane şi întâmplări. Indiferentde condiţia lor socială, personajelelui Ciocan îşi scot la ivealăumanitatea traumatizată, vulnerabilităţilejenante, reversul umbros,conştiinţa încărcată.Fiecare erou al lui Iulian Ciocaneste un agent al realităţii din epocastagnării brejneviste, având o poziţiespecifică din care contribuie lamenţinerea stabilităţii sistemului,sau din contra, la crearea unor situaţiide criză. Personajele se mişcă şitrăiesc firesc, au dramele lor personaleşi, de regulă, nu se supun uneietichete rigide. Ele au o disponibilitateaproape dostoievskiană de asuferi, de a privi realitatea interioarădrept în faţă. Ne vom opri asupracâtorva astfel de cazuri, pentrua ilustra modul de viaţă şi de gândirea personajelor.Iulian, protagonistul, locuieştecu părinţii săi într-un apartamentde numai 41 de metri pătraţi. Spaţiulstrâmt îi obligă să facă tot felulde ajustări şi permutări de mobilă,apoi când vine să trăiască la eio mătuşă de la ţară, baba Sanea,lucrurile se complică şi mai tare.Certurile şi exploziile de nervi numai contenesc. În aceste condiţii,decizia mamei de a-şi face un avort,impusă de nevoile materiale ale familiei,îl răneşte profund pe Iulian:„S tatínkem jsme to zvážili...bylo bypro nás tĕžké, kdybys mĕl teď bratříčka,budeš ho mít „za nĕjaké dvatři roky“..., řekla mu matka a mnulasi přitom ruce rozčilením.Ta slova se mu zaťala do srdce.Způsob, jakým je matka vyslovila,ho přesvĕdčil, že nebude mít bráškuani ségru nikdy, že bude celý životsám. Jedné bezesné noci mu vzklíčilav hlavĕ ještĕ dĕsivĕjší myšlenka:vyplývalo z toho, že nenarodítse před bratříčkem odsouzeným kzáhubĕ, nebyl by ani on. Žije jemproto, že byl první. A to, že přišel nasvĕt jako první, bylo dílem náhody,kterou nemohl naplánovat ani generálnítajemník KSSS. Existuje tudízurčitá skutečnost, nezávislá nanaší vůli, která citelnĕ o třásá víruv zářnou a předvídatelnou budoucnost“.(P. 12) („Am cântărit împreunăcu taică-tău… ne-ar fi greudacă ai avea acum un frăţior, dar îlvei avea peste vreo doi-trei ani…”, îispuse mama, frământându-şi mâinile.Cuvintele acelea l-au fript lainimă. Felul în care mama le pronunţaseîl convinsese că nu va aveaun frate sau o soră niciodată, că vafi singur toată viaţa. Într-o noaptealbă îi încolţi în minte un gând şimai înspăimântător: reieşea că n-arfi existat nici el dacă nu se năşea înainteafrăţiorului său sortit pieirii.Era viu doar pentru că era primul.Iar faptul că era primul ţinea dehazard şi nu putuse fi plănuit nicichiar de secretarul general al PCUS.Exista, prin urmare, o realitate independentăde voinţa noastră, cezdruncina simţitor încrederea întrunviitor luminos-previzibil.”Erou al patriei, adevărat simbol alvictoriei comunismului asupra hitlerismului,Polikarp Feofanovici,veteranul din Shnilée rajče (“O roşiestricată”), bunăoară, este una dininstanţele moralizatoare ale epocii.Faptul de a fi luptat la Stalingradsau Berlin îi oferă o poziţie privilegiatăîn sistemul discursiv sovietic:de a fi purtător al adevărului istoricşi moral, de a fi instanţa legitimatoarea regimului, de a fi trecutul“adevărat” din care, în mod necesar,se naşte prezentul… Dar, dupăce primeşte o roşie în chelie şi sesimte lezat în calitatea sa de erou,se trezeşte la realitate şi încearcă săsuporte povara vinovăţiei: uciseseîn război un prizonier german, iaracum pricepe că starea de fapt estemult mai nuanţată decât o prezintăpropaganda: a murit un om, nu unhitlerist. Este un mod de a afirmacă valorile umane sunt mult maiimportante decât orice false utopii.„Shnilé rajče, vržené z pátéhoposchodí panelového domu sezručností příznačnou pro dobréhozamĕřovače, se rozpláclo přímo naholé, blýskavé lebce Polikarpa Feofanoviče.Čerstvĕ penzionovanéhoveterána na okamžik přepadl ukrutnýstrach, který se vzápĕtí promĕnil100 Imaginea Republicii Moldova în străinătate

literatura artisticăv stud a zmatenost z toho, že mu poobličeji a po krku stéká cosi vazkéhoa smrdutého. Připadalo mu, že jeterčem pohledů všech”....”Rázem se rozpomnĕl, že VenjaminNikanorovič, obránce Stalingradua přítel, se kterým hrával dominoanebo jezdil do Ggidighici na ryby,si občas stĕžoval, že ho za bílého dne„bombardují” smradlavými vejci ashnilými rajčaty. Polikarp Feofanovičsi teď uvĕdomoval, že podcenilspolečenskou závažnost celého případu.Bohorovnĕ přehlížel neuctivéchování, které by ho mĕlo normálnĕznepokojovat: dĕti – dozajista pionýřinebo komsomolci – zesmĕšňovalyveterány sovĕtské armády”.(P. 19)(“Aruncată de la etajul cinci al blocului,cu îndemnarea caracteristicăunui bun ţintaş, roşia stricată explodăchiar în capul chel ş ilucios al luiPolikarp Feofanovici. Preţ de o clipă,veteranul-de-curând-pensionat fucuprins de o spaimă puternică, preschimbatăimediat în jenă şi uluialăde vîscozitatea puturoasă ce i se prelingeape faţă şi pe gât. Îi venea săintre în pământ. I se părea că e ţintatuturor privirilor.”…”Îşi aminti brusc că VeniaminNikanorovici, apărătorul Stalingraduluişi prietenul său cu care jucadomino sau pleca la Ghidighici săpescuiască plevuşcă, se plângea uneorică e “bombardat” ziua-n amiazămare cu ouă clocite şi roşii stricate.Polikarp Feofanovici constata acumcă nu luase în serios un fapt nici pedeparte inofensiv. Ignorase cu seninătateo impietate care în mod normaltrebuia să-i dea de gîndit: niştecopii – care nu puteau fi decît pionierisau comsomolişti – îşi băteaujoc de veteranii Armatei Sovietice.”).În povestirea Sen Ionela Pîslariho(Visul lui Ionel Pîslaru), Ionel Pâslari, lucrează hamal la uzina “Vibropribor”şi stă cu familia într-uncămin sordid, în care bucătăria şibaia sunt la comun – suficient pentrua reda promiscuitatea vieţii „laruşi”. Anostul existenţei pe care oduce îi este tulburat de pasiunea sapentru Veronica Lapteacru, învăţătoarede literatură moldovenească,dorită pentru nurii săi de întregcăminul, dar accesibilă doar şefilorde partid. Adulterul la care viseazăIonel Pâslari are pentru el valoareaunui act de emancipare.Grişa Furdui, vărul acestuia (povestireaPříjezd Gríši Furduie (Sosirealui Grişa Furdui)), vine laChişinău să-şi cumpere palton, darîşi iroseşte toţi banii petrecând cuIonel în camera lui şi vizionând unfilm indian la cinematograful “Patria”.Cu toate acestea, umila viaţăde la oraş a rudei sale exercită asupralui Grişa Furdui o adevăratăfascinaţie, îl face să-şi urască, instantaneu,traiul primitiv de la ţară,unde îngrijeşte de animalele de lafermă şi suportă boscorodelile uneineveste rudimentare.În povestirea Nekrolog (Necrologul),nomenclaturistul Pavel FiodoroviciKavrig, adjunct al responsabiluluide ideologie la ComitetulOrăşenesc de Partid, enervat detoanele fiicii sale, căreia i s-a abătutsă se mărite cu Garik – o puşlamairesponsabilă, odraslă de şef şi el –,află dintr-un necrolog de ziar despremoartea iubitei sale din studenţie,pe care o abandonase gravidă.Anunţul mortuar îi declanşeazăun răscolitor proces de conştiinţă.Kavrig îşi va sacrifica orgoliul deapparatcik şi va accepta să suporteinjuriile pe care i le adresează soţulfemeii dispărute – un biet fizician,colaborator al Academiei de Ştiinţe.Mai mult, se împrieteneştecu acesta, în pofida oricărei logici,împăcaţi, amândoi, prin amintireafemeii iubite.În altă povestire Jeřáb ((Macaraua),o gospodină, Dochiţa Barbalat,moare strivită de o macara,care se prăbuşeşte pe neprins deveste. Zbaterea disperată a soţuluiei, Nicolae, în faţa unei morţi atâtde absurde şi nedrepte îşi află unremediu provizoriu în momentulcând acesta realizează că accidentulcu macaraua trebuie să aibă oexplicaţie tehnică şi, neapărat, unvinovat. Ideea că există un vinovatîi redă pofta de viaţă, îl ajută să-şirefacă pierduta coerenţă a realităţii.Omul scotoceşte, spionează şantierulcu pricina, se duce la miliţiesă ceară o nouă anchetă, însă eforturilelui se izbesc de indiferenţa„organelor”: nimeni nu vrea să-şicomplice viaţa dezgropând un cazconsiderat banal.Negăsind o cauză penală a morţiisoţiei sale, tragicul deznodământ îiva revela în cele din urmă lui NicolaeBarbalat o succesiune cvasimetafizică:omul va înţelege subitcă vinovatul de moartea Dochiţeieste… el însuşi, este neglijenţa lui,pentru că descoperă că în toate fotografiilesoţiei sale aceasta aparecărând nişte sacoşe grele – adicăexact ipostaza în care a surprins-oafurisita de macara, căci femeia tamanse întorcea de la piaţă, împovăratăde cumpărături. “Ve zlomkuvteřiny si uvĕdomil, že Dochiţa celýživot nedĕlala nic jiného, než že sevláčela s taškami, vařila, prala navalše prádlo, a do duše se mu vkradlostrašné podezření, že na manželčiněsmrti má vinu on sám...”(P.113) (“Într-o fracţiune de secundăi se relevă faptul că Dochiţa, toatăviaţa, nu făcuse altceva decît săcare sacoşe, să facă mîncare, să frecerufele cu măngălăul şi o bănuialăîngrozitoare i se strecură în suflet,aceea că vinovat de moartea soţieiera el însuşi…”)Dar să revenim puţin la epizodulaccidentului stupid, căci amănuntelenu sunt de neglijat. Ca într-overitabilă proză absurdă, femeia îşiaflă moartea dintr-o cauză mai multdecât anostă: “Jedné zářivé nedělenáhle zemřela důchodkyně DochiţaBarbalatová, když se vracela s plnýmitaškami z trhu. Zpráva o její strašnésmrti zakrátko oběhla celý Kišiněv,dřív než se místní novináři probralize slastné letargie končícího týdne”(P. 105) (“Pensionara Dochiţa Barbalatmurise subit într-o duminicăcu cer senin, pe cînd se întorcea dela piaţă cu sacoşele pline, iar vesteadespre moartea ei înspăimântătoarese răspândi în scurt timp în totChişinăul, înainte ca ziariştii localisă abandoneze dulcea letargie asfârşitului de săptămînă”.) “Jeden znich tvrdil, že Dochiţa Barbalatováviděla, jak se jeřáb hroutí, a byla byzůstala naživu, kdyby neváhala, jestliImaginea Republicii Moldova în străinătate 101

literatura artisticănemá ty těžké tašky odhodit a dát sena útěk“(P. 105) (…Dochiţa Barbalatvăzuse cum se prăbuşeşte macarauaşi ar fi rămas în viaţă dacă n-arfi ezitat să arunce sacoşele grele şi săfugă.”)Toată demnitatea unui astfel demoment se dizolvă într-o pastă ironică,maliţioasă într-un fel. Astfelde oameni nu au nici măcar privilegiulunui sfârşit onorabil. Nupoţi însă să nu te întrebi ce fel delume este aceea în care gospodineleîşi apără proviziile cu preţul vieţii,transformându-se în maşini de gătit,ce fel de lume este cea în caregrijă pentru stomac devine o obsesie?E foarte simplu : este lumeaprin care au trecut milioane de oameni“înainte să moară Brejnev”.Aliajul de grotesc, dramatic, melodramaticchiar, totul condimentatcu o ironie acidă, când este cazul, reprezintăformula câştigătoare. IulianCiocan a debutat mai mult decâtpromiţător, romanul său fiind unadintre reuşitele clare ale acestui an.Nu lasă fără atenţie cartea conaţionaluluinostru şi periodica cehă.Aşa în pagina Lidovky.cz din 13 iulie2009 apare articolul Brežněv užto má spočítané, care relatează:„Kniha moldavského autora IulianaCiocana bude potravou předevšímpro ty, kteří se rádi označujíjako „Husákovy děti“.Kdo vyrůstal v 80. letech, pamatujesi, že v Sovětském svazu se nejenpilně pracovalo, ale v Kremlu se rovněžčasto umíralo. Brežněv zemřel vroce 1982 (ten rok bylo mistrovstvísvěta ve fotbale a vyhráli Italové včele s Paolem Rossim), Andropov vroce 1984 (tehdy se mistry Evropystali fotbalisté Francie v čele s MichelemPlatinim) a o rok pozdějiČerněnko (tenkrát dal Jiří Šejba vefinále proti Kanadě hattrick a našihokejisté se stali mistry světa).Moldavský prozaik Iulian Ciocan(1968) ve své knize dochází jenk úmrtí prvního z generálních tajemníkůÚV KSSS, jak ostatně naznačujetaké velmi chytlavý název.Ale i Iulian z povídky Škola se zajímáo sport: „Iulian chtěl sledovathokejové utkání mezi výběry Sovětskéhosvazu a Československa, aleotec mu televizor vypnul, posupněsi ho změřil a poručil mu, aby se šelpřipravovat na oslavu.“To ale zas neznamená, že bychlapec nebyl dostatečně politickyuvědomělý: „... toho šedého chladnéhodne se Iulian chtěl hlavněpřesvědčit, že je generální tajemníkzdráv, že předpovědi štvavých hlasůbyly jen nestoudné lži... Matkaokamžitě zareagovala: ,Ten už tomá spočítané...‘ Iulian cítil, jak se vněm něco hroutí.“ První úsek méhoživota Kniha Iuliana Ciocana je porománech Petra Cimpoesa či NormanaManey další rumunsky psanédílo, které nyní vyšlo česky. A takrozšiřuje tuto zdravou a svým způsobemlogickou - od stálého hleděnína západ už bolel krk - módu.V poslední době se totiž na českýchknihkupeckých pultech vynořilařada překladů z maďarštiny, polštiny,rumunštiny i bulharštiny. Atakový Chuligánův návrat NormanaManey, Okrsek Sinistra ÁdámaBodora či Přirozený román GeorgihoGospodinova patří k velmi pozoruhodnýmtextům, jejichž kouzloneodchází se skončenou literárnísezonou.Iulian Ciocan, rodák z Kišiněvaa absolvent Filozofické fakulty Sedmihradskéuniverzity v Brašově, jeznám jako komentátor SvobodnéEvropy. Vydal rovněž svazky literárněkritickýchstudií Proměnynarativní prózy (1996) a Náhledyna besarabskou prózu (2004). V roce2007 se pak rozhodl přejít k praxi apublikoval provázaný povídkový souborNež zemřel Brežněv.Český překlad této knihy se nepřiřazujepouze k východoevropskému„boomu“, ale taktéž k postsovětskéliteratuře. A ačkoliv se jednáo autora teoreticky vybaveného,překvapivě hojně využívá ústředníklišé tohoto „žánru“, totiž dětskýpohled.Proč právě tento „úhel“? Jde oupřímnost v tom smyslu, že autořituto dobu prožili právě jako děti?Nebo umožňuje velmi dobře prohlédnoutabsurdnost a zároveň pomalýkrach vlády jedné strany? Či jeto zkrátka jen velice výhodné z hlediskapřitažlivosti výsledného textu?A neodhalují se v těchto kniháchnakonec kořeny současné infantilizacenašeho světa?Možná by se ale dalo čekat, žeprávě poučený autor si na toto témapřece jen bude umět zajít tak, aby sez těchto klišé - vedle dětského pohleduto jsou také postavy starých lidí- vymanil. To se mu ale nepodařilo.A neuchvátí ani kvalitou, a takjeho povídky rozhodně nedosahujípůsobivosti třeba Báječných let podpsa Michala Viewegha. Zároveň jeale také třeba dodat, že Ciocanovyprózy ničím neiritují. Je to kniha,která neutkví ani výjimečností, aniprotivnou podprůměrností.A v případě Ciocana překvapivěneotráví ani předposlední text snázvem Upřesnění, který je jakýmsi„teoretickým puchýřem“ na těle tétoknihy: „Tam, v sovětské minulosti,zůstal první a nejdůležitější ,úsek‘mého života - dětství... ,Šťourám‘ sev sovětské minulosti, protože má současnostnese hlubokou ,stopu‘ tétominulosti.“Nezbývá než se také postavit dorole teoretizujícího chytrolína a zopakovat:je přece jedno, o čem se píše,důležité je, jak text dopadne. Co setýče knihy Než zemřel Brežněv: nicve zlém, ale ani nic v dobrém”.102 Imaginea Republicii Moldova în străinătate

literatura artisticăDruŢă, Boris. Sub steaua lui David, cu Dumnezeu /Boris Druţă. – Padova (Italia), 2009. – 746 p.Anul curent a ieşit de sub tiparcartea lui Boris Druţă Sub steaualui David cu Dumnezeu. Volumulscoate în lumină tematica comunităţiievreeşti de pe teritoriul Moldovei,mai exact rolul şi aportulacesteea la promovarea culturii naţionale.Subiectul a fost mai rar întâlnitîn literatura autohtonă, dar esteabordat cu multă responsabilitatede autor, care încearcă să readucăîn memorie nişte file dureroase dinistoria neamului.Înainte de a prezenta cartea, nevom referi la datele biografice şicele din activitatea autorului cărţii:Boris Druţă este un scriitor, compozitorşi interpret de limba românadin Republica Moldova.Născut la 5 februarie 1955, în satulIneşti, sectorul Teleneşti, judeţulOrhei (zona de Centru, codreană aRepublicii Moldova). Locuieşte laChişinău. A absolvit Facultatea deDrept a Universităţii de Stat dinMoldova în anul 1980. Profeseazăavocatura. Este membru al UniuniiScriitorilor din Moldova. Autora circa 10 carti de proză, poezie şiteatru şi a două CD-uri muzicale.Din anul 1981 publică literaturăartistică: povestiri, nuvele, poezii,romane, pamflete. Nu a fost membrulpartidului comunist şi nu areapartenenţă la vreo formaţie politică.Consideră că şi-a adus o contribuţieactivă la distrugerea ideologieicomuniste, manifestându-şiactivitatea la crearea unei mentalităţidemocratice, de tip european.Aceste idei le-a promovat şi în publicaţiilesale.Din anul 1990 este Membru alUniunii Jurnaliştilor din RepublicaMoldova.La 1993 devine membru al Uniuniiscriitorilor din Republica Moldova.A publicat câteva cărţi de literatură:1. La Ineasca, Editura “LiteraturaArtistică”, 1989 ( povestiri, nuvele,schiţe);2. O femeie işi cauta...pantalonii,1997 ( schiţe, nuvele, povestiriumoristice, în maniera lui YaroslavHasek);3. Catacomba, 1998 (povestiri,nuvele, cu tematică socială);4. Un jazz pentru mileniul trei,1999 ( abordează probleme interetnice:problema evreiască, romilor,istoria neamului etc. Cartea includeun ciclu de versuri, proză, o piesăde teatru);5. Copiii serenadelor”, 2000 (includedouă romane de proporţii,care oglindesc evenimentele istoriceale Basarabiei de la sfârşitulanilor 20 ale secolului trecut pânăla evenimentele legate de conflictulTransnistrean etc. Al doilea romanAcoperiş de-asupra ploii, oglindeşteviaţa societăţii moldave din anii1970-1980 al secolului XX;6. Sarcofagul, 2000 (include nuvele,poezii, publicistică cu tematicapolitică, observaţii de călătorieefectuate în Armenia la începutulanilor 1990 etc);7. Între viaţă şi moarte, 2001 (esteprima carte de versuri prefaţată derenumitul publicist basarabean NicolaeDabija);8. Luciana, 2002, ( include un romandespre prima dragoste, nuvele,schiţe, arabescuri, publicistică).Scriitorul pregăteşte pentru a publicao nouă carte (Păsări uitate înzbor) ce va include un nou roman,nuvele, schiţe umoristice, arabescuri,poezii, o piesă de teatru etc.)9. Madona din Ineasca, 2004 (nuvele,schiţe umoristice, arabescuri,poezii, o piesă de teatru etc.)10. Basarabia răstignită” (roman),Editura “Detektiv”, Bucureşti,2004 ( o pânză epică ce oglindeşteistoria politică din Basarabiadin anii 1920-1992 cu tot spectrulsocial-politic.11. Flori de dor pentru Şalom,2004, o carte despre intelectualitateaevreiască din Basarabia postbelică.Sunt incluse nuvele, reportaje,poezii dedicate evreilor. Autorullanseazã primele note ale propriilormelodii.12. Madona din Ineasca, 2005,Editura “Pontos”. Cartea includenuvele, poeme dedicate femeilordin satul natal. În carte sunt multiplefotografii cu oamenii satuluidin trecut. Coperta ca şi celelaltecărţi publicate este realizată decătre fiica autorului, Veronica (17ani).13. Cartea Păsări uitate în zbor,editată la Padova, Italia, 2008. Includeun nou roman, nuvele, opiesă de teatru, poezie, arabescuri,publicisticã (volumul de 600 pagini).14. Cartea Sub steaua lui David,cu Dumnezeu, Padova (Italia),2009 (740 pagini). Include materialecognitive şi inedite despre in-Imaginea Republicii Moldova în străinătate 103

literatura artisticătelectualii evrei din Basarabia. Are8 compartimente despre tragediapoporului evreiesc: proză, poezie,piese muzicale, traduceri din poeţievrei martiri.Revenind la cartea Sub steaualui David, cu Dumnezeu, putemmenţiona că scriitorul, nefiind niciistoric şi nici cercetător ştiinţific, aîncercat să studieze file ale poporuluievreu şi să le împărtăşească cititorilor.Această carte este dedicatăîntru totul problemei intelectualităţiievreieşti din Basarabia. Multemateriale au fost culese din reviste,enciclopedii, din internet. Unelefile sunt inedite. Întâlnindu-se cureprezentanţi ai intelectualităţiievreieşti din Basarabia, scriitorula studiat unele capitole ale istorieiacestui popor din ţinut, cercetândistoria tragediei poporului evreuîn timpul celui de-al Doilea RăzboiMondial (1939-1945), au fostfăcute deplasări prin localităţileMoldovei şi a Ucrainei, pe urmelecatastrofei. A fost studiată şi temadurută: problema cimitirelor dinBasarabia. Apoi au fost descrisemulte portrete ale intelectualilorde la noi care au adus o contribuţieenormă la dezvoltarea vieţii spiritualeşi economice a Basarabiei. Înaceastă carte se vor mai găsi şi povestirilescriitorului şi multe poezii,chiar şi piese muzicale.În această carte autorul s-a străduitsă arate luminosul, sublimul şifrumosul unei etnii, care se îmbinăarmonios cu celelalte etnii din Basarabia.Cartea este compusă din 8 compartimente(istoria poporuluievreu, problema Holocaustului,portrete ale intelectualilor autohtonievrei, o povestire de proporţie(“Doroteea”), versuri, note muzicale,cântece evreiesti etc.Capitolul unu, Evreii, conţine unmaterial cognitiv, folositor pentrucititorii basarabeni de a cunoaştemai multe despre poporul evreu:originea poporului evreu, despreoriginea genetică, diaspora evreilor,limbile şi cultura evreiască dindiasporă, legea israileană, evreii înraport cu religia iudaică, despre sionismş. a.Capitolul doi, Ţara făgăduinţei,ne face cunoscuţi succint cu istoriastatului Israel, ţara dorului, ţara visului,ţara gloriei, ţara durerii poporuluievreu.Tot în acest capitol putem facecunoştinţă cu muzeele din Tel Avivşi din împrejurimi : Muzeul Arheologic„Beit Miriam”, Muzeul Bibliei,Muzeul de Artă Herzliya, MuzeulArmatei, Muzeul de Artă Rusă,Muzeul Diasporei şi multe altele.Ideea energicului şi neobosituluiscriitor Boris Druţă de a insera înpaginile acestei cărţi crâmpee dinviaţa evreilor acestui meleag estesalutată şi demnă de toată lauda.E ştiut că moldovenii sunt un poporcuminte, tolerant, binevoitorşi ospitalier. Eu au trăit totdeaunaîn pace şi buna înţelegere cu reprezentanţiialtor etnii. Această prietenie,colaborare, îmbogăţire reciprocăeste urmărită cu atenţie şi finspirit de observaţie de către autorulacestei cărţi, aducând în prim planpersonalităţi ale acestei etnii careau contribuit la prosperarea Moldovei.În paginile adunate în capitolultrei Portrete de ieri şi de azi ale intelectualilorevrei, putem afla datedin viaţa şi activitatea intelectualilorevrei: sculptorul Iosif Kitman;compozitorul, muzicianul, cercetătorulmuzicii moldoveneşti şi evreieşti,autorul a mai multor cânteceşi aranjator de melodii, participantla Marele Război pentru ApărareaPatriei, Om emerit al artelor din RepublicaMoldova - Zinovi Stolear;remarcabilul om de cultură şi scriitorde limbă română din RepublicaMoldova – Anatol Gujel; poetulde limbă rusă – Mihail Finkel; marelescriitor Ihil Şraibman; intelectualulde marcă al lumii savante dinBalcani, pentru că este specialist înlimbile balcanice – Marcu Gabinschi;artistele Reghina Sandler, GhitaStrahilevici, Nelly (Ninel) Camenevaşi compozitoarea Zlata Tcaci;poetul Liviu Deleanu; scriitoareaşi traducătoarea Baca Deleanu;poetul Iurie Barjanschi; scriitorulBoris Sandler; poetul Paul Mihnea;poeta, ziarista şi traducătoarea MiroslavaMetleaeva; doctor habilitatîn istorie, profesor, conducătorulsecţiei istoriei şi culturii evreilordin Moldova al Institutului minorităţilornaţionale al Academiei deŞtiinţe – Yacov Copanschi; sculptorulLazăr Dubinovschi; autor deromane istorice – Anatol Kogan;scriitorul de limba rusă din MoldovaMihail Hazin; muzicianul BorisDubossarschi; ziaristul şi crainiculde limba idiş la radioul naţional dinChişinău, pianist, concertmaistru,activist pe tărâm muzical, profesorla Academia de Muzică, Teatru şiArte Plastice „G. Muzicescu”, conducătorulrevistei radiofonice „Idişlebn” (Viaţa evreiască) – SergoBenghelsdorf; arhitectorul SemionŞoihet; cercetători, bun cunoscătoral literaturii universale, bibliofil experimentat– Sara Şpitalnik; lingvistul,dialectologul-romanist, specialistîn geografia lingvistică, doctorhabilitat, membru corespondent alAcademiei de Ştiinţe din RepublicaMoldova – Rubin Udler şi alţi intelectualice au contribuit la dezvoltareaculturii în Moldova.Capitolul patru, Crinii negri,dezvăluie filele tragice din istoria104 Imaginea Republicii Moldova în străinătate

literatura artisticăpoporului biblic, istorie plină defile tragice în calea sa milenară substeaua lui David cu Dumnezeu...Un loc important în această carte,îl ocupă capitolul File de istorieteleneşteană, unde autorul face odescriere succintă a târguşoruluiTeleneşti, aşezat printre dealuri,împădurite şi coline pitoreşti dininima Basarabiei, face descopeririinteresante, pe care ni le oferă,despre toponimia acestei localităţi.„Primul act istoric în care se vorbeşteclar despre Teleneşti, aşezatpe malul râului Ciulucul Mic, dateazăcu anul 1611. Un alt factorcare a determinat dezvoltarea localităţiica târg a fost hrisovul din1796 al lui Alexandru Ioan Calamachi,prin care aici se întemeiazăun târg cu 6 iarmaroace pe an, cuînlesniri – pentru a strânge străini.Nu este exclus că tocmai aceste privilegiiau contribuit la dezvoltareaoraşului ca târg.”. (P. 386)În acest capitol a fost făcută încercareade a însăila, cu tot coloritullor pestriţ, chipurile şi caractereleinconfundabile a personalităţilorde naţionalitate evreiască, pe care aavut norocul autorul să-i cunoascăîncă din copilărie şi în anii de şcoală,dar şi din mărturiile părinţilorşi bunicilor. „Recapitulând anii copilăriei,ne amintim cu drag oameniicare ne-au propulsat devenirea,contribuind la formarea noastrăfizică şi morală. Meditând în profunzime,ajung la concluzia că uniidintre oamenii cunoscuţi în copilărieau constituit adevărate lecţii deomenie, pe care mintea nu le poateda uitării, iar conştiinţa le rămânemereu recunoscătoare”. (P. 441)Tot aici, în Jurnalul de adolescenţăsunt date câteva poezii scrise cuvreo 35 de ani în urmă, pe vremeacând era un adolescent romantic laŞcoala Internat din Teleneşti. „TrezeştiimensitateaCu vise-nrourateÎn zorii dimineţiiLa culmile de vânt!Iubirea se-nfiripăÎn clipa scumpă-a vieţiiŞi peste-adolescenţăRăsare-un soare blând!Prin ramuri de pădureAleargă căprioareSpre lacul VeselieiTe face să zâmbeşti!Un tremurat de strunePe-o tainică vioarăCu flori multicoloreE-o Zână din poveşti.Răsai din întunericPe valuri de scânteieRenaşte iar trecutulCu-al gloriei erouCăci tot ce se-ntâlneşteÎn clipa primăveriiAcordul simfonieiŞi mâine va fi nou!” (1972) (Simfoniacopilărească, P. 454)Capitolele Poesis şi Proză nearuncă în vâltoarea operei scriitoruluiBoris Druţă.„De ziua Îngerului tăuEu o să-l rog pe DumnezeuSă-ţi fie tot ce este dorMereu un Păzitor!De ziua Îngerului TăuCa mama la copilul meuChiar dacă-ţi cărunţeşte tâmplaRămâi pe veci femeia-mi sfântă!În zbuciumul de căutareTu ţi-ai ales a ta cărareÎntr-o zâmbire cu un ZeuE ziua Îngerului tău!Eu ştiu că locul meu e golÎn viaţa ta de-al păsări stolDar mă întorc la Eul meuDe ziua Îngerului Tău!” (Deziua ta, P. 484)Ne lasă plăcut surprinşi capitolulPiese muzicale, în care Boris Druţăse manifestă ca compozitor şi textier.Imaginea Republicii Moldova în străinătate 105

literatura artisticăTARLAPAN, EFIM. La cules de...TarlaPoante / EfimTarlapan, Emil Ianuş ; caricatură de Radu Bercea. – Suceava: Editura “Lidana”, 2009.La Suceava, la Editura “Lidana”,a ieşit de sub tipar o nouă carte aepigramistului nostru Efim Tarlapan.Aceasta nu e o carte obişnuită,ci este o carte în tandem, sau maibine zis, un trio literar-artistic.Jumătate din volum, ce cuprinde155 de pagini, ca şi multe alte volumeale lui Efim Tarlapan, are şi elun titlu specific spiritului său novator,deşi, în general vorbind, dedata aceasta se înscrie în seria celorcare îşi creează un titlu de cartepornind de la numele său, cum ar fi“Tarlapoante”. E un titlu foarte inspirat,ştiind că aproape orice vorbăde duh a lui Efim Tarlapan esteo poantă. De aceea credem că autorulne invită să-i culegem poantele,ştiind că ele ne vor delecta şi înacelaşi timp ne vor face să tresărimla originalitatea lor, foarte greu deegalat.A doua jumătate a volumului cuepigrame este semnată de un altepigramist cunoscut de noi, dar depe meleaguri sucevene, Emil Ianuş,este amuzantă. Puţine cărţi sunt deacest mod.Se merită de subliniat faptul, căfiecare epigramă este scrisă pe o“carte de joc” şi este însoţită de cătreun desen-caricatură semnat deRadu Bercea. Textul dublat de însemneleplastice, care interpreteazăgrafic gândul autorilor, sporeşte receptivitateacititorului.Consecvent cu sine, omul EfimTarlapan a rămas aproape neschimbat.A rămas acelaşi umoristmilitant pentru o cauză nobilă –Marea Unire, dar şi tare înverşunatîmpotriva imposturii şi a dereglărilorsocial-politice sau umane.România mea, creştina“Cine te loveşte peste un obraz,întoarce-l şi pe celălalt”.„După ce-a primit o labăPeste faţa basarabă,România mea, creştina,A întors şi...Bucovina”. (P. 64)Basarabenii şi cădereaImperiului sovietic”Doamne, da, imperiul cadeCu toţi şoviniştii roi!O-ntrebare-nsă mă roade:De ce cade peste noi?...” (P. 80)Se spune că paşaportul pentrueternitate al unui autor sunt creaţiilesale şi de aceea, prin faptul cătextul oricărei epigrame semnatede E. Tarlapan “respiră” parcă prinironia pe care o degajă, se confirmăacest “paşaport”:Curcile”Curcile-n conflict cu câinii,Seamănă cu noi, românii –Au un imn, ca noi, şi ele:“Somnoroase păsărele...” (P. 12)Basarabenii şi guvernanţiiRomâniei”Guvernanţii, pe cât ştim,Cei corupţi (subliniem!)Sunt de-acord să ne unim,Dar să nu ne-amestecăm...” (P.34)Scriitoricească”N-ar fi poate-atât de greaViaţa-mi, literară,De s-ar vinde cartea meaCum se vinde...ŢARA!” (P. 36)O veche dorinţă a lui E.Tarlapaneste exprimată astfel:Statele”Chişinău şi BucureştiDouă state româneşti,Ar fi foarte fericite,De-ar fi...STATELE UNITE! “ (P.52)Viaţa unui scriitor sunt cărţile saleaflate în librării sau în biblioteci şicum acestea însumează aproape 40de volume de autor, 17 antologii şi6 traduceri din literatura universală,putem spune că Efim Tarlapanare o viaţă plină de satisfacţii, toateacestea însemnând o muncă enormă.Citindu-i cărţile, cred că arta luiEfim Tarlapan se exprimă prin respectareatrecutului, trăirea din plin aprezentului şi privirea cam circumspectăspre viitor. Spiritul lucid şiiscoditor l-a singularizat pe E. Tarlapanprintre confraţi. Capacitatealui de a “procesa” faptul încriminatîn epigramă este, aproape, de neegalat,are un simţ al umorului rarisim.Cu fiecare volum lansat spre cititori,Efim Tarlapan lasă urme adânci înliteratura epigramatică actuală, intrândîn constelaţia creatorilor noştriexponenţiali.106 Imaginea Republicii Moldova în străinătate

literatura artisticăTRAIANUS. Inborn into eternity / Traianus. – Ottawa :Lucian Badian Editions, 2009. – 40 p.În Canada, la Editura “Lucian Badian”, a ieşit de subtipar cartea conaţionalului nostru, scriitorului TraianusInborn into eternity.Înainte de a semnala apariţia acestei cărţi, vom treceîn revistă viaţa şi activitatea lui Traianus (alias TraianVasilcău)Traian Vasilcău s-a născut la 2 aprilie 1969, în satulViişoara, r-nul Edineţ, sat ce, dă mâna peste Prut cuMitocul Botoşanilor, părinţii – Varvara şi Nicolae.A absolvit în anul 1993 Universitatea Pedagogică deStat “Ion Creangă” din Chişinău, Facultatea de Istorie şiEtnologie. A fost participant activ, încă din timpul studenţiei,la Mişcarea de Eliberare Naţională, fapt pentrucare e admonestat şi persecutat de organele securităţiide atunci. În acea perioadă fondează Cenaclurile literar-muzicaleşi social-politice “Sol” (Leonard Tuchilatu)şi “Clopotarii”. Se implică, împreună cu membriiCenaclului “Clopotarii”, în campania electorală întrususţinerea lui Nicolae Costin (Frontul Popular dinMoldova).Preşedinte-fondator al Societăţii Culturale „PasăreaPhoenix”. Fondator şi editor al Revistei literare Phoenix(2004-2007). Producător autorizat al Festivalurilor-naţionalede muzică uşoară Maluri de Prut şi SteauaChişinăului.Poet, eseist, traducător, libretist, textier. Membru alUniunii Scriitorilor din Moldova. Autor a 27 volumede versuri, eseuri, poezii pentru copii, traduceri şi textepentru cântece, cărţi apărute la Chişinău, Bucureşti, Timişoara,Craiova etc.Apariţii editoriale: Poemele regretelor târzii, ed. Lyceum,Chişinău,1995;Risipitorul de iubire, ed. Lyceum, Chişinău,1995;Un clopot pentru Basarabia, ed. Lyceum,Chişinău,1996;Zeii nu mor în cer, IFC, Chişinău,1998;Spitale pentru îngeri, IFC, Chişinău,1998;Potopul Cultural, IFC, Chişinău,1999;Sinceritatea ca Sentinţă, IFC, Chişinău,1999;Poeme de pe timpul tăcerii de aur, Abeceluş, Chişinău,1999;Ziua poznelor frumoase, versuri pentru copii,Abeceluş, Chişinău, 1999;Prăbuşit în flori, IFC, Chişinău, 2000;Anna Ahmatova, Ivan Bunin. Versiune românească”,ed.1, IFC, Chişinău, 2000;Colindă pentru niciodata mea”, Augusta, Timişoara,2000;Moartea în Premieră, Pasărea Phoenix, Chişinău,2001;Cerul scris cu stele, versuri pentru copii, Pasărea Phoenix,Chişinău, 2001;Literă din Dumnezeu, Scrisul Românesc, Craiova,2001;Regele învins, Eminescu, Bucureşti, 2001;Demisionarea din umilinţă, eseuri din Mahalaua Nebunilor,ABC, Chişinău, 2003;Nafura deşertăciunii”, sonete, ABC, Chişinău, 2002;Miracolul tristeţii se amână”, colinde în 2 vol., Eminescu,Bucureşti, vol. I-2002; vol. II-2003.Atentat la Veşnicie, maxime şi recviemuri, (poeme-ndouă versuri şi-ntr-un vers) (2000-2005),”Phoenix”,Chişinău, 2006;Atentat la Veşnicie, maxime, reflecţii, recviemuri, ed.a 2-a, adăugită, “Grafema Libris”, Chişinău, 2007;Ciocârlia cântă fără tălmăciri, versuri pentru copii,“Grafema Libris”, Chişinău, 2007;Din Cartea Copilăriei, versuri pentru copii, “GrafemaLibris”, Chişinău, 2008;Anna Ahmatova, Ivan Bunin. Versuri tălmăcite deTraianus : ediţie nouă, Academia de Ştiinţe a Moldovei,Chişinău, 2008 (editată din iniţiativa şi cu suportul GuvernuluiMoscovei);Eternul Înnăscut, “Lucian Badian Editions”, Otawa,Canada, 2008;Regăsit în Cer (Trilogie) 2000-2007, “Junimea”, Iaşi,2009;Când s-au fost spus îngerii, psalmi, “Epigraf”, Chişinău,2009;Inborn Into Eternity, “Lucian Badian Editions”, Otawa,Canada, 2009.Premii: Premiul săptămânalului „Literatura şi arta”,2001;Premiul Centrului de Cultură „Sergiu Grossu”, 2002;Premiul pentru cea mai citită carte a anului în Topulcărţii.Cartea este pentru Traian Vasilcău ca o lumină şi obucurie, asemenea unei revelaţii divine. A sorbit învă-Imaginea Republicii Moldova în străinătate 107

literatura artisticăţătura creştină din gura mamei sale, moştenind o credinţăputernică pe care şi-a întărit-o prin lecturi bibliceşi morale. În acest sens el a fost şi este un autodidactautentic.De o modestie ieşită din comun, de o blândeţe imaginabilăîn aceste vremuri, pline de criză, Traian stârneşteîn noi dorinţa de a fi mai buni, mai încrezători,mai puri.“My parents new names are of flowers,And freed of fireflies and grassThey will come to my birthday – asking –Hand in hand with cranes’nostalgia?My parent have become wonders,It rains in their world, as well , their sky is joyfulAnd I feat that , flooding buildings, the rainWill demolish the whole city.Every love is an eternal seasonAnd I wain for the rain to cease, warm asThe cry of the flowers knowing thatThere are huge undefeated barricades in me”. ( P. 5)Traianus este un scriitor complect şi complex, poemelelui izvorăsc direct din credinţă, din conştiinţa religioasăpură în continuă legătură cu Dumnezeu.Mergând pe firul textelor biblice, „ajutat de SfântulDuh“, poetul vrea ca prin aceste poeme, prin versurilesale, să salveze „sufletele celor necredincioşi“, prinexemplul propriu, prin condamnarea personală pentrucă Iisus a venit în lume să cheme pe cei păcătoşi la pocăinţăşi la mântuire.„Presently , I liveMy daily future.There is no songMore wonderful than clouds.Nor there is a sadder dayWhen, Jesus Christ,We chose deathAs our president.” (P. 37)Hulit şi blestemat de unii, preţuit şi iubit de mulţi,va înfrunta cu seninătate şi tăcere, şi contestările, biruindprin cărţile şi înţelepciunea sa, în care se exprimăveşnicile adevăruri, izvoare de bunătate, pace şi întăriresufletescă pentru toţi iubitorii de limbă şi cultură românească.“I am death’s chosen. A poet!I will become soon the dear curseOf blooming clay, and obsolete,I will live in your memory,Quivering when touched,Book of wounds - has painfully become.Am I an offering to the faithful words?No, something else. What else? The silence!In the sea of perfume of my own deathI always swim, it is easy and it is hard,But I am happy that I have tamed the painAnd now, being my voice, I am God!”(Book of Wounds, P. 38)Creaţia lui Traian Vasilcău este impregnată de personalitateasa ce alternează între eleganţă, suavitate şio energie care răzbate dincolo de fiinţa sa, demonstratăde pasiunea lui pentru literatură, care l-a atras de timpuriuşi dragostea pentru Dumnezeu.Prin psalmii săi, de-o fervoare regizată cu înalt harliterar, Traian Vasilcău se probează a fi unul din cei maiînsemnaţi poeţi religioşi ai literelor noastre.“There is so much sacrifice of amen in graves.I walk into the sky’s country, dressed in pain.I fly through myself and words, every day.I resurrect and perish.Unuttered silences, I am dusk without you.I drink the barren from my wounds as if a drug.Moon’s tear – the sun, has passed through my eyesTowards my mouth – a lake.I am a temple of chaos, ancient and eternal,I shudder to get free of mortality as if of dreamAnd invite myself to be altar and candle at dinnerIn paradise”. (Murmured Psalm, P. 8)Poezia lui Traian Vasilcău este...calea sufletului, educaţiespirituală şi îndemnul vădit de a-l iubi pe BunulDumnezeu şi a-i cere iertare şi viaţă veşnică, prin mântuire.“Celestial hospital is everybody’s God.They enter it , as if for the forst time.Divinity is the music that fliesWearing the face of a bird from the future.The world’s faith died in me yesterday,Today it blossoms in my wounds.Jesus is for us, forever will be! -I cry for all the antemortem and post mortemOf this century, and the century asks itselfIs it a man’s voice or grass chirping?” (P. 16)Nu puţini sunt cei care – “caută” versurile, sorbindulecu nesaţ, ca pe adevărate rugăciuni.Aşteptăm de la Traian Vasilcău, noi opere care să neîncânte inima şi sufletul.108 Imaginea Republicii Moldova în străinătate

literatura artisticăTRAIANUS. Regăsit în cer : Trilogie psalmodică / Traianus. – Iaşi : Editura Mega-Mix, 2009. – 196 p.Anul acesta, la Editura “Mega Mix” din Iaşi a maiapărut, la cele peste două duzine din odiseele sale lirice,trilogia scrisă de poetul Traianus, cu o denumire semnificativăRegăsit în cer.Traian Vasilcău este unul dintre cei mai talentaţi poeţiromâni de astăzi. Cărţile le semnează Traianus ca şi cumar dori să rămână un anonim al Poeziei, pentru el importândcu adevărat cele scrise, nu semnătura.Calitatea principală a liricii lui Traianus este lirismul.El scrie natural, dezinvolt, concentrat, muzical, înjectândatâta ironie cât să-i permită a nu deveni prizonierulparodicului şi simulacrului. Aceste sunt semne bunepentru viitorul poeziei sale.Versurile lirice ale poetului sunt deschise către lumeşi sine, către adevăr şi poezie, către bucurie şi suferinţă,către om şi Dumnezeu:“ Pe mine mă cheamă euNumele meu e chiar eu.Puţin înger fără ţară,Puţin Dumnezeu.Îs ori nu-s deloc aşa.Ireală domnişoară,Spală-ţi sânii-n ochi de fiarăSă te uit de dumneaţă.Lasă-i peste ochi vedereAlbă cum văzui nicicând,Piatră oarbă de mult gând,N-aţi un zlot şi fugi ţi-aş cere.Să pot spune ce n-am spusNenăscutului IisusCe izvoare-se mereuŞi sânt eu”. (Colindul meu, P. 19)Cartea de versuri Regăsit în cer, caracterizează de faptîntregul univers sociouman în aspectele lui fundamentale.Astfel, omul şi satul ca două entităţi, ca individualitateşi comunitate, apar în viziunea poetului în aşa mod:“Fără de vreme, satul se destramă,Şi numai eu, copilul lui, îl plângŞi ca pe-un prunc divin la piept îl strângŞi c-aş putea să nu-l mai am, mi-e teamă.Îmi pieptăn umbra, ea râvneşte prăzi,A fost odată zveltă şi frumoasă,Dar azi podoaba-şi caută prin lăzi.Viaţa e-un dulce vis, care ne lasăPrin cimitir – funebru târg cu străziŞi numere de bronz pe orice casă. (P. 21-22)Tudor Palladi menţionează, că “Prin recurenţa cărţiiconstituită din cele trei volume (universuri mărturisitormetaforice, atitudinal-parabolice şi persuasive-ludice,scrierile Dumnealui sunt demne de cea mai profundă luareaminte a preţuitorilor săi de oriunde şi de oricând. Or,Traianus, poetul Viişoarei, păşeşte în mileniul al treileacu o icoană lirică şi cristică a sufletului său criptic ce-ireflectă “mănăstirile de rouă” ale “lacrimii” lui de “copil”şi de ambasador al inaccesibilului metaforic sau de “regeînvins” al tainei care de-acum în toate vine “să deconspire“Minciuna” care-i” lege-n ţara fărdelegii şi a nonpoeziei,dându-ne totodată cu generozitatea-i legendară “din viaţalui ce-i nemurire”. Ca un poet “cu şapte ani de-acasă”de credinţă şi de frumos românesc multimilenar, el esteşcolit la metafora înţelepciunii şi la înţelepciunea acesteia.Altfel nu le-am putea gusta în clipele lui de iluminareinterioară reveria cântecelor divine.“Regăsit în cer” înseamnă întâi de toate o altă performanţăa “regelui învins”, rescris cu aldine de mister şi fireştecu cer, cu frunză de cer, pe vreme de cântec de ler,când “păsările cuvintelor îl grăbesc în soare”. (P. 16-17)Imaginea Republicii Moldova în străinătate 109

literatura artisticăАНЧЕЛ, ПАУЛИНА. Скорпионья тропа / ПаулинаАнчел. – Москва-Иерусалим : ЭРА, 2009. – 163 р.În anul 2009 a ieşit în lumină cartea Paulinei Ancel(Borocina), Скорпионья тропа. Autoarea este doctorîn ştiinţe psihologice, a activat 10 ani conferenţiaruniversitar la Catedra de psihologie al UniversităţiiPedagogice de Stat „Ion Creangă” din capitală. Esteautoarea multor lucrări ştiinţifice, autoarea şi prezentatoareaemisiunii televizate На еврейской улице. Deasemenea este autoarea cărţii Асенька и Возлюбленныене принадлежат никому, semnează un şir de articoleîn almanahul Ветка Иерусалима. Este preşedinteleOrganizaţiei Republicane pentru Femei “Хава”.Principalul e faptul, că Paulina Ancel este cântăreaţalocului de baştină – oraşul Edineţ. Toată viaţa şi activitateaei sunt legate de acest orăşel.„Я уехала из Единец очень давно, еще в конце60-х, но всё равно продолжаю там жить. Вернее,мое местечко живет во мне. Оно со мною и здесь,в Кишиневе, в лице мамы, и в Израиле, где сейчаснаходятся близкие и друзья, и в моих книгах,передачах. Ну и, разумеется, в памяти”.Citind opera Paulinei Ancel, trăim sentimentul, deparcă tot ce citim s-a întâmplat cu noi. Faptele şi gândurileeroilor din povestirile autoarei sunt înţelese decititorul cointeresat. Subiectul povestirilor sunt datedin punct de vedere psihologic, detaliile sunt bine şlefuiteşi sunt folosite epitete originale.Talentul Paulinei Ancel de a pătrunde în esenţa lucrurilorpoate fi lămurită de vocaţia ei de psiholog. Darfără experienţă de viaţă, fără spiritul de observaţie binedezvoltat e imposibil de a coase „haina” povestirii în aşamod, ca să fie bună fără a măsura.Paulina Ancel reuşeşte totul. Autoarea cărţii povesteştedespre lucruri simple – casa părintească, despre familiilede tâmplari, frizeri, cizmari şi altor meseriaşi, despre dragostea,care te arde şi nu-ţi dă pace, când lacrimile împăienjenescochii şi încurcă de a vedea Soarele de asupracapului, coloritul culorilor, curcubeul multicolor. Decepţionatde viaţa monotonă, eroul principal caută cărăruşasa, presărată mai des cu mărăcini decât cu trandafiri.Sufletul doare, dat inima tinde către ceva luminos,bun, măreţ.„Песчанная буря обрушилась на наботейский городМамшит, в долине между горными хребтамиХатира и Эфэ в северной части пустыни Негев, наперекрестке дорог из Египта в Вавилон. Это былопасный сигнал, сигнал борьбы за выживание длявсякой твари. Песок беспощаден. Вечное, агрессивноерасползание не знающего отдыха песка, сметаетна пути все живое.Песчанная буря всегда означала, что в спокойномтечении событий начинает происходить стихийныйвсплеск, означающий вмешательство неведомойбольшой силы”. (P. 7)În opera Paulinei Ancel cititorul poate găsi ceea ceţine de interesele personale, pentru că autoarea provoacăinterlocutorul la o discuţie confidenţială palpitantă: despreamărăciunea singurătăţii, despre armonia existenţei,despre bucuria trecerii obstacolelor. Autoarea le dă cititorilorsperanţă, care mereu tinde spre sublim, spre stele.Cum spune autoarea : «Я превращу строку в звезду».110 Imaginea Republicii Moldova în străinătate

ArheologieТези Мiжнародноï науковоï конференцiï «Схiдноевро-пейськiстарожитностi в добу середньовiччя»,прис-вяченоï 90-рiччю з дня народженнявидатного вiтчиз-няного археолога Б.О.Тимощука,Чернiвцi, 10-11 квiтня 2009 р. – Чернiвцi : Зелена Буковина,2009. – 91 с.La 10-11 aprilie 2009 la Cernăuţi a avut loc Conferinţaştiinţifică internaţională dedicată renumitului arheologB. Timosciuk, organizată cu concursul Institutului dearheologie al Academiei de Ştiinţe al Ucrainei, de Centrulde cercetări arheologice din Bucovina, de MuzeulŢinutului Natal de la Cenăuţi. La conferinţă au participatşi cercetători din Republica Moldova, anume: AnaBoldureanu, Svetlana Reabţeva, Nicolae Telnov, TamaraNesterov.Primii trei autori au elaborat în colaborare un materialştiinţific referitor la tezaurul de bijuterii medievale,găsit lângă localitatea Alcedar din Republica Moldova.Prezentăm acest studiu în cele ce urmează.О кладе средневековых ювелирных украшенийс поселения у села Алчедар (Молдова)(Анна Болдуряну, Светлана Рябцева, НиколайТельнов)“Древнерусский памятник у с. Алчедар Шолданешскогорайона Республики Молдова включает всебя округлое в плане городище диаметром 80х70 м,окруженное валом и рвом и «ремесленный посад» - неукрепленноепоселение, площадью около 110 га, располагающеесярядом с городищем. Этот комплексдовольно интенсивно исследовался в 50-60 годы ХХвека (Федоров Г. Б.). В 1984 году на «посаде» провелраскопки В.С.Бейлекчи. Последние значительныераскопки на памятнике были проведены в 1987-1989гг. (Кашуба М.Т., Тельнов Н.П., Щербакова Т.А.).Полученные в результате раскопок Алчедарскогопоселения материалы позволяют сделать вывод означительной концентрации на нем различных ремесленныхпроизводств, в том числе железоделательногои ювелирного дела.Из многих не решенных пока вопросов, связанныхс данным городищем, наиболее дискуссионнымостается вопрос о датировке памятника, особенноего верхней хронологической границы. Анализ имеющихсяданных (в первую очередь керамическогоматериала) позволяет прийти к заключению, чтозначительная часть сооружений и вещевого инвентарясинхронны во времени и не выходят за рамкиХ века.В этой связи особенно важна недавняя находка напоселении денежно-вещевого клада. Клад состоитиз двадцати девяти предметов. Из них двадцатьодно серебрянное украшение, пять серебрянныхмонет, одна серебрянная монетная гривна и однабронзовая гирька.В подборке ювелирных украшений представленыодна «волынская» серьга типа А и семь типа В. Несколькоранее на территории поселения была обнаруженаеще одна «волынская» серьга типа С (поРябцева 2005). Принадлежность этого украшения крассматриваемому комплексу остается под вопросом.В состав клада также входили семь шаровидныхзерненых пуговиц, и пять лопастных бусин разногоразмера, а также одна бусина, составленная изтрех сегментов, имеющая самые близкие аналогии впамятниках Великой Моравии. Кроме того, в кладеприсутствует литая позолоченная подвеска «гнездовскоготипа», гривна киевского типа и боченковиднаявесовая гирька, имеющая, в том числе, аналогиии среди материалов Гнездовского комплекса.Монетную часть клада составляют три милиарисиячеканки императора Иоанна Цимисхия(969-976) и два дирхема. В целом, по своему составуданный комплекс четко вписывается во вторуюгруппу древнерусских кладов (по Корзухина 1954) иImaginea Republicii Moldova în străinătate 111

Arheologieимеет самые близкие аналогии среди кладов, происходящихс территории Гнездовского археологическогокомплекса, из Борщевки, Копиевки, Гущина.Для территории Республики Молдова это перваянаходка клада данного времени, важная еще и тем,что в ней содержится представительная подборкаизделий, характерных для ювелирного убора с зерньюсередины Х-ХI вв., а также монетный материал,достаточно редкий для данного региона”. (p. 9)Tamara Nesterov a participat cu o comunicare ştiinţificăavând ca temă arhitectura Cetăţii Hotin, din careprezentăm fragmente.Новая версия об этапах формированияархитектуры Хотинской КрепостиНестерова Тамара“Хотинская крепость, расположенная на удобнойпереправе через Днестр, выполняя пограничные,таможенные и оборонительные роли, находиласьпопеременно то в Польше то в Молдавии, а в результатевовлечения в войну имперских государств,одно время находилась под властью ОттоманскойПорты и России. Сейчас Хотинская крепость представляетсобой сложный, обширный комплекс сооружений,возведение которого осуществилось напротяжении почти четырех столетий. С уверенностьюизвестно время создания лишь последнегоэтапа – строительство наружной земляной крепостив 1713-1715 гг., во время оккупации ее ТурецкойПортой. Центральная часть крепости – средневековыйзамок, построен на возвышающемся мысехолмистой гряды коренного берега Днестра. По единодушномумнению историков и искусствоведов,архитектура замка сложилась в результате несколькихэтапов, что нашло подкрепление во времяархеологических раскопок Б.О. Тимощука. По мнениюукраинского историка Г.Н. Логвина, крепость вХIII веке, состояла из квадратной башни (донжона)с небольшим крепостным двором перед ней. С западапримыкал «город», опоясанный частоколом. Вследующем этапе крепость была расширена к югув 60-70 гг. ХV века, во время молдавского господаряСтефана Великого. После 1539 года, когда Хотинскаякрепость пострадала больше всего во времятурецкой осады, южная оконечность двора быларасширена, а высота новой южной стены быласнижена по отношению к остальным куртинам.По мнению румынских историков, эти измененияпроизошли в 1542-1545 гг. во время правления господаряПетра Рареша. Именно тогда, как считается,Хотинский замок получил тот вид, который сохранилсядо сих пор.По нашему мнению, важными этапами созданияархитектуры средневекового замка было, по крайнеймере, еще два. Первоначально был построендонжон, который просуществовал в одиночестве сХIII по XIV век. Второй этап заключался в созданиикрепостного двора к югу, каменные стены которогоимели длину в 100 стоп (около 30 м). Архитектураи величина замка стали характерными для европейскихзамков XIV века, таких как построенныезамки Нямецкий, Шкея, Килия (но без донжона),и др. не только в Молдавии но и в других местахЕвропы того времени. Во время Стефана Великогопоявились высокие, мощные куртины, круглые башнии крепостная часовня. После осады 1539 года крепостьбыла восстановлена во время правления ПетраРареша, но масштаб работ преувеличен. На рисункеконца XVII в., показывающий сцену осаждениясредневекового замка турецкой армией, крепостьизображена с одинаковыми по высоте куртинамии без удлиненной южной части двора. Это обстоятельствопозволяет сделать вывод о расширениивъездной части замка во время строительства оборонительнойвнешней крепости вовремя турецкогоприсутствия. К этому выводу подводит обрамлениядверных и оконных проемов в въезной башне,выполненные в формах характерных для турецкой(оттоманской) архитектуры”. (p. 51)112 Imaginea Republicii Moldova în străinătate

IstoriePlugaru, Ştefan. Episcopia Huşilor şi Basarabia(1598-1949) : (Istoric şi documente) / Ştefan Plugaru,Teodor Candu. – Iaşi : Editura PIM, 2009. – 361 p.Episcopia Huşilor şi Basarabia (1598-1949), lucrare ceeste rezultatul activităţilor de cercetare şi de colaboraredintre doi istorici, de pe ambele maluri ale Prutului, untânăr profesor de istorie de la şcoala din Pogăneşti (România),ce se numeşte Ştefan Plugaru şi Teodor Candu,cercetător ştiinţific în cadrul Institutului de Istorie, Statşi Drept al Academiei de Ştiinţe a Republicii Moldova,a văzut lumina tiparului la Editura ieşeană “PIM”.Cartea este bazată pe documente şi mărturii autentice,dedicate istoriei acestei episcopii şi a fost caracterizatăde Mircea Sfârlea, consilier patriarhal, drept o ”monografiecare pune în evidenţă rolul esenţial al EpiscopieiHuşilor, activitatea religioasă şi culturală a Basarabieişi României”.Printr-o muncă de cercetare laborioasă, autorii acesteicărţi vin înaintea istoricilor, cercetătorilor, iubitorilorde artă, neam şi de identitate cu această monumentalăoperă scrisă, expresia puterii Adevărului şi a realităţilordemult uitate sau trunchiate.Cartea Episcopia Huşilor şi Basarabia (1598-1949)nu tinde a fi o lucrare exhaustivă, pentru că nimeni nuar putea în câteva sute de pagini să cuprindă activitateaacestei vechi Episcopii, dar este un bun început încercetarea adevărului istoric ale acestor ţinuturi în careDumnezeu a lucrat prin aleşii săi, ierarhi, preoţi, călugări,profesori spre luminarea şi conştientizarea acestuipopor, care a trecut prin tumultul şi focul istoriei.Autorii şi-au pus scopul să reflecte activitatea Episcopieiîn spaţiul istoric românesc cunoscut sub numelegeneric de Basarabia, acolo unde s-a aflat cea mai mareparte din teritoriul său de jurisdicţie.Prea Sfântul Corneliu Bârlădeanul, Arhiereul Vicaral Episcopiei Huşilor, consemnează în Cuvântul introductivcă: ”Mare parte din istoria Episcopiei Huşilor seidentifică cu istoria Basarabiei, ”lacrima şi durerea neamuluiromânesc”. (P. 10)Eparhia Huşilor s-a întins pe ambele maluri ale Prutului,până la Nistru şi chiar peste acest râu, graniţă fireascăa teritoriului României. Evoluţia spiritual-religioasăa preoţilor şi comunităţilor româneşti din stângaPrutului, aflate până la 1812 sub oblăduirea episcopilorde Huşi, este prezentată în această monografie spre cunoştinţapublicului larg, pentru o cunoaştere cât maiprofundă, mai temeinică a istoriei naţionale.”Prima menţiune documentară referitoare la teritoriulde jurisdicţie al Episcopiei Huşilor o găsim în uricul deînzestrare al acesteia, emis în intervalul 1602-1604, decătre Ieremia Movilă Voievod. Acesta «a mituit» EpiscopiaHuşilor, «a noastră Sfântă rugă cea făcută nouă», cusatele: Plopeni, Cozieci, Râşeşti, Siliştea Creţeşti şi Spărieţii,care se aflau în ţinutul Fălciului, şi Căcăcenii, din ţinutulLăpuşnei. Pe lângă aceste sate, domnul a înzestratEpiscopia cu «mori la Pănoasa, ce sunt la gârla Prutului».Satele menţionate au fost «drepte ale Domniei meleşi sub ascultare la ocolul târgului nostru Huşului» şi aufost dăruite Episcopiei cu scopul de a-i aduce venituri,prin mijlocirea cărora să îşi îndeplinească menirea încredinţată”.(P. 29)”Prin mijlocirea referirilor din documentele ulterioare,avem un tablou al ţinuturilor aflate sub jurisdicţiaEpiscopiei Huşilor: 1) ţinutul Fălciului, se întindea atâtîn dreapta, cât şi în stânga râului Prut, având reşedinţaîn târgul Fălciu. Cuprindea codrul renumit al Tigheciului,care se afla în stânga Prutului, şi se întindea pânăla hotarele Bugeacului, adică până la şanţul lui Traian;2) ţinutul Lăpuşnei, sau mai exact partea ce rămăseseMoldovei după luarea Tighinei (Benderului) cu cele12 sate sub stăpânire turcească, care mai înainte vremeImaginea Republicii Moldova în străinătate 113

Istoriefăcuseră parte din ţinutul acesta. Tighina fusese capitalaţinutului, mutată apoi în Târgul Lăpuşna, unde îşiaveau reşedinţa pârcălabii domneşti care administrauţinutul. Tot în acest ţinut se afla şi târguşorul Chişinău;3) ţinutul Orhei îşi avea reprezentanţii domneşti şi bisericeştiîn târgul cu acelaşi nume; 4) ţinutul Soroca, aveareşedinţa la Soroca, cetate situată pe malul Nistrului”.(p. 29-30)Melchisedec Ştefănescu, în a sa lucrare intitulată ChronicaHuşilor şi a episcopiei cu asemenea numire, apărutăla Bucureşti în anul 1869, prezenta astfel teritoriul dejurisdicţie al eparhiei nou înfiinţate: ”În afară de ţinutulFălciu, din dreapta şi din stânga Prutului, cu reşedinţala Fălciu, eparhia îngloba ţinutul Lăpuşnei, partea cerămăsese după luarea Tighinei sau Benderului, cu cele12 sate, sub stăpânire turcească, care mai înainte făceaparte tot din ţinutul acesta; capitala ţinutului fusese maiînainte la Tighina, iar apoi s-a strămutat la târguşorulLăpuşna, unde reşedeau pârcălabii domneşti, care administrauţinutul; tot în acest ţinut era târguşorul Chişinău,iar în Lăpuşna era nemesnicul sau blagocinul”.De asemenea, intrau în componenţa eparhiei Huşilorzona Orheiului, Soroca, „cu reşedinţa la Soroca, situatăpe malul Nistrului, cu cetate, la care se rânduiau deDomnie doi cârmuitori. După luarea Benderului, cetateaSorocii avea mare însemnătate strategică. Sub episcopulInochentie, în anul 1757, în Soroca, episcopia şi-afăcut metoch. Miron Costin spune că ţinutul Fălciu seîntindea până la Dunăre, încât cuprindea târguşoareleReni şi Troianu. Această parte de loc, pe la 1769 formaun ţinut deosebit, numit Hotărnicenii sau Grecenii, şiera administrat de un căpitan (...). De asemenea, ţinutulFălciu cuprindea codrul Chigheciului sau Tigheciului...,care era din stânga Prutului şi se întindea până la hotarulBugeacului sau al Basarabiei, adică până la şanţullui Traian. Din vechime, acolo locuiau peste 12 mii delocuitori, carii se aflau în necontenite lupte şi supărăricu tătarii din Bugeac”. (P. 31)Volumul este structurat în două părţi distincte : unascrisă de Ştefan Plugaru şi cealaltă de tânărul cercetătorbasarabean Teodor Candu.Prima parte, realizată de Ştefan Plugaru, în contextulistoric prezentat foarte amănunţit şi bine documentat,descrie un istoric al Episcopiei Hişilor de la înfiinţare,în 1598 de către domnitorul Moldovei Ieremia Movilă,„domnitor al Moldovei în două rânduri (1595-1600;1600-1606), în vremea când fratele său, Gheorghe, eramitropolit al ţării” (P. 15), până la abuziva desfiinţare dela începuturile dictaturii comuniste în 1949.Această parte se împarte în 6 capitole: Capitolul I.Consideraţii generale, cu subcapitolele: 1. Apariţia şidezvoltarea Episcopiei Huşilor; 2. Locul şi rolul episcopilorde Huşi în cadrul Bisericii ortodoxe moldoveneşti.Capitolul II: Episcopia Huşilor şi teritoriile sale de jurisdicţie,cu subcapitolele : 1. Jurisdicţia Episcopiei Huşilorîn Moldova dintre Prut şi Nistru; 2. Rolul îndeplinitde episcopii Huşilor în viaţa socială, morală şi culturalăa eparhiei; 3. Viaţa ecleziastică în teritoriile pruto-nistreneale eparhiei Huşilor.Capitolul III: Proprietăţile episcopale în Basarabia,capitol ce se împarte în două subcapitole din punct devedere cronologic : 1598-1812 şi 1812-1949.Capitolul IV: Clerul Episcopiei Huşilor în teritoriile dela est de Prut cu subcapitolele: 1. Situaţia clerului basarabeansub conducerea Episcopiei Huşilor; 2. Evoluţianumerică a preoţimii de mir din Moldova pruto-nistreanăpână la 1812.Capitolul V: Viaţa monahală în ţinuturile eparhieiHuşilor din Basarabia, este interesant datorită enumerăriişi prezentării mănăstirilor din Basarabia, ce suntîntr-un număr destul de mare, pe un spaţiu relativ mic(1. Mănăstirile din Basarabia. 2. Viaţa monahală îneparhia Huşilor din Basarabia; 3. Monahi şi slujitori aimănăstirilor). În acest capitol se face o scurtă trecereîn revistă a vieţii monahale din Basarabia în timpul câtaceasta s-a aflat sub jurisdicţia religioasă a EpiscopieiHuşilor.Iată, în continuare, câteva date despre o parte a mănăstirilorexistente în timpul jurisdicţiei episcopale huşeneîn Basarabia:„1. Mănăstirea Căpriana se afla la circa 36 km deChişinău, între bogate dealuri, acoperite cândva de codrimari. Există mai multe variante cu privire la data întemeieriisale. Este atestată atât în timpul lui Ştefan celMare, cât şi a lui Petru Rareş. În 1698, din cauza scăderiivieţii monahale în mănăstire, Antioh Cantemir Voievoda închinat-o mănăstirii Zografu din muntele Athos. Înperioada 1775-1811, mănăstirea a fost condusă de cătrearhimandritul Antim”. (P. 137)5. Mănăstirea Frumoasa, aflată în judeţul Orhei,era «aşezată pe o colină înclinată, înconjurată de toatepărţile de dealuri împădurite şi cu vedere deschisă spremiază-zi, de unde se văd frumoasele coaste cu dumbrăvişi grădini bogate din valea Ichelul».Pe locul actual al mănăstirii, înainte vreme, era o păduremare şi deasă de stejari. Prin anii 1804-1805 a popositpe acele locuri Efrem Iurco, răzeş din satul Olişcani,ţinutul Orhei, dornic să se retragă din lume. Ulterior, aumai venit trei ieromonahi: Serafim, Ioanichie şi Macarie,împreună cu un alt călugăr, pe nume Atanasie. Aceştiaau săpat bordeie în pământ, au cumpărat pământuri înjur şi au ridicat mănăstirea. Ctitor al bisericii şi stareţ almănăstirii între anii 1806-1820 a fost egumenul Serafim.”(P. 140)Motivele înfiinţării acestei noi episcopii în târgul Huşilornu se arată în documente. Melchisedec Ştefănescu,cel dintâi autor care s-a ocupat de redactarea unei istoriia acestei eparhii, consideră că raţiunea întemeieriiepiscopiei a fost „Înlesnirea privegherii şi administraţieibisericeşti în partea dinspre răsărit a ţării, care era maimult ameninţată de mahomedanism şi pentru depăr-114 Imaginea Republicii Moldova în străinătate

Istorietarea ei de reşedinţele episcopale de mai înainte, nu seputea vizita după canoane şi a se căuta cu acurateţe decătre episcopi”. (P. 15)„N. Iorga susţinea că episcopia a fost aşezată la Huşipentru că «aici erau moşii ale Domniei, ce puteau fi dăruite»şi pentru că «în oraş se afla o bună biserică vechede la Ştefan cel Mare».Elementul esenţial în constituirea unei noi episcopii cusediul la Huşi a fost – aşadar – evoluţia relaţiilor internaţionale,la acest târg, altădată domnesc, amplasarealocalităţii într-o zonă de unde era posibilă supraveghereaş.a.m.d.” (P. 15-16)În această lucrare este prezentată lista tuturor ierarhilorpână în momentul desfiinţării ei, de asemenea, profesorulŞtefan Plugaru, într-o perspectivă istorică, neînfăţişează contextul istoric foarte zbuciumat al anului1812, când, pentru prima dată, acest străvechi ţinut alromânilor a fost anexat Imperiului ţarist, în urma căruiaa început, atât pe cale bisericească, cât şi politică,rusificarea forţată şi brutală a naţiunii române de originelatină.„ În anul 1812, odată cu răpirea teritoriului dintre Prutşi Nistru al Moldovei (Basarabia), în eparhia EpiscopieiHuşilor a rămas numai ţinutul Fălciului, dar şi acestaciuntit, fiind lipsit de satele aflate în stânga Prutului.Ţinuturile de peste Prut, care făceau parte pânăatunci din această eparhie, au fost încorporate, în modnecanonic, la noua eparhie rusească, întemeiată în anul1813, şi denumită «a Chişinăului şi a Hotinului», cutitlul de Arhiepiscopie. Intenţia a fost consemnată, la6 august 1812, de către Gavriil Bănulescu-Bodoni, carescria amiralului Pavel Vasilievici Ciciagov următoarele:«când mă aflam la Sanct Petersburg, după ce s-a primitacolo ştirea despre încheierea păcii cu Poarta Otomană,după care pace râul Prut e fixat graniţă şi tot pământulce se află între Prut şi Nistru este unit cu Rusia, Preasfântulsinod şi dl. oberprocuror al sinodului au avutconsfătuire asupra înfiinţării, în această oblastie noualipită, a unei noi eparhii». Târgul Chişinău a fost alesdrept reşedinţă pentru arhipăstor «atât din cauza aşezăriilui în mijlocul oblastiei şi a numeroasei populaţii,cât şi pentru avantaje în privinţa pădurii şi altor lucruritrebuincioase pentru viaţă». (P. 37-38)Prevederile Tratatului de pace dintre Rusia şi ImperiulOtoman, încheiat în mai 1812, la Bucureşti, lăsauEpiscopia Huşilor fără cea mai mare parte a teritoriuluiei de jurisdicţie, adică fără ţinuturile de peste Prut.„Mitropolia istorică a Moldovei pierdea tot acum 200de domenii mănăstireşti. Rolul pentru care fusese creatăEpiscopia Huşilor era, astfel, deturnat. De acum înainte,pericolului otoman i se substituie cel rusesc, iar episcopiiHuşilor vor lupta, începând cu Melentie, pentru readucereateritoriului românesc anexat în cadrul vechilor hotare”.(P. 38)Cutremurător este faptul că populaţia a trăit acest actsamovolnic şi brutal ca pe un blestem, fiindcă împărţireaţării în două, înseamnă despărţirea de fraţi. Sateîntregi părăseau Basarabia, ca să treacă de la aşa-zişiieliberatori sub jugul otoman: ”Locuitorii fugeau din Basarabiapreferând o cârmuire turcească, grea pentru ei,celei a noastre” (P. 40), aşa cum mărturisea generalulKiseleff.Luarea în stăpânire a teritoriului românesc de cătreruşi a generat drame şi suferinţe umane sfâşietoare, fiindastfel zugrăvit de un contemporan, Manolachi Drăghici:”Ceasurile acelea au fost de plângeri, un timp deneuitat pentru că poporul, cu cârdul, ca turmele de oi,încinsese toată marginea Prutului, de la un capăt la altul,mergând şi viind de prin sate şi de prin târguri săptămâniîncheiate, cu luarea de ziuă bună de la părinţi,de la fraţi şi de la rudenii, care crescuseră şi vieţuiserăîmpreună până în vremea acea, când se despărţeau uniide alţii”.(P. 40)„...un sat întreg, Toporul, din ţinutul Lăpuşna, careaparţinea de Episcopia Huşilor, a trecut împreună cupreoţii săi peste Prut, în partea de ţară rămasă liberă.Satul a fost colonizat cu ţărani ucraineni şi ruşi, iar înlocul preotului plecat, autorităţile ruseşti au hirotonit unpreot ucrainean, care ştia numai ruseşte”. (P. 43)„ După reanexarea sudului Basarabiei la Rusia, la 23martie 1879, în decretul împărătesc despre introducerearânduielilor bisericeşti în judeţele anexate, întocmit lasugestia Arhiepiscopiei Chişinăului şi Hotinului, eraupromovate următoarele măsuri: candidaţii la preoţie săfie protejaţi în curs de 10 ani şi să li se dea locuri în preoţieîn regiunea din sudul Basarabiei, cu excepţia celorcare nu ştiau limba rusă, acestora li se permitea să seînscrie în clasa a V-a a Seminarului din Chişinău; tinerilorpreoţi care nu cunoşteau limba rusă să li se acordeun termen de 2 ani pentru a o învăţa, punându-li-se învedere că, în cazul că nu o vor studia, riscă să fie angajaţiîn locurile cele mai nefavorabile. Din acest document reieseclar intenţia de a rusifica preoţii români basarabenişi, prin ei, populaţia românească din acest teritoriu”. (P.49-50)Autorul insistă asupra prezentării situaţiei din spaţiulrăsăritean de jurisdicţie al Episcopiei, partea centrală aMoldovei Medievale, dintre Prut şi Nistru. Rolul îndeplinitde Episcopia Huşilor în viaţa socială, moralăşi culturală a eparhiei, proprietăţile episcopale din Basarabia,clerul şi viaţa monahală sunt câteva dintre subiecteleabordate.Partea a doua, intitulată Documente privitoare la istoriaEpiscopiei Huşilor (1763-1813), partea cea maiimpresionantă, realizată de istoricul Teodor Candu,cuprinde un număr de 165 de documente interne aleEpiscopiei (cărţi de hirotonie, de duhovnicie, de diaconie,de ipodiaconie, instrucţiuni către protopopi şi cler,corespondenţă dintre episcopi, protopopi cu preoţii,rapoarte de mărturii plângeri ale preoţilor etc.), adusela lumina tiparului care pot reprezenta o bază de dateImaginea Republicii Moldova în străinătate 115

Istoriesolidă pentru cercetare, relevante pentru situaţia cleruluidin provincia românească de peste Prut anexatăde Rusia ţaristă, prin care se evidenţiază rolul şi loculpe care l-a jucat Episcopia Huşilor în viaţa spiritualăa ţinuturilor aflate sub oblăduirea canonică a acesteia.Documentele din anii 1812-1813, conţin informaţii privindreacţia locuitorilor, precum şi organizarea bisericiişi situaţia clerului din provincia românească de pestePrut, anexată la Rusia ţaristă.Fascicolul Documente privitoare la istoria EpiscopieiHuşilor: 1763-1813 reprezintă o nouă tentativă de aaduce în atenţia cercetătorilor o serie de documente, încea mai mare parte inedite, cu privire la istoricul acesteiepiscopii. Aceste publicaţii sunt editate după originals-au copiile păstrate în Arhiva Naţională a RepubliciiMoldova.Majoritatea documentelor au fost selectate din dosarelepentru anul 1813, cu excepţia unor documentepentru perioada 1808-1812, care au fost identificate înFondul Dicasteriei Exarhale a Moldovei, Ţării Româneştişi Basarabia. O parte din cărţile de hirotonii dinperioada 1763-1812 au fost selectate din dosarele cu rapoarteleprotopopilor de ţinuturi, cu privire la constatareadecesului titularilor acestora, numărul acestui tipde documente fiind cu mult mai mare, autorii selectânddoar anumite mostre tip, a cărţilor de hirotonie, de diaconie,ipodiaconie etc., începând cu episcopul Inochentieşi încheind cu Meletie Lefter-Brandaburul.Fascicolul de documente selectate şi editate în acestvolum urmăreşte, în mare parte, să evidenţieze rolul şilocul pe care l-a jucat Episcopia Huşilor în viaţa spiritualăa ţinuturilor, aflate sub oblăduirea canonică aacesteia, aducând noi detalii cu privire la situaţia şi atitudineaclerului faţă de misiunea pe care o înfăptuiauîn societate.Pentru perioada de până la 1806, marea majoritate adocumentelor se referă la hirotonirea şi aşezarea slujitorilorbisericii, cu mici excepţii intervenţia unor funcţionariai episcopiei.Documentele pentru anii 1806-1812, reflectă situaţiaîn eparhia Huşilor în anii de ocupaţie militară rusă,relaţia dintre episcopul Meletie Lefter-Brandaburul cumitropolitul şi exarhul Gavriil Bănulescu-Bodoni şi DicasteriaExarhală a Moldovlahiei, perioadă în care seaduceau învinuiri episcopului de neorânduială în afacerileeparhiei.Cel de-al treilea capitol de documente, cuprinde limiteleianuarie-decembrie 1813. În această parte sunt documentecare fac referire la organizarea şi situaţia cleruluişi a slujitorilor bisericii Episcopiei Huşilor după1812 – în teritoriul numit Basarabia – anul tragiculuieveniment din istoria poporului nostru românesc. Dincadrul acestui grup de documente pot fi selectate variateinformaţii cu referire la reacţia pe care au avut-olocuitorii Moldovei de est, anexată la Rusia, la „eliberarea”atât de mult trâmbiţată. Totodată, sunt referiri laviaţa unor preoţi şi alţi slujitori ai bisericii. Materialelepot servi pentru reconstituirea istoriei unor biserici, inclusivmănăstiri şi schituri din fostele limite teritoriale aeparhiei Huşilor. Drept exemplu, amintim aici mănăstireaDobruşa, schitul Hâncu, schitul Soroca ş. a.Aceste documente reprezintă o bază solidă de cercetarepentru cei care vor să se dedice altor lucrări, darcare au nevoie şi de date concrete, autentice, despreceea ce a fost Eparhia, de la înfiinţare şi până la abuzivadesfiinţare de la începuturile dictaturii comuniste.Volumul este însoţit de un scurt cuprins al documentelor,date în formă rezumativă.Istoricul Ştefan Plugaru este de părerea: ”Lucrareapoate fi importantă şi din perspectiva demonstrării dreptuluiistoric care îi conferă actualei Mitropolii a Basarabieidin stânga Prutului, aparţinătoare de PatriarhiaRomână, să se considere îndeplinită a fi urmaşa fireascăa Bisericii Ortodoxe Române, care şi-a păstrat de-alungul timpului enoriaşii aflaţi în spaţiul dintre Prut şiNistru”. (P. 13)Publicaţia este o împlinire a gândului şi un răspuns laintrebarea oricărui istoric, cleric, om de cultură – „Ces-a întâmplat cu teritoriul şi jurisdicţia Episcopiei, dupădureroasele crucificări ale Basarabiei?”. Este recomandatătuturor iubitorilor de trecut, celor care trăiesc pentrufrumuseţea Adevărului, tuturor celor care ştiu, căprin cultură îşi cultivă sufletul şi viaţa.116 Imaginea Republicii Moldova în străinătate

BIBLIOGRAFIE1. Alloquor: Studia Humanitatis Iassyensia: Volumul2. – 2009. – Nr. 3 (Iul.- Sept.)2. ANDREI, ALINA. Violonist moldovean premiatla Concursul „Regina Elisabeth” / Alina Andrei //Transilvania Express. – 2009. – 22 iul.3. BABA, IOA N. Incredibilul mod de a pleca / IoanBaba. – Timişoara : Augusta, 1999. – P. 76-77.4. BABA, IOAN. Legământul lui Grigore Vieru / IoanBaba // Lumina. – 2009. – Nr. 1-2. – P. 3-8.5. BARTHET, ELISE. Cinq questions pour comprendrela crise politique en Moldavie / Elise Barthet// Le monde. – 2009. – 28 iul.6. BOGASIU, SAVA. Grigore Vieru : luceafărul dedincolo de Prut al limbii române / Sava Bogasiu. –Buzău : Alpha MDN, 2009. – 154 p.7. BORDEIANU, CĂTĂLIN. Poezia legată cu sârmăghimpată / Cătălin Bordeianu // Lumina. – 2009. – Nr.1-2. – P. 16-17.8. BULAT, VLADIMIR. Pictura ca neastâmpăr /Vladimir Bulat // Sud-Est. – 2009. – Nr. 3. – P. 152-153.9. CHAMPION, MARC. In Moldovan Vote, It’s Eastvs. West / Marc Champion // The Wall street Journal.– 2009. – 29 July. – P. A 9.10. Ciocan, Iulian. Než zemřel Brežněv / IulianCiocan ; trad. de George Našinec. – Praha : Dybbuk,2009. – 125 p.11. DABIJA, NICOLAE. Un pictor rătăcind prinsecolul XX / Nicolae Dabija // Lit. şi arta. – 1994. – 28apr. – P. 8.12. DEACONESCU; ION. Grigore Vieru a simţitistoria clipei / Ion Deaconescu // Lumina. – 2009. –Nr. 1-2. – P. 9.13. Discours et images / coord. : Sanda-MariaArdeleanu. – Iaşi : Casa Editorială Demiurg, 2009. –230 p.14. DRUŢĂ, BORIS. Sub steaua lui David, cuDumnezeu / Boris Druţă. – Padova (Italia), 2009. –746 p.15. ESKENASY, VICTOR. Ilian Gârneţ – un violonistal timpului nostru / Victor Eskenasy // Supliment decultură. – 2009. – 13-19 iun.16. Exley, Helen. Már az évad elején kiadottműsorlapon örömmel olvastuk,hogy ebben azévben végre újból vendégünk lesz Misha Katz, akolozsvári közönség kedvenc karmestere / HelenExley // Szabadság. – 2009. – 14 iun.17. Flambée de violence en Moldavie // Le figaro. –2009. – 8 apr.18. GABANYI, ANNELI UTE. Moldova 2009 : Nachder Wahl ist vor der Wahl / Anneli Ute Gabanyi //Südosteuropa Mitteilungen. – 2009. – Nr. 03-04 (49.Jahrgang). – P. 6-23.19. GOANEC, MATHILDE. Moldavie : le régimerouge veut se fair réélire / Mathilde Goanes // Ouest-France (Rennes). – 2009. – 31 mart. – P. 2.20. Grigore Vieru, acasă, la Piteşti / ed. îngr. de JeanDumitraşcu. – Piteşti : Ed. “Pământul”, 2009. – 52 p.21. Grigore Vieru în amintirile contemporanilor :Antologie / itinerar biogr. şi pref. de Daniel Corbu. –Iaşi : Princeps Edit, 2009. – 392 p.22. Grigore Vieru : Omagiu adus memorieipoetului de oraşul marilor uniri – Alba Iulia : Cuprilejul dezvelirii bustului său în cadrul CongresuluiSpiritualităţii Româneşti, 1 decembrie 2009 / concepţie,studiu, evocări : Victor Crăciun. – Bucureşti : Semne,2009. – 176 p.23. HIRSCH, ALICE. Skoda Fabia... «Rămâi cumine», la Chişinău / Alice Hirsch // Liderul de opinie :cotidian de Constanţa. – 2009. – 24 aug.24. La Moldavie aux urnes // Le figaro. – 2009. – 29iul.25. La Moldavie recompte ses bulletins // Le figaro.– 2009. – 15 apr.26. Législatives en Moldavie : victoire écrasante descommunistes pro-européens // Le monde. – 2009. –6 apr.27. L’opposition moldave prépare une coalition, lescommunistes prêts à négocier // Le monde. – 2009.– 30 iul.28. Moldavia, 193 persone arrestate il governoaccusa la Romania // La Repubblica. – 2009. – 8 apr.29. Moldavia, scontri dopo le elezioni. Trenta feriti,morta una donna // La Repubblica. – 2009. – 7 apr.30. Moldavie : le président dénonce une tentativede coup d’Etat // Le monde. – 2009. – 7 apr.31. Moldavie : le président sortant annonce ladissolution du Parlement // Le monde. – 2009. – 15iun.Imaginea Republicii Moldova în străinătate 117

BIBLIOGRAFIE32. Moldavie : législative anticipée // Le figaro. –2009. – 29 iul.33. Moldavie : les forces de l’ordre reprennent lecontrôle des bâtiments officials // Le monde. – 2009.– 8 apr.34. Moldavie : l’opposition pro-libérale en tête auxlegislatives // Le monde. – 2009. – 30 iul.35. Moldavie : vers un nouveau comptage // Lefigaro. – 2009. – 10 apr.36. Moldavie / scrutin : communistes battus // LeFigaro. – 2009. – 30 iul.37. Moldavie : quatre partis d’opposition formentune coalition // Le monde. – 2009. – 8 aug.38. NANU, DIANA. Andrei Mudrea între „Amintireşi primăveri” / Diana Nanu // Lit. şi arta. – 1994. – 26mai. – P. 6.39. NEDELCEA, TUDOR. Grigore Vieru / TudorNedelcea // Lumina. – 2009. – Nr. 1-2. – P. 12-15.40. Negură, Petru. Ni héros, ni traîtres : Lesécrivains moldaves face au pouvoir soviétiquesous Staline / Petru Negură ; préface de CatherineDurandin – Paris : L’Harmattan, 2009. – 420 p.41. NOUGAYRÈDE, NATALIE. Des centaines dejeunes torturés par la police / Natalie Nougayrède //Le monde. – 2009. – 5 mai.42. Osoianu, Vera. Biblioteca Naţională aGermaniei între salvgardarea memoriei naţiuniişi internaţionalizare / Vera Osoianu // Buletininformativ ANBPR (supliment Braşov). – 2009. – Nr.8. – P. 36.43. OSOIANU, VERA. Componentele imaginii,mijloacele de creare şi întreţinere a ei / Vera Osoianu// Buletin semestrial (Biblioteca Judeţeană Baia Mare).– 2009. – An. XVII. – Nr. 1-2. – P.3-10.44. PAWLJUK, KONSTANTIN. Wir lernen unskennen / Konstantin Pawljuk ; übersetzung aus demrussisch von Marina Raţuşneac. – Berlin, 2009. – 251p.45. Plugaru, Ştefan. Episcopia Huşilor şiBasarabia (1598-1949) : (Istoric şi documente) /Ştefan Plugaru, Teodor Candu. – Iaşi : Editura PIM,2009. – 361 p.46. SABOT, ANTONIN. Le pouvoir moldave tentede retenir les jeunes loin de la capitale / AntoninSabot // Le monde. – 2009. – 10 apr.47. SCHWIRTZ, MICHAEL. Vote Appears To UnseatCommunists in Moldova / Michael Schwirtz // NewYork Times. – 2009. – 31 July. – P. A 4.48. Scriitori şi publicişti ieşeni contemporani:dicţionar: 1945-2008 / N. Busuioc, Fl. Busuioc. – Iaşi :Vasiliana ’98, 2009. – 740 p.49. TARLAPAN, EFIM. La cules de... TarlaPoante /Efim Tarlapan, Emil Ianuş ; caricatură de Radu Bercea.– Suceava : Editura “Lidana”, 2009.50. THEDREL, ARIELLE. La „révolution” volée desMoldaves / Arielle Thedrel // Le figaro. – 2009. – 15apr.51. TRAIANUS. Inborn into eternity / Traianus. –Ottawa : Lucian Badian Editions, 2009. – 40 p.52. Traianus. Regăsit în cer : Trilogie psalmodică /Traianus. – Iaşi : Editura Mega-Mix, 2009. – 196 p.53. UTE GABANYI, ANNELI. Moldova 2009: Nachder Wahl ist vor der Wahl / Anneli Ute Gabanyi //Südosteuropa Mitteilungen. – 2009. – nr. 03-04 (49.Jahrgang). – P. 6-23.54. VARTIC, ANDREI. Timpul lui Eminescu / AndreiVartic. – Bucureşti : Vicovia, 2008. – 109 p.55. VICOL, MIHAI SULTANA. Grigore Vieru,pontiful limbii române / Mihai Sultana Vicol. – Iaşi :Princeps Edit., 2009. – 161 p.56. VIERU, GRIGORE. Cele mai frumoase poezii /Grigore Vieru. – Bucureşti : Jurnalul, 2009. – 288 p.57. VIERU, GRIGORE. Il Nimbo di Rugiada =Nimbul de rouă /Grigore Vieru ; trad. dal romeno :Varvara-Valentina Corcodel, Tatiana Ciobanu, ClaudiaLupaşcu. – Chişinău-Roma : S.n., 2009. – 176 p.58. АНЧЕЛ, ПАУЛИНА . Скорпионья тропа /Паулина Анчел. – Москва-Иерусалим : ЭРА, 2009.– 163 с.59. Болдуряну, Анна. О кладе средневековыхювелирных украшений с поселения у селаАлчедар (Молдова) / Болдуряну Анна, РябцеваСветлана, Тельнов Николай // Тези Мiжнародноïнауковоï конференцiï «Схiдноевропейськi старожитностiв добу середньовiччя», присвяченоï90-рiччю з дня народження видатного вiтчизняногоархеолога Б.О.Тимощука, Чернiвцi, 10-11 квiтня2009 р. – Чернiвцi : Зелена Буковина, 2009. – С. 9.60. Нестерова, Тамара. Новая версия обэтапах формирования архитектуры ХотинскойКрепости / Нестерова Тамара // Тези Мiжнародноïнауковоï конференцiï «Схiдноевропейськi старо-118 Imaginea Republicii Moldova în străinătate

BIBLIOGRAFIEжитностi в добу середньовiччя», присвяченоï90-рiччю з дня народження видатного вiтчизняногоархеолога Б.О.Тимощука, Чернiвцi, 10-11 квiтня2009 р. – Чернiвцi : Зелена Буковина, 2009. – С. 51.61. РЭУ, А. А. Молдова до и после введенияпроекта SIBIMOL / А. А. Рэу // ВестникБиблиотечной Ассамблеи Евразии. – 2009. - №2. –С. 72-73.62. САЛИТА, Х. Записки старого рентгенолога /Х. Салита. – Израиль, 2009. – 220 с.63. SIBIMOL – интегрированная информационнаясистема библиотек Молдовы // ВестникБиблиотечной Ассамблеи Евразии. – 2009. – № 2.P. 70-71.64. Тези Мiжнародноï науковоï конференцiï«Схiдноевропейськi старожитностi в добусередньовiччя», присвяченоï 90-рiччю з днянародження видатного вiтчизняного археологаБ.О.Тимощука, Чернiвцi, 10-11 квiтня 2009 р. –Чернiвцi : Зелена Буковина, 2009. – 91 с.Imaginea Republicii Moldova în străinătate 119

sumarsumarGrigore Vieru – martir al neamului românesc................................................................................................................. 3Cultură. Civilizaţie................................................................................................................................................................ 25Biblioteconomie.................................................................................................................................................................... 27Politică.................................................................................................................................................................................... 35Arta militară.......................................................................................................................................................................... 52Medicină................................................................................................................................................................................. 53Pictură.................................................................................................................................................................................... 56Muzică.................................................................................................................................................................................... 73Sport........................................................................................................................................................................................ 83Lingvistică.............................................................................................................................................................................. 88Ştiinţa literaturii.................................................................................................................................................................... 92Literatura artistică................................................................................................................................................................. 99Arheologie.............................................................................................................................................................................. 111Istorie...................................................................................................................................................................................... 113Bibliografie............................................................................................................................................................................. 117Bun de tipar: 14.06.2011Apărut: 2011Coli de tipar: 15,0Tiraj: 50 ex.Tiparul sub comanda nr. 7,executat la Imprimeria BNRM,str. 31 August 1989, 78 A, Chişinău120 Imaginea Republicii Moldova în străinătate