Ştefania Oproescu - Oglinda literara

În acest număr:Adelina BălanAdina DumitrescuAdrian DinuRachieruAdrian NiculescuAlexandru DespinaAna Maria GibuAna-MariaCornilă-NoroceaAndrei AlexandruTudorAngela TocilaAureliu GociBogdan ConstantinDogaruBogdan UlmuBoris MehrCamelia PantaziTudorCamelian PropinaţiuCarmen BăjenaruCarmen FocşaCătălin RădulescuCeistu GeorgiClaudia VoiculescuConstantin DobrescuConstantin DramCorina KissCorneliu FloreaCosmina CosmaCostache AritonCostin TuchilăDan AnghelescuDan LupescuDiana OlaruDionisie VitcuDorel SchorDumitru AnghelElena MândrilăEugenia Badila KarpEugenia Rada IonitaFlorin RogneanuGabriela Căluţiu-SonnenbergGabriela GentianaGrozaGeorge PetrovaiGeorge RocaGeorge StancaGheorgheConstantinNistoroiuGheorghe PostelnicuGheorgheSuchoverschiGrapini Leon IosifIoan DobreanuIoan Florin StanciuIoan LilaIoan MaziluCrângasuIon CojaIon FrumuzacheIon LazuIon MăldărescuIon Pachia-TatomirescuIon VangheleIonel MonyConstantinIonel NeculaIrina Lucia MihalcaIsabelaVasiliu-ScrabaIulian BitoleanuJulieta CarmenPendefundaLivia CiupercăLiviu PendefundaLuchian DeaconuLuminiţa ZahariaMagdalena AlbuMalina IorgaMargareta ChiurleaMariana VickyVârtosuMarin NeacşuMihaela AlbuMihai PopaMihai SălcuţanMihai ŞtirbuMircea GheorgheMirela SavinN. GeorgescuN. SocolescuNicolae StancuNina Elena PlopeanuOctavian DumitruCurpaşPascu BalaciPaula-Diana HandraPetrache PlopeanuPetru AbabiiRamona L. CeciuRoni CăciularuRudolf SteinerRuxandra ManeaStefan DumitrescuŞtefania OproescuTiberiu RoşuVasile MenzelVictor SteromVijiiac Elena TomaViorel DinescuVirginia ParaschivVlad PetreanuOGLINDAliteraraApare sub egida Uniunii Scriitorilor dinRomânia şi face parte din Asociaţia PublicaţiilorLiterare şi Editurilor din România (APLER) şiAssociazione della Stampa Estera din Italia,membru fondator al Asociaţiei Revistelor şiPublicaţiilor din Europa (ARPE)Editată de:Asociaţia Culturală „Duiliu Zamfirescu” Focşanicu sprijinul Consiliului Judeţean VranceaREDACŢIA:Redactor şef: Gheorghe Andrei NeaguSenior editori: Liviu Pendefunda, Theodor Codreanu,Adrian Dinu Rachieru, Laurian Stănchescu, FlorentinPopescu, Liviu Comşia.Secretar literar: Ştefania OproescuRedactori: Ioan Dumitru Denciu, Mariana Vârtosu, AngelaBaciu, Constantin Miu, Virginia Bogdan, LaurenţiuMăgureanu.Secţia externe: Matei Romeo Pitulan, George Rocca, MihaelaAlbu, Marlena Lica Masala, Adrian Irvin Rozei.Foto: C. RăducAdministraţie: Mircea GhintuialăTehnoredactare: Adrian MirodoneCulegere: Ionica DobreOGLINDA LITERARĂ o puteţiprocura şi descărca de pe site-ulwww.oglindaliterara.ro unde aflaţişi modalităţile de abonare.Materialele se trimit numai în format electronic,cu diacritice, la :E-mail: gheorgheneagu@yahoo.comgheorgheaneagu@gmail.comCorectura nu se face la redacţie.ISSN 1583-1647ADRESA REDACŢIEI:Str. Alexandru Golescu,Nr. 76 bis, Focşani,Jud. VranceaMobil: 0722-2844300749188333Revista se poate procura de la sediulredacţiei şi de la chioşcul MuzeuluiLiteraturii Române Bucureşti şi sediilefilialelor Uniunii Scriitorilor din România.În numele libertăţii absolute de exprimare, autorii răspundîn mod direct de conţinutul materialelor publicate subsemnătura proprie.8850 www.oglindaliterara.ro

Mirarea și balsamul repetițieiEDITORIAL”Omul – și toate popoarele – trebuie să se trezească la mirare.Știința este un mijloc pentru a-l adormi din nou”Ludwig WittgensteinUn gând o luase spre mirare și nu spre lună ca la Don Jazz (MaxBlecher), nu urcase încă nici o treaptă (Goethe) și nici măcar începutul(Socrate), când, prins în avalașa informatică, s-a rostogolit alcătuinduseîntr-un bulgăre pe cât de uriaș, pe atât de perisabil. Nu s-a sinucis(gândul) cum s-a petrecut cu prietenul lui Blecher. Gonflat cu E-urimedia, respiră anevoie aerul dens și otrăvit al resemnării. Dar nu. Opalpitație de speranță, un déja-vu al repetiției construiește o punte,mereu spre celălalt mal.Ştefania OproescuAglomerația și viteza informațiilor zilniceseamănă cu un carusel din care cobori amețit,doar să urci imediat în altul. Ăsta-i timpulnostru și ne temem de el și ne place. Nu neamîntoarce de bunăvoie în niciun secol trecut,oricât de progresist va fi fost acela. Cultura, camod de transmitere a civilizațiilor a avut temericu atât mai complexe cu cât civilizația era maiavansată.Aflăm de la André Malraux căShakespeare era întristat și îngrijorat deapariția tiparului, privit ca un inamic al teatrului(Imaginarul iluziei). Mai aflăm că ”FrațiiConcourt notau acum un secol şi ceva: «Ladineul Magny, Berthelot a prezis că peste osută de ani de ştiinţă, omul va şti ce este unatom şi va putea modera, stinge sau reaprinde,la bunul său plac, soarele».Paul Zarifopol trata în 1929 „Raportulradiofoniei cu literatura” (Adevărul literar şiartistic nr. 439, 5 mai): „Dar putem prevedea şialte schimbări pe care radiofonia le va aduceîn tehnica literară. E vorba de concurenţa pecare radiofonul o va face cetitului. Cartea,broşura, revista, până şi atotputernicul ziarvor fi degradate încetul cu încetul, până lasuprimare, poate... Ar trebui înainte de a văspune aceasta, să vă atrag atenţia să goniţicopiii din camera în care ascultaţi radiofonul.Copiii sunt înclinaţi, în chipul cel mai naturalspre analfabetism şi nu e bine să audă eiprofeţii despre analfabetismul rafinat şi total,pe care ni-l vor aduce progresele tehnice alecivilizaţiei viitoare”.Să nu mai vorbim ce cutremur a produscinematografia la vremea apariţiei sale.Plecasem spre mirare de la Wittgensteinşi de la asocierea pe care acesta o face cumvacu sentimentul de frică: „Nu este însă exclusca popoare foarte civilizate să fie din nouînclinate spre acestă frică, iar civilizaţia lor şiconoaşterea ştiinţifică nu le pot ocroti de ea!”Frica de acum în faţa evoluţiei mult prearapide a ştiinţei şi a posibilelor sale efecteasupra culturii este oare mai motivată decâtfrica lui Shakespeare ? Este o întoarcerela mirare sau, doar un lamento căzut înderizoriu? Oricum, o mirare este fără îndoialămodul în care cultura noastră este îngrijită îninterior şi în afara graniţelor în acest vacarmgeneral de voci, tangente mai mult sau maipuţin „la cestiune”.Dacă Ministerul Culturii este încă năucitde schimbarea meteorică a miniştrilor, UniuneaScriitorilor funcţionează cu circuit închis, o altăinstituţie cu pretenţii în titulatură, I.C.R., ţine cufidelitate isonul schimbărilor. Domnul directorMarga a pus degrabă în funcţie excavatorul.Scoate „rădăcinile” şi plantează specii noi,mai legal, mai pe lângă lege. Experienţa sa întrecerile prin ministere (al Educaţiei Naţionale,al Externelor) i-a fost de folos. A aflat că nimeninu dă socoteală de nimic. Acuma, reduse orfi ele fondurile ICR, dar, ceva, ceva, se maigăseşte. Atitudinea sa dă prilej Franţei să neacuze prin vocea lui Pierre Philippe Jandinde „o memorie post comunistă dureroasăpe care Franţa a cunsocut-o după regimulcolaboraţionist de la Vichý sau războiul dinAlgeria” (revista Colegiului Internaţional deFilosofie „Rue Descartes”).Chiar pe mai sus citatul Malraux, Franţanu l-a iertat de a fi procedat la „intervenţiastatului în fenomenele artistice şi literare,folosind mijloace bugetare pentru producereaoperelor culturale, fapt care a condus la olimitare a spontaneităţii şi originalităţii în viaţaculturală a Franţei” (Wikipedia).Mijloace foarte... bugetare foloseşteşi I.C.R. Nu ştiu ce fel de mirare ne-ar trezi,când se pare că toate mirările, afară de celede început, pălesc pe măsură ce somnulsuficienţei este mai dulce şi mai adânc. Oconsolare, ce-i drept amară, tot s-ar găsi înparadisul mioritic. Ştiinţa nu ne-a sufocat chiarpână la izvoarele primitivismului. Seminţelemirării găsesc încă terenuri virgine unde să-şihrănească germenii.La Jijila, Jud. Tulcea (cine n-a trecutprin Jijila ar trebui să treacă dacă vrea să vadăcum arată începutul de lume) sătenii suntterorizaţi de vrăjitoriile babei Cloşca, făcătoareşi desfăcătoare de destine, iar mercurul umblădeşănţat pe uliţe chiar în miezul zilei. TVR 3oferă generos spaţiu senzaţionalului reportaj,cu umerii gârboviţi probabil de povara preluatăîmpreună cu TVR 1 şi TVR 2 de la canalulCultural.La Timişoara, de sărbătoareaBobotezei, se sfinţeşte apa de la robinete.Temeinic, începând de la bazinele decolectare, decantare etc. Azi la Timişoara,mâine... cine ştie, că România, nu mai este unsecret, se află deja în graţiile divine.www.oglindaliterara.roPaul Zarifopoltrata în 1929„Raportul radiofonieicu literatura”(Adevărul literar şiartistic nr. 439, 5mai): „Dar putemprevedea şi alteschimbări pe careradiofonia le vaaduce în tehnicaliterară. E vorba deconcurenţa pe careradiofonul o va facecetitului. Cartea,broşua, revista, pânăşi atotputerniculziar vor fi degradateîncetul cu încetul,până la suprimare,poate... Ar trebuiînainte de a vă spuneaceasta, să vă atragatenţia să goniţicopiii din cameraîn care ascultaţiradiofonul. Copiiisunt înclinaţi, închipul cel mai naturalspre analfabetism şinu e bine să audăei profeţii despreanalfabetismul rafinatşi total, pe care ni-lvor aduce progreseletehnice ale civilizaţieiviitoare”.8851

ESEUCRUCEA ŞI ÎNVIEREA ÎN POEZIAGOLGOTEI ROMÂNEŞTIGheorgheConstantinNistoroiuNaţiunea Daco-Română,ca cea mai încercată şi maiprigonită dintre Naţii, şi-aîmpletit logodna veşniciei,pecetluindu-şi Destinul cusângele mucenicesc peHrisovul heruvimic: în dor şisuferinţă, în crez şi îndurare,în chin şi sărbătoare, înfrângeri şi înălţări, în tăcerişi mărturisiri, în aşteptărişi împliniri, în înfricoşări şiextazuri, în bocete şi psalmi,în jale şi hori, în apusurişi răsărituri, în lanţuri şilibertate, în îngenuncherişi slavă, în cătuşe şi har, închemări şi alegeri, în suspineşi Liturghii, în defăimari şilaude, în lepădări şi jertfe, învânzări şi mucenicii, în trădărişi binecuvântări, sub deniaCrucii, dar şi sub apoteoza Învierii.Poeţii Crucii, ca Marii Sacerdoţi ai Cuvântuluidumnezeiesc şi co-liturghisitori ai Suferinţei Neamului,au plămădit în sângele, în crezul, în nădejdea, în jertfaşi în dragostea lor, toată voinţa pătimirii, întrupată în:vânzarea, trădarea, prigoana, persecuţia, defăimarea,batjocura, umilirea, biciuirea, amărăciunea, întemniţarea,calvarul Răstignirii, dar şi în harul Slavei şi al ÎnvieriiMântuitorului nostru Iisus Hristos.Maica Teodosia (Zorica)Laţcu a fost fiorul şi fascinaţia“Mişcării gândiriste” şi Petalade dor a Marelui Poem alIubirii, binecuvântate de MareleDuhovnic Părintele Arsenie Boca.Coborâtoare dintr-o glorioasăobârşie a venit în taină ca unacatist al voinţei, pe un vălmăşagde Doine. Te vindem iar cusărutări viclene,/ prin nepăsareoarbă şi prin lene./ Te biciuimcu vorbe de ocară,/ Te pălmuimcu ură ca de fiară./ Te adăpămcu suc de-amărăciune,/ dinpofte rele şi din stricăciune./ Teţintuim pe cruci de nedreptate,/prin cuiele uciderii de frate./ Iarîmpletim blestemele de tată,/ săncingem,Doamne, fruntea-nsângerată./ Tu iarăşi zici, înblânda rugăminte:/ ”Nu ştiu ce fac. Îngăduie-i, Părinte”.(Golgota).Gânguritul ca o togă de April s-a pus în luntrea rugii,veghiind în luminişuri de pădure. Cerdacul surâsului aîmbrăţişat-o ca pe-o chemare şi nestatornicul soare is-a întipărit în vocalele curcubeului dorinţei. Tresare şise înfioară în faldurile învârtoşatului destin, care a pussoroace răscrucilor. Iureşul eternei goane a dorului s-adesprins semeţ în azurul cântării.Înspre tărâmul celălalt,/ E loc închis cu gard înalt;/dar am văzut, printre uluci, Atâtea cruci, atâtea cruci…/Părea tot locul ţintirim,/ Păzit cu zbor de Heruvim,/ Cucruci de piatră, albe, mari,/ Cu cruci de brad şi de stejar./Şi cruci de-argint şi de oţel,/ Cerneau lumină peste el,/Iar cruci de aur şi de fier/ Sclipeau ca semnele pe cer./Atâtea cruci mi s-au părut/ Că toate una s-au făcut./ Ocruce mare strălucea./ Sub gruel ei un Om zăcea./ -Tucum de poţi să le mai duci,/ Atâtea cruci, atâtea cruci?…(Crucile).Spărturi de beznă s-au năpustit peste maramasufletului lumii, punându-i bocetul în marş. Şoapteleinimilor de Mame licăresc ca păpădiile înrourate. Boldulmorţii trece-n hlamida de flori. Aruncată-n noapte,vremelnicia cade peste irozi. Iudele se vântură în elegiitenebroase şi luciferice. Scuipările se prefac în lacrimi deceară, iar biciul loviturilor, devine o adiere îndrăgostită demărgăritar. Palmele care L-au lovit pe Iisus s-au înaripat înfluturi. Sutaşii păzesc lumina podidită din Îngeri. TrâmbiţaSărbătorii vesteşte chindia Ospăţului. Razele de soare seaşează senin peste gătiţii nuntaşi. Atotfrumoasa Mariacumpăneşte Taina Vinului şi-a Vieţii. La Dumnezeiascaprivire, Apa s-a însufleţit îmbătată de savoarea vinului.Pâinea s-a rumenit în braţele Crucii, îmbrăţişând lumeaîn aburul ei cald, ca obrazul de copil. Crucea s-a-ntrupatîn Mireasma Viţei de vie, iar untdelemnul s-a împărtăşitpe sprânceana Mirului. Piroanele s-au prefăcut în Potir deaur strălucitor. Buretele a absorbit zenitul din zâmbetulFecioarei. Oţetul s-a prelins în fagurele de miere alNeamului Daco-Român. Fierea s-a preschimbat în figurede albine, iar Trestia s-a frânt în unda unui nufăr. Suliţas-a smerit incrustându-se în Sceptrul prea doritei păci.Ţarina Olarului a rodit un camp de narcise. Infinitul atras la sorţi Viaţa. Mironosiţele tămâie cu dorul lor SlavaPrea Frumosului Mire. În cumpăna morţii clopotul batea nemurire. Pentru Fiii Binelui nu există moarte decâtTrecere.Un drum, ostaşi, o cruce. Şi sub dânsa,/ sfârşit delovituri şi de ocară,/ E Fiul Tău. Cu încolţiri de fiară /mulţimea-n jur-sălbatic-valul strâns-a./ S-au revărsattălăzuiri de ură,/ să pună stavilă iubirii sfinte,/ Şi i-austropit şi faţă şi veşminte,/ cu vorbe grele, ca o lovitură./Dar n-au ştiut călăii taina lină,/care-I dădea spre Golgotarăbdare:/ căci scrisă este tainaasta mare./ În Duhul Tău curaze de lumină./ Ei n-au ştiut căorice lovitură/ şi Tu o porţi peTrupul Tău Stăpână,/ de aceeadoar putut-a să rămână/ Luminaneclintită-n val de ură. (SpreGogota).Un amestec de arome s-acontopit pe chipul ei de Doină,învăluindu-i mirarea în bulgăriidin zori (Zorica). Vibrarea a pusrămăşag pe mirajul luminii, caizvorul de viaţă zburat în cuibde cuci. Pe covorul răbdării şi-amânat bidivii gândului în trapde chimvale. O dâră de zbor i-aadus un trecut de văpaie, trudit în rapsodiile de veacuri,frământându-i mireasma în pâine şi cuvântul în potirulbinecuvântării. Safirul bucuriei, înmuiat în GhiocelulBuneivestiri, i-a odrăslit crucea în Mugurele-nvierii.Vă-ntreb pe cine plângeţi, copile din Sion,/ Şipentru cine- aduceţi în vasul vechi arome,/ De jaleacui veşmântul şi l-a cernit Salome/ Şi plânsul pentrucine răsună în Chedron?/ Când miezul alb al zilei înumbre s-a-nvelit/ Şi-n templul sfânt cu zgomot s-a ruptcatapeteasma/ Sub Cruce, prohodirea de ce-şi varsămireasma,/ Din ochii arşi de lacrimi, din trupul istovit?/De ce să-I strangeţi braţul cu patimă la sân?/ Şi giulgiulnou, copile, de ce-l roşiţi în jale?/ Şi vă răniţi genunchiiîn pietrele din cale/ Şi pentru cine-aprindeţi făclii de dorpăgân?/ Priviţi spre cer, surioare. Cu trupul prea curat./Mai alb ca pâinea jertfei din sfintele altare,/ Mai alb decâtpotirul cu binecuvântare,/ El stă în tronul slavei, deslavă-nconjurat./ Din palma Lui nu curge şiroi de sângegreu,/ Ci vinul bucuriei din veşnic sfânta Cină./ Dincoasta Lui ţâşneşte izvorul de lumină,/ Menit pe veci săfacă din om un Dumnezeu./ Nu-L ungeţi cu miresme peî8852 www.oglindaliterara.ro

ESEUCel de-a pururi viu/ Şi nu-L culcaţi, fecioare, în giulgiu, sângele temniţei greu /mă trag din mine şi eu,/ şi plecsub piatra rece, Căci iadul plin de flăcări nu va putea să cu el, grozavu-i şuvoi, /sub ciment, înapoi… (Sângelesece/ Izvorul de viaţă ce curge prin pustiu.(Prohodire). temniţei)Radu Gyr, poate cel mai mare poet al Crucii, şi-a Doinele-n cârje colindă munţii plini de revoltă. Nicipurtat cu demnitate crucea Neamului întru Hristos, fiind Gheorghe, nici Ion nu se mai ridică. Salcâmul de lângăcondamnat iniţial la moarte, iar apoi la închisoare pe fântâna sufletului n-a mai înflorit. Umbrele morţii zidescviaţă. Toată detenţia sa a fost dominată de suferinţă şi catafalcul plecării… Patima urii devine colind al iertării, iardragoste, de asceza suferinţei de Neam şi mistica iubirii Sângele temniţei, rod pârguit pentru cules îşi primeneştede Dumnezeu. Prinosul sufletului său hăituit de hăţişuri ofranda. Pământul înroşit cu vieţi nevinovate de miri,şi ceaţă a spart cerbicia din vidul dureros al celor ce neaudevine potir de cuminecare a cerului. Creanga de aur avândut, se vând şi se mai vând încă. Cu îndemnul inimii căntă imnul celor ce s-au dus.iubirii în inimă, el a înflorit pe cărările celor mulţi, florile Morminte dragi, lumină vie,/ sporite-ntruna ande cais, iar cerul milos şi deschis a coborât până la el şi de an,/ noi v-auzim curgând sub glie/ ca un şuvoile-a-nmiresmat. De-atunci toată inima lui a fost izbăvită subpământean./ Aţi luminat cu jertfe sfinte pământulde Iisus, purtând în sânul luminii raza eternului soare al până-n temelii,/ că ţara arde de morminte/ cum ardeNeamului, aşa cum corola îşi poartă cu gingăşie floarea cerul de făclii./ Ascunse-n lut ca o comoară,/ mormintesa cea mai nobilă. Pe ţarina soartei sale s-au afundat vechi, morminte noi,/ de vi se pierde urma-n ţară,/împovăraţii ani, pregătindu-i jertfa curată pe Golgota v-o regăsim mereu în noi./ De vi s-a smuls şi flori şiromânească. Sufletul i s-a îmbrăcat în dor de prea cruce,/ şi dacă locul nu vi-l ştim,/ tot gândul nostrum-ncucernic cer, iar zborul de heruvimi i-au scuturat peste el v-aduce/ îngenuncheri de heruvim./ Morţi sfinţi învise, lumini. Din albul crezului mărgăritar, şi-a nălbit temniţi şi prigoane,/ morţi sfinţi în temniţi şi furtuni,/paşii târâţi prin celulă şi setea şi jalea cu care-a stat noi ne-am făcut din voi icoane/ şi vă purtăm pe frunţiîmpreună, au suspinat pe mucedele paie. Dar crezul i s-a cununi./ Nu plângem lacrimă de sânge,/ ci ne mândrimaţâţat în prinosul îndurării şi-n rodul răstignirii. Creanga cu-atâţi eroi./ Nu, Neamul nostru nu vă plânge,/ ci secerului tresare şi pe bolta lui nuntită, o primăvară plină cuminecă prin voi. (Imn morţilor).se scutură de aur. Natura înmiresmată îşi prinde-n horă Andrei Ciurunga, Voievodul liric al BasarabieiFlorile, care surâd cu ochii-n rouă, la clopotele care bat răstignite, ilustru poet al Crucii, a fost condamnat pentruimnul Învierii. Toate sufletele se mângăie fără răgaz şi pe poezia sa martirică. „Cântecele sale de dor şi de război”,Crucea neînfrântă şi sfântă, dorinţa Învierii cântă. adunate într-un volum în Februarie 1950, la Chişinău,As`noapte Iisus mi-a intrat în celulă. O, ce trist, i-au adus 4 ani de condamnare politică şi interdicţia de ace înalt era Christ!/ Luna a intrat după El în celulă/ şi-L nu mai scrie un vers. Dar, cum Canalul Morţii, a devenitfăcea mai înalt şi mai trist./ Mâinile Lui păreau crini pe Golgota dobrogeană a zecilor de mii de osândiţi, şi imnmorminte,/ ochii adânci ca nişte păduri./ Luna-L spoia al devenirii lor, Andrei Ciurunga nu s-a astâmpărat şi acu argint pe veşminte,/ argintându-L pe mâini vechi transformat Canalul în Poemul pătimirii, pentru care aspărturi./ M-am ridicat de sub pătura sură: -Doamne, mai primit 18 ani de temniţă. Zidit din argilă şi foc şi-ade unde vii? Din ce veac?/ Iisus a dus lin un deget la frământat zilele-n cântare şi visele stropite cu soare s-augură/ şi mi-a făcut semn ca să tac…/ A sta lângă mine împletit din răsărituri mângâieri. Din zările rotunde şi-ape rogojină: -Pune-Mi pe răni mâna Ta./ Pe glezne-avea împletit şoaptele cuvintelor fermacate, ca o legănareurme de răni şi rugină,/ parcă purtase lanţuri, cândva…/ de salcâm roz. Drumeaţă i-a fost rugăciunea, care i-aOftând, Şi-a întins truditele oase /pe rogojina mea cu smălţuit sufletul cu lumină la chemarea trăirii. Şoaptălibărci./ Prin somn, lumina, iar zăbrelele groase/ se de vioară, inima-i purcede ca jertfa să-şi suie pestelungeau pe zăpada Lui vărgi./ Părea celula munte, părea Carul Mare. Din şuvoiul regal al Danubiului şi-a împletitcăpăţână,/ şi mişunau păduchi şi guzgani./ Simţeam lacrimile sale pentru Basarabia.cum îmi cade tâmpla pe mână, /şi am dormit o mie de O, de-ar mai trece Dumnezeu prin ţară/ să neani…/ Când m-am trezit din grozava genună,/ miroseau citească sufletul afund,/ cel răstignit a nu ştiu câtapaiele a trandafiri./ Eram în celulă şi era lună,/ numai oară/ pentru îndrăzneala de-a se vrea rotund,/ ar daIisus nu era nicăiri…/ Am întins braţele. Nimeni, tăcere./ de mari palate-mpestriţate/ şi de bordeie-ascunse subAm întrebat zidul. Niciun răspuns./ Doar razele reci pământ,/ dar niciodată, Doamne, ferecate/ la-nfăţişareaascuţite-n unghere,/ cu suliţa lor m-au împuns./ -Unde Oaspetului Sfânt./ O, de-ar veni Bătrânul din poveste/eşti, Doamne? – am urlar la zăbrele./ Din lună veneau cu barba Lui de sălcii şi mălini,/ ne-am ridica încreştinaţifum de căţui./ M-am pipăit, şi pe mâinile mele/ am găsit pe creste/ spre Răsăritul hojma de străini./ Şi zornăindurmele cuielor Lui… (As`noapte, Iisus…)cătuşele commune/ ce-au ruginit în temniţele lor/ ne-amTăiş de fulger scapără-n ochiul conştiinţei, la jalea lumina de-o dulce rugăciune/ cu care-abia ne-mbujorămţării sfâşiate şi viforâtele gânduri beau cupa amară oferită de dor./ Dar Dumnezeu mai zăboveşte încă/ la ceasurileacesteade hămesitelor haite. Neamul sângeră, ţara oftează,prea târzii./ În lume poate s-a lăsat vreo stâncăiar moartea hâdă pândeşte orice uşă, orice portiţă. /mai grea, pe pieptul altei seminţii./ Ci noi, bolnavi deadâncăFoamea s-a cuibărit printre lanţuri, iar setea s-a zăbrelitneputinţă,/ privim zadarnic înăspritul drum./ Dinîn nesomn. Şoaptele celulei par un cântec de mlaştină, cele ce ne-ar fi de trebuinţă /ne sunt de lipsă scuturileacum./iar văzduhul se scutură autumnal peste temniţă. AiudulSub cerul ţării, cătrănit sinistru,/ s-a răstignitdevine altarul tinereţii României şi ruga, Vecernie şi Hristos ca la-nceput,/ cu palma stângă sângerând peCântec de luptă. Pune metanie nădejdii pentru atâţia Nistru,/ cu palma dreaptă înflorind pe Prut./ Privindu-Ţicare se tot duc… Pe răbojul vieţii scrie stihurile lor. Chipul Fiul dăruit pierzării/ îţi mulţumim de codri şi de grâu,tinerilor li se şterge din primăvară şi vară, căci se tot dar ne revoltă, Doamne-al îndurării, /că nu ne-ai dat şiapleacă peste ei câte-o ramură de spini.fulgere la brâu… (Răstignire).Dacă-mi lipesc urechea de cimentul celulei,/ ascult, A aşteptat cel mai mult inelul de logodnă al zorilorascult/ cum sângele temniţei, ca un mare tumult,/ ca de dimineaţă. Reminiscenţele tinereţii în marşul lor forţatun geamăt abrupt,/ curge pe dedesupt,/ curge torent de s-au transfigurat în sihastri. Inima lui pururea flămândăveninuri amare,/ ţinut în pământ sub zăvoare./ Sângele de cuvânt a sângerat pentru ţară, curgând ca lavatemniţei, prizonier,/ gâlgâie`n cruntă durere/ pe sub fierbinte în nădejdea celorlalţi, ca o rugă pentru biruinţă.piatră şi pe sub fier,/ pe sub osândă, pe sub zăcere,/ prin Trudnicele sale oseminte s-au întrupat în falnicii stejari,subterane artere./ -Intră, sânge al temniţei, intră./ vino ce-au tămâiat în taina milenară, veacurile Doinelordin funduri nepământeşti,/ vino să mă cotropeşti…/ Îl sortite. Cu spada de foc a cuvăntului înfipt în credinţăchem., îl chem, iar şi iar,/ şi sângele temniţei vine,/ vine a sfărâmat glodul existenţei tenebros, înfiripând zenitul.şi urcă în mine,/ clocotitor de pojar./ Sângele temniţei Luminişul nădejdii s-a-ntrupat în liturghia Învierii.urcă în mine/ cu neodihnitul lui zvon,/ din fier, din iad, Ai noştri dorm în suflet cu genuna,/ dar măna cuidin beton…/ Şi sângele temniţei sparge belciuge,/ şi urcă îi mângâie prin vis,/ că-n locul frunţii lor de totdeauna /în mine şi muge,/ şi fierbe şi geme şi plânge, -/ crâncetul parcă-nfloresc petale de cais?/ Un înger alb-sau linişteatemniţei sânge./ Şi ard cu el, şi vuiesc, şi mă zbat,/ şi se-aude?/ Se-mbracă-n aur noaptea şi-n mister./ Abiaurlu şi sânger, cu fluxu-i turbat, -/ şi cântă, pe urmă, sunându-şi lanţurile crude/ se-nalţă toată temniţa laroşul torent/ se trage din mine, îndărăt, în ciment,/ cuwww.oglindaliterara.ro8853î

ESEUcer./ Stă trupul ghem, cu spaimele la pândă,/ ar învia,dar încă n-are semn-/ şi crucea-ntinde braţe de osândă/cu umbre vechi, ce spânzură pe lemn. (Înviere).Andrei Ciurunga a înmănunchiat în sine miile detrupuri schingiuite şi le-a-ndurat veninul din mustulsuferinţei. Din cătuşe şi zăvoare şi-a dăltuit glasul dearamăsă-mplinească vrerile divine. Cu fiecare lacrimăde sânge a scrijelit pe inimile zdrobite Balada deveniriiprin jertfă. Din pecetea îndurărilor şi-a făcut trâmbiţăşi-n fiecare cuib de lumină a odrăslit mugure al Învierii,în care s-a preamărit Hristos Mântuitorul.Hristos a înviat prin temniţi şi galere/ precum pestecărbuni învie para./ De-aici va creşte marea Înviere/ ceva cuprinde-mâine toată ţara./ Hristos a înviat pestelopeţi/ abia mişcând în mâini însângerate,/ a înviat caîn atâtea dăţi/ să ne sărute frunţile plecate./ Hristosa înviat peste spinări/ înconvoiate aprig sub povară-/acest Hristos care-n atâtea ţări/ a fost bătut pe cruce-adoua oară./ Hristos a înviat şi pentru noi,/ sau poatenumai pentru noi anume,/ să ne deschidă drumul înapoi/spre câte-au fost- şi vor mai fi în lume. Hristos a înviatbiruitor,/ cum biruind vor învia martirii,/ când pestezidul închisorii lor/ va creşte mâine muşchiul amintirii./Hristos a înviat, dumnezeiască vrere/ să-şi dăruiemulţimii trupul-Pâine,/ şi să vestească marea Înviere/ce va cuprinde toată ţara, mâine. (Hristos a înviat).Demetrius Leontieş, medicul fără de-arginţi, a suiturcuşul demnităţii Neamului, cu toiagul de aur al divinuluiAdevăr. Cu fiecare frângere binecuvântată, poporul apregătit în sânul său un mugure de Voievod, pentru apregăti calea izbăvirii. Codrul de la Dobrina a devenitAltarul jurământului de credinţă al Elitei creştine abiaînflorite ce avea să rodească. Sub steagul celui mai falnics-au dăruit cu toată primăvara lor, cu toată mireasma şicu deplina iubire. Peste Neam au înflorit toate năzuinţele.S-au ars toate metehnele, toate prejudecăţile, toateamăgirile, toate orgoliile şi s-a semănat sămânţă bunăpentru a rodi înmiit. Dar iudele au semănat neghina, auînvrăjbit şi-au aţâţat pârjolul, pregătind oţetul, fierea,spinii, piroanele, uciderea şi defăimarea, neştiind că lacapătul lor sus pe cruce se aşează slava Învierii.În clipa când te-au pironit pe cruce/ S-a rupt istoriaromană-n două…/ Cu “omul nou” începe era nou,/Iar jertfa ta, e-a Neamului Răscruce…/ Pe cei uitaţi înfunduri de istorii/ -cohorte mândre de viteji străbuni-/Sub flamura Legiunii tu-i aduni/ Şi-I preamăreşti, cu aletale glorii…/ Trecutul a-nviat din nou prin tine./ Iar totce-o scrie “mare” viitorul/ În fapte de-adevăr, frumos şibine,/ Va fi ca semnul vieţii prins la sân./ Prin veacuri, teva adora poporul,/ De-acuma, pân-la ultimul Român!...(La răscrucea Neamului).Vasile Blănaru-Flamură, turnat din cremene latemelii Neamul Daco-Român şi-a tencuit cu sânge pemistrii gemetele străvechi, devenind neputincios înscrâşnete şi ură. Aşa şi-a crescut pe marii ei fiii. ÎnCodrul înverzit a binecuvântare, a răspândit din panerede argint şiruri de mărgăritare, apoi a răsfirat pentrufiecare menirea sa. Vasile Blănaru şi-a pus peste trenapăienjenişului celulei, popasul vălmăşag, ca un cântecde jale. Din epitaful unui rapsod şi-a încrustat la Aiud,testamentul ca o romanţă a iubirii. Ultima dorinţă azugrăvit-o într-o cântare mamei, printre luceferi şipoeme. Briza nedumeririi, răscoleşte nostalgia nocturnăşi în coşmarul neputinţei o rază din soarele aprins şiparfumul unui fir de liliac, zămislesc crini printre zăbrele.Ne târâm paşii printre mărăcini şi-n ocară:/ e caleape care o suim cu străbunii din veac./ Ne târâm aniiosteniţi-surghiun, şi nici măcară/ nu ne putem revoltala bucuria clipelor ce tac./ Ne târâm paşii peste răscrucimagistrale,/ ca nişte nevolnici îmbătaţi de himerefără orizont,/ Unde-s cnuturile noastre de spini? În celumi astrale?/ Şi de ce ne-am lepădat de ele ca Pilatdin Pont?/ A căzut pe lespedea veşniciei o lacrimă, dinmiliarde,/ la capătul drumului de-atâtea ori înfrânt./ S-adespicat ăn două împărăţia iluziilor bastarde,/ iluziile,iluziile noastre şi ale celor ce nu mai sunt./ S-a desprinsdin infinitul vărstelor milenare/ o fărâmă din fiinţaneamului ce trudeşte aici,/ pe bolta înălţimilor dure s-auaprins felinare,/ iar sub catapiteasma spaţiului mioriticard licurici,/ să stingă văpaia speranţelor noastre,8854 www.oglindaliterara.rodescântec, cu zările./ Nici bocet, nici ură, nici murmur,nici lacrimi nu vrem./ Ale noastre sunt potecile fărăîntoarceri, uitările,/ şi calea lactee şi crucea Golgotei şitot ce-navem./ Ale noastre au fost văpăile mocnite-nelanuri gemene,/ ale noastre iubiri pentru ţară s-aucimentat în amar;/ de-am sărutat obrajii Neamului cubuzele de cremene/ ale noastre au fost sângerările şigeamătul nostrum plenar./ Atunci, o ţara mea-osândă!Ţi-am făcut din inimi drapele /în mii de falduri, cu sânge,cu lanuri bogate şi cer înstelat, să le poarte copiii copiilornoştri de azi şi pentru ele/ să nu mai moară nimeni traspe roată şi nici strangulat./ Nimeni pentru o bucată depâine în lanţuri să nu mai fie,/ nici minciuna să nu maistea la masă cu foştii iloţi,/ Pentru tine am cântat căndva,împreună, iubirea, Daco-Românie,/ Adevărata iubire deoameni şi dreaptă judecată pentru toţi./ Am învăţat săne iubim neamul osândiţi fără vină,/ prin Iuda să parăvânzarea mai lesne, mai clar de-nţeles,/ nici blidul delinte, nici arginţii-n rugină,/ ci-n locul lor, o, ţara mea!Doar prigonirile am ales./ Să stingă văpaia speranţelormocnite-n elanuri gemene,/ ale noastre iubiri pentru ţarăcimentate în veac/ şi, sărutând obrajii Tăi, Doamne, cubuzele cioplite din cremene,/ ne vom reîntoarc-n istorii lacapătul suferinţelor ce tac… (Golgota iluziilor).Obsesia trecutului s-a revoltat odată cu primiifulgi care au căzut cu resemnare pe noua Golgotă. Şi-aluat ultimul dor din ruga îndurărilor devenind colindulîncătuşat. Memoria i-a devenit bocet în Zarcă, fericindu-idragostea în gândul trecut. Nostalgia de toamnă i-aprefăcut cuvintele într-o rapsodie eminesciană. PesteCruciaţii tristelor întoarceri cad consolări şi stele. Crezullor plânge în Golgota iluziilor. Primăvara ca o aducereaminte răspândeşte mireasma Reginei nopţii. Pe cărareaunei ierni ca o cronică rimată, suie Robii la cer în cadenţălirică. Fiecare sătuc plânge în inima unui martir, pentrucei ce nu mai sunt. Iisus din Icoane s-a desprins dinpiroane şi-a răspândit peste resemnarea îndurărilor lorde pe cruce o fărâmă din slava Sa.Şi la noi a intrat într-o zi în celulă,/ în celula morţii,la Jilava Iisus,/ Iisus din Icoane;/ ne era frig şi foamedestulă./ I-am sărutat mâinile bătute-n piroane/ şiplângând i-am spus: “Dă-ne, Doamne o fărâmă din slavaTa,/ din resemnarea îndurărilor de pe cruce/ şi în ispitadisperărilor nu ne duce,/ ca orice hulă/ s-a putem ierta”./Ne-a privit, ne-a mângâiat şi s-a dus,/ aşa cum se duceun vis în mister,/ în nenţelesuri pornite spre cer,/ şi noiam plans, căci totul era plângere/ şi înfrângere, Iisus./Apoi ne-am rugat ca lanţurile reci/ să nun e mai doară/a mia oară/ şi ura cumplitelor zile-n tortură să moară/ înveci de veci./ Şi celula noastră, a morţii, în ziua aceea,/a luminat ca un rug aprins,/ cu mintea de necuprins,/ cascânteia,/ ca rugăciunea ce alongă, din inimi tot Răul/şi până noaptea târziu am aşteptat,/ am aşteptat năuci/să vină cât mai repede călăul/ cimitirelor fără cruci,/ săplângă-n cântare de cetini Rarăul/ şi mamele noastreprintre uluci. (Iisus în celula morţii).Ion Golea provenea din buchetul de ţăraniînmiresmaţi de pe Târnava Mică. A crescut cu dragosteşi cu credinţă, strălucind în toate. Chemarea de susla ales pentru rostuirile dreptăţii Neamului. S-a dăruitcu toată fiinţa sa cerului divin şi pământului său dragşi sfânt. A plătit cu viaţa, curajul, demnitatea, credinţaşi dragostea sa. Cioplit din voioşia cristalină a cerului,Ion Golea a înmugurit în pădurea verde de la Fetea. Înel nu s-a prohodit senzaţia primejdiei, căci s-a durathaiduc al cruntelor bejenii, care s-au ridicat împotrivarânduielilor creştine. Şi-a încropit din descătuşări cărăride luptă pentru a deschide zările speranţelor. Şi-azăvorât toate filele din albumul destinului cu peceţilecredinţei Zilele sale, cenuşeresele, le-a mocnit în psalmidreptăţii, le-a tivit cu raze şi le-a brodat primăverii sale.Din dorurile treze a împodobit mângâieri de zori, iartrilul sfânt de ciocârlie, i-a presărat voioşia cu o luncăde flori. Neastâmpărul tinereţii i-a adunat gândurile, l-aînmiresmat cu nădejdi de trandafir, risipindu-şi visurilerupte. Ca un potir de cer şi-a pregătit denia mare, cufruntea lină şi catifelată scăldată-n picuri de lumină.(continuare în nr. viitor)

Vibraţii de maretaină euharistică„Omul poate fi învins, umilit, pervertit, dar nu distrus”.(Virgil Nemoianu)Cheile vieţii (iubirea, înţelepciunea, adevărul) sunt aleprezentului, ale luminii din noi – veşmânt dumnezeiesc. Acestprezent (al binelui şi al răului din propria fiinţă) „înghemuitîntr-un colţ al conştiinţei”, „cu umbrele şi luminile sale”,„înveşniceşte” clipa, spune undeva Emil Cioran. Povaraşi extazul sunt ale momentului trăirii. Amintirea se cereestompată, privind cu încredere, iertare şi iubire înspre ceeace numim viitor. Acum este corolarul vieţii trăite, ca „fii ai zilei”(I Tesaloniceni, 5.8) ce-ar fi ideal a fi. Acestui acum merităa ne dărui, pentru „a dobândi” împlinirea mult dorită, neuitândcă pentru Mântuitorul nostru, toate sunt în Prezent. Şi-nspreacest Prezent al conştientizării ne invită şi cuprinzătorul volumProximităţi şi mărturisiri 1 , al părintelui-scriitor Ioan Pintea.Reflecţiile de lectură ale sfiinţei-sale sunt amprentate devibraţia verbului biblic, sunt botezate în frazări euharistice, iarimperativele („Aleluia!”, „Amin!” sau „Aferim!”)devin stigmat întru conştientizare, conclusivcălăuzitor. Dacă s-ar inventaria titlurile de lucrărila care se face cetire şi care compun corola„mărturisirilor” domniei-sale, am recompuneidealitatea însăşi, ceea ce s-ar dori: BibliotecaBunului Creştin. Invitaţia de a-i „deschide largporţile, mereu curioşi, mereu ospitalieri”, senumeşte „trezvie”. 2Poezia vieţii impune câteva preceptedefinitorii, pe de o parte, evitarea tristeţii, a ceeace filosoful Petru Creţia numeşte, metaforic,„umbrirea bucuriei”, iar pe de altă parte, voinţade a cultiva smerenia – dulcea povară care sedobândeşte prin „strădanie, voinţă şi asprăeducaţie a sinei”. 3Având modelul sfinţilor părinţi, doar de noidepinde strunirea anumitor impulsuri sau dulceaascultare: „cu răutatea fiţi copii, iar cu mintea fiţivârstnici” (Corinteni I, 13.20). Patimile, jertfireaşi bucuria Învierii compun o triadă a neuitării, aevlaviei şi-a iubirii care „nu pismuieşte”, „nu setrufeşte” şi „nu se mândreşte” (Corinteni I, 13.4).Numeroase sunt exemplele de necurăţenie interioarăa fiinţei. Şi-n acest sens, dezămăgirea părintelui Ioan Pinteapare justificată. Exemplele oferite însă, ne îndreptăţesc să fim,totuşi, optimişti. Atâta timp cât mai ascultăm voci smerite,precum aceea a creştinei tanti Ana (care îşi acceptă, cu umilinţăsuferinţa - neputinţele fizice), putem (re)citi, încrezători, cuevlavioasă speranţă, afirmaţiile lui Liviu Rebreanu, de acummai bine de 70 de ani, despre „ţăranul român”, pentru care„pământul este o fiinţă vie, faţă de care nutreşte un sentimentstraniu de adoraţie şi de teamă”. Merită a reţine, pentru noi,cei de astăzi, că ţăranul acelor timpuri se „simţea zămislit şinăscut din acest pământ ca o plantă fermecată...”, pământstrăbun care le-a „modelat trupul şi sufletul”. Şi cum vrem săfim încrezători în puterea regenerativă a plămadei străbune,preluăm afirmaţiile lui Rebreanu, conform cărora, ţăranulromân „suferă orice cu resemnare”, că „nădejdea lui esteDumnezeu”, că el este „în stare să moară fără a se plânge şimai cu seamă a se revolta”. 4 Numai într-acest mod, omul vadobândi „curăţenie în interiorul său”, după spusele părinteluiIustin Pârvu de la Mănăstirea Petru-Vodă.Să sperăm că şi noi, „turmă mică” (Luca, 12.32) cesuntem, nu vom întârzia să conştientizăm că „tot cel ce seînalţă pe sineşi, se va smeri, iar cel ce se smereşte, pe sineşi,se va înălţa” (Luca. 18.14). Faţetele ispitelor sunt tentante,dar dacă vom pune mereu în balans „codul samuraiului” cucel al creştinului, mai mult ca sigur, vor fi fundamentate câtevavirtuţi. Ideal ar fi să rostim, precum poetul: „Vreau să mă dăruitatălui dreptăţii, tatălui / Bucuriei, care e şi tatăl stâncilor / Şitatăl acţiunilor perfecte...” (Robert Bly – Un om preocupatvorbeşte) Putem râvni spre această înălţătoare perfecţiune?Câţi dintre noi suntem pregătiţi să urmăm „calea”, şoptind:„Dă-mi, Doamne, odihna vântului... ” (A. E. Baconsky – Rugăde tânăr)?! Răspunsul poate fi pozitiv, cu această condiţie:umilinţă şi răbdare („umilinţa asociată cu răbdarea răstoarnămuntele”). În caz contrar, „necredinţa va face o Golgotă înwww.oglindaliterara.roLECTORfiecare zi” (Părintele Iustin Pârvu). 5Şi cum „omul este o fiinţăa cărei acţiune de a rodi trecefără-ncetare prin proba dialoguluiinterior” 6 , doar prin rugăciune,„respiraţia sufletului nostru spreDumnezeu” 7 se va face simţită,binecuvântându-ne şi înnobilândune.La un moment dat (în presacentrală) se pune întrebarea: ceau în comun o vidră de mare şi„Ţipătul” lui Munch? Ei bine, dacăla pictorul norvegian Edvard Munch(1863-1944), suferinţa devine Livia Ciupercăartă, în realitatea concretului,suferinţa este sfâşietoare. Indiferent dacă vorbim de ţipătulunei vidre de mare sau a oricărei creaturi pământene, acestaeste asurzitor. Doar mâinile ar putea estompa, cumva, acesteucigătoare sonorităţi. Instinctual, şi vidra, şi femeia din pânzalui Munch încearcă a proteja acest moment morbid. Douăimagini suprapuse, şi-un avertisment al artistului însuşi: „Amsimţit marele urlet care străbate natura...” Interpretarea luiOctavian Paler se doreşte luminătoare: „Femeia ajunsesela capătul podului când s-a oprit. Iar ţipătul ei este atât deangoasant cu cât se ridică într-o tăcere rece şi nu există niciunmotiv aparent care să-l justifice”. Ţipătul acestanesonor glăsuieşte despre o dramă, dramaomului care „îşi petrece cea mai mare parte avieţii rătăcind pe căile nenumărate şi încâlciteale aparenţei, bătând la toate uşile în spatelecărora bănuieşte că se află ascuns singurul lucruce poate umple de substanţă momentele goaleale devenirii sale, şi anume fiinţa...” Ei bine,împotriva acestei „rătăciri” nu ne rămâne decâtîntoarcerea către Dumnezeu: entheos (a fi înDumnezeu). 8Întâlnirea cu Nicu Steinhardt a fost pentruoricine o revelaţie! Ca om era „fermecător” - ospune Alecandru Baciu - „mărunt de statură,cu mişcări vioaie, chiar repezite, cu gesturi bruscîntrerupte”, privire „fascinantă, pătrunzătoare,şăgalnică, ironică, vag bănuitoare...”, în „plinăvigoare spirituală”, deşi „nu fusese scutit delocde furcile caudine ale regimului comunist şi ieşisedin grele încercări cu bogate rodiri sufleteştiducându-l la limanul creştinismului”. „Bogăţiacunoştinţelor... era uriaşă, deconcertantă pentruun neofit”. Era „înzestrat cu daruri spirituale rar întâlnite”. Atrecut prin închisoare „cu un curaj şi o seninătate ce nu le-aifi bănuit niciodată la o fiinţă în realitate nevolnică şi firavă caa lui”, „mereu consecvent cu el însuşi”, „neînfricat”, după anigreu de detenţie. Era o „desfătare” a-i fi în preajmă. Avem areţine: „Labuntur anni! Fiecare în acea perioadă de beznăşi-a urmat drumul sinuos al destinului cu nebănuite stavile.Al lui Steinhardt mai înnămolit în suferinţe ca al altora”. Înperioada cât au lucrat împreună la traducerea din opera luiAlain, a avut „prilejul să- descifreze mai îndeaproape”, să-icunoască „ai săi perimetrii multipli de autenticitate”. 9Gânduri pline de substanţă descoperim şi la Mihai Şora,care mărturiseşte: „aceeaşi fiinţă vibrantă ca un fir subţire deoţel suprasensibil, pus mereu în mişcare de mişcarea din jur şirăspunzându-i acesteia cu propria-i inepuizabilăenergie...” „trăsătura definitorie a omului Nicu Steinhardt ..., deschiderea, atenţia binefăcătoarela păsul celui din faţa sa, disponibilitatea de a-l înţelege şicapacitatea de a intra cu el în comuniune ”. 10Regretul de a nu-l fi cunoscut pe omul şi filosoful N.Steinhardt nu este doar al copiilor părintelor Ioan Pintea, cimai ales al acelora care l-au cunoscut, care mărturisesc căs-au bucurat de preţuire, de sfaturi înţelepte, de răspunsuri laîntrebări grele şi, totuşi, regretă că nu se mai pot desfăta deînţeleptele-i gânduri: „regret enorm că n-am putut să fiu maifolosit de sfaturile lui, de felul lui de a judeca lucrurile...” (SorinDumitrescu). 11Metafora somnului dor tresaltă-n dulce amintiri, întrueternitatea vie şi neîntinată, gândind la sufletul - „scânteiedumnezeiască” care „însufleţeşte trupul şi-i dă valoare...”(Arhimadrit Serafim Man) 12 , care „doare pân’la os”, dar nude durere, „ci de dorul dorului dor...” (Valeriu Anania) 13 Şi-nacest context, mărturisirile scriitorului Ioan Pintea devinoglindire dăltuită şi încrustată în fibra sa genetică, pentru anu uita de acei care i-au purtat paşii întru cunoaştere, de lapărintele arhimandrit Serafim Man la părintele Steinhardt, deî8855

ESEUDOINA ALDEA TEODOROVICI - ZBOR PE-OARIPĂ DE ETERNITATE...„În Basarabia, Eminescu era în exil, era interzis, dar Vierunu; prin Vieru, l-am cunoscut pe Eminescu.”ION ALDEA TEODOROVICITrecem în viaţă unii pe lângă alţii, fiecare pe culoarulsău destinic, intrând în timp şi ieşind din el cu aceeaşichinuitoare dorinţă de tălmăcire profundă a verbului „a fi”.Pentru unii, tălmăcirea aceasta are o importanţă minoră.Alţii, în schimb, o transformă în crezul fundamental alpropriei lor fiinţări terestre. Este şi cazul Doinei AldeaTeodorovici, un destin extrem de scurt, aproape egal caîntindere temporală cu cel al Mântuitorului christic, carea strâns însă în lăuntricitatea lui o bogăţie covârşitoarede semnificaţii majore ale neamului său. Chip delicat, deun magnetism misterios, slobozind prin cântec şi o forţăinterioară aparte, din pagina albă a cărţii, versul poeţilorromâni în sufletul văzutului şi nevăzutului ei auditoriu deoriunde, Doina Aldea Teodorovici a reprezentat cea maibună definiţie a tipului de artist liric sortit de divinitate săimprime, prin alcătuirea complexă a discursului muzicalpropriu, o dâră extrem de puternică în conştiinţa culturalistoricăa poporului din care a făcut cu tristeţe şi bucurieparte. Până la ea, Basarabia nu avusese niciodată o voce cuadevărat distinctă pe tărâm interpretativ în stare să susţinăcu o tenacitate ieşită din comun idealurile naţionale continuumaltratate de-a lungul vremii de acele raţiuni dictatorialemeschine, care, printr-o semnătură adânc înfiptă în fibraunui tratat politic mârşav, au retrasat graniţe statale diverseşi au cârmit către Siberii îngheţate mase întregi de destineumane încolonate neceremonios la tragedia propriei lorvieţi. Alături de Grigore Vieru, Dumitru Matcovski, LeonidaLari, Ion Hadârcă şi atâţia alţii, Doina Aldea Teodoroviciîmpreună cu compozitorul Ion Aldea Teodorovici au devenitcu repeziciune reperele funciare ale luptei românilor de pepartea stângă a apei Prutului împotriva stingerii filonuluicurat al Limbii Române şi al anulării forţate a întregiisimbolistici identitare aparţinătoare neamului românesc,pentru că „În Basarabia, Eminescu era în exil, era interzis,dar Vieru nu; prin Vieru, l-am cunoscut pe Eminescu.”,glăsuia la început de an 1991 Ion Aldea Teodorovici, poetulGrigore Vieru fiind pentru poporul Basarabiei „(...) cevamult mai mare decât un poet care scrie.” (Doina AldeaTeodorovici)Denigratorii au considerat lupta şi creaţia Doinei şi a luiIon Aldea Teodorovici o propagandă lăutărească ieftină cuiz naţionalist desuet. Alţii, dimpotrivă, au văzut în ele aceastrălucire a vibraţiei singulare, ce ţine de fibra unei arteinterpretativ-componistice novatoare în creaţia muzicalăde gen. Poporul, în schimb, şi-a regăsit toate dorinţeleascunse cu multă grijă în spatele inimii sale umilite deameninţarea continuă a unei istorii brutale neapuse definitivla episcopul Andrei Andreicuţ la Alexandru Baciu, în mireascăneumbrită a sfaturilor şi cugetărilor acestora, „dar al lacrimilor”întru credinţă şi întru iubire, neuitând îndemnul că „primadatorie a creştinului este să ştie a suferi” 14 , să ştie semnificaţiilecăutării „drumului pierdut”, pentru a se regăsi pe sine.Reflecţiile părintelui-scriitor Ioan Pintea conchid înţeleaptajudecata, de a „ţine în cerc... firul orelor, rânduiala anilor şi alumilor”, dacă vrem a spori. 15 Şi întru această bucurie părinteleIoan Pintea s-a botezat, găsind răspunsuri la multele nelinişti,angoase, stări contradictorii sau nedreptăţi cotidiene. Ceea cedomină această carte este sentimentul gestului împlinit, cu oevlavioasă cumpănire. În fond, ce poate fi mai înălţător decâtun moment unic, precum acela când imnurile liturgice suntsecondate, în altar, de trilurile unei zburătoare, dar divin?!Bibliografie:1. Ioan Pintea – Proximităţi şi mărturisiri. Ed. CarteaRomânească, Bucureşti, 20122. N. Steinhardt – Primejdia mărturisirii. Convorbiri cuIoan Pintea. Ed. Dacia, Cluj, 1993, p. 2313. N. Steinhardt – Monahul de la Rohia răspunde la365 de întrebări incomode adresate de Zaharia Sângeorzan.Ed. Rev. „Literatorul”, 1992, p. 1494. Laudă ţăranului român. Discurs rostit la 29 mainici până azi, ca o descătuşarea unui suflet încarcerat peviaţă în penitenciarul sordidal întunericului spiritual cugrijă întreţinut de forţe oculteperverse. Ceea ce nu au suportatsă audă însă oponenţii declaraţişi cei din umbră ai cânteculuiacestor doi mari creatori românide cultură autentică - contopiţiîn dragoste la fel de profundca şi în artă - a fost rostirea cudemnitate a celui mai curat şimai profund grai strămoşesc.„M-au zguduit versurile luiGrigore Vieru atât de mult încâtn-am mai putut să le rup din Magdalena Albuochi, din respiraţie, din măduvaoaselor, dacă vreţi.”, mărturiseala 8 ianuarie 1991 compozitorul Ion Aldea Teodorovici.Cu o chitară în mână şi trupurile îngemănate prin cântec,şuvoiul de cântece sacre ale soţilor Teodorovici, cântecerupte din la fel de sfânta fiinţă a Limbii Româneşti, a făcutsă tacă pentru puţină vreme focul nedrept al armelor cufoc continuu din tranşeele pretinsului de autorităţi fronttransnistrean, unind pentru câteva clipe destine care nuaveau, de altfel, nimic de împărţit...Despre Doina Aldea Teodorovici am avut întotdeaunapresentimentul sumbru că nu voi putea vorbi prea mult latimpul prezent al existenţei sale telurice. Cu o grabă uluitoare,acest timp inexact ca definiţie şi alcătuire asimetrică aveasă facă loc cu o bruscheţe covârşitoare morţii. Refrenulucigaş controlat nu mai permitea artei militante înecateîn suferinţă şi dispreţ să îşi expună public mesajul şi nicicreatorilor lui să ardă pe rugul istoriei contemporane a ţăriibasarabe. După valuri de ameninţări repetate asupra celordoi artişti, monologul destinului avea să sune nepermis dedur pentru Doina şi Ion Aldea Teodorovici într-o maleficănoapte cu chip de demon întunecat din finalul lui octombrie1992, ca un plesnet profund dizarmonic de palmă dată deprigonitor peste obrazul unor martiri creştini ai altui veac.Din păcate însă, veacul cu pricina nu aparţinea unui timpde mult amurgit şi cu ideile arse cu toptanul pe „altarele”de lemn ale Inchiziţiei decadente, dimpotrivă. Era un secolcu aere de modernitate şi zgomot de arme de tot soiul, cese îndrepta cu paşi repezi către ultima suflare a soroculuisău calendaristic, un secol unde progresele felurite seînghesuiau unele după altele în circul concurenţial alordinii planetare de moment, dar care nu a exclus nicioclipă din fibra lui rece şi aprigă moartea... O moarte cu faţavânătă şi gust de sânge închegat, căreia Doina şi Ion AldeaTeodorovici i-au simţit dimpreună râsul sarcastic şi colţiinefiinţei...1940, în Şedinţa publică solemnă, de Liviu Rebreanu. Curăspunsul d-lui Ion Petrovici5. Părintele IUSTIN PÂRVU şi morala unei vieţi câştigate.Ed. CONTA, Piatra Neamţ. 2007, p. 1386. Mihai Şora – Despre dialogul interior. Ed. Humanitas,1995, p. 257. Arhimadrit Serafim Man – Adevăruri trăite,învăţături folositoare. Ed. Bunavestire, Bacău, 2010, p. 2828. Mihai Şora – Despre dialogul interior. Ed. Humanitas,1995, p. 409. Alexandru Baciu – Din amintirile unui secretar deredacţie. I, „Cartea Românească”, 1997, 17210. Mihai Şora – Crochiuri şi evocări. Ed. ScrisulRomânesc, Craiova, 2000, p. 147-14811. Dorin Popa – Convorbiri euharistice. Convorbiricu Sorin Dumitrescu. Ed. Institutul European, Iaşi, 199212. Arhimadrit Serafim Man – Adevăruri trăite,învăţături folositoare. Ed. Bunavestire, Bacău, 2010, p. 30913. Valeriu Anania – Poeme. Ed. Polirom, Iaşi, 201014. N. Steinhardt – Jurnalul fericirii. Ed. Dacia, 1997,p. 22215. Marcel Proust – În căutarea timpului pierdut. Vol.I. Ed. pt. literatură, 1968, p. 58856 www.oglindaliterara.ro

PROFILLAZĂR MAGU, UN SONETIST INFATIGABILSonetist încercat, productiv, cultivând statornico formulă de succes, doritor să-şi cumpere „uncreion şi-un nume”, Lazăr Magu livrează ritmic,colaborând cu editura Rebeca, plachete cu poeziinumerotate (ascunzând, bănuim, un anumetâlc), sub genericul Poezie pentru vreme târzie…Observăm că un vis tomnatic bântuie prin ultimelevolume, examinând – sub pecetea nostalgiei –caruselul anotimpurilor. Fie că invocă „o fată cugleznele de rouă” (vestind renaşterea), fie cădeplânge ghilotina toamnei (care poate fi o perdeade fum, o „lacrimă celestă” sau un „carnagiu depetale”), poetul e apăsat de spectrul senectuţii.Încât, prefaţând Cascade de nisip (2010), LuciaCuciureanu nota că manuscrisul „nu mai puteaaştepta în sertare”. Însemnările sale cronicăreşti,corecte (e drept, aşezate sub un titlu sumbru,Pregătiri pentru ultima călătorie) evidenţiautocmai pecetea elegiacă şi „vocea neschimbată”a d-lui Magu. Şi volumul pomenit şi cele carei-au urmat (Cartea cu cinci anotimpuri, în 2011,respectiv Sertarul cu trandafiri, în anul următor)au o compoziţie hibridă. Un ciudat amestec,tematic vorbind, prezidează alcătuirea lor. Lumeapoetului are „gust de toamne” bântuite de vânturireci, „bătrâneţea a aprins felinarul” (v. Crivina) şi,peste toate, se înstăpâneşte „simfonia ruginii”. „Erece în lume”, constată poetul, încercând a prividincolo de zarea vieţii, părelnic împăcat şi izbăvit.Totuşi, penetrând vulnerabilul „zid de amintiri”, seinsinuează gheara anxioasă ori marile „incendii”(erotice), recapitulate, de regulă, în companiaunui scenariu apocaliptic: ninge „groaznic” sau,dimpotrivă, ni se oferă ninsori „de gală”, cu fulgi„cheflii”. Dar în acelaşi opus, hoinărind prin „cerulcopilăriei”, Lazăr Magu vorbeşte despre o Istoriepotrivnică: străbunii „încolţesc” sub tălpi, plâng„sub graniţe furate” şi o hartă răvăşită. Aflămcâte ceva, tot sub cupola amintirilor sângerânde,despre soarta emigranţilor şi „colectivizarea”cailor,de pildă. Tonul bacovian e, însă, predominant.Aproape plecat, invocând sicriul – leagăn şi cimitirul(o lume - dormitor), puzderia de „morţi suavi” şipădurea crucilor de plumb, constatând că „deatâtatoamnă, morţii-au obosit” (v. Bat vânturiletoamnei), poetul, aflat în „gura humii”, conchide:„Cineva plânge în cer / iar noi, aici pe pământ / îiştergem lacrimile” (v. Batiste). Şi, fără ezitare, sedeconspiră: zeţarul, ca poet bizar, „cititor în stele şiîn zaţuri” este, de fapt, „un mic Bacovia în plumb”.Din fericire, intervine (dacă e să detectăm reflexeşi ecouri livreşti) o corecţie soresciană, un pigmentironic, precum în Carantină, Gura pământului,Premoniţie, Supravieţuire etc.Placheta consacrată celor cinci anotimpuri„recunoaşte” că iubirea e o „ancoră târzie” şi căsângele rămâne un „veşnic torţionar”. Sub acesttitlu desluşim nu atât trufia tinereţii, cât trăiniciaunui sentiment, trupul iubitei fiind „o carte cupoeme”. Viaţa şi moartea sunt surori vitrege iartoamna, chemată obsesiv, se defineşte drept oprefaţă lirică a „vocii albe”, cea care, inevitabil, vasosi. Sertarul cu trandafiri (2012) confirmă aceastăvisătorie cu apetit paradoxal, trasă în formulăriwww.oglindaliterara.rooximoronice, dezvăluindun fantast, depănând, înimensele biblioteci, populatecu „scribi de fum”, istoriivechi şi lecturi proaspete,de amprentă păunesciană(uneori). Mesajul e, însă,deceptiv, o undă melancolicăscaldă textele ingeniosritmate şi rimate: „Degeabamai măsori singurătatea,/ Când apa ei adâncă e camoartea.” (v. Degeaba).Sub ochiul veghetor, „dezâmbet şi lumină”, poetul seAdrian DinuRachierusimte, totuşi, un expulzat (din leagăn), rătăcindsub un „cer de oţel”, urcând „un deal de cuie”. Şirecunoscând franc: „Se face frig în timpul meuprezent” (v. Penitenţe). Ştiind prea bine că „moarteae o toamnă ciudată” (v. Tabloul), condamnat,aşadar, definitiv, fără putinţa recursului: „Demână c-un înger urc drumul şi dealul” (v. Ziua demiercuri).Suflarea iernii se simte pustiitor într-o lumeprăbuşită în sine. Mai mult, „se lasă iarna-n lume”,suntem avertizaţi. Sau: „iarna lumii stă să înceapă”,într-un decor cu „lumină îmbătrânită” şi codri arşi,cu „o lună mâloasă” şi „un cer de pământ”. Corăbiiputrede dintr-o fostă eră poartă spre noi ecoultăcerii, „sicrie de apă” şi un timp cadaveric anunţă,implacabil, că s-a făcut întuneric în suflet (v. Ziuaîntoarcerii din timp). Deşi biserica (turla) „susţinecerul”, deşi „Pruncul e-nfăşat în veşnicie”, oameniipăcătoşi ne împresoară: „Ecoul suntem numaial unui veşnic plânset; / suntem durerea sacrăa unei răni cereşti…/ În carnea noastră încă maideapănă poveşti / îngeri de rouă, tineri, cu vorbanumai scâncet.” Iar dezvrăjirea lumii, golirea desacru, înfăţişează o tristă realitate: „E gol de Tine,Doamne, universul, / dar noi, de frică, predicămreversul”. (v. Front rupt)Apăsat de „eterna vină”, coborând în amintire,poetul desluşeşte semnele prevestitoare:„Morţii-s morţi de-o veşnicie / iar cei vii suntvii de-o viaţă. / Călărind un cal de ceaţă, / moarteacară-n târg sicrie.// Pe-o colivă de secară, / mânata a scris un nume…/ Plânsul tău aduce-n lume/înc-o eră glaciară. // Viii, morţii, nenăscuţii /deopotrivă sângerează; / între leagăn şi amiază,/ se albeşte osul frunţii. // De cum calcă-n dreptulporţii, / viaţa poartă semnul morţii.” (v. Semn)Crescând sub semnul obsesiv al thanaticului,cotropind lumea, cu ecouri stins – bacoviene, poezialui Lazăr Magu se deschide, salvator, credincioşiei,purtând un mesaj care vine din vechime, „întipărit”în memoria ancestrală, cum recunoaşte însuşipoetul: „Eu vin din veacul cel trecut… / Suntglasul unui înger mut” (v. Glasul îngerului mut).Respingând muţenia, vocea acestui poet, sfielnic,retras, fără vizibilitate, ţinându-se departe deviermuiala literatorilor ar merita, negreşit, o altăpreţuire. Care, sperăm, va veni.8857

EXPLOZIVEveniment cultural european:Au apărut primele 25 de volume din „Integrala manuscriselor Cantemir”Sub coordonarea scriitorului Constantin Barbu,într-o ediţie de lux, au văzut lumina tiparului primele25 de volume din „Integrala manuscriselor DimitrieCantemir”, primul set fiind achiziţionat chiar decătre Vladimir Putin,Acesta a aprobat scanarea documentelor aflate desute de ani în Arhivele din Moscova.Vă prezentăm mai jos interviul pe care l-amrealizat cu scriitorul Constantin Barbu, celdespre care filosoful Constantin Noica spunea că este„excepţional de înzestrat pentru lucrări de erudiţie şiistorie literară”. Interviul a fost înregistrat chiar înaintede plecarea la Moscova, unde, împreună cu sponsorulacestei întreprinderi culturale, Paul Tudor, urmează săaducă în ţară fotocopiile următoarei tranşe din ediţiaacestei integrale Cantemir.„Ce manuscrise vrei? - Pe toate!”Ion Spânu: Cum a început această aventură prinArhiva Moscovei?Constantin Barbu: La festivitatea de acordare aunui premiu de excelenţă ambasadorului Federaţiei Ruse,Alexander Churilin, l-am rugat să-mi aprobe intrarea înArhiva de la Moscova, cu care, în principiu, a fost deacord. După un timp, am fost surprins să primesc de ladomnia sa o scrisoare în care mă întreba „ce manuscrisevrei?”.I-am trimis lista după Tocilescu, completată cu cemai ştiam eu, dar i-am spus, prevăzător, că le vreau petoate.S-a dovedit că am procedat bine, întrucât acolo amdescoperit manuscrise despre care nu se ştia nimic!Abia în mai 2009 am primit confirmarea din partearusă, inclusiv preţul pentru fiecare filă scanată.Din partea oficialităţilor române nu a fost nimenidispus să finanţeze această operaţiune, astfel încât abiaîn toamna lui 2009 am putut pleca la Moscova, cândPaul Tudor, un om de faceri care conduce firma SC BestaSA, prin „Fundaţia culturală Tudor”, a avut bunăvoinţasă sponzorizeze tot demersul acesta, cu care Româniase va mândri multe secole de acum înainte, căci fondulacestor manuscrise este cel mai mare tezaur al Românieidin afara graniţelor!„Vladimir Putin ne-a dat una dintre aprobări”Dar cum de a rămas în uitare o asemenea arhivă?Simplu. Începând din 1878, când Tocilescu a tipăritprimul volum Cantemir, şi până azi, Academia Română apublicat doar 9 (nouă) volume de opere! Lui Tocilescu îiaprobase copierea manuscriselor Ţarul Alexandru al IIlea,iar mie, pentru documentele din Arhiva Ministeruluide Externe, Vladimir Putin, care era pe atunci primministrulRusiei!De aceea, în semn de recunoştinţă, i-am trimisîn dar această ladă care conţine primele 25 de volumeapărute, într-o ediţie de lux cum rar se tipăresc în lume.Le ştii, nu cred că mă contrazici...Dar ce manuscrise erau în Arhiva Ministerului deExterne din Rusia?Acolo am fost surprins să găsesc „Jurnalul persan”în limba rusă şi „Manifestul lui Petru cel Mare”. Despre„Jurnalul persan”, Tocilescu credea că are doar 7 pagini,iar despre „Manifest...” credea că este „Catehismulpersan”, care s-ar fi scufundat în mare!Academia Română spune că s-au mai scanatmanuscrise Cantemir.Da, în anii ‘60 s-au făcut fotocopii alb-negru dupăunele manuscrise, dar vă rog să le comparaţi cu ediţiaaceasta, unde documentele sunt mai frumoase decâtoriginalul! Ca să nu mai spun de numărul lor... De altfel,se ştie că Tocilescu furase, pur şi simplu, 3 fascicule, pecare le rezumăm astfel: 4 pag. din „Epistola dedicatoria”la „Sacro-sancte scientiae indepingibilis imago”, 24 depag. din „Index Rerum Nobilium”, de la aceeaşi lucrare,şi fila 42 din „Loca Obscura”.Şi pe acestea le-am introdus în ediţia mea,reîntregind astfel „Sacro-sancte scientiae indepingibilisimago” şi „Loca Obscura”.Bănuiesc că nu e aşa de uşor să cauţi printr-o arhivăcum este cea a Moscovei? Ne povesteşti care a fost ceamai mare surpriză din această aventură prin hârtiile luiCantemir?Ştiam din sursă ştiinţifică sigură că arhiva păstratăde Serghei Cantemir, fiul cel mai mic al lui Dimitrie,compusă din 27 de pachete, a fost cumpărată la licitaţiela moartea sa şi se află într-una din arhivele Moscovei.Mergând prin arhiva de acte străvechi, conduşi dedirectorul acesteia (căci pe acolo nu te plimbi ca peUnirii!), m-am trezit în faţa a 76 de lădiţe pe carescria „CANTEMIR”! Bucuria mea a fost de om smintit.Directorul ne-a adus opisul şi de la el am aflat că acestafusese făcut între 1898 şi 1956! Ultimul care ordonaseterminarea inventarului fusese Stalin, în 1935, când s-auşi adus în România osemintele lui Cantemir! Şi dacă totveni vorba, să ne amintim că atunci sicriul lui Cantemir afost primit pe covor roşu, cu salve de tun, fiind salutat deGuvernul ţării, iar Iorga a stat drepţi în faţa Voievodului!Din aceste 76 de lăzi câte ai reuşit să scanezi?Doar una! De fapt, partea rusă a scanat documenteleîn condiţii excepţionale. În această primă ladă estecorespondenţa dintre Antioh, Maria şi ConstantinCantemir şi formează două dintre volumele actualeiediţii! Îţi dai seama cât a mai rămas de tipărit?„În final, ediţia va avea peste 100 de volume!”Ai o estimare a numărului total de volume al acesteiediţii Cantemir?Probabil că, în final vor fi vreo 100 de volume,dacă nu vom mai avea şi alte surprize prin arhivelelumii. Tragedia este că pentru întocmirea acestei ediţiinu plăteşte decât Ludovic al XIV-lea, cum îi spun eu luiPaul Tudor! Cu el şi cu ceilalţi prieteni ai lui Cantemirintenţionez să aduc în ţară şi celelalte manuscrise aleDomnitorului, care se află în alte 10 ţări, în afară deRomânia şi Rusia!Care speri să fie impactul acestei colosale ediţiiCantemir?Sper ca în anii viitori să se scrie cărţi şi să sedea doctorate după această ediţie, căci Cantemir,prin toată opera lui, ar putea să tragă după el toatăcultura română!Ca să nu mai spun că şi politicienii noştri ar puteasta altfel de vorbă cu mai-marii lumii dacă le-ar pune pemasă o astfel de ediţie!N-ar mai avea tonul acela arogant pe care-l auacum Barroso, Viviane Reding, preşedinta Lituaniei sauchiar doamna Merkel!Un mesaj pentru final, înainte de plecarea laMoscova?Trebuie să ţinem minte că, în 1711, cel mai vestitţar rus, Petru cel Mare, l-a făcut pe Dimitrie Cantemirprinţ al Imperiului rus, şi tot la fel a procedat cu toţi copiiilui, pe care Rusia i-a tratat princiar până la stingereastirpei!Asta, în timp ce, în 1714, Constantin Brâncoveanuşi fiii săi erau umiliţi şi decapitaţi la Constantinopol deSultanul Ahmed al III-lea, despre care se spune că ar fitrăit în „epoca lalelei”.Cantemir era cineva în vremea lui, iar ruşiil-au apreciat cum se cuvine.Nu putem să rămânem mai prejos, noi, cei care-isuntem urmaşi!8858 www.oglindaliterara.ro

EUGENIA BADILAKARPUmbra dorului tăuSuspinul harpei nueraAuzitDecât de colţul deiarbăRăvăşitDe prea multăprimăvară ;Iubirea ciobităînflorea timidÎn ulciorul cu muşcateDin fereastra ta;Am lăsat să se piardăTalismanul cu orePe care mi l-ai dăruitAtunci când flămând de iubireSărutam umbra dorului tău.Amintirea unui cântÎţi îmbrăţişez sufletul, apă …Îţi îmbrăţişez sufletul, foc …Fie ca noaptea şi ziua să încolţeascăÎn al meu noroc ;Păsări cu aripi mari ca neliniştile meleAu adus înserarea tăcerilor tale -Ne iubim în amintirea unui cânt.Animus şi AnimaLa un colţ de amintireDouă umbre se deşirăUmbra meaŞi umbra ta ;Şi ne mustră timpul ,Şi ne mustră dorul -Animus şi Anima.Ultimul valsLiniez viaţa pe caiet dictandoŞi mâine voi da extemporal …Nu am învăţat nimic până acumDespre metafizica paşilor în tandem.Voi aprinde luminile in sala iluziilor -E ultimul vals.Orbita unui dorSingurătatea umbrei n-o ştie nimeniŞi totuşi vântul suspinul îi aude …Degetele tale îmi răsfiră visele –Să iubim verde şi-albastruPână când stelele devin mov –Lacrima mea şi lacrima taÎncolţite pe orbita unui dor.Rugul primăveriiSe reîntoarce ora la matcăŞi timpul îi cere zălogFluturii arşiÎn palmele tale ;Cine ţi-a spus că nu vei iubiCărările din amintiri -Pe rugul primăveriiSufletul înmugureşte.POEZIEPETRACHEPLOPEANU„A trecut peste caleaferată în fugă un înger,cu-n bagaj învechit înmâna cea stângă;neatent fu lovit de untren ca de-o stâncă”.…Iarba crescuselângă șina maro,în ritm de coridănătângă;păstăi căzute dinsânger,desfăcute la șliț,lăsau boabe de piatră aranjate-n caro,într-un nou Auschwitz.…Se vedea între linii urme de abur ceresc.Scena părea desprinsă din ramă,ce-și aprinde obrazul și strigă motor,cum iarba se-nalță în gamă,copacul ce ghimpii cerșescși cerul de-un suflet rupt din cotor.Geanta-nvechită soioasă de cale,spartă în părți cu petice-n fund,era plină de pene mai mici, dar divine,de la alt înger secund (și mai scund)şi toate erau ale Sale(contrabandă, în fine,cu-al meu suflet la schimb).Procesul verbal s-a semnat într-o joi:„Calea ferată i-a venit ca un nimb......Iarba orfană s-a uscat ca un sânge......nimeni nu plânge,nimeni nu știe de voi,bieți traficanți de suflet cu pene”.Nota bene:ce dai, să te las înapoi peste calea ferată,în Rai?Când a ouat luna,când marginea lumii și-a spart un destin,eram prinși în festin:Sărbătoarea de Umbră a Clipei de Ieri.Ușierul dezgolit tot suna,cu sunet de scut ce vine din seri,cu golul din limbă ce vorbe seduce,cu gesturi el ne chemaspre uluce.Noi toți, prinși pe tabla de sus, de rozetă,ne-mpingeam peste cantși cădeam într-un râs de beată subretă,în răzorul cu stele.Ușieru ’-mbrăcat jumătate, galant,ne spunea cu dichis:doamnă sunteți umbră-ntr-un visși semne de soartă domnilor voi;urcați, coborâți, pe-aici efemerul se poartă,la rever și la clipa cea moartă-n altoi.N-am simțit când lumea s-a’nchis peste noi;ieri ca și azi și mâine la fel e veșnic festin.Întinși în pelin,nu mai știm de spate sau vintre,nu mai știm de limbă sau dinte,de cap sau picior....Mai nounu doar luna, și noi, chiar ușor,facem zilnic un ou!www.oglindaliterara.roVIJIIAC ELENA TomaN. SocolescuREFRENAtâtea iluziiO petală desprinsăCreşte cerul de JadDorm sub lespeziDe plânsSufletele limpeziteDe râul vorbitorTot mai multe cuştiÎntre astăzi şi dincoloLeagăn de cedruFredonând în depărtareAmurgulPasăre cu aripiDe curcubeuBIORITMInima pământuluiPeste cerul de templuBate măsuraTimpului adormitTeracota cadenţatăAdună cu onorVulturii memorieiLa poarta dintre lumiRĂSĂRITTrepte petrecândÎnvingătoriiGlasul munteluiMăsoarăOrdinea răsturnatăCerul – fluviu viuÎmbrăcat în armurăUrcă la sărbătoareaEroilor care se nasc.Marele TempluPăduri de steleRaiulÎn Sala MarilorVirtuţiDecreteazăSens unicCerul.CEREMONIEECOURI RENFlorile surâdSub semnulRegulii de aurAproapele reconciliazăCu strămoşiiVenerând prezentulNovator înţeleptDe fiecare datăAlegândCalea de mijloc.DescifreziCuloarea fericiriiBei din izvorulCurcubeuluiŞi respiriTaina solemnăA luminii.NUMAI AICI8859

EVENIMENTCLAUDIAMOTEASAUMAGIA UNEISERIMariana Vicky VârtosuJumătatea lui ianuarie 2013.Ziua de 15ianuarie - e o zi specială pentru noi, românii.Focşănenii, mai norocoşi ca mulţi alţi români dinţară şi de pretutindeni, au avut parte în acestă zide un spectacol original oferit de actriţa românocanadianăClaudia Motea.Acum, în ianuarie, suntempentru a doua oară în companiaACTRIŢEI.( prima oară a fost îndecembrie trecut, cînd actriţa acontribuit deopotrivă cu noi laalcătuirea cercului luminos dinjurul Obeliscului, empatizîndprin gestul nostru cu scriitorulgorjean, Laurian Stănchescuşi proiectul acestuia, acela dea I se returna osemintele luiBrîncuşi în ţară).Spontan,delocdeclarativ,revăzîndu-ne în sală,actriţa ne-a numit prieteniiei.Motiv în plus, mi-am spus,să transforme pentru noi,focşănenii, Ziua Naţionalăa Culturii într-o zi de neuitat.În prima parte a evenimentului a fost omagiatpoetul Mihai Eminescu;apoi, evocaţi poetulNichita Stănescu şi sculptorul Constantin Brâncuşi(printr-un colocviu susţinut de scriitorul Laurian8860 www.oglindaliterara.roStănchescu, moment despre care voi vorbi maiamplu într-un alt articol). Prestaţia actorială aClaudiei Motea a fost una dincolo de aşteptări,supra-încărcată de emoţii.Devenită ad-hoc ,,VeronicaMicle,, înveşmîntată în straiede epocă, actriţa Claudia Moteaa citit fragmente din scrisorilede dragoste primite sau trimiseEminului ei iubit! Improvizînd, aoferit o scenetă, în scenariu şiregie proprie, captînd atenţiasălii arhiplină.A antrenatpublicul tînăr, provocîndu-l larecitări comune, a antrenatşi a susţinut o atmosferăcaldă, vie pe tot parcursulderulării evenimentului.(Şi-asusţinut prestaţia cu aparaturăcomputerizată, derulînd filme şisecvenţe edificatoare). În toiulreprezentaţiei, a aruncat în etero propoziţie: ,,Nimeni din cei ce te-au iubit, nute-a iubit aşa ca mine, poetule!,, Tonul nostalgic alacestor cuvinte,a electrizat o clipă sala, o clipă cîteternitatea, făcîndu-ne să credem că o avem în faţaochilor, chiar pe Veronica lui Emin. Sala a vibratla modul de prezentare Eminescu ,,altfel decîtobişnuit,,.A vibrat pentru că a fost altceva decîtîn anii din urmă…Forţa cuvîntului actriţei, forţacu care este înzestrată Claudia Motea, aceastăambasadoare a românismului în lume, ea însăşio forţă prin pasiunea cuvîntului, prin magnetismultransmis, prin mesaj – a fost resimţită unanim,răsplătind-o cu aplauzele noastre. Prin tot ceeace a făcut, şi tot ce face face temeinic, actriţademonstrează iubire, pasiune, devotement.Iată,am fost martorii şi participaţii unei lecţii-deschisede patriotism.Claudia Motea, de-acolo, de sus, îndubla sa calitate de stea(de cinema şi protectoral nostrum) ne-a învăţat să recităm iubirea,în grup!Ne-a învăţat că, promovarea culturiiînseamnă dăruire şi cutezanţă.Înseamnă sacrificiu.Îi mulţumim pentru magia serii oferite. Pentru noiva fi una de neuitat!Ştim că şi pentru domnia sava fi! Vă aşteptăm şi la anu’ - vă aşteptăm, visîndla spectacolul dumneavoastră.

Cu toate că se construiserăcâteva linii ferate importante,totuşiera necesară construirea unei liniicare să stabilească o legăturăferoviară între Muntenia şi Moldova,respectiv între Bucureşti şi Iaşi.Legătura între aceste douăimportante oraşe nu s-a realizatdirect pe calea cea mai scurtă cipe un traseu ocolitor prin Roman,Bacău, Adjud, Mărăşeşti, Tecuci,Galaţi, Făurei, Buzău şi Ploieşti.Linia Buzău, Mărăşeşti aînceput să fie construită în 1879,studiul şi construcţia ei durând 25de luni ( 1 mai 1979- 1 iunie 1881).Traseul acestei linii a necesitatconstruirea a opt poduri pesterâurile Buzău, Râmnic, Slâmnic,Râmna, Oreava, Milcov, Putna şiŞusiţa.Linia de cale ferată Buzău-Mărăşeşti în lungime de 90,3 Km carestrăbătea judeţele Buzău, RâmnicuSărat şi Putna a fost construităintegral cu forţe umane şimijloace financiare româneşti.Ea inaugura era româneascăa construcţiilor feroviare şi vafi prima linie ferată construită înafara oricărei concesiuni, printr-odirecţie anume înfiinţată în cadrulMinisterului Agriculturii, Comerţuluişi Lucrărilor Publice, fiind condusăde ing. Dimitrie Frunză. Acestinginer va fi primul preşedinte alSocietăţii politehnice din Româniaîntemeiată la 7/19 decembrie1881. Proiectul înfiinţării Societăţiipolitehnice din România a fostadoptat cu ocazia inaugurării linieiferate Buzău-Mărăşeşti. Astfel34 de ingineri prezenţi în staţiaFocşani la serbările organizate cuocazia inaugurării liniei au decis „ase constitui Societatea de inginerişi arhitecţi indigeni sau străini înscopul de a se menţine în curentuldezvoltării ştiinţei comerţului şiindustriei din celelalte ţări şi a căutaa le pune în raport cu trebuinţeleţării prin o discuţiune întinsă însânul societăţii”. Din aceastăsocietate vor face parte specialiştica Elie Radu, Anghel Saligny, Gh.Duca, Alex. Gafencu, ş.a.S-a aplicat procedeul „o linie –o direcţie”proiectată şi executată.Director al liniei a fost numit ing.Dimitrie Frunză având ca ajutor peing. Gr. Dumitrescu – Tessian. Laconstrucţia liniei au participat şi IonB. Cantacuzino şi Anghel Saligny.Construcţia acesteia a fost unsucces de netăgăduit mai ales denatură patriotică şi psihologică.Se dovedise peremptoriu căţara noastră nu avea nevoie despecialişti străini pentru a-şi extindereţeaua feroviară. Învăţământulsuperior politehnic era în măsurăsă pregătească specialişti români şiîn acest domeniu.UN COLŢ DEISTORIE UITATĂProf. dr. Constantin Dobrescu,Prof. gr. I Carmen BăjenaruLinia ferată a fost luată înprimire de Direcţia regală a căilorferate la 1/13 iunie 1881 (când s-adeschis şi traficul de călători, liniaa fost inaugurată cu mare fast la18/30 octombrie. În momentulînfiinţării Direcţiunii princiare acăilor ferate române se executarăterasamentele, unele poduri dinlemnşi se începuse construireagării Focşani.Ceremoniile s-au desfăşuratîn gara Focşani – gest simbolic –în oraşul care până în 1859 fusesetăiat de o frontieră artificială.În ziua inaugurării, ziarulconservator „Timpul” menţionacă „În ziua de 18 octombrie seinaugurează prima linie de drum defier construită de ţara româneascăprin ea însăşi, prima linie de drumde fier care leagă direct Moldova deMuntenia.Deci şi sub raport economicşi din punct de vedere politic ziuade 18 octombrie 1881 este o ziremarcabilă.Mai la vale reproducem oscurtă şi inspirată poezie datoratăunui poet anonim şi găsită înhârtiile îngălbenite de vreme de laAcademie, care salută în versuriintrarea primului tren în garaFocşani. În această poezieadresată „Cetăţenilor Focşeneni”autorul îşi exprimă admiraţia pentru„acel monstru ce înspăimântă” şicare era primul tren ce intra în garaFocşani.„Cetăţenilor FocşeneniPeste Suşiţa bătrână, pestePutna furioasă,Ce balaur din poveste sboarăp’aripile de vântu,Care aerul despică cu turbareş’apoi lassăŞiruri lungi şi necurmate descânteie pe pământu?Ochii lui sunt două flăcări careîn noapte luminează;Geme, tremură pământu subputerea de gigantu;Ellu e opera supremă a puteriice crează;Pentru ellu minutu’i ora, iardistanţele neantu!Acestu monstru ce’nspăimântă,astă mitică fiinţăwww.oglindaliterara.roISTORIEEste trenul care vine primaoară la FocşaniŞi-mplinind a voastră lungă şilegitimă dorinţăVă salută cu iubire, demni şimândri orăşeni.Focşiani 9(21)noembre 1881.Ing.O.P.”Din data indicată, poezia nucorespunde cu data inaugurăriiliniei ferate. Credem totuşi căpoetul se referă la trecerea oficialăa unui tren intrat în exploatareşi nu unul care efectua manevrelocale. Sosirea primului tren laFocşani a produs senzaţie în rândulpopulaţiei.Această scurtă poezie este onouă pagină care se adaugă la rândoperelor literare care imortalizeazăîntr-un fel sau altul această epopeeferoviară care a fost linia feratăBuzău-Mărăşeşti care a rămasîn conştiinţa românilor şi prinpreocupările de „birtaş” ale lui IL.Caragiale când a ţinut în antreprizărestaurantul gării din Buzău, prinanii 1894-1895.Nu putem încheia fără săarătăm că în anul 1941 a fost bătutun bronz care să imortalizeze primaconstrucţie feroviară executatăfără concesionari străini cutema 60 de ani de la prima caleferată realizată de inginerii români.Este o plachetă de 58/100/105mm., grosime 3mm., având peavers în chenar din ciubuc împletitroata înaripată. Se citeşte inscripţia1881/OCTOMBRIE INAUGURAREALINIEI/BUZĂU/MĂRĂŞEŞTI subcare se află schema liniei cu celepatru staţii principale. Pe revers s-agravat alegoric o Victorie înaripată,cu o făclie în mâna stângă şi curoata înaripată în mâna dreaptă.Legenda aminteşte faptul căplacheta a fost bătută în aceeaşilună octombrie, dar după 60 deani de la inaugurarea liniei. Lateralsunt figurate ramuri de măslin.Gravori:arh. C. IOTZU (pe avers) şiONOFREI (pe revers).BIBLIOGRAFIE1) C. Botez, D. Urmă, I. Saizu,Epopeea feroviară românească,Editura Sport-Turism, Bucureşti,1977.2) Buletinul AGIR, vol. 20.3) Ştefan Bălan, Nicolae St.Mihăilescu, Istoria Ştiinţei şiTehnicii în România – datecronologice, Editura Academiei,Bucureşti, 1985.4) Dimitrie Ionescu, Istoriaoraşului Buzău, Editura Litera,Bucureşti, 1979.5) Ilie Popescu, Căi ferate.Transporturi clasice şi moderne,Editura Enciclopedică şi Ştiinţifică,Bucureşti, 1987.8861

LECTORKarma şi Dharmaîn călătoriaspre moarteLiteratura universală este bogată în opere literare care auîn trama lor narativă invarianţii călătorie şi moarte, indiferentcă apar ca temă centrală, ca simbol sau motiv literar. Înmitologie, antropologie, în istoria mentalităţilor şi literaturauniversală, invariantul călătorie are multe semnificaţii.Călătoria poate simboliza: căutarea adevărului, a nemuririi, apăcii; descoperirea unui centru spiritual, a unei axe a lumii.Călătoria poate fi interpretată şi ca progres spiritual sau ca oserie de încercări pregătitoare ale iniţierii. Respectând liniiledirectoare ale acestui set de articole (tema centrală – „fiinţaumană între predestinare şi liber arbitru”; lectura dinspreprezent spre trecut), aduc în atenţie tinerilor cititori operaDestinaţia turistică, de Rui Zink. Autorul, născut la Lisabona în1961, este profesor de literatură la universitate, iar cartea i-afost publicată la noi în 2011, la Editura Humanitas.Aparent o carte de noptieră, indicată lecturii derelaxare, de deconectare, Destinaţia turistică aduce totuşi înatenţia cititorului problemele lumii contemporane. Personajulprincipal, după un zbor cu avionul, ajunge la destinaţia dorită,fără a fi precizată cu exactitate. Fără a întâmpina problemela aeroport, observase totuşi că unii pasageri erau reţinuţi decătre autorităţi, pentru că aveau asupra lor arme. Regiunea încare ajunsese se afla într-o permanentă stare de nesiguranţă,deoarece războiul se lungea, „aparent fără sfârşit, nici început,din negura vremurilor până la sfârşitul timpurilor, ca un şarpeenorm care se-nghite pe sine însuşi”. Pasagerul, autointitulatGreg, se voia a fi un turist neobişnuit, deoarece alesese cadestinaţie acea „nenorocită parte a lumii”, plină de conflictemilitare, de atacuri teroriste, tocmai pentru a-şi găsi moartea.Greg (numele său adevărat, Servajit Duvla, fiind rostitde recepţionerul hotelului) era fiul unei femei din Goa şi alunui indus. Deoarece călătoria, în general, poate fi mărturiaunei nemulţumiri şi poate exprima o profundă dorinţă deschimbare interioară, aflat la vârsta „înşelătoare” de 48 de ani,Greg voia să uite de accidentarea a mai multor persoane, pecare o produsese fiul său, copil unic, răsfăţat, care primisese omaşină nouă. Acelaşi fiu, dintr-un atac de panică, omorâse unpieton, dându-i cu o bară de fier în cap. După ce a fost arestat,autorităţile au declarat că fiul s-a spânzurat. Se presupunea căfamiliile victimelor plătiseră ca şoferul să fie spânzurat în celulă.S-au mişcat mai repede decât mama lui (soţia lui Greg), carepregătise o sumă de bani ca să-i evadeze fiul, considerând căacesta făcuse doar o greşeală de tinereţe, cum fac toţi băieţii.Refuzând ideea sinuciderii, Greg îşi căuta sfârşitul lumesc,hazardându-se printre ruinele unui oraş bombardat, cu străzipe care le descria ca fiind „mai degrabă poteci de capre”. Locul,care fusese cândva un paradis, devenise un infern. Totuşihotelul în care se cazase se voia o oază de civilizaţie în acea zonăbarbară, plină de obuze, unde copiii se jucau printre dărâmăturisau aveau atârnate mitraliere, pe pieptul gol, fără veşminte.Deşi ajunsese acolo printr-o agenţie de turism şi plătise pentruun pachet de servicii de o săptămână, Greg spera ca în douătreizile să încheie socotelile cu viaţa, pe care o trăise „conformlui Ce-o-da-Dumnezeu”. Dar, constatând că „Dumnezeu-n-adat”,decisese măcar să aleagă el locul unde se va întâlni cumoartea. Opţiunile sale sunt zădărnicite de o forţă mult maiputernică decât voinţa lui. Oricâte modalităţi a încercat Greg dea se întâlni cu moartea, toate i-au fost contracarate. În timpulplimbării sale prin oraş, o bombă distrusese aripa hotelului încare era camera sa. În altă plimbare, strada, pe care trecusedeja, a devenit câteva ore mai târziu blocată din cauza unuiaccident între două maşini. I s-a schimbat de mai multe oricamera, pentru că, în lipsa lui, ori hotelul era bombardat oricamera îi era incendiată de suspicioşi, care credeau că araparţine vreunei „agenţii secrete”.Taximetristul Amadu, cel care îşi oferise serviciile pedurata sejurului lui Greg, imediat după ce au fost atacaţi, şi-adat seama că în cazul acestuia fascinaţia pentru pericol eraautentică. Că nu era la fel cu atracţia superficială a celorlalţiturişti, care oscilau între risc şi autoconservare. Pentru căl-a simţit a fi un om care dorea să se autonihileze, Amadu aînscenat o răpire, taxiul amintind de luntrea lui Caron. Atacatoriitrebuiau să-l „omoare” pe taximetrist, iar pe turistul amator deemoţii tari să-l tortureze o noapte. Sub ameninţarea teroriştilor,durerea fizică nu însemna nimic pentru Greg, care era mai mult8862 www.oglindaliterara.romăcinat şi chinuit de remuşcări,rememorând faptele prin carefiul l-a dezamăgit. Greşelile fiului,amintindu-i de propria-i laşitatedin adolescenţă, l-au împins peGreg să-şi dea foc, în timp ce niştefalşi salvatori simulau că-l scapădin mâinile pretinşilor răpitori.Spre exasperarea lui, fu salvat şi,în ciuda gravelor arsuri, menţinutîn viaţă în spital, până când îireveni cunoştinţa şi-şi dădu seamacă încă trăieşte. Astfel, călătoriaca fugă de sine nu şi-a atins ţinta,deoarece călătoria trebuia să seîmplinească înlăuntrul fiinţei sale.Situat în permanenţă subinfluenţa Karmei şi a Dharmei,Greg considera că Dumnezeu a Elena Mândrilăgreşit când le-a dat oamenilorliberul-arbitru. Aflat în circumstanţe ameninţătoare de lagraniţa dintre viaţă şi moarte, şi-a acordat însă răgazul de amedita asupra unei Inteligenţe Superioare care ar ţine lumeaîn echilibru, în antiteză. Greg observase că sunt pe Glob locuripaşnice, prospere, cu populaţie îmbătrânită, bolnavă şi locuribeligerante, cu populaţie tânără şi sănătoasă. Vocea auctorialăşi vocea interioară a personajului se împletesc pe mai multepagini, unde sunt aduse în discuţie chestiuni filozofice: sensulvieţii, anularea eului, dorinţa de a avea un copil, dragosteapentru urmaşi, păcatul originar şi pedepsa de mii de ania urmaşelor Evei de a naşte în dureri, până la anesteziaepidurală. Se formulează întrebări retorice asupra opţiunilor pecare le-au făcut odată Iisus, Buddha şi Cain, asupra motivelorunui suicid. De asemenea, se aduce în prim-plan chestiuneaexistenţei lui Dumnezeu, a modului divin de a comunicaoamenilor, menţionându-se problema traduttore – traditore:cuvântul lui Dumnezeu este transpus în cuvinte omeneşti decătre interpreţi, traducători, iar interpretul cedează tentaţiei dea fi coautor, ba chiar Autor.Destinaţia turistică ne creionează varianta unei lumicontemporane în derivă, înşelătoare, imperfecte, plină dedefecte. De-a lungul întregii naraţiuni, invariantul moarteeste zugrăvit din prisma omului aflat în era internetului:cu indiferenţă. Turiştii filmau execuţia prin spânzurătoarea unor condamnaţi la moarte, privind-o ca pe o secvenţăde amuzament, iar pozele le trimiteau apoi ca MMS-uri.Personajul feminin care avea trăsături fizice comune cu aleLarei Croft (din filmele cu Angelina Jolie), despre care Gregcredea că-i jurnalistă, era doar o însoţitoare ce făcea, pentrubani, ca o fantezie să devină realitate. Ironie a sorţii, alternanţăde karmă şi dharmă în călătoria sa spre moarte, turistul s-atrezit în spital, privind uimit bustul generos, prea voluminospentru halatul strâmt al „asistentei” ce semăna cu Lara Croft.Fiul lui Greg este creionarea romanescă a miilor de băieţi debani gata, din întreaga lume a secolului XXI. Tragedia familiilorpersonajelor victime ale accidentului este tragedia tuturorvictimelor accidentelor rutiere, la nivel mondial. Greg aleseseo regiune în care femeile trecute de 40 de ani nu trebuiau săfie în raza vizuală a turiştilor, deoarece aceştia nu mergeauîn vacanţă acolo pentru a vedea replici ale soţiilor sau alemamelor.După cum recunoaşte însuşi autorul în nota de la sfârşitulcărţii („toate textele interacţionează vrând-nevrând cu altetexte”), se observă că Destinaţia turistică este o Odiseea pedos. Ulise se îndrepta spre căminul său din Itaca-i dragă, lasoţia iubită şi fiul adorat, încercând să scape teafăr din diverseîncercări, primejdii sau ispite, să treacă de toate piedicile pusede zei în calea sa (ciclopi, furtuni, sirene, nimfe, vrăjitoare).Homer cântase peripeţiile unui Ulise ce navigase ca erou întorsdin războiul troian, voind să rămână viu când alţii îl credeaumort. Rui Zink creează un oarecare Greg care călătoreşteca turist într-o regiune cu război, pentru a întâlni moartea.Banalul Greg fugea de soţie, de viaţa anterioară, căutând totfelul de prilejuri şi metode de a muri. Ulise nu avea cum să-icomunice soţiei iubite că trăieşte, iar Greg pentru că soţia nu-irăspundea la telefon, intrând mereu robotul, i-a trimis un SMSîn care-i scria că o dispreţuia şi că era proastă că nu-şi dăduseîncă seama de acest lucru.Astfel, Destinaţia turistică devine operă literară universalăprin invarianţii pe care îi conţine: meditaţia omului (asupraDumnezeirii, asupra liberului-arbitru, asupra morţii şi a vieţii);călătoria; conflictul militar şi terorismul; condiţia copiluluişi a femeii într-o societate anume. Lectura acestei cărţi, îipoate determina pe liceeni să (re)citească, în mod comparat,epopeea Odiseea a lui Homer (sec. VIII î. H.) şi romanulUlysses al lui James Joyce (1922), prin raportare la epoca încare au fost create, la mentalităţile şi valorile umanităţii dinvremurile respective.

C… de la Caragiale.Arta controverseiCostin TuchilăUn studiu doct, cuperspectivă enciclopedică asupraepocii, este C… de la Caragiale.Arta controversei de Al.Gavrilescu, apărut la începutullui decembrie 2012. La o sutăde ani de la moartea autorului,după atâtea exegeze ale opereisale, cele clasicizate sau altele,de dată mai recentă, care auinsistat asupra modernitățiiscriitorului, inclusiv dinperspectiva secolului al XXlea,pare că nu se mai potspune multe lucruri noi, fieca judecată de ansamblu, fiecu referire aplicată la un text sau altul. Nimic maifals. Mai ales în privința esteticii caragialiene, așacum se desprinde ea din publicistică, dar și implicitdin operă, sunt încă multe de spus în contextul deidei și frământări ale epocii. Citind studiul lui Al.Gavrilescu, am avut sentimentul că I. L. Caragialea fost discutat oarecum izolat, preluând câtevaclișee (realism, naturalism, absurd etc.), dar fără avedea cadrul larg, european în care poate fi înscrisscriitorul român, care era de altfel la curent sauintuia perfect mișcarea de idei contemporană. Întrunfel, istoria noastră literară, cu unele excepții,l-a privit și pe Caragiale ca pe un fenomen local,izolat, născut în cadrul specific și determinat alliteraturii naționale, fără a face legăturile necesarecu ideile europene, cu controversele și orizontulde așteptare general din epocă. Îndeosebi în ceprivește teatrul, fascinația perfecțiunii formeiși expresiei caragialiene, caracterul memorabil,„clasicitatea” personajelor puse în acțiune, replicileajunse pe buzele tuturor au devansat discuțiaasupra esteticii, asupra fondului de idei care animauspațiul european și la care Caragiale era racordatca nimeni altul, tot așa cum sunt racordați – îmipermit această comparație – scriitorii secolului alXXI-lea la ideile care ne animă pretutindeni.Demonstrația o face Al. Gavrilescu în primelecapitole ale studiului său, în care, apelând lao perspectivă amplă asupra veacului, în spiritenciclopedic, stabilește legăturile firești întreconcepția dramaturgului Caragiale și spiritul epocii.Premisa este formulată de la începutul primuluicapitol, Comèdia şi comedia politică, autorul precizândcă metoda sa este cea „comparatist-descriptivă”,înglobând în analiză „teoriile și practicile teatruluieuropean”. În cazul special al dramaturgiei, în particularîn a doua parte a secolului al XIX-lea, poziționareasincronică se dovedește foarte utilă, valorificând o datăîn plus opera lui Caragiale prin depășirea cadrului strictnațional al discuției. Scriitorul nostru era un om foartecultivat, cu solidăcultură clasică, darși atent la ceea cese întâmpla maiales în Franța șiGermania. Desigur,cultura francezădădea tonul, nunumai la noi, în binedar și în rău, dacăne gândim la uriașaproducție de așa-zisRadu Julian, Caricaturădedicată Anului Caragialeteatru bulevardier,comedioare dupărețetă, vodeviluriwww.oglindaliterara.roCRITICĂcare sufocau scenele franțuzești, inclusiv ComediaFranceză și împotriva cărora se ridicau tot mai multe voci.În istoria literaturii portugheze există o butadă referitorla moda care făcea ravagii în epocă: „Cultura vine cu SudExpresul” (trenul Paris-Lisabona). Să mai spunem că,într-un context doar relativ diferit, situația era similarăși în tânăra cultură română? Veneau mai cu seamăgustul facil, imitația cosmopolită, adaptările stupide pecare și Caragiale le satirizează în câteva articole. Apoi,originalitatea era o problemă care începuse, în sfârșit,să fie luată în vedere în ultimele decenii ale secolului,prin reglementarea normelor dreptului de autor, pentrucă ne aflam într-o perioadă în care plagiatul în diverseforme și imitația erau la mare cinste. O documentareîndelungată, temeinică și capacitatea de a pune în relațieidei desprinse din filosofie, estetică, literatură, retorică,poetică îi conferă autorului posibilitatea de a face cuușurință analogii și de a reliefa, din perspectiva asumată,virtuțile operei lui Caragiale, dincolo de cadrul ei local,înțelegând prin originalitate și universalitate nu numaipe acelea de obicei desprinse din caracterologie (adeseacu nuanțe sociologice, nu întotdeauna binevenite),ci ca situare estetică generală. Al. Gavrilescu o spuneexplicit și urmează consecvent ceea ce și-a propus întoate capitolele studiului său: „Evitând generalizărileşi fragmentarismul sociologic, studiul îşi propune săevalueze personalitatea scriitorului român în perspectivăeuropeană, nuanţand originalitatea generativă adialogurilor cu alte culturi. Distingerea liniilor de forţă şia legilor rezistenţei la proba timpului nu pot privilegia unfactor unic, determinant. Din această cauză, explicaţiilesistematice şi analizele au făcut loc genezei şi dinamiciiraporturilor dintre idee şi expresie, dintre finitudineacomediilor şi elementul inspirativ.” În toate privințele,analiza din C… de la Caragiale. Arta controversei este, pecât de legitimă (fiind, cred eu, de mult necesară), pe atâtde convingătoare.În capitolul Filosofia și geneza poeticii teatrale,criticul recitește minuțios, în spiritul lor, opiniile esteticeale lui Caragiale, răspândite în publicistică, observândceea ce depășește conjuncturalul și punându-le just înrelație cu alți autori din epocă. Câteva păreri („Ziua”,1896) este un breviar de estetică foarte prețios, încare „plasticitatea vizualizării ideilor filosofice, vastadeschidere şi punţile aruncate peste infinituri suntcuceritoare, lăsând să se ghicească pasiunea şi clocotullăuntric.”Metoda comparatistăexersată cu îndemânare șitrecerea dincolo de analizasumară, cu concluzii dinainteștiute, prin tradiție critică,adică acest tip de punere înperspectivă sincronică, îșiarată roadele și în analizaironiei (Ironia, „sora vitregăa umorului”), a „Babilonuluilimbistic”, a comicului(„Comicul care nu te face sărâzi”). „Ca virtute filosofică– scrie Al. Gavrilescu – râsulcaragialian ridiculizeazăimpostura în tonalitategrav euforică (O scrisoarepierdută), jubilatorie(O noapte furtunoasă)şi exuberantă (D’alecarnavalului). Opacitateamarţială a personajelorpendulează în treceri savantede la adevăr la absurd, dela revelaţii la contrarietăţineroade fără să umileascăCaricatură dinpresa vremii, 1883.Ilustrație preluatădin vol. C… de laCaragiale. Artacontroverseiprotagoniştii animaţi de ingenuitatea răspunsuriloraberante. Riscul ratării strategiei textuale într-un şirde bufonerii prin reverberarea vodevilistică a ironieieste evitat prin decantări stilistice care pulverizeazăvidul intelectual în simulacrul filosofiilor năbădăioase.Logosfera caragialiană definește epoca, identifică prinî8863

Bilanţ trimestrial- Şi cu ce altceva se mai laudă micul sicofant peultimile trei luni?Cel din faţa sa, interpelat de vreo zece minuteîn acelaşi stil sarcastic suporta fără crâcnire şfichiulnecruţător la care era fără milă supus. Figura îi eraimpenetrabilă, lasând doar în scurte răstimpuri privireaîn pământ.- Ca să îţi fie ţie bine n-ai mamă, n-ai tată – este?De altfel, acum treisprezece ani când s-a dat amnistia şil-au scos pe taică-tău de la pârnaia politică nici n-ai vrutsă ştii de el!… L-ai lăsat în final să moară de foame!…Aşa era… Lăsă din nou privirea în pământ…- Dar dacă mâine ar pica din cer desantul angloamericaniar bolşevicii ar termina-o precum ceilalţicriminali, naziştii – n-ai ezita să te prezinţi ca urmaş depersecutat politic. Ce i-ai mai condamna pe foştii tovarăşide ticăloşii, ce i-ai băga şi pe ăştia la apă – ce te-ai maibate cu cărămida martiriului în piept – după care fără vreotresăltare de conştiinţă ai cere restitutio in integrumtoate fostele proprietăţi ale familiei pentru care ai tăi aufost arestaţi şi eventual asasinaţi! …Celălalt avea aceeaşi poziţie statuară, permiţânduşia-şi muta doar greutatea de pe un picior pe altul.- Ştii care este partea mai gravă? păru că începe opertractare pe un ton ceva mai familial, chiar duplicitar. –Că în lumea de tâmpiţi şi de ticăloşi în care trăim, o astfelde atitudine poate chiar să pară pozitivă! …Celălalt surâse strâmb.- Asta nu înseamnă – îşi reluă brusc tonul aspruinchizitorul – că ai dreptul să te repliezi la orice!Demnitatea umană se raportează întotdeauna la sistemulimuabil de valori, cel după care poţi fi judecat într-o bunăzi fără a ţi se lua în considerare scuza cum că ai trăit oepocă ticăloasă!…încheie răcnind din toţi bojocii, lipindinterlocutorului două palme teribile.Celălalt căscă ochii largi până la limita maximă, însăaltă reacţie nu avu. Se simţea la fel de vinovat precumun recrut care uitase că nu are voie să vorbească în onor,iar acum tocmai îşi luase corecţia.- Atât de mizerabil eşti, că până şi pe cei care nicimăcar n-au avut strămoşi cu sânge albastru îi bagi laapă: după ce asculţi ca un şobolan într-o catacombăcu casca în urechi ceea ce se spune seara la posturilede radio occidentale, asta ca să vezi când ar putea veniCireșe perechiCeistu GeorgiÎși cumpărase o cutie cu vopsea de păr și acumaștepta autobuzul în stația din „coplex”.Nu-și mai vopsise părul de pe vremea când lucraîn combinat, dar acum, în chioșcul ăsta mic, ascunsăîn spetele peretelui de sticlă de care stau agățate omulțime de pachete de țigări, cine-o mai vede?De gura lor, a părinților se hotărî să-și ascundăastfel firele de păr alb. Când își punea și ochelarii pe nasprea semăna cu bunică-sa. N-o interesa, dar promisesecă va face un pas în direcția schimbării look-ului.Maică-sa trebuie să-i amintească măcar odată pelună: „ Nu vrei tu să mă faci bunică și pace! Mai ieșiși tu în oraș, machiază-te un pic, schimbă-ți culoareapărului! Mâine-poimâine împlinești treizeci de ani, dupăaceea va fi mai greu... de ce nu vrei să mă asculțimăcar în ceasul al doisprezecelea? Uite, am o colegăde serviciu, o știi și tu, ți-am mai povestit despre ea -mama lui Ionuț - de ce refuzi să-l cunoști pe fii-su într-ozi? Ce ai de pierdut dacă beți o cafea împreună?”Lumea nu suportă să vadă o femeie singură,neînregimentată în „celula de bază a societății”. Aproapetoți cunoscuții sau necunoscuții, de cum auzeau că nus-a măritat încă, veneau amabili cu soluții pentru care„mai târziu le va mulțumi”. De la bunică, părinți, foșticolegi de școală sau serviciu până la clientele carescadenţa când eventual ai puteada socoteală – l-ai provocat peamărâtul ăla de coleg de biroula discuţii relatând apoi în faţasecuristului întreprinderii cu ampleînflorituri comentariile anoste şimonosilabice ale nefericitului, aşaîncât acum nenorocitul nu se maipoate angaja nici ca măturătoral pardoselii din Hala Unirii. – Îţispun drept – mi-e scârbă de tine!…Celălalt părea a fi lăsatprivirea în pământ pentru totrestulvieţii. Şi poate aşa ar fi şifost dacă glasul celui din faţa sanu ar fi căpătat brusc inflexiunileTrompetelor Ierihonului:- Până şi pe frate-tău l-aiPROZĂCătălinRădulescudat în primire, aşa încât de opt ani se chinuie să-şi ialicenţa, în vreme ce şi astăzi a trebuit să meargă la sediulOrganului ca să dea cu subsemnatul. Dacă tu crezi căo să mai suport mult această situaţie – apăi află că teînşeli!… încheie cu glas teribil, aplicând celui din faţa sa ocorecţie formată din două croşeuri bine ţintite.În acelaşi moment, oglinda scorojită a băii ce îireda în ondulaţii figura se lăsă în diagonală, reflectându-itotuşi mina ce se preschimbă instantaneu din furioasă înîngrozită. Însoţite de asurzitorul vuiet de mare în furtună,începuseră deja trepidaţiile longitudinale, lăsând la câtevasecunde locul celor tranversale ce dădeau impresia căîncăperea este o corabie aflată pe un tsunami. Felinaruldin faţa imobilului se învârtea pe firul electric stradal cuo mişcare uimitor de rapidă, precum acul unei balanţedemult depăşită de sarcina ce i se pusese pe platan. Sefrânse din chingile ce îl ţineau încorsetat făcându-seţăndări de carosabil în miriade de scântei electrice doarcu o clipă ca imobilul să se desfacă în două în acordurileunui pârâit apocaliptic, ce secondă prăbuşirea acestuiape verticală, îngropându-l pe din fericire singurul locatarce se afla în acel moment acasă, singura dovadă căimobilul existase fiind acum doar norul de praf cu uşoarătentă portocalie ce filtra lumina straniu de puternică alunii – în acordurile primelor ţipete de sirenă ale Salvăriişi Miliţiei, dar şi a primelor rafale de armă-automată cepedepseau cum se cuvine pe nemernicii ce şi în acelecondiţii încercaseră să-şi facă numărul, profitând devitrinele magazinelor rămase fără geamuri.Fusese ora 21:22, din data de 4 martie 1977.cumpărau cafea și țigări de la ea.În inima și sufletul Alexandrei era loc numai pentruMarius.Când a plecat din țară a întrebat-o:- Ce vrei să-ți aduc?- Adu-mi cireșe perechi să-mi pun cercei la urechi!A râs.- Ți-aduc!- Să știi că nu voi uita această promisiune, îirăspunse râzând. Am să-ți amintesc mereu!Discutau cam de două ori pe săptămână la telefonsau pe calculator. Mereu spunea că este bine, sănătos șisă nu-și facă griji pentru el. La finalul fiecărei convorbiri,ea îi spunea: „ Să nu uiți de cireșele pereche!”Păstra la ea permanent o copie xerox a primei șiultimei scrisori pe care i-a scris-o el - într-un plic dinhârtie groasă de culoare bej.Într-o zi a venit să-și cumpere țigări o femeiedistinsă, de vârstă medie, îmbrăcată elegant care avăzut-o completând o listă cu necesarul de marfă pespatele unui ambalaj de țigări și ia spus: „Nu te supăra,dar privindu-ți scrisul am certitudinea că ești o fatăhotărâtă cu o abilitate mentală ridicată. Sunt psihologși lucrez la școala specială de alături, adesea fac analizegrafologice pentru consilierea carierei sau pentrua ajuta la rezolvarea fricilor copiilor. Din ceea ce amobservat, fugitiv, la scrisul tău, sunt sigură că ești o fatădeosebită, este adevărat?” Avea dreptate psiholoaga.De câte ori venea în pauze să cumpere câte ceva de(continuare în pag. 8880www.oglindaliterara.ro8865

ESEUPOSTROMÂNISMUL – NECHEZOLII DE AMBE SPEŢEŞI POSTACUL INTELECTUAL PUBLICCamelian Propinaţiu(urmare din numărul anterior)Până când să le fim robi? Veniţi dar, fraţilor, cu toţii,cu rău să pierdem pe cei răi, ca să ne fie nouă bine!Veichiul lui Dumnezău, prea puternicul nostru împărat,voeşte ca noi, ca nişte credincioşi ai lui, să trăim bine.Dar nu ne lasă răul ce ni-l pun peste cap căpeteniilenoastre! Deocamdată, ponderea nechezolilor e pe trendascendent nu din cauza Autoelitei încăpătoare într-unautobuz, nici din cauza megaintelectualilor din maxitaxici fiindcă rezultatele codaşe la testele pisane pe culturăne cam clatină şi îndoaie verticalitatea iluziei că patriotismulnostru s-ar fi putut autoimplementa de la sine,fără bani şi fără propagandişti ambidextri, şi că cei caretrebuia să formeze clasa politică în spirit unionist, monarhistşi antibolşevic de Luminarea Poporului, nu erauintelectualii, dintre care politologii şi analiştii autorizaţi.Iar dacă suntem deficitari la astfel de cadre de pe listade nevoi spirituale, substituindu-le cu amărâţii de postaci,să ne amintim că noi am ieşit în 1989 dintr-un stagnantsistem totalitar, nu dintr-o perfectibilă dictatură desă scoţi ca Michnik manageri spirituali din activişti/securiştiCEPECA, şi s-a ales chiar la prăbuşire (şi ce prăbuşire,Zorba!) praful de patriotism, de îndată ce i s-apus, într-o istorie băhnită, eticheta marxist-fascistă denaţionalcomunism, fără ca păzitorii templului să apereCuvântului patriotism sensul originar.Tocmai de aceea, faptul că n-am recuperatBasarabia şi n-a fost utilizat Regele Mihai în tranziţie,preferându-se preşedinţi suspendabili, este greşealasupremă a proprietarilor de azi, capitalişti români şistrăini, ai Neamului Românesc, de profită într-o veselieDuşmania băgându-ne pe gât concepte halucinogene denu mai vedem pădurea din cauza deşeurilor menajerecând aruncăm şi Pruncul Român odată cu slinul, lăturileşi spumele, semn că a fost şubrezită tocmai securitateacare ne mai trebuia, fiind consolidată exact cealaltă,care nici n-ar fi trebuit să existe. Aveam modelul spaniol,dacă nu pe cel japonez, de stârpire monarhică a vulgarităţii,a băşcăliei, a netrebniciei, şi noi continuăm cuun sistem constituţional în care preşedintele, niciodatărespectat de toţi, trebuie suspendat din când în când, caun shogun de către moguli şi baroni sau corsari, după ceîşi reîmpart zgomotos zonele de jaf, înainte de a-şi schiţamăcar demagogia electorală publicând lozincile ieşiriidin criză, iar deciziile politice majore noi le încredinţăm,auzi, Curţii Constituţionale!Am ajuns, când se moare masiv de criză, să nu sedezbată programe de redresare, ci doar anecdotica reîmpărţiriipolitic mafiote a puterii de stat jefuitoare! Cumsă nu vină atunci peste noi implacabil Explozia Socialăca la 1907 sau, mâniindu-se Atotputernicul, MareleCutremur Catastrofal anticipat statistic, ca în anul denecotitură 1977, când extrem de puţini intelectuali auaderat la Mişcarea basarabeanului Paul Goma pentrudrepturile omului în RSR şi în Est! Dacă totuşi se realizaaceastă recuperare din tezaurul istoriei interbelice amodului în care trebuie condusă România, adică modulnatural monarhic, nu să se asigure continuitatea puteriidoar prin birocraţie şi servicii secrete, bogaţii ar fi fostazi de 7 ori mai avuţi, deci şi filantropi culturali, dar şiamărâţii ar fi dus-o de 3 ori mai bine, ajungând să seintereseze de listele de cărţi bune! Ceea ce ar fi contatenorm în Luminarea Poporului, uşurându-se munca idealistăa postacilor şi anticipându-se Marea Recuperare,cu tot cu mutaţia peisagistică adusă, peste megacoteţefăru-n pom, de noile catedrale, palate şi grădini datoraterecuperatorilor!Istoria însă nu s-a terminat, cum susţine postromânismul,şi nu se ştie dacă nu cumva ideea monarhică ceade succes iberic va birui totuşi, importată în Româniacăpşunarilor, poate odată cu recuperarea fie şi parţialăa Basarabiei şi evident într-o formulă mai adecvată8866 www.oglindaliterara.ropopulismului naţional practicat de nechezoli, alegândusepoate de către boieri şi cler o familie domnitoare fărălegături europene hohenzollerne cocalare, una de tricouromânesc get-beget, cea mai aleasă dintre filantropiiproaspeţi din top 667, de preferinţă pe aceea dăruită dePronia cu cei mai mulţi urmaşi!Căci aşa e legea firii sterpe, să dai din mâini şidin coate, Petre, să te adaptezi şi, când nu-s ochi negri(oci ciornie), săruţi şi blue eyses, în scop de prăsilă, iarcine nare intelectuali, adică specialişti patrioţi de nişă,populează aparatul de stat privatizat cu diplomectualişi nechezoli, de unde şi ipoteza de Nobel economiccă nu Corupţia generează la noi genocidul statistic, ciIncompetenţa, deci Inversiunea Valorilor!De aceea, putem concluziona că postromânismuleste postmodernismul românesc ajuns în faza sa cea maiînaltă şi ultimă, de descompunere morală, când în toatelocaţiile, aulele şi localurile, vânturile, valurile, se vorbeştepe un ton neserios despre lucrurile serioase şi peun ton serios despre lucrurile neserioase, adică postromânismuleste un oximoronism jelit de ratoni, ba chiar,cum ar spune prostul deşteptului şi deşteptul prostului,citând pe universitarul mormon Morose, postromânismuleste cel mai oximoron, este oximoronul absolut în realitateavirtuală dăruită nouă de Moş Gerilă (Diadia Moroz,gonindu-şi renii dinspre Vorkuta spre Periprava şi Salcia,dar şi spre conurbaţia Giurgiu-Russe).Nechezolii de speţa I, semidocţi sub totalitarismulbolşevic din lipsă de biblioteci necenzurate şi updatate,formaţi din radioauzite, cam cum îşi apropria Caragialelecturi kantiene de la Eminescu, şi din cărţi/xeroxurirare, au acumulat nu doar umilinţe, turnătorii şi sacrificiisub bolşevism, ci şi radiestezic infatuare spirituală,multe dispreţuri de sus pus, faţă de mămăliga incultăcare nu explodează. Egal simetric depărtaţi de norod,dar recenţi, Nechezolii de speţa II au acum, după Aiadin Decembrie, probleme deontologice la patriotism, înurma unui acces fericit aplicat la rafturi occidentale, întorşila noi ca în delegaţie cu o conştiinţă de exterior,de aproape renegaţi, ca unii ce ar fi nişte „proveniţi“ deacolo, nu de aici-şa, adică toate exigenţele de la bugetşi de la filantropi, nici o obligaţie însă faţă de gloată, noisuntem „copii găsiţi“ euroatlantici curaţi, voi, păcătoşilor,sunteţi români împuţiţi, puturoşi, îngălaţi spiritual,Dinicu Golescu şi Nicolae Bălcescu erau boieri romantici„duşi“, noi suntem meseriaşi realişti pragmatici, nefacem treaba corect în nişă, NOI NU MAI VREM SĂ FIMINTELECTUALI FRAIERI, noi nu discutăm cu opinca, cidoar formăm pe formatorii opincarilor, şi aceasta numaibine plătiţi!Fiindcă în infernul de aici nu mai e loc pentru tinereţeşi idealism. Neamul Românesc a sucombat, nespovedit,neîmpărtăşit şi fără lumânare, şi nici nu încape,vai, hoitul lui în tinda săracului, pe când, vedem bineastăzi, alde Eminescu e atât de minimalizat de mic încâtîncape, da, încape cu tot cu căruciorul pentru persoanecu dizabilităţi, şi mai e loc şi de-o biclă şi-un „motor“, îndebaraua de debara a megaintelectualului îmburghezit,care i-a radiat dupe lista de Friends, cu chiţimiile lor închiriate,şi pe Noica, şi pe Ţuţea, şi pe Cioran!Nechezolul de speţa I este încremenit în trufie, elîşi dă seama de superioritatea sa faţă de cei din jur, rămaşipe la cozi, de cât a progresat el spiritual prin efortpropriu aici, nu acolo. Pe când Nechezolul de speţa IIeste insuportabil prin înstrăinare, s-a format la străinşi se consideră superior nu unor indivizi, ci întreguluipopor, faţă de care nu simte nici o obligaţie, după cumnu-i venerează nici valorile, uitându-se chiorâş, ca la omască mortuară, la Poetul Naţional, în caz că emigranţiiNeamului Românesc îi mai ridică bustul sfânt în grădiniţelebisericuţelor lor de lemn.Desigur, inexprimabil, prea multe tipuri sociopoeticede ambiguitate aduc unora avantajul că diferenţaî

dintre intelectual şi nechezol e adesea insesizabilă pentrupostănac, tonomat şi cocalar, fiindcă ea nu se manifestămai niciodată la competenţe, ci doar la respectareaneabătută a codului deontologic de nişă (bârlog, bordei),la patriotism, care constă civic în a consilia pe guvern săaibă milă de populaţie. Patria se cheamă norodul, iar nutagma jefuitorilor! De fapt, orice intelectual sau diplomectualfără iubire necondiţionată faţă de amărâţi şi devatră, dar slujitor şi la stat, şi la stăpâni, şi la nababi,adică la toată tagma jefuitorilor, ajunge să derapeze caorice microintelectual mai sfertodoc, nu doar ca nechezoliide ambe speţe propriu-zişi. El riscă atunci pedeapsacritică maximă, nefiind chiar aşa de profesionist cândpune incorect româneşte pe seama gloatei, ca izvorânddin chiar puţul gândirii ei, întunericul emanat evident nude la orice dobitoc din nerodul de norod, ci chiar de la ospeculaţie soteriologică leneşă şi comodă, nefăcătoarede nimic, decât de beznă, tratându-l însă cu tupeu dreptneluminat, prost, incult, laş, imoral, laolaltă cu lupii,alcoolist, tarat genetic, corcit şi needucabil pe Neamulnostru cel Românesc.De aceea, se şi defineşte uneori postromânismulca năravul cela comod de a despera de popor. Nărav decare prea curând nu ne vom dezbăra/debarasa ca decadavrul din debara sau ca de maidanezul perfect de subTricolorul de pe copertă. Postromânismul e atât de stabilşi de periculos tocmai pentru că, întâiaşi dată în istoriademitizată corect, nu numai îmbuibaţii s-ar muta laMonte Carlo, pentru distracţiile şi supermaşinile de acolo,ci şi amărâţii, slugile lor, care înainte nu şi-ar fi lăsatsatul de baştină, uite că au acum nostalgia Occidentuluicu salarii decente pentru munci necalificate şi cu serviciisociale corecte, inclusiv muzee vii, tv didactic, colecţii decărţi bune şi mediateci. Prin urmare, în sfera axiologică,vedem şi încremenim că tocmai capitalul român şi străindesăvârşeşte dizlocarea matricii etnice săteşti mioritice,începută de bolşevici prin colectivizarea industrială forţată.Acum, noi postacii, postănacii, cameleonii, chibiţii,zdrenţele, tablagiii, cocalarii, popândăii, cârcotaşii, ratonii,tonomatele şi sconcşii, ca nechezoli potenţial virtuali,deosebim cu mâhnire între Cărturar, Diplomectual,Microintelectual şi Intelectual.Cărturar este iubitorul de zăbava cetitului. Desigur,ispitit el este să adauge-n raft şi vreo cărţulie personalizatăcu numele său, adesea o carte moartă, o mortăciunejilavă dovedind deontologic lipsă de caracter şicomportament ecologic ca virgulă om, carte ilizibilă şinecitită ce va îngălbeni la domiciliu sau pe la amici şicel mult în depozitul legal, iară nu în focarul canonic, desă-şi dea filologii masteratele sau doctoratele pe uneleaspecte de la dânsa dintr-însa. Ci numele lui fiind astfelo inexistenţă fără folos altul decât biruinţa personalăasupra increatului, nu putem pretinde Cărturarului nimiccivic de mare anvergură, cum nici pescarului amator saufilatelistului sau invizibilului Microeintelectual sau chiarDiplomectualului discret, care e un personaj mai multde hârtie lucioasă decât de carton bine presat. Alta esteînsă situaţia Intelectualului propriu-zis, definitiv pecetluităcivic de Zola autodriblându-se pe sub zarzării înfloriţi,spre deosebire de a Diplomectualului, care e doar specialistuladesea onest pe hârtie, adică îşi merită diplomaaia, să-l lăsăm să se bucure de veniturile sale tăind frunzăla maidanezi, deşi orişicare alegător sau ales ar trebuisă fie şi ciclist, şi voluntar, şi cetăţean civic. Cărturarul,în concluzie, precum Microeintelectualul fără vizibilitate,nu se judecă, n-ai ce! Din moment ce nu se implică.Decât să-i reproşezi parazitismul unui discurs despre nimicîn debara sau în nişă. Dar Intelectualul trebuie certat!Măcar pentru că statutul său şi-l atribuie toţi. Chiarşi funcţionarii se declară intelectuali!Iar când norodul, apărându-se de lipitori şi şerpi,îşi însuşeşte pătimaş lozinca Moarte intelectualilor!, sănu ne facem vreo iluzie, El, Norodul, chiar ESTE dispussă-i ia, ca un prim avertisment, la omor, pe aceşti toţidomni generoşi neprieteni ai lui! Căci Intelectualul, spredeosebire de Cărturar, care are avere doar cel mult unpseudonim sau heteronime ca eremiţii asiatici, din teamacameleonică a popândăului să nu se finanţeze cumvavrăji în contra sa, – e altceva, el stăpâneşte mai multdecât un nume, deţine statutul de vip sau de vipoi, îşibazează axial cariera creierului pe un renume asurzitorpă peste tot atlasul. În imaginarul gloatei de la colectiv,www.oglindaliterara.roESEUel îşi trage foloase din această poziţie, atât de la statulromân, în funcţie de cum navighează axiologic şi ontologicpolitic, cât şi din mediul privat, de la magnaţii românişi nababii neromâni serviţi, pe care îi legitimează generos,orbindu-ne de la obraz, ca fiind persoane onorabile,cinstite, nişte filantropi mizericordioşi, împământeniţi,importanţi pentru potenţiale investiţii fabuloase în infrastructuraintelectuală şi marile recuperări.Cam ce foloase, din perspectiva iluziei populare,mânca-ţi-aş? Maximum de foloase! Foloase de-a dreptulmitice pentru orice Mitică! Poziţia polară, în primul rând,de pe care iei startul cu suliţa-n sus, ca un zeu auroral,în turnirul pentru desemnarea Intelectualului Dominant.Publicitatea gratuită şi fără limite, ca vârtejul, lăturiledebordate-n mare. Nemurirea asigurată, cum congeleziciorba de burtă. Cariera cea dinăuntru şi cea dinafară.Foncţia bine remunerată în vremuri de mizerie bugetarăşi de exterminare statistică a tuturor vârstnicilor, nudoar a pensionarilor nesimţiţi. Puterea legată de aceastăpoziţiune strategică la un colţ de cotitură bun ca tiramisu.Să poţi muşca pe oricine. Cumulul de funcţii. Şi depersoane cu inimioara în situaţie dramatică! Sinecure.Relaţiile, relaţiile cu needucaţii, care îţi cresc continuuîn oligopedagogia noastră. Admiratori şi admiratoaredin care poţi selecta un harem de fani şi fane, CoaneFănică! Şpaga, desigur în ambalaj mofturos aristocratic,dată cumulardului: invitaţii ici-colo, aici şi Dincolo (maimult de la trimişii noştri!). Oportunităţile privind a reprezentaRO, adică a voiaja pe banii contribuabilului. A-fiacoloca act de prezenţă, fiindcă rezultate ioc am scăpatSchengenul tocmai pe bătătoritul cultural teren francogerman,ce ruşine! deşi era în interesul şi la proşti, şi laculţi! Ideal e a fiinţa tot timpul pe-acolo-şa, la căpătâiulExilatului angrenat în sfârşitul continuu! Până la MareleCutremur Catastrofal, când te-o ajunge muşcătura maidanezuluidin Pompei. Totodată, a te menţine mereu conectatla curent, exact la colţul de cotitură, acaparândcu prioritate sponsorizările externe mişto, a te întoarceapoi cu validarea occidentală pentru tine, nu pentru biataţară, şi cu „noutăţi“ pe care infrastructura intelectualăşi sculăria academică din RO nu le permite amărâţilor,studenţilor tăi, alimentându-ţi astfel ţie o excelenţă artificială,justificată dar nedreaptă, până la nesimţit deadânci bătrâneţi. Pe scurt, fericirea texistenţială de caz,de a avea ceva tipărit de scos şi de a descoperi în toatefuncţiile numai şi numai prieteni adoratori, de la editarela tipărire, difuzare şi promovare, indiferent dacă teciteşte cineva până la pagina 420 sau abandonează dinstart, amânând savurarea somonului textual, perje pentrumai târziu.Pe larg, o fi rentabil să fii Intelectual, dar mai alese prolific: naşti o sumedenie de prozeliţi şi de clone carese orientează în baza mitului foloaselor de mai sus. Caremit păgubos, ca la circul iluziilor, generează nu intelectuali,ci nechezoli! Căci, din păcate, intelectualul intelectualnu are indecenţa de a-şi publica ce încă scrie sau dea iniţializa, fără pauză de gândire, următoarea carte, aşacă în viaţa publică Intelectualul e aproape tot atât de inexistentprecât Cărturarul sau invizibilii Microintelectuali,Pulimea mângâindu-se visătoare doar cu zgomotoşii nechezoli!Şi astfel toate foloasele existenţei culturii la omzgomotoşii nechezoli şi le trag, că ei nu de la Râm ci,ca tip uman, din lichelele intimidate cândva de Howl-ulLiiceanului se trag.Ci viaţa noastră publică de-aia e mai mult un concertde hiene şi maidanezi în rut, cu grohăituri vesele deporci în siestă, ca-n Pisan Cantos-urile lui Ezra Pound,fiindcă intelectualii devin retractili, megaintelectualii nuse chiorăsc mai jos de rubricuţă la norod, cărturarii nu sebagă, iar microintelectualii n-au vizibilitate, aşa că greulproducţiei cotidiene de text şi hipertext îl duc nechezoliica editorialişti şi, moderatorii lor, postacii noştri, ca domnipământeni. Iar această situaţie, dacă ei vor parcurgeliste de cărţi şi se vor purifica în bazinul de spiritualitate,va dura şi în Epoca Wash, câtă vreme ne bazăm capitalismulpe nechezoli şi chibiţii lor nu numai la nivelul soteriologicspiritual suprem, al intelectualilor generalişti,ci tot cu improvizaţii şi surogate lucrăm predominant şiunde e nevoie de afacerişti, guvernanţi, ofiţeri, analişti,diplomaţi, ingineri, economişti, jurişti, veterinari, arpentori,hengheri sau chirurgi. Şi nu de azi, de ieri.(continuare în nr. viitor)8867

ESEUAlexandruDespina“sunt un om neinteresant.”Aceasta era singura descriere pecare bătrânul obişnuia să şi-ofacă. Nu doar în zilele de iarnăcare se regăsea singur în faţaferestrei ovale, privind aiureastrada îngustă, închistat în gânduribanale, dar şi în dăţile în care erarugat să povestească câte cevadespre propria sa persoană. Apoi,observând cu neplăcere că mulţidintre tineri se considerau astfel (oriîn oricare alt mod ce ar putea stârniinteresul ori simpatia celor din jur)se văzu nevoit să renunţe la aceastăformulare de teamă c-ar puteas-atragă inversul efectului scontat.Trebuia neapărat să găseascăaltceva, ceva pe cât de simplu peatât de anost, o înşiruire de cuvinte care să-l reprezinte şitotodată în spatele cărora să se poată ascunde. Din faţahărţii plastifiate, o reprezentare mult distorsionată spre polia globului terestru, privea chipurile îmbujorate ale elevilor.Nu înfăţişarea lor îl deranja, ci personalităţile şterse,pierdute undeva la mijlocul distanţei dintre căutarea unorapelative prin care să se remarce şi neputinţa de-a găsiceva, orice, care să le ofere un motiv ca să-şi doreascăaceastă ieşire din anonimat. Când totul devine atât de uşorde obţinut de ce să-ţi mai doreşti să dobândeşti calităţice-ţi sunt în ultimă instanţă nefolositoare? Lumea ţi seserveşte pe tavă, cu tot ce-nseamnă ea, până şi acesteinformaţii pe care le primesc nepăsători fără să arunceasupra lor vreo umbră de-ndoială. Dacă le-ar zice bunăoarăcă Saturn va face implozie peste câteva ore sau că lumeaa fost plămădită acum şase milenii de o fiinţă barbarăcu toţii l-ar crede fără cea mai vagă urmă de ezitare.Ar căsca poate pentr-o clipă ochii, dar văzându-l că-şipăstrează calmul s-ar retrage în indiferenţa lor absolută.În copilăria sa lucrurile n-au stat aşa, cei de-o seamă cu elîşi doreau să iasă-n prim plan, chiar şi dacă (sau mai alesdacă) nu aveau nimic de spus ci doar scoteau la iveală uncaracter hâd, promovat prin meschinării ce le erau degrabăacceptate şi chiar încurajate. Nu ştia cum e mai bine,ambele purtări părându-i-se deopotrivă de năroade; ceadintâi, ce înnăbuşă din faşă, prin lene şi moleşeală, oricetentativă de formare a unei personalităţi este chiar rodulcelei de-a doua, ce născuse un întreg sistem de nonvaloricare-a guvernat pentru o vreme oarecare. Bătrânul îşiscutură capul şi încercă să fie atent la vorbele ce-i ieşeaumecanic din gură. Ah, da, tocmai ce le povestea elevilordespre dificultăţile existente în datarea fosilelor umane.“Pe lângă incongruenţele ce apar în mod inevitabil când serecurge la stratificare, descoperirea de acum câteva deceniia ratei diferite de dezintegrare a izotopilor elementelorchimice, rată pusă în directă legătură cu variaţia activităţiisolare, ridică şi ea nenumărate probleme.” “Însă oferea şianumite soluţii”, ar fi dorit să spună în continuare, dar semâhni imediat ştiind că, deşi are cui să i le împărtăşească,în clasa aceasta nu era nimeni care să le-nţeleagă. Eleviiîl priveau din spatele pupitrelor albe cu nişte ochi tâmpişi goi, de vită îmblânzită. Ignoranţa lor desăvârşită îldescuraja. Oare ei cugetă în aceste clipe? Mai au putinţas-o facă sau sunt doar simple animale surprinse într-o starede stază? Existenţe vegetative ce-şi aşteaptă tăcute rândulpentru a interpreta mai apoi, preţ de câteva minute, un rolsecund, anodin. Ar putea să-l ridice pe unul în picioare doarpentru a-şi demonstra că are dreptate, dar ştia prea binecă nu i-ar aduce nicio satisfacţie. Când oare, de-a lungulacestor ani în care se străduise să înveţe generaţii dupăgeneraţii, ajunsese să se simtă atât de inutil? Îşi aduceacu exactitate aminte de ziua în care a absolvit facultateaşi se-ndrepta voios spre casă, imaginându-şi pe drumcum o să-i stea la catedră în costumul cel nou pe careşi-l cumpărase. Terminase geografia, deşi a urmat pentrutrei ani şi cursurile facultăţii de istorie (de unde fusesedat afară pe motiv că viziunea sa asupra trecutului nucorespunde întocmai faptelor unanim acceptate). El însăEu(fragment)8868www.oglindaliterara.rose ghida după logică şi nu după nişte manuale scrise deînvingători, manuale al căror conţinut oricum diferă de la oţară la alta. Dar cine era să-l creadă? Supărarea i s-a stinsrepede, iar cât timp a stat la catedră şi-a făcut o mulţime deplanuri şi speranţe. Dar în zadar, căci nimic nu-i mai hidosdecât realitatea descărnată de aparenţele pe care omuli le atribuie doar pentru a o mula perfid în jurul proprieiincapacităţi de-a o accepta şi înţelege aşa cum este.Refuzase să se schimbe o dată cu lumea, să creadă în nişteadevăruri nedemonstrabile, servite cu zâmbetul pe buze denişte persoane aservite unor interese străine. Putea să-şifolosească propriul intelect, iar adevărurile geografice nudoar că sunt mai greu de manipulat, modificarea lor n-aravea nicio utilitate. Cui i-ar fi fost de folos mutarea munteluiChimborazo în Africa de Sud sau ştergerea de pe hartă amării Negre? Teoretic vorbind, pentru că-n practică... nicinu dorea să-şi imagineze cum ar sta lucrurile dacă s-ar luadupă motivele unora sau altora. Evita, desigur, subiectelelegate de cucerirea spaţiului sau supoziţiile cu privirela descoperirea unor civilizaţii extraterestre; intenţiilesemenilor săi, ce împânzeau canalele de ştiri cu manipulăriordinare prezentate sub forma unor repetate intervenţiinaive, îi rămâneau pe mai departe absconse. Existase însăo perioadă în viaţa sa când îi făcea plăcere să-şi expunăpărerile, plăcere alimentată probabil şi de interesul celorce-l ascultau şi stinsă de-a lungul vremii prin întrebăritot mai neghioabe. Ce rost mai avea orice strădanie cândtrecerea timpului clădise ziduri în calea înţelegerii, ziduriprin care nici măcar curiozitatea nu mai are suficientăputere pentru a săpa firide firave? O fi din cauza vârstei, adiferenţei dintre generaţii? Nu ştia, dar cu siguranţă orişicerăspuns i-ar fi fost la fel de indiferent.De cum se termină ora de curs, ultima din viaţa sa, learuncă elevilor o privire fugară, deschise uşa şi ieşi grăbitafară. Nu mai trecu pe la cancelarie, nu mai avea rostsă joace teatru, să zâmbească forţat şi să răspundă dinobligaţie. Dar ce-i părea încă şi mai îmbucurător era că nu-imai determina pe ceilalţi profesori să se prefacă. Dacă depărerile lor putea face abstracţie, de prefăcătorie îi era purşi simplu lehamite. Știa prea bine că nu este nici respectat,nici agreat, le auzise şoaptele infame, simţise tăcerea ce seaşternea brusc ori de câte ori trecea pe lângă ei, le văzuseprivirile iscoditoare. Dar acum nu mai conta nimic din toateacestea, ieşise în sfârşit la pensie şi putea să se dedicelucrurilor ce-l interesau cu adevărat. Înainte vreme ar fivrut să călătorească ţinând în mână un caiet în care să-şinoteze idei, să schiţeze portrete şi locuri şi să consemnezeîntâmplări şi legende ce supravieţuiseră trecerii implacabilea timpului. Oh, cât de mult şi-a dorit în tinereţe să vadămăcar o dată-n viaţă Machu Pichu, să păşească pe străzilesale pietruite şi să admire rezemat de blocurile colosalede piatră cerul înstelat; citise mult despre vechii incaşi, deorânduirea lor socialistă şi construcţiile atent planificate.Dar voinţa îi slăbise cu vremea. Acum câţiva ani s-ar fimulţumit şi cu vizitarea piramidelor de la Giza şi a Sfinxuluiîngropat şi dezgropat de atât de mult ori în (şi din) nisipulfierbinte încât nici istoria nu mai purta în paginile ei datafăuririi sale, dar repetarea hipnotică a reclamelor agenţiilorde turism parcă-l înhumase-n nepăsare. Aruncase peste elnăframa cunoaşterii, îi smulsese orişice secret şi îl văduvisede misterul ce-l învăluise pentru atâta vreme. Nu mai eradecât o statuie decrepită de calcar, ce simbolizase cândvaceva. Bătrânul se văzu nevoit să revină treptat şi să selimiteze la cea mai arzătoare dorinţă a sa, născută încă dinanii copilăriei, când refuza să iasă ca să se joace alături deceilalţi copii şi rămânea închis în casă ca să citească. Voiasă scrie. Citise enorm în vederea realizării acestui lucru,strânsese în micul său apartament vrafuri întregi de cărţi şimanuscrise pe care le îngrămădise, după epuizarea spaţiuluidin bibliotecă, prin toate cotloanele. Se mai documenta şide pe internet, însă-l atrăgea mai mult mirosul hârtiei. Știacă opera unui scriitor, mai ales a unuia ce are de gândsă prezinte idei filosofice, va fi pusă în strânsă legăturăcu modul său de viaţă, de aceea dusese un trai cât maisimplu, departe de plăcerile deşănţate ale lumii...........................................

Despre G. Liiceanu şiplagierea de tip “inadequateparaphrase” la Patapievici*Motto: “Patapievici a plagiat fără ruşine toateseminariile făcute de părintele Scrima… Fieştecare cutalentul lui” (Claude Karnoout, 17 iulie 2012, http://www.criticatac.ro/17875/ochii-de-sticl-ai-beatriceipatapievici-notat-inspiratorii-doar-la-bibliografiageneral/#comment-37349).Un danalexandru23@yahoo.com care semnează“Vicuslusorum” si care pare să fi beneficiat de oarecareburse pentru studierea filosofiei prin Occident observaseîncă din 2009 lipsa ideilor personale din cartea OchiiBeatricei având la bază o conferinţă (bine remunerată)ţinută de H.R. Patapievici la Microsoft. După opinia sa din17 iulie 2012, postată drept comentariu la un articol dinContraAtac scris de I. Aranyosi, Patapievici ar avea “statutde vulgarizator” şi nu de “mare om de cultură şi imensfilozof” (Vicuslusorum, http://www.criticatac.ro/17875/ochii-de-sticl-ai-beatricei-patapievici-notat-inspiratoriidoar-la-bibliografia-general/#comment-37349).Într-alt comentariu la acelaşi articol scris de I.Aranyosi (ce reia spinoasa problemă a “originalităţii” luiPatapievici) punând faţă în faţă fragmente din cartea OchiiBeatricei cu izvoarele din care Patapievici şi-a preluat ideile,un alt cititor sesizează cum în articolul lui Aranyosi din14 iulie 2012 “ni se spune că Horia Roman Patapievici eun impostor, publicând sub numele lui o carte în care nupune nimic de la sine, ideile originale fiind doar preluatede la alţii” (Pa sipusi, 16 iulie 2012). Drept care, în modpedagogic, Claude Karnoout concluzionează: “decât blablaredigerat de Patapievici mai bine mergem direct laoriginal” , http://www.criticatac.ro/17875/ochii-de-sticl-aibeatricei-patapievici-notat-inspiratorii-doar-la-bibliografiageneral/#comment-37349).Din articol eu am reţinut cu precădere observaţia luiI. Aranyosi despre “absenţa oricărei activităţi publicisticerecunoscut academice la nivel internaţional al câtorvaintelectuali superstar din România numiţi filozofi fără aavea o operă filozofică de calitate minim acceptabilă”(I.A). Pentru că era exact ce observasem la rândul meuatunci când am scris în revista “Acolada” nr.3/2011 despreinexistenţa mult trâmbiţatei şcolii “de la Păltiniş” care n-adat în domeniul filozofiei româneşti nimic dincolo de operalui C. Noica, pe seama căreia mulţi au vrut să apară maivaloroşi decât îi înfăţişau scrierile lor (v. Isabela Vasiliu-Scraba, Un eseist preocupat de îngeri şi vampiri: A. Pleşu,în Acolada nr. 3/2011, p.16). În cazul lui Gabriel Liiceanu,această dorinţă de a apărea mai valoros s-a manifestat şiprin introducerea în lucrarea sa de doctorat publicată încomunism a 32 de pagini scrise de Noica (v. ConstantinBarbu, Cel mai mare furt intelectual al lui Liiceanu),pagini care alcătuiau întregul capitol despre hermeneutica“întoarcerii, revenirii” la care Liiceanu a renunţat în postcomunismtocmai din cauza repetatelor acuzaţii de plagiatcare i-au fost aduse nu numai de foştii săi colegi de laInstitutul de filozofie (v. Modelul cultural Noica, vol. I-II,Prefaţă Eugen Simion, Bucureşti, Fundaţia pentru Ştiinţa şiArtă, 2009).Fiind făcute publice înregistrările lui Constantin Noicade către Securitate, mai precis ce a rămas din dosaredupă ce o parte din ele au fost arse probabil la insistenţaunor informatori aflati în relaţii bune cu Virgil Măgureanu(conducătorul instituţiei după 1990) s-a putut afla şipărerea lui Noica despre publicarea gândirii sale sub numeleunuia dintre vizitatorii săi de la Păltiniş: “i-au publicat-o luiLiiceanu…nu au obiectat”. Asta spunea Noica în 1972, cândar fi făcut tot ce-i stătea în putinţă numai să iasă “ucenic”din vizitatorul său preferat (v. convorbirea dintre C-tinNoica şi Simina Noica din 29 ian. 1972). Abia trei ani maitârziu a ajuns să-şi dea seama că din G. Liiceanu a ieşit,într-adevăr “ucenic”, dar nu de-al său ci de-al dogmaticuluistalinist Henry Wald: “Liiceanu e discipol al lui Henry Wald,nu al său” îi spusese Noica în 1975 unui cunoscut (v. Noicaşi Securitatea, vol. I, Bucureşti, Ed. Muzeul National alwww.oglindaliterara.roLiteraturii Române, 2009, doc.54, p.154).Aşadar comunistuluiGabriel Liiceanu, de îndată ce-şidădea scrierile la publicat, nu ise puneau atâtea beţe în roatecum i se puneau celui întemniţatfără vină şase ani. În plus, secam vede limpede că cenzuracomunistă încuraja impostura:Simina Noica îi spunea filozofuluide la Păltiniş pe 29 ian.1972că oricât ar crede el că nu sevede, “dacă unul [dintre satrapiide la cenzură] ţi-a citit cât depuţin vreo lucrare de-a ta, şi-adat seama imediat că şi acela[capitolul Schita pentru oHermeneutica a “nostos”-ului din volumul: G. Liiceanu,Tragicul], este [o lucrare] aEXPLOZIVIsabela Vasiliu-Scrabata … Adică se vede mâna ta” (http://www.ziaristionline.ro/2012/06/28/gabriel-liiceanu-a-plagiat-in-teza-sa-dedoctorat-32-de-pagini-din-constantin-noica-securitatea-ainterceptat-marturia-filosofului-plagiiceanu-dovedit/).Or, dacă în tinereţea sa (marcată de etica comunistă)i-a fost încurajată împostura de a se trece autor al unorscrieri filozofice care nu erau ale lui, devenit editor după1990, Gabriel Liiceanu se pare că promovează la rândul săuimpostura lui H.R. Patapievici (v. parerea lui “Pa sipusi” din16 iulie 2012). Cel puţin asta este impresia pe care o lasăpărerile comentatorilor postate pe 16-17 iulie pe CriticAtac,platformă care se autodefineşte în cel mai autentic limbajde lemn, ca militând “pentru posibilitatea exprimării libere şiîn condiţii de egalitate a tuturor vocilor şi opiniilor. De aceeacomentariile care aduc injurii, discriminează, calomniază şicare în general deturnează şi obstrucţionează dialogul vorfi moderate iar contul de utilizator va fi permanent blocat”.În ce mă priveşte, am contul blocat, deşi îmi argumentezîn mod raţional afirmaţiile, nu aduc injurii, nu discriminez sinu calomniez, după cum oricine a putut constata la citireaarticolului meu despre Noica printre oamenii mici şi mari(rev. “Acolada”, nr.2/2012) pe care am intenţionat să-l postez(fără succes) pe 4 aprilie 2012 după ora 21. Vicuslusorum**observase şi el ceva în neregulă cu respectiva platformăde s-a gândit să scrie după evidenţierea plagiatului detip “inadequate paraphrase” că “poate şi criticulatac esteorganizat în acelaşi mod acaparator şi mistificant ca grupulHumanitas-ICR-GDS-“Noua Republică”.Cartea Ochii Beatricei, “neoriginală, intens promovată”(Grigore Pavel, 17 iulie 2012) de cei “interesaţi de numărulde cititori şi de cumpărători” (“Lucid”) a fost exportată de“grupul Humanitas-ICR-GDS” (Vicuslusorum, 17 iulie 2012)ca una din marile realizări ale originalităţii culturale româneşticontemporane. În 2005 a fost chiar şi premiată de UniuneaScriitorilor din România. Se pare că juriul de la USR s-apăcălit crezând (asemenea unui profesor italian care într-ofrază bine meşteşugită ridicase în slăvi “originalitatea” luiPatapievici, frază trecută la volumaşul Ochii Beatricei plasatîntr-o suită de titluri despre Dante apărute în perioada2000-2010) că ideile lui Egginton nemenţionat în textulpublicitar al micului volum i-ar aparţine lui Patapievici,citat de Humanitas cu ghilimele de rigoare http://www.libhumanitas.ro/horia-roman-patapievici-ochii-beatriceihumanitas-2010-ebook.htmlNote: *Plagierea de tip “inadequate paraphrase” seconstată în situaţia în care nu este clară contribuţia autoruluifaţă de ideile preluate de la un alt autor citat prin parafrazare.Precizarea o găsim la I. Aranyosi care pare a fi de acord cu“Vicuslusorum” şi cu “Mortar” în ce priveşte ideea principalăîmprumutată de Patapievici de la Egginton şi trecută în“prezentarea făcută de Humanitas care pune în ghilimeletextul ca şi cum i-ar aprţine lui Patapievici” (v.Mortar;acesta mai precizează în comentariul său că paginileincriminate sînt 44, 45, 46, 48 unde nu apare trimitereala sursa ideilor preluate de H.R. Patapievici si parafrazate).**Pe blogul său, Vicuslusorum exersează scrisul “frumos”,consemnând cu înflorituri de frază că logica din scrierile lui H.R. Patapievici ar fi “simplistă, empiric-contabilă a commonsensului britanic”. El mai notează schematismul “matematicşi pedant cu folosirea unor termeni livreşti făcuţi să gâdile oglandă a snobului cultivat sau să îl irite pe ignarul ordinar”(vicuslusorum.wordpress.com).Sursa: http://isabelavs.blogspot.com8869

ADNOTĂRISUB SEMNUL TRECERIIUn interesant şi binearticulat volum, din perspectivaresorturilor poetice, ne propunWalter Chiurlea, respectivMargareta Chiurlea; poemeleadunate într-o carte comunătrimit spre un cogito plasatde la bun început sub semnulunei meditaţii de un lirism fărăechivoc, un cogito care trimitela starea neliniştită mereu cecaracterizează sufletele cuadevărat gânditoare, sufletecare percep esenţa trecerii prinlume. E o trecere implacabilă,Constantin Dramce mai este dincolo nu esteexplicitat. Rămân icoane aleunor secvenţe, ale unor clipe, ale unor ani, ale unor lumi.Iar ele se echivalează în poeme: melancolice mai mult saumai puţin, cu o încărcătură afectivă de netăgăduit, cuscânteierea frumoasă a unor versuri ce depăşesc obişnuitasinceritate. Sunt poeme care relevă, de asemenea, o bunăcunoaştere a alfabetului poetic universal, poeme care sepot echivala cu tot atâtea exerciţii de re-curs la o memorieafectivă, singura care rămâne şi contează într-un peripluexistenţial, mai lung sau încă aflat la începuturi.Walter Chiurlea îşi cuprinde poemele într-un „Strigăt2009”. E, în textele sale, o alternanţă între canoanelemoderne şi cele clasicizate ale discursului poetic;intimismul se intersectează cu reflecţii, cu nostalgii cecaracterizează un suflet „pribeag prin tinereţe”, un sufletpentru care viaţa e o căutare şi o aşteptare posibilă dintr-otrecere necalculabilă. Nostalgia nu este însă un simpluvehicul pentru aceste versuri ci, mai degrabă, o starede fapt acceptată filosofic, pe care autorul o exploateazăîn texte din care imaginea mamei capătă un statutrevelatoriu. O posibilă iubire conjugată cu aceeaşi starede trecere, într-o sumă de „trecătoare dureri”, aprecierecare nu minimalizează nimic, lărgind doar o statistică aacestora.Margareta Chiurlea, cea care se poate echivala cu uneu poetic de asemenea fixat pe o programatică melancoliea trecerii, îşi dezvoltă în poemele din acest volum oadevărată elegie a timpului, cel care te îndepărtează desingura casă, cea a copilăriei şi a adolescenţei. De aicise înfiripă versuri, unele de o sensibilitate aparte, altelecroind imagini demne de reţinut, în care vârsta dintâirespiră prin ochii adumbriţi de trecere printr-un peripluexistenţial pe care autoarea îl numeşte undeva „pelerinajpe gheţuri”. Mărturisesc că în ultima vreme nu m-amîntâlnit cu o asemenea intensitate a spiritului elegiac, totaşa cum, goana funestă spre post-post-post modernitatea multor autori contemporani nu mi-a prilejuit prea desîntâlnirea cu imagini poetice lipsite de stridenţă şi investitecu aura unei liricităţi adevărate. Sunt imagini de natură,imagini ale casei, o trimitere la frate, o percepţie a iubiriisubtil prelucrate, o cadenţată lin muzică a trecerii spre nuse ştie unde şi când, trecere pe care poeta o acrediteazăprintr-un strigăt trist, sincer şi dezarmant de convingător:„te-am iubit, viaţă”. Depărtarea, întâlnirea, călătoria sunt,de altfel, mărci emblematice ale unei poezii de calitateşi de interes pentru cei care preţuiesc efuziunile liriceadevărate.Cartea de faţă facilitează, celor care mai au asemenearăgazuri de lectură, şi o întâlnire cu pulsaţiile neştiuteale propriului suflet: iar rostul unei cărţi este să neaducă aminte de nevoia de sensibilitate şi de înţelegere atrecerii noastre prin lume, raportând-o adesea la trecereaaltora, crezând pentru un moment prea scurt, că noi amfi nemuritori.PREZENTAREDE CARTE ISRAELIANĂLA ORADEARoni CăciularuLa sfârşitul lunii septembrie, la Oradea a avut locşedinţa de deschidere a noii sesiuni a Cercului culturallocal denumit „BARBU ŞTEFĂNESCU DELAVRANCEA”.Cu această ocazie a fost prezentată lucrarea dedoctorat în ştiinţe juridice a conducătorului cercului,avocatul Paşcu Balaci şi totodată a fost prezentatăcartea publicistului israelian de limbă română (colegulnostru de ziar), Ivan Lungu, intitulată „MAIMUŢELE DEDINCOLO DE AMINTIRI”.La această reuniune din capitala bihoreană au luatparte aproximativ 50 de persoane, printre care s-aunumărat personalităţi din viaţa culturală locală, jurişti,politicieni, oameni de litere, artişti plastici, un publicistaustralian de origine română, George Roca. precum şiun fost coleg de facultate al autorului, dl. Ioan Creţu,din Oradea.Luând cuvântul să-şi prezinte cartea, Ivan Lungua făcut o scurtă trecere în revistă a trăirii sale înRomânia şi în Israel, după care a citi un capitol dincarte intitulat „Maimuţele”, în care este vorba decopilăria sa la Oradea, la bunici (care, în 1944 au fostdeportaţi la Auschwitz). Apoi la propunerea sa, soţialui, dna Stela Lungu a citit un alt capitol (mai vesel),intitulat „Câinele care vorbeşte”.Pe marginea prezentării cărţii, ziaristul australian,dl. Roca, a apreciat conţinutul şi forma cărţii, cât şiprezentarea plină de emoţii a autorului, subliniindtotodată interpretarea dată de dna Stela textului citit.Totodată a spus că „...dl. Lungu este atent, afectiv,foarte precis şi dichisit... ca orice israelian... dovedindtalent ... mână de scriitor şi un umor rafinat” şi a maiadăugat că „... deşi vorbeşte mai multe limbi, dl Lunguse exprimă într-o limbă română foarte frumoasă”.Australianul George Roca a mai menţionat că ştie căîn Israel se desfăşoară o intensă activitate literară înlimba română, apărând ziare, reviste şi multe cărţi.În cuvântul său, poetul şi scriitorul, dr. LucianMunteanu a apreciat cartea drept „interesantă şiemoţionantă”, subliniind că scriitorul „are condei, decitalent scriitoricesc”, apreciind şi el „corectitudinea şicurăţenia limbii române pe care o vorbeşte familiaLungu”.8870 www.oglindaliterara.ro

Goethe, vizionarul,alăturide Schiller, reflexivulRudolf SteinerPrintre cele mai frumoase flori ale vieţii spiritualeomeneşti se numără şi ceea ce au reuşit să clădeascăîmpreună Schiller şi Goethe în perioada prieteniei cei-a legat. Această legătură a fost însă posibilă doar înmăsura în care cele două spirite au reuşit să depăşeascăanumite dificultăţi ce diferenţiau sufletele lor. Regăsimaceste dificultăţi atunci când ne oprim asupra uneidiscuţii relatate de Goethe, pe care cei doi au purtat-ocândva plecând împreună de la o conferinţă cu privire laregnul vegetal care tocmai avusese loc în cadrul SocietăţiiCercetătorilor Naturii din Jena. Schiller considera că aceaconferinţă era nesatisfăcătoare, pe motiv că în cadrulacesteia formele particulare ale plantelor erau pur şisimplu prezentate una alături de cealaltă, fără ca înaceastă abordare să se întrezărească măcar vreun raportlăuntric între ele.Goethe i-a răspuns că în felul în care concepeael planta originară exista totuşi un asemenea raportlăuntric, şi că aceasta conţinea de fapt ceea ce vieţuieştede altfel ca esenţă în fiecare din plantele individuale.Această „plantă originară” nu era identică cu o plantăparticulară oarecare; dar fiecare dintre acestea în partenu putea fi cu adevărat înţeleasă decât plecând de la unmodel originar ce stătea de fapt la baza întregului regnvegetal. Goethe a prezentat apoi în câteva cuvinte în faţalui Schiller acest model originar. Acesta însă a replicat:aceasta nu este o experienţă, ci o idee. Goethe a insistatla rându-i însă asupra faptului că pentru el o asemeneaidee era în acelaşi timp şi o experienţă, un rezultat alobservaţiei, şi că, dacă cineva voia să numească aceastăexperienţă o idee, el vedea această idee cu proprii luiochi. Pornind de la descrierea pe care Goethe o faceacestei discuţii putem deduce că la momentul respectivcei doi nu reuşiseră încă să ajungă la un punct de vederecomun.Goethe se simţea îndreptăţit să considere ceea ceîşi formase ca idei în raport cu realităţile din natură dreptun rezultat direct al observaţiei, aşa cum ai face acestlucru în raport cu culoarea roşie a unui trandafir. Pentruel, ştiinţa era ceva pătruns de spirit, şi în acelaşi timpun rezultat al observaţiei de ordin obiectiv. Schiller nuse putea împăca cu o asemenea abordare. Pentru el eralimpede că omul trebuie mai întâi să îşi formeze maiîntâi singur ideile, dacă voia să poate generaliza anumiteconcluzii particulare la care ajungi pornind de la anumiteobservaţii de ordin concret. Goethe se simţea stând înmijlocul naturii în raport cu fondul lui spiritual, în vremece Schiller se simţea în raport cu acest fond în afaranaturii.Cine urmăreşte în schimbul de scrisori dintre Schillerşi Goethe evoluţia prieteniei lor, poate afla cum aceastase aprofundează din ce în ce mai mult prin aceea căSchiller îşi găseşte propriile repere din ce în ce mai multîn modul goethean de a vedea lucrurile. Ajunge astfelpână în punctul în care recunoaşte domnia obiectivă aspiritului în creaţiile naturii, lucru ce pentru Goethe eraîntr-un fel de la sine înţeles de la bun început. Am puteaspune că cea ce l-a diferenţiat la început pe Schillerde Goethe era convingerea celui dintâi că omul se aflăcumva în afara naturii, şi că atunci când emite judecăţiasupra naturii ar adăuga ceva acesteia. Goethe în schimbnu a avut nicicând neclarităţi cu privire la faptul că în omnatura îşi exprimă de fapt propria fiinţă ca şi conţinutESEUspiritual, cu condiţia ca omul să se raporteze în modcorect la ea.Pentru Goethe fiinţa naturii trăieşte în om ca şicunoaştere. Iar cunoaşterea umană este pentru el orevelaţie a fiinţei naturii. Procesul cunoaşterii nu estepentru Goethe o simplă reflectare formală a esenţeiascunse în natură, ci revelarea reală a ceva ce fărăintervenţia spiritului uman nici măcar nu ar exista înnatură. Cu toate acestea, pentru el spiritul este conţinutulînsuşi al naturii, pentru că el înţelege cunoaşterea ca peo cufundare a sufletului omenesc în natură. La începutSchiller nu a putut găsi puncte comune între acest modde a vedea lucrurile şi kantianismul lui. Pe de altă parte,îşi însuşise realmente acest kantianism; Goethe în schimbnu a găsit nicicând în perspectiva kantiană ceva care să ficorespuns măcar aproximativ propriei sale reprezentări.În simţirea specifică creaţiilor artistice goetheeneSchiller se găsea mereu în afara propriei sale concepţii,apropiindu-se astfel tot mai mult de Goethe. În ale saleScrisori despre educaţia estetică a omului se poateîntrezări strădania lui Schiller de a înţelege deplin trăireaartistică în sens goethean. El ajunge astfel, după ce îşischimbă propriul mod de gândire în această direcţie,să recunoască în trăirea artistică a lumii singura staresufletească umană în cadrul căreia poţi fi cu adevărat om,în sensul deplin al cuvântului. Şi astfel, ştiinţa a devenitpentru el un mod de trăire a lumii în cadrul căruia omulnu se putea revela în întreaga sa fiinţă.Pe de altă parte, Goethe îşi dorea o ştiinţă care săpoată la rându-i aduce în felul ei fiinţa omenească la oexprimare plenară, aşa cum o făcea arta într-al ei. Schillera trebuit să facă eforturi serioase pentru a ajunge la unasemenea mod de reprezentare. A făcut însă acest lucru;şi în acest fel comuniunea lui sufletească cu Goethe afost în sfârşit aşezată pe făgaşul potrivit. În ce-l priveştepe Goethe, acesta s-a apropiat de Schiller prin aceeacă cel din urmă i-a oferit fundamentarea conceptuală apropriului său mod reflexiv de a fi. Singur, Goethe nu ar fiajuns la aceasta, pentru că înainte de stabilirea legăturiiprieteniei lor trăia în interiorul acesteia ca în ceva de lasine înţeles, ce nu îi apăruse în planul conştiinţei drepto problemă. Schiller a îmbogăţit sufletul lui Goethe prinaceea că i-a arătat cum acesta poate deveni o enigmăconştientă pentru sine şi cum poate căuta o soluţiepentru aceasta.Tot Schiller a fost cel care i-a dat lui Goetheimboldul de a-şi continua munca la Faust. Prologul în Cers-a născut în mod indiscutabil în urma acestui impuls.Dacă comparăm Prologul cu o scenă mai veche, în careFaust se desparte de spiritul macro-cosmosului şi seîntoarce spre cel al pământului, putem observa diferenţade concepţie în ce-l priveşte pe Goethe. Mai întâi,despărţirea de conţinutul spiritual al macro-cosmosului;apoi, prezentarea în imagini a aceleiaşi. În impulsulgândirii dat de Schiller se afla pentru Goethe germenuldorinţei de a prezenta în faţa ochiului sufletesc viaţaomului în fiinţa lumilor într-un mod artistic. Înainte nuputea face acest lucru, pentru că percepea această viaţădoar ca pe o simţire de la sine înţeleasă, fără a o articulaîn interiorul său în vreun fel.Pentru posteritate aşadar acest lucru va fiîntotdeauna de o deosebită însemnătate: faptul de aînvăţa să-l privească pe Goethe prin ochiul sufletescal lui Schiller; şi felul în care într-o anumită perioadă avieţii sale, fiinţa lui Goethe se desfăşoară pe deplin înurma unor impulsuri venind dinspre Schiller. Înţelegereapiedicilor pe care cei doi au fost nevoiţi să le depăşeascăpentru a se putea apropria unul de celălalt, ca şi felul încare cei doi s-au completat până la urmă, constituie unstimul pentru cele mai profunde observaţii sufleteşti.Conferinţă ţinută de Rudolf Steinerpe data de 9 Aprilie 1922 la DornachTraducere din limba germanăde Daniel Stuparuwww.oglindaliterara.ro8871

CRITICĂMarius Chivu –sentimente alese şi oincredibilă adoraţie filialăMarius Chivu, „Vântureasa de plastic”, ed.Brumar, Timişoara, MMXIIO experienţă traumatizantă, un fel de reportaj cuştreangul de gât, o confesiune de pe masa de operaţieîntre aparate, tuburi, beculeţe, o dare de seamă desine dar şi despre fiinţa iubită cu care alcătuieştetrupul unic al androginului tehnologizat, aceasta parea fi esenţa scriiturii lui Marius Chivu.Un tip de auto-observaţie metodică, o introspecţiedureroasă în biograficul derizoriu şi metafiziculexasperant („Dumnezeu în halat”) configurează oatmosferă traumatizantă care devine comprehensibilă,dar nu se transmite cititorului.Prezentarea autorului este extrem deparcimonioasă, şi nu apare în volumul recenzat:„Marius Chivu (n.1978) a absolvit Şcoala de Artă, clasade coregrafie, din Râmnicu Vâlcea . În 2003 a câştigatprima ediţie a Festivalului de Poezie „Prometheus”organizat de Fundaţia Anonimul. A iniţiat şi coordonatproiectul caritabil Cartea cu bunici (2008) şi a tradusdin Tim Burton, Oscar Wilde şi Lewis Caroll. Din 2005scrie în revista „Dilema veche”.Este o experienţă unică a maladivităţii, în situaţialimită a eliberării prin discurs, pentru că, odată cucuvintele, se elimină toată drojdia patogenă a trupuluiîn descompunere, „memento al unei morţi amânate”.Abia la sfârşitul lecturii se confirmă relevanţa motoului:„Niciodată n-am să te las, cu niciun chip nu te voipărăsi” (Evrei 13:5).Marius Chivu a debutat editorial cu discreţie prin„Trei săptămâni în Himalaya”, jurnal de călătorie, ed.Humanitas, 2012, după care a urmat „Vântureasade plastic”, versuri, în care a demonstrat, ca şi înpublicistică, o mare disponibiliatate pentru diferiteforme de exprimare artistică: recenzii literare, proză,poezie, fotografie de artă, eseistică şi memorialistică.O anumită uscăciune stilistică, vizibilă şi în prozăşi în eseu, fără virtuozităţi scriitoriceşti, marchează undiscurs poetic minimalisat fără podoabe inutile, darcu forme de atitudine şi implicare în regimul valorilormorale active într-o epocă tranzitivă şi între tipuri desocietate şi milenii contrastive.Un macropoem întins pe toate cele 95 de paginisusţine aceeaşi stare depresivă şi convulsivă, deşiuneori marchează distribuţia secvenţială. Desigur,sentimentul dominant rămâne aşteptarea frustrantă,timpul care trece greu şi nu aduce nimic: „aştept /doar aşteptarea a mai rămas // încerc să-mi suspendgândurile /din subită laşitate / să rezist orelor degraţie incertă în care / dincolo de uşile batante / unDumnezeu în halat reface lumea / pentru un singurom // dimineaţa s-a întins ca sârma ghimpată / mătârăsc în mine / sprijinit de targa stingheră / aţipescîn continuu / ca-n grădina fricii şi părăsirii // (somnulnu ştie emoţiile aşteptării) // aceasta e clipa în care /gândurile se transformă în rugăciuni / ca apa în vin...”Sigur, hiperbolizarea durerii poate să trimităla literatura tematică, la „Inimi cicatrizate” de M.Blecher, socotit o imitaţie după „Muntele vrăjit” deThomas Mann. Şi comentariul călinescian, „avantla lettre” în ceea ce-l priveşte pe autorul nostru, ise potriveşe parţial: „Tot ceare raport cu fiziologia esteremarcabil. (...) Aplicareagipsului, suferinţa de mumievie a bolnavului, pruritul,murdăria, inerentă, fistulele,sunt momente ale drameice dezvăluie o tristă laturăa existenţei” (G.Călinescu,„Istoria literaturii române dela origini până în prezent”,ed. Minerva, Bucureşti, 1982,pag.966).După saturarea niveluluidescriptiv, discursul generalAureliu Gocial poemului amplu îşiintegrează un monolog almamei ce cuprinde sfaturipentru devenirile fiului: „...femeile şi aşa au o soartănenorocită /nu contribui şi tu la nefericirea lor /iubeşteledacă poţi, dacă nu / treci mai departe / însă ai grijăde ele / nu te gândi niciodată mai întâi la tine / o vorface ele cu asupra de măsură / fii tandru, mângâie-le,protejează-le / nu le minţi / nu le vorbi urât / nu cumvasă le loveşti / nici măcar cu o floare / iar de vei călcastrâmb nu lăsa să se vadă // dacă e nevoie / iubeşte-leca şi cum le-ai iubi cu adevărat! // eu te-am învăţat totce-am ştiut şi eu / restul vei afla singur / aşa că pleacădeparte / întâmpină-ţi viaţa, fă-ţi norocul / arată cepoţi / nu te gândi la mine / nimeni nu te va iubi la fel demult /dar eu sunt singura pe care ai voie să o părăseşti// n-a mai rămas nimic aici / nu te uita în urmă! // voiplânge, doar mă ştii, dar nu-ţi fă griji / te voi aşteptaoricând / alege o fată şi o voi iubi ca pe tine / faceţidoi copii / doar unul nu e bine / nu ştii niciodată ce-ţirezervă viaţa // du-te/ du-te departe, dragul meu drag/ însă nu mă uita”. O asemenea gravitate şi coerenţăexistenţială sunt greu de descoperit în poezia tinerilor.La un moment dat, poetul reformulează versuleminescian „credinţa zugrăveşte icoanele-n biserici”sub forma: „suferinţa zugrăveşte icoanele-n saloane”şi iată cum redecorează spitalul, introdus, de altfel,în poezie, de simbolişti, în sec. al XIX-lea: „spitalul eo biserică cu multe etaje / preoţi în alb cădelniţând custetoscoapele / pronaos cu patruri de fier / ne sfinţimcu perfuzii / purtăm catetere la gât / ne rugăm în mirosde iod / carnea pe noi e firavă / ne ofilim ca frunzeleşi bolile ne iau ca vântul / toate trec / doar frica avenit să rămână! / ... / suferim, tăcem / împreună,uneori separat / cartea spune că noi vom fi ceimângâiaţi! / suferinţa zugrăveşte icoanele-n saloane /şi uneori adormim înveliţi / într-o speranţă / aproapeînduioşătoare”.Dragostea filială este un sentiment pregnantpoetic, o relaţie umană dintre cele mai puternice întrefiul tânăr şi eflorescent şi mama în eroziune patologică,apăsată de grija pentru puiul său. Oricum, universulumanităţii filiale, ca şi discursul îngrijorării maternereprezintă lucruri absolut noi şi singulare în contextulliric actual. Singura referinţă, relativă , care ar puteaadmite o contextualizare, ar putea fi poezia – în altregistru şi cu alte conotaţii – lui Grigore Vieru, cu careautorul, de altfel, nu dovedeşte şi alte afinităţi.De la tema dragostei filiale derivă şi o anumităsolemnitate colocvială, şi o expresivitate oraculară,lipsită însă de incantatoriul vreunei muzicalităţi.Autorul se desparte de generaţia (sau mă rog,de promoţia) sa douămiistă, pentru că scrie o poezieunitară, tematică, în logica unui contrapunct liric, fărătentaţia experimentului şi fără adeziunea la diverseforme de avangardă.8872 www.oglindaliterara.ro

GeorgePetrovaiFantasticul, magicul şi fabulosulîn cultura română(urmare din numărul anterior)Cea de-a doua biografie,desfăşurată în timp ideal, estede fapt lecţia oferită lui Dasa debătrânul yoghin în legătură cu iluziileşi suferinţele vieţii sale ulterioare:găsit în pădure chiar de infidelaPravati, Dasa este repus în drepturilesale legitime, are un băiat, dar el nuse poate bucura de linişte şi fericire,căci încep războaiele cu prinţulvecin, aţâţat împotrivă-i de mama luivitregă, războaie din care iese înfrântşi prizonier, cu ţara ocupată, casadistrusă şi fiul ucis.Trezindu-se din acest vis halucinant pe malulizvorului din care trebuia să ia apă pentru yoghin, Dasaapreciază lecţia primită, îşi dă seama de deşertăciuneazbaterii umane, aşa că cere îngăduinţa înţeleptului sătrăiască în preajma lui, pentru a învăţa prin meditaţie,asceză şi respiraţie să-şi îndrepte privirea dinspre exteriorspre interior. Ceea ce bătrânul yoghin încuviinţează...Voinicul Stoicea din Moara lui Călifar are partede un sfârşit complet diferit. Pesemne că la asta acontribuit atât cadrul geografic, cât şi timpul istoric cualte conotaţii decât cel indian, timp în care Galaction îşiplasează acţiunea...Căci văzându-şi visul de mărire şiîmbogăţire complet sfărâmat îndată după trezire, ba pedeasupra fiind şi batjocorit de bătrânul vrăjitor, Stoiceanu întrevede altă soluţie decât sfâşierea vălului mayeiprintr-un gest funest: zboară cu bâta de cioban creieriimoşneagului, iar el se aruncă cu capul înainte în iazulsatanic...În pofida acestor deosebiri în legătură cu modulde înţelegere şi acceptare a iluziilor, în ambele scrieri sedescoperă nucleul povestirii indiene cu Narada şi Vişnu.Fără îndoială că două sunt elementele cheie ce permitidentificarea acestui nucleu:1)Conflictul dintre esenţă şi aparenţă – Omulprozaic şi profan are de-a face doar cu aparenţele, pecând sfântul şi iniţiatul au capacitatea de-a ieşi din timp,astfel putând să trăiască eternitatea clipei şi să înţeleagăgraiul esenţelor;2)Apa ca element vital şi ca mediu primordial, carepermite la început doar reflectarea, iar apoi translaţiaîntre lumea aparenţelor şi cea a esenţelor.*Nuvelele lui Vasile Voiculescu se remarcă prininsistenţa cu care autorul cultivă fabulosul şi construieştemagicul. Utilizând tehnica povestirii în povestire,Voiculescu abordează cu succes motivele fundamentaleale folclorului: vraja, descântecul, întoarcerea întimp, relaţia strânsă cu natura etc., pentru ca în felulacesta să poată dezvolta temele sale favorite care l-auindividualizat şi, mai ales, l-au impus în perimetrulnuvelisticii româneşti moderne: matricea acvatică agenezei reflectată în Pescarul Amin, mai exact cea cuneamul Aminilor ce se trage din peşti, plăsmuirea unuitrecut fabulos (Ispitele părintelui Evtichie), demonismulerotic (Iubire magică, Lostriţa), mitul vânătorii şi alprotovânătorului (Revolta dobitoacelor), magia satuluiînsufleţit de iubire întru Hristos şi de solidaritate umană(Ciorbă de bolovan), la fel ca şi magia prin care omulînzestrat cu o „bunătate de oţel” (Bujor din Misiune deîncredere) izbuteşte să se (re)integreze în natură şi să-icontroleze fenomenele.Diversitatea subiectelor condimentate cusupranatural, limba meşteşugită şi îmbogăţită cuarhaisme şi regionalisme, iar acolo unde-i cazul (Ispitelepărintelui Evtichie), prezenţa umorului admirabil strunit,toate astea asigură nuvelelor şi povestirilor lui VasileVoiculescu prospeţime şi atractivitate.www.oglindaliterara.roREMEMBER*Neîndoios că Mircea Eliade este scriitorul româncare a acordat cel mai mare interes şi cel mai multspaţiu literar redării fantasticului sub diverse chipuriartistice. Dovadă în acest sens stau cele cinci volumede Proză fantastică apărute în anul 1991 la edituraFundaţia Culturală Română, în ele fiind cuprinse nuveleleşi povestirile cu conţinut fantastic, adică o însemnatăcomponentă a operei sale.Dar cu mici excepţii, fantasticul mai mult sau maipuţin voalat este prezent pretutindeni în romanele luiMircea Eliade. Pînă şi în Maitreyi el este desluşit subînfăţişări magice, atât în dragostea eroinei principalepentru un arbore tânăr (animism erotic), cât şi înlegământul ei de logodnă îndreptat spre „mama pământ”,atunci când dragostea pentru Allan devine mistuitoare.Dacă putem vorbi de misterul Maitreyi, căci romanulrămâne deschis şi autorul nu precizează nicăieri dacăeroina sa este o fată inocentă ori o femeie rafinată, ci,dimpotrivă, el caută să întreţină şi să amplifice enigmaprin lansarea unor noi semne de întrebare, tot aşa Ileana– eroina romanului Nuntă în cer, una din cărţile preferateale autorului, ne apare din discuţiile lui Hasnaş şiMavrodin, cei doi prieteni îndrăgostiţi de ea la momentediferite, drept o fiinţă nepământeană prin misterul încare reuşea să se drapeze.Indiscutabil că şi Ileana i-a iubit pe cei doi. Însădragostea ei ispitită de absolut are o certă înclinaţiespre fantasticul aflat în starea sa incipientă, şi anumestranietatea, prin aceea că alimentează suspiciunileşi întreţine suferinţa cuplului: „Se întâmplă ceva”,comentează Hasnaş, „dincolo de noi şi de dragosteanoastră, care ne face să suferim şi să căutăm suferinţa”.Însă frumuseţea cărţii consistă tocmai în enigmaşi straniul închise în gogoaşa dragostei, iar Ileana – dinpunctul de vedere al lui Mavrodin – rămâne mireasaideală, fiinţa menită unei nunţi eterne. Asemenea luiMaitreyi, şi tot ca aceasta – pură ori perversă, celestăori infernală, Ileana rămâne eterna femeie eminesciană,realitate şi iluzie în acelaşi timp.Întrucât toate scrierile lui Eliade sunt încărcatede mituri şi simboluri (el chiar a fost numit „savantulsimbolurilor”) – aşa cum, de altminteri i se şi cuvine unuieminent istoric al religiilor -, numele eroinei sale n-a fostales la întâmplare, ci reprezintă simbolul continuităţiidragostei Ilenei Cosânzeana din basmele noastre, altfelspus veşnica aspiraţie a omului în general, a românuluiîn special spre frumuseţe şi fericire. Căci – nu-i aşa? –orice carte închide între coperţile sale fantezia stârnităde basmele mai vechi şi mai noi, sau cum afirma însuşiEliade: „Romanul este cartea despre oameni”...De reţinut că o altă Ileana, dar proiecţia aceleiaşiIleana Cosânzeana, apare în romanul Noaptea deSânziene, carte considerată de însuşi Mircea Eliadedrept capodopera sa incontestabilă. Este acea Ileanătânără şi frumoasă, descendentă dintr-o străvechefamilie boierească şi cu studii în străinătate, pe careŞtefan Viziru, personajul principal al cărţii, o întâlneşteîn pădurea Băneasa în 23 iunie 1936, ziua solstiţiului devară (Sânzienele).Deşi o iubeşte nespus de mult pe nevastă-sa Ioana,totuşi Viziru se simte atras de-a dreptul irezistibil de fiinţacare i-a apărut într-un mod mistic în acea zi a anuluicând, spune tradiţia, la miezul nopţii se deschid cerurile.Ori Ştefan Viziru, spirit obsesiv şi torturat desentimentul că omenirea rătăceşte într-un labirint,simte nevoia imperioasă să se retragă din timp şi dinspaţiul profan pentru a trăi în ceea ce el numeşte Sâmbo(camera de hotel unde se preface că pictează), care catărâm al Shambalei sau spaţiu privilegiat este un alt felde Nirvana. Iar astfel de lucruri esenţiale precum Sâmbo,ieşirea din timp sau întâlnirile şi convorbirile cu solitarulAnisie, un sihastru „ce trăieşte ca fiinţă totală”, Ştefan nule poate discuta decât cu Ileana.(continuare în nr. viitor)8873

ESEULEOPOLDINA BĂLĂNUŢĂ - FIINŢĂ DIN FIINŢAPOEZIEI NEMAIROSTITE AZI…Magdalena Albu„Aştepţi ce de altă tărie ţine,ce-i unic, puternic din cale-afară,trezirea pietrelor,adâncimi întoarse spre tine.”(Rainer Maria Rilke)Unii Oameni s-au născut spre a fi model celorlalţi. Alţii- copii morţi spiritualiceşte încă de dinainte de a se naşte- spre a fi călăi tuturor. Dacă aş putea sculpta în memoriatimpului o imagine anume plămădită din aceeaşi substanţăcu veşnicia în stare să-i întruchipeze pe cei veniţi pe aceastălume pentru a fi prin ei înşişi un veritabil exemplu celordin jur, atunci aceasta ar fi compusă din portretele acelormulte Fiinţe pe care le-am iubit de-a lungul parcursuluimeu existenţial de până acum, de fapt, o umilă încercareîntru dezvoltarea unei relaţii pe cât se poate de simetriceîntre Cuvânt şi Suflet, care să tindă către intenţia iniţialăa Creatorului de Verb primordial şi lume,Dumnezeu. Iar în această mulţime destulde încăpătoare de portrete cu pricina, s-arafla, în mod evident, şi chipul fascinant, deo rară expresivitate artistică al celei carea fost actriţa LEOPOLDINA BĂLĂNUŢĂ*, oentitate umană cu aparenţă telurică, ajunsăîntre graniţele înguste ale spaţiului normatal ţărânii de aici de undeva, de dincolo delume şi de timp.Actriţa LEOPOLDINA BĂLĂNUŢĂreprezintă în viziunea mea unul dintre celemai frumoase poeme lumeşti închinateîngerilor Luminii... Şi aş îndrăzni să realizezîn această direcţie o legătură specialăîntre smerenia şi nevoinţa telurică aacestei actriţe-model a teatrului şi filmuluiromânesc şi cea a poetului plin de har şide patimi nestinse CEZAR IVĂNESCU.Pe amândoi, Cel de Sus a catadicist săîi lege organic şi destinic cu două lanţurideosebit de puternice de taina neştiută a ţărânii: suferinţaşi versul... Alcătuită de divinitate dintr-o structurăinterioară echivalentă cu însăşi personalitatea inefabilăa poeziei Universului, LEOPOLDINA BĂLĂNUŢĂ închideîn lăuntricitatea sa întreaga comunitate a precuvintelorzămislite din starea de nestare a Fiinţei omeneşti ziditoarede civilizaţie şi cultură, din izvorul nestins de lacrimizăvorâte pentru totdeauna între cutele adânci ale inimiiîncercănate ori din şoapta nemărturisită a suferinţeinevoitorului umil al existenţei, Poetul...Şi, pentru că îngerii Luminii dumnezeeşti vin săte mângâie pe frunte şi pe mult încercatul tău sufletfără ca tu să îi vezi vreodată ori de câte ori te doboarăchinurile durerii amare, încerc să-mi închipui cum arsusţine LEOPOLDINA un deloc ultim recital poetic din cele“Şapte cântece ale morţii” semnate de Georg Trakl într-oîngheţată şi albă seară de repetabilă iarnă românească.Spectacolul ar începe, probabil, cu o notă gravă a vociisingulare leopoldine în armonia misterioasă şi tainică aAdagio-ului albinonian, intonând ca un imn închinat dureriiurmătoarele cuvinte ale cunoscutului poet austriac, printrealtele, al „Toamnei însinguratului”:„Amară zăpadă şi lună./ Un lup roşcat pe care-lsugrumă un înger. Picioarele tale scrâşnesc în umblet cagheaţa albastră şi, plin de tristeţe şi trufie, un zâmbet îţiîmpietreşte chipul şi fruntea păleşte în voluptatea gerului;/sau se-nclină-n tăcere peste somnul unui paznic prăbuşitîn coliba-i de lemn./ Ger şi fum. O albă cămaşă-nstelată îţiarde umerii împovăraţi şi vulturii Domnului îţi sfâşie inimade metal.”Am simţit de foarte multe ori nevoia să fi rămas lastadiul celest de duh neînomenit, de spirit care să se firevărsat tainic în această lume a trăirilor profund inesteticeşi, în genere, ignobile prin şoapta sau prin respiraţia de unasau de mai multe secunde ale unei Fiinţe deloc oarecareşi banale, dar completamente lipsite de putinţa de a călcazilnic în picioare tina cu gândul maladiv că acest lucru i secuvine într-un mod cu totul şi cu totul justificat datorităsimplului său statut biologic caracteristic. Din fericire,asemenea soi de Fiinţe non-antiumane, prin sufletul căroraUniversul îşi respiră în chip liber şi concret existenţa, nusunt doar o simplă plăsmuire a raţiunii mele scriitoriceşti,ci ele au ca axă de reprezentare continuă un alt fel deprototip uman comparativ cu toate celelalte, unul fix cageometrie internă alcătuitoare, evident detaşat de noroiulimpur al eterogenităţii lumeşti postmoderne, încărcat pânăla esenţă cu simplitate şi curat ca inima unui sihastru alpustiei primind în dar, cu o smerenie nemărginită, sevaeuharistică mântuitoare a bunului şi de viaţă dătătoruluiSău Dumnezeu incontestabil. Cu alte cuvinte, m-as fibucurat a sălăşlui duhovniceşte pentru totdeauna învibraţia superioară a acelei inimi calde în stare să nascădin gestul şi trăirea-i personale veritabilulmit al fericirii reale, o fericire specifică,până la urmă, oricărei formule comunitaredin încâlcita şi multimilenara istorie a bieteinoastre umanităţi cu iz vădit decadent înziua de azi.Pentru foarte mulţi dintre noi, acesteFiinţe umane scoborâte din Os divin şicapabile întru totul de a lăsa urme adânciîn colbul timpului iluzoriu nici măcar nuexistă. În ceea ce mă priveşte, am crezutdintotdeauna că ele, Entităţile acesteasfinte cu nume aproape nefiresc de Om,locuiesc în permanenţă foarte aproape denoi, de privirea, de raţiunea, de sufletulpe care îl avem, ca o infinită multiplicare asărutului divinităţii oferit cu blândeţe fiecăruiconstruct al naturii în parte de Dumnezeulîntreit ca persoană al Iubirii veşnice.Mărturisesc faptul că după asemenea gende Fiinţe contopite în mod absolut cu ne-Fiinţa perceptibilă a divinităţii îmi aleargă cu nădejde,dar şi cu disperare, în acelaşi timp, sufletul, pentru că,întâlnindu-le, primesc, de fapt, în palma mea uscată delut mâna binecuvântată a unicului Creator al Universului(un Univers întors ştiinţific pe toate feţele lui posibile),Dumnezeu. Când mi-a fost dat să întâlnesc pentru primaoară chipul solemn al LEOPOLDINEI BĂLĂNUŢĂ, tot ceeace până atunci semnifica într-un chip diferit pentru minePoezie cu majusculă s-a transformat dintr-o dată înaltceva, într-o Fiinţă concretă, cu trup şi destin personal,izvorâtă cu bucurie imensă dintr-o altă Fiinţă, una umanăde această dată, dar la fel de concretă şi de serafimică,întocmai unei reluări perpetue, dacă putem spune aşa, amitului ancestral al Facerii celei dintâi a omenirii...„Poezia poate să spună cel mai mult dintre toateformele de expresie de pe pământ, cu două excepţii, căcisunt două stadii care o depăşesc: muzica şi mitul.”, scrianu de mult poetul CEZAR IVĂNESCU, un EMINESCU recent,nerecunoscut încă, aşa precum merită, al versului autohtonşi universal. Apropiată prin credinţă de tăria înaltelor sfereale divinităţii, actriţa LEOPOLDINA BĂLĂNUŢĂ a reuşit, înafara multiplelor sale roluri reprezentative din teatru şi dincinematografie, să înnobileze prin descătuşarea vizibilă şicompletă a sufletului său profund acel ceva anume cumplitde greu de prins în mrejele pânzei de păianjen a oricăreirostiri artistice de geniu, anume esenţa însăşi a magistreifibre poetice a lumii, îngenunchind, cu o putere ieşită dincomun, aidoma unui psalm ce alungă definitiv demonii, omare parte din răul spiritual al Omului prezent (entitateextrem de firavă, din păcate, încărcată însă de prea multlut şi înconjurată realmente de prea puţin spirit) prinşoapta abia rostită a stihului metamorfozat cu inteligenţăşi delicateţe în silaba increată, parcă, a unei ode divinesemnate de un înger cu aripi ţesute din Lumină.(continuare în nr. viitor)8874 www.oglindaliterara.ro

ANDREI ALEXANDRUTUDORPOEZIIEugenia RadaIoniTAionfrumuzacheHimeraTu, frumoaso!Cu-aripi negre,Ce-mi apari noaptea in vis,Te aştept cu disperareSă pătrundem în abis.Merg visând,Visez că mergPe-o cărare de luminăCoborâtă către mineDe Luceafărul cel blând !Nu ştiu cum s-ajung la tineDoru-mi să îl potolescSă-ţi simt trupul lângă minePentr-un secol pământesc.Brusc m-opresc,Te am in faţă,Şi aş vrea să iţi şoptesc:,,Te caut de-o veşniciePe pământul strămoşesc.”Mă priveşti nedumerităNu-nţelegi ce iţi rostescDar simpla prezenţă a ta,Mă provoacă să zâmbesc.Îmi strângi mâna-ntr-ale talePalme albe şi subţiriIţi scoţi aripile negreŞi zburăm spre răsărit.Ţi-aud inima cum bateFăr-un ritm clar precizatAtunci când privesc la tineSimt că-s electrocutat.Trecem peste munţi şi lacuri,Peste-ntregi câmpuri cu flori,Şi ne-oprim într-un zăvoi.Nările ţi se dilată,Mă pierd in privirea ta,Buzele superbe-ţi tremurăCând sărută gura mea.Păru-ţi roşu iţi acoperăMinunata frunte a taMă opresc pentru-o secundăSă contemplu faţa ta.Simt că suntem doar noi doiÎn intreaga lume a noastră.Aş dori să stai cu mine,Pentru-ntreaga viată a meaSă nu mă despart de tineOrice rău s-ar întâmpla.Mă trezesc la realitate,Am uitat figura taDoamne dă-mi eternitate!Să gasesc pe-aleasa mea.Toate parcă-s doar clişeeTe iubesc fantasma mea!PuţinA inventat eternulUn somn în caredrumulNu are început.Fără de hotar şi fărăporţiResădind păduri imaginareFără plecare timpul ca să-l puiŞi n-ai murit…E oază de verdeaţă tremuratăE clipa groazei strălucităE zâmbetul anar…DelirPeştii adormiseră de multPe fundul bălţii,Când şi-au spălat stelele,Picioarele în undeLăsând la o parte frigul seriiClopotele băteau cu putere,Nu se auzea nimicSingurătatea luneca sângerând…Numai numele vechilor zeiDespicau în prafuri albastreTaina tristelor sălciiDefilareExistenţă crudă,Îmbrăcată în diverse haine,Încă exilezi pe cei înfometaţiPe pagina unde infinitul n-are formăPlânsul s-a strâns în cupa florilorMai presus decât cântecul sirenelorIar noi, cuminţi, aşteptăm la rândCare mai pleacă,În vizită, uitând de mamă şi tată,De fraţi şi copiiSolemn fără corpNu bei alcool, nu fumezi,Nu aduni la prune,Nu mături,Nu strigi că n-ai putere,Doar mergi pe stradăCufundându-te în primăvară.DEPRIMARE - amgăsit adevărul, eraascuns la fundulsticlei.Ochii îmi fugîn întuneric,Peretele recemi-l ating,Şi plâng de viaţa-mifantezie.C â n d i n s o m n i i l e d i n n o a p t e î m i d a u g h e sFicat şi minte îmi mănâncăDelir, cuvinte, ne’nţeles,Iar nebunia mă apucă.Porcărie, sunt o copie infidelă a lumii încare trăiesc, suma persoanelor idioate,lipsite de idei şi copiate dintr-un pachetde cărţi. Acelaşi tipar găsesc mereu,esenţă de prostie, mă uit la cer şi îlînjur pe Dumnezeu. Râzi de mine clovnnebun ce te hrăneşti cu suflet şi nebunieîn stare pură, vomiţi minciuni şi adevărfăcând agricultură, de clovni nebuni şifără cap cu nasul roş şi alcoolizaţi deviaţa ce-i minciună. Şi vrei... dar culegidoar puritate de la drogaţi, golani şiprostituate.GolaniiŞi au muşcat golanii adânc din tineC u c o l ţ i i d i n s t i c l e d e c o n i a c , v o d c ă ş i v i n ,Lovindu-te cu pumnii depeturi şi doze de bere,În spatele blocului şi scări vecine, de miccopil.Învăţând de la părinţi sau unii.Ţigări la bucată şiplăceri cu droguri ieftine,Ţi-au distrus ficatul, stomacul, rinichii,plămânii.C â n d l e n e a ş i p l i c t i s u l t e s c o t d i n s i m ţ i r e ,Iar meteahna arhaică precum unbumerang iţi revine.Ah, cât de tare au muşcat golanii din tine.Incantaţie3 de 3 ori.Un câine ce-şi muscă laba,Urlete surde în noapte,Frică ascunsă în saci de rafie,Şi diavolii apar cu ochi frumoşi şi veseliCu râsete de dinţi cariaţi.şi fugi şi fugiDar proştii te ţin pe loc, ei cânta şidansează precum negrii ce fac voodoo,şi se purifica în rău chemându-şi demoniiuitaţi vreme: orgie, haos, neant, în tinecresc, te plângi că nu ai udat la timpfericirea, şi acum sufletul scuipă mâzgăgalbenă formată din minciuni vomate, cucare te ungi pe pielea crestată de ani.Salvarea e o prostituată, drogaţii devinidoli păgâni, alcoolul sângele meu.Am plecat cu funia de gât râzînd înîntuneric.www.oglindaliterara.ro8875

OPINIIAutorul de duzină„Pro captu lectoris, habentsua fata libelli”(Încăpute pe mâna cititorului,cărţile îşi au soarta lor)Un prieten mi-arecomandat „Frumoaselestrăine” de Mircea Cărtărescu,apărută la editura Humanitasîn 2010. Nu puteam să-l refuzdin doua motive: întâi, că îmie prieten şi prietenul la nevoiese recunoaşte, al doilea, citeşteCorneliu Florea de zece ori mai mult ca minefiind şi critic literar. Am citit,după care am înghiţit în sec, darnu mi-a tăcut gura şi i-am spus unei Doamne ce am citit.Atât mi-a trebuit, că m-a şi rugat să-i scriu câteva paginidespre carte, în timp ce şi-a dus indexul perpendicularpe mijlocul buzelor, semn care în prietenia noastrăînseamnă să tac şi sa-i îndeplinesc dorinţa. Execut.Cititorule, vreau să te informez că, la ora actuală,în literatura română sunt câteva mii de scriitori în viaţă,dintre care câteva sute au scris peste zece volume pânăacum. În prima sută, se află şi Mircea Cărtărescu, fărăsă se deosebească cu nimic, absolut cu nimic din punctde vedere literar, faţă de ceilalţi nouăzeci şi nouă! Toatasuta de scriitori are acelaşi nivel literar, dar numai MirceaCărtărescu, dintre ei toţi, beneficiază de o reclamă ce i-adus faima din Yukon până în Patagonia, să nu mai vorbimde faima lui în România şi Ţările Secuieşti, unde, deja,a ajuns în pragul Nobelului pentru literatură, totul e să-ltreacă. Succes!! Pe vremea când Terentianus Maurus ascris maxima pusă drept motto, cândva de mult, soartacărţilor era, într-adevăr, în mâna cititorilor. Timpurileacelea au apus de mult, de mult de tot, de când a apărutmass media ce trăieşte din reclame necinstite, de auajuns să vândă frigidere la eschimoşi şi pantaloni de schila boşimani. În România au apărut reclame mai mari, defals cult, de exemplu Elena Ceausescu savanta de renumemondial, la fel renume mondial de cărturar are şi RomanPatapievici. Şi parcă nu ar fi fost destul, au apărut şicriticii lefegii şi pomanagii, ca Nicolae Manolescu şi AlexŞtefanescu ce pompează vorbe goale în câţiva scriitoride nu-i mai recunoşti de gonflaţi ce sunt, în Nobelaţi nualtceva. Soarta cărţilor nu mai este în mâna cititorilor,care de altfel s-au împuţinat la fel ca speciile pe calede dispariţie, ci în mâna afaceriştilor, o specie ce seînmulţeşte prin sciziparitate odată la fiecare 24 de ore.Am fost întrebat de ce volumul se intitulează„Frumoasele străine”şi nu am ştiut, dar nu mă puteamface de râs fiindcă spusesem că l-am citit, aşa că am zis:e un cârlig de prins cititori, carora auzind de frumoase şistrăine, le vine în cap altă carte cu femei şi sex scrisă totde Mircea Cărtarescu, care lor le-a plăcut. Eu, cititorul,am dat peste trei povestiri care iniţial au fost publicate înalte reviste. La început M.C. face o aluzie de bucureşteanisteţ „interzis celor fără simţul umorului”, eu totuşi amcitit-o pe ascuns, să nu mă prindă că îmi lipseşte acestsimţ, pe care îl au numai cei cu high IQ. Încă nu-mi dauseama daca şi M.C. e printre ei.Prima povestire: „Antrax” o ficţiune reuşită,plecata de la o manipulare din mass media americană.În urmă cu nişte ani, s-a făcut vâlvă şi zarvă că nişteordinari de terorişti necunoscuţi trimeteau, prin poşta,bravilor politicieni americani, de pe malurile Potomacului,spori de antrax să-i extermine! Toată America afost în alertă - panică-alertă-panică, ca până la urmă,să se dovedească că fost o altă falsă alarmă a bineplătitelor servicii de dezinformare publică tocmai de pemalurile Potomac-ului. Ce coincidenţă cu teroriştii ăştia,domnule! Toată „afacerea dălac” s-a stins în restul lumii,numai Mircea Cărtărescu, de pe malurile Dâmboviţei,rămânând singurul din lume ameninţat cu aceastăarmă bacteriologică ucigătoare de cabaline şi bovidee.Dar, probabil şi de pretendenţi la Premiul Nobel pentruliteratură, pentru ca s-a trezit cu un plic suspect, care luii-a mirosit a bubă neagra de cum l-a primit, precis trimisde la un confrate de condei invidios pe orbitor. Povestireapleacă de la o idee fictivă şi ajunge în realitatea mediuluibucureştean, în colimator fiind poliţia cu nepăsătorii eipoliţişti la solicitările urgente ale cetăţeanului M.C., carevrea să-i alerteze asupra bombei bacteriologice ce poateucide instantaneu, şi dintr-odată, nu numai pe autorulorbitorului dar si pe cititorii lui. Povestitorul, MC, se puneîn mijlocul acţiunii, a personajelor, în centrul centruluişi deasupra tuturor, nici nu se putea altfel, dreptclarvăzătorul salvării, în timp ce restul lumii bucureştenedoarme cum apucă, în cizme, sau pe unde apucă. Finalulpovestirii ne ia o piatră de pe inimă, nu se găsesc sporide antrax în plicul suspect, doar un închipuit de artistdin Copenhaga i-a trimis un C.V. lui M.C. încheiat cu„Fuck the rest, I’m the best” şi oferta să-i facă un portretpentru o sută de euro! Ce nu face MC pentru imaginealui la Copenhaga, aşa că i-a trimis suta de euro. Sfârşit.A doua poveste: „Frumoasele străine” cu un subtitlul‚„Cum am fost un autor de duzină”. Orice cititor, cât de câtfamiliarizat cu personalitatea lui M.C., realizează ce vreasă spună acest subtitlu: el marele Cărtărescu amestecatîntr-o duzină, când, de fapt ar fi trebuit ambalatseparat, în staniol imperial şi trimis cu special deliveryîn Franţa, că deh, acolo, este cartierul frumoaselorstrăine dornice să asculte poezia cărtărească, recitatălive de însuşi Cărtărescu. La ora actuală în MUE (MareaUniune Europeană) sunt multe acţiuni de reciprocitate încadrul schimburilor culturale. Astfel poeţii francezi vin înRomânia să ne recite cultura lor şi ai noştri se duc la eisă facă la fel. E foarte bine, ne luminăm reciproc fiecarepoet arzând gazul lui! Cu această ocazie M.C. şi-a scrisimpresiile de itinerar împănate cu tot felul de divagaţiisă iasă călătoria duzinei romaneşti mai colorată pentru aţine cititorul treaz. Facil, comun şi bravo lui. Nu ştiu dacăalţi cititori au găsit frumoasele străine, eu le-am scăpatfiindcă vânam altceva. Pentru început am reţinut cărecunoaşte ca are două trăsături de caracter: zgârceniaşi lăudăroşenia. Pe acestea le ştim, nu mai trebuiau şiscrise, pentru că a dat apa la moara răilor să se întrebedacă mai are şi alte trăsături de caracter. Mai încolo,M.C. îi plagiază pe ţiganii aceia, care au mâncat lebedeledin Viena, după care şi-au ţâţăit cariile dentare ce seumpluseră şi ele cu carne de lebădă, au râgăit, s-au bătutpe burtă şi au zis Ce mişto oraş e Viena (vezi pagina 72)în care îl bate gândul să se mute, fiindcă nu mai arerost să trăiască în Bucureşti în poluare şi praf, în isteriaconcetăţenilor, cu frica unui cutremur devastator, într-unoraş urât şi ruinat. Sigur că e liber să se stabilească undevrea, dar are conştiinţa împăcată că în douăzeci de ania încercat ceva ca Bucureştiul să arate în viitor ca Vienasau doar a dus, şi el, trena lui Băsescu, pentru care aprimit o decoraţie? Oricum nu e fitecine, e un membrumarcant al unei duzine de prestigiu poetic. Păi, dacă MC,căruia mass media îi este ca propriu lui lighean de spălatpe picioare nu devine un avangardist al societăţii ce sămai aşteptăm de la concetăţenii isterici, care nu ajungnici pe treptele de la intrare a mass media. Aiurea MC,î8876 www.oglindaliterara.ro

pe el îl frige grija cum l-a depăşit un poet din Congo cupoezia „Fucking dragon-fly”. Dar când e vorba de criticattot ce e românesc nu-l întrece decât Roman Patapievicişi este la egalitate cu Andrei Pleşu, citiţi la pagina 95,pentru el România este doar Romanica, frumos, aşa îispun şi istericii săi concetăţeni. Iar mai în josul paginiipersiflează ca un ordinar de duzină toată tradiţiaromânească, pe care el, dintr-un cartier bucureşteanmărginaş, nu avea cum să o perceapă. Dar şi mai tristeste că umblă de pomana prin străinătăţi şi nu realizeazăcât ţin la tradiţia lor ceilalţi europeni. Micuţul Cărtărescu,nu ca înălţime, căruia îi lipsesc toate dimensiunile uneiadevărate personalităţi, e un snobuleţ ce scrie versuri şiproză roză cu frumoase şi sex.La Paris, este cazat la un hotel „cochet” - suntemla Paris, ce mama naibii. Şi primul cu care se întâlneşteeste colegul său George Crăciun, care după M.C. ar fiscris Pupa Russa, dar când vezi coperta romanului aflică autorul e Gheorghe Crăciun. Nici o problemă, io îscârcotaş, iar domnului coleg putea să-ispună şi Ilie Crăciun, ce mama naibii,doar au fost colegi. Apoi este invitat lao petrecere romanească de patru sutede persoane, unde se vede cu unul cualtul, îşi aduce aminte de una de altaprintre care şi de Andrei Codrescu unuldin idolii mei poetici. Ooauu, dacă ăstai-a fost idol, a spus tot ce nu pricepeamnoi, unii, până acum la persona poetuluiM.C.. Nu mă amestec la poezie, nu măpricep, iar de idol am citit numai poeziaMăgar Virgin. În rest, la Paris, M.C. nuşimai aminteşte de nici-un cărturarroman, artist roman, patriot roman,care să fi trăit pe acolo să fi făcut cevapentru ţara lui natală, deşi bate în lungşi lat Parisul. Gol, vid, neant romanescla Paris. Nici chiar aşa, uite scriecâteva rânduri despre dadaistul Tzaradin Moineşti şi câteva pagini despreDumitru Ţepeneag cum i-a pus lui beţeîn roate să nu ajungă într-o emisiune laRadio France Internationale. Ce neamprost acest Dumitru Ţepeneag, dar ce pierdere pentruauditorul francez să nu-l audă pe M.C.! Nici nu-mi vinesă mai comentez trauma poetului din duzină, nici cât aupierdut francezii.Au fost purtaţi şi prin alte oraşe franceze să-şirecite versurile lor, care au uns la inimă auditoriul atât devariat format din eleve, pensionari sau locatari ai unorinstituţii speciale. Ei bine, în Franţa ca în Franţa, dar peM.C. îl irită, tot timpul şi o repetă mereu specificul nostrunaţional: „să ne exhibăm fără jenă organele atavice aleunui trecut ciobănesc” (pag174). Alo, Domnul PremiuNobel pentru literatură, eşti grobian şi ignorant! Grobianfiindcă asta exibezi şi ignorant pentru ca din trecutulnostru ciobănesc putem avea cel mult particularităţiatavice, nu organice, ciobanii noştri nu au avut organeatavice, gândeşte-te numai la Bucur, în a cărui stâna staisau coboară câteva generaţii în propria ta familie şi ai sădai peste ciobani, îţi garantez. Sau întreab-o pe Ioanace organe atavice au avut rădăcinile ei năsăudene. Nutot înjosi neamul din care faci parte, ca nu eşti RomanPatapievici, de la care ai împrumutat, în acest volumşi cuvântul patibular folosit în mod antieuropean (pag.85). Uşurel cu vorbele grele, pentru că ele pot deveniadevărate bumeranguri şi ai să te simţi rănit în amorulpropriu când ţi se vor întoarce. Cele scrise la pagina 174ţi se vor întoarce pe rând. Restul sunt pagini de jurnalde domnişoară bătrână, cu rare miniaturi de cuget şiwww.oglindaliterara.roOPINIIumor. Mă mai opresc la pagina 216, întâi cu citatul: „Cetristă e soarta scriitorilor români: ciudăţenii nici măcarinteresante, venite dintr-un spaţiu total ignorat, dintr-oţară fără identitate, fără istorie, fără nimic de aşteptatde la ea şi de la cei ce o locuiesc”. Întâi, ruşine M.C., căl-ai copiat, plagiat pe Roman Patapievici, ruşine că nujudeci corect cine a distrus identitatea poporului român40 de ani înainte de 1989 şi 20 de ani după, ruşinepentru că nu ai citit comparativ istoriile europenilor cucea a romanilor (până şi Marx a citit mai mult istoriaromânilor şi a înţeles-o corect, ne-a luat apărarea înEuropa secolului al XIX-lea mai mult, mai corect şi ferventdecât voi elitele intelectuale, cărturarii şi boierii minţii deDâmboviţa de azi). Păcat, nu te ajută IQ-ul sau nu-ţi davoie Roman Patapievici şi Traian Băsescu să înţelegi căRomânia poate avea viitor, bineînţeles fără voi parveniţiişi poltronii de azi, care aţi lăsat poporul roman şi ţarapradă celor ce v-au pus în palma treizeci de arginţi. Iarca întrebare, nu ţi se pare că pentru noi, cititori obişnuiţi,eşti repugnant când gândeşti şi scrii înlimba română atât de murdar desprepoporul neamului tău, al nostru, de lacare aştepţi consacrare şi onoruri, darîl dispreţuieşti cum numai străinii omai fac. Ce ai făcut, practic, în 20 deani de libertate scriitoricească pentrulibertatea, emanciparea şi bunăstareaRomâniei?Povestirea a treia „Bacoviana”.Este despre invitaţia primită ca marepoet de Bucureşti, la o întâlnire cuscriitorimea provinciala, tocmai laBacău, ce i se pare o utopie neagră(!?!). E alert scrisă, batjocoritor la totce i se întâmplă şi ofensator la adresaamfitrionilor săi. Foarte ofensatordupă mine, poate, vom afla şi părereascriitorimii băcăuane după lectură. Amzis poate, fiindcă lucrurile s-au schimbatîn mentalitatea scriitorimii de azi, chiarşi la Bacău. Dar atunci, amfitrionii l-aupurtat noaptea cu un jeep prin locuriistorice, pe care oricum M.C. le detestă (vezi pag.272-273) pe la o curvă pe care el a refuzat-o; avea bubela gură, l-au purtat flămând tot timpul, iar întâlnirealiterara a fost de fapt numai o bârfă la adresa celor celipseau de la întrunire. Gata, cartea are 15 mm grosime,lectura este de 298 pagini şi gata cu părerile mele decititor comun. Pe dumneavoastră vă rog să aveţi păreriledumneavoastră după lectură.(Octombrie 2010)P.S. Coincidenţa; tocmai terminam cu părerile meledespre „Frumoasele străine”, când întâmplător am cititpe Internet articolul din „Cotidianul” din 13 octombrie2010, care avea ca titlu „Mi-aş fi dorit să fac sex în trei”,declaraţia lui Mircea Cărtărescu la recenta sa întâlnire cucititori din Slobozia! Perplexitate, ilaritate, dezorientare,greaţă dar şi buluceală în faţă, unde a început să seformeze un rând de câte doi, de doi câte doi de acelaşisex sau de sexe diferite al treilea fiind aşteptat MirceaCărtarescu, care şi-a dorit două lucruri în viaţa: sex întrei, indiferent ce fel de trei, şi premiul Nobel pentru sex,pardon pentru literatură. Bravo, Mircea Cărtarescu, 51de ani, căsătorit cu copil, profesor, formator de opiniepublică, ai scos sexul pe masă în loc să scoţi cărţivaloroase. „Poate în trei e mai bun decât de unul singurca scriitor!’’8877

JURNAL INEDITValeriu Perian -Teoria realitaţii totale/ Raţiuni paraxineMotto:Numai dacă gândim mult mai nebuneşte decât filosofiiputem dezlega problemele lor.(Ludwig Josef Johann Wittgenstein)Un împătimit de frumuseţea(şi uneori chiar de suspansul!) dininteriorul acelor meandre – atât deproprii gândirii filosoficeşti – reintrăîn lumea cărţii cu un volum bilingval cărui titlu e destinat, evident, săintrige şi să incite: Teoria realităţiitotale/ Raţiuni paraxine (Totalreality theory/ Paraxine reasons 1 ).Trăitor în oraşul dunărean din carecândva au pornit câteva dintreculmile metefizicii româneşti (NaeIonescu, Anton Dimitriu şi VasileBăncilă), Valeriu Perianu iniţiazăo temerară tentativă de abordareDan Anghelescu filosofică „…a realităţii pe care –spune el – o trăim şi ne trăieşte”,încercând astfel o înţelegere a lumii „ca fiinţă a tot ce seoferă deschis sau nu raţiunii”. Volumul se structureză pedouă secţiuni: o primă Carte (Teoria realităţii totale, nu doara celei imediat percepute, subliniază autorul!)e consacrată expunerii acelor elemente(ipotetice) pe temeiul cărora se realizeazăconfiguraţia respectivei Teorii. Secţiuneaurmătoare e consacrată Raţiunilor paraxine.Considerate pe un plan ceva mai îndepărtat,cele două Cărţi – reunite între coperţile acestuiopus – sunt numai în aparenţă distincte şidepărtate una de cealaltă. Ar fi deosebitde tentantă (acum!) elucidarea aspecteloracestei complementarităţi, dar – din nefericire– exigenţele impuse din raţiuni de spaţiu nuîngăduie luxul unui asemenea excurs.Prima parte a lucrării (Cartea întâi)pare să se situeze sub autoritatea (autosepha!) şi iradiaţiile spirituale ale uneia dintrecunoscutele rostiri ale Sf. Augustin: „Lumeanu a fost făcută în timp, ci în acelaşi timp cutimpul”. În argumentările sale Valeriu Perianuexaminează teoria Big Bang-ului, apreciindcă – pentru a evita un regressus ad infinitum– fizicienii au pornit de la universul existent„construind o realitate specială, oarecum de compromis.”Incriminarea (insinuată aici) ar face trimitere la faptul căatomul primordial, infinit de mic şi dens, ar fi fost gândit astfelîncât să poată fi situat în imediata proximitate a Nimicului,ba chiar să poată fi asimilat conceptual acestuia. Concluziape care – începând de aici – se eşafodează întregul demersal autorului ar fi că „imaginarea unui asemenea motorprimordial este prea puţin pentru raţiune”. Interesante sunt,desigur, argumentaţiile prin care se realizează susţinerea1 Valeriu Perianu, Teoria realităţii totale/Raţiuniparaxine ( Total reality theory/Paraxine reasons) ed. Estfalia,Bucureşti, 2011.respectivului construct. De pildă capitolele II, III, IV şi Vabordează, în diferite forme, problema Nimicului readucândîn discuţie teze, idei şi aserţiuni amintind, sau orri chiaraparţinând unor Parmenide, Aselm, Nae Ionescu (Tratatulde Metafizică). Continuându-şi expunerea, autorul aduceîn discuţie Timpul realităţii totale, Infinitul realităţii totale,precum şi o serie de consideraţii proprii vorbind Despreorizonturile şi substanţa atomară ori despre Universurileparalele.Atât din perspectiva dificilei Teorii pe care încearcăsă o contureze în prima parte a cărţii, cât şi din aceea aproblematicilor către care e orientată secţiunea ei secundă,devine evident că Valeriu Perianu posedă vocaţia, destul despecială, a celor veşnic seduşi de voluptatea problemelorinsolubile ale acestei lumi. Asupra acestui aspect – judecândşi după motto-ul selectat (tot din Sf. Augustin) şi plasat pefrontispiciul cărţii a doua – autorul, reluând rostirea Prea-Fericitului – pare să se afle într-o perfectă cunoştinţă decauză: Am devenit pentru mine o problemă!.. De altfel,pentru cine a avut ocazia – în urmă cu câţiva ani – să parcurgătextul altei lucrări apărute sub aceeaşi semnătură (Fiinţăparadoxală şi Nefiinţă estetică), Cartea a doua a actualuluivolum (Raţiuni paraxine) apare ca o continuare a acelorpreocupări confirmând şi (mărturisita!) pasiune a autoruluipentru antinomii, vicii ale cunoaşterii şi imperfecţiuni alelimbajului. Obiecte ale cercetării fiind decigândirea şi limbajul, atunci când „gândirea segândeşte pe sine parţial şi limbajul se exprimăpe sine inexact”, obstinatul demers dedemascare a realităţii trucate şi a infirmităţilorgândirii induce – celui care scrie – concluzia cărealitatea „este deformată de chiar încercareade a o înţelege.” Inevitabil, sesizăm aici ecouriale unor cunoscute tradiții analitice (Russell,Frege şi Wittgenstein) ce au gravitat în sferarelației Lume-Limbaj. Evident, în întrebarea ce(indirect) transpare din amintita secţiune acărții persistă o similară tentativă de a înţelegecum poate fi descrisă lumea prin limbaj. Esteraportul asupra căruia (în Tractatus logicophilosophicus)Ludwig Wittgenstein – cel carea făcut distincția dintre ceea ce poate fi rostitși ceea ce poate fi doar arătat: etica, religia,arta! – se pronunţase tranşant: limitelelimbajului meu sunt limitele lumii mele!Pornind (din nou) de la o rostire aSfântului Augustin (gândirea nu poate fiînţeleasă nici de către ea însăşi întrucât e un chip al luiDumnezeu) Valeriu Perianu se vădeşte totuşi dezinteresatatât de izbucnirile asertorice cât şi de orice rostiri cu aerdefinitiv. El rămâne fascinat şi se delecteză în inefabilulmecanism al paradoxurilor (al identităţii, al tautologiei, aldeciziei divine) şi sofismelor (al pesimismului, statisticii,al vârstei, al alibiului, al zilei în care mori), conştient – şiîmpăcat – cu faptul pe care îl sublinia din capul locului:acela că – în ultimă instanţă – orice scriere care se respectăînseamnă, pe fond, un protest mai mult sau mai puţin făţişîn raport cu cele anterioare.8878 www.oglindaliterara.ro

DoftoroaiaLocuia într-un capăt de sat, aproape de marginea pădurii,într-o căsuţă cu o singură încăpere care, pe cât de dărăpănatăarăta la exterior, pe atât de curată şi ordonată erape dinăuntru. Nu avea decât un pat mic şi tare, în care cugreu ar fi încăput două persoane, o masă rotundă de lemnde nuc, două scaune cu spătar, din acelaşi material, o ladă încare îşi ţinea câteva boarfe de schimb şi o sobă de cărămidă.În grădina ce se întindea în faţa şi în spatele cocioabei,creşteau tot felul de ierburi şi de buruieni pe care le aduna înzilele cu soare. Le usca în mănunchiuri agăţate de crengilebătrânului nuc, ce străjuia ca un patriarh în răzorul dinsprepârâul ce-i separa sălaşul de întunecimea codrului. De cândnu mai vedea bine, le sorta după miros şi le depozita în săculeţide cârpă pe rafturile înnegrite în magazia din spate.Când rămânea în bătătură fierbea tot felul de amestecuriîn ceaunul vechi aşezat pe pirostriile sub care ardea un focmocnit. Prepara tot felul de unsori şi unguente ale căror secreteerau cunoscute numai de ea.În timpuri pe care abia şi le mai aducea aminte, fusesemăritată. Bărbatul îi murise înecat în pârâul umflat, dupăploaie, când se îmbătase de supărare că gemenii pe careea îi născuse în seara aceea se prăpădiseră la scurt timp.Copila, oloagă, surdă şi mută, pe care o găsise într-un şanţ,se dusese şi ea cu toate că se străduise s-o ţină în viaţăcu leacurile ei moştenite din bătrâni. Acumîi ţineau companie cele două capre sterpe,Cărbuna şi Albana, cu care colinda pădureaîn lung şi în lat, astfel că aceasta nu mai aveanicio taină pentru ea. Cu două coji de pâine înmână le chema pe rând:- Hai, Cărbuna, hai, Albana! Caprele ourmau ascultătoare şi nu se depărtau niciodatăprea mult de cea pe care o cunoşteaude stăpână. Doftoroaia Mariţa scormonea cubăţul după bureţi sau aduna cine ştie ce bălăriipe care le strecura în traista cu mai multebuzunare ce nu-i lipsea nicicând de după gât.Pădurea o hrănea, o adăpostea de ploaie şide vânt, îi asculta păsurile şi o alina când eratristă. Colinda pe cărări doar de ea ştiute şi,de multe ori, în zilele lungi de vară, se trezeaprin locuri neumblate de picior omenesc. Aici,în creierii pădurii, a aflat unul dintre locurilemagice. Bradul bătrân, al cărui vârf se pierdeaprintre nori, la rădăcina căruia genunchiimoi i se plecau cu pioşenie, părea un templuce făcea legătura între pământ şi cer. Vârfurileramurilor ca nişte pagode se coborau şiîi mângâiau umerii gârboviţi, alungându-ipovara anilor şi dându-i puteri nebănuite. Înserile în care nu se mai întorcea în sat se ghemuiala poalele uriaşului unde dormea pânăîn zori, un somn odihnitor şi fără vise. Dimineaţase reculegea pe malul lacului cu apaclară şi atât de transparentă, încât, în zilelesenine, îi zărea vegetaţia şi vieţuitoarele dinadânc. Îi plăcea să-şi contemple chipul care, ca prin minune,întinerea în oglinda tremurândă.Aici a petrecut, în ultimii ani, multe zile, care treceauprecum clipele, ascultând, văzând, înţelegând şi învăţândceea ce rareori îi este dat unui simplu pământean. Aşa aajuns să perceapă orice schimbare, orice transformare, oricefoşnet de frunze, ciripit de păsărele sau glas până atuncineînţeles. Cele două capre se împrieteniseră cu câteva căprioarece veneau adesea să se adape din apa miraculoasă.Veveriţele, ce-şi aveau adăpostul în copacii din jur, nu maialergau speriate. Se apropiau şi îi lăsau în iarba moale, alunesau alte fructe din care se hrăneau şi ele. Nu se mai temeade nici o vietate. Râşii, viezurii şi chiar lupii se retrăgeausupuşi din calea ei. Adesea se sfătuia cu vietăţile sălbaticeşi revenea printre semenii săi doar atunci când simţea căaceştia au neapărată nevoie de înţelepciunea, de pricepereaşi de leacurile ei. Pornea agale urmată de cele două capre,iar când genele înserării se coborau peste sat, deschideapoarta, îşi lăsa traista plină să cadă în faţa uşii şi, abia intraîn casă, că o voce cunoscută se auzea de peste ulucile putredeale gardului.- Tuşă Mariţo, tuşa Mariţo, doftoroaio, eşti acasă?- Da, sunt, răspundea cu glas hotărât. Ce vânt te adu-www.oglindaliterara.roce în prag de seară, măi Vasile?- Păi ce să mă aducă? Uite,nevoia! Tata socru şi-a scrântit piciorulcând alerga după vite. M-atrimis să te chem; zice că, numaidumneata poţi să-l vindeci.- Atunci, dacă aşa zice, sămergem să-i curmăm suferinţa!Lăsa totul de-o parte şi pleca cugrabă la orişicine să-şi dovedeascăîncă o dată darul cu care fuseseînzestrată din clipa în care născusecopiii gemeni. Îl aşeza pe celbeteag cu mâna sau cu piciorul pepragul casei şi, trecându-şi, corpulplăpând dintr-o parte în alta, îl întrebape bolnav:- Ce vrei, doi copii gemenisau picior sănătos?PROZĂNina ElenaPlopeanu- Picior sănătos, picior sănătos, răspundea suferindulsigur de sine.Sau alteori:- Ce vrei, mână zdravănă sau doi copii gemeni?- Mână zdravănă, mână zdravănă, spunea cel sau ceacu mâna beteagă. După două trei seri în care aplica tratamentulmiraculos, beteşugul dispărea ca prin minune. Alteori,când termina de pus la uscat ceea ce strânsese pestezi şi abia se aşeza pe patul tare cu miros de iarbă uscată şilevănţică, întrebându-se pe cine va obloji în seara aceea, seşi auzea glasul Ruxandrei sau al Mariei.- Lele Doftoroaie, lele Mariţo, vino că-mimoare bărbatul! A vărsat toată ziua şi acuml-au apucat frigurile şi fierbinţelile.- Dar ce-a mâncat, de-i e aşa de rău?- Nişte peşte cumpărat de la cooperativă,ce să mănânce?- O fi mâncat cu poftă şi i s-a aplecat,ori peştele o fi fost vechi, păcatele mele! mormăiaMariţa mai mult pentru ea. Pleca fărăsă mai stea pe gânduri, stabilindu-şi în minteceea ce avea de făcut. Ajunsă la căpătâiul celuipentru care fusese chemată, îi lua mâinile,una câte una, le pipăia şi zicea:- Ia te uită ce gâlme are pe mâini, amâncat cu lăcomie. Adu repede nişte oţet.Nevasta aducea sticla cu oţet şi turna în palmelebătătorite ale babei care, în timp ce-ltrăgea pe mâini, rostea descântecul tămăduitor,transmis din moşi strămoşi, pe care încănu-l lăsase moştenire nimănui. Cuvintele i sestrecurau printre dinţii rari şi galbeni şi doarpuţine dintre ele ajungeau la urechile celordin jur:- Plecate nemţeşti… plecate din… deneamuri, ieşi din… în carne… în piele… afară,cum se potoleşte… stele pe cer, aşa… scârba…sfârşeala, din inima lui… să rămână… curată…ca argintul… de maica precista…Repeta cuvintele tămăduitoare,până când toate mărgeluşele de pe mâinilecelui descântat se muiau, se făceau din ce în ce mai micişi apoi dispăreau. Murmura o rugăciune scurtă, îl punea peGrigore să scuipe la încheietura palmelor şi să şi le loveascăde trei ori ca descântecul să fie de folos.De cele mai multe ori era chemată să descânte dedeochi copiilor. Lua capul unui băieţel sau al unei fetiţe, pemulţi dintre ei chiar îi moşise, între mâinile aspre şi noduroase,scuipa între degete şi cu arătătorul îl apăsa în centrulfrunţii, încet, fără grabă rostindu-şi în şoaptă vorbele deleac. Îşi încheia incantaţia cu Tatăl nostru şi cu un „să-i fiede leac”.Copiii îi erau cei mai dragi. Pentru ei ar fi trecut prinfoc şi prin apă să le aline suferinţele. N-a putut să-şi revinăani la rând după primul prunc moşit, născut mort, pe carel-a purificat, i-a cusut veşmânt de înger, din cea mai albăpânză, l-a aşezat într-o cutie din lemn şi i-a săpat o groapăla marginea cimitirului. În fiecare primăvară, avea grijă cape mormântul său să răsară cele mai frumoase flori albastrede nu-mă-uita. Adesea, nopţile îi erau tulburate de vise ferecateîn alte vise, în care scâncetul celor nenăscuţi din cauzaburuienilor ei pe care le dăduse mamelor epuizate de atâteanaşteri şi de multe alte griji şi nevoi, o implorau să-i ajute.În miez de noapte un glas de bărbat i-a curmat torentulgândurilor grele.î8879

PROZĂ(urmare din pag. 8865)la chioșc o bătea la cap pe Alexandra să se înscrie lafacultate și să nu lase timpul să treacă oricum. Astăziși-a luat inima în dinți și a abordat-o într-o chestiunecare o rodea de ceva timp, dar nu găsise momentulprielnic și nici curajul necesar.- Dacă vă rog frumos, imi mai puteți face o analizăgrafologică pentru o persoană la care țin foarte mult? oîntrebă zâmbindu-i rugător Alexandra.- Cu mare plăcere! veni răspunsul promt din parteafemeii și luă din mâna Alexandrei hârtia cu un scurtfragment xeroxat dintr-o scrisoare.- Merg la cabinet și ne vedem în pauza mare. Ok?- Vă aștept cu nerăbdare. Mulțumesc mult!Ajunsă în cabinet, privi pe hârtie și citi:„ Să joci la loto numerele noastre norocoase!Te iubesc și te voi iubi mereu!”Din cele câteva cuvinte scrise, distinsa doamnăreuși să schițeze un portret psihologic destul de rapid.- Nici nu știi cât de norocoasă ești că ai lângă tineun asemenea bărbat. Detaliile sunt de prisos, poate levei descoperi singură după ce vei urma psihologia. Euîți țin pumnii!Îi lăsă hârtia Alexandrei și plecă grăbită spreșcoală.În stație nu mai era multă lume, trecuse mai binede jumătate de oră de așteptări. Uneori circulau mairar mașinile, așa că, scoase telefonul și făcu comandăla un taxi. Trebuia să ajungă acasă să-și vopseascăpărul până venea mama de la serviciu, vroia să-i facă osurpriză plăcută.Așezată pe scaunul din spate, scoase din geantă- Moaşă Mariţo, trezeşte-te. Moaşă Mariţo, m-auzi trezeşte-te!Doftoroaia s-a apropiat de poarta legată cu sfoarăşi l-a privit cu luare aminte pe cel ce n-o lăsa să doarmă. Eramiliţianul Dodiţă.- Ce-i mă? Doar n-ai venit să mă arestezi, i-a răspunssperiată.- Moaşă Mariţo, hai că naşte nevastă-mea!- Da, unde-i doctoreasa mă? Ce nu ştii că zis să nu mămai amestec în treburile ei?- Hai, bre, că-i plecată în concediu, iar asistenta ceatânără nu se descurcă deloc singură!- Bine, bine, viu acu, stai să-mi iau ce am de trebuinţă.Casa lui Dodiţă era luminată ca ziua. Câteva femeiforfoteau de colo, colo, îngrozite de strigătele gravidei.- Hai, moaşă Mariţo, că se chinuie de o zi jumate, a începutsă sângereze, să nu cumva să piardă copilul! a auzit-ozicând pe asistentă, care se pierduse de tot cu firea.- I-a lăsaţi-mă să văd. S-a apropiat de gravidă, i-a pusmâinile pe burtă şi pe spate, a masat-o uşor, şi-a aruncatprivirea între picioarele ei, şi a înţeles de ce nu putea să nască:fătul se aşezase de-a curmezişul. Și-a spălat, şi-a unsmâinile, şi-a făcut o sfântă cruce şi după un doamne ajută astrecurat mâna dreaptă în uterul tinerei mame şi, cu dibăciacelui mai iscusit vraci, a întors copilul cu capul în jos. Adusîn poziţia firească i-a alunecat în căuşul palmelor, scoţândun ţipăt strident prin care îşi anunţa intrarea triumfătoareîn lume. Era un băieţel voinic, cu un smoc de păr negru învârful capului, la fel ca taică-su. După ce i-a tăiat buricul şil-a înnodat cu un fir de aţă, l-a dat celorlalte femei să aibăgrijă de el, să-l spele şi să-l înfăşeze. A adunat cu migalăplacenta, a împachetat-o cu grijă şi a pus-o în şorţ. Nimeninu se mira de gesturile ei. Oricum dac-ar fi întrebat-o cinevanu i-ar fi spus nimic; ştia, ea doftoroaia, mai bine decâtorişicine, la ce-i trebuie. A oblojit lăuza cu leacuri încercatede ea de ani de zile şi, mulţumită, s-a întors în cotlonul săusărăcăcios de la margine satului.Când simţea că aceia cu care îşi împărţea o parte dinnopţi nu mai aveau nevoie de ea, ostenită se reîntorcea înpădure la bradul tinereţii fără bătrâneţe şi la lacul fermecat,unde asculta vrute şi nevrute despre locuri îndepărtate sauîntâmplări de necrezut de pe alte tărâmuri. Aşa afla desprefurtuni cu foc şi pară şi despre vârtejuri ce ameninţausă spulbere satul din care venea, pe care, cu un meşteşugexersat de-a lungul vremii, reuşea să le îmblânzească şi astfelsă-şi apere fiii.Într-una din serile liniştite în care stătea la taifas cupăsările ce-şi aveau cuiburile de mulţi ani între ramurile braduluifără sfârşit, a aflat despre molima fără leac ce se răspândeacu repeziciune nemaiîntâlnită şi lovea fără cruţare.Cântecul morţii cu chip de ciumă ce se apropia grăbită de ceipe care doftoroaia îi avea în grijă. A ciulit urechile să audă şisă înţeleagă mai bine freamătul frunzelor care îi şopteau cănumai stejarul şi lacul ar putea să-i ocrotească, oferindu-leadăpost şi protecţie. A pornit într-un suflet, fără să aşteptesă se lumineze de ziuă. A ajuns în apropierea bisericii, cândprivighetorile îşi îngânau trilul divin, a urcat în clopotniţă,s-a agăţat cu toată forţa de funia clopotului şi a început sătragă cu putere. Bing bang-ul dezordonat i-a trezit pe mari şimici, care se îngrămădeau de-a valma, speriaţi de chemareadisperată a clopotului, spre lăcaşul de cult. Tuşa Mariţa i-aprivit cu toată iubirea pe care nu le-o împărtăşise niciodatăşi le-a vorbit blând.- Sunteţi în mare primejdie. Dacă vreţi să trăiţi şi voişi copiii voştri, veniţi cu mine în pădure unde molima ce seapropie nu va putea ajunge!- Ce? Ce tot spune Mariţa? A luat-o razna, au începutsă îngaime oamenii, care priveau miraţi spre chipul răvăşit,cu părul vâlvoi al femeii-vraci.- Ascultaţi-mă bine, nu vă spun minciuni, vrăjitoareacu coasa este foarte aproape şi nu va cruţa pe nimeni.- Nu e zdravănă! S-a sălbăticit asemeni locurilor princare trăieşte. Nu-i mai ascultaţi poveştile. Lăsaţi-o în platanecuratului şi haideţi să ne vedem de treburi s-a auzit voceapreotului.- Are dreptate părintele, a ţinut să-i întărească vorbeledoctoriţa, nemulţumită de influenţa pe care tuşa Mariţa oavea printre săteni.- Ia mai lasă-ne, hârco! Du-te de unde ai venit şi nune mai tulbura tihna cu profeţiile tale mincinoase! a adăugatDodiţă, miliţianul şi s-a îndepărtat scuipând şi înjurând, cuceilalţi săteni după el.- Staţi, staţi! a încercat să-i oprească doftoroaia. Nuvă luaţi după unul şi după altul! a încercat ea să-i oprească.Câţiva dintre cei tineri şi fără minte, au început, mai în joacămai în serios, să arunce cu pietre în bătrâna ce abia maiavea putere să îngaime:- Vă rog, veniţi cu mine, ascultaţi-mă, veniţi în pădure!Vorbele i s-au stins pe buzele uscate, când o piatră colţuroasăi s-a oprit drept în frunte. S-a prăbuşit cu gura deschisă,muşcând din praful drumului, cu braţele desfăcute îmbrăţişândpământul, ca o cruce deasupra mormântului, singurulde la care mai aştepta alinare. Ochii întunecaţi ai cerului îşiprăvăleau lacrimile amare şi grele peste trupul contorsionatal doftoroaiei. De după un nor plumburiu, un cap de îngercu scutece albe îi zâmbea printre suspine.întreaga copie a scrisorii și o reciti pentru a nu știu câtaoară:Iubita mea, Alexandra,Regret nespus că ai fost nevoită să treci prinacest chin, iubirea mea.Am ales greșit soluția de a câștiga bani pentru a neputea întemeia o familie.Dacă primești acestă scrisoare înseamnă că mediciin-au găsit soluția optimă.Nu am crezut că în Afganistan, moartea mă vaalege tocmai pe mine.Să știi că te iubesc mult şi vreau ca tu să îţi refaciviaţa.Să te căsătoreşti, să-ți crești copiii, să fii fericită.Am scris și părinților mei să-ți dea niște bani dinasigurarea mea pentru a-ți fi mai ușor.Încearcă să uiți ultima promisiune pe care ți-amfăcut-o - cireșele perechi.Să joci la loto numerele noastre norocoase!Te iubesc și te voi iubi mereu!caporal Marius ConstantinNu mai vedea și nu mai auzea nimic împrejur. Laun moment dat, simți cum lacrimile se desprindeau deobraz. În boxele mașinii se auzeau acordurile SimfonieiNr. 5 a lui Beethoven.- Dacă nu vă place, schimb sau închid, a zis șoferulprivind-o în oglindă.- Nu, este în regulă, îmi place, răspunse Alexandra,împăturind scrisoarea.- Vă pot servi cu cireșe, dacă doriți, mie îmi placfoarte mult, de când eram copil...8880 www.oglindaliterara.ro

AMINTIRI (APROAPE UITATE) CU SCRIITORIPoezia D-nei Despina Valjan1) a trecut prin Cenaclul Bacovia– şi, mai ales, prin CenaclulGeorge Călinescu al AcademieiRomâne, unde Şerban Cioculescuîntreţinea, cu suflet mare, multălume bună, veche pentru anii ’70 aisecolului trecut, adică de dinaintede război, dar nouă pentru noviciiîntr-ale literaturii care eram şinoi, bibliotecarii abia veniţi dinfacultăţi la Biblioteca Academiei,însiropaţi cu „-ismele” de ultimmoment descoperite şi studiate înuniversităţi, proclamate prin ziareN.Georgescu şi reviste. Nu ştiu dacă arhivacenaclului literar se mai păstreazăîn familia lui Ion Potopin (cel care-l ţinea în funcţiune –inclusiv prin vămile plătite pustiei de vremi, dar mai ales prinpregătirea minuţioasă a fiecărei şedinţe, asta însemnândcăutarea unei săli în clădirea, goală de altfel, a Academiei,sau în alte locaţii, dactilografierea materialelor, asezonareaşedinţelor cu un minim confort de întreţionere ce devenea,desigur, preambul la ... deambulările nocturne ale grupurilorşi grupuleţelor ce deveneam după aceea); cele câteva lucruripe care vreau să le spun despre acest cenaclu, lucruri pecare şi D-na Despina Valjan, la cei 90 de ani ai dânsei, leştie şi le-ar putea spune, ţin mai ales de personalitatatea luiŞerban Cioculescu în jurul căruia se adunau şi scriitori, dar cuprecădere critici, intelectuali prea vechi pentru zilele acelea - şipe care noi, bibliotecarii, îl însoţeam pentru că ne era director.El a funcţionat ca Director General al Bibliotecii Academieiîntre 1966-1975, dar apoi a rămas directorul nostru simbolic:la sesiunile ştiinţifice din Aula Academiei formam publicul săude voie, pentru că după aceea puteam pleca de la slujbasluşbă;aici am avut ocazia să-i admir umorul sec – de pildăatunci când, vorbind la o sesiune ştiinţifică dedicată lui LucianBlaga, argumenta că acesta n-a dat numele care trebuia cărţiisale „Spaţiul mioritic”, deoarece termenul este derivat de laMioriţa, deci corect ar fi fost ... Spaţiul mioriţic; n-a accentuatîn nici un fel, iar Aula a înflorit de zâmbete tăcute.De altfel, el se găsea peste tot unde era un cerc deschisde oameni: la conferinţe, dezbateri, la alte cenacluri; vorbeapretutindeni combătând, argumentând, răspunzând larăspunsuri. Era incomod, desigur, pentru multe grupuri mainoi, mai tinere, mai puţin dornice de Voltaire, Eniclopediafranceză - dar era incomod pentru că aşa dorea el să fie,pentru ca să se simtă că trebuie să afle cineva şi de ei,bătrânii, cei care ştiu tot şi nu sunt lăsaţi să facă mai nimic. LaCenaclul Labiş, ţinut la Uniunea Scriitorilor de Eugen Barbu,era ascultat dar nu reuşea să se facă auzit: i se făcea loc săînainteze pe sub candelabre, păşea mereu apăsat, ostentativ,pe parchetul salonului cu pantofii săi „cu scârţ”, punea alăturibastonul cu cioc de argint (”bastonul eponim”, cum îi ziceameu – ca să mă delimitez de cei care-i mai spuneau şi „MitStockerul”; oricum, era foarte atent cu simbolistica numeluisău, iar la bătrâneţe îşi lăsase ostentativ barba în cioc, purtanumai pantofi cu vârful ascuţit, etc.), îşi rostea judacata criticădin care nu lipsea un citat franţuzesc sau latinesc... Aproapeinvariabil după el lua cuvântul câte un isteţ universitarîncepând cam aşa: „ – Au vorbit până acum câteva bastoaneruginite, nişte pantofi uscaţi...” Atmosfera ironică de acolo îiplăcea, îl tonifia – deşi îi rămăsese vorba „pantofi uscaţi”, saupoate tocmai de aceea, continua să-şi armonizeze „scârţul”tălpilor la scârţâitul parchetului dat mereu cu ceară, vorbea încompensaţie despre sandaua lui Empedocle...În Cenaclul George Călinescu, la el acasă oarecum(pentru că gira cu funcţia sala, apartenenţa instituţionalăetc.) nu se mai deplasa, prezidiul era el însuşi, aşezat întrunfotoliu imens, fără masă cu catifea roşie în faţă, stândpicior peste picior în mijlocul celor câţiva secretari, prieteni,cunoscuţi. Eram o mână de oameni cu privirile lunecând prinrafturile de pe pereţii încăperii după titlurile de enciclopedii,dicţionare, opere complete de scriitori vechi, români şi străini.Doamna Despina Valjan era mereu acolo,în ciorchinul acesta,în mai toate alcătuirile de şedinţă îi simţeam ochii verzui,www.oglindaliterara.roAMINTIRIDespina Valjan, sau rezistenţa academismuluicioculescianaproape incolori, ca nişte boabe enorme de struguri necopţi,translucizi, licărind ascuns sub fruntea bogat încadrată deonduleuri cam rebele, trecând peste chipurile noastre camnedumeriţi, încercând să ne citească dar vrând şi să fieobservaţi... O discreţie activă. La început am considerat-o unpseudonim hugolian, abia mai târziu am aflat cine este şi ampătruns în depozitele bibiliotecii după operele ilustrului săutată, Ion Vasilescu-Valjan.Noi nu credeam că ne reperează „cel din mijloc” – şi, defapt, nu veneam la el pentru el, ci mai mult să experimentăm,să vedem şi noi ce ne fac cititorii în timpul lor liber, cume la un cenaclu – bucuroşi oarecum că ni se oferă prilejul.Mare mi-a fost mirarea când, trebuind să iau cuvântulla 80 de ani de viaţă ai săi, în 1982 (m-a programat IonPotopin, eram scris cu tuş pe afiş...), m-a oprit şi a ţinutsă mă atenţioneze că ştie cine sunt, că public „la revistaaceea” (abia debutasem, după ani de aşteptare peste tot,la „Luceafărul”, acum publicam chiar şi la „Săptămâna” câteceva) şi că nu e loc de polemici într-un moment – sărbătoresctotuşi, chit că este sărbătoarea sa (şi se ştie cum fugea ŞerbanCioculescu de festivităţi dedicatorii). Nu ştia ce voi spune şi,trăgând cu coada ochiului în timp ce-mi citeam cuvântul(more academico: şi asta ne atrăgea aici) am văzut că se totluminează la faţă până ce, în final, s-a deschis într-un zâmbetlarg, îngăduitor. Nu-i pomenisem numele, vorbeam doardespre Mithridate din Pont, acela care a descoperit că Romaa ajuns de vânzare din cauza corupţiei, acela care n-a putut fiotrăvit de nici un duşman personal pentru că-şi obişnuise dintinereţe trupul cu toate otrăvurile luând pe rând doze mici dinfiecare în parte...Conchideam că asta este condiţia generală acriticului (literar, în speţă): trebuie să devină imun la otrăvuri,să se ungă el însuşi cu toate alifiile, să sufere de toate boliletimpului său – şi că noi, carpatino-ponticii, avem mai aproapeşi exemplul acestui Mithridate, regele Pontului, dar şi pe acelaal lui Pilat, guvernatorul aceleeaşi provincii. „Şi mai sunt şialte exemple”, am conchis simplu, fără explicaţii, ceea ce i-aprovocat zâmbetul şi tăcerea gânditoare cu care a trecut laalt punct al ordinii de zi, cum se zicea pe atunci şi când sesărbătoreau oamenii...Nu numai că îl menţin şi azi pe Şerban Cioculescu înaceastă serie – dar susţin în continuare că aceasta este îngeneral condiţia criticului literar – şi cu cât ai experiementatmai multe otrăvuri – cu atât eşti mai autoritar. Ca termende comparaţie, am în vedere cuvântul prin care epitetulpolytropos dat de Homer lui Odiseu trece în altă limbă :versutus îi zic vechii latini, aşadar „cel mult purtat printrelocuri” – devine „învârtit”, „versat” cu sensul, oarecum, alfusului care se învârte prin fel de fel de pulberi luând din toatecâte ceva: criticul trebuie să fie versut.Cine erau, de fapt, scriitori care, precum D-na DespinaValjan, se apropiaseră de Şerban Cioculescu? Noi, cei tineri,homines novi în sens ciceronian, ştiam de la bibliotecariibătrâni multe lucruri interesante. Prin anii ’50-’60 ai secoluluitrecut biblioteca avea, încă, acele clădiri anexă din spate, fostegrajduri, uscătorii, bucătării, băi. Aici veneau desmoşteniţii desoartă, (ceilalţi, nu cei din „L’Internationale” ), rudele foştilorboieri, sau ei înşişi având averile confiscate: se încălzeau iarna,îşi spălau şi uscau rufele, îşi făceau chiar mâncare. Ani de zileAcademia Română a întreţinut tacit o lume bună în zdrenţe,cei mai mulţi fiind foşti donatori ai Bibliotecii Academiei. Mulţidintre ei s-au adăpostit prin depozite, unii chiar s-au angajatca oameni de serviciu sau depozitari (cine ia statele de platădin epocă rămâne uimit câte nume mari semnau sub funcţiilecele mai de jos). Mai târziu, când s-a pus la punct un sistemcât de cât închegat al achiziţiilor (de care anii amintiţi nu preaaveau nevoie, pentru că se preluau cu camioanele bibliotecile„foştilor”, astfel că era materie primă de prelucrat din belşug),tot ei au mai căutat prin poduri şi debarale, pe la rudele dela ţară, pe la alte rude – şi au început să aducă spre vânzarecărţi vechi valoroase, tablouri, albume de stampe, fotografii,arhive...Şerban Cioculescu a fost şi unul dintre cei mai buni anticaride la noi. Acum era şeful comisiei de achiziţii – formată numaidin experţi de primă mână – aceea care stabilea preţuridecente, hotăra ce se primeşte, căuta lucruri de preţ. A statîn funcţia aceasta şi după ce a ieşit la pensie ca director alî8881

DE CE ?La ceas aniversarIulianBitoleanuÎntr-un anonimat mediatic(niciun ziarist de la „Teleormanul”,„Gazeta de Teleorman”,„Informaţia Teleormanului”,„Drum”, „Mara”…), impropriuliceului nostru, Colegiul NaţionalAnastasescu a sărbătorit recent,93 de ani de existenţă.După cuvântul introductivde bun sosit, câţiva profesori -pensionari, intelectuali ziditori desucces, Iulian Buzu, AlexandruTeacă, Argentin Porumbeanu, AnaDumitrescu, Puiu Fierăscu, unuldin iscusiţii şefi post-revoluţionari,au developat în faţa uneinumeroase asistenţe, amintiri,secvenţe emoţionante din acele vremuri, nu ferite de griji,necazuri, în care nimeni nu a abuzat de funcţia deţinută,nu s-a cramponat de „scaun”, nu a semănat vrajbă încolectiv, dimpotrivă, fără autoritarisme, teribilisme şisubiectivism de două parale, ei au performat, afişândseriozitate, obiectivitate, moralitate. Liceul Teoretic a fostşi casa lor, iar faptele la catedră au reprezentat princiipiide viaţă, acte didactice de un înalt profesionalism.· D-l. prof. Iulian Buzu, legat de 64 de ani deacest colegiu, a evocat scene emblematice privitoarela activitatea fructuoasă din cabinete, laboratoare. S-aadus un pios omagiu directorului Mihai Dinu, zis „Tatiţu”,care a „păstorit” cu măiestrie decenii întregi lăcaşul decultură din Bdul Reublicii, 9-11.· D-l Alexandru Teacă ( unul din directorii de excepţie;aviz amatorilor cu „lipici” de fotoliul managerial!) a vorbitdespre unele premiere din învăţământul teleormănean,realizate, desigur, la aproape secularul liceu roşiorean.· D-l Argentin Porumbeanu („o memorie vie a urbei”)a punctat ce personalităţi naţioale au avut tangenţă cuC.N. Anastasescu (printre ele: M. Preda, DD Stancu,acad. Solomon Marcus, Mircea Coşea, acad. Mihaibibliotecii – iar expert a fost toată viaţa. Lui îi datorăm nunumai simple cumpărături, dar chiar programe de achiziţii. Ela adunat, de pildă, pentru prima dată la un loc toate cele 11ediţii Eminescu scoase de Titu Maiorescu. Sunt fapte culturalecu mare greutate, ce trebuiesc consemnate. Cum să nu fie,în aceste condiţii, apropiat de cei foşti, de cei de cândva, decei acum săraci în bani de moment dar ieri şi mâine aceiaşistăpâni ai valorilor eterne?! Cultura română a funcţionat şiprin noile ei cercuri literare, reviste, facultăţi – dar şi prinlitera scrisă şi ascunsă în subteran – iar Şerban Cioculescueste unul dintre oamenii de legătură între prezent şi arhive,unul dintre acei „oameni-ţâţâni” care ţin uşa făcând posibilădeschiderea şi închiderea ei pentru aerisire, intrare-ieşire,orientare în spaţiul cultural dat.D-na Despina Valjan continuă, la venerabila vârstă de 90de ani, să păstreze atât însemnările lui despre poezia pe caredânsa o aducea în saloanele academice – cât şi îndemnul lacreaţie pe care-l primea cu generozitate de la confraţii decenaclu. Dânsa s-a ataşat de instituţia care devenise ŞerbanCioculescu mai ales pentru a materializa pioasa amintirea părintelui ei, dramaturgul Ion Valjan, în cărţi care eraunecesare pentru ca tinerii să-l cunoască cunoască – şi bătrâniisă se bucure ca de o victorie a învinşilor, aşa cum făceaupentru orice gest, cât de mic, ce lor le sugera resurecţia.Într-un fel, ceea ce vechii intelectuali făceau pentru întreagacultură română dânsa a făcut pentru propria familie: a ţinuto uşă deschisă în furtuna vremii, i-a reactualizat piesele deteatru, a provocat lumea să scrie despre el. Arhiva lui Valjanfiind confiscată pentru procesul care i s-a înscenat în 1949 (înurma căruia a făcut puşcărie politică până în 1960, când s-astins în fortul de la Văcăreşti), urmează ca de acum înaintedescendenţii D-nei Despina Valjan să o recupereze şi săGolu…). A fost repus în drepturi şi d-l Nistor Teodorescu,un remarcabil director adjunct, un foarte bun coleg ce amai temperat din vulcanica ideologie comunistă.· Doamna prof. Ana Dumitrescu a răsfoit alte fileimportante din istoricul acestei veritabile „fabrici” deintelectuali…· Domnul Petre Fierăscu, prezent în acest sacru lăcaşeducativ din clasa I, consideră că directorul trebuie „să fieun dirijor”, un tip diplomat care să se zbată pentru bineleliceului, să se dăruiască unei cauze nobile, nu personale.C.N. Anastasescu a furnizat multă „materie cenuşie”pentru universităţi, a adus faimă oraşului nostru, iar încontextul liceal teleormănean, „noi avem continuitatepe plan valoric”. De aceea, să depăşim prezentul şi „săavem încredere în noi!”.· Domnul Mihai Scărlătescu (director adjunct) amai retuşat unele imperfecţiuni organizatorice, de pe opoziţie echidistantă, pacifistă …Gazdele au răspuns cu un program artistic triadic: odramatizare, un moment poetic şi altul muzical.Spre final: o peliculă scurtă despre liceu cu flash-uridespre activitatea din Colegiu, în care apare de trei ori„doamna director”. Din perspectiva subsemnatului, acolo,pe piedestalul onoarei ar fi trebuit să se afle, fie şefelede promoţie Diana Gheorghiscu (2011), Cristina Andrei,Mirela Nicolescu şi Dana Ciupăgeanu (2012), fie liderelebacalaureatului 2011 ( Diana Gheorghiescu ), 2012 (Iulia Buruiană ), ori admişii la trei dificile facultăţi de stat( Cristina Andrei ) sau olimpici şi laureaţi la prestigioaseconcursuri naţionale…Pentru toate aceste „vârfuri” anastasiste nu auexistat nici 3 – 5 secunde…P.S.1: Oare de ce-or fi lipsit din sală reputaţi profesorica Ali Izi Bucur, Carmen Cantili, Adrian Popescu, AntonGeorgescu, Florea Stoica, Cornel Basarabescu, ŞerbanRăceanu, Tase Mateescu etc. ?P.S.2: Cu un alt „regizor”,ar fi fost de înţeleptşi de bun simţ ca în întreaga manifestare să adie unaer universitar, prin invitarea unor tineri lectori şiconferenţiari, de provenienţă anastasistă, ca LucianaPorumbeanu, Cătălin Berlic, Marius Ştefan, CiprianPopescu…continuie reabilitarea, reimpunerea scriitorului nu numai cuopera – dar şi cu memoria jertfei sale în istoria neamului.Nu se putea, însă, ca fiica scriitorului să nu-şi încercegena creaţiei, să nu-şi verifice „lentilele moştenite/ Adânciteîn orbite”. Poezia sa aduce culoare şi armonie, o fanteziecasnică, o visare frumoasă despre univers, o melancolicămeditaţie pe temele mari ale existenţei. Versurile suntcomparabile, pentru poetă, cu o icoană care păzeşte casa(Icoana), sunt „vrerea inimii” de a spune „tot ce-adună eaacasă” (Prietena casei) – sau, ca în acest gingaş poem, suntsecrete ascunse în caiete dar ştiute de toţi :”Un vers secret,/Locuind într-un caiet,/ E-un Polichinelle glumeţ, /De marepreţ.// Poate-i un crai,/ Poate o rigă,/ Râzi că te tai! /Un gândîi strigă...//Pentru moment,/ L-am servit cu peppermint, /Băutură norocoasă.../ N-am altceva în casă, / Decât unvers secret / Locuind într-un caiet.” (N-am altceva în casă).Viaţa se desfăşoară în odaie, între hârtii înfometate de scrisşi treburi casnice – iar afară cosmosul prelungeşte aceeaşiatmosferă de petrecere, în care „timpului i-e sete,/ Se ţinede beţii / Şi soarbe pe-ndelete / Al nopţii suflet gri.”. Aceastăstare de mulţumire, de savurare înceată a clipei, de împăcarecu lumea şi cu amintirile fac dintr-o asemenea poezie blândăîntreţinere collocvială, gingaşă apariţie florală speriată deefemer. D-na Despina Valjan păşeşte în al zecelea deceniual vieţii cu sentimentul datoriei triplu împlonite: a vegheatla păstrarea memoriei părintelui său, a implicat urmaşii încontinuarea acestei vegheri – şi, al treilea, îşi încredinţeazănumele tiparului sub o operă proprie a cărei apăsare încuvânt cere respectul cuvenit.1)Despina Valjan: „El a murit numai trei zile”, Casa EditorialăFloare albastră Regal, 20098882 www.oglindaliterara.ro

INTERVIUINTERVIU CU MAESTRUL FRANCISC VALKAY, BALERIN,COREGRAF, REGIZOR ŞI PROMOTOR CULTURALGeorge ROCA: DomnuleValkay, este o mare bucuriepentru mine acceptul de a-midezvălui elemente interesantedin viaţa dumneavoastră,viaţa unui mare artist careşi-a petrecut pe scenă ceamai mare parte a vieţii. Deaceea vom încerca să facemdin acest interviu o oglindă deprezentare a vieţii şi activităţiidumneavoastră. Să începem cuprimii paşi. Unde v-aţi petrecutcopilăria, cine v-a îndrumat şimotivat atracţia pentru artaGeorge Roca coregrafică, unde şi când s-aîntâmplat acest fenomen. Cinev-a fost primul profesor de balet, unde a fost salaunde aţi executat primii paşi artistici, ce pregătirespecială a fost necesară pentru a deveni balerin... Aşdezvălui şi un secret pe care l-am aflat de la o bunăprietenă: „În memoria Timişoarei este menţionatăexistenţa, prin anii ’40, a Şcolii de Dans de Societate«Karol Valkay»”. Are cumvalegătura cu familia dumneavoastră,cu numele dumneavoastră?de acele vremuri cu o intrebare mai puţin dureroasă.După multe ore petrecute la „şcoala de balet” în cemoment şi după cât timp aţi fost remarcat că viitorartist care promite? Care a fost primul impact cupublicul?Francisc VALKAY: În şcoala tatălui meu amcunoscut farmecul dansului, un dans total diferit, pe careeu l-am practicat mai târziu şi căruia m-am dedicat, aceldans, acea mişcare care se executa riguros pe o anumitămuzică. Una din condiţiile dansului este să fii disciplinat,să asculţi o muzică şi să-ţi imaginezi mişcarea ca unsentiment aerian al compozitorului care a emis un gândpe o partitură.Apoi s-a înfiinţat în oraş un liceu de coregrafie -datorită culturalizării forţate impusă de invazia sovietică -care a introdus forţat baletul rusesc ce era în acea perioadăîntr-o înflorire fără precedent. După tipicul şcolilor ruseştis-a înfiinţat în România o pleiadă de licee de coregrafiepentru pregătirea viitorilor balerini ai teatrelor de operă, şiele înfiinţate după un tipic sovietic. Am fost printre primiielevi aleşi ai acestui liceu, datorită numelui tatălui meu,dar şi datorită calităţilor muzicale, deritmică, de mişcare, de concentrare pecare mi le-au descoperit profesorii.Francisc VALKAY: DomnuleRoca, încep să vă povestesc ceea ces-a întâmplat cu mine în cei 72 de anide viaţă, chiar de la începuturi, de laacea frumoasă perioadă a existenţei,copilăria. Aş putea spune chiar că a fostincomparabilă cu restul vieţii. O perioadăîn care puritatea şi delicateţea firavă atrupului uman îşi pune pecetea pe fiecarezi.M-am născut într-un cartier celebrual oraşului Timişoara, cartierul Fabric,care în acea perioadă a anilor ’40 eraîntr-o înfloritoare existenţă. Acolo puteaufi întâlniţi cei mai erudiţi aristocraţi şiboieri ai oraşului. Acolo a existat acelferment de creaţie socială iar nivelul detrai, de vieţuire, era deosebit de onorant.Sunt născut într-o familie în care bunicii mei eraucofetari, cunoscuţi coafori, cunoscuţi croitori ai cartierului,deci oameni avuţi. Eu, pierzându-mi mama la 5 ani, am fostrăsfăţatul acestui mare clan şi am avut parte de o copilărieîn care nu mi-a lipsit nimic. Am crescut într-o familie încare se vorbea germana, maghiara, fiind dus de mic copilla biserică, iar bunicile au fost cele care m-au iniţiat în artaşi tainele teologiei. Am fost chiar şi ministrant în minunatabiserică a cartierului Fabric, Biserica Millennium, una dintrecele mai frumoase biserici ale oraşului, o monumentalăbiserică construită între anii 1750-1772. De acolo am fostînscris la o şcoală particulară maghiară unde erau copiibine categorisiţi în societate. Aici mi-am petrecut primii4 ani de şcoală în limba maghiară, şi am avut parte deprofesori eminenţi.A urmat sumbra perioadă a războiului, apoi invaziasovietică care a măturat din calea ei, şi desigur şi dinTimişoara, tot ceea ce s-a chemat civilizaţie şi bun simţ.Tatăl meu avea o şcoală renumită în oraş, o „şcoală dedans şi bune maniere”, în care au excelat eleganţa şibunul simţ... dar după „acea trecere” a trupelor ruseşti is-au furat inclusiv oglinzile veneţiene din sala de dans şichiar şi parchetul... pentru fi ars în sobele din cazarmă.Acestea sunt amintirile negre pe care mintea mea le maiţine minte într-o neuitare, pentru că am fost inoculat cuo culoare cenuşie... de această furtună care s-a abătutasupra României şi deci şi asupra oraşului Timişoara.George ROCA: Într-adevăr, sumbre amintiri!Păcat! Îmi pare rău... Să alungăm tristeţea pricinuităwww.oglindaliterara.roGeorge ROCA: Consider căpregătirea dumneavoastră artisticăa evoluat în timp... şi aţi ajunssă fiţi preocupat din ce în ce maimult dans. V-aţi înscris la o şcoalăde specialitate. Aţi fost discipolulunor profesori, sau hai să le zicem,maeştrii coregrafi renumiţi. Puteţi săne daţi câteva detalii?Francisc VALKAY: Primii aniau fost neinteresanţi. A sta cu faţa laperete şi a exersa rigurozitatea paşilor afost plictisitor de cele mai multe ori. Nuam descoperit un cât de mic farmec alcuvântului „dans”. Primii ani sunt cei maigrei, mai neînsemnaţi, mai sterili, fărăa-ţi capta interesul să participi trupeştesau spiritual la pregătirea ta pentru dans.Cu toate acestea ei sunt cei care punbazele unor solide cunoştinţe pentru calitatea de balerin,de artist complex, de dansator sau creator de coregrafie.Primul meu profesor, Vasile Fonta, un cunoscutdansator al oraşului Timişoara, a fost unul dintre eleviipreferaţi ai tatălui meu, Karol Valkay. Mai târziu, după1957, când am revenit la Timişoara, am avut şansa ca la17 ani pe care îi aveam să fiu coleg de scenă cu dânsul îndestul de multe spectacole. Asta a fost perioada din 1950-1954, perioada Şcolii de coregrafie din Timişoara. Apoi, înurma unei hotărâri, s-au restructurat liceele în România,şcoala de coregrafie din Timişoara s-a desfiinţat, iarmajoritatea dintre noi am fost mutaţi la Bucureşti sau Cluj.George ROCA: Aşa aţi ajuns deci la Bucureşti...la Liceul de coregrafie. V-a plăcut capitala!? De ce nuaţi rămas acolo unde zice-se era un loc mai propicedezvoltării unei cariere artistice. Care a fost debutuldumneavoastră pe o scenă de prestigiu? În ce opereaţi dansat? Puteţi enumăra câţiva colegi?Francisc VALKAY: Etapa Bucureşti, 1954-1957, operioadă de mare sărăcie în România, a fost pentru mineca o cădere psihică. Nu vorbeam româneşte deloc, locuiamla internat. Faţă de colegii mei, toţi de familie bună, toţi lacasele lor, aveam acel handicap de provincial şi internist.Am suportat foarte multă umilinţă pentru necunoaşterealimbii române şi lipsa posibilităţii de comunicare. Dar unan mai târziu, în 1955, am avut prima mea experienţăfulminantă în dans. Fiind cooptat printre figuranţii marilorî8883

EVENIMENTPatriarhul Daniel susţineiniţiativa repatrieriirămăşiţelor pământeşti ale luiConstantin BrâncuşiAgerpresPotrivit documentului, patriarhul Daniel apreciazăeforturile pe care scriitorul le depune pentru repatrierearămăşiţelor pământeşti ale lui Brâncuşi din Franţaşi reînhumarea acestora în localitatea Hobiţa dinjudeţul Gorj şi îşi exprimă speranţa că „demersurileautorităţilor statului român vor fi încununate desucces pentru împlinirea dorinţei testamentare asculptorului şi bucuria poporului român iubitor de artă”.„Ieri am primit acest document important de la PatriarhiaRomână prin care Preafericitul Părinte Patriarh Danielbinecuvântează şi susţine repatrierea osemintelor luiConstantin Brâncuşi”, afirmă Stănchescu, caracterizândmesajul întâistătătorului BOR drept „un documentextrem de important, un semnal dat de Biserica Românăpentru poporul pe care-l păstoreşte, cât şi pentru clasapolitică românească”.Informaţia a fost confirmată de purtătorul de cuvântal Patriarhiei Române, pr. Constantin Stoica, afirmând căs-a ocupat personal de acest subiect, patriarhul fiind chiarautorul unei lucrări dedicate marelui artist, „Brâncuşi,sculptor creştin ortodox”, un omagiu pios adus memorieicelebrului sculptor român, de mult timp intrat în luminamarilor artişti ai umanităţii şi un apel la o cunoaşteremai amplă şi mai profundă a semnificaţiilor spiritualecuprinse în opera artistică a acestui fiu credincios şiînţelept al BOR.La începutul acestei luni, premierul Victor Ponta s-aîntâlnit, la Târgu-Jiu, cu scriitorul Laurian Stănchescu, celcare de mai mulţi ani a întreprins numeroase demersuripentru a aduce rămăşiţele osemintele lui Brâncuşi în Gorjşi i-a promis acestuia că Guvernul va acorda sprijin totaldemersului său.Primul ministru a declarat că Guvernul va angajaavocaţi din Paris pentru susţinerea demersului.„Procedurile sunt extrem de complicate cu statulfrancez şi eu sunt foarte hotărât ca această iniţiativăprivată pornită să o luăm la nivelul Guvernului. Guvernulva angaja o firmă de avocaţi din Franţa, din Paris, pentruca toate procedurile, va fi nevoie de o acţiune şi de odecizie a judecătorului din Paris, pentru ca rămăşiţelelui Constantin Brâncuşi să poată fi exhumate şi adusela Târgu-Jiu. O să dau o decizie în acest sens pentruSecretariatul General al Guvernului şi o să preluăm noitoate cheltuielile privind reprezentarea juridică, pentrucă sunt cheltuieli importante”, a declarat Victor Ponta.De asemenea, şeful Executivului a mai promis căîmpreună cu Consiliul Judeţean Gorj vor fi luate măsuripentru restaurarea casei sculptorului de la Hobiţa.AGERPRESspectacole de balet care s-au montat atunci la Teatrul deOperă şi Balet din Bucureşti, am avut marea şansă să fiuremarcat de maestrul Oleg Danovski care m-a distribuitimediat în spectacolul „Fântâna din Bahcisarai”. Apoil-am întâlnit pe maestrul Anton Romanovski, un eminentpedagog şi una dintre marile personalităţi ale baletuluieuropean, coleg în marea trupă a faimosul Djaghilev dela Paris.Şi astfel „m-am exprimat” mai mult dansând decâtvorbind, având şansa să fac primii paşi de începător peaceeaşi scenă, în aceleaşi spectacole cu marii dansatoriai României: Irinel Liciu, Gabriel Popescu, Puşa Niculescu,Gelu Barbu, Gheorghe Cotovelea, Valentina Massini...Gelu Barbu, venind de la Leningrad, şi simţind înflăcărareamea, s-a apropiat de mine şi cu energia sa pozitivă m-apropulsat pe primul loc în clasa de băieţi pe care o avea subconducere. Aşa am ajuns să dansez în marile spectacolede atunci, baletele „Macul roşu”, „Haiducii”, „Călin” şi chiarîn „Lacul lebedelor”, în anul 1957. Atunci i-am cunoscutpe maeştrii Vasile Marcu, Tilde Urseanu, care venind dela Moscova au reprezentat baletul sovietic transpus înRomânia. Ei au montat „Romeo şi Julieta”, o copie fidelăa realizării baletului Balşoi de la Moscova. Vasile Marcua montat mai târziu şi baletul „Don Quijote” al căruiprotagonist am fost în anii mei de glorie.Şcoala s-a terminat, iar cei 3-4 ani petrecuţi laBucureşti mi-au produs foarte multă amărăciune. În afarăde plăcerea dansului şi bucuria de a urca pe o scenă deoperă n-am avut alte satisfacţii. Şcoala mi-a lăsat un gustamar, nu mi-a oferit posibilitatea exploziei mele. Păşindînsă pe scena Operei Mari din Bucureşti, am simţit căpăşesc pe treptele de aur ale unui dom, ale unui sanctuar,iar scena devine o mare peşteră de smarald în care poţipalpa chiar cuvântul „fericire”. Niciodată n-am să uitbucuria de a dansa lângă acei mari dansatori care au făcutistoria baletului românesc. A fost o emoţie specială să măpot număra printre colegii lor de existenţă profesională şi8884 www.oglindaliterara.rospirituală. Această experienţă a adolescenţei mele m-amarcat atât de mult încât, revenind la Timişoara în anul1957, am încercat să reînnoiesc tot baletul timişorean prinprisma celor văzute, învăţate şi gândite la Bucureşti. EtapaBucureşti a anilor 1954-1957 a fost pentru mine ca şi cea aunui exilat pentru care singura şi marea bucurie era scenaOperei.Am lăsat în urmă Bucureştiul cu extraordinar defrumoase amintiri artistice, fără nici un regret, doar acelade a renunţa la cadrul artistic atât de elevat cum a fostOpera Naţională, sau Teatrul de Operă şi Balet cum senumea atunci şi care îşi păstrează şi acum măreţia şispiritul pentru care a fost clădit şi gândit... A fost un edificiuistoric pentru că odată cu construcţia lui a început mareaşi sublima istorie a repertoriului de balet românesc făuritde elitele pe care le-a avut. Acei maeştri care au învăţat înUniunea Sovietică au adus cu ei acel moment de începutfără de care nu se putea. România, până atunci, nu erapregătită cu specialişti în arta coregrafică pentru a clădiacele nume de titluri care s-au montat la Bucureşti. Perând, de la „Lacul lebedelor” al maestrului Oleg Danovski,s-a montat „Romeo şi Julieta” şi baletul „Giselle” încoregrafia maestrului Vasile Marcu, iar mai târziu „Floareade piatră”, în aceeaşi coregrafie. Toate erau adaptări alelucrărilor originale prezentate pe scena Teatrului Balşoi dinMoscova.Un asemenea edificiu, o asemenea atmosferă şi unasemenea anturaj părăsit lasă un gol pe care cu greu îlpoţi ataşa unei existenţe al unui alt început. Am revenitla Timişoara cu emoţia profundă a scenei bucureştene,cu mândria de a fi fost coleg de scenă cu Irinel Liciu şiGabriel Popescu care din păcate s-au stins din viaţă şicu experienţa acumulată alături de un ansamblu care sepregătea în trei săli de balet în care se lucra concomitentla mai multe spectacole.(continuare în nr. viitor)

ESEUCOMORILE DIN PRAFUL ARHIVELORMihai SălcuţanNICOLAE GRIGORE MIHĂESCU – NIGRIM140 de ani de la naştere şi 60 de ani de ladecesul epigramistuluiActul de naştere cu nr. 30 din 19 martie 1871 alcomunei Gura Sărăţii, judeţul Buzău, consemneazăvenirea pe lume a celui care va deveni cunoscutul poet,prozator, dramaturg, memorialist, publicist, traducător,compozitor şi, nu în ultimul rând, epigramist, NicolaeGrigore Mihăescu – NIGRIM. La cele veşnice a plecatîn ziua de 11 noiembrie 1951, la Bucureşti.La trecerea a 140 de ani de la naştere şi a 60 deani de la deces se impune omagierea acestuia şi a seface precizări referitoare la date biografice mai puţincunoscute privitoare la nume, la familie, la personalitateasa complexă, la activitatea de epigramist.Tatăl s-a numit Grigore Mihăescu şi era originardin Râmnicul Sărat. Acesta s-a mutat la Gura Sărăţii,la 20 de km de Buzău, ca urmare a arendării moşieiMusceleanu compusă din teren arabil, vie şi pădure. Aicis-a îndrăgostit de tânăra Stana (Stanca) Ilie Cârnat, cucare a avut doi copii, Nicolae şi Alexandrina. Legitimareacopiilor s-a produs după ce a divorţat şi s-a căsătorit cuStana, eveniment înregistrat prin actul de căsătorie nr.28 din 29 aprilie 1920. Abia în anul 1950, prin Decizianr. 22.965 a Comitetului Provizoriu Bucureşti, s-a produsschimbarea numelui ce l-a avut după mamă, NicolaeStana Ilie Cârnat în cel după tată, Nicolae Gr. Mihăescu- NIGRIM (de la Nicolae Grigore Mihăescu).Sora mai mică a epigramistului, MihăescuAlexandrina (1876-1895), a absolvit doar patru claseprimare. A avut înclinaţii spre poezie şi muzică (cântala flaut). De la 14 ani scria versuri, schiţe, nuvele,proze ritmate, note şi impresii, toate rămase într-unjurnal intim. Prima poezie i s-a publicat în anul 1890în „Lumea ilustrată”. După moartea prematură, frateleNicolae îi tipăreşte, în anul 1898, volumul Flori de zăpadăapreciat elogios de Nicolae Iorga, care o defineşte cape o curiozitate psihologică şi literară. În septembrie1895 Alexandru Vlahuţă publică în revista „Viaţa” unprim grupaj de versuri în cadrul articolului Un talentnecunoscut, în care este remarcat faptul că poeziilesale sunt de un lirism neîntrecut, izvorât dintr-o maresensibilitate, considerând-o un talent intuitiv, fără oconştiinţă artistică conturată. Volumul de versuri a fostretipărit în 1907, de Editura „Socec”, cu adăugarea unorlucrări inedite.După şcoala primară urmată în satul natal NicolaeGrigore Mihăescu – NIGRIM a absolvit cursurile secundarela Bucureşti şi Ploieşti, iar apoi Facultatea de litere şifilosofie din Bucureşti. La îndrumarea profesorului şimentorului său Titu Maiorescu, şi cu ajutorul acestuia,a urmat Universitatea de litere şi filosofie din Bruxelles,obţinând titlul de doctor în filosofie şi litere. Devine apoidiplomat în ştiinţe sociale de la Ecole des Hautes Etudesdin Paris. Sprijinit de buzoianul C.C. Arion şi de SpiruHaret a urmat şi Facultatea de sociologie şi filosofie dinParis, obţinând titlul de doctor în ştiinţe sociale şi politice.Precizăm că Spiru Haret era căsătorit din anul 1883 cubuzoianca Ana Popescu, fiica pitarului Ghiţă Popescu(Popa) din Lipia, comună vecină cu Gura Sărăţii.Pregătirea şi competenţele sale au condus laalegerea ca membru al mai multor societăţi culturalştiinţificedin ţară şi din străinătate: Societatea oamenilorde litere din Londra, Societatea de sociologie din Paris(din 1900), Societatea Thomas Hardy (din 1915),Societatea Prietenii istoriei literare, Institutul americanal uniunii arta şi istoria naţională, fiind membru fondatoral Societăţii Anglo-Române din Bucureşti. A fost,deasemenea, vicepreşedinte al Federaţiei Economice şial Frontului Economic, inspector domenial şi deputat.A funcţionat ca profesor de Limba şi literaturaromână la Casele Polyglotte din Bruxelles (1896),profesor de Istorie şi Limba franceză la gimnaziul dinRâmnicu Vâlcea (1897-1898) şi la liceul „Sfinţii Petru şiPavel” din Ploieşti (1898-1900), profesor suplinitor delimba engleză la liceul „B.P. Haşdeu” din Buzău (1920-1921) şi profesor la Râmnicul Sărat (1923-1924).După studii de specializare în sociologie la Paris şiLondra a revenit în ţară, retrăgându-se la Gura Sărăţiipentru a administra averea rămasă de la tatăl său.Într-un prim mariaj a fost căsătorit cu fiica unuifuncţionar din Monteoru, din care a rezultat o fată,Elena. A divorţat şi s-a recăsătorit la vârsta de 50 deani cu Maria, care avea 20 de ani (decedată în anul1981), fiica magistratului C. Georgescu, proprietar decasă şi terenuri la Gura Sărăţii, cu care a avut trei copii:Carmen, căsătorită Savu, care a divorţat şi s-a stabilitîn Germania, Vladimir şi Yarodara. Aceasta din urmă(30.03.1924, Buzău – noiembrie 1999, Bucureşti), a fostactriţă, pictoriţă, memorialistă şi epigramistă.Fiul, Vladimir Nigrim (21.06.1921, Gura Sărăţii -11.09.1972, Bucureşti), medic ginecolog (MaternitateaPolizu, Sinaia, Braşov), are două fiice, Laura şi Maura,care trăiesc în străinătate. Recăsătorit la Braşov cu AnaLeu, ajunsă cântăreaţă de operă la Teatrul muzical dinBraşov, cu un premiu la Paris, mai are o fiică, Dana,pianistă, doctor în muzicologie, care se află la New York.Nigrim a editat şi condus revistele „Intim”, „CarmenSylva” şi „Viaţa Nouă”, a înfiinţat şi condus la Buzău ziarulconservator „Ordinea” (1905-1908).Semnând cu propriul nume dar şi sub pseudonimeleRaoul de Mont-Doré, Semper, Un buzoian, a colaboratcu poezii, nuvele, poeme în proză, poveşti pentru copii,studii literare, fabule, epigrame, articole de pedagogie,lingvistică şi igenă socială, la un număr impresionant depublicaţii din ţară, Franţa, Anglia şi SUA.A fost un literat de talent, autor a numeroaselucrări originale: poezie (Astrale, 1901), carte pentrucopii (Zmeul, 1925), nuvele (Din grozăviile Parisului şiCovorul fermecat, 1912), romane (În apele oglinzilor,1940), piese de teatru (L’aveau, 1906, Sistemul meu,1909, Bogdan, în colaborare, 1938), memorialistică(Londra şi Constantinopol, 1906), fiind şi compozitorul a72 de lucrări muzicale diverse.Era un conferenţiar telentat (Ce zice englezul despreromân, 1908, Program şi civilizaţie, Drumul ideal, 1923-1924), un foarte bun traducător din limbile franceză şiengleză, lista traducerilor fiind foarte lungă.A devenit membru al Societăţii Scriitorilor Românila 1 ianuarie 1931 iar în anul 1949, considerat moşier,proprietar a 15 ha de vie la Gura Sărăţii, a fost radiat dinrândul membrilor acesteiaÎn anul 1949, prevenit de un consătean care l-aanunţat că urmează a fi expropriat şi trimis cu domiciliuforţat la Câmpulung Muscel, se refugiază la familiaPâslaru şi, a doua zi, pleacă la Bucureşti. Acesta a fostmomentul în care au dispărut fără urmă numeroasemanuscrise de valoare.A fost prieten cu poetul Oreste, pe care l-a găzduitmultă vreme la Gura Sărăţii în perioada în care acestaera bolnav de plămâni, cu sculptorul Ştefan Baraschi,care l-a iniţiat în sculptură. Sub această îndrumare arealizat Capul lui Octavian Goga, Cap de evreu şi maimulte măşti din gips şi bronz.Gloria şi dăinuirea literară i-au asigurat-o epigrama,fiind inclus în toate antologiile de gen. Cincinat Pavelescu,fără a-i fi cunoscut vreodată numele adevărat, s-a duelatcu Nigrim, consacrându-l ca adversar de aceeaşi talie.Dacă nu l-ar fi apreciat ca pe un egal, marele Cincinatnu ar fi întreţinut o îndelungată şi răsunătoare luptăepigramatică cu Nigrim. Tudor Măinescu a publicat întrunvolum duelul celor doi, dar foarte multe dintre catreneau fost pierdute. În postfaţa volumului Cei trei magnifici– Cincinat, Ion şi Mircea - Pavelescu, îngrijit de GeorgeCorbu, George Zarafu şi Mihai Sălcuţan, Editura Rafet,Râmnicul Sărat, 2002, George Corbu subliniază că duelulCincinat-Nigrim este cel de al doilea, antologic, duelepigramatic din literatura română, după cel cunoscutsub denominaţiunea „Cazul Cuza”. Menţionând că atâtCincinat cât şi fratele său Ion (care a trăit şi a decedat laRm. Sărat) îşi datorează unele dintre cele mai savuroaseîwww.oglindaliterara.ro8885

CRONICĂCA APA DE IZVORNu rareori vin din partea românilorstabiliţi în străinătate dovezi că nu şi-auuitat locurile natale şi că păstrează încontinuare legături temeinice cu limba,cultura şi idealurile poporului în sânulcăruia s-au născut. Pentru poeţi e chiarmai uşor să comunice întrucât mesajeleversului au şansa să se exprime într-unalgoritm al sensibilităţii care, de multe ori,nici nu are nevoie de prea multe cuvinte.În speţă, ne referim la un buchetde poezii intitulat „Spre ţărmul liniştit”al cărui autoare este Gherghina Tofan,stabilită de mai multă vreme în oraşulTorino (Italia), locul său de baştină fiindoraşul Măcin, judeţul Tulcea. Calitateaşi fluenţa strofelor sale sunt o dovadăcă autoarea păstrează încă nealteratăcapacitatea de a vorbi şi crea în româneşte,fără a acuza influenţe notabile din limbaitaliană.Gherghina Tofan nu este însă laprimele sale încercări literare. Înainte de ane oferi recentul ei manuscris ea a tipărit oaltă carte de poezie, „Cerul de acasă”, îndouă ediţii, ceea ce înseamnă că interesulcititorilor săi a fost destul de mare. Enecesar să precizăm din capul locului căpoezia Gherghinei Tofan nu se bazează pevreuna din noile orientări ale curentelormoderniste sau postmoderniste. Versurilesale sunt clare şi accesibile tuturoriubitorilor de poezie, sinceritatea emoţieişi atotputernicia credinţei sunt evidente şiele sunt prezentate fără echivoc. Mesajul,chiar atunci când pare mai simplu,chiar imprevizibil, nu este un mesaj decircumstanţă, ci exprimă întotdeauna osinceră şi neclintită convingere: „Suntpumn de humă în care-ai pus suflare / Şiatâteaalte daruri sfinte, / Le-am risipitcu-a mea neascultare / De-al Tău Cuvântşi legea Ta, Părinte. „ (Sunt pumn dehumă).După cum reiese şi din alte poezii,pentru Gherghina Tofan ca şi pentrumulţi alţi artişti, puterea logosului stăîn iubire nu doar faţă de Atotputernicul,ci şi faţă de alţi semeni ai noştri, începândcu iubirea faţă de proprii noştri părinţi.Această nuanţare a sentimentului estenumită de autoare, omenie. „Unde-i,Doamne, omenia?! / Când mama-mpărţeafelia / Şi cu buni, dar şi cu răi / Că ştiacă-s toţi ai Tăi.” (Cântec de pribegie).Plecată demult din patrie şi nicidecumînstrăinată, Gherghina Tofan se dovedeştea fi nu doar o observatoare neliniştită şiînţelegătoare, ci şi o fiinţă care pune lasuflet toate nevoile şi speranţele neamuluisău: „Cu privirea curată, sfioasă / Şimâini lucrătoare mereu, / Aduc, poate ceamai frumoasă / Cinstire neamului meu.”Viorel Dinescu(Cerul de-acasă). Versuri onorabile,în orice caz, care nu se referă, poate, lafervoarea unor ode sau imnuri, dar prinbuna lor intenţionalitate sunt superioareacelor stanţe ticăloase pe care anumiţi„pseudoelitişti” le fabrică întru denigrareaşi înjosirea propriei lor naţii. GherghinaTofan, deşi la distanţă, a sesizat ea însăşimişculaţiile defăimătorilor şi nu ezită,într-o poezie dedicată lui Grigore Vieru,să pomenească de toate temerile saleîn legătură cu viitorul neamului: „ Şicelor mari şi celor mici, / L-a spus la toţideopotrivă; / A plâns în viaţa de-aici /Văzându-şi neamu-n derivă.” (Cuvântul).Într-adevăr, Grigore Vieru şi alţii ca el,merită să fie amintit, omagiat şi luat dreptcălăuză sigură. Să poată fi poezia un scutde apărare împotriva demolatorilor? Arevreo şansă poeta Gherghina Tofan să sefacă auzită în acest vacarm de injurii? Areun rost şi încă unul important şi, credemnoi, invincibil, fiindcă scrie după puterilesale, sub scutul credinţei în Dumnezeu şiîn neamul românesc.Prin poezia ei, plină de candoareşi sinceritate, Gherghina Tofan esteun soldat sigur în lupta noastră pentrusupravieţuire.epigrame lui Nigrim, George Corbu, în aceeaşi postfaţă,îl consideră pe acesta din urmă muză inspiratoare,remarcând că datorită marelui prestigiu al confruntăriiepigramatice dintre cei doi George Topârceanu a parodiatîntr-un mod strălucit celebrul duel.Cincinat Pavelescu, la şezătorile literare organizatela Buzău, Focşani, Râmnicul Sărat (unde în anii 1899 şi1905 a fost judecător), a improvizat numeroase catrenece l-au avut ca ţintă pe Nigrim. În casa prozatoareiConstanţa Marino-Moscu, stabilită la Buzău în anul 1898,de faţă fiind Hortensia Papadat-Bengescu, a scris treiepigrame:Oraşului BuzăuO fabuloasă ascensiuneÎţi e destinul – toţi o ştim –Dar îţi păstrăm compasiuneCă-ntre poeţi ai pe Nigrim.BuzoienilorPoeţii noştrii-s renumiţi,În fruntea lor e Cârlova,Dar din păcate ispăşiţiLui Nigrim citindu-i slova.***Cu Nigrim într-un duelE neloial să lupt cândva.Floreta mea e de oţelPe când a lui... de mucava.Nigrim a fost ignorat pe nedrept, deşi a fost o figurăinteresantă a vieţii literare, iar ca epigramist a jucat unrol semnificativ în menţinerea epigramei în actualitatealiterară. O explicaţie ar fi faptul că a trăit mai mult solitar,independent în opinii şi atitudini, profilul său spiritual şiscriitoricesc nefiind cunoscut în cercuri largi.În semn de recunoaştere a talentului şi valorii sale,Cenaclul „George Călinescu” din Bucureşti a organizatsimpozionul Omagiu Nigrim – 100 de ani de la naştere,Şerban Cioculescu vorbind despre personalitatea şi operasa.Casa municipală de cultură din Buzău a organizatla 13.02.1975 evocarea Omagiu Nigrim la care auparticipat, printre alţii, actriţa Yarodara Nigrim, actorulPaul Ioachim, Romulus Vulpescu şi confratele nostru debreaslă George Zarafu. La 125 de ani de la naştere afost omagiat la Muzeul Literaturii Române şi la Bibliotecajudeţeană „V.Voiculescu” din Buzău, care i-a publicatîn anul 1998 un text inedit (perioada 5.12.1913 -15.12.1921) referitor la întâmplări de la Paris şi GuraSărăţii, oferit de Yarodara Nigrim.Cinstind, la rândul nostru, pe marele înaintaş,îndeplinim o datorie de onoare dar şi una de suflet.VICEPREŞEDINTELE UNIUNIIEPIGRAMIŞTILOR DIN ROMÂNIAMihai Sălcuţan8886 www.oglindaliterara.ro

POEZIE[1] MAMA CU MARGARETE(fiicei mele Olivia)Mama îţi va punepe frunteo margaretăalbă, cochetăpetale să curgăpe gânduri, pe mâiniCa strălucireaunei minuniŞi va pluti cu tinepe cerul Planetei Divine.[2] AMINTIREO vară întreagă am alergatprintre căpiţele cu fânSuiau furnicile pe genele noastreNi se împleteau mâinile cu muguriiŞi ne spălam cu rouă şilacrimi albastre.O vară întreagă am mirosit a fânproaspăt cosit şi a flori.Nu mai eram trişti şi muritori![3] UNDE AI PLECAT?(fratelui meu Ionică)Din izvorul nemuririiCurge apa liniştitEl ca o petală albăEa ca pânza de argint.Cresc stejarii şi vor creşteCaii zburdă în amurgPeste paşii tăi IoaneFrunze destrămate plâng.Vine iar mireasa-n valeFlori s-aducă pentru mineNumai el e ca o creangămlădioasă şi subţire![4] ÎN LUMINĂCând a fost să vin pe lumeŞi din vis m-am deşteptatTe-am văzut întâi pe tineÎn lumina ce mi-ai dat.Întind mâna şi obrajiiŢi-s un foc ce nu s-a stinsŞi-ai albit aşa de tareParcă-ai fi un vişin nins.Cum să pleci aşa departe?Nu s-aude când mă chemi_Îţi scriu numele pe-o carteSă treci tânără prin vremi.MargaretaCHIURLEAPOEME BILINGVE[1] MOTHER WITH DAISIES( to my daughter Olivia)Mom will placea daisyon your foreheada white, pretty daisypetals will flowon thoughts, on armsLike the sparkleof a miracleAnd it will float with youon the sky of the Divine Planet.[2] MEMORYA whole summer we ranthrough the haystacksThe ants would climb on our eyelashesOur hands woven with budsAnd we would wash ourselves with dewand blue tears.An entire summer we smelled likefreshly cuthay and flowers.We weren’t sad and mortal anymore![3] WHWRE DID YOU GO?(to my brother Ionica)From the spring of life eternalWater flows at quiet paceHe – alike to a white petalShe – just like a silver lace.Oak trees grow and will keep growingHorses romping in the duskIon, in your footsteps layShredded leaves weeping in muskTo the valley she returns,Bride, to bring me flowersHe alone is like a branch,Willowy and fragile![4] THE LIGHTIn this realm when I first steppedLeaving dream and sleep behindYou’re the one my eyes first metOver me your light so shined.I reach out — your cheeksCast an ever glowing flameYou’re so pale, so whiteCherry tree snow overcame.You can’t leave for lands afarI won’t hear you calling meSo that time’s door stays ajarOn a book I’ll write your nameGabrielaGenTIana GROZAHAIKUZbor de pescăruşiînamurg pe falezănici urme de paşiCules de gutuiprimulan fără mamaplecată de-aiciLungi şiruri de ciorităind cale prinburniţăzboară niciundeLeandrul buniciiluminafulgeruluifoarte aproapeDupă furtunăprintre crinii în floaresingur motanulMiez de Cireşarpeturla bisericiipoposind îngeriCântec de greiercaptiv într-o lacrimătainaunei nopţiO crizantemăîn cerdacul veriivesteşte toamnaBruma toamnei picteazăpe ram de migdalsoare auriuParfum de gutuipedrum alaiulcu mirii în fruntePăianjeni târziiţes vălul toamneiîn bolta de viţăCiorchini de strugurizemuiesc printre frunzevrăjiletoamneiMarea Norduluicreastavaluluirăsturnată-n adâncuriFire de iarbăîn furca ţăranuluiîndatăşi toamnaNucile căzândlângă casa buniciililieciîn zigzagCeaţa ascundefrunzişul molizilorcâtesuspine!Chenare de fumvitraliide toamnăsub paşii ariciuluiClopotul mânăstiriialungă pe dealurme de ceaţăPloaie căzutăpe gutui uitateîntre frunze târzii.....................................www.oglindaliterara.ro8887

CRITICĂExerciţii de hermeneutică a Erosului ca ficţiunelirică: Repere ale discursului îndrăgostit în volumulLacrima iubirii de Gheorghe Andrei NeaguIubirea – ca plenitudine afectivă, ca experienţăgnoseologică vitală sau ca transcendere a limitelor lumiişi ale sinelui – constituie un eveniment fundamental îndevenirea ontologică 1 a omului, în coagularea şi evoluţiafiinţei sale spirituale. Transformarea iubirii în obiect alreflecţiei poetice (în ultima instanţă, în obiect estetic) printranslatarea sentimentului din planul realului în planulscriptural este treapta superioară a experienţei erotice,reconfigurând relaţia binară eu – tu/celălalt prin adăugareaunui terţ: textul/discursul/logosul. Verbalizarea şi maiales transcrierea/textualizarea iubirii sunt gesturi de (re)generare, ordonare şi potenţare a sentimentului ce îşirevelează astfel esenţele. Întruparea iubirii în Logos conferăadevărata plenitudine a Iubirii, îi dezvăluie dimensiuneaabsolută, aşa cum sugerează Ion Militaru într-o lucrare 2 încare acesta pare să îşi propună să circumscrie o întreagăerotologie 3 , o complexă teorie a Erosului derivată dinanalizarea unor texte devenite arhetipale din literaturauniversală:„Sentimentul nu este încă iubirea. Abia atunci când,integrat logosului, adică puterii verbului şi exprimării, eleste adevărul,Erosul regăsindu-se în el, ştiut fiind că niciun zeu, cu atât mai puţin Eros, nu este lipsit de capacitateacomunicării”.Volumul Lacrima iubirii de Gheorghe Andrei Neaguse nutreşte din substanţa Erosului şi a Logosului, textul şitrăirile sufleteşti amplificându-se, valorizându-se reciproc,într-un proces creator aşezat sub semnul unei dubleîndrăgostiri: de Iubire şi de Poezie. Volumul reuneştemeditaţii lirice pe tema iubirii, conturând o psihologie şio filozofie a acestui sentiment care angajează deopotrivăraţiunea, sufletul şi trupul. Sugestia degajată de lecturaunitară a volumului este aceea că Erosul se manifestă cafenomen complex, deschis permanent prin variate nuanţesufleteşti, prin metamorfozele relaţiei dintre îndrăgostitşi iubita sa, prin alternarea diverselor moduri de a trăi/savura, de a dori, de a rememora/regreta, de a gândi – şi,sumativ, de a poetiza – iubirea.Pentru îndrăgostitul rafinat, experienţa eroticăînglobează gestul reflexiv, meditaţia asupra realităţilor iubirii,realităţi polimorfe, ce sunt uneori profund subiectivizate –marcate/insolitate de o trăire strict individuală, purtânddeci amprenta egoului, iar alteori, capătă valenţe transsubiective– asimilându-se unor adevăruri recognoscibile,acceptate, confirmate cu o atitudine empatică de cătreorice îndrăgostit autentic, fiind, deci, legitimate de cătrealter. Discursul îndrăgostit pe care îl propun textele dinvolumul „Lacrima iubirii”, rod al interiorizării reflexive şipoetice a Erosului, vorbeşte despre cuplul împlinit saudestrămat, despre aşteptări/despărţiri şi „nuntire”/uniune,despre visuri/speranţe şi eşecuri/dezamăgiri, trup şi suflet,absenţă şi prezenţă, identitate şi alteritate.În viziunea lui Gheorghe Andrei Neagu, iubireapune în joc adevărurile trupului îndrăgostit- contorsionatşi mântuit de pasiune, confesiunile incandescente alesufletului îndrăgostit- marcat de visuri şi eşecuri, aforismelemetaforice ale raţiunii îndrăgostite- ce meditează asuprabizarei relaţii angajate între eul şi tuul ce se află sub semnulErosului:„Iar trupul tău – un lujer frânt,În mâna mea, hoinară, mută,Se risipea tăcut în vânt.” (Lujer frânt)„Din lunga noastră revenireS-a răsturnat cu murmure grăbiteUn AnotimpDe năzuinţe risipite.” (Treceri)„Tu ai fost întotdeauna euIar eu am fost tu.” (Conjugarea Pisicilor)Poeziile circumscriu panorama unei conştiinţeîndrăgostite, care oscilează între voluptăţile împliniriierotice şi melancolia eşecului amoros:„Ne-am întâlnit din nouTu, noaptea înstelată,8888 www.oglindaliterara.roEu, cerul plumburiu…Şi-n ochii tăi de fatăM-am prăbuşit de viu.” (Noi)„Mai aştept, mai rog, maisper,Să te-aducă gândulŞi părerea că exişti.Când suntem atât de triştiParcul plânsul şi-l amână.”(Parcul)Iubirea trăită plenarpresupune părăsirea propriei fiinţeşi fiinţarea în celălalt („Şi-n ochii tăide fată/ M-am prăbuşit de viu.”), oformă a de-corporalizării, a ieşiriidin graniţele propriului trup/egoşi de reîntrupare în celălalt, careflex al uniunii desăvârşite dintresubiectul îndrăgostit şi obiectulAna-MariaCornilă -Noroceaiubit. Versurile lui Gheorghe Andrei Neagu reformulează înmanieră poetică un adevăr constatat de Ortega y Gasset înstudiile sale dedicate iubirii în care defineşte esenţa acestuisentiment tocmai prin gestul reflex al părăsirii de sine, almigrării către celălalt: „ În actul de a iubi, părăsim liniştea şirepausul din lăuntrul nostru şi emigrăm virtualmente cătreobiect. Şi această stare perpetuă de emigrare înseamnă aiubi.” 4 Iubirea eşuată, pe de altă parte, implică fantasmeleprezenţei („Să te-aducă gândul/Şi părerea că exişti.”),dorinţa/speranţa/iluzia că fiinţa iubită nu este absentă, căîntreaga existenţă a îndrăgostitului nu a fost vidată printr-otulburătoare absenţă. Astfel, versurile trimit la o realitatesufletească circumscrisă de sentimentul de dragoste pecare o notează acelaşi Ortega y Gasset, cel care vorbeştedespre un gen de iubire în care „o fiinţă rămâne ataşatăo dată pentru totdeauna şi total altei fiinţe într-un felde altoire metafizică”, o iubire autentică în care distanţaspaţială nu suprimă proximitatea sufletească întreţinutăde amintiri, visuri, fantasme: „Acesta e simptomul supremal adevăratei iubiri: a fi alături de obiectul iubit, într-uncontact şi o proximitate mai profunde decât cele spaţiale.” 4Textele lui Gheorghe Andrei Neagu definesc metaforicnatura iubirii sau a femeii iubite. Astfel, iubirea are „paşide cucută” (Rătăciri) – sentimentul fiind un autenticpharmakon, leac şi otravă, viaţă şi moarte, în timp ce iubitacapătă statutul unei entităţi supreme, ce deţine putereaabsolută asupra îndrăgostitului: „să-mi fii stăpână, zeu,viaţă.” (Nopţile mele). De asemenea, poezia pune în jocindecidabilele (cu un termen al lui Jacques Derrida) iubirii,acele opoziţii care conferă o stare de nedeterminare, o situareîntr-un interval al dublei posibilităţi, al unei suspendăriontologice între contrarii (virtuale sau actualizate):„Să o conving că suntemCând demoni, când sfinţi” (Lacrima iubirii)„Mă vrei minciună? Adevăr?”(Inadvertenţe)Iubirea capătă dimensiuni cosmice , sufletul îndrăgostitdilatându-se atât cât să cuprindă vastitatea cerului:„Că astăzi este zi de dorCând cerul răsturnat în mineMă îndeamnă să te aştept.”(Ultima zi)Cel ce iubeşte stabileşte o relaţie de empatie, decomuniune cu natura înconjurătoare, identificându-se înipostază vegetală sau proiectând fericirea erotică resimţităasupra lumii înconjurătoare, care înfloreşte sub semnuliubirii împlinite:„E toamnă, iubito, şi suntCopacul cu verdele-n beznă.”(Ruga de toamnă)„Tu râzi şi-n jurA înflorit câmpia toată”(Primăvara)Sentimentul erotic este în acelaşi timp căutareî

OCHII ISTANBULULUIFILTRÂNDUNIVERSUL EMOȚIONALCarmen FocşaOri de câte ori mi-e dat să citesc o poezietradusă în limba română, prima întrebare la care miaşdori un răspuns este cât se pierde prin traducereşi cum aş putea să identific măsura efortului şicalităţii traducătorului, dar şi substanţa traduceriitextului original. Mă aflu în fața unui volum, „OchiiIstanbulului”(editura Ramuri 2012) – Traducere,Niculina Oprea- aparţinând unei poete din Turcia,Ayten Mutlu, prilej de a constata, cu părere de rău,că literatura turcă, în gerenral, este destul de timidreprezentată în ţara noastră. Acest aspect are, însă, şio parte pozitivă: de a aprecia poezia pentru ea însăşi,fără avantajul, sau, dimpotrivă, dezavantajul uneicomparaţii.„Să mergem” este poemul care deschidevolumul. Intensitatea sentimentului erotic trimitespre contopirea cu imaterialul, diafanul. Cu acealume abstractă în care se reflectă „dorinţa tot maiapăsătoare a potecilor/ din strigătul sângelui”.Indemnul vizează pătrunderea într-o lume interioară„… până la punctul de intersecţie al stelelor/ deasuprahărţii astronomice”. Întrebarea, evident retorică, dinCRITICĂfinal, „…unde dispărem?” conţine, de fapt, aspiraţiaspre permanenţa ţărilor, a căror dispariţie echivaleazănon- existenţa umană.Peisajul citadin, marcat de o cromatică dură„luna albastră”, „luminile roşii”, „pisică gri” devineexpresia unei ambianţe spirituale în care singurătăţilese regăsesc, se contopesc, devin exponent al uneicolectivităţi, astfel spus, descrie traiectoria uneideveniri: „tu şi eu/ eu şi tu/ mână în mână/ evadânddintr-o singurătate copleşitoare/ ajungem la o gloatăsinguratică”(„Suntem pierduţi în noi înşine”). Poemeleconţin adesea versuri cu ponderea unor maxime: „Viaţaintră pe uşi cunoscute şi deschide/ iubiri necunoscute”(„Șuierat de şarpe”). Luna- element cosmic purtătorde ample semnificaţii în lumea orientală, este definităca fiind „un magician singuratic/ ce-şi poartă luminaîn inimă” (Luna în Orientul Mijlociu”). Marile repereale vechii metropole evocate în text, şi, deopotrivă,detaliile materiale ale cotidianului, alcătuiescnostalgiile unui timp trecut dar şi tristeţea luminoasăa prezentului: „vino/ chiar dacă te-ai îndepărtat/ chiardacă nu mai eşti singur/ vino cât încă te mai aştept/(„Ochii Istanbulului”). Regăsim, în poezia lui AytenMutlu, ecouri din profunzimile neliniştitoare ale luiBlaga şi, în egală măsură, feminitatea şi senzualitatea– ca mod de a recepta lumea - amintind de lirica AneiBlandiana. Constat că, datorită traducerii NiculineiOprea – ea însăşi poetă / poezia lui Aylen Mutlu seînscrie în universitate – ceea ce demonstrează cămarile teme ale poeziei, în general, rezonează la felde grav prin filtrul sensibilităţii creatoare. Dealtfelşi autorul prefeţei, Mircea Bârsilă, remarcă:„ …poemele din „Ochii Istanbulului” impresionează prindramatismul trăirilor interioare, de care depinde, înprincipiu, marea poezie…”a perechii androginice, deziderat al formării cupluluidesăvârşit, intuiţie a nevoii vitale de celălalt:„Cine zboarăSă-ţi alunge grijile (…)Cine aleargă să-ţi sărute urmeleC-o buză în raiŞi alta în iad?”(Nimeni)„ Cu cine-mi înfloreşte timpulCând universul moare trist în mine?Cu cine să-mi usuc de ploidurerea gândului in doi[…]te aştept la poarta măriiîn visul meu curat.”(Marea de cuvinte)Relaţia de iubire instituie un raport întreeu şi celălalt, între identitatea îndrăgostituluişi alteritatea fiinţei iubite; cel care iubeşte îşidefineşte substanţa cea mai intimă a euluiprin integrarea alterului, printr-un proces detransfer identitar pus sub semnul împlinirii/comuniunii erotice:„Tu ai fost întotdeauna euIar eu am fost tu.”(Conjugarea pisicilor)Versurile pot fi citite în dublă cheie:pozitivă sau negativă. Raportând secvenţa la sensurilede suprafaţă ale macrotextului din care face parte,se realizează un sens pozitiv, vizând etapa iniţială,edenică, a iubirii, sentiment care generează identitatea/omogenitatea perfectă prin transferul-inversiune al eurilorîndrăgostite. La o relectură a secvenţelor poetice, sensurilemicrotextului se pot reformula în cheie negativă (încălcândlitera macrotextului, dar conservându-i în ultimă instanţăspiritul): simbioza iniţială dintre eu şi tu se destramă prinînstrăinare, prin întoarcerea fiecărui îndrăgostit la propriuleu, astfel încât iubita îşi redobândeşte eul (Tu eşti eu, tuai redevenit eul tău), iar îndrăgostitul conştientizează căfemeia iubită nu îl mai percepe drept eul ei, ci îl priveşte cape un simplu şi străin „tu” (Eu am devenit tu, diferit de eultău). „Eu” şi „tu” şi-au recăpătat o nefericită independenţăşi o radicală delimitare reciprocă în momentul în care,epuizată, iubirea a adormit.www.oglindaliterara.roErosul şi creaţia sunt instanţe consubstanţiale, iubireaavând, prin excelenţă, virtuţi creatoare. Absenţa iubitei(sau a muzei) produce o criză a fecundităţii poetice, oiarnă a spiritului creator, aflat în aşteptarea primăveriiregeneratoare a iubirii:„Ce tristă-i coala sub zăpadă.(…)Când pleciŞi coala-i goalăAşteptă să te-ntorci,Să faci din ea grădină.”(Neant)Discursul liric al volumului scris deGheorghe Andrei Neagu este subîntins, aşacum anticipează şi titlul , de ceea ce CălinTeutişan numeşte „combustie amoroasă” 5 ,sentimentul ardent de iubire ca stare de graţiea fiinţei umane , indiferent de ipostaza în carese actualizează: împlinire sau eşec. Poeziilecuprinse în Lacrima iubirii reiau postulatul uneigeneze reciproce a Erosului şi a Logosului:discursul îndrăgostit se naşte din plenitudineaşi autenticitatea iubirii care se exteriorizeazăprin verbalizare, în timp ce iubirea este (re)generată prin discursul îndrăgostit ce seîntoarce potenţator asupra interiorităţii. Astfel,lirica de dragoste re-corporalizează Erosul, care nu se maiîntrupează doar în făptura de carne, palpabilă, a omuluiîndrăgostit/a fiinţei iubite, ci şi în corpul diafan, de sensurişi afecte, al cuvântului şi al textului poetic.______________1 Călin Teutişan – Eros şi reprezentare. Convenţii alepoeziei erotice româneşti,Ed.Paralela 452 Ion Militaru – Abstracţia iubirii. Încercare de erodicee,Ed.Academiei3 Termen utilizat de Mihaela Ursa în studiul său, intitulatEroticon. Tratat despre ficţiunea amoroasă ,Ed.CarteaRomânească4 Ortega y Gasset- Studii despre iubire, ed. Humanitas5 Călin Teutişan – op. cit.8889

BREVIARPrima oară, fără zâmbet –DAN MIHAI LUTIC...Dan Lupescu(urmare din numărul anterior)...Aş fi vrut să spun, în semn de preţuire şi de adio,câteva cuvinte, în numele Comitetului director al UZPR, dar...mă pierd în vălmăşagul de trăiri şi gânduri, în stupefacţia căpărintele a dispărut instantaneu, fără să facă nicio referirela Dan Mihai Lutic, fără să întrebe dacă vreunul dintre cei ceconstituiau îndoliata adunare vrea să dea glas unui necrolog.Fără colivă şi fără „Veşnica pomenire”...Lume grăbită, lume fără noimă, lume uitată deDumnezeu...Unicul cioclu prezent începe să arunce, învârtoşat, culopata, pământ în groapă. Lucrează repede. Şi el se grăbeşte...Cât ai clipi, aproape jumătate din pământ se reîntoarce deacolo de unde fusese scos.Gheorghe Brătescu insistă să aruncăm şi noi, prieteniidin conducerea Uniunii Ziariştilor Profesionişti, veniţi dinCraiova, bulgări de pământ. Eu o fac aproape cu mirare,ca în transă, înfrigurat, deşi soarele pripeşte. Atât de taredogoreşte soarele încât, după aceea, îmi scot pardesiul negru,luat direct peste cămaşă. Sacoul negru dormitează în maşină.Speram să revin şi să-l iau, după ce ducem coroana, dar...Groparul mai face o pauză fulgerătoare, ne asigură căva avea el grijă de tot, inclusiv de a aşeza coroana noastră,singura – din partea prietenilor de la Revista Lamura şiDirecţia pentru Cultură şi Patrimoniu Naţional a judeţului Dolj–, deasupra mormântului, la final.Tăinuim câteva minute cu soţia răposatului şi cu fiulacestuia, Vlad, cu Gheorghe Brătescu şi cu Mircea Irimioiu.Cel din urmă dispare, după care apare într-o limuzină Hiundai,de clasă mare, coboară geamul şi-l zoreşte pe Brătescu,întrebându-l dacă merge cu el.Repetăm cuvintele de condoleanţe şi de îmbărbătare,pentru Doamna Jeanine şi pentru Vlad, şi luăm drumul casei,spre Craiova, de astă-dată prin Câmpina, Ploieşti, Târgovişte.Prietenul Romulus Turbatu, în convalescenţă dupăoperaţia de acum aproape două luni, ne repetă regretul pentrudispariţia instantanee a lui Dan Mihai Lutic şi mărturiseştemulţumirea că am putut fi prezenţi. Ne văzusem, tustrei, pe 31august, la manifestarea de la Muzeul Naţional George Enescudin Bucureşti: lansarea volumului „CONCORDIA. Portret din 5închipuiri” de Mihai Miltiade Nenoiu.Cea mai recentă dată vorbisem cu Dan pe 6 octombrie,când îmi spusese la telefon că se află în tren, în drum spreBreaza. Pe 1 noiembrie a împlinit 74 de ani, iar la numai patruzile m-a sunat fiul său, Vlad, trăznindu-mă cu vestea că tatălsău, Dan Mihai Lutic, s-a dus...Acum, eu mă declar împăcat sufleteşte, deşi sunt blocatîn stupefacţia generată de dispariţia parcă halucinantă a luiDan Mihai Lutic – licenţiat în ştiinţe matematice, redactor larevista Ştiinţă şi tehnică, 17 ani secretar executiv al UniuniiZiariştilor Profesionişti din România, familist desăvârşit,mândru de soţia şi de cei trei copii ai lor, camarad de nădejde,cu o molipsitoare vocaţie a prieteniei.Realizez că, azi, 5 noiembrie 2012, în cimitirul dela Breaza, este prima oară când Dan Mihai Lutic – blândulbucovinean pentru care jovialitatea era o stare de spirit,profesor de matematică, la începutul carierei profesionale,vreo opt ani, în Filipeştii de Pădure (judeţul Prahova), la doipaşi de casa bătrânească – nu ne-a întâmpinat cu zâmbetulpe chip şi cu acea lumină generoasă, degajată de întreaga safiinţă.Secretar general executiv sub cinci preşedinţi – SergiuAndon, Romeo Nădăşan, Horia Alexandrescu, OctavianŞtireanu, Mihai Miron -, Dan Mihai Lutic a ţinut spatele UniuniiZiariştilor Profesionişti răstimp de 17 ani.Dincolo de căldura colegialităţii şi prieteniei dezinteresate,fiinţa lui Dan Mihai Lutic şi faptele sale, totdeauna benefice,altruiste, se întemeiau pe o evidentă rigoare de matematician,pe ordinea lăuntrică şi logica impecabilă, de discipol al luiAristotel, Arhimede şi Thales din Milet, pe spiritul românesc şiirefragabila sa prospeţime sufletească.8890 www.oglindaliterara.roDespredezavantajelepopularității: cazulSergiu NicolaescuÎn ultimul ans-au dus spre zări mailiniștite, o sumedenie demari creatori. Presa aconsemnat plecarea cudiscreție, indiferență, oricu timiditate. Rareori,cu reverența/pioșenianecesară.Moartea controversatuluiSergiu Nicolaescuînsă, a stîrnit chiarscandal. Nu mă gîndescdoar la detractorii lui,care au adus argumente.Bogdan UlmuNu mi-a plăcut nici gestul lui Nicu Covaci carel-a făcut hoț, chiar în ziua în care murise,ori la comentariul cam veninos, parcă, al luiC.T.Popescu. În ziua incinerării, s-au adunatîn fața crematoriului cîteva zeci de anonimicare scandau, anapoda, „nu-l ardeți!” și care oînjurau pe văduva cineastului, fiindcă nu numaică era nerușinat de tînără, și deranjant deprezentabilă, dar mai era și îmbrăcată-n alb!În plus, culmea, ascultase dorința soțului și-lincinerase.Firește, preoții au refuzat să oficieze slujba.Dreptul lor. Nu-s de acord cu ei – dreptul meu.Ce-i impardonabil însă: de unde pînăunde, nea Grigore și țața Frosa decid cum vreasă plece dintre noi popularul regizor și actor?Cu ce drept jignesc văduva creatorului, și așadestul de cătrănită de marea trecere a soțului?Cu luni înainte a murit Liviu Ciulei. CiuleiCHIAR a fost un Genial regizor, nu doar unulde succes. Și el a fost incinerat. Dar nimenin-a făcut scandal, pe tema asta. Nu s-au auzitvociferări nici cînd l-au ars pe Mircea Eliade,ori pe mai cunoscutul Ilarion Ciobanu. De cetocmai acum ordinea publică a fost perturbatăde figuranții mileniului III?Cum două-trei decenii în urmă, am mersîmpreună cu un grup de artiști, la o întîlnirecu publicul, într-o comună de lîngă București.Atunci, primarul ne-a întrebat, cu interesnetrucat, „ce mai face nea Mărin al nostru?”(se știa că Amza e grav bolnav). Pentru căeroul din Băilești era al lor. Am înțeles asta. Amadmirat intrarea-n posesie. Mai ales că AmzaPellea era și un mare actor, nu doar un creator/povestitor.Pesemne că și pe Sergiu Nicolaescu o partedin oamenii de rînd și-l asumă. E dreptul lor.Dar orice drept nu-i nețărmurit, frați căuzași!Toată viața am suferit că nu-s celebru,măcar în România. Recentele evenimente, dinfericire, mi-au surdinizat mîhnirea...

Ionel NeculaŞtefania OproescuNu ascund că scriitoarea ŞtefaniaOproescu este autoarea pe care o citescde mai multă vreme, că-mi este cunoscutămai mult ca prozatoare, deşi aflasem că lafel de bine se sumeţeşte şi în abordareaimaginarului poetic, ba chiar o ascultasemcândva, în episodicele mele participări lareuniunile cenaclului focşănean, dar n-amavut niciodată toate datelela îndemână pentru a-miforma o impresie deplinăşi rezolubilă. Abia acum, lalectura volumului Nopţi înclepsidră (Opera omnia,TIPOMOLDOVA, Iaşi, 2011)am ocazia unei priviri maidesfăşurate asupra lirismuluisău şi pot să-mi formulez oopinie, o părere, un punct devedere – desigur, fără nici oprejudecată apriorică şi fărănici o pretenţie de judecatădefinitivă.De altfel, poezia Ştefaniei Oproescurăsfrânge un referenţial ontologic atât devariat că e greu de prins într-o singură cheieepistemică. Am remarcat însă, dincolo detoate celălalte variaţiuni decontate dintr-orealitate debordantă, o anumită apetenţăpentru ceea ce este dincolo de real, dincolode cercul strâmt al existării, unde nu maiexistă nici materie, nici existenţă, ci doarneantul cu toate fulguraţiile lui epistemice,divinul, sau propria subiectivitate. Lagraniţa dintre lumi stă acelaşi nelipsitbarcagiu, singurul care poate face navetaîntre tărâmuri distincte. A căzut cinevaîn Styx?/ Cine plânge/ în trecerea către/veşnicie?/ Nedumerit,/barcagiul scufundă maiadânc/ vâsla/ în apa pustie,/împărţind întunericul în două./O parte pentru cei ce-autrecut,/ o parte pentru cei ceorsă vie. (Trecere).Tema este generoasăşi-o regăsim deseoriîn prestaţiile StefanieiOproescu. A făcut din aceastăadulmecare a unei lumiipotetice, silfide, de dincolode carnaţia materiei un motivprivilegiat şi caută să-i extragătoate efectele poetice. Chiar atunci cândpretextul liric pare banal şi bine împregnatde rigorile bunelor rânduieli, este prelungitîntr-un halou de lumină ce transcendelocului comun, băltirii în rosturi ontologicerigide. Tăcute ziduri reci de iarnă/ mă frigacum nemilos/ petrec mereu aceeaşi taină/CRITICĂşi am plecat, puţin mai jos./ N-o să mai fiusub carul mare/ atât de-aproape şi de sus/Cioplesc în gânduri trepte/ pentru un alturcuş/ şi să mă apropii de izvorul/ prin caretrec spre alt făgaş./ Adio ziduri reci ca cerul/voi coborâ mai jos…(Puţin mai jos).Se vede de departe, poeta areo anumită idiosincrazie la pozitivitatealumii, la realitatea plină, substanţializatăşi consistentă şi tatonează un orizontde dincolo de timp, de cauzalitate şideterminaţii.Il găseşte? Poate numaiîl intuieşte, dar şi tatonarea, căutarea,adulmecarea truvabilă face parte dinprogramul unui poet şi-şi caută forme deexpresie lirică. Prin clopot curge veşnicia/ori naştere, ori mort vestind,/ Mă trage-n elvremelnicia/ prin pâine, ceruri petrecând//Un dor de mare şi corăbii/ mă cere-n ţărmnecunoscut./ Adulmec sarea de pe săbii,/beau apa vieţii cu-mprumut.// Inveşmântatîn strai de zile,/ cu nopţi pe dedesupt/ suntdoar un rege în azile/ sunt rană-n pânteculde lut (Veşnicie).Ştiu că d-na Ştefania Oproescueste un spirit activ, dinamic şi o prezenţăcatalitică a vieţii culturale vrâncene.Cu ceva timp în urmă am creditat-o caprozatoare, o creditez şi acum în ipostazălirică şi sunt convins că reprezintă o vocedistinctă în peisajul cultural vrâncean.Nu ştiu care din cele două ipostaze – depoetă şi prozatoare – precumpăneşte, daraspectul este mai puţin important. O felicitpentru această ispravă lirică şi-i promit să-iurmăresc evoluţia în continuare.Patru demoni – Marx,Lenin, Troțki, StalinMarx–intelectual, profitor, afemeiat,compilator, ranchiunos a fost şi mai este consideratde unii un geniu. Ah, ”Capitalul”, vai, se studiazăşi azi în universitățile americane. Nici vorbă. Marxnu a fost uitat, dar nici studierea marxismuluinu este o condiție de trecere a examenelor,nicăieri. Cea mai mare nenorocire a adus-o „Manifestul Partidului Comunist”, pe care am puteasă-l comparăm cu „Mein Kampf” al lui Hitler. O tonăde ticăloşie, de compilație otrăvitoare s-au adunatîn acest manifest.„ Dictatura proletariatului” estenu numai o aberație, este un îndemn la războicivil. Dictaturile nu pot fi exercitate de mase,mai cu seamă de mase semianalfabete. Estevorba, de fapt, de o dictatură a unui grup, a uneielite de intelectuali care „reprezintă” intereselebieților proletari. Marx a chemat la unire pe totglobul, a proletarilor, ceea ce este o altă utopie.La fel de periculoasă. El a preconizat victoriacomunismului în țările avansate industrial, exactpe dos de cum s-a întâmplat. Lenin, un marxistanti-marxist a schimbat teoria la 180 de gradeşi a lămurit pe oamenii muncii că este bine săînceapă revoluția şi într-o țară înapoiată economicşi social, cum era Rusia țaristă. Tot Lenin a aplicatteroarea după modelul lui Robespierre, cine nuera cu bolşevicii trebuia exterminat, ceea ce s-aşi aplicat prin înființarea celebrei Ceka, modelulsecurităților din țările devenite socialiste dupăal doilea război mondial. Nici Inchiziția nu a fostuitată, interogatoriile, mărturiile obținute printortură fiind o metodă obişnuită a cekiştilor.Turnătoria, rețeaua de informatori, lagărele au unpărinte – pe bunul Vladimir Ilici. Elevul acestuia,care l-a şi expediat, se pare pe mentor, IosifDjugaşvili-Stalin a desăvârşit tot ce nu apucase„marele Lenin” să înfăptuiască. Zeci de milioanede oameni au murit în chinuri, foame, frig, datoritălui Iosif cel Groaznic. Mao, Tito, Dej, Pol Pot, ş.a.au avut ce prelua de la Iosif Stalin. Se puneîntrebarea – era Troțki mai uman decât Stalin? În niciun caz. Dar el a pierdut partida, era intelectual, ca şiMarx, credea că intelectualii pot conduce o revoluție.Aşa cum Marx nu a fost invitat să conducă mişcareanumită Comuna din Paris, nici Troțki nu avea ce căutaîn fruntea revoluției bolşevice, deşi el a fost factorulprincipal în Revoluția din Octombrie. Nici Lenin nu ar fidus la capăt puciul bolşevic fără Troțki. Mai mult, Troțkia înțeles ceea ce Lenin a respins – comunismul nupoate fi viabil izolat, într-o țară. Este nevoie de revoluțiamondială, adică un război civil pe toată planeta. Troțki Boris Mehrvedea Rusia sovietică drept o cetățuie de unde săpornească atacul general. O nebunie mesianică, aşacum Hitler vedea arianismul ca pe o credință universală impusă cu forța,ca şi islamiştii extremişti de azi, care-l doresc pe Alah şi religia musulmanădrept unice în lume. Troțki a inventat şi „comunismul de război”, o ideeopusă soluției lui Lenin, care se gândea la NEP, adică la o economie depiață controlată de Puterea Sovietică. Comuniştii chinezi au şi aplicat acestsistem la ei. Troțki era evreu, iar un evreu să conducă o Rusie îmbibată de unantisemitism amestecat cu vodkă este cam greu. Pentru Stalin a fost destulde uşor să îndepărteze un adversar ca Troțki, pentru că Stalin semăna cuun proletar mai caucazian nițel, cu cizme şi obiele pe care în deportariledin Siberia din vremea țarismului le schimba mai rar ( tovarăşii îl numeaupe marele Stalin, „puturosul”). De ce numim pe aceşti mari aventurieri,că asta au fost, demoni? Comun pentru toți patru este lipsa dragostei deom, ideologizarea fiecărui act, fiecărei fraze spuse în public, perversiunea.Ei nu visau la nici o fericire ( Orwell a înțeles perfect acest aspect),erau mânați de acelaşi vis ca şi Genghis Han, dar pe un plan modern,ideatic. Dorința de PUTERE ASUPRA OAMENILOR, DISPREȚUL PENTRUVIAȚA OAMENILOR, pentru libertatea individului, pentru intimitatea sa,pentru dialog şi schimb de idei, pentru cultură şi civilizație, în final. Dinpăcate, milioane de oameni au crezut cu sinceritate în comunism, ca idee,unii au sesizat (cu întârziere) substratul demagogic. Subsemnatul amcrezut, adolescent fiind şi apoi, chiar în maturitate, că există un sâmbureuman în comunismul lui Marx, Engels ( o figură ştearsă, putea lipsi), Lenin,Stalin. Ceauşescu, un personaj penibil m-a lămurit că treburile nu stauchiar aşa. Ca şi lecturarea „Arhipelagului GULAG”, cartea lui Soljenițîn. Caşi lipsa de libertate a expresiei, a deplasării în alte țări, ei, bine, comunistnu m-am mai considerat, deşi aveam carnet ca şi cei trei milioane şi cevade membri ai PCR. Nu am crezut că am să apuc căderea sistemului, păreaextrem de solid. Fără intervenția subtilă a Vestului, fără inițiativele ciudateale lui Gorbaciov, am fi fost şi acum înregimentați, precum sunt nordcoreenii,cubanezii. Nu iubesc nici tranziția pe bază de furt legal sau ilegal,dar schimbarea era absolut necesară. Marx şi urmaşii său trebuie îngropațidefinitiv. Poate că un alt gânditor, alți gânditori, nişte înțelepți precumConfucius, Lao Tze, Moise, Iisus, ş.a. vor încropi o nouă concepție de viață.Poate că nu mai avem nevoie de concepții? Nu cred.www.oglindaliterara.ro8891

ESEUCostache AritonÎN DUHUL GREUCEANULUI ( III )Celor ce li s-a părut că aminsistat cam mult pe aşa zisulraport al Comisiei Poupard, lerăspundem că noi credem căastfel dovedim că folclorul,ce înconjoară cazul GalileoGalilei, nu este numai rodulminciunilor gândirii „ştiinţificemoderne” ci,deopotrivă,eleste ţesut cu bună ştiinţă şi deoamenii bisericii catoliceDe ce ? Iată întrebareala care vom răspundecitând din EnciclopediaCatolică,redactată la 1917,într-un spirit perfect deechitate şi total neangajat înnici o direcţie.Comisia Poupard acaracterizat raporturile luiGalilei cu Biserica de..”dificile”,şi că prin măsuriledisciplinare pe care Biserica le-a luat, Galilei ..”a avutmult de suferit”,drept care se impune ca Biserica sărecunoască loial aceste nedreptăţi ,aşa cum”recomandaţişi Dvs.Prea Sfinte Părinte”. Este limpede că cortegiulde minciuni ventilate de aproape două sute ani despreGalilei,de către pretinşii oameni de ştiinţă,în faptînverşunaţi duşmani ai religiei şi mai ales ai BisericiiCatolice,,reuşise să şifoneze şi opiniile oamenilor Bisericii.Din Enciclopedia Catolică aflăm că atunci când,la 1615,Inchiziţia a condamnat teoria lui Copernic,declarând-o falsă,în documentul redactat nu se vorbeşteabsolut nimic de cele ce le susţinea Galilei public,susţinericare de altfel produseseră şi reacţia Inchiziţiei,şi nici Papanu semnează documentul,evident astfel neangajând cunimic Biserica… Istoricul protestant,Von Gebler,unul dincei mai autorizaţi biografi ai lui Galileo Galilei,afirmă că:”Biserica nu a condamant sistemul aceasta ( sistemulCopernican)de loc,deoarece nici funcţionarii SfântuluiOficiu nu au reprezentat Biserica.” Şi atunci despre ce„relaţii dificile” existente între Biserică şi Galilei,vorbeşteComisia Poupard ??În aceeaşi ordine de idei să vedem ce spuneEnciclopedia de mai sus despre „suferinţele”lui Galilei.Singurul moment în care Biserica îi putea provocasuferinţe lui Galilei a fost acela când Galilei este chematla Roma şi supus anchetelor Inchiziţiei, la 1632. Aceastăperioadă se bucură de comentarii profund mincinoase,comentarii aparţinând unor intelectuali pe măsură.Este vorba ori de dramaturgul de trei parale BertoldBrecht,ori de prozatorul de trei lulele Octavian Paler,etc… Se vorbeşte de ameninţarea cu arderea pe rug,de extraordinare presiuni făcute de Inchizitori asupraomului de ştiinţă, ca să abjure etc. etc. În piesa luiBrecht , Galilei stă într-o celulă cu gratii la ferestre,prin care se văd flăcările rugului cu care era ameninţatsavantul În realitate ,cele 22 zile „de anchetă”,petrecuteca invitat al Inchizitie,Galilei le-a petrecut, aşa cumne informează acelaş biograf protestant Von Gebler,în apartamentul somptuos al unui Înalt funcţionar alInchiziţiei,primind vin la toate mesele şi dispunând detoată libertatea necesară să se întâlnească cu prietenii..Aşa cum se va dovedi,în continuare,în întreaga-i operăde mai târziu ,Galilei revine din proprie iniţiativă lageocentrism,pe care îl apără cu toată fervoarea. S-alepădat de heliocentrism cu toată puterea minţii lui şisub nici o formă sub influenţa Inchiziţiei. Cele de maisus le spun răspicat toţi biografii lui Copernic,precum şiEnciclopedia Catolică la 1917..Să răspundem noi la cele trei întrebări pe care şi le-apus Comisia Poupard şi a uitat să ne răspundă cum secuvenea la ele. Vom vorbi în spiritul Enciclopediei Catoliceredactată la 1917,într-un spirit de totală independenţă.La 1616,Galilei care făcea vâlvă susţinând ideile luiCopernic ,este convocat de Inchiziţie,dar în documentulredactat, teoria lui Copernic este declarată neştiinţifică,si primeşte un vot de blam.. Documentul nu aminteştenimic de Galileo Galilei,şi nici nu poartă semnăturaPapei,deci Biserica Catolică nu este angajată cu nimicîn acest incident. În 1624,ajunsese Papă Cardinalul8892 www.oglindaliterara.roBarberini,cel care îi era prieten lui Galilei şi care la 1616îl sprijinise. Deşi ia parte la discuţii,pe hârtiile redactatede Inchiziţia italiană,Papa nu îşi pune semnătura,şi niciacuzaţiile aduse lui Galilei nu sunt retrase.. Dar niciacum nu se consemnează nimic referitor la gândirea luiGalilei.Profitând de permisiunea Biserici de a publicaDIALOGUL, despre cele două sisteme ale lumii,Galilei,înclină vădit talgerul în favoarea lui Copernic..Chemat la Roma,evident minţind,afirmă că din 1616el nu a mai susţinut public sistemul lui Copernic.. Esteanchetat 22 de zile,cartea este incriminată aspru,Galileiacceptând blamul dat teoriei lui Copernic.. Nu numai cănu s-au făcut nici un fel de presiuni,dar din toate scrierilece le va publica ulterior, rezultă clar totala subscriere alui Galilei la Geocentrism…Ce suferinţe să îi provoace lui Galilei condamnareasa :să spună Psalmii de penitenţă o dată pe săptămână; dar pentru că era bătrân ,Papa acceptă să îi spunăfiica lui Galilei,călugăriţa,în locul lui…Povestea cu arestulla dispoziţia Inchiziţiei,făcea parte dintr-o formulă deredactare a documentelor, Galilei nesuferind nici un felde privare de libertate…Evident,pozitivismul modern a bătut darabana pepretinsa lepădare forţată a lui Galilei,care,se zice,după osută de ani într-o Antologie englezească ,că ar fi zis acelfăcut ,pe nedrept,celebru „Eppur si muove..”Lumea crede că omenirea abia aştepta să-i picevorbele lui Copernic din gură ,avidă de adevărul absolutîn chestie,evident,privind cu neîncredere atât răsăriturilecât şi apusurile de soare…Numai că la publicare teoriei lui Copernic,unul din ceimai mari astronomi din toate timpurile ,Tycho Brahe,nunumai că a criticat sistemul heliocentric,găsindu-inenumărate defecte,dar a şi elaborat un sistem propriu,al său ,diferit de cel al lui Copernic..Un alt mareastronom,neamţul care a trăit la Londra ,Herschel,atrageatenţia că în loc să îşi demonstreze afirmaţiile Coopernica POSTULAT sistemul lui,lucru absolut nepermis,adevărulsistemului său nefiind nici cum atât de evident încâtsă permită postularea.. Numărul celor care s-au opusideilor lui Copernic este cu mult mai mare,şi cea maibună dovadă este că sute de ani ,teoria a stat în uitare..La ceasul de faţă minciuna copernicană stăpâneşteatotbiruitoare minţile superficiale ale intelectualuluimodern,care asemenea Papei Ioan Paul al II-lea crede căpare mai normal să se învârtă pământul şi nu soarele..De ce ??Pentru că aşa vrea Papa..Mişcare Pământului,chipul tainic în care pământulse luminează de ziuă şi se înveleşte cu stele,depăşeşteputerile minţii omeneşti…Nenumărate filme prezintăzilele de solstiţiu de vară şi de iarnă,în extraordinara,şi perfect legitima,importanţă ce le era acordată de ceivechi,fără să priceapă nimic din mecanismul ascuns alfenomenului,fără să înţeleagă gândirea celor vechi,dinpăcate ei fiind prizonierii uluitorului simplism ceguvernează gândirea modernă…Părăsiţi-vă casele ,mergeţi în mijlocul câmpiei şipriviţi tainica rotire a soarelui pe cer, preţ de câteva zile,până vă veţi convinge că nici o explicaţie nu vă poatedespleti vraja,misterul cu care se petrec cele de pe cer..Dacă v-aţi convins de perfecta dvs. ignoranţă,abiaatunci începeţi să vă apropiaţi de gândirea simbolică,singura purtătoare de adevăr..Cazul Galilei a fost creeat cu bună ştiinţă de cei ceîncercau să întroneze raţionalismul ca supremă autoritatede gândire,iar Biserica l-a preluat pentru a şterge umbrade „antiştiinţificitate” ce i-o conferea blamarea cărţiilui Copernic.Numai că blamarea nu aparţinea BisericiiCatolice,ci Inchizitiei ale cărei documente nu poartăsemnătura Papei…Că Galilei nu a avut nimic de suferit din parteaBisericii Catolice niciodată, este deosebit de clar.Inchiziţia a condamnat lipsa caracterului ştiinţific alteoriei lui Copernic la 1615,dar Biserica nu a elaboratnici un document ex cathedra semnat de către Papăsau Biserică,şi deci se poate afirma cu toată puterea căBiserica nu a venit sub nici o formă în atingere cu teorialui Copernic ori cu Galilei.

O zi de sărbătoare şi Portulpopular, secvenţe ale filmului despresat, au fost imposibil de realizat, cândau auzit sătenii că duminică vor fi traşi înobiectiv, în costume populare, cum staubărbaţii roată la taclale în faţa sfatului şi abisericii, cum se plimbă fetele de braţ de-alungul drumului, printre şirurile de babepuse pe bârfă, cum se zbenguie copiii încurtea şcolii şi cum stau flăcăii cu mâinileîn buzunare pe podul din centru, căscândochii la codane şi făcând glume pe seama lor, auieşit cu mic, cu mare, protagonişti, actori stabiliţipentru rolurile secundare, figuranţi şi toţi cei cenu aveau treabă, pe platoul de filmare, rezultândo înghesuială de mai mare dragul, ce roată debărbaţi, ce plimbări de fete, ce zbenguială decopii, nu era spaţiu nici cât să arunci un ac,darămite să-i mai şi ceri cameramanului săfilmeze printre ei, când i se făcea puţin loc, deprindea în cadru un grup de neveste, să zicem,copiii, auzind că în curtea şcolii nu va mai veniechipa, îşi băgau capetele rânjite şi mâinile cudegetele răsfirate în faţa camerei de luat vederi,de-i luau vederea cameramanului, asta ca asta,dar oamenii, bărbaţi, femei şi copii, trăgeau deel în toate părţile, care, cum, domnu, domnu,trage-ne şi pe noi, muierile astea, că dacă nune tragi mata acum, nu ne mai trage nimeni câtom fi şi-om trăi, domnu, domnu, ei nu-s actori,că nu şi-au plătit dările, şi degeaba fac figuri, cănu-s nici figuranţi, domnu, domnu, dacă nu măfilmezi şi pe mine, îţi iau aparatul şi te filmez eu de nu mă uiţicât trăieşti, domnu, domnu, a zis tata că-ţi dă o oaie şi unmiel dacă-l filmezi şi pe el, domnu, domnu, tata a zis că-ţi dăşi el, dar n-o oaie şi un miel, ci un bolovan în lentilă dacă nu-lintroduci în cadru, regizorul dădea din coate în stânga şi îndreapta să-şi facă loc şi să ajungă lângă cameraman, domnuregizor, asta-i regie ce faci dumneata, să loveşti muierile în ţâţeşi copiii în ceafă cu cotul, ia vezi, că-ţi facem noi o regie de nu-ţimai speli obrazul nici cu toată apa din lume, lângă cameramana ajuns primul Moşul, adică regizorul local, opreşte, nu maifilma, ce să oprească, să-i spună asta ăluia ce i-a luat cameraşi se filmează singur cu ea, Moşul, urcat în balconul clădiriisfatului, a strigat din răsputeri, oaaameni buuuni, s-a făcutlinişte, eu unul zic, sparse liniştea un mucalit, să reluăm, cădacă înregistrăm în continuare, iese o dandana de nu mai ştiicine-s actorii şi cine-s regizorii, nu reluăm nimic, luăm o pauzăde masă, ce-s proşti, mai pupă ei camera, cameră pot pupa,dar nu camera asta, vă fac o propunere, daţi cameramanuluice-i al cameramanului, stă el fain-frumos pe treptele sfatului,treceţi unul câte unul prin faţa lui, vă ia în obiectiv pe fiecareşi terminăm cu toată tevatura asta, vă convine, le-a convenit,mai puţin cameramanului care, deşi nu înregistra nimic, dinordinul Moşului, până s-a perindat prin faţa lui toată tagmaactoricească a satului, aproape că i s-au sudat pleoapeleochiului de ocularul camerei.Lucrul la pădure, Păstoritul şi Stâna şi stânaşii,băgatul oilor pe lapte, băgatul oilor pe brânză, mutareaau fost planificate a fi realizate într-o singură zi, nu neîncadrăm, ne încadrăm, Moşule, actorii să fie acolo dis-dedimineaţă,capul de stână, adică directorul artistic, se duce cu ozi înainte, alege locurile potrivite şi rămâne acolo peste noapte,nu doarme, gândeşte la ce e de făcut a doua zi, eventual, faceunele repetiţii, ştie el, doar e director, când se mijeşte de ziuă,pleacă ceilalţi, scenaristul, recuziterul, cameramanul, primulasistent al acestuia, cum ar veni ceasornicarul, şi directorul culuminile, pregătesc totul, iar când ajungem noi, ne şi apucămde filmat. Dar cum socoteala de acasă nu se potriveşte cu ceade la stână, la stână au ajuns cu toţii în acelaşi timp, nu căceilalţi n-ar fi plecat cum a dat a se face lumină, au plecat, darcând au ajuns aproape de târlă, cum i-au mirosit câinii, s-audat la ei de să-i rupă, nu alta, ce să facă, doar nu era să le deasatisfacţie dulăilor, s-au tras la marginea pădurii, au strigat, oilebehăiau de-au răguşit, câinii lătrau, latră şi acum câte unul, doi,din când în când, aşa, de veghe, dar din stână nu a ieşit nimenisă-i apere de câini, nici directorul artistic, capul de stână adică,ajuns aici, probabil, de ieri, nici actorii, baciul şi păcurarii, aşacă nu le-a rămas altceva mai bun de făcut decât să-i aştepte peei, poate regizorul secund, om de-al locului, învăţat a şti cum săse apropie de o stână păzită de atâtea potăi, îi va ajuta şi pe eisă ajungă la locul de filmare, Moşul a ştiut într-adevăr cum să-itreacă de dulăi şi să ajungă în colibă, unde directorul şi actoriiSatul în film- Pseudoparodie -(fragment de roman)Grapini Leon Iosifwww.oglindaliterara.roPROZĂdormeau duşi, ceasornicarul i-a trezit petoţi hurducându-i. Treziţi, păcurarii aufăcut ochii mari şi s-au ruşinat, stărparul,un băietan cu atribuţii specifice, şistrungaşul, un copil ce dă oile în strungă,s-au speriat de-a binelea când l-au văzutpe regizor, baciul şi capul de stână nicinu s-au ruşinat, nici nu s-au speriat, păicum, unul e protagonist, celălalt, directorartistic, persoane cu greutate în film,nu nişte amărâţi de actoraşi, ce să seîntâmple, s-au odihnit şi ei, ca tot omul, că toatănoaptea au făcut repetiţie, de au crezut că bieteleoi or da în căpială de speriate ce-au fost, sigur căda, au repetat şi scena cu statul la masă, mâncatbrânză cu mămăligă şi băut un pahar de tărie deaia tare, poate de la asta li se trage şi oboseala,şi mahmureala, eventual pot începe tot cu asta,că e lucru ştiut, cui pe cui se scoate, nu e vremenici de mâncat, zise nervos regizorul, nici de scoscuie, poate la urmă, acum înregistrăm altceva.Păcurarul şi stărpaşul au scos oile din ţarc să leducă la păscut, nu departe, că nu e timp de statpână se întorc pentru scena cu mulsul, ţi-ai găsit,cum au dat de larg, oile au luat-o de nebunepe coasta muntelui de abia se ţineau după elepăcurarii, cu bâta în mână, cameramanul, cucamera şi cu trepiedul pe umăr, acesta din urmărămânând mult în urmă, dar a filmat de acolode unde nu a mai putut face un pas din pricinaalergăturii, scenei ăsteia, zise Moşul, i-am puteaspune păşunatul din fugă, mulsul s-a tras pebandă mult mai târziu decât era în plan, din cauza oilor greude înturnat şi de băgat iarăşi în ţarc, motor, strungaşul dă oileîn strungă, ele merg liniştite, măcar aici nu avem probleme,zice regizorul, dar cum să avem, domnu regizor, doar au trecutîn strungă în noaptea asta cât n-au trecut ele de când ne-ammutat aici cu mutarea, se vede obligat să explice baciul, baciul,păcurarii şi stărpaşul mulg oile, camera pe căldări, motor,mâinile trag de ugere, opriţi, dar nu dau strop de lapte, baciule,apoi cum să dea, domnu regizor, după câte repetiţii au făcutastă-noapte, să ne pară bine că ne lasă să le mai tragem deţâţe, că la cât le-am tras le ustură de-s ca turbate, dar umplemcăldările, dacă-i musai, că este lapte destul în colibă, nicivorbă, trebuie să se vadă cum ţâşneşte laptele din uger, dacăasta vreţi, atunci poate mai pe seară om face o reluare. Primplanuri,vreau prim-planuri cu detalii, motor, uşa mutării, adicăa colibei, vatra focului, poliţa cu vasele mici pentru preparareabrânzei, poliţa pentru făina de mămăligă, cheag şi tutun, patuldin cetină de brad, vârtejul cu căldările atârnate, stiva delemne pentru foc, cumpăna, pătulul pentru depozitarea caşilorla stors, poliţa pentru găleţile folosite la muls, strunga, cruceapentru găleţile cu apă, grunjii de sare, toate acestea le voiaregizorul principal, dar numai după ce-i şoptea la ureche Moşulce să ceară, altfel de unde să ştie orăşeanul ce prim-planuripoate avea o stână. Trecem la fiertul laptelui, dar l-am fiertastă-noapte de l-a luat dracu, dar dacă trebuie, îl mai fierbemo dată, vreau scena cu odihna de peste noapte, no, domnuregizor, gând la gând cu bucurie, că pe asta o vrem şi noi maimult decât pe celelalte, păcurarii se întind pe cetină, îmbrăcaţi,cu capul la perete şi cu picioarele, goale, lângă foc, dorm aşade felul lor, nu numai în film, camera pe păcurari dormind,motor, vreau prim-plan cu tălpile picioarelor, cameramanulstrâmbă din vas, nu că n-ar vrea şi el, dar nu suportă, nu-miplace, mai multă lumină, vreau mai multă lumină, unde estedirectorul de lumini, în molidul de lângă stână, dar ce cautăacolo, nu el caută, ci pe el îl caută dulăul cel mare, să-l aducăcineva încoace, cum vreţi, dar dacă e nevoie de mai multă zareîn colibă, mai punem lemne pe foc, că de astea avem de neşi întrec, bine, fie şi aşa, atunci îl lăsăm pe domnu director delumini în molid, lăsaţi-l, mă, strigă baciul către păcurarul pornitsă alunge dulăul cel mare şi să-l dea jos pe directorul de lumini,nu te mai duce, dacă domnu regizor n-are nevoie de el, noinici atât n-avem, trecem la scena cu masa ciobănească, astatrebuia să fie prima, dar, fiind numai regizor secund, nu amîndrăznit nici măcar a da de înţeles, zice Moşul, renunţăm lasecvenţa cu paharele cu tărie, dacă vreţi, domnu regizor, puteţirenunţa, noi, cei ai stânei, n-om face prostia asta nici în ruptulcapului, altfel nu se cheamă c-am mâncat, acum, aşteptămsă vină, cum i-aţi spus, stărpaşul îi spunem, aşa, aşteptămsă vină stărpaşul cu oile de la păscut şi filmăm secvenţa cumulsul, domnu regizor, o filmăm că nu ne doare nimic, dar totdegeaba, de ce degeaba, nu ai zis că după ce pasc vreo două,trei ceasuri bune dau lapte.8893

REMEMBERTriumfalistul an 1955 şi critica literarăAnaliza noastră începe cu o întrebare (care nu estenumai retorică): putem oare astăzi, după 20 de ani de laacel (incredibil) decembrie 1989, să privim cu detaşarecătre tot ceea ce unii dintre noi am trăit (conştientizândmai mult sau mai puţin) în urmă cu 30, 40, 50, 60 deani? Şi să o facem citind ziare, reviste, cărţi, discursuriapărute în România anilor de comunism – din dorinţade a cunoaşte (din exterior acum) ceea ce nu putusem– cei care eram contem- porani cu timpul acela – vedeaatunci?Un răspuns ar putea fi. Motivele „orbirii” cvasitotale,cvasiparţiale sunt pentru unii deopotrivă obiective şisubiective.Nu aruncăm cu piatra! Constatăm numai şireîmprospătăm memoria.Să ne întoarcem aşadar cu o oarecare ostentaţie,dar mai ales cu luciditatea pe care o dă distanţa întimp către o perioadă în care, într-o mare măsură, laalienarea omului contribuise şi cuvântul!Ţinând seama de imensul său rol, ne-am propusîn cele ce urmează să urmărim modalităţile convertiriiacestuia în mijloc de propagandă şi supunere, luândspre exemplificare segmentul distinct al articolelor decritică literară din principalele reviste ale anilor ’50 (maiprecis anul 1955!), perioadă stalinistă în care regimuluidin România i s-a impus totalitarismul sovietic.Am avut în vedere faptul că limbajul discursuluicritic era bazat şi acesta – precum cel pur politic –pe o imixtiune violentă a ideolo- gicului, pe „strategiicomunicaţionale cosmetizate”, 1 pe schematism şimultiple distorsionări.„Există un cuvânt al limbii de lemn difuzat de Putereîncă de la început: vigilenţă” observa Tatiana Slama-Cazacu (Slama-Cazacu,2000: 14). Avea loc, după cum ştim, un controlal vieţii individului pe toate planurile şi acesta se făceaşi prin (sau preponderent prin) limbaj, prin cuvântuldevenit principalul vehicul cu ajutorul căruia Puterea îşiinocula ideologia.Aşadar, selecţia de mostre ale limbii de lemn,urmată de câteva concluzii care se desprind firesc dinaceste exemple, am făcut-o din articole de critică literară,dar şi din unele cu un conţinut mai general referitor laliteratură, asumate toate ca punct de vedere şi direcţiea redacţiei revistelor Gazeta literară, Contemporanul şiViaţa Românească.Opţiunea noastră pentru anul 1955 nu a fost făcutăcu totul la întâmplare, dacă ţinem seama că acest anurma celui care, aşa cum observa şi Ana Selejan întrunuldin volumele dedicate cercetării totalitarismului, afost marcat de „triumfalism”, în 1954 „obştea literarăs-a întrecut pe sine în a dovedi efectul valoric, eficienţaşi necesitatea îndrumării partinice în sfera creaţiei”(Selejan, 1998: 7).Drept urmare, în 1955, ca şi în 1956, au loc congrese,iar scriitorii şi criticii literari ai momentului (adică ceitrecuţi cu arme şi bagaje în slujba noii conduceri ori cei„inventaţi” peste noapte drept eminenţe în domeniulliteraturii) se întrec în a scrie despre importanţaluărilor de cuvânt şi a rezoluţiilor adoptate la acestecongrese în direcţia îndrumării demersului lor creator.Toate frazele lor erau, de fapt, prelungiri ale rezoluţiilorCongresului scriitorilor sovietici, prin care se instituise,ca literă de lege, ideologia marxist- leninistă, cu toateconsecinţele acesteia în planul literaturii. (v. de exempluarticolul „Teoria marxist-leninistă a reflectării şi fanteziaartistică”, din Gazeta literară, nr. 25/ 25. 06. 1955: 4,semnat de Henri Wald!).La acea dată, orice revistă literară, din orice lună aanului şi din orice zonă a ţării, va cuprinde în totalitate„adeziunea” semnatarilor la „caracterul invincibil alînvăţăturii leniniste” care a condus la „grandioasaoperă transformatoare”(!)În analiza acestui fenomen, ne-am oprit, aşa cumam menţionat deja, asupra publicaţiilor Gazeta literară,Contemporanul şi Viaţa Românească, considerând că, de8894 www.oglindaliterara.rovreme ce făceau parte din presacentrală, aveau un impact majorasupra întregii producţii literare,prin paginile lor fiind impusădirecţia ideologizantă a „noii”literaturi.„Îndeosebi Gazeta literară şiViaţa Românească au meritul dea fi tradus şi publicat cu destulăoperativitate textele rapoartelor,corapoar- telor şi cuvântărilorrostite la Congres, dând astfelun ajutor nepreţuit în lămurireaunor probleme teoretice alecreaţiei realist-socialiste, ale eticii Mihaela Albuartistului. Pasiunea luptei pentruo creaţie de înaltă valoare – neînvaţă lucrările Congresului scriitorilor sovietici – nuse poate despărţi de convingerea opiniilor, de culturaindispensabilă creatorului şi de cunoaşterea adâncă arealităţii.” „Un adevărat creator nu poate uita adevărulelementar că devotamentul său faţă de clasa muncitoarenu se exprimă în declaraţii înflorate, ci în principialitatealui comunistă, în lupta împotriva denaturărilor linieipartidului în artă şi în literatură, pentru puritateaideologică a operei de artă, pentru triumful ideilorînaintate ale timpului nostru.” (Horia Liman, Forţa preseicomuniste, Contemporanul, nr. 18/ 6 mai 1955: 1, s.n.).Şi astfel, adevărul, ideile sau principiile juste,primatul conţinutului ideologic în artă, măreţele ideiale comunismului etc. sunt leitmotive care conduc lainducerea fără echivoc a justeţei imixtiunii ideologiculuiîn artă şi mai ales a impunerii scriitorului să urmeze custricteţe normele cerute de noua ideologie.Şablonul (clişeul), stereotipiileParcurgerea unui număr variat de cronici şirecenzii, provenite de la diverşi autori, cu referire laopere – şi ele diferite ca stil şi modalitate de expresie –(presupunând o abordare critică nuanţată!), impune caprimă observaţie paradoxala uniformizare în tematică şiconţinut, o adaptare obedientă a metodei la „modelele”impuse. Schematic, orice simplă prezentare urmează unşablon 2 invariabil, pe care-l întâlnim în toate revistele,indiferent de opera în discuţie sau de autor. Scenariulurmăreşte în mare trei etape:1. cuvinte de apreciere (în trepte diferite desuperlativ);2. semnalarea unor aspecte negative, o criticămai mult sau mai puţin dură (în funcţie de gradul dereflectare a realităţilor vieţii noi, al plierii pe ideologiamarxist-leninistă), marcată gramatical prin conjuncţiisau locuţiuni conjuncţionale – deşi, cu toate că, chiardacă şi verbe de tipul „a sărăcit”, „nu a fructificat” etc.;3. revenirea la unele dintre laudele iniţiale, darconcluzia atenuează valoarea de superlativ în apreciereaoperei sau autorului.(continuare în nr. viitor)__________________1 Tatiana Slama-Cazacu (2000:11) făcea referirela discursul anilor ’30, dar în anii ’50 nu numai că nus-a renunţat la manipularea prin limbaj, ci, dimpotrivă,aceasta2s-a amplificat.De un umor involuntar se dovedeşte la un momentdat declaraţia unui critic în care acesta spune textual:„criticii literari care s-au afirmat în ultimul timp în paginilepublicaţiilor noastre sunt fără îndoială aceia care secaracterizează prin curaj şi gândire proprie, care folosesccunoştinţele lor ideologice şi spiritul lor combativ pentrua susţine cu tărie idei originale, respingând şablonul…”(v. Gazeta literară, nr. 10/ 10. 03. 1955, articol semnatcu iniţialele S.B., s.n.). Îl bănuim în spatele iniţialelor peSavin Bratu!

Influenţa psalmilorîn limba română(urmare din numărul anterior)În Biblia de la Blaj, cea a lui Cornilescu şi cea alui Bartolomeu, lucrarea dumnezeiască, rodul mânilor luiDumnezeu, este vestită de tărie. În acest cotext, tăriaprimeşte sensul de cer din primul vers. Observăm că atâtla Dosoftei, cât şi în Biblia de la Blaj, sau în traducerealui Bartolomeu, apare cuvântul tăria ca sinonim alcerului. Putem presupune că traducătorii au folosit acestsinonim din considerente estetice, sau poate că cuvântulare şi alte conotaţii, sugerând puterea incontestabilăa lui Dumnezeu. Ca un argument în favoarea acesteiafirmaţii, observăm că în Biblia de la Bucureşti, cuvântultăria este înlocuit cu întărirea, ceea ce ar putea însemnacă omul în faţa dumnezeirii nu este doar un martor alputerii Creatorului, ci el se întăreşte cunoscând lucrarealui Dumnezeu.Din punctul de vedere al lexicului utilizat, niciacest fragment nu pune în dificultate cititorul de azi, careeste atras atât de mesajul religios, cât şi de parfumultextelor vechi. Pentru substantivul mâini se folosescformele arhaice mânilor, dar şi forma arhaică de genitivmânuloru-; Coresi foloseşte forma arhaică vârtute pentruvirtute iar Dosoftei forma svinte pentru cuvântul sfinte.Se mai poate observa că din nou Dosoftei este cel careconferă psalmului o mai pronunţată valoare artistică.După cum bine ştim, Dosoftei a tradus iniţial psalmii înproză şi ulterior i-a transpus în versuri. Din acest punctde vedere, „Traducerea traducerii” dovedeşte intenţialiterară şi conştiinţa artistică.Zi de zi rîgî / iaşte cuvântŞi noapte de noapte spu / se înţelepciuni - CoresiZi din zi voroava izbucneşteŞi noapte din noapte gând vesteşte – DosofteiZiua zilei va izbâcni cuvântŞi noaptea nopţii povesteaşte minte – Biblia de laBucureştiZioa zilii spune cuvânt şi noaptea nopţii vesteaşteştiinţă – Biblia de la BlajO zi istoriseşte alteia acest lucruO noapte dă de ştire alteia despre el – CornilescuZiua spune zilei cuvântŞi noaptea-i vesteşte nopţii cunoaştere – BartolomeuÎn versetul reprodus mai sus, se pare că ideeacentrală este aceea de a separa spaţiul diurn de celnocturn, spaţiul diurn fiind cel al vorbelor, iar cell nocturnal meditaţiei. Singura traducere care face excepţie dela acestă idee este traducerea lui Cornilescu, în carese afirmă că ziua şi noaptea sunt doar nişte mijloaceprin care se evidenţiază prezenţa lui Dumnezeu. Ziua şinoaptea apar deci ca nişte fiinţe himerice care transmitpentru eternitate puterea dumnezeiască. Acestea parastfel a se contopi pentru un scop comun, acela de avesti mărirea Creatorului.Din punct de vedere lexical, putem observaaceleaşi forme vechi ale cuvintelor, dar şi vocabularulrestrâns în cazul traducerii lui Coresi. Folosirea cuvântuluirîgî / iaşte în loc de spune este o dovadă în acest sens.Se cunoaşte faptul că nu s-a stabilit încă cu precizie cetext sau ce texte au stat la baza traducerilor psalmilorlui Coresi. Se presupune că totuşi Coresi s-a folosit deSeptuaginta, iar de textul slavon s-a folosit numai sprea se ajuta în construirea frazei române, precum probabils-a folosit si de Vulgata, fapt explicabil prin numărul marede cuvinte neolatine dar şi de cuvinte slavone literare.Alte cuvinte ce ţin de lexicul arhaic observăm laDosoftei, care foloseşte arhaismul voroavă pentru vorbă,şi cuvântul izbucneşte, care în contextul dat primeştechiar valoare metaforică, acest verb implicând şi ideea deinevitabil. Pentru latura meditativă a nopţii traducătoriifolosesc din nou cuvinte diferite: înţelepciuni, gând,minte, ştiinţă, cunoaştere. Vedem astfel că, deşi acestecuvinte sunt sinonime parţiale, ele sunt totuşi diferite, iarwww.oglindaliterara.roPATRISTICAalegerea lor probabil a părutcea mai potrivită vremurilorîn care au fost traduse acestetexteṄu-s cuvinte nece zicerice să nu se auză gla / sul lorÎn tot pământu ieşi spu /sa lor – CoresiCât nu este graiuri săs-ascunzăSau cuvinte să nurăspunzăCă le-au ieşit vestea-ntot pământulDe ce-au grăit ş-aurăspuns cuvântul.Să s-auză la toţi presteţară,Să-nţăleagă margineade-afară. – Dosoftei Cosmina CosmaNu-s graiuri nici cuvinte,cărora să nu să aud glasurile lor – Biblia de la BucureştiNu sunt graiuri, nici cuvinte, ale cărora să nu săauză glasurile lor – Biblia de la BlajŞi acestea fără vorbe, fără cuvinte, al căror sunetsă nu fie auzitDar răsunetul lor străbate tot pământul şi glasul lormerge până la marginile lumii –CornilescuNu sunt graiuri şi nici cuvinte ale căror glasuri sănu se-audăÎn tot pământul a ieşit vestirea lor şi la marginealumii cuvintele lor. – BartolomeuFragmentele citate fac referire la faptul că putereadumnezeiască, cuvântul lui Dumnezeu nu este îngrăditde niciun fel de barieră, fie ea lingvistică sau geografică.Cuvintele cheie sunt: glas, graiuri, pământ, margine.Observăm însă cum au evoluat anumite construcţii dela o traducere la alta.Dacă la Coresi: Nu-s cuvinte neceziceri ce să nu se auză gla / sul lor/ În tot pământu ieşispu / sa lor, la Dosoftei: Cât nu este graiuri să s-ascunză/Sau cuvinte să nu răspunză/ Că le-au ieşit vestea-n totpământul. Astfel, dacă la Coresi termenii utilizaţi suntcuvinte sau ziceri, la Dosoftei aceştia devin graiuri. Bibliade la Bucureşti şi Biblia de la Blaj reiau formele cuvinteşi glasuri, la Cornilescu ele devin fără vorbe, fără cuvintedar cu un ecou capabil să treacă până spre marginilepământului, pentru ca Bartolomeu să revină la graiuri şicuvinte.În soare puse mutarea sa,şi el ca un ginere ieşi din celariul său.Bucu / ră-se ca uriiaşul aleargă cale.De la începutul ceriului ieşirea lui;şi timpinarea lui în sfârşitul ceriu / luişi nu e cine se va ascunde de căldura lui. – CoresiC-au întinsu-ş sălaşul în soare,De scripeşte şi dă strălucoare,Ca un mire de stă de purcedeDintr-a sa cămară unde şedeFăcând voaie bună de drum mareCe-a s-alergeca un boinic tare,Cu purcesul din ceri, de la capăt,De-ş opreşte tâlnişul la scapăt.Şi nu-i nime să-i scape de boare,Să s-ascunză de dâns la răcoare. – DosofteiÎn soare au pus lăcaşul lui; şi el ca un ginere ieşindden cămara lui.Bucura-se-va ca un uriaş să alerge cale; denmarginea ceriului ieşirea luiŞi istovul lui până în marginea ceriului, şi ni iaste celce să va ascunde de căldura lui. – Biblia de la BucureştiÎn soare au pus lăcaşul său; şi El, ca un mire ce iasădin cămara sa.Bucura-să-va ca un uriiaş să alerge cale; dinmarginea ceriului ieşirea lui.Şi întâmpinarea lui până la marginea ceriului; şi nueaste cine să se ascunză da căldura lui. – Biblia de la BlajÎn ceruri El a întins un cort soarelui.Şi soarele, ca un mire, care iese din odaia lui denuntă,Se aruncă în drumul lui cu bucuria unui viteaz:Răsare la un capăt al cerurilor,Îşi isprăveşte drumul la celălalt capăt;Nimic nu se ascunde de căldura lui. – Cornilescuî8895

BLITZLiviu Ioan Stoiciu:Pe prag (vale-deal);editura Cartea Românească, Bucureşti 2010„Precursor impozant al optzeciştilor, Liviu IoanStoiciu aduce, în reliefuri decise, deseori aspreale scriiturii sale, o sinteză originală a câtorvamoduri lirice care-l diferenţiază de numita grupare”(Gheorghe Ghrigurcu – pe coperta a patra).O radiografie aproape exhaustivă a întâmplărilordar şi a ideilor, gravitează în jurul lumii de care se„loveşte” poetul Liviu Ioan Stoiciu, mărturisind-oprin lapidaritatea textului, materia principală fiind„scenele”, personajele şi dialogurile ce răscolescstrăfundurile şi în aceeaşi măsură şi în acelaşi sens,suprafeţele existenţei. Pentru că, Liviu Ioan Stoiciu(născut la 19 februarie 1950 în Dumbrava Roşie,Piatra Neamţ) visează continuu redescoperireaactului iniţiatic, tot aşa cum îltrăieşte, construindu-şi-l dinsfere de realităţi proprii. Astfelspus, poemele sale, învăluiteîntr-o aură de mister şi într-oatmosferă situată între – imediat– şi descoperirea interiorităţii,fac suportabilă confesiuneauşor melancolică, elegiacă şi Victor Steromnostalgică deopotrivă, căpătând– forme şi fond – memorabile:„Ţipete, crengi înflorite ale merilor şi perilor,/ coloane ale cifrelor din faţă: / sare în picioare,iese la geamul vagonului, pe culoar. Acceleratulopreşte la canton, trei / ţărance au fugit înnebuniteîn faţa locomotivei o / sută de metri, e un cal prinscu / o copită între traversele pasajului şi linii, înfaţă, / la barieră. Mare scofală. Pe când mătura/ baba prin casă. Vale-Deal / îşi aprinde o ţigară,îl lasă rece toate cele / neînchipuite, aşa cum seînşiră”(Fragment din poemul: Au fugit în faţalocomotivei).În soare Şi-a pus locaşul Său;şi El ca un mire ce iese din cămara Sa,bucura-se-va ca un uriaş ce-şi aleargă drumul.De la marginea cerului îşi are ieşirea,Pân la marginea cerului îi este alergarea,şi nimic nu se poate ascunde de căldura lui. –BartolomeuÎn versetele citate, cuvântul cheie, indiferent detraducere este soare. Acest corp ceresc, dătător deviaţă şi lumină se identifică în majoritatea traducerilorcu însăşi puterea dumnezeiască. Soarele devine astfellăcaşul lui Dumnezeu din care acesta, asemenea unuiginere sau unui mire, oricum un tânăr voinic, estecapabil să cuprindă întreaga lume. Din nou, singuratraducere care diferă ca mesaj este aceea a luiCornilescu. În această traducere, Creatorul este celcare a făcut lăcaş Soarelui, i-a făcut un cort, aluzieevidentă la cer, iar Soarele apare in ipostaza celui caremărturiseşte puterea dumnezeiască în toată lumea.Observăm, de asemenea, talentul de versificator allui Dosoftei, care conturează imagini vii, nuanţate,apropiate de arta poetică.În următoarele versete se face referire la cuvântullui Dumnezeu, sub toate aspectele sale: Coresi lenumeşte: Legea, Mărturia, Dreaptele Domnului, Frica,Judeaţele, Învăţătura; Dosoftei le numeşte: Legea,Mărturia, Dereptăţîle, Frica, Giudeţele, Curăţarea. Înaceeaşi manieră, în Biblia de la Bucureşti, aspectelecuvântului lui Dumnezeu sunt numite: Legea,Direptăţile, Porunca, Frica, Judecăţile, Neprihănirea,în Biblia de la Blaj ele sunt numite:Legea, Dreptatea,Frica, Dorinţa, Greşelile şi Neprihănirea. În traducerilemai noi, şi anume în aceea a lui Cornilescu, ipostazelecuvântului sunt: Legea, Mărturia, Orînduirile, Poruncileşi Judecăţile, respectiv în traducerea lui Bartolomeu:Legea, Mărturia, Legiuirile, Porunca, Frica, Judecăţile.Prin traducerea psalmilor, limba română îşidescoperă frumuseţea şi taina în cuvinte de maredulceaţă duhovnicească. Prezentă în ortodoxie, limbaromână, are neîndoielnic, calitatea de limbă religioasă,revelaţia dumnezeiască fiind transmisă, propovăduită,păstrată şi în limba română. Prin cuvântul Creatorului,omul vorbeşte cu Dumnezeu, însă prin cuvântul Bibliei,inclusiv prin cuvîntul psalmilor, omul se întâlneştecu Dumnezeu şi intră în comuniune cu El, românulreuşind după îndelungi strădanii ce au durat secole, săvorbească româneşte cu Dumnezeu.BIBLIOGRAFIE:1. Coresi, Psaltirea slavo-română (1577) încomparaţie cu Psaltirile coresiene din 1570 şi 1589,8896 www.oglindaliterara.roIntroducere şi indice de Stela Popa, Ed. AcademieiR.S.R., Bucureşti, 1976;2. Dosoftei, Psaltirea pre versuri tocmită, ediţiecritică de N.A.Ursu, Ed. Mitropolia Moldovei şi Sucevei,Iaşi, 1974;3. Chitimia, I., Un monument de valoare literarăperenă: „Biblia lui Şerban Cantacuzino (1688)”, ediţiejubiliară, Ed. Universitaţii, Iaşi, 1988;4.Chindriş, Ioan; Pavel, Eugen, Biblia de laBlaj(1795), ediţie jubiliară, Cluj- Napoca, 2000;5.Conilescu, Dumitru, Biblia sau SfântaScriptură(1921), Ed. Societatea Biblică din România,Oradea, 2010;6.Anania, Bartolomeu, Biblia sau Sfânta Scriptură,versiune diortosită după Septuaginta, Bucureşti,2001;7.Munteanu, Nicodim, Biblia adică dumnezeiascascriptură a Vechiului şi a Noului Testament(1936),ediţia a doua, tradusă după textele originale ebraiceşi greceşti de preoţii profesori Vasile Radu şi GalaGalaction din înalta iniţiativă a Majestăţii Sale Carol II,Ed. Fundaţia pentru literatură şi artă, Bucureşti, 1939;8. Dicţionar enciclopedic de cunoştinţe religioase,Ed. Diecezană, Caransebeş, 2001;9. Dicţionar religios -termeni religioşi, credinţepopulare, nume proprii, Ed. Garamond, Bucureşti,1994;10. Mehedinţi, Simion, Creştinismul românesc,Fundaţia Anastasia, Bucureşti, 1995;11. Harl, Marguerite, Dorival Gilles, OliverMunnich, Septuaginta- de la Iudaismul elenistic lacreştinismul vechi, ed. Herald, Bucureşti, 2007;12. Munteanu, Eugen, Lexicologie biblicăromânească, Ed. Humanitas, Bucureşti 2009;13. Munteanu, Eugen, Studii de lexicologiebiblică, Ed. Universităţii „Al. I. Cuza”, Iaşi, 1995;14. Gheţie, Ion, Baza dialectală a românei literare,Ed. Academiei R.S.R., Bucureşti, 1975;15. Behaeghel, Julien, Biblia în lumina simbolurilor,Ed. Paralela 45, Piteşti, 2010;16. Eliade, Mircea, Tratat de istorie a religiilor,Ed. Humanitas, Bucureşti, 1992;17. Harl, Marguerite; Dorival, Gilles; Munnich,Olivier, Septuaginta - de la iudaismul elenistic lacreştinismul vechi, Ed. Herald, Bucureşti, 2007;18. Riches, John, Biblia – foarte scurtă introducere,ed. Alfa, Bucureşti, 2000;19.Gibert, Pierre, Biblia - cartea, cărţile, Ed.Univers, Bucureşti, 2000.

POEZIEIrina Lucia Mihalca PASCU BALACI Diana OLARUÎn faţa oglinzii - doarnoi şi singuratateanoastră!Dacă prin suferinţăsimţim stelele pecreştetşi nu le putem atinge,prin vis o putem face!Dincolo de noiîncepe pustiul,Dincolo de noi morsinguri copacii,Dincolo de noi lucrurile dispar,Dincolo de noi e noaptea şi întunericulei,Dincolo de noi sunt cerurile noastre,Dincolo de noi e şoapta din adâncuriauzită în trecere.Pe pământ stelele luminează calea celorneajutoraţi!Prin dispărute păduri va trece vântul,Râurile, din apa unde nu ne-am aplecatsă bem, vor seca,Trupurile vor muri treptat, prin părăsire,odată culucrurile ce ni s-au învechit prin sertare.De însingurare vor muri mâinile neatinse,Din lipsa luminii vor pieri visele nevisate,Din lipsa iubirii vor inceta bătăile inimilorîngheţate,În noi e lumina şi taina ei - ecoul ascunsîn liniştea gândului ce va trece prinfiecare oglindă.Prin ochiul vederii de dincolo de vederene adapăm setea la izvorul vieţii.Au început să picure câţiva stropi mici,Sunt lacrimile celor ce nu au apucatsă-şi plângă dorul aici!Asculţi ploaia, ploaia asta care ne sărută,asculţi ploaia şi descântecul ei? Şi ploaiaasta!De ce vine aşa rece? Uneori e tristă şirece,alteori e caldă şi veselă, o ploaie seninăde vară!În taina fiecarui ceas,prin umbră - celălalt chip al luminii -ne deschidem aripile spre rădăcinilenoastre.Oare ce iubesc oamenii? Oare de cenu se întreabă de ce nu iubim toţi la fel?Eu te iubesc pe tine, posibil tusă nu mă percepi pe mine aşa cum vreaueu!Important e doar iubirea - suntem lentilaluminii!La o margine a vieţii, în încercarea de anu pleca,tarziu intri în piramida singurătaţii.Simţi că momentul inimiie răsăritul Luceafarului din undadeschisă,simţi că doar prin întoarcerea ta veiîmblânzi focul.În faţa oglinzii - doar noi şi singurătateanoastră!Tu şi eu, aceeaşi inimă...Sonetele MăriiNegreMoto: ”Vine Marea,cât de mareȘi de mare, țărmurin-are...”Folclor românescIn călimara pontică,albastră ...Sub piatra asta zace un poet:Publius Ovidius; astăzi mă cheamă,Ca un patrician și om de seamă,Și-mi sugerează ca să-i să scriu ...sonet !A vieții - i umbre - ntind pe șevaletSă zugrăvesc a Romei panoramă...”Carmen et error”, ´năbușit exclamă-Inima lui e-al dragostei sipet.În pontica și trista călimarăEu mă scufund ca după zăcământ,În metru antic pescărușii zboară,Țesând statuii sale alt veșmânt:Mă-ntorc spre țărmu-ncins ca spre omoarăSă-mi macine o mierță de cuvânt.Ovidiu - cronicar al gețilorCe greu exil , pentr - un cuvânt ușor :Distrus printr-un decret dizgrațios,S-a- nnobilat la Pont, oricât de josZvârlitu-l-a August, neîndurător.Dobrogei, vechi herald a fost, izvor,Din care mă adăp și azi, sfios,De n-ar fi fost taxat ”ireverențios”N-ar mai fi scris de Geți, lămuritor.La Istrul bocnă, fost-a de demult,Ambasador al Romii-n Orient,A povestit de-al Sciților tumult...Acum învăț să fiu ca el - clement;Statuia azi i-o strâng în brațe mult:Cu cât el tace , e mai elocvent!O ghicitoareCe mare-nchisă se adapă-ntrunaDin fluviile mari din Nord și Est ?Cine-i Oceanului Thetys, un rest,Unde se naște din senin furtuna ?Pe unde și-a muncit Orfeul strunaȘi-a stat poetu - Ovidiu în arest ?Sub care val a aruncat un lest,Istețul Iason , ca să fure lâna ?Ce țărmuri s-au colonizat - ´nainteDe a sosi pe mal Andrei cel SfântCu Legea Adevărului, cuminte,Sub care a-nviat și-acest pământ,Udat de valul ce-i și-al nost´ părinte ?(E Marea Neagră și de ea descânt...)ŢARA ZÂNELORBUNELIRICĂPOSTADOLES-CENTINĂ(DEBUT)ZÂNA BUNĂZâmbeşti şi parcă searatăTot universu-n faţa taLumină caldă, înfloratăCe-nveseleşte inima.Fiinţă-zeu ce ţine-n palmăTot ce în lume e frumosSacrificat îţi sunt zeiţăMă-nchin la tine bucuros!Si-njunghiat ţi-aş sta alăturiNu-i suferinţă sau durereCe să mă ţină-n depărtare,Căci inima-mi mereu te cere!Furii de neguri, stropi de urăCununi de iad şi de mormântNu pot să şteargă Zână BunăIubirea ce ţi-o port în gând!ÎNGERUL PĂZITORCând a fost să i-au fiinţăTu m-ai ales pe mineCând am fost în pântecele mameiTu m-ai ocrotitCând am respirat pentru prima datăTu m-ai ajutatCând am învăţat mersulTu mi-ai ghidat paşiiCând am vorbit intâiele cuvinteTu mi le-ai alesCând am fost în boală şi în dureriTu m-ai vegheatCând am muncitTu m-ai dat putereCând am avut de luat decizii greleTu m-ai sfătuit şi povăţuitCând am fost în patimiTu m-ai luminatCând am fost în friguriTu m-ai încălzitCând am fost în fierbinţeliTu m-ai răcoritCând mi-a fost foameTu m-ai hrănitCând mi-a fost seteTu mi-ai dat să beauCând am fost nervoasăTu m-ai potolitCând am fost tristăTu m-ai mângâiatCând m-am simţit singurăTu mi-ai fost alăturiCând am zâmbitTu-ai zâmbit cu mineCând am iubitTu mi-ai învăluit sufletul cu dragosteCând am fost rănităTu m-ai ajutat să iertCând am fost părăsităTu nu m-ai abandonatCând am fost căzută în deznădejdeTu m-ai ridicatwww.oglindaliterara.ro8897

RECONSIDERĂRIFrancmasoni în frunteaArhivelor StatuluiBogdan ConstantinDogaruArhivele au reprezentat şi reprezintă veritabiletemple ale culturii, cunoașterii și înțelepciunii. Încă de laînființarea lor în 1832, ca urmare a aplicării prevederilorRegulamentelor Organice, în fruntea Arhivelor Statuluidin ambele Principate s-au aflat membri marcanți aiFrancmasoneriei Române.Gheorghe Asachi a fost director al ArhivelorStatului din Moldova în perioadele 1832 - 1849 și 1857- 1858. Se pare că acesta fusese inițiat ca francmasonla Milano, în Italia, unde prietena sa, Bianca Milesi,făcea parte din organizațiile politice secrete, carbonare.La 1830 figurează ca venerabil al unei loji din capitalaMoldovei pentru ca, în 1866, să apară ca membru al LojiiSteaua României din Iași 1 .Afirmația lui Mihail Kogălniceanu din 1840 căAsachi este bărbatul acela care în vremi grele s-astrăduit pentru luminarea neamului său este valabilă șipentru activitatea sa de arhivist, deoarece el a muncitca să adune, să păstreze și să valorifice documenteleși arhivele pe care le numea materialuri istoricești,necesare scrierii istoriei patriei 2 . Numirea lui Gh. Asachi, la 1 ianuarie 1832, ca arhivistObșteștii Obicinuitei Adunări, din dorința expresă a generalului P. D. Kiseleff, președinteleplenipotențiar al Divanurilor Moldovei și Țării Românești, fără contracandidat, a însemantîn primul rând, o apreciere a întregii lui activități de până atunci. Lupta lui Asachi pentrudesprinderea Arhivei Statului de Înaltul Divan și organizarea ei ca o instituție de sinestătătoare a fost încununată de succes. De altfel, încă de la început, Asachi a începutsă lucreze independent de autoritatea Înaltului Divan. El adresează prima lucraredirect Sfatului Administrativ, cerând să fie numit personalul necesar Arhivei Statului,prevăzut în organigrama Înaltului Divan. Pe parcurs, acesta va organiza şi plata salariilorpersonalului, direct prin Ministerul de Justiţie de care depindea.Asachi dorea să obţină un local separat pentru arhive, însă nu reuşeşte, fiind nevoitsă îşi aşeze cancelaria şi primele depozite în acelaşi imobil cu Înaltul Divan. Totuşi vaalcătui un plan al unei clădiri speciale în care ar fi trebuit să funcţioneze Arhiva Statului.Imobilul trebuia să aibă bolţi de cărămidă iar ferestrele şi uşile trebuiau protejate deobloane de fier. La această grijă împotriva focului contribuia şi amintirea groazniculuiincendiu din 1827 care a prefăcut în cenuşă cea mai mare parte a arhivelor aflate în Iaşi.De la Marea Logofeţie a Dreptăţii (Ministerul de Justiţie), de care depindea directArhiva Statului din Moldova, el a primit, la 26 ianuarie 1832, Instrucţie pentru ArhivistulStatului. Instrucţiunile respective se refereau atât la problemele organizatorice cât şi lametoda de lucru arhivistică privind ordonarea şi evidenţa documentelor. Acestea fuseserăelaborate de către Costache Conachi, logofăt al Dreptăţii, care conlucrase cu Asachi laelaborarea proiectului Regulamentului Organic, şi cu care s-a consultat şi acum.Munca lui Asachi de a strânge documentele istorice la Arhiva Statului a fost unatitanică. Pe lângă faptul că arhivele instituţiilor statului erau într-o mare dezordine,multe acte oficiale erau deţinute de către particulari, foşti dregători sau funcţionari maimărunţi, sau de Mitropolie. Documente importante se găseau şi în afara hotarelor ţării.Mari greutăţi a întâmpinat Arhivistul Statului în preluarea documentelor de la instituţiileecleziastice, în special Mitropolia şi mănăstirile greceşti. După îndelungi insistenţe, abia în1845 va reuşi să preia o mică parte din documentele aflate la Mitropolie.În 1836, cele 4 depozite ale Arhivei Statului din Iaşi au fost umplute până la refuzcu aproximativ 40000 de dosare şi condici. Sistemul de evidenţă folosit la Arhiva Statuluiera cel alfabetic.Un control făcut de Ministrul Justiţiei la Arhivele Statului în 1838 menţiona faptulcă, datorită lipsei acute de arhivari, Asachi a fost nevoit să angajeze în plus încă douăpersoane pe care le plătea însă din salariul său.Problema eliminării actelor fără importanţă istorică era cât pe ce să fie rezolvatăcu urmări tragice pentru arhive, în urma unui ordin nechibzuit dat de însuşi domnulMoldovei, Mihail Sturza. Acesta, vizitând depozitele Arhivelor Statului la 16 iunie 1844, înlipsa lui Asachi, şi văzând cele 103.530 documente şi dosare îngrămădite, au poruncit caacele ce ar fi sfârşite de zece ani să se ardă, şi tot în această rânduială să se urmeze înviitorime. Asachi, conştientizând valoarea ştiinţifică a multor documente, a avut curajulsă nu aplice acel ordin şi, făcând noi propuneri, a tergiversat aplicarea lui până cândMihail Sturza a fost scos din domnie.De asemenea, Asachi a protestat în 1858 împotriva deciziei autorităţilor de a mutao parte din dosarele vechi în încăperile necorespunzătoare din incinta Mănăstirilor Neamţşi Secu. În sprijinul său a venit, indirect, împotrivirea categorică a mitropolitului.Activitatea lui Gheorghe Asachi nu a vizat numai chestiunea păstrării arhivelor ci şiaceea a conservării lor. El a elaborat un set de îndrumări pentru instituţiile statului pentruca acestea să ţină dosarele curate spre a nu face ploşniţi în ele; rafturile trebuiau să fiedin dulapi sănătoşi, uscaţi, să fie vopsiţi cu vopsea neagră bună. Dosarele importantetrebuiau legate pentru a le proteja împotriva uzurii mecanice căci se sticau prin deasalor purtare.Din păcate dorinţa lui Asachi de a vedea Arhiva Statului instalată într-un localpropriu, asigurat împotriva focului, păzit de un jandarm zi şi noapte, aşa cum se străduise8898 www.oglindaliterara.rosă fie inserat în Regulamentul Organic,nu şi-a văzut-o îndeplinită niciodată. Elare însă marele merit de a fi salvat de ladistrugere, în condiţiile extrem de grele încare şi-a desfăşurat activitatea ca arhivist,multe documente de o importanţă capitalăpentru istoria ţării noastre, lăsându-nemoştenire un bogat izvor de informare. Deasemenea, este binecunoscut faptul că avalorificat din plin arhivele în lucrările saleistorice sau literare.Referitor la activitatea sa arhivistică,Gheorghe Asachi sublinia, în cererea dedemisie din 27 septembrie 1849, faptulcă am adunat interesante documenteale ţării răspândite şi dosite şi am păstratcu sfinţenie acest sanctuar al drepturilorcompatrioţilor.În memoria lui Gheorghe Asachi,Arhivele Statului au publicat în 1969 unvolum în care regăsim informaţii preţioaseprivind munca depusă de acesta încalitatea sa de arhivist .În perioada 1850 - 1853, Arhivist alStatului în Moldova a fost fratele VasileAlecsandri. Este menționat ca membrual Lojii Neamul Nostru din Iași la 1847 3 .De asemenea, figurează și în 1857 cafrancmason într-o lojă din Iași 4 .Constatând faptul că înfiinţarea uneicomisii care să analizeze actele lipsite devaloare istorică şi să le elimine, păstrând înschimb pe cele cu valoare documentară,nu ar putea rezolva problema selecţionăriiarhivei datorită lipsei de personal,el propune înfiinţarea unor depoziteintermediare, separate de cele ale ArhiveiStatului, unde să se strămute parteanelucrătoare a arhivei. Alecsandri arăta, înianuarie 1850, că se impunea adoptareaacestei soluţii pragmatice căci cu mijloacelede care poate dispune Arhiva în ziua de azi,cercetarea actelor hotărâte a fi desfiinţatear tărăgăna ani întregi 5 .El a înţeles şi situaţia financiară greaa personalului din arhive şi a susţinutdoleanţele acestuia de creştere a salariilor,arătând prin raportul său din 2 martie1850 că şi eu cunosc împregiurările lorcă în adevăr într-aceiaşi poziţie cum sătânguiesc nu mai puţin că şi lefile nu li seslobod după cum stau în Regulament 6 .În Țara Românească, postul deArhivist al Statului este ocupat, în intervalul1843-1848, de Ion Heliade Rădulescu.Izvoarele documentare îl atestă camembru fondator al lojii Regenerațiuneadin București la 1836/1837, ca membrufondator (gr. 18) al Marii Loji Steaua Dunăriidin București la 1 iunie 1859, devenindMare Maestru al acesteia în 1861 7 . A urmatapoi la şefia Arhivei Statului din Munteniafratele Grigore Alexandrescu (1849-1854), menționat la 1848 ca francmasonîntr-o lojă din Orientul București iar în 1866ca membru al Lojii Înțelepții din Heliopolis,din același orient .Atât Ion Heliade Rădulescu cât şiGrigore Alexandrescu s-au preocupatde bunul mers al instituţiei dar s-au lovitde multe ori de nepăsarea şi ignoranţaautorităţilor vremii care nu înţelegeausă asigure personal de specialitate şispaţii adecvate pentru păstrarea în bunecondiţii a tezaurului arhivistic naţional 8 .Sunt foarte grăitoare versurile lui GrigoreAlexandrescu din poezia RăzbunareaŞoarecilor , în care ironizează nepăsareatotală a regimului de atunci faţă de ArhivaStatului: Pe dealul Mitropoliei,/ În ArchivaRomâniei,/ Unde Statul grămădeşte/ Totce nu-i mai trebuieşte,/ Hârtii, condiciosândite,/ Judecăţi nenorocite,/ Are cuiburidin vechime/ Numeroase şorecime,/î

Seminţie roditoare/ Şi de literi rozătoare.Odată definitivată unireaPrincipatelor în 1862, Arhivele Statului sevor reorganiza în sensul că la Bucureştise va înfiinţa o Direcţie Generală, arhivade la Iaşi continuând să funcţioneze ca osucursală a celei din capitala României. Cucei 28 de angajaţi (24 la Bucureşti şi numai4 la Iaşi) Arhivele Statului nu puteau facefaţă volumului imens de material arhivistic.Cezar Boliac va ocupa funcția dedirector general al Arhivelor Statului înperioada 1864 - 1866. El figurează caorator într-o lojă din București la 1840 iarîn 1843 apare ca membru al Lojii Frăția. În1858 (gr. 18.41) e menţionat ca membrufondator al Lojii Steaua Dunării din capitalaȚării Românești. După intrarea în adormirea respectivului atelier, la 1 iunie 1865, vatrece în loja Memphis din București 9 .Scriitorul şi arheologul Cezar Boliac,în calitate de director general al ArhivelorStatului, a avut realizări remarcabile. Încăde la instalarea sa la conducerea instituţieia hotărât ca angajarea personalului despecialitate să se facă numai prin concurs,motivând că însărcinările serviciuluiArhivelor de o natură cu totul diversăde celelalte service publice, lucrărilesale deosebite, reclamă neapărat de lafuncţionarii ce se întrebuinţează aci, calităţimai distinse şi cunoştinţe mai speciale şimai întinse. Mai mult, el chiar a organizatun astfel de concurs pentru alegerea şinumirea copiştilor şi dintre aspiranţii de laaceasta chiar voi alege pe cei ce ar merita,prin calităţile lor, să fie numiţi ca ajutori,spre a-i avea în vedere la cas de vacanţă 10 .În august 1864, Bolliac solicitaautorităţilor să repartizeze ArhivelorStatului un nou spaţiu pentru depozitareadocumentelor şi anume localul mănăstiriisecularizate Mihai Vodă, cerând însăfonduri pentru a fi mai întâi restaurat.Demersurile sale au fost încununate desucces, Ministerul Instrucţiunii, forul tutelaral Arhivelor Statului, prevăzând în bugetulpe anul 1865 suma de 200000 de lei pentrureparaţii capitale. Din nefericire suma şi-aschimbat destinaţia din cauza marilorinundaţii care au afectat Bucureştiul.Urmare a cercetării făcute la faţa locului decătre Boliac, însoţit de arhitectul Burelli, la29 septembrie 1864, se raporta ministruluică trebuie efectuate de urgenţă reparaţiimajore iar locuinţele particulare din jurulmănăstirii prezentau un mare pericol deincendiu.Cu toate strădaniile lui Boliac, abiala sfârşitul lui 1865 Ministerul Instrucţiuniia acordat o sumă de 6390 lei pentruefectuarea unor lucrări minime. Aşadar,începând din februarie 1866 documenteledin depozitele Arhivelor Naţionale s-aumutat din încăperile unei case închiriatede pe Strada Şerban Vodă în localulmănăstirii Mihai Vodă. În sfârşit, semenţiona într-un document al vremii,după atâtea strămutări, din local în local,în nestabilitatea vremurilor de până atunci,Arhivele din Bucureşti au ajuns şi ele în finela aşezare statornică .Dintre francmasonii aflaţi în frunteaArhivelor Statului, cel mai longeviv în funcţiade director general a fost, fără îndoială,savantul Bogdan Petriceicu Haşdeu.El a condus destinele instituţiei timp de unsfert de secol, între 1876 – 1900. În fapt,acesta nu a fost depistat până în prezent cafiind membru al vreunei loji francmasonicepropriu-zise. Este atestat însă la 1894 11 ,1895 și 1899 ca făcând parte din Grupul deStudii Ezoterice din București al OrdinuluiMartinist 12 . Totodată, apare în documentewww.oglindaliterara.roRECONSIDERĂRIși ca inițiat liber al Ordinului Kabbalistic de Rose-Croix (1895, Obediența Franța) 13 .Pe linia resurselor umane, s-a implicat personal în recrutarea noilor angajaţi,asigurându-se că îndeplinesc exigenţele necesare ocupării posturilor. În octombrie 1891,Haşdeu preciza în scrisoarea de recomandare a unui candidat, trimisă la minister, cărespectivul era absolvent cu bacalaureat şi student al facultăţilor de litere şi medicină dinBucureşti, are o scriere frumoasă şi clară, cunoaşte mai multe limbi, precum franţuzeşte,nemţeşte, englezeşte şi ruseşte, cunoaşte şi fotografia, de care Arhivele vor avea maretrebuinţă pentru reproducerea vechilor documente 14 .Începând cu 1880, în urma demersurilor făcute de B. P. Haşdeu, s-a întocmit unplan pentru construcţia unui palat al Arhivelor Statului. În memoriul trimis la ministeracesta arăta că instituţia nu îşi mai putea continua activitatea în aceeaşi clădire şi pe viitorfără ca siguranţa, buna conservare a preţioaselor depozite încredinţate păstrării acestuiserviciu să fie compromisă şi chiar viaţa funcţionarilor săi periclitată prin ameninţarea decădere a mai multor părţi din local, care a ajuns a semăna mai mult unei ruine, decâta unui edificiu destinat a conserva cele mai preţioase documente ale trecutului uneinaţiuni. Arhitectul Al. Săvulescu va întocmi în 1881 planul palatului Arhivelor Statului,construcţia urmând să aibă sală de studiu, muzeu şi bibliotecă. Deşi prin legea din 5iunie 1882 s-a deschis un credit în valoare de 300.000 lei în acest scop, banii nu au fostniciodată alocaţi iar suma respectivă a fost anulată în 1886 prin legea de credite.Abia în 1890 se va deschide, cu aceeaşi destinaţie, un nou credit în valoare de400.000 de lei. Totodată, arhitectul George Duca a plecat în străinătate pentru a studialocalurile de arhivă de acolo şi a făcut un raport amănunţit despre cele constatate.Autorităţile s-au mişcat destul de lent, în noiembrie 1893 arhitectul Magni primindsarcina de a întocmi planul construcţiei care urma a fi ridicată tot pe dealul Mihai Vodă.La 2 ianuarie 1896, ministerul a intrat în posesia documentaţiei definitive, compuse din6 piese scrise, 11 planuri şi 4 heliografe. Noua clădire care era superbă şi întrecea toateaşteptările şi toate dorinţele de până atunci, trebuia să aibă subsol, parter şi două etaje,urmând să coste 1.200.000 lei. Deşi Ministerul Cultelor şi Instrucţiunii Publice a alocat oprimă tranşă de 362.628 lei, iar în mai 1897 s-a organizat licitaţia, peste un an lucrărileau fost sistate din ordinul ministrului.Până la urmă strădania directorului general Haşdeu care dorea un local civilizatpentru preţiosul material documentar, şi condiţii de muncă decente pentru lucrătorii dinarhive, au rămas zadarnice. S-au obţinut doar mici sume destinate reparaţiilor imediate.În tot acest timp ruina localului în care funcţionau Arhivele Statului progresa. La 1889,B. P. Haşdeu scria ministerului următoarele: Am avut onoarea a vă comunica prin maimulte adrese că localul Arhivelor este cu totul ruinat, iar depozitele ne ameninţă viaţa.Chiar astăzi, surpându-se unul din dulapurile cu depuneri, puţin a rămas ca unul dinfuncţionari să fie sdrobit. Tavanurile cad zilnic; zidurile se surpă în bucăţi, învelitoareaspartă în mai multe locuri, ploaia curge în pod; prin ferestrele putrede suflă vântul; partedin sobe nu mai funcţionează; pivniţele nu au uşi, încât lemnele de foc sunt lăsate lavoia întâmplării; împrejmuire nu mai există, devenind terenul localului acestui serviciuun depozit de gunoi şi murdării. Comandamentul pieţii ne avizează că va ridica corpul degardă, din cauză că, camera soldaţilor a devenit imposibil de locuit, etc.În urma unui cutremur din vara lui 1893, depozitele Arhivelor Statului fiindavariate, documentele au fost mutate în casele lui Petre Cecropide din Str. Mihai Vodănr. 60 15 .Savantul Haşdeu nu s-a preocupat doar de conservarea pasivă ci a introdus şi onouă metodă de conservare alternativă a documentelor de arhivă bazată pe tehnicafotografiei care urma să înlocuiască vechea tehnică bazată pe transcriere. La 10septembrie 1892, el raporta Ministerului Instrucţiunii că a cumpărat un aparat fotograficcu care să putem scoate în fotografie unele acte istorice mai importante, deveniteaproape nelisibile din cauza vechimii şi a deterioraţiei 16 .Informaţiile prezentate mai sus sunt menite să evidenţieze eforturile depusede iluştrii noştri înaintaşi francmasoni care s-au străduit de-a lungul timpului, în ciudadificultăţilor întâmpinate, să păstreze şi să conserve patrimoniul arhivistic al naţiuniiromâne. Faptele lor trebuie să constituie o pildă şi un exemplu demn de urmat şi înprezent pentru adevăraţii fii ai luminii.________________1 Horia Nestorescu-Bălceşti, Enciclopedia ilustrată a Francmasoneriei din România, vol.1, Bucureşti, Ed. Phobos, 2005, p. 74.2 *** Direcția Generală a Arhivelor Statului, Figuri de arhiviști români. Gheorghe Asachi(1788-1869), București, 1969, p. 9.3 Ibidem, p. 16-27.4 Arhivele Naționale, fond Francmasoneria Română, ds. 12, f. 18 v.5 Horia Nestorescu-Bălcești, Op. Cit., vol. 1, p. 25.6 *** Direcţia Generală a Arhivelor Statului, Arhivele Statului. 125 ani de activitate(1831-1956), Bucureşti, 1957, p. 106.7 Ibidem, p. 46.8 Horia Nestorescu-Bălcești, Op. Cit., vol. 2, p. 96.9 Ibidem, vol. 1, p. 27.10 , *** Direcţia Generală a Arhivelor Statului, Arhivele Statului. 125 ani de activitate(1831-1956), Bucureşti, 1957, p. 58.11 Horia Nestorescu-Bălcești, Op. Cit., vol. 1, p. 164.12 *** Direcţia Generală a Arhivelor Statului, Arhivele Statului. 125 ani de activitate(1831-1956), Bucureşti, 1957, p. 50.13 Ibidem, p. 72-73.14 Horia Nestorescu-Bălcești, Op. Cit., vol. 2, p. 91.15 Arhivele Naționale, fond Francmasoneria Română, ds. 12, f. 47 v. și 54 v.16 Ibidem, f. 65 v.17 *** Direcţia Generală a Arhivelor Statului, Arhivele Statului. 125 ani de activitate(1831-1956), Bucureşti, 1957, p. 52.18 Ibidem, p. 74-76.19 Ibidem, p. 112 şi 114.8899

ESEUJurnal ermetic“Wrætlic is þes wealstan, wyrde gebræcon” 1Prin parcuri stropitorile s-au astâmpărat deştrengării, nu mai nasc în aer curcubeie. Odată negâdilau cu degete de apă. Azi e stinsă candida tovărăşiea neînsufleţitelor lucruri vii, pline de duh. De la fereastracerului de sfârşit de august, toamna a întrerupt joculcu severitatea unei mame; sentinţa de neclintit a sorţii:„Destulă joacă pentru o zi, pentru o vară, pentru oviaţă...”În cripta sufletului se întrezăresc contururi recide lespede; palida văpaie a lumânării se înfioară demenirea-i de călău fitilului osândit la pârjol. Păreri deaduceriaminte se perindă la căpătâiul defunctului fărătrup, spre a săvârşi, cuviincios, priveghiul anotimpuluipierdut. Involuntar, din mâlul uitării renaşte fluxulmemoriei unui alt prohod, cu valuri concentrice dedurere, din ce în ce mai devastator. Talazul creştemereu, lovind tot mai aman stavila ce-i zăgăzuieştemânia. Curând, grozava arătare dezlănţuită va prevala,dincolo de opreliştea de gheaţă din priviri. E firesc; laurma urmei, copilăria nu existase decât prin ei. Clepsidrevii, bunicii îşi scurseră nisipurile în ea, până li se împlinivremea. Cât fură ei, timpul nu i se măsurase în trecereaprin vârste, ci în perpetua lor întoarcere-n ţărână. Buniciierau mereu veseli, mereu bucuroşi s-o vadă, sortităurnă a cenuşii lor. Pe urmă se lăsă noaptea şi se duserăbunicii la culcare; erau bătrâni…Mai întâi adormi buniculsub plapuma pământie şi grea; apoi îl urmă curând şibunica, la căpătâi cu lumânări aprinse. Fetiţa voia să maiasculte o poveste. Ei încă nu-i venise ora de culcare.Cu mâinile tremurând a zădărnicie, încerca să tragă la oparte învelitoarea care-i ascunsese pe bunici, dar ei nuse mai treziră; erau bătrâni… Cu un sărut pe frunţile recişi încremenite în visarea veacului de veci, fetiţa îi lăsă săse odihnească. În balcon a uitat cineva o jucărie; s-aunăpustit păsările negre şi au luat-o, cine ştie unde. Înurma lor, strigă înăbuşit glasul sufletului rămas pustiu:„bunici cu suflete de jucărie, mi-e dor să vă mai ţin înmâinile mele de copil!...”.Orice despărţire închide în ea un sâmbure demoarte. În unghere întunecate de suflet, va cânta mereuveşnica pomenire pentru toţi morţii îngropaţi în cimitirulamintirii. Strigoi cu globii ochilor înţepeniţi spre iadulveşniciei de s-ar ridica din gropi; năluci mânjite de ţărânăde s-ar arăta în miez de noapte, cu chipuri slute, ca deceară; fantasme cu răsuflarea de gheaţă de-ar şoptinedesluşit pe limba viermilor de sub pământ, sufletul viutot ar tresări de bucurie să simtă aievea rămăşiţa a ceeaBreviareVictor SteromEmanoil Toma: Casia, editura Printeuro,Ploieşti,2009Format din şapte proze, volumul Casia devinea patra carte în care scriitorul Emanoil Toma implicăfactorul individual, atras de o forţă mai presus decât ne-oputem închipui, către naraţiunea cu arhitectura sobră şifortificaţii riguroase.De la primele pagini se conturează drama carese desfăşoară în jurul personajelor, autorul reuşind săînfăţişeze cu o observaţie sigură trăirile sufleteşti aleeroilor cărţii.Schimbarea de stil epic faţă de celelalte romaneprecedente, e motivată aici de intenţia concentrării pespaţii reduse şi de ce nu, a observării scriiturii la aspectul– aproape general – al particularităţilor de semnificaţieale temelor epice propuse. Totuşi, putem observa că,raportul dintre roman şi nuvelele din acest volum estedestul de echilibrat, arta prozatorului Emanoil Tomadefinindu-se – până acum – ca loc geometric al stiluluiconstatativ şi nostalgic.ce a iubit cândva. Cât însă maicurge viaţa, cu văpăi sângeriiprin vine, cât încă mai luceştecu sclipiri de gheaţă în priviri,părerile de rău pentru ce-afost le însemnează îngerul petăblia cu păcate de pe umărulcel stâng. Nici pentru regretulrenunţărilor nu e vremea; tot ces-a trăit a devenit poveste, totce-a fost aievea s-a sublimat înbasm. Şi prima iubire, numeleplin de poezie, iluzii de feericepoveşti; şi străinul cu gesturiboeme, captivante şi aurăprinciară, cu cât mai greu depătruns cu atât mai fermecător; Malina Iorgaşi făptura diafană de departecare-ţi săruta obrajii în vântul primăverilor de altădată;şi surâsurile complice aruncate sub ameninţarea privirilorindiscrete dimprejur, cu ochii lucind încă de emoţia dinajun…Viaţa se strecoară printre clipe şi ani, cu întortocheriprimejdioase, cu nonsensuri şi zguduiri, cum firulgândului se chinuie în cronologia ilogică a existenţei.Canonul lungilor nopţi de veghe nevoită, când înfruntea de insomniac se zvârcolesc reptilele înveninateale deşerturilor lăuntrice. Zvâcnirea din piept cândplosca scapă din mâini, ultima sorbire de viaţă irosităîntr-o clipă în mijlocul infernului dogoritor. Şi dezolareatabloului sălbatic ce se întinde cât vezi cu ochii, dincolode văzduh, dincolo de sinele contemplativ, adânc de totîn fibra fiinţei. Pustiu ontologic care sugrumă raţiunea şitoarnă prin vine otrăvuri fără leac.Sufletul asculta odinioară chemarea depărtărilor.Cu glas de sirenă, necunoscutul din văzduh îl amăgeaîn mreje ţesute cu fir de poezie. Adierea primăveriiînfiora inima ca apropierea unui zburător, în dimineţicând ochi de păpădie privesc printre pletele ierbii, îndupă-amiezi când frunzişul proaspăt şopteşte melodiaunui glas de peste mări, în nopţi cu felinare aprinse,călăuze visului întrupat în rază. Două turturele înfiripaula fereastră perechea arhetipală; înţelegeam în zborullor împreunat, legământul dinaintea vecilor, citeam cusufletul din cartea ascunsă a vieţii. Era o plutire alăturide abia perceptibila făptură de departe, în îmbrăţişareade duhuri legate într-o fâlfâire de aripă. Reinterpretare amitului metempsihozei, nu cu povara eternei rătăciri printrupuri, ci revărsare a sufletului transfigurat în zbor depăsări, în seva frunzei, în văl de lună…______________1“Splendidă zidire; sorţile o prăbuşiră.” (vers din poemulRuina, în traducere din engleza veche )Passionaria Stoicescu: Şarpele cu aripi, edituraRawex Coms. Bucureşti, 2010Impregnate de fior existenţial cum şi de un anumeretorism didacticist, versurile din acest volum pătrundprin aluzie subsidiară între text şi pretext în modulpozitiv al meditaţiei etice. Astfel, înţelegem cât deapropiată este poeta Passionaria Stoicescu de metaforadensă, de simbolul parabolic şi de o deosebită pondere asemnificaţiilor. Simptomatice fiind în acest sens aventurilesemantice ori nevoia de re-definire, de re-configurare amesajului poetic. Passionaria Stoicescu şi-a însuşit dinacele – hocuri - sintactice şi morfologice exact ceea ceîi era mai caracteristic firii ei şi totodată şi-a asumat cuo surprinzătoare intuiţie riscurile de a fi ea însăşi în totce spune, de a se regăsi într-un stil capabil să fixezeatenţia, aptă să dea gesturilor un aer hieratic şi înţelesuride sublime rezonanţe. În fine, meditaţia e doar reflexulunor disponibilităţi sentimentale şi se fixează prindezvoltarea de tip decorativ a unor parabole-simbolice –motive lirice predominante unde valoarea estetică are înprimul rând o funcţie atitudinală.„Nu-l văd şi nu-l ating./ dar este, / nu urc / dar elmă ia pe creste, / nu-i foc, dar arde nevăzut / şi cântădisperant şi mut / Mi-e mire / fără legământ şi cer imensfără pământ, / drag mort / din patima mea vie… / El? /Eu!/ Poemul - când mă scrie!” (Poemul)8900 www.oglindaliterara.ro

Ziua 7BlestemaţiiAna Maria Gibu(fragmente)Nu puteam dormi. Mă durea întreg corpul,îmi venea să râd şi să urlu în acelaşi timp. Chasedormea. L-am privit câteva minute, apoi am intratla duş.- Mai bine mai devreme decât mai târziu.Am pornit apa rece, aruncând hainele de pemine într-un colț al băii. Am simțit o durere surdă,ca şi cum s-ar fi rupt coloana, apoi ceva mi-astrâns oasele atât de tare, încât au pocnit asurzitor.După două astfel de împunsături în spate, m-amîncordat toată. Durerea a pus stăpânire pe corpulmeu. Respiram foarte greu. Erau momente cândrespirația chiar se oprea. Sângele curgea în valuri.Îmi era foarte frică să fac vreo mişcare, aşa căam stat mai bine de o oră în duş, plină desânge. Chase, simțindu-mi lipsa, a intrat în baie.- Eşti nebună?! Puteai să mori aici!- Mi-am asumat anumite riscuri.- Ce vor zice ceilalți? Eşti ciopârțită. Spateletău este tot o rană.- Nu sunt singura. Au mai fost şi alții care aufăcut la fel ca mine. I-am auzit.- Bine, atunci o voi face şi eu.- Și mai zici de mine că sunt nebună! Nici sănu îndrăzneşti!Mi-am rupt gheara nevindecată şi mi-ammuşcat buzele de durere. Ca un ucigaş, i-amînfipt-o cu putere în spate, trasând rapid o linielungă. Apoi a doua. Dintr-odată, luminile s-au aprins. Mi-am dat seamacă se întâmplase ceva. L-am împins pe Chase înduş şi l-am privit pe Liam.- Sunteți gata? N-avem mult timp.- Eu sunt gata. Care este codul?- Tu ar trebui să-l ştii.- Cred că... 3958sun021ha39m55824.- Ăsta este. Julia, vreau să te rog ceva.- Spune, Liam.- Natalia…Ucide-o în cel mai blând mod.- Nu-ți promit că voi reuşi, dar voi încerca.M-a sărutat pe frunte, apoi m-a îmbrățişat.S-a depărtat de mine, încruntat, apoi a înghițit însec.- De ce țin o bucată din carnea ta în mâini?- Nu contează, ia-o de aici, dă-i foc, nu trebuies-o găsească ceilalți.- Ai grijă, Julia. Camerele video vor verifica.- Știu ce am de făcut. Am nevoie doar demultă otravă dizolvată în apă.- Sper că ştii ce faci.- Ai încredere în mine. Cheam-o pe Natalia şispune-i că e ceva în neregulă cu mine. Repede!- Vor întreba de ce am venit aşa devreme.- Găseşte o scuză, nu-mi vine nimic în minteacum.În mai puțin de un minut, Natalia şi Alysonerau în celula mea. Doza mare de otravă m-a făcutsă vomit, am încercat să-mi vărs tot stomacul cawww.oglindaliterara.roPROZĂnu cumva să-mi rămână otrava în el. Alyson aanalizat paharul adus de Liam.- A fost doar apă. Habar n-am cu ce s-aotrăvit.Evident, Chase spălase paharul.- Imediat vin şi ceilalți.………………………………………………………- Cum se simte Sasha?- Va fi bine.- Dar tu? Liam, Giorgio?...- Suntem bine.- Ok, atunci.Am spus asta, apoi am căzut. M-am trezitîntr-o pădure, înconjurată de nişte pereți albi şimiros de plante. Simțeam sub mine o saltea tareşi o pernă improvizată. Pieptul îmi era înfăşurat înbandaje, la fel şi antebrațul.- Te-ai trezit.Giorgio m-a sărutat pe frunte, apoi mi-a ştersgâtul cu ceva rece. M-am ridicat mai repede decâttrebuia de pe pat.- Unde sunt ceilalți?- Linişteşte-te, te aşteaptă.- Eşti bine?A privit spre fereastră.- Da, acum sunt bine.- Ceilalți?- Sunt bine toți. Tu ai fost rănită cel mai grav.- Vreau să-i văd.- Îmbracă-te!Ajutată de Giorgio, m-am deplasat afară.Mirosea a aer curat, a plante şi a frig. Înghesuiți,îngeri şi vârcolaci bandajați vorbeau între ei. Amzâmbit şi mi-a venit să plâng.- Ok, toată lumea?! Oficial, suntem liberi.Fiecare este pe cont propriu de acum.Au început să vorbească între ei, să se revolte.- Este ceva ce nu vă convine?- Julia, a spus Giorgio, cred că toți gândescca şimine. Ne-ai condus înainte să fim capturați,tu ne-ai eliberat, ți-ai riscat viața ca noi să putemevada. Iar acum, ne laşi să ne descurcămsinguri... Nu-ți mai pasă de noi?- Uite, eu mi-am respectat jurământul, amreuşit să vă eliberez, este clar că nu mai aveținevoie de mine.- Cum poți gândi aşa?Acesta era Arthur..................................L-am luat de mână pe Chase, apoi pe Sashaşi am privit zidul. Râuri de sânge, miros de carnearsă, urlete şi sunetul oaselor rupte. Pe toatevoiam să le țin minte, dar şi să le uit în acelaşitimp.- Veți fi mereu lângă mine?- Mereu! a spus Sasha, strângându-mi mâna.- Mereu.Chase m-a sărutat pe frunte. M-a fulgeratsubit gândul că nu, nu e nici disperare, niciresemnare în tot ce simțeam pentru el. Ne legaceva mult mai profund, ceva ce nu se putea spuneîn cuvinte, ceva ce nimeni nu neputea lua. Ceva numai al nostru.Am privit spre cer, am inspirat adânc aerulcurat şi am pornit la drum. Drumul spre o viațănouă de care trebuia să profit la maxim.8901

PROZĂALEGERE DEPRIMARIonel MonyConstantinIn acel sfârşit de decembrieal anului domnului 1989 zăpadaera inca un vis de iarnă dorit de toţicopiii din orăşelul care dormita înajunul sărbătorilor, ocrotit paşnicde dealurile acoperite de podgorii.Vinul se limpezise in butoaie, porciiguiţau neliniştiţi in coteţe aşteptânduşiIgnatul, doar câteva babe uitatede timp mai stăteau încă, inutil, lacoadă, să-şi ia raţia de făină, pe tichet.Evenimentele de la Timişoara şiBucureşti nu reuşiseră să-i scoată pepaşnicii podgoreni din somnolenţă şirevoluţia răsuna pentru ei ca tunetulstins al unei furtuni care zguduia acelelocuri indepărtate.* * *- Ce-i aia bă, FSN?- Ce ai tu în buzunar acum, m-am băgat în vorbă, bani Fără ŞtireaNevestei.Era patru şi jumătate, după amiază , în curând avea să seîntunece dar în faţa motelului lumea începuse să se strângă. Vestease răspândise fulgerător, telefonul fără fir funcţionase impecabil şioamenii începuseră să iasă din case, îndreptându-se spre piaţă.Telefonul sunase cu adevărat, mai devreme, minute în şirla primărie, fără să răspundă nimeni, pentru că Trică paznicul, nuîndrăznise să-l ridice. De câteva zile, de când începuseră evenimentele,primarul dispăruse subit, cu ştampilă cu tot, lăsând din grabă birouldescuiat, iar vicele se dăduse împuşcat în aripă şi se internase la spital..Funcţionarele plecaseră astăzi şi ele mai devreme acasă, cotcodăcindca găinile, să frământe cozonacii, aşa că Trică se trezise pe la ora douăaproape singur în primărie. Pe trepte, în faţa lui ţopăia Zdreanţă, opotaie de pripas care îi mai ţinea de urât noaptea, când făcea înconjurulclădirii. Trică dăduse, din obişnuinţă, un tur rapid prin birouri să vadădacă nu uitase cineva vreun reşou în priză, oprindu-se mai mult încamera în care se afla staţia de amplificare. Luminiţa roşie clipeaintermitent, ca şi cum cineva i-ar fi făcut cu ochiul, ceea ce îl mailiniştise puţin. Ştia cum să o pună în funcţie, îl văzuse de mai multe oripe directorul de la căminul cultural cum o face, iar cheia de contactera în faţa lui, în cui. Înăuntru mirosea stătut a tutun prost, femeia deserviciu nu golise încă scrumierele şi Trică le pusese una peste alta,bombănind. Clădirea fusese construită pe o stradă laterală, mai departede centru, ceea ce a făcut ca Trică să afle mult mai târziu despreevenimentele ce aveau să se întâmple acolo.Ca într-o tragedie antică oamenii erau aşezaţi în grupuri mai marisau mai mici, după cum urmau să intre în scenă. Cu spatele spre artezianacare nu văzuse în viaţa ei un strop de apă, era amplasat corul, un gruppestriţ de neica nimeni şi jarcaleţi ai oraşului între care l-am recunoscutuşor pe Gogu Oratoru, beţivul care, dacă o lua la bord, începea să ţinădiscursuri cocoţat pe gardul Monumentului şi îşi sfârşea de obicei„vitejia” spălând toată noaptea podelele de la postul de miliţie. Alăturiera Belmondo ţiganul, al cărui singur merit era că semăna cu celebrulactor. Gogu era şi acum binişor afumat, se vedea după cum îşi vânturacu o mână pălăria întorcându-se patetic spre statuie.„Telectualii”, erau doar câţiva, de sămânţă, am constatat cuamărăciune, salutându-mă de la distanţă cu părintele Safta aflat şi el întrecere pe acolo, în drum spre o sfeştanie.Dinspre munte începuseră să curgă către câmpie câţiva noriplumburii cu burţile doldora de zăpadă. M-am uitat la ceas, am ridicatpalma deschisă să simt tăria vântului, şi m-am gândit că nu va mai trecemult până va începe să ningă.-Lăsaţi gluma dom’ profesor, a reluat omul de lângă mine, dedata aceasta adresându-mi-se direct, pe aia cu banii o ştiu, da’ ce-iFSN- ul nu prea înţeleg. In ăsta tot comuniştii lui Ceaşcă o’ să fie saumai punem şi pe alţii, d-ai noştri, care n-au mai fost in fruntea bucatelor? Dumneavoastră aveţi carte multă, ar trebui să le explicaţi oamenilor.-Du-te, bă, să-ţi „esplice” Lăcăţoiu, că ăla le ştie pe toate capopa din Evanghelie, nu-i el degeaba cu proaganda, a rânjit celălaltşi a scuipat zeflemitor în noroi. M-am întors spre ei ca să-i văd mai8902 www.oglindaliterara.robine. Feţele lor nu-mi spuneau nimic, probabil se stabiliseră de curândîn localitate sau erau navetişti în aşteptarea curselor care urmau să-idescarce, îngheţaţi, prin satele din împrejurimi.Dinspre ei adia un uşor miros de tescovină, Pe Lăcăţoiu însăîl cunoşteam destul de bine. De fapt nici nu-l chema aşa, era doar oporeclă, pe care aproape că şi-o dăduse singur în mult prea mulţii anide când era secretar cu propaganda.-Bă, puneţi-vă lacăt la gură, nu mai cârtiţi şi daţi-mi cheia cândv-o cer, obişnuia să le spună oamenilor şi, treptat aceştia începuserăsă-i spună Lăcăţoiu. Acum dispăruse şi ăsta în decor.M-am întors, intrigat, spre cel care mă intrebase. Ia uite, miamzis, ce le trece prin cap, nici nu s-au limpezit bine apele şi ei se şigândesc la putere. Am deschis gura să-i răspund, dar zgomotul mulţimiim-a făcut să mă intorc spre spectacolul din piaţă. Pe treptele din faţaintrării in motel, urcase Radu, secretarul primăriei şi apariţia lui făcuselumea să vuiască. Îşi ţinea căciula sub braţ şi părul alb îi flutura uşorîn bătaia vântului. A ridicat o mână, cerând tăcere şi lumea s-a potolit caprin farmec. In cealaltă avea o hârtie pe care îşi făcuse câteva însemnărişi acum se pregătea să le citească.-Are curaj, mi-am spus, şi ăsta era în aceeaşi gaşcă, doar că nuera aşa de implicat politic, da’ tot sluga lor a fost . Ce i-o mai fitrebuind acum când mai are câteva luni şi iese la pensie?- Dragi tovarăşi şi prieteni, şi-a inceput el discursul.- Huoo, a replicat zgomotos mulţimea,-Domnilor şi tovarăşi, a schimbat imperturbabil Radu macazul,când liniştea se restabilise.-După cum am aflat cu toţii de la Televiziunea Română Liberă,acum când odioasa dictatură a căzut, (huooo, au reacţionat din nouprompt cei prezenţi) conducerea democratică de la Bucuresti, a hotărâtsă fie alese noile organe ale puterii locale în cadrul Frontului SalvăriiNaţionale, mai pe scurt FSN, adică să ne alegem un alt primar.Propun deci pe ...In piaţă se făcuse linişte deplină. De câteva minute vântulse oprise şi începuse să ningă cu fulgi dolofani, grei de apă, primaninsoare din ajunul Crăciunului.- ...apreciatul director al liceului local, cunoscut pentru ideilesale revoluţionare, care şi-a scos televizorul color in curte pentru cavecinii să vadă revoluţia in direct. A educat numeroase generaţii deelevi din oraşul nostru şi ...Mi-am auzit numele şi am tresărit surprins. Na-ţi-o frântă căţi-am dres-o, de unde până unde eu primar şi mai ales revoluţionar.Chestia cu elevii mai treacă meargă, da’ revoluţionar...Simţeam zecile de ochi a celor din jur privindu-mă ţintă. Amscuturat din cap, ca un cal nărăvaş şi am inceput să vorbesc cu vocearăguşită de emoţie, măsurându-mi cuvintele:-Vă mulţumesc, m-am auzit spunând, pentru increderea acordatăpe care insă nu o merit...Un drăcuşor începuse însă să ţopăie prin mintea mea îmboldindumăla rele şi am continuat:- ...la vremuri noi este nevoie de oameni noi. Oameni dinpopor, legaţi de popor, care au simţit pe umerii lor greutaţile asupririiceauşiste. Imi alegeam spusele cu grijă.- Eu il propun ca primar pe domnul Trică, angajat al ConsiliuluiPopular, care cunoaşte bine toate problemele din interior şi este siproaspăt bacalaureat din această toamnă a liceului seral. Spune şi tuGogule, ce fel de om este, am exclamat retoric, ca tu îl cunoşti maibine, sunteţi doar vecini.Lovisem drept la ţintă. Impresionat de atenţia acordată, GoguOratoru a escaladat gărduleţul chiuind, cu o sticlă de votcă, pe jumătategoală, în mână:-Trăiască Revoluţia, a răcnit el fericit, trăiască dom’ Trică,primarul golanilor! Belmondo care incepuse să scandeze lozinci lacompletat cam anapoda:- Ole,...ole, ole! Să votăm cu FSN! Votaţi, băă, că dă dom’profesor de băut !Grupul „marginalizaţilor”, a inceput să strige isterizat :Trică primar! şi... cu unanimitate de voturi, cum a mai incercat săbolborosească speriat Radu, Trică afost ales.Aceasta a fost a doua surpriză pentru mine. De aici încolo insă,lucrurile au luat o altă turnură. Imi mai amintesc doar că pentru asărbători „victoria în alegeri” am trimis la un moment dat după odamigeană de un deca’, de acasă, apoi, au mai apărut şi altele. Cinevaa adus un triclor găurit pe care mi l-a tras pe cap şi mă simţeam fericitcă „pasasem motanul” şi nimeni nu părea să-şi aducă aminte că tocmaieu îl lăsasem pe noul ales corigent şi că din cauza mea îşi dăduseîexamenul in toamnă. Mai pe seară, grupului nostru i s-a adăugatinginerul Ducu de la SMA şi ăsta tot băutor fruntaş şi inca vreo doi–treipe care nu-i mai ştiu. Curând am plecat cu toţii de la braserie, undevoiau să închidă şi „am rezemat-o” la crama de sub motel unde încă nutrăseseră obloanele. Una peste alta, până la urmă m-am făcut mangă şifilmul s-a rupt.

KartEa EInedită plachetă cu inedite micropoeme, care aude fapt gravitatea adevărtatelor macopoeme. Ea este.Se numeşte KartEa E. O nouă carte ca un singur, unicşi foarte consistent poem. La început a fost zero (0),ca apoi să urmeze un început de acţiune echivalentă cucetatea lui A, în care A încă nu era definitivat, dar încare era înscris proiectul lui K – a-l creaţiei rotungităîn final cu E, adică cu produsul acţiunii - KartEa E.Acţiunea finalizată în creaţiea K constituia miezul uneimuze neordinare a unei creatore de poezie.a cărei numeîncepe cu E secundată de K (c) – Ekaterina, ce s-a creatpe sine de la K-0, K-1, K- 9 pânî la Poemul fără K şi fărăE într-o ecuaţie de zece (10) cifră rotudă .- rotungime acreaţiei care este EKaterina - tocmai ceea ce începe cu Kşi sfrşeşte cu E. Amprentele inversate în formă, dar şi înconţinut le găsim în ce-a de-a doua parte a plachetei încele zece (10) poeme ale razelor E: E-0, E-1, E-2, ... E-9,inclusiv Poemul cu E şi K întitulată Raza E. Ingenioasămodalitate de aşi exprima metamorfoza interioară a unuiapogeu de inspiraţie poetică a găsit autoarea Kărţii Ecare se nemeşte EKateria Negară. O altă EKaterină multmai profundă, dar şi mai rotungită sferic descoperim însensurile pe care le emană noile sale poeme - fenomenrar, nicicând cred posibil de egalat, al modalităţii sale dea se descoperi în chiar literele ce-i plămădeşte numele, şio definesc în esenţele consistente ale desăvârşirii poeticeîn alt mod structurată.În aceste poeme E. Negară trăieşte sub verdictulmisticii absolute, explorând-o din interior cu tentaţiapermanentă de a se descoperi la interferenţa ei curealitatea. Ea practică o metaforă incifrată filosofic înfenomenul cotidian trăit la maximum în măsura în caredevine aforistică în totalitatea poeziei sale – acţiunetransformată într-un procedeu de intrare în miezulunei creaţii inedite. Iată structura poemului K-0: /scriupoemul care începe cu K / şi după aceea scriu poemulcare începe cu K / şi când scriu poemul care începe cu K,/ chiar începe poemul cu K / pînă K rămâne K de scrisul luiK ./ Urmează poemul K-1- faptul creativ concret (creaţiapropriu zisă). /Unu de miez / de s-ar lipsi Cercul ar fideformat / raza în necalitate. / Cum înfioară rugăciunea/ pentru orfan. / Cantitatea: - muşcată albă la geam, /umedă, iar, tăioasă. / Anaforă fracţionată, procentuală, /Fir de sacru mie, ţie. / Fără vin şi altar doar o cifră e 1,/unu K unu / nu doar în bunătate, E / Avva,Avva./. / Fărăvin şi fără altar / doar o cifră e 1 - Dumnezeu este - celatotputernic, şi atot-peste-tot - Creatorul creat de Sine- / Unu ca 1/, prezent ca o realitate ce este /nu doar înbunătate, E /, dar şi în alte creaţii, în cele care sfârşescLECTORcu E (creaţie) ca /Avva. Avva/.Actul creaţiei de laprocreaţie îl vom urmări încelelalte poeme întitulate K-2,K-3, ... K-9, astfel încât îl găsimdesfăşurat şi rămas în esenţa sanu numai în formă dar în primulrând în conţinut în poemul FărăK şi fără E : / Stă poemul şise uită / la poemul cu K şi lapoemul cu E / şi zice: / - fără Kşi fără E rămâne doar poemul/ (adică miezul lui - ceea cepoate deveni orice n.n.). / Arăsuflat adânc şi a exclamat: /- Poemul. / Poemul era poem./, Petru Ababiirămînând a dăinuii ceea cepoate devenii orice ca numitorcomun al oricărei creaţii poemice.Partea a doua a Kărţii E se întitulează Raza E.Creaţia fiind o formă rotundă, atunci drumul sprecifrele care-i punctează şi-i formază circumferinţele vorfi unităţile ce vor uni prin razele E centrul focusal allsferei absolutului, care este inima poemului Fără K şifără E, a-l actului creativ K. Ori, fiecare dintre poemeleE se vor identifica cu câte una dintre aceste raze, careexprimate fiind în identităţi reale vor alcătui numărulrotund zece (10): E-0, E-1, E-2, ... E-9 , ultimul dintrecare cu numitorul generic Pomul cu E şi K - o interfaţăa celui de-al zecelea poem întitulat Poemul fără E şifără K din prima parte a Kărţii E.. Prin razele E poetesatranscendentează toate mediile formate de planurileperpendiculare lor şi intersectate de ele, identificându-seîn acelaşi timp cu cele paralele alcătuite de liniile lor. PrinE şi K scriitoarea îşi restructurează stările, plasându-le pefiecare componentă ale planurilor înscrise circumsferic şitranscendental ale sferei întregului care este harul săupoietic, adică simultan în componente, între componenteşi dincolo de orice comonente .Iată poemul care certificăfenomenul Poemul cu E şi K: / E era K / şi nu aveamdecât o circumferinţă K / şi o rază E, / E oricând setransforma în circumferinţă / şi K devenea rază / şi K şi Eşi E şi K / la un moment / destul de lipicios / au folosit unpunct / pentru existenţa Kărţii / din care nu se scoate /nici o literă, nici un semn de punctuaţie./. Nu constituieoare aceste poeme dovada certă a existenţei unui talentpoetic integru care este E. Negară?.Calea întoarsă spre origine o parcurge spre Kînepând de la E, astfel încât ceea ce produce devinerotund, plecând de acolo unnde se va mai întoarce oride câte ori va parcurge razele E ale definirii poetice. Leaflăm pe toate acestea în poemul E-0: / Când începusepoemul cu E / poemul cu K sfârşise, era doar K, / şi Eca în poemul său se simte bine. / Are în cap mai mulţie-e-e-e mici şi-i mută / dintr-un gând în altul, / de aceeavezi uneori un gând plin de E, / iar altul doar cu gând /.Noul primar, pe care nimeni nu catadicsise încă să-l anunţe, aaflat de „investirea” lui in funcţie, după vreo două ore, de la telefonistade la Poştă. Domnul Radu trecuse pe acolo şi o rugase să il ajute săcomunice schimbarea la judeţ, dar linia directă ori era blocată, ori lacapatul celălalt nu mai răspundea nimeni. Rămasă singură, conştientăde importanţa evenimentului, se gândise că totuşi nu ar fi rău să sepună bine cu autorităţile şi sunase la primarie să-l felicite.Acesta răspunsese cu greu, ascultase explicaţiile fără să punăprea multe intrebări, apoi inchisese telefonul, fără alte comentarii.După ce lăsă receptorul în furcă, Trică stătu o clipă să cugete.Vestea primită îl scotea din ritmul său obişnuit. Se gândi pe cine arputea să mai întrebe ca să-i confirme ştirea, dar renunţă curând şi,luându-şi şuba de paznic pe umeri se duse să aprindă lumina de laintrare. Deschise cu grijă uşa şi privi atent in întuneric. Pe stradă nuse vedea ţipenie de om. Ningea în duşmănie şi neaua acoperise deja deo palmă asfaltul. Îl băgă pe Zdreanţă înăuntru, mai puse câteva lemnepe jăraticul muribund, se intinse pe canapeaua din hol şi incercă săaţipească. Somnul însă refuza să-i dea târcoale.Se ridică după vreo zece minute, nervos, urcă la etaj, trecu valvârtej prin antecameră şi intră in biroul primarului. Din interior îl loviun val de frig. De câteva zile nimeni nu mai făcuse focul. Trică ezită,apoi apăsă pe comutator, agăţă haina in cuier şi se aşeză hotărât înfotoliul de piele. Luă de pe masă un pix si o coală de hârtie şi începusă-şi redacteze primul său discurs.www.oglindaliterara.ro* * *M-am trezit pe la ora nouă, încă mahmur. În gură aveam ungust, de parcă abia fătase acolo o pisică. Soba duduia, iar pe margineamesei, gazda mea tanti Aspazia, cunoscătoare mai veche a unor astfelde întâmplări, lăsase un pahar plin de zeamă de varză murată şi douăaspirine, primul semn bun din dimineaţa aceea. Televizorul mergeaîn colţul camerei si de pe sticlă crainicii transmiteau vesti de groază,cu reţelele de apă potabilă infestate de terorişti. Am dat din mână alehamite, nu aveam de ce să mă tem, eu băusem numai vin, m-am ridicatcătinel şi m-am indreptat spre fereastră. Câţiva fierari care îşi mutaserătemporar atelierul in capul meu au inceput să bată nervoşi cu baroaselein nicovale. Am luat grăbit aspirinele, am tras o duşcă de moare şi amşuierat de uimire. Incetase sa mai ningă, iar in curte zăpada era până lagenunchi. Am deschis geamul să trag in piept o gură de aer proaspătşi parcă m-am simţit ceva-ceva mai bine. Fierarii s-au mai potolit şi ei.De pe stâlpul din dreptul porţii s-a auzit un fel de cârâit şimegafonul staţiei de amplificare a început să prindă viaţă. Cineva aciocănit uşor în microfon, apoi a răsunat inconfundabila voce a lui Trică:„Comunicat al Frontului Salvării Nationale. Va vorbeşte primarulnou ales. Având in vedere că in ultimele ore au avut loc mari căderide zăpadă care ar putea ingreuia alimentarea populatiei şi intrerupelegătura cu capitala de judeţ, locuitorii sunt obligaţi să iasă cu lopeţi infaţa porţilor şi să facă pârţi. Armata e cu noi ! „8903

StefanDUMITRESCUIMNUL UNEI INIMIO inimă trece prin văzduhcu o săgeată înfiptă în eaîn urma eidusă de vânt o hainăîn urma acesteiadoi pantofila zece metri în urma lormânându-i din urmădoua buzeatât doua buzezâmbindIISUS(Anei Blandiana, cu recunoştinţă)M-aş tot pierdea prin neguri şi lumine,Căzând prin mine veşnic m-aş tot duce,Eu răstignit pe Tine ca pe-o cruce,Tu răstignit pe ţipătul din mine.Te simt în mine ca melancolie,Sfâşietoare, naltă, dureroasă,Murmură dulce firea-mi de mătasă,Un urlet sunt, înfipt în veşnicie!N-afară şi-nlăuntrul lui răsfrânt,Silabă sunt şi literă cu care,Vorbeşti cu Tine. Naltă întrebare,Ecou însângerat al unui gând .M-aş tot pierdea prin neguri şi lumine,Căzând prin mine veşnic m-aş tot duce,Tu răstignit pe mine ca pe-o cruce.Eu răstignit pe ţipătul din Tine!ÎN APUSUL ÎN CARE CHIPUL MEUal cui e cântecul acesta alb în carestau ca într-un abur aici pe muntelesuferinţei urcând din văile întinsevai şi cântecul meu este un aburpăsările acestea care urcă veşnicdin adâncul timpului cu ramuri de mirtînflorite în cioc mă privesc ca pe ostatuieapoi îşi reiau mersul greoi de pinguinişi-n apusul în care chipul meu serecompune îmi aud clipele căzând înmareca un nor de pulbere varul chipului semai aude coborând peste lume în miide ani.NU MAI SUNT FIINŢĂ!E o lumină aici pe munte,Curge ca fluviile anume,Nu mai sunt fiinţă, sunt un fel,De a fi patrie în lume!De-a fi lumină într-un veac,Asemeni erei pe pământ,Materie ce clipoceşte,Suflet în vânturi fluturând!Un fel de vis, de imn ţipând,De muzică sfâşietoare,Aer şi cosmos înflorind,În nebunia de-a fi floare!E o lumină aici pe munte,Curge ca fluviile anume,Nu mai sunt fiinţă sunt un fel,De a fi patrie în lume!SĂ SCRIUDESPRE OFRUNZĂPOEZIEIOANLILASă scriu despre ofrunză,Acum, cînd vinetoamnaŞi liştea-i confuză ?Eu cum de nu-midau seama,Cînd stau pe pragulnopţii,Cu stelele pe frunteŞi numai vîntul tainicCutează să mă-nfrunte?!Să scriu despre o frunză?Şi ea este confuză!PE DEALUL ALBASTRUPe dealul albastruPaşte iarbă un calN-are chef să se joacePrintre ierburi, pe malEste numai un calDar cît de minunatVăzîndu-l păscînd iarbăPe dealul cel înaltÎnaltul deal albastruLipit de cer îmi pareMie îmi dă splendoarea-iŞi calului mîncareFIRMITURI PENTRU VRĂBIIDouă trei vrăbii se zbatŢopăie nervoase pe asfaltA trecut maşina cu pîineŞi firmiturile-au cazut din înaltŞi ele se închinăMulţumindu-i dumnezeului lorCă le-a dat firmituri de pîineŞi în curînd şi apă dintr-un norTIMBRUEra nevoie de acest timbruPentru o scrisoare urgentăTras la trei culori şi o magentăLa o tiparniţă decentăDar nu s-a lipit bine şi,Dacă ar fi căzut,Timbrul de pe scrisoare,Precis m-ar fi durut !Că veştile circulăPunct şi virgulă !RUXANDRAEaMANEAea s-a dat jos dinpatși-a pus ciorapii demătaseapoi rochia neagrăAudrey Hepburnperlele bleuși-a pus cafeaua încana fumurieapoi puțin laptezahăr nu și-a pusba da, un cub de zahăr brunși-a admirat pantofii din piele de curcanși-a aprins a doua țigarăși-a privit ciorapii de mătase-ridicându-și puțin piciorul dreptfaianțade pe perețiși-a aprins a treia țigarăs-a ridicatși-a pus pardesiulmoda anilor 80și-a luat umbrela tip londonezpoșeta pe umărbanii de pe noptierăi-a vârât în buzunarul pardesiuluia făcut două rotocoale din fumul dețigarăși-a închis ușa în urma ei cu zgomotfără să-mi lase un cuvântfără lase un bileteu m-am ridicatși-am încuiat ușa în urma ei cu zgomotam urmărit-o cu privireadin dosul perdelei de la balconam tras un pumn în perețiși vreo două înjurături urâte despre viațaasta de rahata doua zi mi-am prins fața între pumniși-am plâns, am plâns am plâns, amplâns ...CântecŞi eu stăteam pe un capăt de tărâmiar tu pe celălaltși-ntre noi cuvintele noastrede la mine către tineși de la tine către mineuneori îmbrățișându-se în fuioare înalteiar eu atunci mă aplecam ușor pe spateca să prind greutatea cuvintelorși ele îmi cădeau în sufletși uneori lăsau urme exacteca într-o saltea de latexși eram sigur c-apoi se-ntorceaude unde veniserăîmpodobind alte tărâmuripână-ntr-o zicând nu s-au mai întorscuvinteleci au rămas acolo unde căzuserăîmpodobind doar sufletul meu8904 www.oglindaliterara.ro

Eminescu şi detronarea lui Cuza„României de atunci şi de aziîi trebuie un Bismark!” (Mihai Eminescu)Apărută la Sibiu (Casa de Presă şi Editura „Tribuna”)sub semnătura lui Vasile Rusu, cartea „Eminescu şidetronarea lui Cuza” şi-a propus şi a reuşit să prezintecititorului destinele a două personalităţi de primă mărimeale neamului nostru: „destinul ctitorului statului românmodern şi pe cel al ctitorului limbii române moderne”, dupăcum se exprimă însuşi autorul. „Eminescu, îndrăgostit cutoată fiinţa de „neamul nevoii”, risipit de mai marii lumii,sub trei imperii, asemenea nefericituluipopor kurd”, a nutrit un sentimentde admiraţie faţă de Alexandru IoanCuza, astfel încât, în februarie 1870,paşii l-au purtat pe poet, lângăViena, la Döbling, pentru a-l vizitaşi a demonstra astfel „solidaritatea,ataşamentul ideologic şi admiraţia faţăde fostul domnitor”. Poziţia adoptatăde Mihai Eminescu faţă de Cuza l-adeterminat pe marele eminescologDimitrie Vatamaniuc să afirme: „Cultullui Eminescu pentru Alexandru IoanCuza se explică prin importanţa ce-oacordă reformelor sale, realizate întruntimp scurt şi fără sprijin dinafar㔺i prin faptul că poetul este necruţătorcu participanţii la complotul detronării.Mihail Kogălniceanu subliniază:„... nu greşelile l-au răsturnat peCuza, ci faptele sale cele mari...”.De o bună bucată de vreme tot maimulţi „comentatori” îşi permit săminimalizeze meritele lui Eminescu şinu greşesc atunci când afirm că aceştineavizaţi care comentează operapoetului, nici măcar nu au studiat-o.Dacă despre Ion Luca Caragialene amintim deseori - mai cu seamă cuprilejul campaniilor electorale - reconstatând de fiecareactualitatea creaţiilor lui Nenea Iancu, şi în cazul luiEminescu lucrurile stau la fel, autorul argumentând:„Parcă ne-ar fi contemporan. Ca un dăngăt de clopot dinDealul Mitropoliei auzim glasul cetăţeanului Eminescu...care, indignat de batjocura la care sunt supuşi unii eroiai neamului de tot soiul de «vinituri» se întreabă: Cândvedem un popor maltratat material şi mai rău în privinţaamintirii mari şi sfinte, mira-ne-vom de mărturisireapubliciştilor, că românii emigrează?” Cât de valabile şiastăzi sunt unele din articolele scrise de Eminescu nupoate contesta nimeni: „... fără instrucţie şi educaţiedemocratică ţara va avea sclavi, nu cetăţeni” „... dupăce ocupau şi funcţii publice prin partidul de la putere,abuzurile nu conteneau. Hidra corupţiei neruşinateotrăvea tot. Procesele se vindeau şi se cumpărau. Încolo,judecătorii, procurorii şi avocaţii erau oameni cinstiţi” -oare unde am mai auzit aşa ceva în zilele noastre? Defapt, după 1989, ca şi atunci era/este o „goană oarbădupă avere fără muncă”, al cărei rezultat în plan socialeste sărăcirea celor mulţi. Ca şi atunci, această stare defapte politice impun imperios „o mână de fier în mănuşăde căprioară”. „României de atunci şi de azi îi trebuie unBismark !”.Eliberat de limitata şi convenţionala localizarecalendaristică, Mihai Eminescu se bucură de o actualitatemereu înnoită, creaţia lui poetică l-a încununat cu nimbulnemuririi, făcându-l să renască împreună cu fiecareIon Măldărescuwww.oglindaliterara.roESEUgeneraţie. Tot astfel Eminescu - gânditorul politic - poatefi redat eternităţii, acum, mai mult decât oricând. Trecândpeste unele exprimări care, datorită evoluţiei fireşti asocietăţii, şi-au diminuat valabilitatea pentru vremurilede azi, edificiul doctrinar al românismului clădit de„Luceafăr” şi ridicat deasupra conjuncturilor istorice şi adeteriorărilor, rămâne în strictă actualitate, îndreptăţindafirmaţia lui Octavian Goga care mărturiseşte posterităţiimagnitudinea personajului: „Eminescu este părinteleideologiei naţionale în evoluţia noastră”. Autorulvolumului „Eminescu şi detronarea lui Cuza” esteînzestrat cu trăsături caracteristicevalorilor superioare. Meticulozitatea,perseverenţa şi obiectivitatea încercetare, asociate erudiţiei sale,au construit fundamentul lucrării.Subtilitatea dovedită şi abilitatea dea face „salturi în timp” la momentuloportun demonstrează, la rândul lor, oinspirată operaţie de salubrizare pe câtde necesară, pe atât de benefică astăzi.Vasile Rusu îşi pre-prefaţează lucrareacu un motto plin de nedisimulatăamărăciune: „Vor trece veacuri şi nuva exista român căruia să nu-i crapeobrazul de ruşine, de câte ori varăsfoi istoria neamului său, la pagina11 februarie, şi stigmatizarea aceleitrădări va răsări pururi în memoriageneraţiilor, precum în orice an răsareiarba lângă mormântul vândutuluidomn”.Tot cu amărăciune, permiteţimisă adaug, parafrazând: „Vor treceani, şi nu va exista român căruia sănu-i crape obrazul de ruşine”, pentrucă, după 1989, în România trădareaa fost aşezată la loc de cinste, iartrădătorii au fost redefiniţi ca eroi. Orelicvă fantomatică şi gângavă, dupăce „a primit palma istoriei” în decembrie 1947 pentrutrădarea de la 23 august 1944, beneficiază astăzi deonoruri nemeritate. Unui alt trădător de ţară, după cei-a fost absolvită pedeapsa meritată, i-au fost repuşi peumeri epoleţii de general şi i s-au umplut buzunarele cuarginţii lui Iuda. În recenta lucrare „Fereşte-mă, Doamnede prieteni”, istoricul american Larry Watts desconspiră„minciunile lui Pacepa”. Quod erat demonstrandum!Prin volumul său, Vasile Rusu reuşeşte să scoată înevidenţă ideea de temporalitate şi de reparaţie morală.Alăturarea celor două mari personalităţi ale românilor,ambele cu un destin tragic, supuse atenţiei cititorului,incită, prin neuitare, la valabilitatea trecutului şi lacompararea cu făţărnicia şi cu oportunismul agresiv alsocietăţii contemporane.Pentru a sfârşi aceste rânduri într-o notă mai puţintristă, să privim şi faţa frumoasă a memoriei marilorromâni, citându-l pe Dr. Mirel Giurgiu, român trăitor înGermania „Duminică, 3 Iulie 2011, la Heidelberg, s-adezvelit monumentul închinat domnitorului AlexandruIoan Cuza. Situat în inima celebrului oraş de pe Neckar,în arhicunoscuta Adenauer Platz (Piata Adenauer), bustuldomnului Unirii priveşte către hotelul „Europäischer Hof”(Curtea Europeana), aflat peste drum - aşezământulcare l-a adăpostit până la trecerea în veşnicie pe domnulPrincipatelor Unite, Alexandru Ioan Cuza. Binecuvântatăzi de duminică, de început de iulie, când soarele şi cerulmi s-au părut că aparţin în întregime românilor.”8905

RECENZIEAspecte din istoria şi cultura românilor din sudulDunării în epoca modernă(urmare din numărul anterior)În ce a ce priveşte numarul lor acesta nu secunoaşte cu exactitate deoarece nu avem statisticioficiale sigerele date referitore la numărul lor suntcele precizate de diverşi călători străini. Astfel în anul1989 avem 1400 meglenoromâni în întreg spaţiulbalcanic, în 1900 avem 9430 meglenoromâni doar înMacedonia, în anul 1912 avem 25000 dinte care 7000în Macedonia, iar prima statistică oficială cea din 1921stabileşte numărul acestora la 26000 17 . După cumobservăm din aceste cifre putem să concluzionam cănumărul meglenoromanilor a fost într-o crestere usoarăîn secolul al-XIX-lea şi începutul secolului al-XX-lea.Portul meglenoromânilor se compunea la bărbaţidintr-o cămaşă albă lungă până la genunchi, cogioc(flanelă groasa din lană sau bumbac), care se purtapeste camaşă numai iarna, gibădan (o haină subţirecare era purta numai vara), un pieptar, o sucada (adicăo sarică neagra numai pana la brău) dar si un ciulcan(Haină țărănească lungă şi îmblănită făcută din postavgros), ca şi pantaloni purtau un fel de nădragi numiţibărnăvesc care erau diferiţi de cioareci aromânilor.Aceşti nădragi sunt mai largi şi drepţi nu strânşi pepicior.Portul femeiesc meglenoromân este format dintrundisc de argint numit tas sau tipilog care era aşezatpe cap, peste care se punea broboada. Camaşa erade cele mai multe ori brodata cu lână de culore roşiesau galbenă la maneci şi la poale iar pe ea erau cusutediverse ornamente precum rotiţe, florii sau steluţe.Fusanul sau şaicul adica rochia era confecţionată dincatifea peste care se punea prigaciu care nu era alcevadecat un sorţ până la genunchi. Peste camaşă purtauvara antiria mică şi zăbunul iar iarna purtau cojoc sauscurtă iar la zilele de sărbătoare sigia o haină până lagenunchi frumos înpodobită cu diverse ornamente.Peste mijloc erau încinse cu bron (un brâu de mătase) 18 .Pricipalele ocupaţii ale Meglenoromânilor erauagricultura, cresterea animalelor, a viermilor de mătaseşi confeţionarea vaselor din lut. O altă acupaţie care aavut un loc important în răndurile meglenoromânilor efost albinăritul dupa cum aflăm de la Teodor Capidancare spunea că fiecare casă avea un număr de stupi iarmierea era valorificată în pieţele de la Ghevghelija şiSalonic 19 .Istroromânii:Istroromâni reprezintă ramura nordică a romanilorsud dunărenii. Despre originea lor s-au formulat maimulte teori, prima dintre acestea este că sunt o populaţieautohtonă romanizată. Această teorie a fost lansată deIon Maiorescu cel care a făcut primele studi de terem lapopulaţia istroromană în anul 1857 20 . O a doua teorie afost lansată de Ovidiu Densuşianu care spunea despreistroromânii că sunt populaţii venite din zona MunţilorApuseni, Banat şi Bihor. El susţinânduşi acestă teorie pebaza studilor ligvistice, dialectul istroromân fiind dupăcum afirma el, foarte asemănător cu cel al românilor dinzona Munţilor Apuseni şi Banat 21 . Cea dea treia teorieprivitore la origine istroromânilor aparţine lui SextilPuşcariu care consideră că istroromânii au făcut partedin marea masă a românilor apuseni din Bosnia, Serbiaşi Croaţia , teorie pe care o consider şi eu viabilă.Susţin această afirmaţie bazându-mă pe faptul că înurma asaltului sclavilor din imperiului bizantin asuprapopulaţiei romanizate care ocupau teritorii întinsedin Peninsula Balcanică sau retras în zona montanăajungând până în peninsula Istria formând dupa cumnumeste Monica Budiş,,Vlahile populare” 23 . Astfel prinintrarea populaţiei romanizate ajunsă în Istria în contactcu populaţiile autohtone au dus la formarea dialectuluiistroromân 24 , care alături de celelalte dialecte, fac partedin trunchiul comun al limbi române. Istroromâni suntrăspândiţi în Peninsula Istria formând doua grupuriimportante. Un prim grup deistroromâni este întâlnit în satulŽejena situat la nord-vest deorasul Rijeka, un al doilea grup deistroromâni populează regiuneasituată la sud-vest de varful Učkalocuind în mai multe localităţi depe valea Boliunciţei, cea dea treicomunitate de istroromani erasituată în localitatea Schitaceaînsă acestia au fost asimilati lainceputul secolului al-XX-lea.În ce a ce priveşte numărulde istroromânii avem douastatistici una oficiala si altarealizată de diverşi calătoristrăini sau oameni de culturăistroromâni. Statisticile oficiale nestabilesc numărul istroromânilorFlorinRogneanuîn anul 1846 la 1555, în 1850 la 2995, în 1862, la 2760,în 1877 la 2646, în 1900 la 2530, iar în 1921 la 1644 25 .După cum ve observă din acestă statistică tind să credcă la primul recesământ nu sau declarat toţi istroromânişi de aceea avem o creştere aşa de mare la celdealdoilea recesamant. Începand de la al II-lea recesământnumarul istroromânilor a tot scazut şi tind sa cred capricipalul motiv al scaderi numărului de istroromâni s-adatorat procesul continu de asimilare a acestore şi aşas-a ajuns ca la începutul secolului XX localitaţi precumSchitacea sau Veglia să nu mai aiba nici un istroromândeclarat oficial însă ne oficial sigur au mai existatistroromânii. În ce a ce privesc statisticile realizate dediverşi călători straini sau învăţaţi istroromânii aceştiastabilesc urmatoarele date: În 1846 P Kandler stabileanumărul istroromânilor la cifra de 6000, în 1850 acelaşP. Kandler alături de F. Mikloşich stabilea numărulacestora tot la 6000, în 1862 F. Miclosich stabileanumarul istroromânilor la 2760 bazânduse pe anchetapreotului Volcič, în anul 1863 Stienglitz stabilea numărulacestora la 5000, în 1877 Profesorul H. I. Bidemann dela Universitatea din Graz stabilea numărul istroromănilorla 2646, în 1890 P. Tanasim stabileste numărul acestorala 2530, iar doi ani mai tarziu C. Veigand stabilenumarul lor la 3000, în 1899 I Popovici stabilea numărulistroromânilor la 3061 iar în 1904 Andrei Glavina stabileanumărul istroromânilor la 8000 26 . Dacă comparăm celedoua statisti vom observa că înafara de cea realizatede P Kandler în 1846, de cea a lui Stieglitz din 1863 şicea a lui Glavina din 1904 celelante sunt apropiate canumar. Dar eu consider ca numarul istroromânilor a fostmult mai mare la primele doua receseminte dar datoritătemerii de a nu păţi ceva nu toţi istroromânii şau declaratadevarata naţionalitate fapt ce se întampla şi în ziua deazi. În ce a ce priveste numărul dat de Glavina pentrulanul 1904 am putea crede ca este exagerat. Dar totuşar trebui să ţimem seamă de faptul că o comunitate işidezvăluie cu adevărat naţionalitatea dar şi alte problemecu care se confruntă mai uşor unui conaţional de al său,ce a ce mă face să cred că numărul dat de Glavina estefoarte apropiat de cel real al istroromanilor la inceputulsecolului al XX-lea.(continuare în nr. viitor)__________________17 Ibidem, p. 56.18 Emil Ţârcomnicu Meglenoromani destin istoric sicultural, Bucureşti, Editura Enciclopedică, 2004, p. 94-95.19 Ibidem p. 92-93.20 Dorian Lazoveanu, Românii, p.44.21 Ibidem, p. 45.22 Ibidem, p.45.23 Monica Budiş, Comunitatea Romanească de pe valeaTimocului Bulgăresc, Bucureşti, Editura Militară, 2001.24 Gheorghe Zbuchea, O Istorie a românilor din PeninsulaBalcanică, Bucureşti, Editura Biblioteca Bucureştenilor, 1999.25 Dorian Lazoveanu, Românii, p. 45.26 Ibidem, p.46.8906 www.oglindaliterara.ro

Camelia Ciobotaru într-o lumede îngeri şi floriOmuleste o fiinţăciudată. Sematurizeazăgreu şi poartăîn fiinţa lui– prin timp,prin viaţă,prin lume– nostalgiav i e ţ i iinfantile, îiIonel Necula place să secopilărească,să-şi amintească de vârstainocenţei şi să se transpună înlumea fabuloasă a primilor ani deviaţă. Poate şi din cauza asta miciinăzdrăvani se simt bine în preajmabunicilor, împart cu ei covorul dinsufragerie, se prind în tot felul dejocuri şi se maimuţăresc împreunăîn tot felul de minunăţii.A trecut vremea când buniciitreceau drept nişte înţelepţi, carele ştiu pe toate, iar prichindeiifac horă în jurul lor ascultânduleisprăvile. Copiidin ziua de azi numai confirmă nimicdin ideea lui JohnLocke, a intelectuluica tabula rassa,pe care urmeazăsă se imprimecunoştinţeledobândite odată cuînaintarea în vârstă.Se nasc evoluaţişi de multe ori, înrelaţiile cu bunicii,preiau iniţiativa,se dovedesc maiisteţi, cu o intuiţieinfailibilă şi cu unspirit de observaţieizbăvitor: nu sepoate bunicule,ai cules ID-ul saupassword-ul greşit.N-am consideratniciodată căliteratura pentru copii este un genminor. Dimpotrivă, am apreciattotdeauna curajul confraţilor, cares-au încumetat într-o astfel deispravă livrescă.Or, Camelia Ciobotaru faceparte din această categorie. Cuani în urmă, am subliniat apăsatpropensia auitoarei pentruuniversul mirific al copilăriei şiapetenţa pentru înţelegerea lumiipopulată cu prichindei. De atuncia trecut ceva timp, autoarea aperseverat şi iată că anul acestaexpune în vitrina cu noutăţi onouă carte, Ingeri- flori (EdituraHasiona, Focşani, 2012) decupatădin aceeaşi lume captivantă acopilăriei. Inţelegem din titlu că,pentru definirea acestui univers,autoarea pendulează întreinocenţa angelică şi fragilitateaflorilor din glastră şi-i înţelegemindecizia. Ambele ipostaze sunt lafel de justificate şi de oportune.Ceea ce caracterizează lirismulCameliei Ciobotaru este, dincolode fluienţa versului şi ritmicaarmonioasă, apropierea cititoruluide misterul divin, familiarizareacopiilor cu ideea că firea, existareaîn ansamblul ei are un creator,căruia îi datorăm totul şi care neprotejează pentru faptele noastrebune. Intr-o vreme dominatăde ideea omului-demiurg şiatotputernic, care domină pestetoate şi are toate posibilităţile lapurtător, autoarea induce ideeatranscendenţei, a nimicniciei şizădărniciei, a dependenţei noastrede un creator ce veghează asupranoastră cu bunătate şi înţelegere.Ce este roua care se aşazădimineaţa peste lucruri? Lacrimimici, de bucurie,/Varsă îngerii înnoapte,/ Feerie,reverie/ De miresmeşi de şoapte// Iarîn tainică umbrire/Zâna Florilorcoboară/ Pesteblânda adormire/C-un sărut leîmpresoară…//Ruşinate seapleacă/ Toatestrânse laolaltă/Şi se-ascund caîntr-o joacă/ Inculcuş de frunzănaltă//In sclipiride rouă sfântă/Zorii le mângâiefaţa,/ Domnuliar binecuvântă/Lăcrămioarele şiviaţa (Lacrimă deînger).Regăsim în poezia CamelieiCiobotaru aceeaşi gingăşieînfiorată, migdalizată şi glazuratăcu care autoarea ne-a obişnuit dejadin lucrările sale anterioare.Cartea beneficiază de oconsistentă prefaţă semnată depoeta Cezarina Adamescu, caresubliniază apăsat că există învolumul Cameliei Ciobotaru atâtalumină, atâta bunătate împletităcu nostalgia… încât suntem tentaţisă ne adăpostim în plămada eide inefabil, ca-n sânul matern,aşteptând o lume mai bună în caresă ne naştem din nou. Bineînţelescă subscriem la concluziaprefaţatoarei.www.oglindaliterara.roRECENZIIJaninaVadislav şinostalgiaparadisuluipierdutIonel NeculaDespre ultima ispravă livrescăa Janinei Vadislav aflasem cumult timp înainte de a se împlinieditorial din discuţiile ocazionalece le-am avut în intervalul scurs dela anterioara sa apariţie în vitrinăcu volumul Eva sau Nostalgiapolilor (2007), despre care am datseama în volumul nostru Spiritulvrâncean în lecturi elective(Editura Rafet, Rm Sărat, 2010).Nu ascund că şi atunci, ca şiacum, la lectura volumului Raiul(Editura Terra, Focşani, 2012)aptitudinea mea comprehensivă,probabil şi a altor cititori, a trecutprin unele dificultăţi epistemice.Obişnuit să remarc şi să certificdispoziţia constructivă a unuiautor, m-am deprins mai greucu maniera deconstructivă, cudemersul analitic a descompuneriicaleidoscopice a structurii narativeîn fracţiunile ei curcubeice. Ce semai poate construi într-o lume încare totul este deja construit? N-artrebui oare să desfacem ansamblulîn componentele lui intriseci, săprivim viaţa ca un puzle, să-iobservăm componentele şi să-idecelăm structura interioară? E oformă de a recepta proza JaninelVadislav, ba chiar cred că e ceamai potrivită pentru înţelegereaunei structuri epice semnată deautoare. Găsim în această structurănarativă secvenţe epice excelente,care certifică disponibilităţilescriitoriceşti ale autoarei, deşiacestea (secvenţele) nu se leagăîntre ele izomorfic, pentru a seoptimiza într-o desfăşurare amplă,cu fir logic, cu o idee oximoronicăşi cu o finalitate vădită.8907

ESEUIMPOSTURA DIABOLICĂHaosul este starea de lucruri care ne convinecel mai mult. (Hitler)Ioan Florin StanciuAbia acum încep să-nţeleg că a vorbi despre impostură, înRomânia de azi, e ca şi cum te-ai plimba cu o lumânare aprinsăprintr-un depozit cu praf de puşcă. Deoarece impostura nici nupoate fi imaginată în afara complicităţii publice – sau în afaraconsensului naţional,după cum numea această prezervativăcomplicitate însuşi părintele ei, care (dacă nu din latină, măcardin indo-europeană) tot trebuie să fi aflat câte ceva desprestrăvechiul dicton: Asinus asinum fricat - adică, în idiomvanghelian : măgarul pe măgar îl scarpină, De aceea, peogor teratologic, îmi amintesc că, odinioară,în pestilenţialaEpocă de Galben, bunicul meu creştea, într-un ocol cu gard dearaci, vreo trei-patru porci indolenţi şi veşnic flămânzi, care sededulciseră,de mici, la găini. Astfel încât, de dimineaţa pânăseara, pândeau şi adulmecau, prin ochiurile gardului, găinilecare se plimbau, la numai un metru distanţă de râturile lorpofticioase şi guiţau neîntrerupt, ca într-un cinematografic raidaerian.Spre surprinderea mea însă,bunicul îşi vedea foarte liniştitde-ale sale şi, numai când porcii tăceau,ca prin farmec, toţideodată, punea mâna pe-o furcă şi se repezea în fuga cea maimare înspre ţarcul îngrădit cu nuiele.Deoarece,pentru el, tăcerea aceea neverosimilă însemnacă porcii au reuşit să prindă vreo găină aventuroasă, pe careo devorau apoi,bot lângă bot, într-un deplin consens şi într-oliniştită complicitate..Ceea ce mă obligă să ridic un deget simbolic şi să strigde pe catafalcul colii de scris: Atenţie, oameni buni! În ultimavreme s-a cam lăsat o linişte rău prevestitoare şi peste ţarculnostru cu lighioane!Ilustrîndu-se astfel o primă şi importantă treaptăargumentativă a acestui demers: Impostura înseamnă, maiales, complicitate!Iar cea de-a doua treaptă, care se deschide,aproapefiresc, după prima, ar putea începe cu revelaţia faptului că,impostorii,simţindu-se pretutindeni vulnerabili şi ilegitimi, semanifestă, de obicei, în haită, scărpinîndu-se şi despăduchindusereciprocDeoarece, orişicine poate constata cum javrele dintr-ohaită de maidanezi trec, pe alei, umăr la umăr - liniştite şipreocupate, doar atâta timp cât lumea din jur le acceptă petoate odată şi pe fiecare în parte.Ia, încercaţi însă să o agresaţi, într-un fel, cu vorba sau cugestul, pe cea mai urîtă şi mai jigărită dintre cotarle, adică tocmaipe-aceea pe care şi haita pare s-o fi abandonat, ignorînd-o.Şi veţi constata, cu stupoare, cum toţi dulăii din faţă,invulnerabili deocamdată, îşi lasă brusc adulmecatul şi oasele,pentru a se înghesui, bot lîngă bot, într-o falangă întărîtată şiameninţătoare, ştiind, fiecare în parte,dintr-un instinct îndelungexersat, că dacă va accepta ca unul să fie agresat, următorul arputea fi chiar el .Iar acum, atenţie!, deşi nu v-aş sfătui să mergeţi pînă lacapăt.Ia, încercaţi, într-un birou, într-o cancelarie, secţie, unitatecomercială, autobază etc, fie şi numai să sugeraţi într-un feloarecare faptul că aţi înţeles, în sfîrşit, cam ce hram poartăpe-acolo domnul X (lichea oploşită, ca prin minune,sub aripacea mai caldă, dar impostor, leneş, turnător, lingău, corupt şidevastator prin incompetenţă) şi veţi vedea, abia atunci, cumtoate celelalte lichele, unele nedovedite încă, se vor aduna umărla umăr în jurul său. Pentru că fiecare impostor îşi va spune,desigur, în gînd: Păi, dacă azi îl deconspiră pe acesta, înseamnăcă,de mîine, vom urma noi!Apoi, va trebui să vă strecuraţi, zilnic, printr-o coalizatăsecreţie veninoasă de jigodie,bârfă,calomnie şi ură, pînă cândveţi sfîrşi în genunchi şi cu faţa la colţ.Fiindcă cea de-a doua axiomă a acestui demers s-a impusdeja, de la sine: Impostura este o consecinţă firească aProstiei Organizate,care, iată, mai bine de-o jumătate deveac, a făcut posibil comunismul românesc, în toate ipostazelesale horror.Aşadar, n-ar trebui să uităm nicio clipă că :Neruşinată, intrusă şi triumfătoare, imposturasupravieţuieşte şi se apără-n haită!Apoi, se va observa uşor că (rigid, chivernisit,nesimţitşi indescifrabil) impostorul pare un mecanism improvizat,care,hârâind, păcănind şi trepidînd, se străduieşte chinuit şi8908 www.oglindaliterara.rozadarnic,ca să arate, cât de cât, a fiinţă umană – pentru că nu-iuşor să-ţi copiezi şi să-ţi joci, clipă de clipă, sentimentele.Se subînţelege deci că,obligat să pară de-ai noştri,Impostorul este un android veşnic nefericit şi ridicol.Iar, din acest punct de vedere, cea mai bună definiţie aacestui mutant antropomorf ne-a dat-o, fără intenţie,chiarBergson, prin celebra sa formulă : du mécanique plaqué sur duvivant, care sugerează atât natura rigid-artificială a specimenuluicât şi rezultatul ridicol-penibil al demersurilor sale.Numai că, toleraţi sau ignoraţi, impostorii din fiecaregrup îl vor identifica, cu timpul, pe cel mai escroc şi mai ticălosdintre ei şi îl vor sprijini, prin toate mijloacele - manipulare, bani,referinţe pile,osanale, fals şi uz de fals - ca să ajungă cât maisus posibil, iar, dacă se poate,chiar pe treapta cea mai înaltăa ierarhiei politico-economice, asigurându-şi, astfel, mult rîvnitasupremaţie şi invulnerabilitate de grup organizat sau, maidegrabă, de Famiglia.Astfel,înarmată cu diplome, atestate şi ranguri(saulegitimată prin mecanismele prea laxe ale democraţiei),Impostura se va ridica mereu mai sus, întinzîndu-şi tentaculeleasfixiante pretutindeni şi devenind, cu adevărat, letală şidevastatoare,abia tunci cînd pericolul lustraţiei va fi trecut.Fiindcă toţi impostorii vor să anexeze, să impună, săsubordoneze, au în sânge planuri malefice, patosul minciunii,batjocura şi râsul cel rău, împărtăşindu-se, spumegând de ură,din taina fărădelegii.(Dar, provenind aproape cu toţii din structurile fosteisecurităţi, sunt,mai întâi, lipicioşi, unsuroşi, amicali şi excesiv deamabili, pînă cînd li se va ivi momentul potrivit, ca să muşte, săspurce şi să otrăvească.Fără să uităm nicio clipă că oportunismul, haosulşi confuzia generalizată a valorilor sunt stările de lucruricare le convin cel mai mult impostorilor profesionişti, cărorabulibăşeala din 89 le-a cauzat numai disconfortul că nu mai suntremuneraţi direct, pentru delaţiunile lor ordinare.- Dar pînă la ce nivel s-ar putea ridica, inextremis,Impostura instituţionalizată?, veţi întreba, probabil, cuîndreptăţită nelinişte.Iar răspunsul este,din nefericire:- Pînă la Dumnezeu !Deoarece, în cele din urmă, Antihristul proorocilorbiblici este, de fapt, Supremul Impostor: Omul nelegiuirii,fiul pierzării, înălţându-se mai sus de tot ce se numeşte D-zeu,astfel încât să se aşeze în templul lui D-zeu şi pe sine să se deape sine drept D-zeu. ( Pavel. Epist. II, Tes. )Iar concluzia finală, izvorând firesc din cele de mai sus, arfi că:Impostura este Diavolul!Căci, mobilul tuturor manevrelor Satanei este unul singur;cel care l-a împins la păcatul său de revoltă, şi, anume, dorinţade a se aşeza în locul lui Dumnezeu. De aceea Diavolul poate finumit maimuţa lui Dumnezeu sau sosia, dublura lui Dumnezeu.Acest lucru îl descrie foarte bine scriitorul rus P. Evdokimov:„Mincinos şi tată al minciunii, prin esenţă, Cel Rău îşi atribuie ovocaţie redutabilă, aceea de a perverti cu bună ştiinţă adevărul.Diavolul se erijează în dublură pentru a-l evacua pe Dumnezeudin creaţia sa, pentru a face lumea creată insensibilă la prezenţadivină şi a opera astfel o uriaşă substituire: «Îngâmfat în inimasa şi-a zis: Eu sunt Dumnezeu şi şed pe tronul lui Dumnezeu»(Cfr. Ez 28,2).De aceea, dacă vom coborî din nou treptele acesteiteoretice descensus ad inferos, vom constata că totul pare săfacă parte dintr-o conspiraţie continuă şi diabolică , identificatădrept Conspiraţia Prostiei Organizate împotriva BunuluiSimţ.Iar principalele trepte ale abisului au fost:• Impostura înseamnă, mai ales, complicitate!• Impostura este o consecinţă firească a ProstieiOrganizate• Impostura supravieţuieşte şi atacă numai în haită !• Impostorul este un android veşnic nefericit şiridicol.• Haosul şi confuzia generalizată a valorilor, suntstările de lucruri generate şi cultivate, deliberat, de cătreimpostori• Impostura este diavolul!, pentru că Antihristulproorocilor este, de fapt, SUPREMUL IMPOSTOR.

Enigmele lui Liviu AntoneseiCRITICĂ(urmare din numărul anterior)În proza memorialistă Ziuaîn care a început să moară tata,la primul contact s-ar păreacă titlul și materia ne-ar puteatrimite la Anton Holban cu Bunicase pregătește să moară (1934).Deosebirile structurale suntînsă importante și descurajeazăstabilirea unei apropieri preamarcate între aceste proze scrisela aproape 80 de ani una de alta.Mircea GheorgheNuvela lui Anton Holbaneste reductibilă la o variațiune petema clasică ubi sunt qui ante nosfuerunt care de la stoici pînă în zilele noastre la PaulaCole cu ”hitul” său din 1997 Where Have All the CowboysGone? și trecînd prin François Villon, Shakespeare șiromantici s-a dovedit extrem de fertilă. Bunicul a murit,bunica, foarte fragilă și speriată de ce o așteaptă ”sepregătește să moară” și naratorul are sentimentul căodată cu bunicii, îi dispare și cea mai frumoasă parte avieții, cea mai glorioasă. Gospodăria lor va fi lăsată înparagină, va deveni o ruină, grădina va fi acoperită depraf și buruieni, nimeni nu-i va reînvia spiritul de altădată. Ubi sunt ...va putea spune autorul mai tîrziu, cîndrana despărțirii se va fi cicatrizat și chipul bunicilor se vafi estompat în uitare.Cu totul altceva este textul lui Liviu Antonesei. Găsimîn el evocarea de un patetism temperat de reflexivitatea vieții tatălui al cărui destin pare să se fi consumat subsemnul unui mister interior nelimpezit nici în perioadascurtă a bolii generalizate și urmate de moarte. Nimic nue clar și memorialistul refuză și să-și solicite imaginațiapentru a umple golurile, și să simplifice totul într-oconcluzie netă: : ” Ca întotdeauna de cînd îl ştiam, n‐alăsat să transpară nimic din eventualele sale frămîntări,nici măcar din suferinţa fizică. Poate nu era foarte mare ?Nu ştiu. Ştiu doar că a rămas de la început pînă la capătla primul analgezic, că n‐a trebuit să treacă la morfină,că a fost tot timpul conştient /.../, Nu ştiu însă nimicdespre orele din noapte, cînd toţi dormeam şi el poatenu dormea, despre gîndurile sale de atunci şi nici nu credcă am puterea să mi le imaginez. Prefer să‐mi amintescîntîmplări de pe vremea cînd era nemuritor… ”Întîmplările acestea sunt evocate cu sensibilitate,dar fără patetismul lui Anton Holban. Liviu Antoneseinu glosează sentimental pe tema scurtimii vieții, ci esteinteresat, în primul rînd, să înțeleagă enigma acestuitatăl discret, închis în sine, necomunicativ, cu efuziunirare doar la petreceri dar care, în fond, îi era extrem dedevotat și-i respecta personalitatea în plină formare :”Nu era doar foarte tacut, ci si neverosimil de calm. Nucred că l-am văzut nervos mai mult de zece ori /.../ N-ațipat vreodată la mine, nici la ceilalți, din ceea ce amvăzut eu. Nici nu m-a certat, mai degrabă îmi atrăgeafoarte liniștit atenția cînd i se părea necesar. Dar șiasta doar dacă prostiile pe care le făceam erau cu totulremarcabile. E incredibil cîtă libertate de mișcare amavut toată copilăria și adolescența. Nu mă întreba niciunde plec, nici cînd vin, dar nici eu nu cred că întindeamcoarda prea tare.”Dar rolul acestui tată este fundamental cînd,citind un al doilea eseu al fiului despre nemurire, îiconfirmă laconic vocația literară: „Da, Liviu, cred că aiîncurcat-o, ești scriitor”.Și apoi autorul adaugă cîteva rînduri mai jos:”Nu-mi dau seama ce anume l-a facut sa spuna acellucru atunci, știu însă că după aceea m-am comportatmereu conform cu acele cuvinte.”În proza care a dat titlul volumului, Victimeleinocente și colaterale ale unui sângeros război cuRusia, ne aflăm de partea cealaltă a medaliei, acolowww.oglindaliterara.rounde chiar se naște și se construiește enigma. Trecîndde admirabila captatio benevolentiae cu imersiuneaautorului în lumea documentelor benigne, a scrisorilor,fotografiilor și cărților poștale rămase de la mama sa,enigmatic este amestecul de ludic și civism care-i face peprietenii adolescenți ai memorialistului să pregătească însecret sub conducerea sa o acțiune militară împotrivaeventualilor invadatori ruși ! Ne aflăm în august 1968,în timpul crizei declanșate de Primăvara de la Praga.și narațiunea este autoironică, de un umor irezistibil,colorată de tandrețe pentru candoarea personajeloradolescentine. Replica tatălui în timp ce-și doftoriceștefiul rănit la umăr de explozia unui tun improvizat trimitela titlul prozei : ”Ai naibii rușii ăștia, fac victime și dacăvin peste tine, și dacă nu vin !”Tot de partea nevăzută a enigmei ne aflăm cuconfidențele unui personaj din Nefericita aventura aprietenului meu Adam Leon, profesor, literat, fotografsi martir. Sîntem din nou în modul ironic, atît de prizatde postmoderniști, și în prezența unei voci cu inflexiunimateine din Sub peccetea tainei. Tot ce a trăit Adam Leonîn relațiile sale, inițial literare, cu o aspirantă la gloriascriitoricească alcătuiește un scenariu incriminator, plinde indicii, aparent incontestabile, despre o infidelitateconjugală lipsită de scrupule. Or infidelitatea aceasta înciuda tuturor elementelor care ar proba-o nu a existatcu adevărat dar Adam Leon nu are cum să-și convingănevasta de nevinovăția sa. Revine amicului autorsarcina de a relata public, spre a tulbura certitudinilesoției ultragiate, întregul imbroglio, în mijlocul căruiaAdam Leon tronează ca un enigmatic personaj inocent,scrupulos și martir. Dar martir în ce sens? Că este părăsitde partenera sa Marta, sau că a rezistat cu un efortnerăsplatit pînă la urmă întregii strategii de seducție dinpartea atrăgătoarei și perseverentei Lia?Într-o altă povestire care ar putea servi ca unexemplu aproape didactic de bună proză postmodernistă,Raport despre doua cupluri smulse realitatii, însotit deun comentariu vag, imprecis, privind realitatea ca atare,autorul, aflat în căutarea unui subiect de roman, zăreștela un ștrand două cupluri asimetrice. Iată un nou prilej defantazare, ironică, desigur, pe seama avatarurilor eroticeale unor necunoscuți. Naratorul presupune că bărbatulfrumos dintr-un cuplu întreține relații fierbinți cu femeiafrunoasă din celălalt, și că partenerii lor, mult inferiorifizicește, sînt neglijați și nefericiți. Numai că de dataasta romancierul în devenire vrea să verifice, să validezesecretul, enigma aflată în posesia sa, și angajează undetectiv, particular, reciclat dintr-un fost, probabil,securist ca să intre în posesia unor amănunte picanteși profitabile pentru viitoarea operă literară. Concluziilecomunicate într-un raport de urmărire sînt însă ca un dușrece. Nimic din ce-și imaginase el nu era real, adevărulera mult mai simplu. Presupușii încornorați din fiecarecuplu erau de fapt fericiți fiecare în felul lui, așa încît,autoironic, autorul renunță la proiectul său literar sauîl amînă pentru un timp indeterminat: ”Adevarul estecă, atunci cînd ai ceva de scris, mai ales un roman carecere multă concentrare și multă muncă, e mai simplusă renunti, să nu scrii. Așa am procedat acum cîțiva anicu romanul cu trama polițistă, care mi-a prilejuit primaîntîlnire cu Max. Sau măcar să amîni cît poți scriereaacestuia.”Raportul.... este ultima povestire a acestui volumfermecător și inteligent și, involuntar sau nu, el sugereazăo concluzie parodică. Tînărul Blaga scria Eu nu strivesccorola de minuni a lumii/şi nu ucid/cu mintea tainele, cele-ntâlnesc/în calea mea. S-ar zice că romancierul ludicdin Raportul... tocmai asta face, distruge taina pe carea imaginat-o, într-un scenariu ironic și antisentimental,aflat la antipod față de Ocolul Cracoviei într‐o singurănoapte.8909

IMPRESII DE CITITORPoezia academicămodernă(urmare din numărul anterior)Urmaşii, copiii de toate felurile, buni, răi, suntgăsiţi în puţine „cuvinte potrivite”, printr-o cheie care îifişează:aşa cunoştipe fiu cumte paştemamă a ierbiiarme-nfricoşătoarepentru fiecarenu există binemi-e teamă de mineDescrierea lumii în care trăieşte are sonorităţi şisimţiri de Nirvană: „dacă eu, privind în lume, nu văddecât o insulă, tăiată de ape curgătoare din lunci şipăduri, dacă nu-mi îndrept gândul, drept urmare, decâtspre insulele adevărate, ale oceanelor, inspirat însă deuna aleatorie, dacă deodată cea virtuală şi insulele reale,unde s-au îngropat şi eroi naţionali, se petrec una dupăalta echipându-se şi lansând întunecimi răsunătoare,atunci am început o călătorie. Mai aproape mi-e insulailuzorie, voi spulbera-o râzând, o voi târî cu băşiciletălpilor la un loc”. Zis şi făcut, a dorit, cel mai tare adorit, şi a călătorit. Călătorind, a sublimat. Sublimândversul, fixează ideea, fixând-o, o leagă de alta în acelaşivers. Şi vers pus lângă vers, poemul poate lesne să setransforme în proză, proza în piesă de teatru şi toatela un loc duc la opera literară academică, specificănumai acelora ce nu doar au simţit şi au scris, dar auşi văzut multe, au învăţat multe şi au avut puterea şiinspiraţia unică a sintezei. Citim, vedem, auzim locul, îlgustăm intrând aproape în sinestezia poetului. Uneorim-am pierdut în meandre asemănătoare rădăcinilor demangrove ce formează labirintul malului sau abisului.a game at chess traducereanu va mai fi arhaică netragic matSwinburne între Middleton şi Baudelairecând nu e în călduri nu ies cu ea în parcmai raţă apa văzătoare transă jetse caută imnuri în căşti juma cocainăfocul şi celelalte vedas în caravanelestihuite caietic rare mantre genocidpersonaje ştiute de actori la noi acasăne lansăm – Barba lui Hegel 2011Poate mi-a trebuit mai mult timp să descifrezgândul poetului, dar am pus-o pe seama neinstrucţieimele, pe obişnuinţa citirii textelor cu un conţinut şi oexprimare precară. Mi-am însuşit critica asupra-mi şiam continuat, mai atrasă, lectura. M-am simţit atunci încâştig intelectual, spiritual, ca şi când am lăsat în urmăo treaptă a definitivării mele şi am urcat şapte. Căci tipulacesta de poezie academică face cititorul părtaş la olume nouă, modernă, îmbogăţită în simţire, ajutândutesă nu rugineşti între paralelele unei lumi care nu ţinepasul cu tine, ci ţi-o ia veşnic înainte.Citind, nu intri numai într-un culoar din care pătrundînspre tine realităţi, fiinţe, drumuri, istorii îmbrăcate înhaina talentului literar. Natura văzută prin ochii poetuluidevine locul pe care l-ai parcurs, l-ai simţit şi te-ai înfrăţitcu el. Fiecare continent şi fiecare ţară străbătută i-aupătruns anterior poetului în fiinţă, astfel încât, poezia luidevine poezia elitelor culturii. Versurile, proza şi teatrulcompuse de el cuprind îngemănarea de naţii, limbi,legende, crâmpeie de istorie, personalităţi de vază,obiceiuri, şi mai ales sublimarea acestora în „ochiul şigustul” poetului, ca apoi, să-ţi ofere spre citire o stare.Aceea te aşează exact în locul pe care nu l-ai văzut, darpe care îl bifezi ca pe locul parcurs.Satele româneşti, satele prin care a trecut ca şi cel încare s-a plămădit, au fiecare dâra, izul propriu, rămas însimţire ca „arhanghel în biserica dărâmată din Izbăşeşti,râs, mărăcine, privighetoare în podul Odăii, barbă în nasla schitul Slănic, păr de câine în podul grajdului, urs în8910 www.oglindaliterara.rogroapa din Valea Cârstei, şarpeîn Dealul Meişoarelor, peşte”.Pădurea, leagăn de frunze,de arbori şi flori, de ţipetede păsări în cuiburi, împletiriradiculare de sute de ani cu celede-un anotimp are conotaţiide templu în care o datăpătruns, e şi prins în şuvoiulrugii spre cer „Le bat fagii cupalma, oftez în liniştea morţiiunei păsări cântătoare, mălas biciuit de cojile jupuite alemestecenilor, înmulţesc râpilecu ţipete şi lovituri din picior,ocolesc satele cele pline detopoare şi zăpezi, le mărturisescneputinţa omenească. Zadarnic.Pădurile intră în paşi. Răsar desub răsărituri, îşi spiralează trunchiurile, îşi învălvoaiecoroanele cu umbră nemiloasă pe cerul horei de rădăcini.Singură, cu toate fiinţele pe care le-a adus la umbră şiîntâi cu lumina ei.”Deasupra tuturor, deasupra dealurilor şi pădurilor,deasupra noastră, rămaşi de-a pururi îngeri-sfinţi,aducându-ni-i cu evlavie în memorie şi cinstire – sfinţiiromâni –Ion Dumitru Elisabeta Vasile Ilinca Tănase …………Legea prin Moise harul şi adevărul prin IisusNimeni n-a văzut vreodată pe DumnezeuÎn mijlocul vostru stă unul pe care nu-l cunoaşteţiFemeie ce am a face cu tine nu mi-a venitîncă ceasulNoi vorbim ce ştim şi mărturisim ce am văzutŞi voi nu primiţi mărturisirea noastrăOricui bea din apa aceasta îi va fi seteMihai Constantin Lucian Tudor Corneliu MirceaDe aceea să nu mai păcătuieşti ca să nu ţi seîntâmple ceva ma rău.Martirilor de mâine 2008Şi ca un Crez Sfânt, o jelanie şi o rugă, o înălţareşi o supuşenie nemaiîntâlnită, ca o jertfă:Surioară Salomie, Românie pe tipsie…….………Domnul pe cruce cu tine a vorbit.N-am pierdut pe niciunul.Ucenic al sfântului Daniil,din Putna Ierusalim ai făcut.Catapeteasma neamului s-a despicat.Bucură-te, Mireasă urzitoarede nesfârşită rugăciune.Tantum esse sub fragmentumQuantum toto tegitur.Icos: Ioan şi sfinţii româniDarul cel mai mare al poetului este plierea pânăla identificare cu locurile, legendele, evenimentele şifiinţele cu care acesta a fost în contact.stăncuţa s-ar fi aşezat pe umeridar barba îmi fugi speriatădin tinereţe după viezuri în norivedem ce mai facem în Indiahotelul Poem din Stambulghat pe Gange deversămu-nenu ţi s-au deschis trandafirii12 păuni înghiţindu-şi peneletrenele migrenele jenelenu mă cunoşti – Barba lui HegelDurerea, lucrul ne-la-locul-lui, ghinionul,întunecarea sublimului ce se cerea veşnic luminat,stricarea, demolarea sunt prinse în numai câteva versuriaur horn de suflet mamaiartă caravela Yamade la Salva-n Ligonierdebara debarcaderfilm al paişpelea în roltreişpe că te pun parolscenă lemn construct chivotarca bardă stupa cremenio fanatică pentadăaur horn – Barba lui HegelAdinaDumitrescuî

REMEMBERNicolae Oancea (1 martie 1937-27 decembrie 2007)Victor SteromPoetul Nicolae Oancea în poemele sale, mai ales de început, a trăit intens oexistenţă ancorată în cotidian şi în eveniment. Apoi, a fost acaparat de nostalgiaefemerităţii şi setea de absolut. Suficient de egal cu sine în creaţia poetică restrânsă,dar nu parcimonioasă, această punere a existenţei sub semnul viabil al cunoaşterii,devine univers emblematic. Diafanizarea realului este realizată, deseori, prin folosireapersuasivă a structurii poetice de tip oximoronic, în care se pot uni fragilitateainexpugnabilă şi soliditatea finalmente fragilă a realităţilor. Aşadar, poezia lui NicolaeOancea, construindu-se pe un sistem secret ori tehnic de legături, uneori contradictoriicu interiorul vieţuirii, plin de concretul metaforizat oniric şi cu exteriorul împinscătre senzaţia de „delir” pietrificat în cuvinte într-o sintaxă neascultând de legilediscursivităţii, este suficientă sieşi într-un cod ce poate fi el însuşi poezie; o poezie acărei decodare este o altă poezie.TreptelePoate a fost un râu cu valuri sparteCare-a căzut în peşteră mugind,Şi treptele n-au fost săpateDe cel pe care îl credeam gândind.Cobor mult în adânc de-ntunecimeDe dragul scării care duce-n jos,De dragul drumului alunecosSăpat în piatră, Doamne, către cine?TrecereNimeni nu poartă pe nimeni dincolo…Dar eu mai cred în cineva,În fiul meu care va creşte altfel,Şi va cunoaşte, şi va căuta.Sau mă va trece un mort, dacăVoi fi gândul lui atunci,O, tu, care-mi vei fi luntraşul,Să nu mă pierzi, să nu m-arunci.NelinişteCade cineva, se înăspreşte căzândŞi zgârie pielea întinsului cer,Ce gând, ce brambura vine,Din paleozoic strălucindŞi naşte nelinişti în mine.Trebuie să fie ca un dricReîntorcându-se gol, o arătareCare nu mai aduce nimicDin cel care a fost, din cel care…Iartă-mă zi când încăŞtiam de rostul naşterilor mari,Vine urâtul, şi e adâncăMarea în care dispar.Necunoscuţii călăreţi mânaţi într-un du-te-vino pecreste formate din roci fără vegetaţie, acei rămaşi fărăde locul natal, fără habitaclul începutului, acei mânaţide iluzorii promisiuni şi trăitori de casă a datornicilor, decasă de păpuşi, perdanţii, au parte de versuri „închinate”de un tragism ibsenian:ceas tăiat sodom de iepe damnnu cunosc pe nimeni pe toţi îirecunosc rezumatelor muzedus-întors paşi pas manadăinverşi oculţi năpădului amai călări stone Livingstonemai o catrinţă ferfeniţăcucută anesteziată otravăcadastrul nonentităţilor pe calsuntem pe aripile ultimefiziologii de fete poatecu Nora fără de IbsenCeas tăiat – 2011Pătrunzând în proza mai nouă a lui George Anca,găsim aceeaşi exprimare ce pare comprimativă ochiuluineformat, grăbitului sau poate neavizatului. Un lacde cuvinte extrase dintr-un ocean de fapte, locuri,personaje, trăiri. Gustăm cu pipeta concentratul care neumple gura, fiinţa. „Am citit ce nu se poate citi. Mai presusde totalitarieni. Brânci de de autoscrutare. Mă cautăbătrânii. Marii poeţi ai puşcăriilor şi anonimii. Antologiavoastră e o nedeie. Dacă o scoţi, cine mai face plăcinta?Str. Plantelor 7-9. Să vedem sărbătorirea lui Eliade laChişinău, că pe fostul primar Costin, soţul directoarei,îl îngroapă azi la cimitirul armean. Motanul se prefacewww.oglindaliterara.rocă doarme, eu că scriu. Fata-mi adusese pe fundulpaharului un rest de vinars. Tot o să-nflorească zarzăriiacu-acu. Plata a văzut vacile domnului.” Diaspora YR -2012-02-17Am ascultat şi am auzit voci… slabe voci… cine nu sepricepe, tace. Căruia-i place să se audă vorbind, vorbeşte.Cui îi stă gândul la pătrunderea-n faţă şi numai la asta,dă din coate, loveşte şi fuge-nainte. Numai că în cazulde faţă, indiferent de opinia epigonilor, opera lui GeorgeAnca impune şi se suprapune unui culoar mai rar călcat înziua de azi, dar care ne aminteşte de o poezie filozofică aunor înaintaşi care au avut de suferit din cauza curajuluide a fi scris şi în „alt fel” – inteligent, simţit, sfâşietor desimţit şi dedicat scrisului şi românismului. Nici vorbă deinfluenţare din hinduism, apartenenţa la secte meditativeetc. Cine nu meditează? Doar acela care nu poate treceprin filtrul gândirii o impresie venită din afara lui pentru ao lega de o a doua, doar acela care nu poate lega realul deireal şi noţiunile între ele… agnosticul. Acela care zice – ediscursivă - . Pare discursivă, numai că ea este cursivăprin observare şi redare de stări, nuanţe, sentimente,jelanie şi speranţă. E punctuală! Pare punctuală prinoprirea în faţa fiecărui eveniment de observat şi trecereaspre următorul. Doar că punctul este legat de săgeataîndreptarde alt punct, aceştia formează vectori continuicare umplu spaţiul material împrăştiindu-l spre cer,întregind armonia sonoră a divinului. Aceasta este poeziaacademică modernă, cea care poate merge în echilibruşi pe buza prăpastiei, fără frica unei căderi în neant,încrezătoare în zborul omenescului. Versurile ei sunt„jucăriile lui Brâncuşi”, cele care ar dori ca lumea să sebucure, să se joace cu ele, dar sunt mai întâi de toatejocurile noi ale minţilor luminate.8911

POEZIEIon PACHIA-TATOMIRESCU Ramona L. Ceciu GHEORGHE SUCHOVERSCHIDescântec la a şapteairosire de oştire…Nopteasă ceţoasă,gerune creţoasă,câlţoasă,eu am irosire-na şaptea oştireşi-o zână-mireasă,cu pipota deasă,din secundă arsă,ce-n ploi se revarsăfierbinte, fire-ar săsuie în azur,de-un tsunami sur…!Decapitează anotimpurile dintre florilede măceş …Ce fragranţă veşnic-irosită au farfuriilezburătoareprin bucătăriile planetei, sau prin grânede iunie,prin mlaştini de iulie,prin jungle de gustar:chiar dansează cu veninul cobrei regalepe buze,chiar se bucură cu sângele-ntutunat almorenelorne-nvinse-n otrava lor nici deuntdelemnulclocotitor al specialelor tigăi tailandeze,chiar seceră spaţiile dintre nuferi,chiar decapitează anotimpuriledintre florile de măceş,chiar curmă distanţele spinoasedintre ochii murelor – întinse la pământ,ne-atinse de vânt, ori dintre cardinalelepupile ale seminţelor de la edenice merece-mbracă mereu purpurapentru nunta mărgărinţilor tăi…!N-ai vrea să-ţi iroseşti riscurilede mai multe ori pe zi:la micul dejun de raze oblice,traversând imperceptibilnouraşii ceştii de cafea,la prânzul micancorat în amiaza clepsidrei,la prânzul mare, ce-azvârlesângeroase harpoane-n chindie,la ceaiul după-amiezii de la ora 17,ca o clorofilă electric-edenică,la cina de lângă stâlpul de betoncu felinarşi cuib de barză…?!Ars-poetica unui holopoem demartie…Nu pot să mai scriu poeme cu vocale şiconsoane,ori cu alte „combinări“ de-ale acestora,de (e)n luate câte k(a),atâta timp cât semnificanţiirezultaţi până la plus-infinit, ori până laminus-infinit,nu se transformă – după voinţa invizibileimele aure –în semnificaţi,atâta vreme cât se mai spunecă materia nu decurge din Cuvânt –incontestabil mare principiual paradoxismului…Numai aşa făurit-am primul holopoemdin lume,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,Monumentul DureriiTimide se-nfiripăsecundele iubiriiÎn volbura eternităţii …Cu lacrimi surde plângecourile vieţii,Se sting în genunealumii…Din iubirile frânte alecărniiA rămas cenuşa în vatra timpuluiSătul să vadă azi atâta depravare,Atâtea trupuri fără suflete…Fecunde lighioane ale nopţii –Metamorfoze ale unor vise dezbrăcateLipsite de coloane vertebrale,În fecunde patimi abandonate…Cad una după alta în uitareSecundele iubirii,Trecute ca bujoriiÎn zbuciumarea geloasei furtuni…Se crispează trupul în impact erotic,Se deşteaptă sufletul în visul veşniciei.Durerea se preschimbă-n fericire –Când Eros şi Thanatos uită de sine îniubire...Cu iubirile deşarte ale cărnii,E gravat monumentul durerii…NICI – NICIE mare pacoste confuzia-mi îngrozitoare –identitatea mea ca timp evoluează în paralelcu identitatea ta ca spaţiu…eşti spatiul de dincolo de spaţiu în care eulmeuse afundă într-o ultimă speranţă de a seregăsi pe sineîn secunda intergalactică a nemuririi…ca un vârtej nemăsurat al timpului,eu mă dezintegrez continuu în momentehaotice,dar în final mă regăsesc mereu ca o picturăabstractă ce cuprindeculorile durerii fiinţei tale, ale dorului,zvâcnirea aspiraţiilor tale…– Neti Neti: Nici Acesta – Nici Acela,Nici Aceasta – Nici Aceea…Portretul ei… şi totuşi nu-i al ei…creaţia lui pasionantă – a lui, şi totuşi deloca lui…imaginea singurei mări în care te scufunzinebun fără să cugeţică poate să nu aibă nici albie, nici maluri…tu – spaţiul de dincolo de spaţiu al căruimistero face pe ea să vrea să-l exploreze…spaţiul ce se contractă la o atingere desunet,la o mângâiere de vânt,neantul ce se dilată atunci când ea îşi îneacăîn eleul pătimaş şi non-eul său …nu e nici el – nici ea,nici fiinţă – nici nefiinţă,nici emoţie – nici lipsa ei,nu e nimic şi e totul…Ca un vârtej nemăsurat al timpului, mădezintegrez continuuîn momente haotice…PAŞII ... CĂUTÂNDIUBIREAAm alergat cândva,pe la înmugurit dezori,în căutarea alergăriitale,orientându-mă adeseape repede, înainte ...şi-mi înfloreau încălcâie,culorile gândului ...iar paşii-mi,atât de iubitoride ai tăi,cu-atâta sete doreausă îţi sărute măcar... nişte urme !abia într-un târziu,învinşi de efortşi copleşiţi de-atât zadarnic,au încetinit din ce în ce ...i-am lăsat, atunci,să se opreascăîn zăpada unui amurg ...urma să aflu ... prea curândcă de fapt, paşii tăi ...alergau după mine !STRIGĂT ÎN ALBÎnţelepţi cu zăpadă pe gând,Îţi strigă din cripte, povaţa,Când vremuri mai reci decât gheaţa,Se abat înspre şoapte, curând.Coboară din Rai, dimineaţa ...Mai aud chemători, suspinând,Înţelepţi cu zăpadă pe gând,Să strige din cripte, povaţa.Cât mai scrii, iluzoriu, vreun rând,Pe riduri ce-ţi mângâie faţa,Ninsoare de sunet e viaţa,Iar în nopţi mai asculţi, respirând ...Înţelepţi cu zăpadă pe gând !RONDEL RISIPITRisipiri, risipiri, risipiri …Mai rănesc diamante şi flori .Nepăsări, viclenii, uneltiri ,Estompează un rai uneori .Mai asculţi şi un plâns de vioriRăscolite de false iubiri ,Ce rănesc diamante şi flori …Risipiri, risipiri, risipiri .Din serafice cânturi, struniri,Ce aprind printre lacrimi, fiori ,Veşnicesc peste vremuri comoriŞi trezesc din uitări, amintiri ...Risipiri ... risipiri ... risipiri !8912 www.oglindaliterara.ro

CARAGIALE ŞIALEXANDRINA BURELLY„Lucrarea d-lui Caragiale este originală, comediilesale pun pe scenă câteva tipuri din viaţa noastră socialăde astăzi şi le dezvoltă cu semnele lor caracteristice, cudeprinderile lor, cu expresiile lor, cu tot aparatul înfăţişăriilor în situaţiile anume alese de autor”.Titu MaiorescuDacă cineva şi-ar forma o părere despre dramaturgulIon Luca Caragiale doar prin faptul că este autorul ,,Scrisoriipierdute’’ sau a ,,Nopţii furtunoase’’, cu siguranţă s-ar înşela.Asemeni tuturor scriitorilor, a avut o viaţă plină, marcată deîmpliniri dar şi de multe dezamăgiri şi insatisfacţii în viaţapersonală şi-n cea publică, fiind apreciat şi blamat totodatăMihai Ştirbu de personalităţile din literatura vremii. În acelaşi timp, s-abucurat de prietenia şi dragostea unor doamne care auînsemant ceva în epocă, dar şi-n literatura română. Trebuiespus că în ciuda cancanurilor (adevărate sau nu) care l-auîmpovărat, periclitându-i poate voit cariera, în viaţa de toate zilele Caragiale a fostrespectuos, curtenitor şi iubitor cu femeile din familia sa.Ion Luca Caragiale a fost dramaturg, nuvelist, pamfletar, poet, scriitor, directorde teatru, comentator politic şi ziarist, fiind considerat cel mai mare dramaturgromân, făcând parte dintre cei mai importanţi scriitori români.După clasele primare la Ploieşti şi parţial gimnaziul în Bucureşti, în 1868 aînceput să frecventeze cursurile Conservatorului de Artă Dramatică la care frateletatălui său, Costache, preda la clasa de declamaţie şi mimică. Dar în 1870 a fostnevoit să renunţe, devenind copist la Tribunalul Prahova.În octombrie1881 a fost numit prin decret regal revizor şcolar pentru judeţeleNeamţ şi Suceava, iar în1882 a ajuns la cerere în judeţul Argeş-Vâlcea, pentru ase distanţa de Veronica Micle, cu care avusese o scurtă idilă. Funcţia de revizor i-aîncetat în octombrie.În 1885 era profesor la liceul particular Sf.Gheorghe. În 1888 a fost, pentru oscurtă vreme, director al Teatrului Naţional din Bucureşti. Dar, mai marii vremii şipresa l-au privit cu ostilitate, determinându-l să renunţe. În 1890 a predat istorie laclasele I-IV la Liceul Particular Sf. Gheorghe.Deşi era un scriitor apreciat de mulţi dintre contemporanii săi, (Mihai Eminescu,George Coşbuc, Barbu Ştefănescu Delavrancea, Ion Slavici, Titu Maiorescu, EmilGârleanu, Cincinat Pavelescu, I. Al. Brătescu-Voineşti, Al. Cazaban, Iacob Negruzzi,Vasile Alecsandri, Vasile Pogor, Gheorghe Panu, Petre Missir, Nicu Gane, MiteKremnitz - cumnata lui Maiorescu -, ş.a.), deşi s-a bucurat de sprijinul Junimii,acuzaţiile şi acuzatorii nu l-au ocolit, venind chiar din lumea scriitoricească. Urmarea,la 11 martie 1902 în urma unui proces, Curtea cu juraţi din Ilfov l-a condamnat înlipsă pe un oarecare Caion la închisoare corecţională, la cinci sute de lei amendăşi zece mii de lei daune-interese. Ulterior, Caion a fost achitat, dar n-a scăpat deoprobiul public, şi pentru că apărător la procesul intentat lui Caragiale fusese cel maimare dramaturg român de atunci, Barbu Ştefănescu Delavrancea, care cu spiritulsău polemic şi sarcastic bine recunoscut, l-a ridiculizat pe acuzatorul ConstantinAl. Ionescu (Caion).A fost declarat membru post-mortem al Academiei Romane, chiar dacă înmartie 1904 Academia respinsese de la premiu volumul Momente, preferându-i osimplă culegere de documente.Scriitorul s-a născut la 1 februarie 1852 (conform certificatului de botez,descoperit în anii 1970 la Arhivele Statului), la Haimanale de Prahova, fiind fiul luiLuca Caragiali (avocat, secretar al Mănăstirii Mărgineni) şi al Ecaterinei (EcaterinaKaraboa, descendentă a unei familii de negustori greci din Braşov). Tatăl şi fraţiisăi, care asemeni întregii familii iubeau teatrul, Costache şi Iorgu, se născuseră laConstantinopol dar ajunseseră tot România. Erau actori, şi-şi doreau înfiinţarea unuiteatru românesc şi al unui repertoriu naţional, influenţându-i viitorului dramaturg,cu siguranţă, destinul.A avut o soră, Lenci (Elena), de care îl lega o iubire frăţească, dar şi o adevăratăprietenie. Între ei a existat o corespondenţă frumoasă când viaţa îi îndepărtasegeografic. Fiincă aflase că sora îi era grav bolnavă, în 1905 îi scria, bravând în faţanenorocirii: ,,Mi se anunţă că nenorocita de soră-mea a intrat în faza finală a bolii.A fost supusă unei puncţii pentru extragerea apei care o suferea, şi acum, foarteredusă de puteri, simte dureri îngrozitoare care îi ajung până la inimă. Doctoriicare au inţepat-o spun că cel mult o lună, două, poate să o mai ducă - mai departeremisiune nu este de sperat.’’ Şi Lenci a răspuns scurt: ,,Dragă Iancule, mama ţi-ascris destulă biblie (adică lucruri serioase). Eu iţi scriu numai că te doresc şi că îţidoresc ca întotdeauna să fii sănătos şi mulţămit. A ta sora Lenci.’’ Din păcate a muritde cancer, fapt care l-a afectat profund pe Caragiale.În 1884, Ion Luca Caragiale a cunoscut-o pe Maria Constantinescu, cu care aavut primul său copil, Mateiu I. Caragiale. Şi-a iubit copilul, s-a ocupat îndeaproapede educaţia lui. Din păcate, în timp, băiatul care avea o personalitate puternică şipreocupări diferite de ale tatălui, s-a distanţat de el.În anul 1889, la apogeul carierei sale artistice, s-a căsătorit cu fiica arhitectuluiGaetano Burelly, Alexandra, căsătorie din care au rezultat mai mulţi copii, dintre carewww.oglindaliterara.roRESTITUTIOau supravieţui doar doi: Luca (n. 2iulie 1893 - m.7 iunie 1921), poet,şi Ecaterina (n. 1894). Momentulîn care şi-a cunoscut viitoareasoţie, şi formularea cererii încăsătorie ar putea fi, foarte firesc,subiectul unei piese de teatru saua unui delicat roman de dragoste.În perioada în care eradirector al Teatrului Naţional,la Bucureşti era programat unspectacol al cărei vedetă eraactriţa franceză Sarah Bernard.Biletele se terminaseră. Caragiale,aflat întâmplător în faţă teatrului,observase o fată frumoasă, zveltă,care voia s-o vadă pe celebraactriţă. Era în anul 1888, cândel avea 36 ani. S-a îndrăgostitimediat de fată, şi evident, a vruts-o cunoască. Aflând că era fiicaunui arhitect, a doua zi dimineaţă,cu noaptea-n cap, după multe orede nesomn, s-a prezentat la uşaarhitectului. Cum l-a văzut pebărbat, l-a întrebat direct, fărănicio introducere: Mi-o dai, tatăsocrule?A urmat o căsnicie fericită.Caragiale şi-a iubit mult soţiablândă şi devotată, ca şi pe cei doicopii. ,,Uneori, ochii i se umpleaude lacrimi privindu-şi frumoasafamilie’’, scria Cella Delavrancea.Alexandrina era o bună mamă.,,Copiii cresc în sus şi nu în lături,slavă Domnului’’, îi scria ea uneiprietene. Îşi numea soţul, înscrisorile către prieteni: ,,maestrulnostru drag’’, iar lui i se adresa cuJean. Cu toate că I.L. Caragialeiubea cafeneaua ca pe o amantă,ca pe o a doua soţie, Alexandrina,iubitoare dar şi răbdătoare, stăteaacasă şi-l aştepta.Era o femeie rafinată.Despre ea, avea să scrie CincinatPavelescu: ,,Soţia mareluiCaragiale, femeie de o bunătateşi de o supremă distincţie, eranepoata castelanei Parepa’’.Peste ani, în 1972 chiarfiica lor Ecaterina Logadi, în “Dinamintirile mele despre tata’’ arenumai vorbe bune despre părinţi:,,Mama era foarte gospodină şişiîmbogăţea averea casnică prinschimburi în natură cu chivuţele.Când tata căuta vreo haină veche,de care i se făcuse dor, mamamărturisea scuzându-se: «Dar numai era de purtat, n-o mai puteaipune şi nu ştii ce farfurii frumoasecu dungi roz am luat pe ele».Dacă tata era bine dispus, totulse sfârşea cu glume şi râsete, dardacă tata avea o zi rea, discuţia setransforma în adevarată tragedie,exact ca în nuvelă.’’Frumoasa domnişoară, încăAlexandrina Burelly, a rămas înistorie şi printr-un fapt inedit.Chipul ei a apărut pe prima cartepoştală românească în 1894, carea fost editată cu ocazia organizăriila Bucureşti, în Cişmigiu, a„Expoziţiei Cooperatorilor”. Carteapoştală realizată de ConstantinJiquidi, grafician şi pictor (tatălcaricaturistului Aurel Jiquidi),prezenta în prim-plan o ţărăncuţăîn costum naţional, văzută dinprofil, ţinând grigorescian în mânăî8913

RESTITUTIOun snop de spice. Valeriu Avramescu a ajuns la concluziacă personajul din fotografia după care desenase ConstantinJiquidi tărăncuţa, era Alexandrina Burelly.Dovada scrisă că într-adevăr viitoarea soţie a luiCaragiale a apărut pe prima carte poştală românească,este formulată în România Literară numărul 22 din 2002, în,,Revelaţiile cartofiliei’’, de către domnul Gabriel Dimisianu:,,Întâi a fost fotografia originală, care i-a servit ca modellui Jiquidi. Fotografia i-ar fi putut-o în mâna ilustratoruluichiar Caragiale, presupune Valeriu Avramescu. A circulatmai târziu, (sau în paralel) un lot de cărţi poştale ilustratecare nu mai erau desene, ci reproduceau chiar fotografia„ţărăncuţei”, una dintre ele fiind aceea pe care o expediaCaragiale în 1907. Se ştia şi de unele şi de altele, darlegătura dintre desenul lui Jiquidi şi fotografie a făcut-oabia în zilele noastre Valeriu Avramescu, rezolvând astfelo necunoscută a cercetării cartofilice şi, prin tangenţă, aistoriei literare.’’Alexandra ar fi fost nepoata surorii mameimagistratului Cincinat Pavelescu, o femeie în vârstă, careavea o culă în care şi locuia la moşia Parepa (comuna Albeşti– Prahova, azi). Denumită ,,castelană’’, bătrâna doamnăera coborâtoare din neamul spătarului Bucşan, care fusesedecapitat de turci în secolul XVII.Ea deja îşi formase o părere negativă despre soţulAlexandrei, fiindcă aflase că era un scriitor care aveareputaţia că întârzia prin berării şi făcea piese de teatrupe care le şi juca, adică era un om care trăia prin culiseşi prin berării. Odată, când împreună cu soţia se îndreptaspre cula de la Parepa, drumul lung, întortocheat şi plinde praf, îl determină pe comodul Cragiale să facă un jocde cuvinte, folosindu-se de limba franceză: ,,Oui, maiscela ne parait pas!’’ Odată ajunşi la nobila reşedinţă, auconstat că bătrâna doamnă dormea. Pentru a nu-şi pierdetimpul, Caragiale a explorat podul plin de mobile vechi,portrete de familie fără rame şi cărţi româneşti imprimatecu litere chirilice şi cărţi greceşti şi franţuzeşti din sec. alXVIII-lea. Surprins şi încântat de comoara descoperită, uităde ora mesei şi într-un târziu strigă unui argat din curte:„Ei, creştine, aduceţi-mi mămăligă, brânză, două cepe şiun clondir de vin, că eu nu mai cobor la masă. Am treabăaici în pod. Spuneţi cucoanelor să nu mă aştepte. Scriitorula coborât patru ceasuri mai târziu, încărcat de elzeviruri,de ediţii princeps cu gravuri, de pergamente înflorite cupajură domnească şi de alte preţioase bibelouri şi istoricevechituri.Conştient de greşeala protocolară comisă faţă dedoamna Smaranda (castelana), care deja nu-l vedea cu ochibuni, pentru a crea cât de cât o atmosferă împăciuitoare,seara i-a trimis flori şi o scrisoare în franceză, şi-a îmbrăcatsmochingul, s-a încălţat cu ghetele de lac, purtându-secavalereşte. A luat-o la braţ, ceremonios ca un lord, şi-acondus-o în sufragerie. A dat-o gata pe bătrâna domanăfăcându-i şi o reverenţă ca la curtea domnească, încîtstrălucea ca un senior de la curtea lui Ludovc al XIV-lea.Văzându-l altfel de cum aflase că era, acea doamnăSmaranda regreta sincer că-l considerase un boem.Urmarea: Caragiale a luat tot ce a vrut din pod şi dincămară, unde mai erau cărţi rare şi mobilă veche. În semnde sinceră recunoştinţă, pentru că aflase despre soţuldoamnei că fusese prefect de Prahova în timpul domniei luiCuza, dar murise doar cu gradul de maior, scriitorul a gândito strategie care să repare cumva nedreptatea suferită deacel om care merita mai mult. A comandat la litografulCurţii regale - Mützner , nişte cărţi de vizită care-l ridicau îngrad pe fratele generalului Semeşescu, soţul mătuşei soţieilui: „D-na Smaranda Colonel M., născută Bucşan”.După vreo 12 ani de zile, Caragiale avea de gând să-lavanseze pe răposatul colonel la gradul de general. Dar,din păcate, timpul n-a avut răbdare cu femeia înaintatăîn vârstă, care a închis ochii înainte de a se şti ajunsă şi,,doamna general’’.Fiind un om sensibil la farmecele doamnelor, prin viaţalui Caragiale au trecut câteva, cu care nu s-a căsătorit. Una,dintre cele mai cunoscute, a fost nimeni alta decît VeronicaMicle. Cu toate astea, între Caragiale şi Eminescu, a fost oprietenie care a rezistat, cu mici sincope, până la moarteapoetului. La tristul moment, Caragiale scrisese necrologul,,În Nirvana’’, pe care l-a dat publicităţii în „Constituţionalul”din 18 iunie 1889. Dovada iubirii frăţeşti şi a prietenieidintre cei doi, o descoperim în Jurnalul lui Maiorescu, din28 iunie 1883, ziua în care zăgazurile minţii lui Eminescus-au prăbuşit, iar corifeul Junimii a consemnat: „Veni apoiCaragiale la dejun la noi, şi aflînd toate despre Eminescuîncepu să plîngă”!Cei doi se cunoscuseră în adolescenţă, pe când erauangajaţi la aceeaşi trupă de teatru. ,,Întâlnirea lor e unuldin cele mai frumoase episoade ale vieţii noastre literare.Un adolescent, cu studii întrerupte, setos de cultură,aruncat prea devreme în vâltoarea vieţii, e pus faţă în faţăcu un tânăr pribeag, fugit de acasă, răzvrătit contra şcoaleişi găsind timp, între munci istovitoare, să-şi înzestrezesufletul cu o comoară de cunoştinţe’’, afirmă Ion Ionescu-Bucovu.Despre Caragiale, însăşi Veronica i-a scris lui Eminescu(prima dată în corespondenţa dintre ei), în ziua de 30ianuarie 1880.Din ,,Scrisori de dragoste’’ de Z. Ornea aflăm că:,,Dar, brusc, uşurateca Veronica, plictisită să-l tot aşteptepe Eminescu, îl întîlneşte la Iaşi pe Caragiale, întrecare se înfiripă o relaţie sentimentală, cum să-i spun? -corporală. Se pare că Eminescu a aflat, viitorul dramaturgnu făcea secrete din cuceririle sale’’. De mirare etichetarea,,uşuratecă’’, dar dintr-o altă epistolă din 1876, redactatăîn franţuzeşte reiese că atunci cînd Veronica se plimba prinparc (Copou), era „în societatea de ofiţeraşi a unei artileriiconsiderabile prin mustăţile sale mari”. (România Literarănr. 13-14 / 1999).Veronica se arăta supărată pentru că fusese neglijată,şi-l atenţiona pe poet că doar „graţie intervenţiei d-luiCarageale, am căpătat după două săptămîni un răspunsde la d-ta”. A urmat o răcire a sentimentelor lor, vreo doiani, fapt consemnat tot de Veronica Micle: „Am rămascertaţi de la 9 april 1880 pînă la 23 decembrie 1881 cîndam venit la Bucureşti la (H)otel Regal şi m-am întîlnitcu el la Cameră”. În aceeaşi scrisoare, supărată fiind peEminescu, a făcut referire şi la o traducere de a ei, ce urmaa fi publicată în „Timpul”, intitulată Creangă de liliac: „într-ozi cu bună dispoziţie de voi fi, o voi trimite d-lui Caragiale,cu care ocazie îi voi mulţumi de nespusa înrîurire pe care aîntrebuinţat-o asupra d-tale pentru a mă îndatori”.Se pare că dramaturgul devenise omul de legãturădintre cei doi, răspunsul întârziat al lui Eminescu putând ficonsiderat favorabil viitorului rival la inima Veronicăi.Poetul i-a răspuns Veronicăi prin epistola din 10 martie1880, arătându-se nemulţumit de faptul că, deşi îl adusese,(să-i fie de ajutor), pe dramaturg la ziarul „Timpul”, undeel era prim-redactor, Caragiali îşi neglija cu totul sarcinileredacţionale: „Departe dar ca noua organizare sã-mi fiadus vro înlesnire, sunt din contra silit ca zilnic să scriu,căci amicul meu nu mai lucrează decît exclusiv pentru«Scrînciobul» său încît am destule şi prea destule cuvintede a mă plînge de el”. După câteva zile, pe 14 martie 1880,supărat de schimbarea despre care crezuse că-i va uşuramunca, s-a arătat şi mai pornit împotriva prietenului săudin adolescenţă, care se arăta cu totul indolent: „Caragialinu mai lucrează nimic şi abuzează, pot zice într-un modextraordinar, de prieteşugul meu pentru el – ba are de gîndsă mai plece si la Iaşi, nu ştiu eu singur pentru ce”.Nelămurirea lui Eminescu (pentru ce) ar putea fielucidată prin spusele lui Cassian Maria Spiridon: ,,Dindocumentele publicate în recent apărutul album Caragialeîn Iaşii Junimii, (coordonator Olga Rusu), inclusiv dincronologia finală, nu este marcată prezenţa dramaturguluila un eveniment anume, posibil de a fi evidenţiat în presavremii. Nu rămîne decît varianta unei călătorii strictpersonale, fapt ce ar putea argumenta drumul la Iaşi şiprezenţa sa, intenţionată şi interesată pe lîngă VeronicaMicle, Caragiale jucînd rolul prietenului comun, dornic săajute pe cei doi aflaţi într-o comunicare sincopată, în fapt, separe, încercînd să o cucerească pe iubita poetului.’’ Dorindsă şi-o apropie pe Veronica, se pare că şi dramaturgulsau interpuşiii săi, au făcut astfel încît ea să afle despreescapadele amoroase ale lui Eminescu cu Mite Kremniz(secretara particulară a regelui Carol) şi Cleopatra LeccaPoenaru, care era - întâmplător, sau nu - chiar verişoaralui Caragiale.(continuare în nr. viitor)8914 www.oglindaliterara.ro

Ioan Mateiciuc:”Open de dor”Euro-globalismul șipoezia mioriticăAnglo-americanosaxonismeleîncep să pârâie,sfârâie frumos și pre limbalui Eminescu. Căci, poateși el a avut în sat la vremealui, în Ipotești, un ”generalstore” unde se găseau lucruriproduse la Lipsca, sau măcarun ”boutique” cu tot felul decolonialele și stofe fine...Store- ul lui loan Mateiciucpoet și cântîreț folk, se numește”Open de dor”(AlexandriaP u b l i s h i n g H o u s e , 2 0 1 2 )George Stanca Un titlu fonetic și totodatăun ingenios calambur. Că lumeacultă știe ce înseamnă ” dechideușa” fonetic. Numai că scris rămâne numai ”de dor”cu acel dor românesc. Unicul ”dor” care nu e deloc”ușă”, ci chiar intraductibilul giuvaer lingvistic carpatodunăreano-pontic...Bacalamburul îmi amintește de unulmai celebru care includea titlul unui ziar comunist delimbă maghiară de la noi: If Ju munkas ... have youmoney. Ca să se știe că și genul ăsta de umor a existatîncă înainte de era noastră...Eu, un fanatic jucător de cuvinte, calamburist saupoet ludic cum am fost poreclit de critică, mă amuz. Darcaut poezia. Cert e că o carte de debut care arată caaceasta, plus titlul, merită luată în seamă. Și cartea - nuam ajuns la conținut - e complexă ca realizare. Atractivă.Sexy. Pagini cu colțurile în arabescuri, hârtie lucioasă,ilustrații, imagini color ale artistei Alexandra AndreeaStela Juduc, coautor grafic al versurilor. Prefața poeteiClara Mărginean, un soi de cloșcă literară a poeților dinNord Est. Proiect realizat cu sprijinul Asociației pentruCultură și Solidaritate Peter Tomaschek și dl Paul Râpă.O carte de tot respectul. Pe care, cred eu, recentdispărutul Romulus Vulpescu cărturar&bibliofil celebru șirafinat, ar fi apreciat-o.Dovadă că mai tinerii poeți, debutanți în cazulnostru, știu să se ia în serios, ba chiar în grav, de lakilometrul zero al carierei. Nu le scapă niciun detaliu.Apoi, am observat că ei, debutanții, adaugă și o formăde propagare, propagandă? Sonoră, a operei: își cântăpropriile versuri. Ori ei pe ei, ori ei între ei. Modelul luiVali Sterian, Al. Andrieș și mai ales al unor Dinu Olărașuși mai recent Adi Beznă poeți consacrați, notorii,proliferează.Mai toți folkiști tineri de azi cântă producții propriide gândești că în ranița fiecăruia sălășuește o pană dacănu o coardă de-ai ”biblicilor” Bob Dylan sau LeonardCohen...Ineditul epocii, în lectura unui vetust șocheazăuneori fiindcă de pildă poetul ăndrăgostit visează la onoapte de dragoste neprotejată.Iată un ideal la care unEminescu sau subsemnatul nu visau. Dragostea era caatare și pro- și neprotejată...Jocurile de cuvinte plăcute, amuzante sunt picanteriiîn economia tristații sau a melancoliei tânărului amorez:”vise versa” , ”da mă! – damă” . Sau, foarte inspirat:”dacă toate plăcerile tac//de fapt eu tic-tac uneori//așaca o femeie care trece goală peste calea ferată...Dar dincolo de jocuri și cochetării poetul denotăun intimism suav ănsă concret (e vina epocii) populat,survolat de... amestecat cu vin demisec, vodkă, rockclasic, fesul galben al iubitei; ”oul Kinder” deloc dogmaticwww.oglindaliterara.roNOTE DE BIBLIODULal unei iubiri constante tinzând spre eternitate; ”pernastrânsă-ntre picioare” cu conotații meteo; ”posterul cuMarilyn Monroe” .. al lui Warholl poate cu mai multemaryline monocolore; ” mirosul de sânge al sârmeighimpate”, fantastică sugestie; ”fularul brodat de mână”fetiș fluid sacralizat ca detaliu.Lucrările artistei Alexandra Andreea StelaJuduccare fac pereche ”split” cu fiece poem sub umbrelaaceluiași titlu, evident, lucrează con-lucrează cu poemul,contrastează, concurează, complementează, sugerează.Fiecare piesă fiind parte din poem dând un plăcută ideede siamezi pe două arte. Pe două muze: Erato și...săo botezăm noi: Zografia, pe eventuala muză a picturiinenumită de mitologia greacă.Apoi să nu uităm paharulca obsesie lirică a poetului, leitmotiv, al cărui spațiuinterior e ocupat cu vin, extaze sau otravă...O carte și o lectură mai mult decât agreabilă,spumoasă, lirică, îndrăzneață deschisă open cutoși porii fiorului și amorului...liric. Fie și oprindutecu lectura fugitivă, măcar la titlul cărții lui IoanMateiciuc, mai că de plăcerea lecturii la ”Open de dor”îți vine să spui iubitei guralive : ”Taci mi nau...”Adi Beznă:”Cu lupii laolaltă”Cu lupii pe o insulă pustie..”Cu lupii laolaltă” pare a fi un plagiant subtil, derivatdin.../ după.../ fără copy... filmul”Dansândcu lupii”. Titlul. Doar el. Ca trimitere. Poate că A.B. s-ainspirat din el...ei şi ce?Căci ideile numeroase, eflorescente, evanescente,versurile minunate, metaforele consistente, imaginileinubliabile şi indicibile concepute de un autor senzual,malad de amor, nu au nimic de-a face cu celebrul film allui lui Kevin Costner alias lt Dunbar...Din păcate nici el, autorul, nu are de-a face cumarele actor care se refugiază din când în când , cantr-oinsulă a lui, în România. Doar spre a-şi saturaacel ”violon d’Ingres”, în legendarul ţinut al Mioriţei, aldoinei, al lui Dracula; pasiune care este... muzica rock,cântată-n cluburi mici şi anonime...ce se refuză oricăruicontact cu ”băştinaşii”.Căci, până la urmă, vorbind despre AB în termenimeşteşugăreşti, ce este el ? Poet sau cântăreţ ;compozitor, poet , cantautor ? Şi, dacă este toate ?! Căci,de fapt cele trei funcţiuni nu se exclud, nu-i o terţină deantagonii plină, nu-i o troikă, nici o doică...Nu supără pe nimeni dintre cele trei bresle faptul căAdi Beznă este, deoportivă, poet, compozitor şi cântăreţ.E compozitorul cântecelor inspirate de propriile versuri.Şi, ce versuri! Dar, din lupta asta intrinsecă şi triparţialăeu mi-aş dori să câştige Poetul.Căci, uneori de dragul unei rime de succes şi aunei melodii duioase, care să ude subţioara pijosnică aduducilor romanticoase, poetul poate face compromisuri. Lingvistice şi artistice. Poate comite chiar crima delescuvânt: să ucidă metafora. Şi ar fi păcat. DumnezeulPoeţilor l-ar trimite direct în Iadul lor. Deşi nici acolo nu-irău, când vei da de păcătoşi duioşi ca Villon, Baudelaire,Rimbaud, Gide, ehei , şi câţi alţii...Ca vechi degustător de vinuri, esenţe şi licoripoetico-folkisticeşti, îi recomand lui Adi Beznă liniagenială a ”ovreiului cântător” Leonard Cohen. În carepoetul scrie, iar cântăreţul câştigă paraua trebuincioasăunui confort demn de un de un trai mìtic, grecesc.Adică, o insulă personală în arhipelagul elen...unde să seretragă, ca şi Kostner în Transilvania lui, şi să compunăalături de iubita care-l mereu inspiră... cu lupii lui cu tot... Bun venit în insula ta,Adi Beznă!8915

EVENIMENTAPOCALIPSA MAYAŞĂŞI HIEROGLIFELE NOASTREBombardaţi de mass-media (în toate formele ei demanifestare) cu fel de fel de previziuni, care de care maiavizată, etalând date ştiinţifice, calcule matematice denecontestat am aşteptat Apocalipsa... întunericul!...luminându-ne calea aşteptării cu propriile cuvinte.Hieroglife. Uneori orbitoare, alteori abia pâlpâitoare, dartotdeauna cu un sâmbure de lumină lăuntrică,semneleîntâlnirilor de lectură ale lunii decembrie au fostbinecuvântate.Gheorghe Suchoverschi a citit catevarondeluri, dintre care notez: Mereu prezentul neneaIancu, Ripostă la un zâmbet fals, Leacuri de înfloritgogoşi. Lectura sa a primit, cuvinte de laudă şi sugestiide corectare.Totdeauna e loc de mai bine. Şi rondelistulştie acest lucru de aceea a fost atent mai ales la sugestii.Redau o strofă(din primul rondel citat), în ton cu vremurilenoastre(alegeri, moftangii, vanităţi,etc):,,Ca-n vremealui Caragiale/ Ce corupte ,,soţietăţi,, !!!/ Moftangii şimangafale …/ Năravuri noi, vechi vanităţi/,,.PoetulPetrache Plopeanu ne-a încântat cu patru poezii dintrunviitor volum.De factură optzecistă, poeziile ne-auplăcut(cu amendamentele de rigoare).Gheorghe AndreiNeagu, cu francheţea-i binecunoscută, l-a felicitat peautor, dar i-a mărturisit că preferă genul poeziilor scriseşi citite mai recent.,,Caiii când mor se-ntorc copaci,, - un rondelsemnat tot de Gheorghe Suchoverschi (citit laurmătoarea întâlnire de cenaclu) a fost bine primit(analizatchiar) de Ioan Dumitru Denciu.Următoarea întâlnires-a produs la Biblioteca judeţeană Duiliu Zamfirescu.Graţie iniţiatorilor(Reprezentanţa de Vrancea a USR,Biblioteca Judeţeană şi LSR-Filiala de Vrancea )programului în derulare Aniversări culturale – vizeazăsărbătorirea scriitorilor vrânceni născuţi în luna încurs.Decembrie a găzduit, de facto, aniversaţii lunilornoiembrie şi decembrie.Starea vremii(or Apocalipsa?)a împiedicat pe unii să ajungă la locul întâlnirii.Printrescriitorii sărbătoriţi amintesc pe:Constantin Ghiniţă,Florin Paraschiv(regretămplecarea definitivă acelor doi la Domnul) - peromanciera Liana Enache,Adrian Botez,GabrielFunică, Florinel Agafiţei,Doina Popa, Ion Micheci,Dumitru Coşereanu,Iuliana Cracea(una dintretinerele noastre cenacliste).Colocviul cu temă, a devenitun dialog antrenant,evocândamintiri, provocând recitări,aducând la masa discuţiilornoi proiecte.Ion Micheci(prinvocea Ştefaniei Oproescu)ne-a prezentat o serie depoezii dintr-un volum înlucru.Dumitru Coşereanu şi-aprezentat personajul viitoruluiMariana VickyVârtosuroman, Pompei Fregatta;poeţii Constanţa Cornilă şiPetrache Plopeanu au citit(drept cadou de aniversare)poezii din propriile creaţii. Ne luăm la revedere de lasărbătoriţi şi gazde, asigurând pe directorul instituţiei,dr.Teodora Fîntînaru de sprijinul nostru în proiectulpropus. Şi, cum previziunea zilei apocaliptice a trecut,colindele le-am ascultat şi le-am cântat, împreună, la oîntâlnire între confraţi, acasă, în sediul Direcţiei pentruCultură..Bilanţul anului 2012 ne-a mulţumit .Gh.AndreiNeagu ne-a adus o noua aparitie editoriala la TipoMoldova-Purtatorul de cruce. Am adus în discuţieproiectele Noului An.Avem? Avem…LA MULŢI ANI!TUTUROR, gânduri limpezi, pace, armonie, prietenie,voie-bună,2013 să ne aducă mai multă toleranţă,îngăduinţă, iertare.Dar mai cu seamă,INSPIRAŢIE.Cât despre previziunile unei alte apocalipse,să lăsămuniversul să decidă!Marius Robescu(1943-1985)Victor Sterom20 martie - 20 octombrie. Un poet însetat de un real implacabil, ştiind că – orice secundă – poatefi ultima. Poezia lui Marius Robescu a devenit în ultima instanţă o formă supremă a existenţei, un modsublimat de exprimare a unei conştiinţe dramatice. Sub aparenta - linişte – a vieţii, se consumă tot maiintens combustii persuasive. Marius Robescu a trăit în mod autentic drama confruntării cu – neodihnacuvintelor – speranţa ori încrederea în cuvânt, în virtuţile-i salvatoare. Dar, poate tocmai de aceea, prinmulte din poeziile sale, el i s-a încredinţat cuvântului deplin şi profund, cu toată fiinţa câştigându-şi astfelşansa de a dăinui. Fără îndoială, Marius Robescu a fost un poet al Timpului, pentru el întreaga existenţăa reprezentat o imensă devenire. Lumea poetică din poemele scrise de Marius Robescu, începe de laimpresia directă, de la înregistrarea lucrurilor apropiate, sfârşind într-o meditaţie solemnă, de adâncămelancolie asupra destinului (Victor Sterom).Moto: Puţini se mai apleacă pestescrisul poeţilor morţi, ca şi cum, înacelaşi timp, mor şi ideile şi arta lor(Paul Aretzu).Joc şi învierePrimele cinci degete îşi luară zborulTrăgând mâna după ele hăt departeTrăgând în cer braţulUrmătoarele cinci degete şi eleÎşi luară zborul răzleţeTrăgând mâna trăgând braţulToate la un loc se strânseră pe ocracăCiripind trupului ciripitul capuluiGăinăţându-seAtunci capul se urcă mai susSe îmbracă în razeŞi se făcu de minune soareIară trupul se lăsă mai josSugându-şi pânteculŞi totul deveni mare.Lebăda netulburatăMă duceam să vizitez un prietenBolnav în agonie(spiritul lui pur nu mai răbda săîntârziePe salteaua de paie putrezite acorpului lui)Călătoream noaptea în trenCu fruntea sprijinită de fereastravagonuluiŞi traversând un pod mi s-a părut căvădJos pe îngusta lucire de apă o lebădăNu-ţi este frică în timp ce făptuieştiTrufaşă fiinţă – un şoptit –Abia când priveşti în urmă pierziorice-nţeles(pe vremuri celui condamnat latorturăI se dădea să înghită o panglicălungăSpre a-i fi trasă înapoi afară din trup)O rolă de film desfăşurându-se cuviolenţăÎn măruntaiele noastreIată amintirile până la ultima suflare8916 www.oglindaliterara.ro

Minuneade laVorobiev(fragment)Oprim povestea noastră, pentru altă poveste, șimai adevărată, și mult, mult mai de a se minuna totomul ascultând-o. Total neverosimilă! O coincidență maimare și mai zguduitoare e greu să-ți imaginezi! Darămites-o trăiești, tu sau altul, nu contează cine, cuiva să i seîntâmple și i s-a întâmplat, iar tu, dacă ești normal lasimțire, la suflet și la cap, te minunezi și te bucuri aflândde ea și dându-ți seama că e deasupra oricărei scorniriscriitoricești, dar și adevărată! Petrecută! Întâmplată!Deloc scornicită!Să zicem că mi-ar fi trecut mie prin freză povesteace urmează și m-aș fi gândit s-o scriu, s-o public! Adicămi-aș fi imaginat-o! Imediat aș fi alungat din mintegândul, intenția de-a o scrie, de-a o trece pe hârtie,zicând ceea ce oricare altul în locul meu, adică vreuncoleg nimerit prin apropiere, un Tolstoi sau Rebreanu,Dickens sau mon oncle Balzac, ar fi zis: e prea de oaie,colega! Nu ține, e total neverosimilă și imposibilă! Ecusută cu ață albă albă! E la fel de puțin probabilă ca șiapariția vieții prin evoluția strict naturală, darwiniană, dela apă chioară la ochiul atoatevăzător!Iată povestea, cu o mică introducere a subsemnatuluide mine, după care vă trimit și la bibliografie, ca săcredeți ceea ce nu pare de crezut și ca să vă minunațica lumea:este povestea unui soldat român din Maramureș,în Primul Război Mondial, când a combătut în armatachesaro-crăiască, a Imperiului Habsburgic. Luatprizonier de ruși, a ajuns, firește, și în Siberia, undel-a prins Marea Revoluție din Octombrie Roșu. Dreptcare nu a mai putut părăsi raiul sovietic, laolaltă cu toțiceilalți vreo două sute de milioane de celaveci. A fostnevoit să supraviețuiască cum s-o putea, departe de țarăși de familia rămasă în urma sa: femeie și doi copii…Plecând din Siberia spre Soare Apune, ca să se apropiede baștină, s-a oprit într-un sat de cazaci de pe Don,doborît de oboseală, de foame și de boli. Localnicii l-auoblojit și l-au făcut iar om! Ba chiar, după ce s-a însuratcu fata starostelui de cazaci din sat, după câțiva ani afost el ales de cazaci să le fie staroste… A scăpat cu viațădin marea foamete a anilor ’30, el singur și fata doar…Nevasta și un băiețel pierindu-i pe mâna consătenilor,canibalizați de bolșevici!…Apoi a venit războiul al doilea, încă mai mondialdecât primul, iar curând pe malul Donului și-a făcutapariția falnic Armia Română.…Mergem acum la bibliografie. Așa procedeazăorice autor serios, citează. Citez, deci, din volumulConstantin Roiban. Jurnal de front, publicat dedomnul Dan Șalapa la Drobeta Turnu Sever. ConstantinRoiban a fost învățător. Chemat sub drapelul Patriei, și-afăcut datoria de oștean, dar și de dascăl, căci a ținut unJurnal de front, scris cu talent și cu multă onestitate,lăsându-ne astfel un document extrem de prețios pentrua pătrunde în sufletul combatantului român de pe frontulde Răsărit. Jurnalul a fost găsit de Dan Șalapa după maibine de o jumătate de secol și publicat într-un tiraj de500 de exemplare. La mine a ajuns unul din ultimeleexemplare. Mi l-a dăruit domnul Dan Șalapa. Bănuia căo anumită relatare privind iunie 1940 în Basarabia mă vainteresa. E adevărat, m-a interesat! Numai că eu am cititmai departe, prins de farmecul însemnărilor neprelucrateartistic. Ne-literare!… Așa am ajuns și la pagina 157 acaietului. Citez:„24 iulie. După hartă, până la Vorobiev ar mai fiwww.oglindaliterara.roPROZĂvreo cinci kilometri. (…)În sfârşit se vede un nor depraf pe drumul dinspre răsărit.Va fi agentul de la regiment, pecare-l aştept de trei zile? Da! Eun motociclist şi, sub crusta depraf, aşezată pe faţă-i, recunoscpe Muntean, agentul nostru. Îmidă ordinul în care se spune că potrămâne la Vorobiev până la uncontra-ordin. Regimentul este laIepifanoff, peste alte dune, cătremalul Donului. Gândesc că, dacă evorba de şedere, să-mi caut singurun cantonament mai bun. În cap Ion Cojade amurg, plec călare pe singurauliţă, cu case de locuit. Tocmai în capătul satului găsesco casă mai curată pe dinafară, acoperită tot cu trestieca şi suratele ei, o casă cu pomi şi verdeaţă împrejur.În ograda închisă cu şanţ, nu se vede nimeni. Nu ştiu,nu-mi dau seama ce anume mă îndeamnă, mă împingesă sar cu Olguţa (iapa ofiţerului – n. red.) şanţul puţinadânc, să mă apropii de uşă. Bat cu cravaşa în uşă, dar nurăspunde nimeni. Privesc mai atent dacă se vede vreunlacăt, dar în loc de lacăt zăresc un… aviz mititel ca o cartede vizită, prins cu o piuneză. Curiozitatea mă împinge josdin şa, mă apropii şi cetesc: “Nu va cartirui nimeni, aici!”Această carte de vizită, semnată cu numele unui Colonelromân din cavalerie, aşezată pe uşa unei case căzăceşti,îmi măreşte nedumerirea. Bat cu mânerul revolverului,mai tare, repetat şi, pe o fereastră ce se deschide, scoatecapul o… mândreţă de cazacă, căreia îi spun aspru sădeschidă uşa. Ea îmi răspunde că nu poate şi, tot râzând,îmi arată cu mâna cartea de vizită şi mă întreabă dacăştiu să cetesc. Mă înfurii, învârtesc automatul în mână,dar cazaca, în loc să fugă din fereastră, se aşază maibine cu brâncii şi râde, râde aşa de drăgălaş, săltându-şisânii bine conturaţi, încât… mă desarmează. Mă gândesccă înăuntru este vreun pişicher de major, ei care aunăravul cu cărţile de vizită, prinse cu pioneză pe uşă,care, în timp ce eu mă înfurii în faţa cetăţii zăvorâte,el se lăfăeşte după cină, în patul pufos – sau poate căşmecherul e chiar Nicu Radu, care şi-a aranjat al doileacantonament. Îi spun că, dacă nu deschide imediat, voisparge uşa. Ca să-i dovedesc că aşa voi face, trântescun picior în uşa ce se dârdâie în ţâţâni. Văzând că nuglumesc, cazaca deschide uşa, continuă să zâmbeascădrăgălaş, şi mă invită să intru. Ştie că sunt ofiţer. Maiştiu eu ce poate fi? În Rusia asta haotică, de multe ori,moartea ţi se prezintă mascată de zâmbete frumoase, deaceea, fără să las pistolul automat din mână, păşesc cuatenţie în semi-întunerecul dintr’o cameră în care a intratdrăcoasa de cazacă. Aprinde repede o lămpiţă, pe careo aşază pe colţul unui şifonier şi apucă cu mâna tot aşade repede un şnur atârnând. Se întoarce tot zâmbitoare,ademenitoare şi-mi face semn cu degetul la buze să tac.Fulgerător, mă gândesc că, la capătul şnurului, poatefi mina ancorată ce ne va îngropa într’o secundă subdărâmăturile casei şi rostesc în gând o scurtă rugăciunecătre Maica Domnului, păşind spre cazacă, cu intenţiade-a o împiedica să mai facă vreo mişcare. Îi spun sănu tragă sfoara că atunci voi trage în ea. Continuă săzâmbească, ştie bine că voi trage şi… trage ea, repede,de sfoară. Un alunecat metalic de belciuge se aude, şiperdeaua mare ca o cortină, lunecă într’o parte lăsând săse vadă un … pat mare, curat. Zâmbesc şi eu, îmi aşezpistolul în toc, şi, cu paşi mărunţi, mă apropii de patulmare, în semiobscuritatea odii. Dar, patul nu-i pentrumine pregătit. Este deja ocupat de doi bărbaţi, unulbătrân, cu barbă albă, şi altul tânăr, cari sunt cufundaţiîn somn adânc. ”Moi papa i moi brat” (În limba rusă:Tatăl meu şi fratele meu – n. red.), abia şopteşte cazacaşi lacrimile îi şiroiesc pe obrajii frumoşi. Rămân foartesurprins la recomandaţia ei, fiindcă pe un scaun zărescuniforma unui sergent român. Tot în şoaptă îi spunsă nu-şi râdă de mine, că dă de dracu’! Dintr’o raniţăromânească îmi întinde un livret, pe care, răsfoindu-l,citesc: “Sergent Brad Silviu, contig. 1930, născut în com.Saru, jud. Maramureş, fiul lui Ion şi Stanca. RegimentulX roşiori”. Nu înţeleg nimic. Să înţeleagă Dumnezeu.î8917

PROZĂNu vreau să tulbur somnul nimănui, fie chiar duşman,mă întorc şi vreau să plec, dar, din nebăgare de seamă,lovesc un scăunel ce se răstoarnă cu zgomot. Tânărul dinpat se mişcă, sare jos şi’ntreabă mirat ce vreau, în vorbăcurată, românească.- Ale cui sunt hainele de pe scaun? Ce cauţi aici?- Să trăiţi, don’ locotinent, sunt ale mele. Aici suntla tata, acasă !Mirat, mă aşez pe un scaun, sergentul se îmbracărepede şi mă roagă să-l ascult.Privesc pe fereastră, şi văzând pe Tufiţă, îl strigsă-i dau pe Olguţa s’o ducă la grajd cu ceilalţi cai; iarmajorului să-i spună că sunt aci, la casa din capătulsatului – sergentul trimite pe fata la „cuhnie” spunându-isă pregătească ceva bun pentru Domn locotinent. Eapleacă zâmbind, cerând iertare de cele ce-mi spusese maiînainte. Mă izbeşte mult asemănarea fetei cu sergentul –Aceeaşi faţă drăgălaşă, aceleaşi gesturi, acelaşi umbletuşor !Bătrânul doarme adânc, somn cu tresăriri în timp ceBrad Silviu povesteşte :- Sunt sergentul al cărui nume e scris în livretul dinmâna dumneavoastră. Acum opt zile, după ce trecusemîncoace Oskolul, sunt trimis cu grupa să cercetez opădurice despre care fusese informat domnul căpitanSilişteanul, că este ocupată de partizani. Galopampeste stepă şi când ajungem cam la o sută de metri delizieră, suntem primiţi cu salve dese de pistolete. Cârâiaupistoletele ca ciacărurile! Informaţia era bună. Până săne ascundem la pământ, îmi sunt răniţi uşor doi ostaşi.Lăsăm caii şi ne târâm prin iarba înaltă, printre mărăcini,către o mâncătură de teren. Ascuns aici, îmi fac planulde atac fiindcă nu vream să mă întorc cu mâna goală.Mai făcusem eu alte isprăvi înainte, că asta ne era doarmisiunea, de a curăţa terenul din urmă. Nu degeabasunt crescut în munţii Maramureşului; unde de multeori am fost nevoit să vin de hac urşilor ce-mi vămuiauturma de oiţe, nu cu puterea, ci cu şiretenia. Iau cu minetrei băieţi cu o puşcă mitralieră, celorlalţi le dau ordinsă ţină sub foc intens marginea păduricei şi, târâşi caşerpii ne strecuram printre buruieni şi mărăcini până lamarginea din dreapta. Partizanii erau urcaţi în copaci şitrăgeau mereu asupra cailor noştri şi împrejur. Nu nevăd. Pregătim grenadele incendiare şi la comanda abiaşoptită, patru grenade zboară în lăstărişuri bubuindgrozav, împrăştie pe frunze lichidul inflamabil. Aruncămmereu până terminăm grenadele, în păduricea numaifum şi flăcări.Ruşii nu mai trag ci, orbiţi de fum, fug besmetici săscape din foc în câmp, afară. Îi luăm ca din strachină.Am adunat ca la şaizeci de inşi, copii şi bătrâni. Ofiţerulcare-i comanda şi doi politruci, s-au împuşcat singuri.În coloană de marş ducând pe cei doi răniţi ai noştri,mă prezint cu ei la comandament. Pentru partizanii scoşidin lege, nu există cruţare, ştiam asta, dar nu ştiu cem-a făcut să’i duc la comandă să se hotărască cu ei.Sunt ascultaţi aşa de formă şi-s duşi de grupa mea subcomanda unui domn sublocotenent, într-o scobitură deteren, să fie executaţi. Ei plâng, se târăsc în genunchi,urlă să fie iertaţi, dar nu-i aude nimeni.Mă aşez la puşca mitralieră, o armez, sunt gata,numai domnul sublocotenent să coboare mâna şi… Dar,domnul sublocotenent nu coboară mâna, zăboveşte.De ce ? Vrea să lungească chinul acestor nenorociţi? Îiplace să-i vadă cum se svârcolesc ca viermii, să-i vadăcum urlă ca fiarele în cuşcă? Nu ştiu… dar văd că mânaîncepe să se coboare încet, în jos. Suntem gata! Degetularătător atinge trăgaciul rece, însă… nu apasă, fiindcădin grămada clocotitoare se ridică un strigăt puternic:„Nu puşcaţi ! Sunt rumân !”- Să nu trageţi băieţi ! ordonă domnul sublocotenentşi merge spre grămadă. Se face linişte. Toţi îl privesc cuochi de vită dusă la abator:- Care-i român ? Să iese aici ! strigă dânsul.Din învălmăşagul acela, se desprinde un bătrânînalt, cu barba albă, murdară şi iese înainte.- Eu îs! vorbeşte el, tăios. Eu privind pe acel bătrân,m’a prins un fel de ameţeală, las puşca mitralieră şi măapropii. Vorba lui e ca vorba părinţilor din ţinutul meu.Simt că-mi tremură inima fără să vreau. Povesteşte în8918 www.oglindaliterara.roromânească stricată cum au fost încărcaţi în maşini şiduşi undeva să ucidă nişte tâlhari ce jefuiau colhozurileşi dau foc la sate.În Rusia, de multe ori, se ridicau aşa, cete de voinici.Auzindu-l vorbind aşa, îi cer voie domnului sublocotenentsă mă lase să vorbesc eu cu el:- De pe unde ieşti, neică ? îl întreb în graiul dinmunţii mei. El se gândeşte puţin şi-mi răspunde rar,privindu-mă de sus până jos:- Apăi! Deaclio di la Mărmuriş! Diparte rieu!- Da, chianu teu, cum si chiamă?- Chianu meu ? Se gândeşte mult ca pentru a-şiaduce aminte. Chianu meu se cheamă Saru!- Saru! Cum ti chiamă pre nume?- Iştia îmi zic Ivan, aclio, Ion.- Muierea tea?- Diaclio? Apăi… Stiana o străgam.- Copchiii tei?- Pi-l mare, Părvu, pi-l mic Silu…”- Nu mai pot răbda, continuă sergentul, şi strig:Tată! Tată! Te-am aflat! Doamne, Te laud şi preamăresc!Aflasem, găsisem pe tatăl meu bun, dispărut în războiulăl mare, când eu n’aveam decât patru ani. Ăsta-i, caredoarme aici, îl arată sergentul pe bătrânul din pat.- Domnul sublocotinent lăcrăma ca şi camaraziimei, toţi, iar eu îmi amestecam lacrimile cu lacrimiletatii, în barba lui albă, murdară, povesteşte el, iară,pe nerăsuflate. Ne reîntoarcem cu toţii la comandăfără să executăm pe cineva, se raportează domnuluiComandant cele întâmplate; iar el luând aceasta ca unsemn dumnezeiesc, îi sloboade pe toţi rusnacii, să seducă pe la vetrele lor, spunând că mai sunt şi azi, minuniale lui Dumnezeu. Îl întreabă pe tata care-i este satulde acum şi, cum se uită pe hartă, spune că vom aveadrumul pe acolo. Aşa se face că stau aici, de acum treizile, de când a trecut unitatea mea; iar eu îmi petrecconcediul căpătat, de 15 zile, aici, în casa tatii, cu soramea vitregă, frumoasă cum rar sunt şi la noi în munţi.Mi-o ajuta Dumnezeu să-l duc acasă cu fată cu tot, cătare-i arde inima să închidă ochii la umbra munţilornoştri, nu prin aste pustietăţi.Aşa termină sergentul Brad Silviu minunata povestea regăsirii tatălui pierdut spre apa Donului, sculându-sede pe scaun să-şi sărute frumoasa soră, cu ochii voalaţi,care tocmai se furişea în odaie cu o cogeamite tavă plinăcu plăcinte căzăceşti, al căror miros gâdila nespus deplăcut nările unui înfometat ca mine. După ce mă saturbine cu bunătăţile aduse la masă, mulţumesc sergentuluişi prea drăgălaşei surioare vitrege, îi spun că mai bine esă fie singur în familie, netulburat de nimeni, şi mă ducsă mă culc în palatul meu, învelit cu rogojini, iluminatelectric în interior, pe lăzile cu muniţii, fără să pot dormi,impresionat de cele auzite seara, şi de urletul câinilor deprin ogrăzile părăginite ale Cazacilor.(Aici se termină pagina 172, după care lipsescpaginile 173 şi 174. Însemnările continuă cu pagina 175– n. red. În continuare avem un fragment, cel care s-apăstrat, din relatarea bătrânului maramureșean, desprecum i-a fost viața în Rusia sovietică, după prizonieratuldin Siberia)Cât au mers? Pe unde-au mers? Nu mai ţine minte.Ştie numai că, într’un amurg de seară, în toamna anului1919, pe o vreme rea, după ce au trecut apa Donului şipustiul de nisip, a căzut sleit de puteri aproape de un satfrumos. A fost găsit în nesimţire, slab şi bolnav de unpâlc de fete ce mânau din urmă o herghelie de cai, deprin stepe. L-a luat alături de ea, pe cal, şi aşa au ajunsîn acest sat.- Aici, peste drum, unde-i mormanul acela de ruine,se ridica falnică, casa starostelui cazacilor. Fata care măculesese din stepa pustie, era fiica lui. M’am întrematrepede, am fost om de omenie şi, după un an, prin 1920,m’am însurat cu aceia ce mă culesese. Am petrecutfrumoasă viață între aceşti Cazaci cinstiţi, eram sdravăn,cumpănit la vorbă şi în 1927 am fost ales staroste în loculsocrului prea îmbătrânit. Atunci s’a întâmplat revoltaculacilor cazaci. Peste toată ţara cazacilor, de la Don, s’aabătut furtună pustiitoare.(Fragment din Cartea cu mirabunde,în pregătire pentru tipar)

Prof. drd.Mirela SavinLECTORJocul izotopic în Mireasa mormântuluide Dimitrie Bolintineanu,,Există o singură lumelocuită/ de oameni/ și asta e maimult ca sigur/ o singură lume,un glob în care vânătoarea deoameni/ e sportul cu care toțisunt de acord”(Eugenio Montale, Există osingură lume locuită...)Actualitateatemeiprezentului eseu este determinatăde faptul că fenomenul poetic, înpermanentă transformare, estepermanent interpretat. DimitrieBolintineanu, scriitor importantîn perspectiva reprezentării naţionale, intră în categoriascriitorilor de sorginte moralistă dacă ne gândim laromanele sale Manoil, Elena sau la poemele din LegendeleIstorice, dar și un scriitor a previzibilităţii matematice, cavictorie a morţii asupra cotidianului obscur, ca în Mireasamormântului: ,,Şi uitarea tristă mâine o să vie/ Cu-ochiiplini de lacrimi pe al meu mormânt,/ Dorul ce m-apasănimenea nu-l ştie/ Pe acest pământ.”Înainte de a discuta despre rolul izotopiilor dinpoezia Mireasa mormântului de Dimitrie Bolintineranu,trebuie să precizăm că modelul de analiză izotopică de lacare plecăm îl reprezintă cel oferit de lucrarea lui AngeloMarchese, L’officina della poesia. Principi di poetica.Plecând de la definiţia Grupului m, care consideră căizotopia nu este doar un ,,ansamblu ordonat şi redundantde categorii semantice, mai larg decât un câmp semantic,care face posibilă lectura unitară şi uniformă a unuitext” 1 , Marchese identifică trei etape în analiza liricului:identificarea lexemelor- cheie; identificarea calificărilorde care/ cu care sunt însoţite şi inventarul pas cu pasal acestor calificări până la epuizarea corpusului. Astfel,vom constata, la o primă lectură, faptul că Mireasamormântului prezintă o paletă spaţială sugestivă, petiparul lui D’Annunzio, în care moartea este egală cuîntunericul actului de a trăi, nebunia cu dorinţa de atrăi, actualizndu-se semele următoare: /+întuneric//+lumină/ /+luptă/ /+chin/ /+Thanatos/ /+Eros//+viață/.Identificarea izotopiei reduce ambiguităţiileinterpretării, având rol de a conduce la o lecturăunică, lectură care trebuie justificată de coerenţele desens actualizate de lectorul- virtual. Astfel, Marchesevorbeşte de izotopii de conţinut dar şi izotopii deexpresie, lucru care permite analiza semnul ca parteintegrantă a sistemului de semne şi nu în mod izolat,identificarea semantică într-un discurs literar fiind datăde perspectiva semiotică, ceea ce permite interpretareasensurilor, deci şi a fenomenul descris prin intermediulconceptului de «izotopie», format dintr-o succesiunede semne contextuale sau claseme. Pe această linie deanaliză, Marchese vorbeşte despre izotopie ca despreun descriptor cu funcţie de prezentare a omogenităţiisemantice a textului, problema unităţii mesajului, ideepe care o preia de la Greimas, privit ca totalitate desemnificaţii dispuse ierarhic.Lumea (re)prezentată în Mireasa mormântuluieste o lume în care imaginea morții irumpe în loculcuvintelor. Spaţiul mormântului poate fi privit ca o lumeunidirecţională, un declin al vieţii, un regat al re-creăriidinlăuntru a universului uman în care idealurile, plăceriletrupeşti şi banii se potenţează reciproc: ,,Când se curmăwww.oglindaliterara.roruga, dulcea ei cătare/ Se-nturna spre mine plină de amor./Peste ochii-i geana cade cu-ntristare/ Consumată-ndor.” Izotopia fundamentală din această poezie estecea spaţială prin enunţarea cadrului, ,,în noapte”, a lumiiprin elementele sale constitutive: ,,Fost-a când în noapteaurora luce,/ Când se luptă omul cu adâncu-i chin,/ Peatunci când somnul, mincinos şi dulce,/ Curmă-al săususpin.” Izotopia constantă a liricii este Erosul camuflatde Thanatos, iubirea fiind o modalitate de concluziecu dublă valoare: viața e continuă luptă pentru iubireși moartea e iubirea reprezintă moartea vieții: ,,Vinomai aproape! dulcea mea,-mi vorbeşte,/ Ascunzându-şiochii plini d-amor ceresc,/ Tânăra mea viaţă cursul îşiopreşte,/ Pentru totdauna eu te părăsesc.” Jocul izotopicdintre constanță și fundament permite deplasareaaccentul de la semnificat la semnificant: ,,Ea eratăcută, tristă florioară!/ Fruntea-i visătoare dulce senclina,/În aurul cosiţei mâna-i albioară/ Distractă juca.”simulând intenţional o serie de acte de limbaj şi sunt,de asemenea, indeterminante situaţional dar cu valoareesenţial simbolică, temă ordonându-se în părţi omogenecare constituie un principiu de ordine, creându-se clasede echivalenţă prin care enunţuri succesive şi diferitesunt de fapt echivalente pentru că apar ca variante aleaceleiaşi idei; iubirea este eterna moarte prin intermediulsperanței, izotopia iubirii având rolul de a repune înlimbaj trăiri afective subiective disforice, ţine locul deceva concret [+ slab] [+ deplasare] [+ regăsire] darreprezintă şi imaginea pe care lectorul şi-o face despreconceptul de iubire ca parte integrantă a unui macrotextreal, deci [+ dorinţă] [+ inconstanţă] [+ moarte]:,,Rara-i frumuseţe arde de splendoare./ Să rugăm! îmizise, în genunchi căzând./ Ochii plini de moarte şi delăcrimioare/ Se-nălţau la ceruri amoros şi blând.”Iubirea bolintineană din Mireasa mormântuluireprezintă o lume fantastică care stă sub semnulThanatosului, al durerii şi al frământării, desăvârşireaiubirii fiind asigurată sub aripile morţii.Bibliografie selectivă:Bidu Vrânceanu, Angela, Călăraşu, Cristina, Ionescu-Ruxăndoiu, Liliana, Mancaş, Mihaela, Pană Dindelegan,Gabriela, Dicţionarul Ştiinţelor Limbii, Editura Nemira,Bucureşti, 2001Bolintineanu, Dimitrie, Poezii alese, Editura Minerva,București, 1984Calvino, Italo, Lezioni americane. Sei proposte per ilprossimo millennio, Oscar Mondadori, Milano, 2002Călinescu, G., Istoria literaturii române de laorigini până în prezent, Editura SEMNE, Bucureşti, 2003Marchese, Angelo, L’Officina della poesia. Principi dipoetica, Arnoldo Mondadori Editore S.p.A., Milano, 1997[1985] 1Werringer, W., Abstracţie şi intropatie şi alte studiide teoria artei, traducere de Bucur Stănescu, EdituraU n i v e r s , 1 9 7 0Wittgenstein, Ludwig, Lecţii şi convorbiri despreestetică, psihologie şi credinţă religioasă, traducerede Mircea Flonta şi Adrian-Paul Iliescu, introducere deAdrian-Paul Iliescu, Editura Humanitas, Bucureşti, 2005_________________________1Angela Bidu- Vrânceanu, Cristina Călăraşu, Liliana Ionescu-Ruxăndoiu, Mihaela Mancaş, Gabriela Pană Dindelegan,Dicţionarul Ştiinţelor Limbii, Editura Nemira, Bucureşti, 2001,pp. 277- 278.8919

Ioan MaziluCrângaSuEVROPAMotto: „Am săgetat apusulşi l-am găsit hain!”VASILE VOICULESCUEvropa ne zâmbeşte vânăt, rece,Poftindu-ne-n coşteiul ei frumos,De veacuri unde singură petrece,Să-i facem curăţenie pe jos.De-atâta grime, chipul ei scorţosCu naft şi grâuşor vrea să şi-l frece,Plătind cu morbul vechi, evghenicos,Cu volnicii betege şi zevzece.Îi dăm peşcheş odoare şi istorii,Filoane de sânge, milenare;Plenipotenţiarii ei sunt noriiCu proboziri de lâncedă candoare…Şi tot joacă-n circu-i hopa-hopa,Ma Dame, My Lady, Mein Frau, Evropa !CARTIERUL SELECTEra tihnită strada, iar oamenii tăcuţi,Saluturi între ei schimbau destul devane,Intrau, ieşeau din case mecanic şidiscret,Pe-atunci, când locuiam în cartierselect…La fiecare poartă păzea un mic bolidŞi-n fiecare curte dormea o limuzină,Iar fiecare casă dospea câte-un mister,Pe-atunci, când locuiam în cartierselect…Ferestrele, gardate de groase galerii,Nu îşi trădau stăpânii nici chiar cu umbralor;Lumina era vagă şi tainică, obscură,Pe-atunci, când locuiam în cartierselect…Din când în când, pe-acolo, maipoposeau maşiniŞi-ntr-un minut sau două din ele sescurgeau,Cu negrele brief-case-uri, persoane totîn negru,Pe-atunci, când locuiam în cartierselect…Se întorceau pe seară, sau noaptea, maitârziu…Maşinile, aceleaşi, îi deşertau la porţiDeschise de Sesamuri şi dispărândsubit,Pe-atunci, când locuiam în cartierselect…Copiii, încărcaţi şi duşi în limuzineLa şcoli înalte, erau banali şi faziŞi cu priviri legate, ca-n transă, depământ,Pe-atunci, când locuiam în cartierselect…...................................POEZIENicolaeSTANCUPOEME ESENŢIALE(1)MOLDOVA LUIŞTEFANBronzul clopotelorsacre cheamă lamormânt Moldova,Din Carpaţi şi pân’laNistru, toţi ce poartă-nsuflet slovaSă ne amintim strămoşii ce-au pierdutsângele-n van,Pentru-a fi doar o Moldovă, o Moldovă-alui Ştefan.Adunaţi-vă la Putna, pentru-a auzi dinnou,Vorbele prin veacuri sfinte şi-a poruncilorecou,Că Moldova nu-i a voastră, ci-a urmaşilorîn veciŞi avem o datorie: s-o dăm cu hotarentregi.Mergeţi moldoveni la Putna şi vă daţimână cu mână,Adunând în piept durerea izvorâtă dinţărână.Călcaţi în picioare brazda Prutului şifaceţi podCu istoria din veacuri a lui Ştefan Voievod.Rupeţi legile străine ce-au schimbatvorbire, portŞi în ţara ta obligă, să faci uz de paşaport.Epuraţi sângele ţării de venetici şi de hoţi,Care-n vârf de piramidă, se declarăpatrioţi.Ridicaţi spre ‘nalt privirea, arzândblestematul jug,La căldura întregirii şi la flacără de rug,Iar cenuşa, ca ofrandă pentru Ştefan,îngropaţi,În mormântul de la Putna şi la poale deCarpaţi.VINOVĂŢIE- Alo...Sărut-mâna, mamă.Te-am sunat să-mi dai un sfat.Sunt în trecere prin Londra,Am răcit şi sunt gripat.- Tu ce faci?Când vin acasă?- Nu ştiu, poate peste ani.Poate voi găsi fereastra de Crăciun.Tu mai ai bani?- Nu de bani duc lipsă, mamă,Dar tu stai printre străini.De când n-ai venit acasă,Au murit vreo cinci vecini.Dorul ne ucide viaţa,Suntem trişti şi singurei,A murit şi ţaţa Floarea,C-au plecat copiii ei.....................................IonVANGHELEPOEME - VISULLICORNULUI (1)ORAŞUL MEUCU STRĂZILEDOMOALEOraşul meu custrăzile domoalePierdut prin vremi şiumbre de castani,De câte ori eu amtrecut agaleÎmbătrânind cu tine-atâţia ani.Cu ochii goi privesc biserici moarteŞi cu beţii lila de liliacÎngerii-şi plâng aripile lor boanteLa începutul curgerii de veac.Oraş în care plânge-n vreme prafulVăpăile nocturne de tramvai,Aicea îmi trăiesc tăcut păcatulDe vechi iubiri din nopţile de mai.Bătrân oraş al hatmanului PloaieÎn versul meu acuma te salut,Când luna se dezbracă în odaieSă lumineze forma mea de lut.CU FALSE ILUZII NE UMPLEM IARCEASULCu false iluzii ne umplem iar ceasulPe strada pustie-a-nceput parastasulSe scutură frunza acum din arţarŞi noaptea se scurge ca un marş funerarCântând din alamă, din bronzul cel verdeIluzia-n trupuri cu noaptea se pierdeŞi totul în jur e din nou amorţitIubirea uitată în noi a murit.Prin aer trec îngeri cu ochii lor orbiŞi noaptea în arbori e plină de corbiDe-ntreb de iubire, ei croncăne-n zborIubirile toate se nasc şi-apoi morŞi-asa ne tot ducem prin vremuri un picDin umbră în urmă, nu rămâne nimicŞi ninge şi plouă peste bietul pământIar restu-i uitare-ngropată-n cuvânt.PRIVESC CUM SE LUNGEŞTEUMBRA-N PLOPIPrivesc cum se lungeşte umbra-n plopiCu degetele nopţile m-atingPe umerii iubitelor mă plângCa într-un psalm ce-i îngânat de popi.În prelungirea orelor cântateIubirea se aşterne veştejităE dragostea de stele otrăvităŞi-nchisă-n trupuri pline de păcate.Capcana nopţii roade-ncet şi sigurAceeaşi întrebare şi răspunsO ploaie ne destramă somnu-n picuriTăcerea stelei nu mai e de-ajuns.Alunecăm spre nord, spre sud, spre estUn stol de păsări pe un cer albastruCu fiecare vorbă, gând sau gestRămânem umbre într-un trup sihastru.8920 www.oglindaliterara.ro

Inedit şi convingător, romanul de debutal Anei Maria Gîbu este o compoziţie omogenă şi binecondimentată cu suspans, complicaţii sentimentale cu oturnură surprinzătoare, frământări interioare şi multă,multă imaginaţie. Situat la graniţa dintre science-fictionşi fantasy (s-ar încadra mai degrabă în genul soft SF/science-fantasy, caracterizat prin accentul pus pe laturapsihologică, pe sentimente şi implicaţii umane), romanulabordează îndrăzneţ tema căutării sinelui într-un viitorinvoluat, scindat între sat şi oraş, întreoameni şi mutanţi.Ana Maria evită din instinctstereotipurile. Astfel, binele şi răul nune apar ca noţiuni întrutotul disjuncte,antagonice, romanul axându-semai mult pe evoluţia interioarăa personajelor şi pe felul în careinteracţionează unele cu altele şitrăiesc, la nivel intim, personal, binelesau răul. De fapt, cred că autoareaa împrumutat personajului central,Julia, o mare parte din personalitateasa. Contradicţii, frământări sufleteşti,negarea unei sensibilităţi profunde -care ar duce inevitabil la vulnerabilitate-, curaj şi abnegaţie, dăruire totală…Cerebrală şi lucidă, Julia rămâne însă,împotriva ei chiar, o fiinţă profundumană. Cel puţin din aceste motive,romanul nu putea fi scris decât lapersoana întâi.Într-o lume crepusculară, aparentcondusă de cruzime şi răzbunare,descoperim cu uimire altruism,sensibilitate, emoţii nealterate şinealterabile prin intervenţie externă.Autoarea ne induce subtil, prin mijloace care ne scapăla prima vedere, ideea că dragostea reprezintă unicatrăsătură care ne transformă cu adevărat în oameni. Șică niciun experiment genetic nu poate modifica “ADN”-ulsufletesc. Prietenia, solidaritatea, duioşia, compasiunearăsar şi ele acolo unde te aştepţi mai puţin. Aceastăîntoarcere spre uman, atât de bine (şi de bună seamăvoit!) mascată, reprezintă punctul forte al cărţii.Romanul s-a născut, după destăinuirile ulterioareale autoarei, la lumina lămpii, “pe ascuns”, între unexerciţiu de algebră şi o analiză morfo-sintactică lalimba română – şi a fost, se pare, un catalizator pentruÎn mintea ţăranuluiDe la neală la cârlan,Timpul măsurat e-un an,Dar ca s-ajungă berbec,Nici nu ştii anii cum trec!Filatori din obişnuinţăNeclintiţi ca două rele,Stau ascunşi după perdele…Îs vecinii… vor să ştie,Dacă Dama… mi-e soţie!NOTE DE LECTURĂ„Blestemaţii”- Ana Maria GîbuLuminiţa ZahariaEPIGRAME(din volumul Bongoase şi chiznovăţii, editura Panfilius,2009, Iaşi)SecretaraE pricepută-n toate, pentru căştie tot,Iubitul, Dom’ Director, vine şisemnează,Se-aprobă, se respinge, acăzut la vot”,Şi nu-s probleme, treabamerge, Ea dictează.OricumÎn teatru sunt actori de treabăFac treabă molcom şi nuntreabăCei ce se uită şi nu-ntreabăAu ca ficatul şi melena treabă!Pe cale amicalăMi-a luat din leafă unul,www.oglindaliterara.roexamenul de capacitate, promovat dealtfel cu brio. Dar nu este prima oară când Ana Mariane uimeşte prin puterea sa uluitoare de a se dedica,simultan, unor activităţi diverse (şi excelează la toate!):învăţătură, scris, muzică, dans, acţiuni de voluntariat…talentul şi munca fiindu-i recunoscute unanim, atât decătre profesionişti, cât şi de prieteni, şi recompensateprin zeci de premii obţinute în ţară şi în străinătate. CVulsău este prin el însuşi o carte de vizită impresionantă!Și, dacă în poezie Ana Mariaa demonstrat că este o adevăratăprinţesă a metaforei, în proză eamizează pe prezentarea frustă aevenimentelor, pe minimizareamijloacelor stilistice în favoareaacţiunii directe. Stilul sobru, aproapesuccint, fără înflorituri inutile, dialogulviu şi sincer poartă cititorul, în ritmalert, în mijlocul acţiunii. Povestea teia pe sus, nu e timp pentru visare.Romanul, scris într-o tonalitateafectivă şi agresivă totodată,puternic vizual şi dramatic, va avea,cu siguranţă, un impact de duratăasupra cititorului de orice vârstă –chiar dacă, poate, mai degrabă lanivel subliminal. Pentru că lumeadespre care ne avertizează autoareaeste pe deplin posibilă întrun viitornu prea îndepărtat. Când omul sejoacă de-a divinitatea, căutândperfecţiunea, rezultatul nu poatefi decât dezastruos. Experimentelegenetice scăpate de sub control potavea efecte secundare imprevizibile.În acest context, accentul povestiriieste pus pe nevinovăţia “victimelor”, fie ele îngeri sauvârcolaci.Veţi descoperi în “Blestemaţii” un roman de osurprinzătoare şi copleşitoare complexitate, un vertijde întâmplări care te ţin cu sufletul la gură de la primapână la ultima frază. Lectura vă va convinge negreşit căun înger rămâne un înger, indiferent de circumstanţe,încercări sau „mutaţii”. Prin extrapolare, orice înger este,până la urmă, un om! Aşteptăm ca generaţia următoare,a cărei curajoasă reprezentantă este Ana Maria Gîbu, sădemonstreze şi reciproca afirmaţiei de mai sus!Un roman must read! Mult succes, Ana Maria!Cinci la sută, c-am greşit (!)Da am protestat cu pumnulŞi, amabil Domnul TunulExcelenţă… m-a numit!Poetului Aurel ŞtefanachiUn curcubeu Dumnezeiescpe-un hol plutea,Pe Marea cerului da nu deMarmaraŞi-un tânăr blond-roşcatdacă voia, putea ,Să-l facă fier la plug şi-ar fiputut ara !Poetului Lucian VasiliuLucea-n sare şi piperPodu-odată lână cer!La Pogor nu cântă mierlaDe când scurmă corbu şperla!Dai ici acolo de o crupă…Nici de borş nu-i, nici de supă!Dionisie Vitcu(văzut de Şt. PopaPopa’s)8921

RECENZIE(urmare din numărul anterior)Parcursul editorial se continuă,un an mai târziu, cu volumul “Dupăamiezileunui capricorn”, 2003,unde poetul Valeriu Valegvi parcăar vrea să pună ordine în crezul săuliric, pe o constantă programatică,cum spuneam mai sus, deşi uşoralterată de frământări, ezitări şisincope de conştiinţă, cu incantaţiide Missa solemnis: “Anunţă-măîn tine / mirare a cărnii / ... /adună-mă în tine / într-o amiazăde curcubeu”, în partea I dinpoemul “Incantaţii” (pag. 28), cu oimplorare provocatoare şipromiţătoare: “numeştemăpeste mai mariitârziului / cu o mânăde ursitoare” (Op. cit.,partea II, pag. 29), şica un destin acceptat,deşi nu lipsit de o anumecrispare: “aşa mi-escris: / pe valul spart sătraversăm ora” (Idem,partea III, pag. 30).Un ideal poetic,estetic, vital şi biologic,într-un alt poem larg,“Tectonica Mării”, pesecvenţe şi partituri, cao motivaţie de conştiinţă tulbure:“O foame neastâmpărată / depeşte m-a iscodit / şi-ntr-o feeriede gesturi / m-am trezit luat /şi tranşat pe o masă de ideilenecugetate / ce foame / precum oploaie pe şes” (Op. cit., partea III,pag. 34).Din volumul “Din larg sprelarg”, 2004, cu doar cinci titluriselectate, mă opresc doar lapoemul “Peisaj”, cu o tectonicălirică din care doar zbuciumulşi vâltorile muzicii lui Smetana,de care aminteam mai sus, fac“legea” poeziei lui Valeriu Valegvi:“Triste inexpugnabile pietre /mai gâlcevindu-mă / ... / zvonurilanguste / ierburi vâltave” (Op. cit.,pag. 43), pentru un crez poetic, dincare se aleg doar: “inexpugnabiletriste pietre” (Ibid.), adică un poetneliniştit, trist, care nu mai ştie cesă facă cu sufletul său în impas, înderapaj incontrolabil.Ca să înţeleagă, în următorulvolum, “Fragede vitralii”, 2006,că, “Pentru cât vâslim în apele /teritoriale ale sufletului acesta”(“O vâslire”, pag. 48), “...nici nusatur vreun habotnic / cu vorbelemele de duh...” (“Jurnal”, pag.51), o surprinzătoare, sinceră şialtruistă condiţie de poet, cu unlirism rezultat dintr-o atitudinegeneroasă. Din următoarea cartede poezie, “Partitură sub asediu”,apărută un an mai târziu, edituraieşeană are o selecţie absolut“Cartea capricornului în echinocţii”de Valeriu ValegviDumitru Anghelriguroasă, un poem-multiplu,“Lamentaţiile unui tânăr”, pe nouăsecvenţe lirice, în vers alb, liberde orice constrângeri prozodice,în care “nicio adiere de fruct / prinpreeriile gândului / doar o vagătoamnă / scotocind prin mădulare”(Op. cit., pag. 52), când “din florileculese de pe buza prăpastiei /ai împletit o cutumă ţepoasă...”(Idem, II), iar “Într-o altă zi / dinbraţele nucului altoit de înger / miaidat o roată / de mieji fierbinţi/ pe spate furnicături de rai” (III,pag. 53) şi “Încă o iarnă/ va duce uitarea-nveşnicii” (VIII, pag. 55),un poem ca o deturnarede conştiinţă, în careoniricul pare mai degrabăun delir premeditat, luatîn calcul ca-ntr-un desende Chagall sau Dali.Volumul de versuri“Vremea vremii”, 2009,este reprezentat,după aceeaşi structurăeditorială, de un singurpoem cu titlul de pecopertă, în douăsprezecesecvenţe sau unităţi lirice.Numerotate cu cifre arabe, suntrealizate în prozodie modernă, cu osintaxă fracturată, cum o numesceu, şi cu un mic motiv tematicizvorât dintr-o memorie temporalăpe paliere, din care unică este onostalgie perpetuă întreruptă doarde impactul emoţional calendaristicintim şi perceput ca o etapă glisatăpe acelaşi discurs liric: “Noimelorsă le fi dat un sens / în încrâncenatasuccesiune a zilelor / urmelor dinnesperaţi părinţi / să le fi descifratuscăciunea / iubirilor de la începutde leat / să le fi descoperit bucuriaunui fruct” (“Vremea vremii”, 1,pag. 61).Dar şi motive de existenţialismîn necunoştinţă de cauză, ca oerezie şi un început de păcatjustificat din nevoi intime dedialog cu misterul existenţei fiinţeiumane: “dacă ar fi şi ar fi ca morţilesă le poţi / număra pe degetele dela mâini / într-o continuă uimirefericitule / ce s-ar mai înţelege dinimplacabila-noptare / ce s-ar maialege din petrecerile fără soroc?”(poemul 5, pag. 65). Iar refugiulsalvator rămâne tot întoarcereaspre copilărie ca înspre un limanpurificator, simbol al echilibrului:“Dintre toate ieşirile la marea /dragă interiorului / nici una nu te-acopleşit / o tăcere le-a îmblânzitînspre / trecerea anunţată dincopilărie” (poemul 10, pag. 70).Cu “Istorii înainte de mareleclic”, 2010, poetul Valeriu8922 www.oglindaliterara.roValegvi şi-a consolidat formulaprozodică, iar tematic rămâneîn nota personală şi definitoriea liricii sale, fixată pe un laitmotival copilăriei ca element deechilibru emoţional, cu accente dedebusolare şi dezechilibru uneori,pe care le aduce la un numitorcomun printr-un “jemanfişism” deparadă, uşor persiflant, înnobilatde un ludic graţios, dar care se vreaconvingător: Se făcea a iluminare/ pe când hoinăream la braţ / cuumbra tatei prin cartierul / nude mult demobilizat” (“Se făceaa iluminare”, pag. 74). Propunenonşalant soluţii de întoarcere lamama-natură, ca ultimă soluţiedar şi ca soluţie rezonabilă: “săsurprinzi înserarea din iarbă /este tot ce ţi-ai mai fi putut dori”(“Istorii pentru aflarea învinsului”,pag. 76).Ultimul volum antologiat din“Opera omnia” semnată de poetulValeriu Valegvi”, “ProfesiuneaInsulard”, 2011, Inedite, cu fixdouăzeci de poeme, inedite, cumsubliniază editura, rezumă inspiratun crez poetic neliniştitor: “câtvezi cu ochii / doar o deşarticătraumă / cât să mai poţi întindemâinile / peste turmentatecontinente?” (“Jurnal”, pag. 84).Există şi o decantare a Eu-lui liric,ca o “ars poetica”, cu o limpezirea idealului de poezie cu mesaj, peorice temă, pe orice diapazon şipe orice gamă sentimentală, întrunpoem ca o părere, ca “un punctde vedere”, din care să rezultelinia melodică a liricii poetuluiValeriu Valegvi: “Din punctul devedere al gândului / o continuăfoame” (“Puncte de vedere”, pag.86); ca o... literatură cu program,fără să accepte nepăsarea,neimplicarea, lentoarea, laşitateaşi compromisul: “din punctul tăude vedere / doar calme frenezii? /... / aştepţi / încercat de glorii /ale apelor iluzorii decantări / ... /aştepţi / punţi de culori / într-unportret sedus” (Ibidem).Sub aspectul... gestaţieipoetice, Valeriu Valegvi n-a parcursmomentele, etapele, treptele unuidrum de creaţie şi nici n-a moştenitvreo... genă de strămoşi literari; aapărut direct din nou, din modern,din actual. Poezia sa s-a derulatpe portative de ultimă generaţie şin-a schimbat tonalitatea nici măcarcând, mai mult accidental, a apelatla forme prozodice tradiţionale,strofă, ritm, rimă, poezie de formăfixă... Nimic! Poezia domnuluiValeriu Valegvi este modernă, esteaccesibilă nu numai pentru iniţiaţi,are mesaj liric şi chiar are fason deoperă literară actuală şi valoroasă.

FRACTALIIILUZIA COMUNICĂRII PERFECTEVorbind despre prietenia sa cu Nichita Stănescu, poetulMircea Ivănescu spunea la un moment dat: „O prietenie totalăşi definitivă nu se poate naşte decât în adolescenţă sau la primatinereţe”. Aşa o prietenie am avut şi eu. Dar nu vreau să devinpatetică. Oricum, încă de pe atunci, atât eu cât şi prietena meadispreţuiam efuziunile sentimentale. Bănuiesc că genul nostrus-ar descrie astăzi cel mai bine prin cuvântul la modă „cool”.Nu admiteam alternative la „adevărul unic” sau vreundubiu. Când eram convinse de ceva, deveneam implacabile.Fidelitatea faţă de prieteni sau faţă de principii ne era maipresus de orice. Singurul păcat pe care îl pot găsi acesteineclintiri lăudabile este teama surdă de a nu ne sacrificadin greşeală vreunei cauze care să nu ne fi meritat. Aveamoptsprezece ani...Prietena mea era plămădită din aluatul din care, prinnebăgare de seamă, se poate forma un erou sau un terorist.Mergea până la capăt, indiferent de repercursiuni, nimicnu ar mai fi putut să o oprească. Tocmai această „totalădisponibilitate şi totală acceptare a oricăror condiţii şi a oricărorsituaţii” – folosesc iar cuvintele poetului Ivănescu – îmi inspirauneori teamă.Într-o noapte de vară, fiind în vizită la ea acasă, amstat tihnit la taclale, admirând de la balconul apartamentuluiluminile oraşului. Poveştile noastre se axau pe atunci pe temedin timp şi spaţiu. Îmi pare rău acum că nu am reţinut cevaconcret, dar ştiu sigur că nu vorbeam despre colegi sau materii.Ne preocupau mai degrabă discuţiile filozofice, contradictoriulsau absurdul, gen „ce-ai lua cu tine de-ar fi să faci zilnic navetaîntre cer şi pământ” – cum zicea Marin Sorescu. Nu lipseauîntrebările despre destin, metodele de a interveni asupra luisau chiar de a dirija gândurile de la distanţă, suferinţa ontrică,civilizaţia culpei şi alte idei filozofice pe care le tratam camsuperficial. Cu mintea mea de azi realizez că ne exersamlogica, apelând fără să ştim la metoda teză-antiteză-sinteză.Ne formam propriul nostru schelet de concepte şi, implicit şidin păcate, şi o bază solidă de prejudecăţi.Îmi amintesc cerul înstelat deasupra noastră şi legilenu tocmai morale din noi. Văzut de la înălţimea balconului,scăpăratul roşu al ţigării din care trăgeam la intervale rare,râsul şăgalnic al prietenei mele şi oboseala dulce care ne biruiaîn acea seară binecuvântată de primăvară târzie se asortau.Modelam aluatul din care se plămădeau în joacă amintirilenoastre viitoare, aşa-zisele „pansamente de suflet”. Vibram înaceeaşi „undă de culoare”, cum aveam să spunem mai târziu,când „bruiajul” avea să ne dea de furcă. Creierele noastrefuncţionau cu toate motoarele date la maximum, „unse” cutoate alifiile. Parcă aievea văd sinapsele noastre, nervoase,tinere, elastice ca muşchii unui atlet în plină glorie. Ne plăceasă folosim expresia „undă de culoare” atunci când navigamîmpreună pe un gând, comunicând aşa nestingherit.Abia mult mai târziu am înţeles că aşa ceva nu se maipoate repeta, că numai la vârsta majoratului dispunem demaximul posibil de informaţie, din toate domeniile formaleobligatorii, pentru a putea jongla cuele aşa dezinvolt. Dispărută rămâne,în acelaşi timp, frăgezimea fără decare nu ne-am fi putut entuziasmapentru asemenea „fleacuri”. Lacapătul celor doisprezece ani deinstruire sistematică pe care îiparcurseserăm, ne regăseam în fazafinală a antrenamentului conceptual.Despre sistemul periodic alelementelor lui Mendeleev nu maiştiu azi decât frânturi, despre ciclulCarnot, Marea Teoremă a lui Fermatsau Războiul de Treizeci de Ani, lafel. Am uitat conţinutul romanelorlui Sadoveanu şi mare parte dinpoeziile lui Eminescu şi-mi vine greusă conjug un verb regulat la plus-queparfait.Ştiu, în schimb, alte lucruri.Am înlocuit între timp informaţia prinexperienţă, prin preferinţe care măindividualizează, deosebindu-mă de ceilalţi.GabrielaCăluţiu-SonnenbergSituaţia de azi e exact contrariul celei de pe atunci: ceeace ştiu acum mă distanţează de restul indivizilor; pe atunci,ceea ce stăpâneam până la suprapunere cu prietena mea, neunea. Ea nu era altceva decât o altă faţetă de-a mea, o oglindă.Un coleg, „poet” sarcastic, suspecta în spatele conversaţiilornoastre aparent altruiste un motiv mai degrabă meschin.Într-o poezie cu titlul „Egoism” ne descria cam aşa: „fiecareom/ îşi poartă/ lumina lui/ ca să-ntâlnească în altă/ lumină/oglinda/ şi să-nsumeze două linişti/ din care să izbucnească/un război incandescent./ Unul să absoarbă lumina/ celuilalt,îmbogăţindu-şi spectrul/ cu o victorie care să-l convingă/ căel/ nu e decât un nimb senin de soare/ pe care stă scris EU.”Pe atunci mi se păreau de la sine înţeles să avem aceleaşiconvingeri. La fel gândea şi ea. Ni se părea logic să exitedoar o singură realitate, un singur adevăr, universal valabil.Acumulasem deja tot ce se putea din ştiinţa şi arta zilelornoastre şi, deşi dispreţuiam mare parte din informaţia inutilă,descopeream deliciul de a le lega şi dezlega totul cu uşurinţacu care destrami un nor de fum. Undeva între noi se încrucişauideile, construind „castele de fum” din năzăriri ingeniosalternate. O ecuaţie cu două necunoscute se transforma într-odilemă sentimentală cu doi protagonişti, două soluţii posibile,una prin poarta deschisă de Darwin şi cealaltă conform uneireţete de murături ardeleneşti. Model de rezolvare nu aveam.Cam aşa ar fi putut arăta una din numeroasele noastre „brainstorminguri” pe teme aiurite. Totul era permis, câtă vreme ni-lputeam închipui, aceasta fiind deja proba suficientă a existenţeisale.De pe urma serii aceleia am rămas cu o impresiedurabilă care m-a înoţit ca un reper neclintit, toată viaţa: iluziacomunicării perfecte.Noul Dicţionar Ortografic, Ortoepic şi Morfologic(D.O.O.M. – ediţia a II-a)(urmare din numărul anterior)18. Diferenţieri semanticeextensie (med. şi tehn.)/extensiune(lingv.)ocluzie(med. şi tehn.)/ocluziune(închidere a unui orificiu)posesie (deţinere)/posesiune(teritoriu)prospecţie (cercetare ec.)/prospecţiune (cercetare geol.)radioemisie (producere de undeelectromagnetice)/ radioemisiune(emisiune radio)reconversie (profesională) /reconversiune (ec sau tehn.)variaţie (modificare, diversificare) / variaţiune (piesămuz.)vise (imagini în somn)/visuri (aspiraţii)înseamnă (constituie)/însemnează (notează)frecţie (masaj)/fricţiune(frecare)pate (de ficat)/pateu (produs de patiserie)19. Principiul minimului efortUna dintre tendinţele actuale ale uzului marcheazăpreferinţa vorbitorilor pentru un efort minim de pronunţare.Astfel DOOM 2 renunţă la formele lungi, normându-le pecele scurte (dăinuie, desfată, dezagregă, evaporă, ignoră,molfăie, perturbă, secretă, secretă, ţuguie, zuruie…)sau adăugând pe lângă formele vechi şi variante scurte(biciuie/biciuieşte, cheltuie/ cheltuieşteinventă/inventează,şchioapătă/ şchiopătează… ).www.oglindaliterara.ro8923

ARHITECTDEZVOLTAREA ARHITECTURIIÎN PERIOADA DE DOMNIE ABINECREDINCIOSULUI VOIEVODŞTEFAN CEL MARE ŞI SFÂNT(urmare din numărul anterior)În arhitectura creştină, sunt folosite foarte des formeletrifoidale, atât la desenul bazei lăcaşului de închinăciune(plan triconc), cât şi la cel al altarelor şi a arcelor trilobate.Simbolizând crucea şi Trinitatea[8], acest stil, careaminteşte de eleganţa frunzei de trifoi, se zice că îşi trageoriginea tot de la Muntele Athos, a penetrat în Moldova prinSerbia şi Ţara Românească, fără să fie însă, întâlnit preafrecvent în alte părţi ale Greciei. Bisericile construite deŞtefan cel Mare, urmează reguli structurale clasice, avândsuprafaţele împărţite în secţiuni bine definite:Advonul (exonartex), sau pridvorul, este spaţiul careprecede pronaosul, având caracter introductiv. La începutacesta era construit sub forma deschisă, delimitat uneoridoar de o balustradă (Biserica Curţii, Bălineşti, ctitorită delogofătul Tăutu în 1493), sau de arcade susţinute de stâlpilemn sau piatră, care mai târziu a luat forma unei incăperiînchise, prevăzută cu ferestre. Primul pridvor închis dinMoldova a fost construit la biserica mânăstirii Putna.Pronaosul (nartex), sau vestibulul, defineşte intrarea.Conform regulilor creştine, este situat în partea de vest aclădirii, având forma unei săliţe - vestibul. Până în secolul alXVI-lea, acesta era separat de sala mare a bisericii, printrunperete plin, străpuns de o uşă.Naosul (nava), este încăperea principală. Acesta seevidenţiază deseori, printr-o boltire cu arce frânte saudiagonale (piezişe, apărute în Moldova la 1487). Estecompus dintr-o sală având o suprafaţă plană (atribuităcredincioşilor în timpul slujbei) şi o parte mai ridicatănumită soliu. Pe lângă pereţi sunt situate stranele, undestau cântăreţii în timpul slujbei. Amvonul (mica tribunădestinată preoţilor în timpul predicii) fiind o caracteristică acatolicismului, a apărut la bisericile moldoveneşti, mult maitârziu decât la cele din Transilvania.Foarte frecvent, în perimetrul dintre naos şi pronaosse poate intâlni o mică încăpere boltită numita gropniţă(camera mormintelor) în care este situat mormântulctitorului şi a familiei acestuia. Cel mai importantmonument funerar moldovenesc de stil gotic (înscris pelista patrimoniului internaţional) este cel al pârcălabuluiLuca Arbore, din biserica „Tăierea capului Sfântului IoanBotezătorul” din comuna Arbore, judeţul Suceava. Desigur,mormântul domnitorului Ştefan cel Mare, aflat la Putnaeste apreciat la aceeaşi valoare. Ambele morminte seaseamănă, fiind aşezate sub un arcosoliu (o nişă arcatăadâncită în grosimea zidului). Prima gropniţă este atestatăîn 1466, la biserica mânăstirii Putna. Deseori, în ziduladiacent sarcofagului vom observa o scara în spiralăcare urca la başcă (tainiţă), o încăpere secretă, de micidimensiuni, destinată păstrării unor valori sau folosită carefugiu în caz de asediu.Altarul este orientat spre răsărit, facând parte opusăcu pronaosul. Este partea cea mai sacră a bisericii, loculîn care preotul săvârşeşte pe Sfânta Masă, mistereleLiturghiei şi în primul rând Sfânta Taină a Euharistiei.La început, absida principală (spaţiul altarului), a fostdespărţită de naos printr-o balustradă scundă numită cancel(cancellum), preluată de la bazilicile antice, care apoi a fostinlocuită cu tâmpla (templon), o despărţitiră facută dinstâlpi sau coloane, între care se puneau draperii. Acest felde despărţire a fost folosit în bisericile moldoveneşti pânăprin secolul al XV-lea, când a fost înlocuită cu iconostasul,apărut ca o manifestare estetică a despărţiturii şi preluatdatorită influenţelor bisericii ruse. Acesta este reprezentatsub forma unui perete din lemn sculptat, pe care suntdispuse după un anumit canon, icoanele. Iconostasul estestrăbătut de trei uşi, una mai marepe mijoc, numită „uşa împărătescă”,bogat ornamentată, destinată înexclusivitate preoţilor, şi două uşilaterale, „uşile îngereşti”, mai înguste,pentru diaconi.Frumuseţea şi unicitateaelementelor arhitectonice alebisericilor moldoveneşti construite înperioada de domnie a lui Ştefan celMare, împreună cu picturile murale,cu icoanele, cu bogatele decoraţiuni,cu odoarele pe care le posedau, audat acestor lăcaşuri de cult o valoaredeosebită, inestimabilă, devenindmândria poporului român şi o parteimportantă a bogăţiei patrimoniale şispirituale a acestuia.Este demn de menţionat faptul că multe dintrebisericile şi mânăstirile construite în acele vremuri, precumBistriţa, Dobrovăţ, Neamţ, Putna, Voroneţ şi altele s-aupăstrat în bună condiţie până în zilele noastre, spre bucuriaşi folosinţa urmaşilor. Marea majoritate a acestora audevenind locuri sfinte de închinăciune şi de pelerinaj alecreştinilor ortodocşi autohtoni şi bineînţeles importanteobiective turistice.3.3. Construcţiile rezidenţialeOctavianDumitruCurpaşÎn perioada dezvoltării arhitecturii ştefaniene, alăturide construcţiile de apărare şi cele religioase, un rol importantl-au avut construcţiile rezidenţiale. Acestea se compuneaudin curţi şi palate domneşti, reşedinţe nobiliare (atât celeaflate în cetăţile-oraşe cât şi cele situate în mediul ruralunde aceştia deţineau moşii), case domneşti şi egumeneşticonstruite în cadrul imprejmuirilor mânăstireşti, conaceşi clădiri din perimetrul urban aparţinând patriciatuluiorăşenesc, conducătorilor militari şi oştenilor de frunte,dregătorilor şi meseriaşilor.Se ştie, deasemenea, că în epoca ştefaniană îninteriorul ţării au fost refăcute şi modernizate vechilecurţi fortificate de la Bacău, Cotnari, Hârlău, Iaşi, PiatraNeamţ, Roman, Suceava, precum şi feudele domnitoruluidin Transilvania, Cetatea de Baltă (judeţul Alba) şi Ciceu(judeţul Bistriţa-Năsăud), primite în dar de la Matei Corvin.Zonele care cuprindeau satele dispuse în împrejurimileunei cetăţi se numeau ocoale[9]. Pe teritoriul dintre Nistru şiCarpaţi, Ştefan cel Mare a pus bazele unei reţele intinse deocoale. Satele se supuneau regulilor de organizare dictatede cetatea de care aparţineau. Acest fapt a influenţat înmod pozitiv organizarea administrativă, sistematizarea şiarhitectura mediului rural, un exemplu fiind beneficiile pecare le aveau satele prin cunoştinţele obţinute dela cetăţile,mânăstirile şi conacele boiereşti din perimetrul cărorafăceau parte.Cercetările arheologice referitoare la construcţiilerezidenţiale din această perioadă, atestă faptul cămajoritatea acestora nu au dăinuit peste ani, unele fiindafectate de calamităţile vremii sau distruse de invadatori,iar altele reconstruite, relocate sau modernizate parţial sautotal.Cronicile vremii păstrează puţine informaţii referitoarela aceste tipuri de construcţii, datorită cărui fapt nu neputem face o imagine întrutotul a felului cum arătau. Existătotuşi câteva mărturii, precum, vestitele case domneşti alelui Ştefan, de lângă biserica „Sfântul Gheorghe” din Hârlău,ruinele curţii feudale de la Reuşeni sau faimoasa cramăa domnitorului, de la Cotnari (loc unde acesta trăgea dincând în când să închine un pahar de vin în cinstea victoriilorde pe câmpul de luptă).Pentru a ne face o imagine asupra arhitecturiiconstrucţiilor rezidenţiale, încercând să aplicăm o metodăcomparativă, ne vom da seama că acestea urmau principiilede construcţie a marilor cetăţi şi mînăstiri, având acelaşicaracter defensiv, fiind dotate ca şi acestea, cu porţi solideşi cu ziduri groase, specifice acelor timpuri istorice.(continuare în nr. viitor)8924 www.oglindaliterara.ro

Tămăduitorii şi îngerii(urmare din numărul anterior)Eliade a numit acest concept ca fiind „eternareîntoarcere”, şi accentuând asupra caracterului ciclic înviziunea timpului în gândirea antică la credinţa în eternaîntoarcere. De exemplu, ceremoniile de Anul Nou printremesopotamieni, egipteni şi alte popoare sunt preluatedin miturile lor cosmogonice. Este, dacă vreţi ceea ce euconsider a fi labirintul aflat în spirala din clopot. De fiecaredată când trecem prin acelaşi punct, o facem deasuprasau dedesupt geometric vorbind, în puncte tangente pe oaxă a lumii. Dumnezeu ne-a dăruit nu un timp liniar lipsitde orice valoare intrinsecă sau de sacralitate. De aici sursaunei contradicţii dar şi confirmarea asemănării cu ceea ceeste hermetic sus, în lumea atemporală primordială, ţnlumea luminii logos.În lucrarea sa despre istoria religiilor, Mircea Eliadese apleacă spre studiul alchimiei, şamanismului, Yoga şiceea ce el a numit veşnica întoarcere. Este de remarcatfaptul că homo religiosus ar vedea lumea cu „ochii” luiDumnezeu. Aceasta nu înseamnă că toţi medicii au ogândire şi acţionează ca homo religiosus. În schimb,aceasta înseamnă că un comportament religios estenecesar pentru a putea participa la viaţa reală încomportamentul lor de tămăduire şi sunt conştienţi deaceasta. Una dintre temele cele mai comune este moarteamagului ceea ce atrage şi învierea. Acest lucru se întâmplăîn special în timpul iniţierii sale. Adesea. Procedura trebuiasă fie efectuată de către spirite care dezmembrau iniţiatulîn benzi din carnea de pe oasele lui, apoi erau reuniteşi urma să reînvie. Această moarte şi înviere reprezintăazi simbolic caracterul naturii umane. În primul rând, elmoare, astfel că se poate ridica deasupra originii la unnivel destul de literal. După ce a fost dezmembrat decătre spiritele iniţiatice, de multe ori organele vechi suntînlocuite cu altele noi, magice (moare în spaţiul profan,pentru a se putea ridica din nou, o nouă fiinţă, sfinţită).Deci reducerea sa la schelet constituie punctul de plecaremetaforic spre renaşterea într’un nivel simbolic. Scheletuleste pătrunderea în viaţa materială a matricii lumeşti iarreînnoiree completă constituie o renaştere mistică. Sănu uităm mitul lui Osiris şi naşterea lui Horus în matricealui Isis. Fenomenul şamanic al morţii şi învierii repetatereprezintă, de asemenea, o transfigurare în alte moduri.Şamanul moare nu o dată, ci de mai multe ori, în timpuliniţierii înviind cu puteri noi, trimite sufletul (decorporalizareamintită în ritualul rosicrucian) astfel încât în decursulîntregii sale cariere viaţa este formată din decese repetateşi învieri, nemaifiind obligat prin legile timpului profan.Este exact ce am insistat în prelegerile mele: sufletul arecapacitatea de a se ridica deasupra condiţiei umane, fărăa fi legat de fluxul istoriei. Deci, un iniţiat poate coborî înlumea noastră sau urca la cer, copacul plutitor sau scaralui Iacob fiindu-i pilon cosmic, sacru, ceea ce ne imaginăma fi axis mundi. Faptul că el poate accede în clopotele undecomunicarea cu Spiritul universal este mult mai lesnicioasădemonstrează mitul prin care fiinţele străvechi arătau căDumnezeu era atunci mai aproape de oameni. Şi atunciera un alt timp şi o altă vârstă a umanităţii. De aici şicapacitatea vraciului de a coborî la tărâmul morţilor, de arealiza opera sa de tămăduire a semenilor.2. „Am învăţat că toată lumea vrea să trăiascăpe culmea muntelui, neştiind că adevărata fericireeste să urci panta.” (Gabriel Garcia Marquez)Cu toate că timpul putea fi privit în mod liniar şi chiaro parte mai dogmatică a clerului încă o face, sfârşitultimpului este o întoarcere la Dumnezeu. Zoroastriene,evreieşti, creştine sau musulmane, tradiţiile îmbrăţişeazăun timp liniar, istoric, sacru spre deosebire de unele tradiţiiorientale sau amerindiene care resping în mare măsurănoţiunea de timp sacru, căutând evadare din ciclurilede timp. Acestea conţin ritualuri prin care, sub pavăzaspiritelor, a divinului omul poate să’şi influenţeze trupul şisufletul. Iudaismul şi creştinismul, deşi nu văd timpul ca uncerc nesfârşit de cotitură prin sine (şi nici nu doresc să vadăun astfel de ciclu), converg spre conceptul de istorie liniarăwww.oglindaliterara.roAESOTERICAEînspre vârsta mesianică sauJudecata de Apoi, progresândspre paradisul care poate fi celinitial, deci, cum am spus, oreântoarcere, ouroboros careînchide cercul. Catastrofa finalăva restaura pe om în eternitate.Restauraţia unei metaforepe care doar cunoscătoriireligiilor orientale sau extremoccidentale, deci cele dinjurul vechiului continent Mu,apare azi în cadrul iniţierelorsocietăţilor oculte, păstrândaspectul ciclic al timpului, cape o modalitate de a reveni la Liviu Pendefundatimpul sacru. Cu toate acestea,în budism, jainism, precum şi în unele forme de hinduism,sacrul se află în afara fluxului lumii materiale considerata fi o iluzie. Potrivit lui Eliade, tehnicile de Yoga vizeazăsă scape de limitele corpului, permitand sufletului (atman)să se ridice mai sus şi de a ajunge maya Sacra (Nirvana,Moksha). Imagini de „libertate”, şi prin moartea corpuluivechi cu renaşterea într’un corp nou, reprezintă evadareadin robia condiţiei umane în timp.Trăiesc într’o asemănarecălătorind pe unde’mi place,venind din viitor către trecutîn spaţiul unde în fuioarese răsuceşte timpul mutşi se revarsă’n spirit pace.Sunt piatră, vultur, floare,Lapis, Ankh, Phoenix, ce eudoresc să fiu; şi mă transformcu braţe verzi, gură de leu,rază de lună, foc din soare;plutesc lumină sau adorm.Superbul cerc turtit astfeleu sunt o parte dintr’o sferăo parte dintr’un con şi Elmi-e vârf de piramidă’n cer;de aripi pe pământ aderăasemănarea’mi cu’n inel.Nu’i timp, inimă pură’n mare,ca să trăiesc în adevăr, în om.E prea puţin în trandafirsă răscolesc coloanele în domşi să înalţ un suflet plin de mirde n’aş fi împlinit asemănare !Nu pot să nu’mi amintesc de faptul că Moise şi-a scospantofii în faţa rugului aprins. Deci, conceptul de hierofanie(manifestare a sacrului) este un concept care include, darnu se limitează la sensul restrictiv de manifestare a unuizeu. Din punct de vedere religios aceasta ar da structuraşi orientarea spre lume, de instituire a unui ordin sacru.Aşa zişii profani sunt însă încă de la Zamolxe şi Pitagoraaserviţi de spaţiul nereligios al geometriei care nu ar aveao diferenţiere calitativă, morală. Din păcate, nu doar omulreligios modern, ci toate concepţiile tradiţiilor antice seridică la o hierofanie, o revelaţie a realităţii absolute, spredeosebire de non-realitatea înconjurătoare care privită înîngustimea sa limitează cunoaşterea la o vastă întindere,fiind un spaţiu sacru. Moise (Exodul 3:5) se opreşte înaintede manifestarea lui Iehova ca un rug aprins şi se leapădăde încălţări precum îi dictează iniţierea sa ancestrală. Elcunoştea şi recunoştea formele eternităţii, întâlnirea încel de-al patrulea arc reflex, acceptabil atât omului cât şidivinităţii ca o manifestare a sacrului în profan prin spatiu.Prin definiţie, acesta reprezintă ruperea dintr-un plan deexistenţă şi trecerea la un altul, o hierofanie primordialăcare stabileşte centrul ce trebuie să fie un punct de la carenu există contact între diferitele planuri, aşa cum susţineEliade, dar explică imaginile frecvente din mitologie alArborelui Cosmic sau pilonul ce constituie aderarea ceruluila pământ, precum o prevăd tablele smaradine.(continuare în nr. viitor)8925

IN MEMORIAMROSA DEL CONTEAdrian NiculescuS-a stins un monument istoric. La spectaculoasa vîrstă de104 ani împliniţi, a încetat din viaţă, la Roma – în apartamentulsău din via dei Liburni, 14, aflat chiar în faţa primei Universităţia Cetăţii Eterne, numită La Sapienza, la care ani îndelungaţia predat –, marea doamnă a românisticii italiene, Rosa DelConte. Un e-mail circular, trimis în dimineaţa zilei de miercuri,4 august, de către prietenul Bruno Mazzoni – profesor de limbăşi literatură română şi decan al Facultăţii de Limbi Străine aUniversităţii din Pisa, preşedintele Asociaţiei Româniştilor Italieni– ne anunţa tristul eveniment: „Cu profundă durere trebuie săvă comunic că ieri seară, în jurul orelor 22.00,s-a stins în mod senin, în casa sa romană, dinvia dei Liburni, Rosetta (cum i se spunea, n.m.)Del Conte, decanul româniştilor italieni, fostătitulară a celei dintîi catedre de limba şi literaturaromână create în Italia, pe lîngă Universitateadin Roma – La Sapienza. Funeraliile sîntprevăzute pentru (mîine) vineri, 5 august, n.m.ţ,dar corpul neînsufleţit va fi transferat, ulterior,la Milano, pentru a fi îngropat în cavoul familiei“.De ani de zile a îngrijit-o, cu devotament, pînă înultima zi, dna Manzone, fiica ultimului director,pînă în 1948, al Institutului Italian de Cultură dinBucureşti (de pe Calea Victoriei, colţ cu GeneralManu, actualul Institut de Istorie a Artei) – închisvreme de peste 20 de ani, din ordinele AneiPauker – şi sora cunoscutului ziarist parlamentarRAI-TV, Adalberto Manzone.Tînăra filoloagă Rosa Del Conte fusesetrimisă, în 1942, lector de limba italiană la Universitateadin Bucureşti, cam tot atunci cînd, „la schimb“, sosea înUniversitatea din Padova (pandanta Universităţii din Bucureşti,graţie marelui Ramiro Ortiz, fondatorul, în 1909, al Catedreide italiană de la noi, reîntors în Italia, la Padova), tot ca lector,regretata italienistă Nina Façon, eleva preferată a lui Ortiz– expulzată însă din Italia, la scurt timp, în 1939, întrucîtîncepuseră să se aplice sceleratele legi rasiale adoptate deMussolini în 1938, la presiunea expresă a lui Hitler…În 1945, Rosa Del Conte se va transfera la Universitateadin Cluj, din Ardealul proaspăt redobîndit. Aici, va lega otrainică prietenie cu deja persecutatul Lucian Blaga. În 1948,odată cu funesta reformă comunistă a învăţămîntului şi cuîngheţarea abruptă a relaţiilor cu Occidentul, este expulzatăşi ea din România. Prin forţa lucrurilor, Rosa Del Conteva deveni o anticomunistă activă, o apropiată a Exiluluiromânesc. Profesoara italiancă, revenită silit în ţara sa, iniţial laUniversitatea Catolică din Milano, apoi la Sapienza de la Roma,pentru a preda româna, va fi legătura lui Blaga cu LumeaLiberă şi va fi şi executorul testamentar al acestuia, titlu cucare se mîndrea… Ea va fi autoarea acum uitatei propuneride acordare a Premiului Nobel pentru Literatură lui Blaga – oidee genială, ce a făcut să tremure autorităţile comuniste dinRomânia, aflate în plină continuitate stalinistă, în 1956… Ce-arfi însemnat, pentru rezistenţa antiregim din ţară, din închisoriledoldora şi din munţi, pentru prestigiul României, în general, unPremiu Nobel acordat unui proscris precum Blaga, înainte dePasternak (1958) sau de Soljeniţîn (1970), nu este greu deintuit!Deşi a mai revenit, sporadic, în România comunistă,începînd cu 1957 (cînd era urmărită pas cu pas – dovada segăseşte pînă şi-n dosarul CNSAS al tatălui meu, AlexandruNiculescu, ce i-a fost emul şi o cunoscuse cu ocazia Congresuluide romanistică de la Florenţa, din 1956…), ea a refuzat oricemărire de la statul totalitar. De-abia în 1994, după Revoluţiaeliberatoare, a acceptat să fie aleasă membră de onoare aAcademiei Române, iar în 2001 preşedintele Iliescu i-a conferitordinul „Steaua României“ în grad înalt.În calitatea sa de cel mai important eminescolog de laPerpessicius încoace (în manualul meu de română de clasa aXII-a, din 1979, exista, spre final, un capitol intitulat „Limbaşi literatura română în lume“; acesta era ilustrat de copertelea două cărţi: un volum a doi lingvişti danezi, pentru limbă,şi, pentru literatură, volumul Eminescu o dell’Assoluto, opusmagnum al Rosei Del Conte, Modena, 1962!... ), a fost sufletulşi oaspetele central al adevăratului Centenar Eminescu, celorganizat la Paris, la Maison de la Chimie, la 15 şi 16 iunie1989, de către Exilul Românesc (iniţiator: „Aurelio“ Răuţă– prietenul lui Al. Rosetti, maestrul părinţilor mei –, care afinanţat şi statuia poetului naţional, ridicată tot atunci desculptorul Anghel, lîngă Biserica Românească din rue Jean deBeauvais). Cu acea ocazie, doamna Del Conte a îndrăznit, înfine, cu o vădită timiditate, să-şi prezinte şi traducerile sale dinpoezia lui Eminescu la care, cu religiozitate, a cizelat timp depeste treizeci de ani – asta în condiţiile în care, în Bucureştiulaflat încă în „vremea ciumei“, comemorarea s-a făcut, e drept,la Ateneu, dar de către un mărunt activist de partid, înarmat curidicole citate din… Ceauşescu.De Rosa Del Conte mă leagă numeroase amintiri. Amavut şansa, prin părinţii mei, să o cunosc, de copil. Venea lanoi acasă, în Militari, pe str. Apusului, uneori însoţită de iubitulsău frate, dispărut prin 1970, îi revedeam la Roma, cînd tatălmeu, în anii ’60, era profesor la Padova (fascinat, ca oricecopil, de maşini, mi-a rămas întipărit precis în minte pînă azică aveau, împreună, un Fiat 125, cu care ne plimbau!…). Multmai tîrziu, în 1984, cînd deja luasem calea exilului, cu dînsaam mers la Ministerul italian al Învăţămîntului,din „Transtevere“, să depunem actele prin caretatăl meu avea să cîştige concursul de profesorla Universitatea din Udine. Despre o mizerie pecare i-o făcuse ambasada RSR-istă la Romaaveam să vorbesc în prima mea colaborarepentru Radio Europa Liberă (decembrie, 1984).În acelaşi an, fiind bursier al Institutului de istorie„B. Croce“ din Napoli, mi-a făcut marea cinste dea mă lua colaborator – remunerat şi cu numelemeu – în redactarea titlurilor istorice şi literareromâneşti pentru suplimentul II, de actualizare,al Marii Enciclopedii De Agostini (apărut laNovara, în 1985). M-a ajutat şi m-a încurajatşi am avut, astfel, prilejul de a-i cunoaşte,în mod direct, marea exigenţă profesională,acurateţea şi acribia ei proverbiale. Ulterior, din1986, devenit docent cu contract la aceeaşiUniversitatea Catolică din Milano la care lucraseea în anii ’50, am înregistrat, încă vii, ecourileactivităţii sale, acolo, în slujba românisticii. După lingvistulsuedez Alf Lombard (1902-1993), şi el, din 1947, membru alAcademiei Române, cu literata Rosa Del Conte dispare ultimulmare stîlp al românisticii universale.Rosa Del Conte nu a fost doar o extraordinară exegetă aliteraturii române. Ea a fost chiar o autentică parte componentă,la propriu, a acesteia. Mai mult, dacă-mi este permis să descriuceea ce am simţit eu atunci cînd, într-o zi de decembrie aanului 1984, mi-a deschis sertarul de la biroul său, plin cudocumente, scrisori, texte, acte, ea reprezintă, nemijlocit,şi o pagină din Istoria României. Adică, exact un monumentistoric… Requiescat in pace!P.S. Cu prilejul unui colocviu ICR ţinut la Milano, în iunie2009, în întîmpinarea a 20 de ani de la Revolutie, am organizat,sub genericul „După 20 de ani“, o amplă masă rotundă intitulată„Întîlnire cu prietenii din timpurile vitrege“, la care i-aminvitat pe toţi cei ce ne-au fost aproape (ziarişti, universitari,personalităţi publice, oameni politici), înainte de Decembrie1989. În acest cadru, am avut bucuria de a-i putea aduce unomagiu public distinct, trecut, cu relief, în programul oficial almanifestării, doamnei Rosa Del Conte, ce împlinise deja 102ani. Au vorbit profesorii Marco Cugno (Universitatea din Torino)şi Bruno Mazzoni (Universitatea din Pisa) – cei care, într-unfel, au preluat ştafeta traducerilor şi a studiilor de românisticăde la Rosa Del Conte –, istoricul Cesare Alzati (UniversitateaCatolică din Milano), Sorin Vasilescu (Universitatea deArhitectură, Bucureşti), Roberto Scagno (Universitatea dinPadova) şi subsemnatul. Au fost două astfel de omagii. Celălalta fost dedicat marelui scriitor Claudio Magris ce, în volumul săuDanubio (1986) – prezentat, la vremea aceea, de Virgil Ieruncaşi de mine, de-a lungul a mai multe emisiuni „Povestea Vorbei“,de la Radio Europa Liberă - a denunţat demolările ceauşiste.P.P.S. Propun, pe această cale, Accademiei di Romaniadin Roma să dea numele Rosei Del Conte unei săli, sauîncăperi, din vasta sa incintă. Prin 1949-50, doamna Del Contestrîngea, plătind, de la precupeţii din Campo dei Fiori, piaţamare a centrului Romei (unde a fost ars Giordano Bruno - v.statuia de Ettore Ferrari!), hîrtie de împachetat (marfa rară,în sărăcia de după război...) provenită din cărţile Accademiei,aruncate de autorităţile comuniste, ce o închiseseră (aveasă fie transformată în depozit timp de peste 20 de ani...) şi-ivandalizaseră biblioteca... Ar fi un bine-meritat omagiu!8926 www.oglindaliterara.ro

www.oglindaliterara.roLECTORCASA MEMORIALĂ VASILE VOICULESCUde Gheorghe Postelnicu – din volumul în pregătire„Viaţa şi opera lui Vasile Voiculescu”GheorghePostelnicuPrivită de aproape, de pe aleeapavată cu piatră de râu, sau dedeparte, din grădina Cooperativeide Consum, „Casa MemorialăVasile Voiculescu” poartă imaginaţiavizitatorului spre locuinţelepârscovenilor înstăriţi din urmă cu170 de ani: prispă lungă, cerdac larg,mângâiat de viţă-de-vie sălbatică.Noua construcţie a respectat întocmaitemelia iniţială, renunţându-se lapaiantă. Prima învelitoare era dinşindrilă, dar s-a degradat repede.Probabil că dulgherii secolului alXIX-lea cunoşteau mai bine tainalemnului de tei. O…licenţă tehnică afost şi renunţarea la geamlâc. Poatecă şi amânarea acoperirii obiectivuluinumit „prisacă”, aflat în dreapta grădinii. Aici, ca şi în pivniţă,s-ar putea monta mese şi canapele pentru oaspeţi.Casa Memorială este înconjurată de verdeaţă. Pomiicopilăriei au renăscut: corcoduşi şi duzi, meri şi peri, doinuci. Construcţiile de utilitate industrială se află la distanţărezonabilă. Clădirea „are aer”. Întregul aşezământ esteadministrat bine de Muzeul Judeţean de Istorie. Ceea ceştim este că Dile s-a pomenit „cu ochii deschişi la viaţă”într-o grădină de câteva pogoane, între ape, flori şi arbori.Ajuns de unul singur în poiana de pe malul gârlei, sub cerulsenin înconjurat de un orizont verde: „Ce aşteptam? Îngeri,pe Dumnezeu şi pe Sfântul Petru, pe Sfânta Duminică dinbasmele cu care mi-era capul împuiat? Era, desigur, în acelcopilaş cârlionţat o copie, ceva împrumutat şi de le Făt-Frumos din poveste, aur, arme, cai, tărâmul de dincolo. Darera de atunci în mine o siguranţă că are să mi se izbândeascăun vis pe care nu-l formulam şi nu l-am formulat niciodată.Cred că n-am să pierd nici în clipa morţii acest sentiment clarşi mistic despre care nu mă pot înşela, sentimentul unui copilfericit pe un mal cu flori, sub un cer albastru, într-o tainicăgrădină, aşteptând ceva încă şi mai minunat”. În casa luiCostache Voicu, cărţile erau obiecte casnice. Ele i-au hotărâtdestinul. „Păstrez şi acum psaltiri şi ceasloave de atunci,cu litere chirilice, al căror rost l-am deprins bucherisindbucoavne sfinte. Şi mama şi tata, ca toţi oamenii de la ţară,erau mari pasionaţi ai cititului, mai ales ai cititului cu glastare, ca la strană. Când ne-am înălţat puţin, am trecut noi,copiii, la rând, să le citim lor”.Puţine obiecte personale. Multe mărturii ale activităţiiliterare. De profesia cealaltă aminteşte inscripţia de pe placade marmură aflată la intrare: „Societatea Medicilor Scriitorişi Publicişti din România omagiază amintirea marelui scriitorV. Voiculescu la prima ei Conferinţă Naţională, 30. XI. 1991”.Pe placă a fost lipit un medalion cu chipul poetului, înconjuratde cuvintele „Vasile Voiculescu 1884-1963. Arta n-arepatrie fiind o patrie ea însăşi”. Asociaţia Medicilor a donat şicunoscutul tablou al lui Gh. Lefter, expus în salonul casei. Aicise păstrează o mică parte din mobila florentină recuperatădupă ieşirea din închisoare: un fotoliu, trei scaune restauratecu pluş roşu, masă cu blat de marmură şi oglindă, masă dejoc extensibilă, pe un picior sculptat, masă rotundă şi douăscăunele rotunde cu trei picioare. Două tablouri realizate deNicu Constantinescu: „Valea Pârscovului” şi „Peisaj Pârscov”.Pe peretele din răsărit sunt prinse trei icoane străvechi,pictate pe lemn şi o icoană înfăţişând în prim plan pe SfântaFecioară, iar în stânga-jos, scena Răstignirii. Lucrarea a fostexecutată de Gabriel Defour şi are pe verso următoareaînsemnare: „Am pictat această icoană ca un modest omagiumemoriei tatălui meu şi mă bucur că va găsi un loc încasa memorială – minunat refăcută – a cărei inaugurare osărbătorim astăzi 20 oct. 1990”. Semnează „Gaby Defour-Voiculescu”. Se mai află un portret „Maria Voiculescu, soţiascriitorului”, fără autor, un portret anonim al poetului şi câtevaobiecte personale (ochelari în toc, sfeşnic de bronz, portofelulSultanei, o casetă de lemn, o cutie de pictură, un jurnal legatîn plăcuţe metalice, prevăzut cu încuietoare). Este încăpereacea mai bine reprezentată. Camera în care a venit pe lumemicul Dile pare că nu şi-a pierdut până astăzi căldura, cutoate că nici aici nu a fost refăcută soba. Dinspre apus secerne lumina sănătoasă care alunecă pe lângă mobilierulţărănesc simplu, de la începutul secolului XX: vitrină debucătărie, dulap din scândură groasă, scaun ţărănesc, patcu tăblii de lemn şi saltea de paie, roată de tors. Aici a retrăittânărul medicinist cunoştinţa neaşteptată cu Lica Mitescu,orele petrecute împreună la căpătâiul nefericitei domnişoareKiriţoiu. Pereţii holului care taie locuinţa în două părţi egaleexpun tabloul „Casa părintească” şi 13 gravuri inspiratede nuvele („Behaviorism”, „Momâia”, „Alcyon sau DiavolulAlb”, „Ispitele părintelui Evtichie”, „Viscolul”, „Lostriţa”,„Chef la mănăstire”), dar şi „Casa veche”, toate realizatede nepoata Daniela. Tot aici se află mai multe portrete înpeniţă semnate de Dragoş Morărescu şi un „Cap de bronz”,având ca autor pe sculptorul Emil Pricopescu. Portretulrealizat de pictorul buzoian V. Şuşnea justifică portretulliterar compus de părintele Bartolomeu Anania care descria„chipul său prelung, uscăţiv, adiat de o frunte inteligentă,luminat de barba albă îngrijită, a cărui odihnitoare blândeţese cumpănea cu genezele ochilor cosmici, izvorâtoare delumi” (după Fl. Popescu). În cele două încăperi consacratecreaţiei se găsesc panouri cu reproduceri fotograficesemnificative din activitatea literară şi culturală, legitimaţii,multe fotografii originale, cele două ediţii integrale realizatede Roxana Sorescu şi Andrei Voiculescu, lucrarea de licenţă,cunoscuta dedicaţie „Copiilor mei”, ambele autentice, câtevaexemplare din revistele care l-au avut colaborator („Lamura”,„Pleiade”, „Ramuri”, „Albina”), „Poeme cu îngeri” şi „Urcuş”în ediţii princeps, dar şi o reproducere a acuarelei pe hârtierealizate de Maria Pillat-Brateş, în 1927, şi descrisă atât deviu de R. Sorescu: „un bărbat fără vârstă, cu trăsături fine,dar puternic conturate, se află în cadrul în formă de cruce alunei ferestre. Dincolo de fereastră, se conturează peisajulunui oraş patriarhal, cu case alipite una de cealaltă, fărăintervale de respirat între ele, un spaţiu din care nu existăevadare decât în sus, prin turla bisericii, din pătratul superioral suprafeţei organizate de cruce, unde nu se mai află nimicaltceva. Turla bisericii, în fundal, şi ochii poetului, în prim plan,se află pe aceeaşi linie. El nu priveşte lumea prin fereastracruce.Stă aproape cu spatele la ea. Ochii îi sunt aţintiţi sprecel din faţa lui, pe care cu siguranţă nu-l văd. Privirea îi etensionată de o forţă interioară, de o aşteptare care străbatedincolo de lucruri şi dincolo de privitor. Se sprijină pe cruce?Umerii lui puternici par pregătiţi să o poarte? Privirea lui vederăstignirea?”Un obiect enigmatic este albumul cartonat în careo anume Ţuţy a transcris şase poezii ale autorului francezRenè Armand François (Suly) Prudhomme (1839-1907):„Priére”, „Le meilleur moment des amours!”, „Si je pouvais”,„L΄âme”, „Corps et âmes”, „Amour!” Parnasian şi riguros înexprimarea ideilor filozofice, acesta a fost cel dintâi laureatal Premiului Nobel pentru literatură (1901). Atent la teoriileistoriei naturale şi ale ştiinţelor exacte de la începutul sec.XX, a îmbinat poezia cu ştiinţa, atrăgând un mare numărde simpatizanţi în România. Prima însemnare în album –12 nov. 1918 - , iar ultima, în limba română, amintind de„clipele petrecute la Cârlomăneşti”, de „lungile plimbări laBorna, Valea Mănăstirii şi Viişoara”, ca şi de „escapadele dela Bârlad”, pentru care erau învinovăţite „pe degeaba” – pe18 apr. 1919, în Sâmbăta Mare, toate la Bârlad.În „Cartea de impresii” a aşezământului, printresemnatarii unor cuvinte emoţionante, se află şi scriitoriibuzoieni Marin Ifrim („E mai apă aerul ca apa / Dai cu sapa-nval şi sapă sapa / Şi chiar scrisul ei de unde vine / Este şi nueste pentru tine” – 10 nov. 1993) şi Aurel Ganea („Liniştela Pârscov / E-atâta linişte / La Pârscov / încât îl auzim /Pe Dumnezeu / Păşind grijuliu prin iarbă / Înspre noi” –15.07.2007).De fiecare dată, conservatorul casei memoriale dinPârscov încheie prezentarea cu finalul „Confesiunii” mareluiscriitor: „numai în credinţă ne putem construi un spaţiude viaţă mai presus de al târâtoarelor, arhitecturat cudimensiunile adâncirii şi înălţării în infinit”.8927

ISTORIEÎNAINTE DE DOMNIE, A MAI DAT O BĂTĂLIE(urmare din numărul anterior)De la Bazargic au mers pe drumul ce leagăDunărea de Batovo-Balcic, numit Gogiomah Iol sauDermen(Drumul norilor de apă), distrugând unele cetede turci şi tătari ce i s-au împotrivit. Pe căldură, Mihaimărşăluia cu oastea sa, călare, numai noaptea, cu mareatenţie, iar ziua se repauza prin păduri.Sultanul aflând, îl trimitecontra lui Mihai pe Omer Paşacu 10.000. de soldaţi călăreţipe uscat iar 4.000. pedestraşipe mare cu corăbiile. OmerPaşa cu ai săi au mers maimulte zile pe drumul ceduce spre cetatea Silistrapentru a tăia calea lui Mihai,ajungând în ţinutul Curt-Dunar. De acolo a aflat în ceparte s-a deplasat Mihai. DarMihai făcea multe întorsături,aşa că Omer Paşa umbla cuStatuia lui MihaiViteazul, aflată înBucureşti.armata sa buimăcit. În celedin urmă s-a hotărît să iadrumul său de la CainargeauaMare spre Iechini OrmanDeli ce se află între cetateaAsarlâc – TekeDeresi, undesunt satele Dobromir Vale, Dobromir Deal iar la 4 kmse găsea un sat vechi de locuitori persani rămaşi depe timpuri, numit KeciDeresi(Pârâul Caprei). Parcurgândun sfert din codru(Iechini Orman Deli), în marş au găsitdrumul norilor. Când s-a făcut ziuă a ordonat repaus înnişte poieni cu fâneţemulte.Organizeazăpaza trupei, i se facecortul pe o movilăînconjurată de păduri,iar pe vârful cortuluiarborează drapelulsău Profeţial, dupăobiceiurile şi ordinelede atunci.Vântul adia uşorpânza mare şi verde,brodată cu fir auriu,iar de pe pajurasemilunei, atârnauîn jos, vertical, doiciucuri mari aurii,susţinuţi de o panglică verde de mătase. În mijloculpânzei de mătase, brodate cu fir auriu, semiluna şi ceitrei luceferi.Nu departe de acest loc de repaus al armatei luiOmer Paşa, prin codru, tot pe acest drum se afla o movilămai mare şi mai sus, cam la jumătate de kilometrudistanţă, unde se găsea armata lui Mihai. Observatoriivalahi au văzut poposirea armatei turceşti şi au înştiinţatpe Domnul Mihai. Domnul Mihai văzând că armata turcăs-a apropiat, şi-a împărţit trupa în şase părţi, apropiateunele de altele, potrivit desfăşurării pentru luptă,spunându-le să fie cu cea mai mare băgare de seamă şifără nici un zgomot. Cerceta des detaşamentele sale şiaştepta mişcarea trupei turceşti pentru a nu-i scăpa dinmână. Terenul pentru luptă era foarte bine ales de cătreMihai, cu multe poieni şi fără dealuri.La ora 1 după amiază, Omer Paşa a chemat în faţacortului său verde pe ofiţeri, făcând o sfătuire, dânduleporuncă să fie cu băgare de seamă până vor ieşi dinpădure şi stabileşte plecarea peste un ceas. Din acel loc,până la Asarlâc(Cetatea) erau 5 – 6 km, pe drumul pecare apucase mai de a dreptul, ocolind unele sate dincauza dealurilor, codrului prea des şi a drumurilor rele.La ora plecării se sună echiparea şi pornirea ladrum. Semnalul otoman de marş, răsunând în pădure,fiind auzit, a fost ca un resort care a încordat întreagaarmată a lui Mihai, ce era într-o aşteptare foarte mare.În marş, după cca 500 metri, armata otomană a primitun semnal din partea înaintaşilor patrulelor, pentrupregătirea de luptă. Aceştia văzuseră câţiva soldaţivalahi, ca observatori pe movilă. Armata otomană nu amai avut timpul necesar pentru desfăşurarea optimă înluptă, pentru că a fost atacată din şapte părţi de armataDomnului Mihai. Domnul Mihai s-a năpustit cu ai săi spreOmer Paşa, cu care s-a luptat cam mult. Omer Paşa alovit calul Domnului Mihai, de moarte, că bietul dobitoc,de durere se năpusti spre turc mai cu putere şi de aceastădată, Domnul Mihai izbi cu putere pe Omer Paşa înspinare cu sabia. Omer Paşa văzându-se rănit de moarte,lăsă comanda lui Murat Tembie, retrăgându-se pentruîngrijiri. Starea lui s-a înrăutăţit şi a fost transportat maideparte, la un sat cerchezesc, spre răsărit, călătoria sapână acolo durând patru ceasuri.Unul dintre fraţii Buzeşti, Stroe, văzând calul rănitde moarte, al Domnului Mihai, descalecă pe al său şi i-ldă, iar el, căpitanul, încalecă un armăsar arăbesc rămasde la turci 3 .Lupta crâncenă continuă. Domnul Mihai se repedecu furie spre drapelul turcesc, unde se dau lupte foartegrele. Făcându-se seară, în întunecimea codrului şi anopţii, drapelul nu s-a mai putut vedea. Pe jos zăceau sutede morţi, dar izbânda a fost de partea românilor. Turciis-au retras distruşi şi speriaţi de acest măcel, pierzânddrapelul Profeţial, cel mare şi mai mult de jumătate dinoaste. La trei zile după luptă, s-a mai format o micăoştire din ce mairămăsese. OmerPaşa auzindde pierdereadrapelului şi aarmatei sale,distrusă mai multde jumătate,înştiinţează pesultan, iar el sestinge din viaţăîn câteva zile.Satului i s-a datnumele de Cara-Omer-Paşa şidupă o perioadă,sultanul a datordin, înainte dea muri, să i se zică doar Cara-Omer, fără cuvântul Paşa.În zorii zilei de 23 iulie 1593, Domnul Mihai îşiadună rămăşiţele oştirii sale, merge la locul unde s-aînceput lupta, adunându-şi răniţii, cei de prin pădure, iarcei sănătoşi prind caii lor şi ai turcilor şi se pregătescde plecare. Face apelul armatei sale. Din cei 8.000. deromâni, are pe acest loc de luptă 2.000. de morţi iarrăniţi 1.100. pe care i-au dus în ţară pe cai, pe cei răniţimai uşor i-a dus pe jos.Înainte de a pleca, Domnul Mihai ţine o cuvântare:„Sunt mulţumit de felul cum mi-aţi arătat că ştiţi săluptaţi. Ştiţi să plătiţi celor ce vor îndrăzni să ne calcehotarele ţării noastre. Nerăbdarea mă face să vă întrebmai înainte de cele ce v-am spus, care dintre voi aţi pusîn stăpânirea voastră steagul turcesc ?”Nimeni nu a răspuns la această întrebare. DomnulMihai s-a întristat de această tăcere. Cu lacrimi în ochivorbeşte de morţi: „Luptători, dormiţi în pace pe acestelocuri depărtate de căminele voastre. Din sângele vostruce a curs pe acest pământ se vor naşte alţi ostaşi careşi ei la rândul lor vor şti să apere moşia după cum voiaţi ştiut. Dacă bunul Dumnezeu nu a vrut să ducem cunoi semnul cel mare şi scump, pentru care am luptat cuatâta vitejie, s-a dus însă vestea până la Stambul, căHarta operaţiilor militare din 22 iulie 1593, întocmită de către ColonelulGheorghe Cristescuî8928 www.oglindaliterara.ro

Mihai cu ai săi ştie să se războiască”.Strângându-şi armata, dă foc cetăţii Asarlâc,luându-şi drumul spre Silistra, unde a mai poposit puţinşi de ciudă, pune foc şi acesteia, după ce i-a nimicit pecei care i s-au opus. De acolo a trecut Dunărea.La 1 august 1593, Murat Tembie strânge rămăşiţeletrupei sale, după ce a cautat drapelul mai bine deşase zile şi negăsindu-l rămâne convins că a fost luatde români. Printr-o depeşă spune sultanului Mahomedcele întâmplate şi mai presus de toate, despre cei doislujbaşi turci din Bucureşti, care au servit cu informaţiipe Domnul Mihai- Hasan Iusmen Tasmangi şi IsmailMehmet Echingi, cerând pedepsirea lor exemplară.Murat Tembie îşi adună morţii de legea lui şi formeazădouă cimitire – unul lângă movila unde s-a început lupta,iar cel de al doilea la marginea Dobromirului, căruia i s-azis Gaidagi mesarlâ(Cimitirul cimpoierului turc - care lecânta în timp de repaus).Pe morţii români îi desgropau zicându-le „ghiaurchiopec icinea” (Nelegiuiţilor, câinii să vă mănânce).Sultanul Mahomed(cunoscut şi sub numele de Muradal III-lea), precum şi Sinan Paşa, primind ştirea despredistrugerea armatei lor, despre moartea lui Omer Paşaşi pierderea drapelului Profeţial se supărară rău. SinanPaşa cere voie sultanului Mahomed să-i pedepsească pecei doi trădători turci precum şi pe Domnul Mihai, căruiasă-i facă ţara paşalâc, ceea ce va încerca de mai multeori, inclusiv luptele de la la Călugăreni, în 13 august1595, dar şi în acea luptă vor mai pierde alte steaguriprofeţiale 4 .Cei doi slujbaşi turci au fost duşi la Istambul,chinuiţi cu fierul roşu şi cercetaţi, recunoscând celeîntâmplate, dar confirmând că drapelul nu a intrat înmâinile românilor, în cele din urmă fiind ucişi în chinuri.De supărare, sultanul s-a îmbolnăvit şi a daturmătorul firman: „Cât timp va trăi Imperiul Otoman subsemnul Semilunei să-şi aducă aminte de scrisoarea mea.Cel ce va găsi drapelul Profeţial al lui Omer Paşa, vacăpăta cele mai mari slujbe şi cele mai mari bacşişuri.Nu doresc eu şi nici urmaşii mei să nu vrea, ca cele treidrapele ale sultanilor otomani să fie de veci laudele debiruinţă ale supuşilor noştri de mai înainte. Las acest actîntărit de mine ca să nu uite nici urmaşii mei cele scrisede mine. Chiar la regăsirea acestor trei mari drapelepierdute să nu se arate scrierile mele şi nici declaraţiilecelor doi vânzători otomani, ştiind primul război al luiOmer Paşa cu Mihai ca atare din toată ştiinţa neamuluiotoman de războaie, precum şi lupta cu Sinan Paşa, încare s-au pierdut două drapele. Sultan Mahomed”.Sultanul Mahomed văzând că Mihai nu a putut fiînvins nici în 1595, că a pierdut o numeroasă armată,arme şi alte două steaguri din cele mai mari, nu a maiavut îndrăzneala de altădată de a se război împotrivaromânilor. În acelaşi an sultanul s-a îmbolnăvit, murindnefericit în 1598(otoman 1017).Iată deci, ce l-a învrednicit pe Mihai să urce pescaunul domnesc în toamna anului 1593 şi de ce i s-a zisViteazul. În cei aproape 8 ani de domnie a izbândit foartemulte, pe care istoria le-a încrustat adânc în memoriaurmaşilor. Chiar dacă a fost ucis mişeleşte la CâmpiaTurzii, în acel trist 9 august 1601, cel mai mare merit allui Mihai Viteazul va rămâne de a pururi, Marea Unireasub un singur sceptru, în anul 1600, a celor trei ţăriromâneşti – Ţara Românească, Transilvania şi Moldova.„De la 1600, - scria Nicolae Iorga -, nici un român n-amai putut gândi unirea fără uriaşa lui personalitate, fărăpaloşul sau securea lui ridicată spre cerul dreptăţii, fărăchipul lui, de curată şi desăvârşită poezie tragică”. 5Pentru cei din Ţicleni este un dublu motiv de mândrieaflarea celor descrise mai sus.În primul rând, că sub drapelul lui Mihai Viteazul aluptat şi Radu Ţicleanu, cel care a obţinut în trei rânduri,prin hrisoave, confirmarea moşiei de la Tunşi 6 , de labătrânul Alexandru voevod, înaintea domniei lui MihaiViteazul, de la Radu voevod în 12 septembrie 1612 7 şimoşiei Sneagovului şi Cioiana(adică Ţicleni) la 26 martie1618 8 , de la domnitorul Alexandru Iliaş.În al doilea rând, că sorţii au decis în mod fericit,ca unul dintre fiii Ţiclenilor, fost copil de trupă în PrimulRăzboi Mondial, când s-a făurit România Mare, ulteriordevenind ofiţer al Legiunii de Jandarmi a judeţuluiConstanţa, să descopere în primăvara anului 1938, cuwww.oglindaliterara.roISTORIEprilejul inspecţiei la secţia de jandarmi Adamclisi, lacolonistul Constantin Nicoară din satul TekeDeresi(ValeaŢapului, în traducere din turceşte), resturile drapeluluiotoman găsite de acesta din urmă, după săpăturilesecrete, ce au durat 11 ani şi traducerea manuscrisuluilui Dimitrie Cantemir.Nimic în viaţă nu este întâmplător. ColonelulGheorghe Cristescu afirma că „Numai Providenţa afăcut, ca informaţiile istorice adresate de către DimitrieCantemir poporului român, să fie interceptate, recuperatăsemiluna drapelului, toporul de fier şi traducereamanuscrisului original, în anul 1938 şi să ajungă laComisia Monumentelor Istorice…”Eu nu puteam să relatez cele de mai sus dacăsorţii nu mă îndemnau spre căutare. Am fost pasionatde cunoaşterea trecutului îndepărtat al patriei noastreşi localităţii mele natale. Prin anul 1975 am stat devorbă, în această privinţă cu mai mulţi bătrâni din timpulrespectiv. Unul dintre aceştia mi-a zis: „ - Du-te laBucureşti şi stai de vorbă cu D-na Aurica Brătuianu, adoua soţie a avocatului Brătuianu, pentru că avocatul acolecţionat nişte hrisoave vechi din localitate, pe carele-a predat la Academia Română”.Am mers la Bucureşti în str. Sf. Gheorghe Nou nr. 26,unde am găsit-o pe D-na Aurica Brătuianu, imobilizată încăruciorul cu rotile. Era în vârstă de 93 de ani, dar foartelucidă. Mi-a confirmat că soţul său a predat la Academienişte documente istorice, însă nu cunoaşte ce anume,dar va sta de vorbă cu nepotul soţului său, Giorgică, fiindsigură că acesta va putea să furnizeze detalii mai multe.M-a întrebat despre foarte multe persoane de la Ţiclenişi mi-a zis să mă interesez la fosta lor casă de la Ţicleni,dacă se mai pot găsi paharele, ţoiurile şi clondirele luiIon Luca Caragiale, ce rămăseseră în camera de la etajul1, prima de lângă scară(din Bucureşti), în care acestalocuise cu chirie când avea berăria Gambrinus, dar dupăfaliment a plecat fără a le plăti chiria, nu l-au mai întâlnitşi înainte de primul război mondial, obiectele respectivele-au dus la Ţicleni.După câtevaluni, am primit prinpoştă o scrisoare,impresionantă, de lacolonelul în rezervă,Gheorghe Cristescu(Giorgică) dinBucureşti, str. PopaRusu nr. 18, prin caremă înştiinţa că D-naAurica Brătuianu i-aadus la cunoştinţăce mă interesează,mi-a confirmat căbunicul său, avocatulConstantin DumitruBrătuianu a predat laAcademia Română,nişte documenteistorice şi personalse va interesa spre aintra în posesia unorcopii pe care mi leva trimite. S-a ţinutde cuvânt şi mi le-atrimis ulterior (copiilea două hrisoaveCoperta 1 în manuscris ce mile-a trimis Col. Gh. Cristescu.,referitoare la istoricul bătălieidin 22 iulie 1593.slavone, inclusivtraducerile făcutede slavista ElenaArbore de la Academia Română, „Diploma deboier de neam” 9 obţinută în 1845 de la domnitorulGheorghe Bibescu, de către un urmaş al luiRadu Ţicleanu, anume, Ion Ţicleanu. Printre altele mi-atrimis şi istoricul bătăliei de la 22 iulie 1593, precum şiharta zonelor de operaţii militare de la acea dată, pe carele prezint în continuare.Mi-a mai trimis amintirile sale, foarte interesante,din primul război mondial, perioadă în care el şi fratelesău Mihail au fost copii de trupă, ulterior ambii ajungândcolonei.(continuare în nr. viitor)8929

AESOTERICAEORIGINILE FRANCMASONERIEIROMĀNE ÎNTREMIT ŞI FABULAŢIEDan Anghelescu(urmare din numărul anterior)VIII. ”TAINA FRANCMASONILOR” SAUTRIBULAŢIILE UNEI TRADUCERIÎncercând să consolideze nişte afirmaţii anterioaregratuite şi nedovedite („episcopii Leon Gheuca, DionisieLupu, Gherasim Clipa, Melchisedec Ştefănescu oriarhiereul Filaret Scriban, sunt nume care au ilustratgândirea şi fapta masonică în Ţările Române”)(6-pag.6), autorul „eseului istoric” (6) recidivează printronouă întrebare retorică urmărind să sugereze exietenţaunei F.M. înfloritoare în Moldova secolului al XVIII-lea fărăa se simţi obligat să ofere un răspuns motivat: „Oare putemtrece cu vederea faptul că, la 1787, un călugărcărturar, Gherasim de la Mitropolia Moldovei, traducealucrarea abatelui Pérau „Taina francmasonilor?”(6-pag.6)Evident că nu putem trece cu vederea acest fapt, maiales că istorici reputaţi îl semanlează. Primul – după ştiinţanoastră – este Nicolae Iorga, care, în 1928, vorbeşte atâtdespre rolul „boiernaşului” Iordachi Darie Dărmănescuîn opoziţia organizată împotriva domnitorilor Grigore Ghicaşi Constantin Moruzi, cât şi în traducerea „Tainei francmasonilor”.(conf.5) Ulterior, alţi iluştri istorici precumConstantin Giurescu (conf.4) sau Dan Berindei (conf.10) aupreluat spusele lui Iorga, inclusiv cu inadvertenţele acestuia(abatele Prau în loc de Pérau, data publicării 1778 în loc de1742, etc). Reproduc textul, mai concis, al lui ConstantinC. Giurescu: „Prima menţiune sigură despre francmasoni– poporul le-a zis şi le-a atribuitputeri misterioase şi nebănuite – la noi este din1787, când Gherasim, arhidiaconul mitropoliei dinIaşi, traduce, pentru biv vel paharnicul IordacheDarie Dărmănescu, cartea „Taina francmasonilor” aabatelui Prau, apărută la Amsterdam, în 1778. Faptultraducerii implică existenţa de membri ai acesteisocietăţi secrete în Moldova la data amintită”. (4-pag.663) Iar despre reprimarea opoziţiei boiereşti de cătreConstantin Moruzi, acelaşi istoric scrie, reproducându-lpe Nicolae Iorga: „Doi fruntaşi, Manolache Bogdan velvornic şi Ion Cuza biv vel spătar sunt decapitaţi, un altreilea, paharnicul Dărmănescu, francmason, e lovitcu topuzul, bătut la falangă şi apoi surghiunit la mănăstire.”(4-pag.229)Nicolae Iorga este chiar mai darnic în amănunte:„Se dovedise că, printr-un rob al lui,(Dărmănescu) trimisese iaftale revoluţionare, înnumăr de două zeci şi patru, la Bender, şi anumela geamia Paşei de Daghestan, corpul delictului fiind trimis şi laConstantinopol. Dărmănescu fu şi el judecat, ,arătat ca înainteaDivanului, în ziua de 12/23 August 1778. Osândaera să i se taie mâna şi să fie exilat.

trebuie reţinute cu multă circumspecţie, întrucât – aşa cumafirmă Lucian Boia – „Pe Iorga nu l-ar preocupa adevărul,ci doar rezultatul, finalitatea politică a discursuluiistoric.” (8-pag.60)IX. MITUL LOJILOR MASONICE „ROMĀNEŞTI”,„MARTE” ŞI „MOLDOVA”Revenind la „eseul istoric” (6) pe care-l comentăm,întâlnim, la pagina 7 a acestuia, un paragraf care, la primavedere, ar constitui o dovadă indubitabilă a existenţei unorloji masonice româneşti în Moldova, la sfârşitul secolului alXVIII-lea. Iată textul: „Alte documente tot atât de valoroase,aproape unicat (!) în epocă, sunt medaliile lojilormasonice şi , ambeledin Iaşi, la 1772 şi, respectiv, 1774. Inscripţia, înlimba italiană, evocă unul din principiile de bază alefrancmasoneriei: (De cel mândru nu mă tem, pe cel smeritnu-l dispreţuiesc). Cea de-a doua mărturisea lucrulla piatra brută: (Strămoşii au mărit piatra albă), totul sub deviza:.În realitate, ceea ce se ştie despre cele două medaliisunt următoarele date:- „Cele două medalii se păstrau, pe la anul 1840,într-o colecţie particulară rusească şi un oarecareCarcunov le-a presintat cu o descriere comisiei arheologiceruseşti din Moscova la 29 Octombrie 1840”.- Descrierea primei medalii: „faţa reprezintă peMinerva şi Marte, în primul plan o piramidă cu insignelemasonice (?). Marte ţine în dreapta un echer şi uncerc, în stânga o cunună. Minerva scrie pe piramidă:. Legenda: . Pe verso: ”.- Descrierea celei de a doua medalii: „Faţa: Minerva,înconjurată de nori, ţine în mâna stângă un şarpe încolăcit.Jos, o grămadă de pietre cu semnul masonic(?) Verso: (Ceia ce înseamnă: străbunii au prorocitMoldovei zile fericite sau noroc)”. (12-pag.354-355)Comparând cele două texte, putem reproşa autoruluieseului următoarele practici, inadvertenţe şi interpretărihazardate:1- Descreierea incompletă a medaliilor2- Scoaterea din context a denumirii „Moldova”pentru a o atribui, nejustificat, unei a doua loji ipotetice,creaţie a autorului. În realitate, nu este vorba decât de osingură lojă „Marte”, aşa cum precizează explicit, atât P.P.Panitescu (12-pag.355), cât şi Dan Berindei (10-pag.377).3- Ocultarea caracterului particular al acestei loji, eafiind o lojă masonică rusească, militară, care a funcţionat înperioada ocupaţiei ţariste a Moldovei, între anii 1769-1774.4- Ignorarea menţionării aportului moldovenilor înaceastă lojă. Aşa cum afirmă Dan Berindei, „Lista membriloracestei loji – care mi s-a comunicat de cătreregretatul cercetător german Heinz Ischreyt – indicădoar prezenţa câtorva zeci de ofiţeri ruşi şi nu a vreunuimoldovean...”. (10-pag.377)5- Interpretarea sau traducerea tendenţioasă sau greşităa textelor înscrise pe medalii. Astfel inscripţia de peprima medalie nu poate evoca „unul din principiile debază ale F.M.”, pentru că n-am regăsit acest text în niciuntratat masonic. E mai degrabă acceptabilă interpretarea luiP.P. Panaitescu, care vede în această inscripţie „un idealde revoluţie democratică”. (12-pag.377) Cât despre inscripţiade pe cea de-a doua medalie, aceasta este completdenaturată: traducerea corectă este: „Străbunii auprorocit Moldovei zile fericite sau noroc” (10-pag.377şi 12-pag.355) şi nicidecum „Strămoşii au mărit piatraalbă”, ceea ce în opinia autorului eseului „ar fi mărturisitlucrul la piatra brută”.În legătură cu caracterul acestei loji, este necesar săreproduc opiniile celor doi istorici:- P.P. Panaitescu: „E evident deci că n’avem aface cu o lojă alcătuită numai din ofiţeri ruşi, ci alăturide ei erau bunii Moldoveni, căci loja era formatăpentru ei, pentru viitorul ţerii lor. Soarta cea bună awww.oglindaliterara.roAESOTERICAEMoldovei nu era de sigur pentru ei alipirea de Rusia,căci pentru aşa ceva n-ar fi trebuit o societate secretă...” (12-pag.355) (Iată că logica patriotardă funcţiona şiîn perioada interbelică!)- Dan Berindei: consideră că, în ciuda faptului că listamembrilor acestei loji nu indică prezenţa vreunui moldovean,inscripţiile de pe medalii „dezvăluie prezenţa autohtonilorca şi indiciile unei ideologii corespunzătoare”.Mai mult, istoricul consideră că această lojă militară„urma să sprijine un proces de eliberare aflat încă laînceputurile sale, dar care va creşte impetuos pânăla realizarea scopurilor sale în veacurile următoare”.(10-pag.377)Îmi permit să nu fiu de acord cu cei doi iluştri istoricicitaţi mai sus, din următoarele motive:1- Îmi vine greu să accept, drept convingător, argumentulcă nişte inscripţii în latină şi italiană ar „dezvăluiprezenţa autohtonilor” în această lojă, în pofida evidenţeică lipsesc cu desăvârşire de pe lista membrilor.2- Îmi vine şi mai greu să cred că membrii acestei lojimilitare, ofiţeri ruşi din trupele de ocupaţie, care juraserăcredinţă ţarinei Ecaterina a II-a, să fi văzut „soarta maibună pregătită Moldovei de străbuni”, altfel decât alipităimperiului ţarist. Cât priveşte „procesul de eliberareaflat la începuturile sale”, el a crescut, într-adevăr, „impetuospână la realizarea scopurilor sale”, dar nu înveacurile următoare, ci foarte curând, în1812, prin alipireala Rusia a unei jumătăţi a Moldovei, a Basarabiei adică.Dar intenţia era evidentă încă mai dinainte: războiulruso-austro-turc (1787-1791) fusese pornit cu scopul claral împărţirii Turciei între cele două imperii. Spune NicolaeIorga:„Căci se făcuse înainte de război o învoială, vestitaînvoială de la Cherson, când Ecaterina a II-a amers să viziteze Crimeea... – învoială pentru împărţireaîmpărăţiei turceşti din care, fără indoială, trebuiasă facă parte şi teritoriul nostru”. (14-pag.392)În 1790, mitropolitul Iona din Tiflis, care străbateatunci Moldova, îl descrie pe „binefăcătorul său, cneazulPatiomchin (Potemchin), fostul amant al împărăteseiEcaterina, care se vede, în Iaşul pompelor şi risipelorsale, acel viitor cum spera să-lfacă diplomaţia rusă”. (14-pag.400)Dacă, atunci, planul dezmembrării şi alipiriiPrincipatelor române la cele două imperii a eşuat, acest fapts-a datorat şansei pe care ne-a oferit-o istoria:„Ocupaţia austro-rusă a durat pentru Munteniapână la 1791, iar pentru Moldova până la începutulanului 1792. Intenţia era să nu plece, nici unii nicialţii. Dacă au plecat totuşi şi unii şi alţii, aceasta sedatoreşte revoluţiei celei mari. Când au început tulburărileîn Franţa, s-a unit Austria, Prusia şi Rusiapentru a împiedica spiritul revoluţionarilor de a seîntinde în Europa centrală şi, de aceea, şi numai deaceea, austriecii şi ruşii au fost siliţi să iasă din ţerilenoastre”. (14-pag.405)La fel s-a întâmplat şi în 1812 când alipirea Moldoveila Rusia a fost evitată printr-o altă şansă a istoriei: declanşareaCampaniei din Rusia a lui Napoleon.3- A considera că această lojă „urma să sprijineun proces de eliberare” a Moldovei sau că ea reprezintă„o tendinţă patriotică moldovenească” (12-pag.355)mi se par concluzii care ignoră cu inconştienţă „eternul şifascinantul” mesianism rusesc, urmărind împlinirea visuluitestamentar al lui Petru cel Mare: dobândirea Ţarigraduluişi a Strâmtorilor.4- În opinia mea, loja militară rusească „Marte” trebuietratată în acelaşi mod ca lojile militare similare dinTransilvania: o lojă străină, funcţionând într-un spaţiu românesc,ocupat temporar de o putere străină, lojă ce nupoate fi integrată în F.M. română. Nu mai e nevoie să amintesccă, în toate lucrările masonice de referinţă, lojile militareruseşti, ca şi cele din Transilvania, sunt integrate, fiecare,în istoria F.M. respectivului imperiu. Astfel, „Encyclopedia”lui H. W. Coil atestă, în articolul referitor la „Rusia”, prezenţalojii „Marte”, nr. 469, la Iaşi, în 1774, alături de altepatru loji constituite în acelaşi an 1774, în Rusia: trei loji laSt. Petersburg şi o lojă la Moscova. (2-pag.584)(continuare în nr. viitor)8931

LECTORARTA ŞI TIMPUL(urmare din numărul anterior)Mesajul ei are valoare universală. O sculptură sau opictură, o operă muzicală sau una arhitectonică sunt, ca şiun sistem filosofic sau o teorie ştiinţifică, valori ale timpuluişi ale oricărui timp deoarece au o coerenţă interioară şi unlimbaj propriu pe care timpul nu le perimează. „Măreţiaunui spirit nu este legată de facultăţile sale discursive, ci deputerea sa mai mare sau mai mică de a exprima, în oricelimbaj, ceea ce el concepe. Şi pentru că Cézanne nu arînţelege totdeauna limbajul lui Hegel, nu văd de ce Cézannear fi un spirit mai puţin mare decât Hegel, care nu ar înţelegemai bine, îmi închipui, limbajul lui Cézanne. Filosofia însăşinu este decât un fel de a vorbi.” 7Cunoaşterea atristică nu este, de fapt, o funcţiunedisociată în câmpul general al conştiinţei, ci una carese integrează, omul care elaborează într-un domeniu alartei apelând, deopotrivă, la celelalte zone sau funcţiuniale conştiinţei, ca şi cel care creează în domeniul ştiinţei.Omul de artă şi omul de ştiinţă nu se concurează deoarecescopul lor este cunoaşterea realităţii pe diferite căi încare-şi canali zează inteligenţa ori simţul practic; ceea ceîi deosebeşte este nivelul până la care îşi pot ridica acestefort de cunoaştere, fie că este numit artistic sau teoretic,ca şi rezultatul demersului propriu. Este de discutat – iaracest fapt a constituit o preocupare în elaborarea teoriilorestetice – dacă individul talentat pătrunde esenţa realităţiisau se limitează să rămână ancorat în aspectele ei concreteşi practice. Între aceste limite se poate discuta despreînzestrarea anumitor indivizi şi modul în care unii dintrecreatori sunt persoane predispuse la realizarea operelor degeniu: „Individul talentat gândeşte mai repede şi mai binedecât alţii; geniul, dimpotrivă, contemplă o altă lume, idealdiferită de a celorlalţi; de fapt, el nu face decât să contemplemai adânc lumea ce li se înfăţişează şi celorlalţi, cu deosebireaînsă că aceasta se reflectă în creierul lui mai obiectiv, adicămai pur şi cu mai multă claritate.” 8 În fond, demersul artistic(cunoaşterea estetică), ca şi efortul teoretic, dispune de unset de valori, ca şi de un set de principii metodologice, înrealizarea scopului; este orientat spre menţinerea, întărireasau diversificarea acestor valori. Omul cunoaşte realitateaşi o valorizează. Pe acest traseu, timpul discriminează sauincriminează anumite seturi de valori, tot astfel cum, în timp,societăţile – şi oamenii care le alcătuiesc – îşi transmit sauîşi dispută valorile şi categoriile estetice, teoretice, trasândanumite coduri de conduită în legătură cu ele. „Valorile segăsesc în bunuri şi conştiinţa le cuprinde în ele. Spunem,din această pricină, că bunurile au o adâncime, în timp cetoate celelalte lucruri, care nu sunt bunuri, sunt lipsite deadâncime, sunt superficiale.” 9 Specific, însă, creatorului degeniu, este că el intuieşte în realitate ceea ce majorităţii ise pare o „anomalie”, o breşă în struc tura sa intimă carese dovedeşte a fi o deschidere către adevărata realitate pecare omul cultivat, erudit şi foarte bine „aşezat” în lume oignoră. El pătrunde în profunzimile fiinţei prin porţi banale,deschise în concret, ocolite de spiritul aşa-numit cultivat,care vede numai ceea ce doreşte să vadă. Intuiţia acesteideschideri este un prim pas. Creatorul îşi face însă dinaceasta un crez de viaţă sau un crez estetic, în cazul omuluide artă. El „imaginează” o realitate alături de cea cunoscută,dar cu mijloacele şi „materialele” realităţii de zi cu zi, cărorale acordă însă noi semnificaţii. Opera reface uneori o calepierdută sau închisă de simţul comun, căutând să oferespiritului nu fascinaţia cunoaşterii elevate, ci pe a celeiadevărate, simple, proprie omului dintotdeauna: o cale deregăsire a paradisului pierdut. „Izgoniţi din paradis o dată cucunoaşterea, noi aspirăm să ne întoarcem în el prin iubire.Facultatea de a proiecta viaţa într-o formă imaginară esteanimalitatea omului înălţată, printr-o operaţie sublimă, lademnitatea spiritului. Tot ceea ce exprimă omul simplu,bietul om, animalul abia desprins de impulsurile sale cele maifruste şi de nevoia sa elementară de a-şi crea un adăpost,unelte de lucru, cadenţe primitive pentru a ritma şi a uşuraaceastă muncă, se regăseşte doar în conştiinţele cele maiînalte care, la urma urmei, spiritualizează această nevoie.Nu şi la jumătatea drumului, la omul «cultivat», erudit,educat, îngheţat de atâta ştiinţă.” 10Problema fiinţei şi operade artăValorile vizate şi care suntcuprinse efectiv în opere facreferinţă la universal. Din acestpunct de vedere, temporalitatea nupoate reprezenta în creaţie decâtprilejul (şi posibilitatea) oferităcreatorului de a releva valorileşi de a le face cunoscute omuluiîntr-o nouă lumină şi cu mijloacele(conjuncturale) ale epocii în care Mihai Popacreează. Nu trebuie să ignorămfaptul că arta a reprezentat încă din preistorie (şi cu atât maimult atunci), un mod de a fi şi un mod de a cunoaşte şi dea comu nica al oamenilor, un rezultat al funcţiunii sau stăriipoetice fundamentale, proprii omului dintotdeauna, în sensulsubliniat anterior, reprezentat de acest concept în filosofiaheideggeriană, vichiană sau cea noiciană. Ceea ce au căutatgânditorii, cei care au făcut exegeză sau istorie a modurilorde reprezentare estetică, este această fundamentalăraportare la realitate care este prezentă în operele autentice.Noica, cel care „regreta” faptul că în creaţia autohtonăaproape toţi autorii au căutat să se situează în prelungireafirii, şi nu să fie în revoltă cu ea, să fie reprezentativi şi nuprezentativi, găseşte, totuşi, în spiritualitatea românească şidomenii în care aceasta se situează Contra – Firii: în limbăşi în operele a doi artişti de excepţie, Eminescu şi Brâncuşi:„Cultura noastră a avut în trecut trei mari gânditori caresă-şi fi pus problema fiinţei: limba, un poet şi un sculptor.Problema fiinţei are două feţe, una mai întunecată,ţinând de greutatea lucrurilor de pe pământ şi din cerulgeneralităţilor de a obţine fiinţa; alta mai luminoasă, a fiinţeiprivite în universalitatea ei. Limba şi Eminescu ne-au dat[...] faţa dintâi. Tot limba şi în chip surprinzătorun sculptor, Brâncuşi, ne vor arăta faţa cea luminoasă.” 11atunci când este realizată prin intermediul artei, relaţiaomului cu lumea capătă o semnificaţie deo sebită. Până laun anumit punct, arta poate fi şi o formă de cunoaştere.Cunoaşterea artistică şi cea ştiinţifică apelează, bineînţeles,la forme cu totul diferite, şi deosebite sunt şi modalităţileprin care fiecare dintre cele două ne relevă fiinţa. ConstantinNoica a fost interesat în mod cu totul special de cel de-aldoilea aspect, iar în arta românească a văzut o posibilitateprin care fiinţa se modelează autentic în spiritul acestorlocuri. În Sentimentul românesc al fiinţei, Noica alege treicreaţii, două culte şi una populară, pentru a exemplificamodelul ontologic românesc, aşa cum el a fost consemnatîn primul rând în limbă. Cele trei opere care exprimă într-unmod cât mai propriu spiritul naţional şi raportul ontologicfundamental sunt, din creaţia cultă, cea eminesciană (înprimul rând, Luceafărul) şi sculptura lui Constantin Brâncuşi,iar din repertoriul popular, basmul Tinereţe fără bătrâneţe.Nu este singurul loc în care filosoful român apeleazăla domeniul artei pentru a întări unele dintre afirmaţiile salesau pentru a exemplifica devenirea unui concept, ontologicîn special. Îl interesează în primul rând nu „originalitatea” însine a creaţiei, cât susţinerea sa metafizică. Pe lângă operelesau autorii pomeniţi, el face şi aprecieri asupra genurilorartistice, interesându-l, în special, cele care fac trimiteri sauau legătură cu un domeniu al filosofiei, considerându-le şimoduri autentice de raportare la real, la principiile existenţei,modalităţi de cunoaştere. În mod cu totul deosebit, pe Noicaîl atrage „opera” de dincolo de exprimarea ei oficială, aşacum, de pildă, la Mihai Eminescu îl interesează Caietelepoetului, pe care le compară, într-o lucrare specială dedicatăautorului Luceafărului 12 , cu manuscrisele lui Leonardo daVinci sau Paul Valéry.(continuare în nr. viitor)____________________7 Ibidem, p. 167 – 168.8 Arthur Schopenhauer, Lumea ca voinţă şi reprezentare, înStudii de estetică, Bucureşti, Editura Ştiinţifică, 1974, p. 98.9 Tudor Vianu, Introducere în teoria valorilor, I, Bucureşti,Cugetarea-Georgescu Delafras, 1942, p. 37.10 É. Faure, op. cit., p. 165 – 166.11 C. Noica, Seninătatea fiinţei din perspectiva românească, înSentimentul românesc al fiinţei, p. 151.12 Constantin Noica, Eminescu sau gânduri despre omul deplinal culturii româneşti, Bucureşti, Editura Eminescu, 1975.8932 www.oglindaliterara.ro

ClaudiaVoiculescuCa Ghilgameş, caEnkiduCa Ghilgameş, caEnkidu,Într-o iubire ca o manăTu vino şi mă mai conduSă uit de timp, să uit derană!Şi-ntr-un tablou cu paspartuSă mă găsesc cea diafană,Cea visătoare, c-un atuDe vis rebel, de liceană...Mai sunt în bluza mea ecru- Se estompează pe sub geană -Iar sentimentul meu tabuFuge-n demult şi de pomanăCu Ghilgameş, cu Enkidu...Grădina a rămas virană...Grădina a rămas viranăDe prea mult rod şi de prisosŞi putrezit sub buruianăNestrâns de gestul cel milos...Îmi pare că mai trece-orfană,În zbor tăcut şi graţios,O pasăre, ca o dojanăPrin gândul meu cel nebulos.O chem pe mama dintr-o ranăŞi-ntr-un ecou greu şi lutosSe pierde vocea mea profanăIar mama e-ntr-un timp gerosStând în grădina cea virană...Nu scap de nopţi fără hodină...Nu scap de nopţi fără hodinăŞi-mi umblă gândul spre cei duşi;Ei cheamă parcă în surdinăŞi bat încetişor la uşi...Şi parcă vine pe-o asinăMânuitoarea de păpuşiSă coasă iar pe etaminăPe-o mare, joc de pescăruşi...Se-apropie o stea străinăDe drumul greu, de cărăuşi,Ce-mi poartă moartea androginăCa-n jocul unor spiriduşiSpre noaptea mea fără hodină...POEZIEJulieta CarmenPENDEFUNDAO pată pe trepteTrepte şi spirale,trandafiri învise;mă simt ca o patăpeste petalelefierbinţide tine aruncată.Ecuaţie în luminăIntru în lumină,- început de călătorie -cu picioarele culeg din iarbăpierdute ecuaţii ce ştiucă nimeni nu le ştie.Întunecata lunăTe voi lăsa să pleci, întunecată lună.Eşti singura căreia îi mulţumesccă mi-ai aruncat în trecere-o privire.Acum şi eu lucesc.Norii de trec, sărut acidde cer înlăcrimat mă-mbrăţişeazăpietrificându-mi vrerea...Odihna-n zi, tu, lună, unde te aşează ?Iar de lucesc un spirit izolat,nici pe o floare azi stăpână,pe faţa-mi udă de rouă şi-amintiri,te voi lăsa să pleci, întunecată lună.ViseAlbi trandafiri închişi după zăbrelestau precum dinţii dincolo de buze,dar colţi sunt de sălbatic animal;robia lor e mărturie tot împotrivă-misă m-acuze.Zi după zi tot mai ascunsă-i libertateaşi visele mă chinuie-n noapte.Evit să mă atingă dorul ce tunetultransformăîn ne-nţelese şoapte.În stare nu mai sunt să înţeleg tălmaciul,prezicătorul care-mi spune cine mi-s.Ci nu mă vreau nici trandafirchiar alb să fie;ci doar femeie. Şi nu în vis.DansÎn noapte eonul meu danseazăşi-n marea care mă aude,m-aude nu m-ascultă,îi cânt fragmentele de viaţădin care mă exclude.Umbră în iarbăDacă sunt umbrăsunt început de iubire,iar capul de-l aşez în iarbăîmi ascult inimaşi piciorul care îl loveşte...Paula-DianaSEARA DECRĂCIUN ÎN SATDE MUNTEHANDRAÎn satul meu demunte e seara deCrăciunDin munţi coboarăiarna şi albpresară-n jur.Şi fulgii de zăpadăpătrund până în sufletÎn cântul de colinde şi bucurii divine.Vin îngeri să colinde în casă şi în gândÎi aşteptăm în taină cu zâmbet de copilŞi printre îngeri tainici, pe care nu-i vedemColindă copilaşii, cu drag îi ascultăm.Privesc magia serii, văd mirifice clipeDin aburiri polare şi străluciri de-argintIar vise şi speranţe încerc să mi le culcÎn gândurile-astrale şi murmur de colinde.Şi-n casă lângă mine, în seara de Crăciun,Coboară câte-un înger în suflet cald şibun.Se furişează-n taină, prin hornul cel desusVesteşte bucuria, Naşterea lui Iisus.Iar stelele pe cer se-adună toate, toate,Ele trimit speranţă la fiecare-n parte.Şi-n sănii de argint alunecă-n grădinăMinunea cea divină şi plină de lumină.SUFLET DE COLINTĂTORA mai trecut un an şi mă întorc acasăCu fluturi de zăpadă şi cu trăiri divineCu suflet de colindător şi cetină pe masăMăicuţă dragă astăzi colind venind la tine.Din fulgii din zăpadă ţi l-am cules mereuRămas ascuns pe fila de calendar târzieScăldat în frumuseţe sub braţ deDumnezeuColindul sfânt ne-aduce-a Crăciunuluimagie.Plutesc în seara sfântă vrăjită de genuneaLuminilor de vis pe geamuri aburindeCoruri de îngeri veseli ce preamărescminuneaÎn taine ferecată şi-ncep să te colind.Şi în culori şoptite ecou sublim răsunăDin plânsetul de cetini şi zâmbetul fetiţeiColind cu toată fiinţa când picuri de luminăPun tandru nemurirea în sufletul măicuţei.www.oglindaliterara.ro8933

PROZĂPARCUL IUBIRIIgândul să meargă spre staţia de metrou. Dar în curte îlzări pe tânărul cel drăguţ. Nu plecase. Parcă o aştepta,gândi ea, emoţionată dintr-o dată. El o văzu şi îi veni înîntâmpinare.Camelia Pantazi Tudor- Nu puteam pleca, pur şi simplu. Dacă mergispre metrou, te conduc. Şi eu merg în aceeaşi direcţie.Continua să meargă spre casă împovărată de - Da, şopti ea, puţin contrariată de îndrăzneala lui.amintiri. De multe ori se întâmpla să străbată un drum Merg spre metrou, dar nu cu un necunoscut, oricât ar filung pe jos pentru a reflecta, pentru a se linişti, pentru el de amabil.a-şi sedimenta gândurile care nu erau întotdeauna - Dorin mă numesc, spuse el simplu şi direct. Suntplăcute. Anii liceului fuseseră, în cea mai mare parte, student la Cibernetică în ultimul an. Am 24 de ani, tatălfrumoşi, chiar dacă se îndrăgostise de cine nu merita. meu este inginer la un institut, iar mama, arhitectă. A, şiPe parcursul timpului acea experienţă îi dăduse mult de mai am un frate cu 3 ani mai mic. Acum nu mai sunt ungândit. Reflectase de mii de ori la felul ei de a fi, se necunoscut. Putem merge?analizase, îşi împărţise forul interior în mii de particule Îl privea şi nu-i venea să creadă! Băiatul chiarpe care le întorsese pe toate feţele, le amestecase, le avea tupeu! Dar era aşa de drăguţ, cu chipul vesel, faţadespărţise iarăşi pentru a le simţi, intui şi a le transforma rotundă, zâmbetul întipărit parcă pe buzele frumoase,într-un întreg inteligibil din care să extragă învăţături chiar prea frumoase, nu se putuse opri să constate. Ok,pentru viaţa sa viitoare. Înţelesese că avea predispoziţia gândi ea. În fond, care e problema dacă mă conducede a nu face cele mai bune alegeri, iar soarta îi confirmase spre metrou?!această concluzie.Plecară împreună. Dorin vorbise tot timpul, iar eaAzi, după 17 ani, în inima ei nu exista niciun bărbat, îi asculta vocea şi observa cu surprindere că îi plăceanu exista decât fetiţa ei, Ana. Avea 15 ani şi învăţa la un muzicalitatea ei. Pierdea şirul vorbelor în susurul veselalt liceu decât acela la care preda ea. Fata, fiind orientată al glasului. Se simţea bine, confortabil, în siguranţă, iarspre profilul tehnic, preferase un colegiu de prestigiu când îi ceru permisiunea de a o conduce până acasă,în domeniul informatic. Bineînţeles că ea, ca mamă, nu refuză. Era deja cucerită de spontaneitatea tânărului,profesoară de limba română, pasionată de literatură, de firea sa veselă, de minunatul său surâs. Când îi ceruregreta faptul că nu dorea să urmeze aceeaşi carieră, numărul de telefon, nu îi răspunse negativ.dar nu se opusese. O cunoştea şi înţelegea.A doua zi, el o sună şi se întâlniră pentru primaAjunse acasă. Ana îi deschise uşa şi îi sări de gât ca dată în Herăstrău, parc preferat de amândoi. Urmarăîntotdeauna.alte întâlniri şi, încet încet, se lăsară cuprinşi de fiorii- Bună, mami. Cum a fost astăzi?iubirii. S-au căsătorit după ce el a terminat facultatea.Ce-i putea spune?! Că toată ziua îşi rememorase La început, totul a fost bine, iar viaţa lor s-a luminattrecutul, că se gândise la anii tinereţii şi la greşelile pe odată cu apariţia Anei, fetiţa frumosasă şi durdulie. Cucare le făcuse, că se supărase din nou pe ea însăşi?! timpul însă, neînţelegerile au pus stăpânire pe căsniciaCe-i putea spune fetiţei ei frumoase, cu ochi rotunzi, de lor, culminând cu descoperirea pe care o făcuse în urmăun albastru verzui, înaltă, subţirică, mereu zâmbitoare şi cu patru ani – relaţia extraconjugală a soţului ei. Divorţulsigură pe ea?! Tot acest zbucium, toate aceste frământări devenise inevitabil, iar ea a rămas singură cu Ana...vor rămâne închise în inima ei, nu le va permite să tulbure*mintea şi sufletul copilei. Rămăseseră singure de doi Amintirile îi tulburau în continuare ziua de toamnă.ani şi nu fusese uşor. Avusese grijă ca Ana să nu simtă Simţea nevoia să se plimbe prin aerul călduţ de octombrie.lipsa tatălui. Ştia că suferise şi poate că nici nu cunoştea Îşi însoţise fiica la prietena ei, Raluca, undeva, la o vilăadâncimea impactului dureros pe care îl avuseseră în din apropierea Arcului de Triumf şi apoi, singură, intră însufletul fetei ultimii ani ai căsniciei cu Dorin. Se despărţise parcul Herăstrău.de el pentru că nu mai suportase minciuna, prefăcătoria, Se plimba pe alei şi imagini ale primei întâlniri culipsa sentimentelor de duioşie, de dragoste. Îşi pierduse Dorin îi revenau în minte cu insistenţă. Atunci era aprilie.încrederea şi, atunci când încrederea dispare, dispare Razele soarelui de primăvară îmbrăţişau natura trezitătotul. Aşa gândea ea, aşa era ea.la viaţă mai devreme decât de obicei. Explozia de culoriPe Dorin, îl întâlnise la Biblioteca Metropolitană, înveselea parcul, pătrunzând în sufletele oamenilor,în Piaţa Amzei, cu şaptesprezece ani în urmă. Venise umplându-i de frumuseţe. Castanii viguroşi încărcaţisă împrumute o carte necesară pentru pregătirea unei de flori albe îşi risipeau vraja pe toată întinderea verde.lucrări la facultate. Fiind aşezată pe un raft foarte sus, Atunci era primăvară afară, dar şi în inima ei.nu ştia cum să procedeze, iar scara, aflată într-un colţ, Acum se plimba singură şi era toamnă. Copaciinu i se părea prea sigură. Stătea în cumpănă, când arătau soarelui blând crengile cu frunze ruginii, lăsândun tânăr înalt, slab, îmbrăcat cu o geacă roşie, luă cu generos să cadă la picioarele oamenilor frânturi dinhotărâre cartea şi se îndreptă spre bibilotecară. Rămase bogata lor coroană. Timpul trecea. În curând vorconsternată şi îl urmă alarmată.rămâne dezgoliţi, doar nişte ramuri uscate şi deprimante- Nu vă supăraţi, se adresă ea femeii care nu înceta aşteptând temătoare frigul iernii. Se opri să admiresă compleze nişte fişe fără a-i lua în seamă, doresc şi eu lebedele negre şi raţele chinezeşti. În curând vor dispăreaun exemplar din cartea aceasta. Mai aveţi cumva una? şi ele, va rămâne doar un lac pustiu şi îngheţat. Nu maiNu am văzut pe raft.era mult până la venirea iernii. Iarnă, afară. Iarnă în- Dacă nu este pe raft, înseamnă că singurul volum inima ei. Oamenii se vor împuţina în parc, vor fi abătuţi şil-a luat dânsul.înfriguraţi. Stătea şi privea vaporaşul ce străbătea lacul- Vă rog să verificaţi, insistase ea, văzând că şi îşi amintea că atunci, în zilele primăverii, se plimbabibliotecara continua să scrie.cu Dorin, cu barca. Ei îi fusese puţin teamă la început,Se enervase foarte tare, cu atât mai mult cu cât dar alături de el se simţise protejată. Vorbea mult şiobservase că tânărul o privea foarte amuzat, cu un glumea, iar ea râdea tot timpul. Acum privea cu tristeţezâmbet larg.lacul, bărci nu mai erau, iar vaporaşul nu-i trezea niciun- Domnişoară, nu vă supăraţi, i se adresă el, în interes.cele din urmă, aţintind asupra ei ochii albaştri, plini de Trecerea anilor cicatrizase rănile şi viaţa eilumină. Înţeleg că vă trebuie neapărat cartea. V-o cedez. continuase pe un drum monoton, urmând firul iubiriiEu pot aştepta.dintre mamă şi fiică. Ea înţelesese că a iubi un bărbatSimţise o uşurare, îi trecu brusc supărarea, cu întreaga fiinţă echivala cu a suferi. Încredinţânduşiinima fără rezerve, împărtăşindu-şi sentimentele cufermecată de privirea azurie a tânărului amabil şi desurâsul din colţul gurii lui.sinceritate, nu obţinea dragostea, ci îşi producea propriaAşteptă ca bibliotecara să încheie formalităţile vulnerabilitatea. Avea nevoie de stabilitate în dragoste,pentru împrumut şi apoi ieşi din impozanta clădire cu de un om care să o iubească şi să aibă grijă de inima8934 www.oglindaliterara.roî

OPINIIPer aspera ad astraMuncel 2012Iulian BitoleanuEdiţia 2012 a concursului naţional “Tinere condeie”a încununat prin cele peste 60 de premii, talentul literaral gimnaziştilor şi liceenilor din 16 judeţe şi Bucureşti,comparativ cu reprezentanţii a 17 şi 19 judeţe aflaţipe podium, în anii precedenţi. Reculul la nivel cifricse traduce printr-o exigenţă sporită a juriului prezidatde Tudor Opriş, şi poate, printr-o scădere pasageră ainteresului pentru creaţia literară pe fondul alocării detimp întru instruire, educaţie, examene. Mă gândescla unii adolescenţi care au “amuţit”/dispărut subit dincircuitul performanţei.Un nou suflu literar/estetic a permis unei minorităţi(32 de elevi) să participle în tabără de la Muncel, jud.Iasi.După “lupte”/zbateri seculare, care au duratsăptămâni, luni, demersul eroic al vivacelui octogenarTudor Opriş (omul numărul 1 în materie de descoperire şiîndrumare a vlăstarelor poetice, epice…) pe lângă MECTSa dat roade, “recoltându-se” sumele aferente tabereimoldave. Într-adevăr, fie şi cu un buget mai scăzut,“liliputan”, dar cu multă bunăvoinţă, onestitate şi priceperedin partea amfitrionilor Daniel Stătescu (director laTabere Şcolare Iaşi) şi Francisc Andreiaş (administrator)au fost asigurate condiţiile nesperate în derularea laparametrii doriţi a activităţii artistice din tradiţionalul fiefmuncelean( 3-8 septembrie a.c.).Desigur, şi cu aportulconsistent al lui Paul Aretzu (director executiv), secondatde prof. Călin Chincea, Emilia Chiriţă, Gh. Cârstean,Daniela Fulga, Dorina Coravu şi Iulian Bitoleanu, mentoriexperimentaţi, participant de peste un deceniu la astfelde şezători literare.Din noul val didactic (Daniela Pavel, Minescu Monica,Marinela Luciu, Oana Agache, Mirela Albu, Felicia Cichişi Dinu Bălan) s-a desprins clujeanul Dinu Bălan prinprofunzime şi finiţe analitică.Aşadar, echipaje de câte 3 persoane ( 2 elevi şi unprofesor) au fost invitate în tabără de profil, cu acelaşiprogram (încă viabil!), de câte două şedinţe cenacliere pezi, dimineaţa şi după-amiaza, plus o excursie în zonă cuţinte istorice, literare şi religioase. Pentru a nu se ajungela monotonie, travaliul eficient de acolo a fost asezonatcu lansări de carte, miniregizări teatrale, pantomimă,recitări din lirica universală, şi secvenţe muzicală cupăşcăneanul Răzvan Chitaristu, ca prim animator.Nu s-a făcut abatere de la standardul literar, chiardacă unii premiaţi nu au putut onora invitaţia, că urmarea inaugurării unui nou drum existenţial: studenţia.În plan geografico-literar, pe lângă obişnuitele“pepiniere” din Suceava, Constanţa, Bucureşti, Buzău,Tulcea, Neamţ, Teleorman, Mehedinţi, Olt, Caraş aurevenit spectaculos Iaşiul şi Clujul; pe când şi o revigorarea vestului ţării, a Timişului,a Aradului,a Bihorului?!Peisajul adolescentin s-a schimbat covârşitor înacest an, căci doar 6-7 tăbărişti mai vechi au răspuns“prezent”; în rest figuri noi, dotate cu har artistic în cotevariate.Parcurgând listă laureaţilor, regăsim liceeni ce auconfirmat revuistic şi editorial: Flavia Margina (Albă),Maria Girip (Constantă), Ana Maria Lupaşcu, DumitriţaRoşioru şi Elisabeta Maruseac(Suceava), Mirela Nicolescu(Teleorman), Răzvan Pindic (Tulcea), în imediateţealor plasându-se, în opinia subsemnatului, ieşenceleIngrid Stoleru, Ioana Murgu, buzoianul Robert Brezaie,clujeanca Sânziana Găldean, huedineanca Ioana Paşcaliu,tulceanca Andrada Artimanov. Ca şi în alte vremuri, uniitineri condeieri au vădit valenţe de comentatori avizaţi:Ana Maria Lupaşcu, Andrada Artimanov, Răzvan Pindic…Judeţul Teleorman a avut 4 premiaţi (toţi discipoli aisubsemnatului), din care 2 au fost propulsaţi în tabără:Cristina Andrei, Cristina Vasile.În ton cu atmosfera reconfortantă şi cu decorul verdeal pădurii, din sătucul încremenit în tipare arhaice cu izsadovenian, paleta literară s-a extins şi ea de la speciiclasicizate la texte de frontieră, “proaspete”, reşapateca: poemul alegoric, anecdota epico-lirică, minidrama,reportajul, articolul jurnalistic, monologul liric, eseul,jurnalul intim, memoriile…Sperăm ca în 2013, dincolo de caruselul miniştrilor,să nu mai avem deloc palpitaţii privind tabăra, să nu maiplaneze niciun dubiu asupra continuităţii acestui act decultura, imensă bucurie îndreptăţită a tinerilor ce bat laporţile Literaturii.ei rănită. Nimic nu i-ar fi stat în cale dacă s-ar fi ştiutiubită. Dar unde se afla iubirea aceea aşteptată o viaţă?Nu exista, dispăruse, ocupând doar paginile cărţilor depoezii. Acolo, da, exista, în rest doar... inimi frânte.Se plimba pe alei purtată pe aripile amintirilor.O fetiţă cam de 10 ani aproape că dădu peste ea,dezechilibrându-se pe patinele pe rotile. Se grăbea,urmărită de un băieţel mai mic, grăsuţ, cu o faţă rotundăca luna plină şi un breton ce îi acoperea ochii mari,albaştri.- Aşteaptă-mă şi pe mine, striga el, încercânddisperat să o ajungă. Vreau şi eu îngheţată!Dar fetiţa nu-l lua în seamă. În cele din urmă, seaşeză pe o bancă, mâncând ostentativ dintr-un cornet.Băieţelul începu sa plângă, reuşind să ajungă gâfâind îndreptul băncii şi să ţipe printre sughiţuri:- Vreau şi eu, dă-mi şi mie, te roooog.Ea se opri, se uită în jur şi observă imediat un chioşccare avea în faţă o ladă frigorifică pentru îngheţată. Seîndreptă spre el şi cumpără un Top Gun de ciocolată.Apoi se apropie de cei doi copii.- Poftim, i se adresă băieţelului, întinzându-iîngheţata. Nu mai plânge.Copilul o privi mirat, îşi şterse lacrimile cu mânecabluzei albastre şi luă repede cornetul, fiindu-i parcăteamă ca doamna cea amabilă să nu se răzgândească.- Mulţumesc, spuse el, deschizându-şi pe buze unwww.oglindaliterara.rozâmbet larg.Îl mângâie pe creştetul capului, încântată să-l vadăstând cuminte pe bancă şi mâncând lacom. Fusese bancaLOR, a ei şi a lui Dorin. Cu ani în urmă, aici se aşezau defiecare dată când veneau în parc.Ziua de toamna îşi strângea orele şi se pregătea sălase locul înserării. Obosise, gândurile o ameţiseră, sesimţea slăbită şi avea din nou palpitaţiile care o speriaserăfoarte mult odinioară. Totuşi, mai avea încă puterea dea se bucura de clipele superbe ale lunii octombrie. Îi eraatât de teamă de iarnă! Nu va aduce nimic bun, nici pestrăzi, nici prin buzunarele oamenilor, nici in inima eiîngheţată. Ridică privirea, încercând să-şi tragă energiadin frumuseţea cerului încă albastru. Ochii i se izbiră însăde câteva ramuri ale unui castan de la marginea drumului.Era singuratic ca şi ea, dar stătea acolo drept, demnşi.... cu flori! Un castan înflorit, toamna! Zâmbi, în sfârşitputea zâmbi! Castanii înfloriseră a doua oară, atunci,era posibil ca şi inima ei să primească binecuvântareaprimăverii?!Speranţa murise odată pentru ea, dar acumrenăştea şi înflorea iarăşi, creştea cu timiditate, firavă,puţin înfricoşată, curioasă, dar creştea. Dacă totuşiexistă undeva un om apropiat de ceea ce visa ea, numerita să spere, să-l caute? Venise timpul să lupte dinnou pentru ceea ce aduce frământări sau linişte, luminăsau întuneric, fericire sau nefericire – Iubirea.8935

INTERVIUNICOLAE MANOLESCU - Puntea dintre românesc şi universalitateTiberiu Roşu(urmare din numărul anterior)Toate acestea aveau un mare grad deîntrepătrundere şi sau putut realiza numai graţie„marelui beneficiu al revoluţiei din 1989, când amputut beneficia nu numai de dotări tehnologice deexcepţie, dar am putut fi şi recompensat uman dintoate punctele de vedere, libertate, libertate demişcare şi PROMOVARE. Personal am beneficiat deorice te-ai fi putut gândi sau ţi-ai dori; - Promovarede la CS III direct la CS I; - Promovare ca profesoruniversitar;- Promovare ca director general, coordonator alcercetării ştiinţifice din România alături de Secretarulde stat Emil Tocaci şi prof. Mircea Gheorghiu;- Promovare la ANSVSA în calitate de consilierde Preşedinte, Director de cabinet şi Preşedinteal Consiliului Ştiinţific al ANSVSA; - Alegerea şidesemnarea ca decan al facultăţii de Biotehnologieşi director de Şcoală Înaltă Academică Post-Universitară; - Alegerea şi desemnarea ca expertFAO şi vicepreşedinte al Forumului Mediteraneanpentru Oncologia Comparată; - Alegerea ca membrucorespondent al Academiei Române; - Alegerea camembru titular al Academiei de Ştiinţe Medicale,cât şi preşedinte, apoi vicepreşedinte al secţiei deMedicină Fundamentală. Din categoria realizărilorimportante în această perioadă cităm: - ÎnfiinţareaSecţiei de Oncologie Comparată la Institutul OncologicBucureşti; - Înfiinţarea Institutului de MedicinăComparată din cadrul USA MV Bucureşti; - ÎnfiinţareaFacultăţii de Biotehnologie la USA MV Bucureşti; -Înfiinţarea Societăţii Române de Oncologie Comparată(SROC) şi a revistei Române de Oncologie Comparată- bilingvă (româno / engleză); - Înfiinţarea ForumuluiNaţional de Oncologie Comparată ; - CoînfiinţareaForumului Mediteranian de Oncologie Comparată cusediul la Genova (Italia); - Înfiinţarea Înaltei ŞcoliAcademice de Medicină Veterinară Post-universitară;- Introducerea în COR a profesiunii de medic veterinar– oncologie comparată; - Corealizarea Programuluinaţional de cercetare-dezvoltare ORIZONT 2000; -Realizarea Programului Naţional de cercetări ştiinţificeîn biotehnologie – BIOTECH 2001-2006, în calitatede director general; - Coordonarea Programului decercetare ştiinţifică 2007-2010 PRECLIN; - Obţinereaunui program european 2011 la EFSA-PARMAITALIAde cercetare în domeniul siguranţei alimentelor dinpunctul de vedere al prezenţei cancerigenilor; -Crearea în cadrul oncologiei comparate a relaţieiÎn momentul de faţă lucrez la cel mai ampluproiect de cercetare ştiinţifică din viaţa mea,referitor la crearea de alimente de origine animalăşi nonanimală care să aibă nivele minimale (admiseinternaţional) a celor mai importanţi cancerigeni(circa 40 de substanţe). În întreaga mea carierăam redactat şi comunicat şi/sau publicat un numărde peste 500 de lucrări şi am publicat peste 25 devolume, care, fiecare în parte, reprezintă primele cărţiîn domeniu, respectiv din literatura internaţională despecialitate. În concluzie, doresc să arăt clar câtevalucruri pe care nici un om politic chemat să devinămanagerul cercetării ştiinţifice, cât şi învăţământuluinu poate să le despartă sau să le ignore. Acesteasunt: 1) criteriul de „vârstă” nu are nici o importanţăpentru un „performer” a celulei nervoase - condiţia debază nu este vârsta, ci „statusul general al sănătăţii”,deoarece într-o conjunctură generală de sănătate„celula nervoasă” este foarte performantă la vârsteînaintate; deci atenţie mare, la acest criteriu îmbrăţişatfoarte uşor de diferiţi „lupi tineri”, nu pot fi puternicifără existenţa „lupilor bătrâni” în preajmă; 2) Criteriul„suport financiar” în relaţia direct proporţională cuanvergura proiectelor; 3) Criteriul internaţional alproiectelor; 4) Criteriul multidisciplinarităţii unuiproiect; 5) Criteriul cel mai important este „valoareaintrinsecă a proiectului pentru societate” şi valoareademonstrată a colectivului de cercetare la care sănu fie luate în consideraţii: criteriul vârstă şi criteriulmatematic al punctelor ISI, cât şi a celor rezultate dinnumărul citărilor internaţionale.6) Toate promovările în cercetare şi în învăţământ,inclusiv menţinerea în aceste structuri, să se facădupă un singur criteriu, acela al aportului în ştiinţă.D.C.: Aţi fost invitat peste hotare în nenumăraterânduri, unde sunteţi foarte apreciat, asta chiar lanivel mondial. V-aţi gândit, în aceste circumstanţefavorabile să părăsiţi ţara pentru a vă putea facecercetările în altfel de condiţii ? Vorbesc de perioadade după 1992.N.M.: Nici nu mă gândeam. Nici nu vroiam săaud de aşa ceva. Pentru că eu am fost un naiv şi amzis că acum se vor ridica toate barierele, şi voi puteasă realizez o şcoală cu o structură care să dăinuieşi să fie în folosul fiecărui român. Şi m-am păcălit.Pentru că, tot ceea ce am făcut acum în ultimul timp,a trebuit întâi să mă duc afară să obţin confirmareca apoi să vin aici. Şi aici foarte greu sunt mestecatelucrurile.D.C.: Vreau să vă întreb acum, despre proiectelerecente pe care le aveţi.N.M.: Da, aici mi-e frică. Mi-e frică că nu voi aveasusţinerea materială.D.C.: Dar, sunteţi timorat că nu veţi aveasusţinerea materială şi din afara ţării sau doar de aici?N.M.: Pentru că nu poţi să ceri afară, dacă tu nuvii cu o participare, aţi văzut, toate proiectele asteamari care se fac acum în România cu bani europeni,atenţie, 10 % sunt banii guvernului, eu nu am acei10%. Deci nu pot spera că voi obţine finanţarea multdorită.T.R.: Cât ar costa proiectul dumneavoastră? Înce constă acesta?N.M.: Dragul meu, proiectul meu, eu am făcutsocoteala, se poate realiza foarte bine, cu o sumă carese ridică la 50 de milioane de euro în 5 ani. Aceasta sereferă la o acţiune naţională de control a alimentelorde origine animală şi nonanimală din punctul devedere al nivelului şi al prezenţei cancerigenilor ceimai importanţi (circa 40 la număr). Cu ajutorul bunuluiDumnezeu vom reuşi şi vom face lucruri extraordinarde benefice în această ţară şi în lume.8936 www.oglindaliterara.ro

Popor român,Marin Neacşuwww.oglindaliterara.roMESAJSCRISOARE DESCHISĂ POPORULUI ROMÂN– MESAJUL TĂBLIŢELOR DE LA TĂRTĂRIAÎţi scriu pentru că sper ca măcar acum, să îţi aminteşticine ai fost, cine eşti şi poate aşa vezi încotro te îndrepţi! Eştisingurul popor european care trăieşte încă acolo unde s-anăscut. Nu o spun eu, o spune istoria popoarelor. O fi mult, ofi puţin, nu ştiu dar ştiu că eşti unic în Europa, această Europăcare te loveşte, te jigneşte şi te umileşte. De ce o laşi să facăasta, când tu eşti singurul popor născut, crescut şi educat îngraniţele sale? Eşti primul popor din lume care a folosit scrierea.Nu o spun eu, o spun tăbliţele de la Tărtăria şi o recunosc toţicei care le-au studiat.Acum 7000 de ani, când alţii nici nu existau ca popor,pe aceste meleaguri locuitorii scriau, pentru a ne lăsa nouămândria de a fi prima civilizaţie care se semnează pe acestpământ. Scrierea sumeriană a apărut 1000 de ani mai târziu şitotuşi mulţi se fac că nu văd şi nu recunosc adevărul. Cât timp osă te laşi neglijat? Ai fost singurul popor pe care nici o putere dinlume nu l-a cucerit chiar dacă ai fost împărţit, despărţit şi asupritde mai multe imperii. Nici unul nu a putut să te cucerească câtai fost unit, nici romanii care au stăpânit doar o parte din vecheaDacie, cealaltă fiind stăpânită de Dacii liberi, nici turcii care nuau reuşit niciodată să îţi transforme teritoriul în paşalâc. Toatemarile înfrângeri s-au bazat pe trădare. NIMENI NU A REUŞITSĂ TE SUPUNĂ CÂT AI FOST UNIT. De ce te laşi dezbinat? Aifost scut creştinătăţii, când întreaga Europă tremura de teamaislamului.Sângele tău a salvat Europa iar românul Iancu deHunedoara a salvat Viena şi întreaga Europa de furia semilunii.Acum, tu popor de salvatori ai creştinismului, eşti tratat ca unparia. Când îţi vei revendica drepturile? Din tine au apărut:Eminescu, Enescu, Brâncuşi, Gogu Constantinescu, Vuia,Vlaicu, Coandă, Petrache Poenaru, Nicolae Teclu, Spiru Haret,Herman Oberth, Conrad Haas. Dar ce păcat, cei mai mulţi şiaupus minţile sclipitoare în slujba altor ţări pentru că acasă nui-a ascultat nimeni. De ce ai lăsat să se întâmple asta? Astăzi,popor român pentru tine se rescrie istoria. Cum vrei să se facăasta? Cum vrei să te vadă cei ce îţi vor urma?-Astăzi, ca şi pe vremea fanarioţilor, domnitorul şi divăniţiinu au nici o legătură cu tine. Sunt străini de interesele şidorinţele tale tot ce doresc este să stea cât mai mult în funcţieşi să câştige cât mai mult. Tu taci;-Astăzi , ca şi pe vremea cuceririi romane, bogăţiile tării,aceleaşi mine de aur, argint sare, mierea acestui pământ suntexploatate de alţii cu braţele tale şi se duc pentru a umplevisteriile străinilor de neam. Tu taci;-Astăzi, ca şi pe vremea asupririi austro-ungare, drepturileromânilor sunt călcate în picioare, iar cei puţini fac legea pentrucei mulţi. Tu taci;-Astăzi, ca şi în vremuri de restrişte, românii pleacă dinţară, să muncească, sau să îşi vândă inteligenţa pentru căţara lor nu are nevoie de ei. Câţi dintre ei sunt viitorii Brâncuşi,Coandă, Conrad Haas, te-ai gândit la asta? Conducătorii acesteiţări au nevoie de slujbaşi proşti, lipsiţi de educaţie, lipsiţi decaracter, lipsiţi de voinţă, lipsiţi de coloană vertebrală, ca să îipoată îndoi şi face figurine de plastilină din ei. Tu taci;-Astăzi, ca şi pe vremea bolşevismului, la mare preţ sunttrădătorii, linguşitorii, vânzătorii de neam şi conştiinţă, traseiştiipolitici, gata să calce pe cadavre pentru a parveni şi a îşi păstraprivilegiile.Tu taci;- Astăzi, parlamentul şi guvernul ţării, divăniţii de azi,arendează pământurile şi întreprinderile „nerentabile” laindicaţiile unor străini de neam cărora le cântă osanale, unorarendaşi străini, spunând că asta se numeşte privatizare.Pentru aceste arende, ei primesc peşcheşul iar ţara rămâne pebutuci. Tu taci;- Astăzi, urmele civilizaţiei străbunilor voştri sunt ştersepentru ca fii tăi să nu mai ştie niciodată cum au apărut ei peacest pământ, cine le sunt strămoşii şi care le sunt meritele:1. Vechile situri arheologice sunt distruse, se construiescşosele experimentale peste ele, Sarmisegetuza, Grădiştea,Munţii Buzăului, sunt vândute sub pretextul impulsionăriiturismului, unor privaţi care habar nu au că în pământul pe careîl calcă zace istoria ta încă nedescoperită. Tu taci;2. Elemente din tezaurul ţării sunt trimise „la expoziţie” înafara ţării şi uită să se mai întoarcă, iar cei ce le-au scos nu daunici un răspuns, se fac că au uitat de ele. Tu taci;3. Arhivele tării sunt cedate printr-o lege a arhivelorstrăină de interesele naţionale, celor ce vor să scoată din mintearomânilor ideea şi dovezile de unitate naţională. Tu taci;- Slujbaşii ţării, căftăniţii vând la preţ de piatră seacă şi fiervechi bunurile realizate de tine, sub oblăduirea şefilor lor, împartbanii, apoi sunt „judecaţi” de ochii lumii şi primesc pedepse cususpendare, adică „mulţumesc, la revedere, te mai chemămnoi când avem nevoie de serviciile tale”. Tu taci;- Oştirea ţării este batjocorită, decimată, dezarmată,pusă în slujba altora, copiii tăi mor pe pământuri străine iarHatmanul Suprem vine în faţa ta şi spune că suntem într-omare încurcătură, vom fi nevoiţi să împrumutăm avioanestrăine pentru a ne asigura siguranţa aeriană, de parcă astas-a întâmplat peste noapte şi nu este urmarea politici saledezastruoase, de parcă nimic din ceea ce se întâmpla românuluiazi nu i se datorează lui. Tu taci;- Dispar din instituţii ale statului arhive cu invenţii şi inovaţiide interes strategic privind cercetarea nucleară. Cei puşi să lepăzească nu păţesc nimic, iar cei ce trebuie să investighezespun că nu e nimic deosebit. Tu taci;- Ţi se fură voturile iar comisia care trebuia să investighezepe cei care au fost prinşi cu vot dublu, nu dă nici un răspuns deşiexistă dovezi că ai fost furat şi voinţa ta răsturnată. Tu taci;- În divan, se fură la 2-3 mâini, unii chiulesc alţii se faccă lucrează, iar alţii mânuiesc legile după bunul plac, în văzultuturor şi nu li se întâmplă nimic. Tu taci;- Sistemul educaţional se reduce la bani, bani la înscriere,bani la examene, bani la absenţe, bani la promovare, bani laangajare, bani la reexaminare. Copiii tăi nu mai ştiu nici cumîi cheamă dacă nu se uită pe internet sau nu primesc un SMS.Tu taci;- Dacă te îmbolnăveşti, nu ai unde să te duci, s-au închisspitalele, s-au scumpit medicamentele, trebuie să mergi dacăeşti operat cu faşele şi anestezicul de acasă, altfel mori neoperatsau deschis şi neînchis. Intri în spital pentru o unghie lovită şiieşi cu 10 boli pe care nu le aveai la intrare. Tu taci;- Un copil de 15 ani, român sportiv, este bătut de colegiide echipă maghiari, pentru că e român, chiar de Ziua Naţionalăa României. Nu se întâmplă nimic. Ceva mai târziu, HocheiştiiNaţionalei României, (de naţionalitate maghiară) la un meci cuselecţionata Ungariei tac când se intonează Imnul României, darcântă cu foc imnul Ungariei şi pe cel al ŢINUTULUI SECUIESC,imn care nu avea ce căuta la o manifestare oficială. Toţi tac.Tu taci;- Guvernanţii nu fac altceva decât să te jupoaie, îţi bagămâna în buzunar şi îţi iau banii pentru că eşti prea bogat înviziunea lor sau nu meriţi ce ai câştigat, iar ţara nu are bani. Seîmprumută lăsându-te dator pe sute de ani fără să le pese cevor face şi de unde vor plăti datoriile cei ce le vor urma. Tu taci;- Duşmanii tăi, cei ce vor să te vadă dispărut pentru a îţilua locul, îţi impun ce să mănânci, ce să bei, ce medicamente săiei, fac experimente cu tine, te folosesc drept cobai cu avizul şiajutorul trădătorilor din fruntea ţării, care le aplică legile într-unCodex Alimentarius care te duce la pieire. Tu taci;- Parlamentarii îşi votează legi speciale, se protejeazăîmpotriva judecăţii pentru hoţiile şi prostiile pe care le fac, seacoperă cu legi făcute numai pentru ei, şi fură acoperindu-seunul pe altul. Tu taci;- Preşedintele ţării îşi exprimă oficial acordul de modificarea Constituţiei ţării, la cererea unor străini, care îşi urmărescpropriile interese, fără a consulta măcar parlamentul dar să maite consulte pe tine. Tu taci;- Un român plecat de acasă, descoperă peste hotare căţara lui are de recuperat o sumă mare de bani de la alt stat. Cefac parlamentarii români? Refuză să investigheze cazul pentrucă nu vor să îi supere pe cei ce îi ţin pe jilţuri fără să le pese deinteresul naţiunii trădând jurământul făcut la investire. Tu taci;- Asta se întâmplă astăzi, popor român, şi Tu taci!Dacă ar fi ca tot ceea ce se întâmplă să se răsfrângănumai asupra ta, românul de azi, nu ţi-aş scrie un cuvânt. Te-aşlăsa să lâncezeşti, să dormi până se aşterne praful peste tine şimătura istoriei te va scoate afară din mintea celor ce vor urma,ca pe o întâmplare neplăcută. Dar tu popor român de azi, eştilegat de cel de ieri şi de cel de mâine şi odată cu tine piere nunumai trecutul, dar şi viitorul acestui neam.Cât o să mai taci?Trezeşte-te popor român, trezeşte-te român adormit şi nulăsa să se şteargă dintr-o trăsătură de condei tot ce ti-au lăsatpărinţii, nu îţi lăsa copiii pe drumuri, sclavi ai celor ce nici nuexistau pe când tu ştiai să scrii.8937

INTERVIUMEZZOSOPRANA MIHAELA BINDER-UNGUREANULA FESTIVALUL INTERNAŢIONAL DE OPERĂ,OPERETĂ ŞI BALET – BRAŞOV 2012Corina KissNumele celebrei mezzosoprane Mihaela Ungureanu-Binder este deja cunoscutatât publicului internaţional, cât şi celui românesc. A X-a ediţie jubiliară a avut-oca invitată pe braşoveanca Mihaela Ungureanu-Binder care ne mărturiseşte că„reântâlnirea cu publicul din România este întotdeauna emoţionantă”.Corina KISS: Ce a însemnat pentru tine acest gen de spectacol –concert pe scena de „acasă”?Mihaela UNGUREANU-BINDER: O mare bucurie! Doresc să le mulţumescbraşovenilor şi nu în ultimul rând domnului Ovidiu Mezei, cel care a făcut o reuşitădin acest eveniment „Marea Gală – Concert” la Opera din Braşov. Desigur, pentrumine posibilitatea de a cânta pentru prima dată „acasă” pe scena acestui teatrua fost extrem de emoţionantă. Oriunde este maiuşor să treci peste o apariţie scenică decât acasă,unde eşti aşteptat de prieteni, părinţi, fraţi şi depublicul care te ştie de mic copil. Ei aşteaptă dela tine mai mult decât ai fost, doresc să vadăperformanţa şi evoluţia carierei tale.Corina KISS: Eşti plecată din România lamijlocul anilor ’90 la Opera de Stat din Vienaunde ai făcut o carieră valoroasă demnă derespectat. Cum a fost prima colaborare cuorchestra Operei din Braşov care l-a avut lapupitrul dirijoral pe cel mai „longeviv” dirijorDorel Munteanu?Mihaela UNGUREANU-BINDER: Suntsentimente care nu le putem descrie, deorececuvântul e prea mic. Însă, nu pot trece pestecalităţile maestrului Dorel Munteanu care adovedit nu numai o amplă experienţă dirijorală,ci şi un rafinament şi o delicateţe uimitoare cucare lucrează fiind mereu alături de interpretareasolistului. Orchestra a fost stimulată şi a ştiut săse ţină la înălţimea cerinţelor creindu-se o energiemagică între orchestră, dirijor şi solist.Corina KISS: Ce amintiri te leagă de scena din Braşov?Mihaela UNGUREANU-BINDER: Prin natura lucrurilor şi prin felul în care aînceput cariera mea artistică a fost la 15 ani când am urcat pentru prima dată pescenă alături de Filarmonica din Braşov ca şi pianistă – concertistă, avându-l alăturipe dirijorul I. Ionescu – Galaţi. Cu un an mai târziu (la 16 ani) am fost prima elevădin istoria Liceului de Muzică din Braşov care am adus un premiu internaţional lapian şi anume din Llangollen, Ţara Galilor – Anglia. Desigur, aceste evenimente aufost momente importante în viaţa mea şi în formarea mea artistică. Vocea mea s-adezvoltat încetul cu încetul în corul „Camerata Infatis” a profesorului Nicolae Bica,conturându-se o voce cu armonice şi o culoare deosebită, cu sunete grave carearătau încă din copilărie că voi fi cu siguranţă mezzosoprană.Corina KISS: Ai fi urmat o carieră pianistică dacă nu ai fi ascultatsfatul strălucitei mezzosoprane Marta Kessler - solista Filarmonicii dinBucureşti?Mihaela UNGUREANU-BINDER: Dacă o întrebaţi pe profesoara mea depian de atunci, Stela Drăgulin o să spună cu certitudine: DA. Şi îi înţeleg alegerea!Eu eram „copilul minune” la vremea aceea, iar Stela Drăgulin o tânără profesoară cumari ambiţii şi foarte talentată pe plan pedagogic, o combinaţie extraordinară întreelev şi profesor. Însă eu, am fost cea care a ales “drumul” cântului, instrumentul deneînlocuit pentru mine, deoarece vocea umană este cea care poate să transmităcele mai rafinate culori şi emoţii. Ca şi pianist trebuie să te obişnuiesti să fi decele mai multe ori singur cu lumea muzicii adâncit ore întregi în studiu pentrudescoperirea şi redescoperirea ei. Pe când ca şi cântăreţ după ce ţi-ai învăţat roluleşti direct în legatură cu universul muzicii. Repetiţiile la scenă şi spectacolele îţi dauposibilitatea să descoperi mai repede frumosul şi emoţiile unice care nu se repetăniciodată. Acelaşi rol cântat pe diferite scene ale lumii cu dirijori şi orchestre diferiteaduc mereu alte emoţii, alte sentimente, alte trăiri. Chiar dimensiunile scenelor,ideile diferite despre aceeaşi arie a unui regizor nou, schimbă total viziunea şipărerea ta despre un rol. Acest lucru m-a fascinat de la început şi m-a făcut dintinereţe să-mi doresc acest drum. Curiozitatea de a deschide uşa universului opereialături de o muzică care rămâne mereu aceiaşi, dar care e în acelaşi timp mereunouă încărcată de emoţii noi m-a atras din ce în ce mai mult.Corina KISS: Despre profesoara Stela Drăgulin s-au auzit lucruricontroversate în ultimii ani, ai o părere personală?Mihaela UNGUREANU-BINDER: Sigur că am o părere personală care s-aconturat de-a lungul timpului, cunoscând-o pe profesoara Stela Dragulin de cânderam copil şi în preajma căreia mi-am deyvoltat avut „cariera” mea pianistică. Am8938 www.oglindaliterara.rocunoscut-o chiar de la începutul cariereisale, ca tânară profesoară la Liceul deMuzică din Braşov. Toţi tinerii aduc oenergie, un puls nou cu ei, iar spiritulambiţios al doamnei Stela Drăgulinera de a descoperii talente şi de a leforma. Sigur, a face performanţe cucopiii nu este tocmai uşor deoarece cereo mare disciplină, seriozitate şi multeore de lucru. Talentul e un mănunchide însuşiri (pe care mulţi părinţi nule înţeleg), iar Stela Drăgulin a fostprofesorul multirateral implicat în viaţa„micului artist”, aceasta însemnândnu numai ore de pian, ci şi acţiuneamanagerială. Există copii foartetalentaţi, dar fără aceşti profesori caresă se implice şi să caute în lăuntrulcopilului pentru a-l scoate la lumină,nu s-ar ajunge la performanţă. Fărătenacitate, perseverenţă, muncă asiduăşi preocuparea de a forma dintr-un copiltalentat un „mic artist” care să stea pe oscenă profesionistă, nu s-ar vorbi astăzide vârfuri. La Braşov, profesoara StelaDragulin a păstorit şi a crescut copiiicare au dorit să descopere muzica, maicu seamă pianul, cu pasiune şi fiecaredin aceste mici talente s-a dezvoltatdupă datele naturale care le-a avut.Unii au dorit performanţa pianistică,alţii şi-au dezvoltat orizontul muzical înalte ramuri artistice unde baza pianuluile-au fost de un ajutor major, sau ceicare interior nu au putut ţine pasul spreperfecţiune şi au rămas admiratorii depe scaunul spectatorului. Într-un cuvântStela Drăgulin este şi a fost profesorulpe care ar trebui să ni-l dorim dacăvrem ceva serios şi performant.Corina KISS: Se spune căorele de instrument şi relaţiacu profesorul trebuie să fie oplăcere, nu o tensiune. Cum audecurs orele de instrument (pianşi mai apoi canto) în perioada tade formare?Mihaela UNGUREANU-BINDER: Ca elevă la pian am fostmult mai docilă şi mai asculătoare,am acumulat ca un „burete” tot cemi se spunea şi îmi plăceau orele depian, mă simţeam în elementul meu.Doresc să cred că şi profesoarelemele: Stela Drăgulin şi CristinaGeorgescu, profesoara de la Liceulde Muzică din Bucureşti, au aceiaşipărere. Nici una din profesoarelemele nu au fost altfel decât generoasecu mine conducându-mă fără forţăsau brutalitate spre succes! Pentrua face performaţă, nu însemanăintimidare psihică, ci generozitatedin partea profesorului pentru aputea scoate un talent la lumină.La canto însă, lucrurile au stataltfel. M-am remarcat profesorilordatorită timbrului meu special cudorinţe şi pretenţii mari. Ştiam căam o bază muzicală solidă datorităpianului şi a şcolii de muzică, darnu am ştiut că posibilităţile tehnicede am folosi vocea şi de a transmiteemoţiile pe care le doream, nu erauî

Păpuşi şi-oglinzide porţelanMotto: Căci prin oglinzile de porţelan nu sezăreşte lumina sufletului…Prologul unui suflet ce pulsează-n sloveDegetele mânjite i se încleştează pe faţa albă demasă, iar unghiile i se înfig pe cercurile roşii, pictate custângăcie. Le priveşte, conştientizând vădita diferenţădintre cele două culori contradictorii în perspectivaei: albastrul care-i mângâie albul degetelor, şi roşulmult prea strident pentru gusturile sale. Și le retrage,împreunându-şi degetele doar pe jumătate purificateîntr-o îmbrăţişare tremurândă, inocentă. Se împleticescdeasupra poalei rochiei albastre. Îşi împinge scaunulmai aproape de aceasta, iar un scârţâit ucide tăcereacare de-abia luase naştere.Două priviri legate printr-un scop comun, acelade a o urmări pe micuţă, se îndreaptă către cârlionţatacare se tot frământă.-Mă scuzaţi. Nu s-a întâmplat nimic, le răspundesuav, cu un aer teatral, înţeles şi descoperit doar deea – unii i-ar spune că are doar pretenţii actoriceştipuerile, deşi e vorba de aceleaşi persoane care nu-isimt regretele formale, parfumate, desigur, cu iluziineînţelese.Nu, nu e falsă. Nu e nici măcar tipul copileimincinoase, cu scopuri ascunse în spatele unor falsităţicroite cu eleganţă. Trebuie doar să se apere. Mulţioricum nu i-ar înţelege pulsaţiile lăuntrice, pe care eaconsideră că şi le exteriorizează mânjindu-şi degetelecu cerneală. I-ar plăcea să i se spună că are un sufletde litere vibrante, pure, nu de aur, dar probabil că eiPROZĂdoar ar râde, ar mângâia-o cuo superioritate exacerbată pecreştetul capului, şi ar spunecă toţi copiii au o imaginaţiebogată.”Adulţii ăştia cu pretenţiide oameni maturi n-aucum să înţeleagă visurile pecare le am eu”, îşi spune îngând, surâzând discret şiprivindu-şi pe furiş degeteletranspirate, nervoase. O patămai proaspătă de cernealăse scurge uşor. Doar micuţasimte cât de sfâşietoare edespărţirea.Bate încet cu piciorulAdelina Bălanpe parchetul rece, pe carezăreşte călimara goală. Uneori le uită acolo şi mereu ecertată din cauza neatenţiei permanent dovedite. Poatee doar încăpăţânare, acea încăpăţânare atât de vie caree prezentă de fiecare dată când o nouă ambiţie trebuiesă atingă deplinătatea.Urăşte jumătăţile de măsură încă de la o vârstăfragedă, urăşte pretenţiile şi standardele josnice alesocietăţii contemporane, îi urăşte pe mulţi din societateace a ales orbirea. Și-a impus-o, de fapt, în perspectiva ei.”La naiba! Discutaţi cu atâta patos despre tot felulde probleme minore când, în realitate, n-aţi putea vedeacă pentru voi lumina e doar scena pe veci ascunsă înspatele cortinei infinite, întunericul. Bani, bani, bani şi totfelul de probleme irelevante! Vă dezumanizaţi. Mi-e milăde toate sufletele profanate din cauza inconştienţei!”Gândurile, asemenea degetelor nestăpânite,îi pulsează haotic în minte. Simte cum bătăile inimiiîmbrăţişează un joc de-a v-aţi ascunselea dintreacceleraţii nevrotice şi o încercare eşuată de nepăsare.(continuare în nr. viitor)la acelaşi nivel. De aceea, cred căam fost precum „un caluţ nărăvaşşi nerăbdător” pe care profesoriitrebuiau să-l ţină în frâu să nu-şi rupăgâtul. Toţi aceşti ani de facultate încare se impunea o formare cu multămuncă, trudă, lacrimi şi deznădejdiinu au fost uşori, însă le port respectşi iubire profesorilor mei care şi-auadus contribuţia: Marta Kessler, IuliaBuciuceanu, Gheorghe Roşu, AnaManciulea şi Lucia Stănescu.Corina KISS: Crezi în frazacă „performaţa cere sacrificii”?Mihaela UNGUREANU-BINDER: Oh, da! Mari sacrificii!Cuvântul e scurt la figurat, dar ampluîn realitate. Sacrificiile sunt din parteamultora: a părinţilor, a profesoruluişi a elevului. A face muzică într-unmod profesionist, care să rezistetimpului, înseamnă implicarea fizicăşi psihică din partea acestor treipărţi. Trebuie să mărturisesc că încopilărie nu am ştiut ce înseamnă„sărbători”, cum am mai spus deja,studiul pianului cere un antrenamentpermanent şi neîntrerupt, dar miemi-a făcut plăcere acest ritm deviaţă, m-a învăţat de mic copil căpentru a ajunge „în vârf” trebuie săfi mereu disciplinat, iar atât părinţiimei, cât şi profesoarele mele de pian,Stela Drăgulin şi Cristina Georgescu,cereau profesionalism.Corina KISS: Ce te-a legatîn copilărie de cariera pianisticăşi ce te leagă acum de cea acântului?Mihaela UNGUREANU-BINDER: Faptul că amândouă carierele le-amfăcut din ambiţia mea într-o atmosferă serioasă. Apoi, frumuseţea şi emoţiape care o poate da muzica: universul sunetelor în faţa căreia toţi suntemegali.Corina KISS: Se ştie că apariţiile tale au fost pe scene renumiteinternaţionale şi mai ales pe cele din Austria şi Germania. Cum aigăsit schimbarea cu scena de „acasă”?Mihaela UNGUREANU-BINDER: Trebuie să dezvălui un secret: eucânt cu aceeaşi dăruire şi plăcere pe orice scenă din lume însă, cum spuneam,acasă e cel mai greu. Reîntâlnirea cu publicul din România e întotdeaunaemoţionantă. Emoţiile sunt mult mai puternice şi oamenii din public multmai cunoscuţi.Corina KISS: Ultima ta colaborare cu Placido Domingo a fost totîntr-un astfel de Gală – Concert la Viena. Ce ne poţi spune despreartiştii braşoveni alături de care ai cântat acum?Mihaela UNGUREANU-BINDER: Colaborarea mea cu Placido Domingoa fost de mai multe feluri şi nu într-o gală – concert, ci într-un matineu deprezentare a unei premiere ce urma să aibe loc la Opera de stat din Viena şiapoi multe alte spectacole. Colegii mei braşoveni Carmen Oprişan şi DorinMara sunt cântăreţi şi artişti minunaţi, cu voci deosebite, care au străbătutscenele lumii datorită calităţilor şi cu care am avut o deosebită plăcere sămă reîntâlnesc pe scena de la Braşov. Trebuie să amintesc că, pe Dorin Maraîl ştiu decând eram elevi, el la fagot iar eu la pian în Braşov, iar pe CarmenOprişan am cunoscut-o la Cluj când ea era deja solistă la Opera Română, iareu studentă. Începutul meu ca solistă la Opera din Cluj i se datorează întrunfel, deoarece a trebuit să cânt rolul Prinţului Orlovsky din opereta Liliaculînlocuind-o pe Carmen. Cu acest spectacol a avut loc şi primul meu turneuîn Italia şi prima mea ieşire ca solistă în străinatate împreună cu OperaRomână din Cluj.Corina KISS: Cariera ta de mare anvergură pe scenele maridin Europa şi Asia au făcut să devii un nume de rezonanţă atât înstrăinătate, cât şi în România. Ce sfat poţi să dai tinerilor care suntla început de drum?Mihaela UNGUREANU-BINDER: Oh, greu de spus azi un sfat potrivit!În orice caz pe lângă o pregătire bună care le va da siguranţă şi plăcere pescenă, le doresc noroc pe drumul cântului să poată cânta, ca şi mine, pescenele mari ale lumii şi chiar acasă.www.oglindaliterara.ro8939

OPINIIŞI IO AM FOST LAROŞIA MONTANĂ(urmare din numărul anterior)În paranteză, pentru adevărul istoric, Petru Dobra,Ion Buteanu şi Ion Dragoş se aflau la Abrud la înţelegerede pace cu trimişii lui Kossuth, care a promis că petimpul convorbirilor armatele lui nu vor ataca. MaiorulHatvani nu s-a ţinut de promisiune, a atacat şi a luat prizonieridelegaţii români. Petru Dobra, pentru atitudineasa intransigentă, a fost schingiuit groaznic, apoi împinsşi aruncat pe fereastră de la etaj, în momentul în carea căzut honvezii l-au împuşcat strigând că a încercat săevadeze !!Tot în acest centru, cu clădiri şi biserici posomorâteşi neglijate am mai văzut şi casa în care a fost găzduitNicolae Iorga, la doctorul Laurenţiu Pop, în 1905. Mareleistoric a citit şi studiat şi scris enorm, dar a avut timp deperegrinări istorice în care simţea, trăia şi onora înaintăşiiromânilor. Azi, nici istoricii din Bucureşti, poate nicicei din Transilvania nu au timp să vina la Abrud să vadăcasa dărăpănată în care au fost trădaţi şi apoi deţinuţi înlanţuri Horia şi Cloşca, să intervină pentru renovarea şideschiderea unui muzeu pe măsura şi semnificaţia aceleirăscoale, având drept rezultat abolirea iobăgiei înTransilvania ajunsă pe mâna nobililor unguri, dar substăpânire habsburgă.După câţiva kilometri am ajuns la un indicatormare, nou, ce indica direcţia spre Roşia Montană şi amvăzut şi marele avânt economic adus de programul GoldCorporation, afişat printr-un ceas digital fixat în indicator.Dar mă opresc la ce ne indică istoria aurului de aiciO ISTORIE UNICĂ A AURULUI DINMUNŢII APUSENIDe aproape două mii de ani fiecare stăpânire carea trecut prin Munţii Apuseni a exploatat aurul lor. Îngaleriile minelor de la ROŞIA MONTANĂ au fostdescoperite între anii 1786 şi 1855 Tăbliţele Cerateprin care se confirmă existenţa acestei mine de aur dinanul 131 AD, atestând documentar şi una dintre cele maivechi localităţi europene numită Alburnus Maior (RoşiaMontană de azi, Abrudul a fost numită Alburnus Minor)AURUL A fost primul dintre metale care a făcut cuochiul omului primitiv, în urmă cu peste 20.000 de ani şi,oricât a evoluat omul de atunci, privirea sa tot de strălucireaaurului e atrasă şi, dacă de la început, a fost consideratmetal sacru printre celelalte, cu timpul a devenitmetalul îmbogăţirii, avuţiei şi puterii în lume. Metal nobil,fascinant prin strălucire, ademenitor, are duritate redusăşi este considerat cel mai plastic metal, învăluieşte orice,ambiţionează şi înşeală. E maleabil dar nu se lasă oxidat,acizi nu-l modifică în săruri, este stabil, aproape îţi vinesă crezi că e etern, dacă ar există eternitate. Şi pentrucă nu există eternitate nici aurul nu rezistă aşa zisei apeiregale – o combinaţie de acid clorhidric şi azotic – fiindcăomul nu mai e primitiv şi a inventat, între timp, şi anti-eternitatea! Se găseşte împreună cu alte metale rare,nobile, aproape pur, dar cum nici strălucirea soarelui nue pură, la fel nici aurul.HERODOT : Agatârşii sunt oameni înstăriţi şipoartă mult aur, locuiesc împreună ca fraţii şi nu se invidiazăîntre ei. Agatârşii se pare că au venit odată cusciţii pe meleagurile noastre – nouă sute de ani înaintede Christos - şi au adus cu ei aur din Munţii Urali .Agatârşii, oamenii ai munţilor au fost atraşi de MunţiiApuseni unde, la fel ca în Urali, au început să caute aurîn albiile râurilor. Şi l-au găsit din abundenţă !! Găsindaur în albia râurilor, au tot urcat pe firul lor şi au începutsă facă gropii, să-l caute şi-n adâncime, era logic, afost cu succes . Astfel au apărut primele gropi, primelegalerii pe marginea pâraielor, a râurilor, fiindcă în credinţalor practică aurul venea din adâncuri !! Geto-dacii auobservat îndeletnicirile agatârşilor şi au început să cauteşi ei aur în albiile râurilor sau prin mineritul primitiv şiau adunat mult aur. Atât de mult încât istoricul roman8940 www.oglindaliterara.roDiodor spune că regele getodacilor,Dromichaites, cândl-a bătut pe Lisimach, generalullui Alexandru Macedon,avea o mie de tone de aurcurat !! Nu ştiu cum s-a făcutcalculele – oricum se pare căavea mult aur, dar şi-a invitatînvinsul la o masă tare sărăcăcioasăca să-l întrebe dupăce sărăcie a venit în ţara lui .Apoi, sunt date istorice careprecizează că fenicienii şi greciicumpărau aur de la getodaci,bazate şi pe faptul că laRoşia Montană s-au găsit monedemacedonene din secolul Corneliu Floreapatru înainte de Christos …deci de atunci stăpânii acestormunţi dădeau aur pe bănuţi de cupru …EPOCA PREROMANĂ La Roşia Montană sau găsiturme evidente de minerit înaintea cuceririi Daciei delegiunile romane. Mărturie fiind găurile din munte făcuteprin metoda focului puternic după care aruncau apărece cu oţet ce fisurau stâncile pe care le desprindeaumai uşor în căutarea aurului. Astfel, înainte de venirearomanilor, geto-dacii se îndeletniceau şi cu mineritul aurului.În anul 2000 o echipă de arheologi francezi a făcutcercetări la Roşia Montană şi a descoperit galerii vechi demină cu susţineri din lemn. Cercetări cu Carbon 14 demonstreazăcă aceste bârne erau dinainte de Christos !!EPOCA ROMANĂ Înfrângerea Daciei în 106 ADa însemnat, întâi de toate, pentru Imperiul Roman 164de tone de aur şi 331 tone de argint aducând Romeicea mai mare pradă de război din toată istoria imperiului.Mărturie la această afirmaţie stă sărbătorirea victorieila Roma timp de 150 de zile continuu !! A fost anul încare romanii au fost scutiţi de impozite iar moneda deaur a imperiului a devenit pe încă odată mai grea decâtfusese înainte !! La atâta aur, era normal să i se ridicelui Traian cea mai mare columnă printre împăraţii imperiului.E momentul să lăsăm deoparte teoria făuririipoporului nostru din legionarii romani şi femeile dace.Gata, vremurile în care ne ameţeam şi încântam cu idiladintre romani şi daci în făurirea poporului român a trecut,chiar dacă într-un moment istoric, sau mai multe,ne-a fost de ajutor. Pe Columna lui Traian nu este nicicel mai mic semn în acest sens, doar cât de viteji au fostromanii şi câţi sclavi daci au adus cu ei. Astăzi, istoria atrecut de la fantezie la raţionament istoric, comparativ.Urmărind creşterea şi descreşterea imperiului roman nugăsim date care să ateste că legiunile romane, cu floriceleîn colţul gurii, au venit să procreeze popoare latineci să cucerească, supună Dacia şi îmbogăţească Roma !După victoria legiunilor lui Traian în Dacia, Roma a fostde-a dreptul uluită, zguduită de atâta aur şi argint, depoveştile despre bogăţiile fabuloase ale noii provincii imperiale.Toate aceste noutăţi, despre frumoasa şi bogataprovincie, au determinat o parte din plebea Romei să iadrumul Daciei, să se procopsească. Cu siguranţă, judecândomenirea, care în anumite privinţe nu s-a schimbatdeloc, a fost prima goană după aur din istoria lumii,fiindcă în istorie se vorbeşte despre un drum al auruluidin Dacia la Roma. Mai mult, cu acelaşi raţionamentistoric, printre cei veniţi au fost şi creştini ce au diseminat,noua religie cum s-au priceput, printre dacii în bunăparte monoteişti deja. Drumul aurului s-a suprapus cudrumul creştinismului timpuriu.Pentru cotropitorii Daciei, devenită provincie romană,nu leagănul unui nou popor latin ci exploatareaaurului a fost prima preocupare. Ca să meargă treabamai bine şi mai bine, cu spor mai mare, prefecţii romaniau adus mineri din Dalmaţia şi Iliricum pentru exploatareaaurului din noua lor provincie. Descoperirile arheologicearată o mare dezvoltare romană la Roşia Montană.Mineritul a fost profitabil şi pe lângă minerii adulţi dinalte părţi ale imperiului, numiţi hospites, cu experienţaşi tehnica acelor vremuri, ce cunoşteau şi metode deevacuarea apelor din galerii folosind cu mijlocul roatelecu cupe, erau aduşi şi sclavi.(continuare în nr. viitor)

Dezvăluiri din istoria secretă a manipulării:experimentele şi planurile criminaleelaborate de Institutul TavistockVlad Petreanu(urmare din numărul anterior)Ceea ce a început cu Beatles şi cu pacheţelele de droguri (LSD-Lysergicacid diethylamide) distribuite sub formă de eşantioane în timpul concerteloracestei formatii, a generat un torent de droguri care şi la ora actuală inundălumea. Toate acestea nu s-ar fi putut realiza fără cooperarea mijloacelor deinformare, care le-au prezentat sub masca de “noi idei” şi “noi culturi” ce sedezvoltau în lumea artei şi a muzicii.O reclamă absolut gratuită pentru LSD, firav deghizată în “artă” şi “cultură”,în timp ce cuvintele elaborate în contextul “muzicii rock” fabricate înaceleaşi laboratoare ale manipulării nu erau altceva decât stimuli cu înţelesulsubliminal de a folosi droguri şi a fi “cool”.“Violul mulţimilor” prin intermediul publicităţii şi al propagandeipoliticeUn vechi banc spunea că dacă cineva l-ar fi întrebat pe câinele lui Pavlovce crede despre stăpânul său, acesta ar fi spus: “Iată ce reflex condiţionati-am creat. Când se aprinde beculeţul îmi aduce de mâncare.” Pavlova demonstrat existenţa unui tip de reflexe condiţionate numite întârziate,prin care putea determina apariţia unui anumit comportament, în absenţastimulului original care crease condiţionarea, dar care fusese asociat cu alţistimuli.Extrapolând la fiinţa umană experimentele făcute de Pavlov pe câini,studiul stărilor nevrotice ne demonstrează faptul că aceste stări negativesunt adesea condiţionate de dezechilibre care se instalează la nivelul sistemuluinervos ca urmare a unei suprasolicitări la care este supus subiectul. Pebaza acestui principiu se bazează ăi psihologia publicităţii.Prin intermediul publicităţii se urmăreşte influenţarea omului obisnuit –numit consumator, prin declanşarea unor reflexe condiţionate în sensul datde cel care face publicitatea prin intermediul sugestiei. Publicitatea încearcăsă creeze celui căruia i se adresează o nevoie prin utilizarea unor scheme dereflexe condiţionate abil ascunse.Sub masca unui caracter informativ, publicitatea urmăreste mai mult să„frapeze” decât să convingă, să sugestioneze mai mult decât să explice. Apoiapare obsesia şi nevoia stringentă de a avea acel lucru căruia i se face publicitate,chiar dacă cel manipulat nu este conştient de aceasta şi, mai ales, nuare nevoie de lucrul respectiv.Publicitatea, ca şi propaganda politică care se adresează maselor, speculeazaintens faptul că nivelul intelectual al maselor de oameni estedestul de scăzut. În consecinţă, utilizează două principii importante: prinrepetiţia nesfârşită a aceloraşi sloganuri, imagini, sonorităţi ritmice obsedante,se creează o stare de oboseală mentală, care este propice supuneriila voinţa celui care a iniţiat acest proiect; al doilea principiu constă în faptulcă majoritatea oamenilor sunt înclinaţi să creada în lucrurile pe care le-ardori realizate, chiar dacă acestea nu au la bază nici o motivaţie reală, ci suntdoar de factură emoţionala. Ne aflăm astfel în faţa unei adevărate imposturipsihice, un adevărat viol psihic exercitat asupra individului şi a maselor deoameni.Atunci când un ziarist scrie un articol politic, când un om de stat semneazăun decret, când un cetăţean depune un buletin de vot în urnă, cândadversarii politici se ceartă şi se atacă reciproc, toate aceste acte, fără excepţie,nu sunt altceva decât reflexe condiţionate de diverse grade. Iată cespune Serghei Ceahotin: „Ceea ce caracterizează cu adevărat epoca în caretrăim este mai degraba o descreştere a influenţei reale a colectivităţii asupravieţii publice; ele devin mai degrabă instrumente docile în mâinile dictatorilorşi chiar ale uzurpatorilor care, folosind pe de o parte o cunoaştere mai multsau mai puţin intuitivă a legilor psihologice şi pe de altă parte dispunând deformidabilele mijloace tehnice pe care le are astăzi statul modern, nelăsându-seîmpiedicaţi de nici un fel de scrupule morale, exercită asupra indivizilorcare compun un popor o acţiune eficace pe care am prezentat-o ca fiind unveritabil viol psihic.Altfel spus, aceştia sunt fără încetare violaţi psihic. E firesc ca, din cândîn când, să fie obligaţi să recurgă la manifestaţii zgomotoase, în care exploateazăşi fac să se dezlăţtuie forţele inerente mulţimilor.” Acest lucru - la carese referă Ceahotin în cartea sa „Violul mulţimilor prin propaganda politică”- se explică prin faptul ăa dacă un reflex condiţionat nu este „reîmprospătat”din când în când, el îsi pierde din eficacitate; atunci e nevoie de evenimenteexterioare (pentru aceasta au fost create „şocurile viitorului”) care să determinereapariţia sentimentului de frică, de exaltare sau chiar de debusolarepentru ca lanţul cu care erau înainte legaţi aceşti „sclavi psihici” să se strângăşi mai tare.O altă premisă pe care se bazează unele tehnici de manipulare estewww.oglindaliterara.roDEZVĂLUIRIaceea că numai o parte dintre oameniau capacitatea de a înţelegeşi de a observa ceea ce se petrece,spre deosebire de majoritatea, careîsi formează doar opinii superficialeşi trecătoare; aşa stau lucrurile înprivinţa tuturor problemelor societăţii.Reiese astfel că iraţionalitateaeste predominantă la nivelul conştiinţeipublice.Manipulatorii au profitat deaceastă constatare pentru a subminaşi distrage atenţia oamenilor dela perceperea stării reale de fapt. Cucât devin mai complexe problemelesocietăţii industriale moderne, cuatât este mai uşor să se introducă diversiunitot mai mari, astfel încât s-aajuns în situaţia absurdă ca opiniileabsolut nefundamentate ale maselor,create de nişte manipulatori abili, sădobâdească aparenţele unor realităţiştiinţifice.Controlul social prin intermediulmass-mediaPavlov atribuia o importanţăextraordinară cuvântului ca stimulîn formarea reflexelor condiţionate.Influenţa propagandistică se realizeazăcu un succes evident folosindmass-media. Prin intermediul “actualităţilor”de la televiziune, al ziarelor,al revistelor pentru femei (foarte eficienteîn a prezenta cât mai dramaticlucrurile), etc sunt aduse în casele şiminţile oamenilor ideile dorite.Iar atunci când trebuie să sepromoveze un lucru pe care publiculn-a fost complet convins să-l accepte,cineva scrie un articol, abordândacel subiect din toate punctele devedere şi dându-i o importanta deosebită.Apoi procesul este repetatpână când rezistenţa publicului esteînvinsă pe toate planurile. Un ziaristtrebuie să fie înainte de toateun “muzician al sufletelor”, el trebuiesă cunoască perfect instrumentul lacare cântă – claviatura pulsiunilor şiinstinctelor umane, străfundurile şisublimările lor.El trebuie să poata provoca deliberatîn mase reflexele condiţionate,să le inhibe pe unele şi să dezinhibealtele, să creeze unele noi, sădeclanşeze noi acţiuni. Pentru a atingeaceste scopuri, el se foloseşte depresă. Printr-o informaţie mai multsau mai puţin tendenţioasă se creazăo stare emoţională, sunt atinseanumite corzi sensibile ce evocă reflexelecondiţionate pe care ziaristulurmăreşte să le direcţioneze pentrua-şi atinge scopul.O altă metodă de manipulareconstă în a organiza talk-show-uride televiziune live, în care un grupde experţi promovează produsul şi/sau ideea, sub pretextul “dezbaterilor”.Se recrutează participanţi pro şicontra, discutând în punct şi contrapunctşi exprimându-şi sprijinul sauopoziţia. Când totul se termină fărăa se ajunge la nicio concluzie pentrucă nici nu se dorea aceasta, subiectulpromovat a fost imprimat în minteatelespectatorilor. Această practică,nouă la începutul anilor şaizeci, a devenitîn prezent o metodă standard.(continuare în nr. viitor)8941

CONFESIUNIOdiseea plăcilormemoriale(urmare din numărul anterior)Ieri după amiază, drumuri la adrese care n-aurăspuns. Întâi la Sorin Titel, unde găsesc poarta deschisăşi observ semne de mari renovări. Intru în prima clădire,la parter, un cabinet medical, deschid uşa, ocupat,două persoane cu spatele şi medicul, un domn bine,prezentabil, abia înspicat, la 40 de ani, îmi face semn săaştept. Pe coridor mai apare un pacient. Merg la clădireadin spate, ascunsă perfect după imobilul de la stradă.Acolo, la parter, doi muncitori care au dat jos tencuialapână la cărămidă şi acum fixează rabiţul; o placă izolantăde 2 cm de ipsos şi încă altceva. Unul dintre ei tocmaivorbea pe mobil cu proprietarul. Mama şi sora Brânzescuau vândut şi s-au mutat în Drumul Taberei, pe momentsunt în Germania, revin în septembrie. Noii proprietarisunt de acord cu fixarea plăcii, dar clădirea fiind ascunsă,ar trebui să apelez la cei de la stradă. Mergem acolo,intră omul, vorbeşte, acelaşi răspuns. Să aştepte! Înfine, iese pacientul cel vârstnic, intru, explic, dar mediculzice de la început Nu şi că îşi asumă riscul. E vorba desprecealaltă clădire, nu? Nu vrea să amestece lucrurile, rectefirma lui cu... Şi că a avut conflicte de familie. Dar, zic,e vorba despre altceva, S.T. este unul dintre marii noştriprozatori, un egal cu Breban, cu Buzura, care nu au decâtnorocul de a-i fi supravieţuit două decenii... or, aceştioameni de vocaţie binemerită de la popor, ei au edificat ocultură, au dat neamului nostru o carte de vizită... Şi ela vrut să facă multe. Această ţară nu i-a dat nicio şansă!Dar nu aţi scris 20 de romane!? Nu, dar pentru pacienţiilui... E altceva, zic, recunoaşterea de către pacienţi, nucultura naţională... Că timp de 45 de ani bunicii şi părinţiilui au fost prin închisori. Deci viaţa nu v-a cruţat, darn-aţi învăţat lucrul cel mai important, esenţial... Care?Să fiţi generos! Şi reiese din ce spune că a primit adresade la Uniune, i-a dat-o fiicei lui S.T., dna Brânzescu –deci e clar că nu-i interesează posteritatea scriitorului.Deci nici pic de solidaritate intelectuală, altă noţiune fărăacoperire... Îi spun medicului făţos nevoie mare: Se vedecă nu-i cunoaşteţi opera... Nu prea, recunoaşte medicul.A citit una sau două dintre cărţi... Iarba verde, verdede acasă... Nu, aia nu e o carte, e un film, zic. Şi a maicitit Uite-o pe mama! Nu, probabil vă referiţi la Femeie,iată fiul tău!, acesta fiind un citat din Noul Testament.Dar pe care ST spune că l-a pescuit de pe prima paginăa unei partituri muzicale celebre... Şi îl las într-ale lui peacest pseudo-intelectual, un ins resentimentar, refulat,nerealizat. Dar din vina cui?! Ce-i lipseşte azi unui medicspecialist, prezentabil, cu cabinet particular, ca să serealizeze? Îi lipseşte clientela, nu? În acest cartier ceaduce a fostă mahala, fără dever... dar de ce nu-şi cautănorocul în Canada, în Australia... Nu, el e ranchiunos căîn urma lui ST a rămas o operă...Îmi amintesc de monumentul lui ST de la Marginea,peste care am dat cu surprindere, pe când lucram înzonă, căci nu ştiusem nimic despre iniţiativa respectivă.În faţa şcolii comunale, pe un soclu destul de înalt, bustulprozatorului ST, zâmbind vag, a resemnare. Se parecă ştia ceva... Îl crezusem necăsătorit, un singuratic,umblând cu câţiva prieteni de condei: N. Ciobanu, MarcelMihalaş, Gh. Suciu, dar văd că a avut familie. Fărăverighetă. Totdeauna singur. Îmi răspundea la telefono voce subţirică, părea de copilă, am crezut a fi vorbadespre sora lui. Pleca tot singur în excursii, în Franţa,în USA. Şi nimic despre familia lui. Cândva a apărut unalbum ST, acolo multe fotografii, printre care şi unelefăcute de mine, fără specificaţia de rigoare. Album giratde tatăl supravieţuitor.Iau un autobuz până la staţia Roma. Ajung la colţulcu str. Washington, la vila Mihai Ralea poarta încuiată,la etajul I storurile trase. Sun. Nu răspunde. Trece odoamnă cu căţelul, crede că dna R. e la altă casă dinapropiere, de-a părinţilor ei. Îi spun de plăcile memorialeşi i se pare că merită efortul. Un astfel de bărbat. Însă unton ambiguu, ai fi putut credecă i-a făcut diverse figurisoţiei, cât au fost împreună;dar mi-e teamă că de faptvorbeşte despre fiinca lui R, deCatinca, şi de soţul ei Petruţ.Oricum, nu pare dispusă săprecizeze despre ce e vorba.Trec pe str. Belgrad, să vădce şi cum; noua construcţiede pe locul casei lui IoanAlexandru e în acelaşi stadiu.Ajung pe Paris 40, la Ahoe,intru în curte cu precauţii, sunla cele două uşi de pe parteadreaptă, apoi mă aventuraz peuşa din spate, urc abrupt pânăIon Lazula mansarda acestui imobil cualură elveţiană-montană, cu acoperişuri în pantă şi cuturnuleţe. O casă boierească, s-ar fi zis, pe vremuri,acum aflată în avansată degradare. Uşi încuiate cu lacăte.Când să cobor, apare un omuleţ fără vârstă, care tocmaiînghiţea ceva, molfăind, fără dinţi. Vreun homless? Paresă locuiască în chichineaţa vecină. Îmi confirmă că aicia locuit Poetul, îmi arată uşa, acum baricadată, spunecă înăuntru avea o chiuvetă şi un WC, altfel o cămăruţămai mică decât orice garsonieră. Stăm pe un palierîngust, de aici scara se face de două ori mai îngustă şi seavântă spre podul vilei, urcând abrupt. Mi-l închipui pePoet investigând cotloanele podului, lucarnele, păsărilezburătăcind, cuibărite la căldura acoperişului...Aflu că proprietăreasa Nina Dimiu stă în stângaintrării principale. Acolo poarta încuiată cu două lacăte,iar în grădiniţă un câine priponit cu sfoară, care mălatră. La poartă, o maşină străineză. În fine, apare omatroană la etajul II, discutăm la nivel de strigăte. Înfinal, aflând de placa memorială pentru Tudor George,spune că noua proprietăreasă este o falsificatoare,aflată în proces pentru această casă. Şi că nu are rostsă punem placa, din moment ce vila este în dărâmare.O percepţie dinăuntru, să zic aşa... Sigur, Ahoe n-aveacum să facă bună impresie colocatarilor, venind acasădoar la ore mici şi pe mai multe cărări.... Cum va fiurcat pe scările abrupte, până la III? Deh!, fost faimosjucător de rugby, în vremurile lui bune, apoi şi antrenor.Armura de sudoare. La înmormântare, s-a prezentat unlot masiv de foşti rugbişti, cu care apoi am fost la nu-ştiuce restaurant ...Prin Aleea Alexandru până la Statuia Aviatorilor şiapoi în Câmpia Turzii, actualmente Emanoil Porumbaru(cum se numise înainte de comunism), intru la nr. 3,uşa de jos fiind deschisă, ca niciodată; deci urc la IIca să chestionez fam. Sădeanu despre o fostă locuiretemporară a lui Noica aici; nu răspund la cele douăsonerii, se adevereşte ce mi se spusese: că lipsesc şaseluni pe an, plecaţi în Italia; sun şi la vecin, cineva poateştie de Noica, urc la II, sun la vecinii lui Neagu, duşmanulmeu de altădată, pe care aş vrea să-l evit. Nu răspunde,cobor la parter, nişte firme (fantomă?), aceeaşi situaţie,urc din nou la II, de data asta sun direct la Neagu, cuîntârziere răspunde o femeie. Ce vreau? Îi spun. Nu alocuit aici niciodată C. Noica. Dar nişte vecini de pestedrum mi-au spus că... De unde să ştie ei? S-au mutat aicide câţiva ani, eu locuiesc aici din copilărie! Dar Sădeanu?Nu sunt acasă vara. Dar despre Mihai Drumeş ? A statalături, la 3A? Nu răspunde. Aştept, degeaba. Cobor. Şimi-e teamă că trebuie să-l tai de pe listă pe Noica. Curiosce-ar fi răspuns dacă întrebam de scriitorul I.L. Când măîndepărtez pe trotuar, simt că inamicii mă pândesc dedupă perdele...Merg pe o stradă apropiată, Gh. Brătianu 14, undemi s-a spus că a locuit Fulga în ultimii ani de viaţă,după spitalizare; ce păcat că nu-mi amintesc denumireaacestei străzi de pe vremea când locuiam la subsolul dinC. Turzii, patru ani într-o boxă... Un nene în curticică; îispun. Să vorbesc cu proprietarul, la telefon. Are numărullui? Nu mi-l poate da. Îl sună el, nu ştiu cu ce rezultat.Am mai fost pe-aici, zic, am vorbit cu cineva, am trimispoştal adresă oficială. Indiferent de decizie, civilizat erasă ni se răspundă.(continuare în nr. viitor)8942 www.oglindaliterara.ro

IoanDobreanuLa Astorca, oraş roman dinapropierea Leonului altarul catedraleiaparţine Şcolii lui Michelangelo iarun portal episcopal este proiectat deGaudi.Părăsind provincia Leon neîndreptăm spre oraşul pelerinilor.Plantaţiile de viţă de vie se terminăiar autostrada începe să urce şerpuindprintr-un ţinut cu vegetaţie aridă. Icicolodin pajişti uscate se ivesc crestede stânci golaşe înconjurate de pinipitici.Străbatem ţinutul muntos alCordilierilor Cantabriei cu piscuri caTerra Corada de 2648 metri.Până la Santiago de Compostelamai avem de străbătut 400 de kilometri.Pinii argintii care-şi întindeau coroanele peste şoseaau rămas în urmă şi, pe măsură ce ne apropiem deSantiago, ţinutul e muntos iar negurile coboară din munţipână la noi. Când acestea se ridică descoperim doararboret montan şi pini pitici. Din când în când CordilieriiCantabriei se dezbracă de ceţuri. Resfirate printre văi sevăd aşezări omeneşti, caseleavând acoperişuri ţuguiatedin tablă cenuşie.ÎnSpaniacontemporană Galicia,Catalonia şi Tara Bascilorsunt considerate ca fiindlocuite de „naţionalităţiistorice” şi se bucură de ungrad de autonomie faţă deguvernul central.Dacă în vremea luiFranco centralizarea eraexcesivă, noul sistem federal include 17 regiuni autonomeavând propriile guverne şi legislaturi. Ţara Bascilor are şipoliţie proprie.Fiind cea mai nordică din regiunile Spaniei şitraversată de lanţuri muntoase, Galicia îşi trage numeledin latinescul „galaci” nume dat de romani triburilorceltice.Înainte de invazia celţilor, poporul indigen trăiaîn case de piatră construite în formă conică „palozas”.Cultura galicenilor e mai apropiată de cea a portughezilordecât a spaniolilor. De fapt separarea definitivă a celordouă ţări se face de abia la 1640.Când ne apropiem de Santiago la insistenţelecâtorva dintre noi şoferul autocarului dovedeşte înţelegereşi mai având ceva timp până se va însera, facem oescapadă până la Coruna, oraşul-port din nord-vestulSpaniei. De aici, în amurg privim întinderile Atlanticuluişi admirăm cea mai importantă piesă a oraşului „Torrede Hercules”, turnul vechiului far ce datează de pevremea căpeteniei celţilor, Breogon, construit în vremeaîmpăratului Traian, născut, după cum se ştie, în Spania.La nord de Coruna se află orăşelul Ferol, locul denaştere al lui Franco. (Mormântul său se află lângă Madrid,într-un mausoleu construit de prizonierii republicani şi estrăjuit de o cruce înaltă de 135 metri care se vede dindepărtare).Tot de aici a plecat spre „pământul făgăduinţei”tatăl lui Fidel Castro împreună cu fostul preşedinte alArgentinei. Ţinutul a dat o recoltă bogată de politicieni.În amurg ne întoarcem în oraşul pelerinilor al treileaca importanţă pentru lumea creştină, după Ierusalim şiRoma, aici ajungând de la Ierusalim într-un mod misteriosrelicvele Sfântului Iacob, unul din cei 12 Apostoli.Santiago de CompostelaDupă opt zile în care am parcurs 2120 kilometri,străbătând pământul Spaniei de la Mediterană la Atlantic,ne aflăm în capitala pelerinajului din Spania.(urmare din numărul anterior)www.oglindaliterara.roSanti Iago e numele Apostolului Iacob martirizat laIerusalim în anul 44.Se spune că rămăşiţele lui pământeşti au fost aduseprin Mediterană trecând Gibraltarul şi acostând în acestloc unde ar fi predicat.Mormântul lui ar fifost descoperit de un ţărancondus pe un câmp în timpulunei ploi de stele. De aicinumele oraşului din latinescul„campus stella”.Catedrala de aici a fostconstruită în secolul al XII-leaşi sfinţită în 1211. construcţiaa început în timpul lui Alfonsoal VII-lea la 1075 pe locul undese afla un templu construitdin ordinul lui Alfonso al IIleaşi distrus în întregimecu excepţia mormântuluiSfântului Iacob de MansurAbu Jafar, comandantul militaral califatului Cordobei, la 997.De atunci Sfântul Iacobdevine patronul spiritual alSpaniei iar locul devine focarulunităţii creştine a ţării pentruînfăptuirea Reconquistei alREPORTAJÎNSEMNĂRI DINTR-O CĂLĂTORIE ÎN SPANIASpitalul ,,San Marc’’cărei scop final era alungarea definitivă a musulmanilordin Peninsula Iberică.Pelerinii care veneau aici in Evul Mediu aveau la eiun document ale cărui date erau trecute într-un răboj iardocumentului i se făcea un fel de compostare.Oricum pelerinii veneau aici din multe ţinuturi aleEuropei străbătând pe jos mii de kilometri. În saculcu merinde aveau o cochilie de scoică cu care luauapă din izvoarele de pe drum astâmpărându-şi setea.În amintirea acestora, acum, la toate magazinele desuveniruri din preajma capitalei unde se vând diferiteobiecte artizanale se găsesc şi astfel de cochilii de scoici.Catedrala, monumentde arhitectură, înconjuratăde cinci pieţe este loculcel mai vizitat din oraş. Înacest spaţiu sacru s-ar aflarelicvele Sfântului Iacob.Pentru a ajunge la eleurci pe o scară în spirală lacapătul căreia, într-o nişăsăpată în zid acoperită cu oplacă de cristal transparentse află o bucată din mantauaSfântului. Ca să poţi urcapentru a atinge cristalultrebuie sa aştepţi la rândcâteva ore. De cum estedeschisă catedrala şi pânăse închide, trec prin faţarelicvelor mii de peleriniîntr-un şuvoi continuu.Muzeul catedraleiCatedrala dinSantiago deCompostelaAnual numărul acestoratrece de trei milioane.În pieţele din jurulcatedralei sunt zeci demagazine cu suveniruri, restaurante, berării şi cafeneleiar în una din clădiri e primăria oraşului, loc în care seoficiază şi căsătorii. În spaţiul pe care se întind pieţeledin jurul catedralei nu mai este nimic sacru.Pelerinii nu mai au nevoie de sacul cu merinde şide scoici pentru apă iar berăriile şi restaurantele suntaglomerate tot timpul zilei până seara târziu.În jurul catedralei se aud cântate din cimpoaie,viori, chitare şi muzicuţe cântece medievale. Sunt artiştiiambulanţi care fac eforturi să ne transporte cu muzicalor într-o altă lume.(continuare în nr. viitor)8943

MOZAICROMÂNI ÎN « LEGIUNEA STRĂINĂ »Eroul caporal aviator IOAN N. ROMANESCU (1895 – 1918)O VIAŢĂ DĂRUITĂ LIBERTĂTII, UNITĂTII ŞI PROSPERITĂTII EUROPEIDr. LuchianDeaconu,Cel ce-si propune să scriedespre “Legiunea străină”, armatadespre care istorici militari spun căeste cea mai profesionistă si maigalonată din lume, stie că abordeazăun subiect care a căpătat o aură delegendă. De-a lungul a peste 175 deani de existentă, începînd din 1831,cînd a fost creată de regele Frantei,Ludovic Filip, « Legiunea străină »a demonstrat în zeci de bătălii :în Algeria, Spania, la Sevastopolsi Alma în Crimeea, la Magenta siSolferino în Italia, la Camerone înMexic, în războiul franco-prusac, înprimul si al doilea război mondial,în confruntările din Indochina,Africa de Sud, Golf, Cambodgia,Somalia, Congo, Ruanda, Sarajevo, Bosnia, Macedonia,Cosovo, calitatile de exceptie ale ostasilor săi, care audoborît toate recordurile de curaj, rezistentă, vitejie,eroism, abnegatie, disciplină, jertfă si sacrificiu. OstasiiLegiunii au devenit simbolul militarului profesionist deelită, al soldatului ideal. Datorită meritelor “Legiunii” sicalitătilor ostasilor săi, zecile de natiuni din rîndul căroras-au înrolat voluntarii care au devenit« fiii Frantei nuprin sîngele primit ci prin sîngele vărsat », consideră untitlu de mîndrie natională faptele de arme ale bravilorlegionari. Elogiind rolul « Legiunii », Lyautay, unul dincomandantii de exceptie, considera că: « Nu vor putea fievidentiate îndeajuns niciodată, nici meritele si calitătileLegiunea străină - (jos, fotografie de epocă ) Sursafoto: http://www.greatwardifferent.com/Great_War/French_Soldier_6/Legion_02.htmacestei trupe admirabile si nici sansa de care s-a bucuratFranta de a o avea în serviciul său ».Iată motivele care ne-au determinat să abordămo temă care n-a fost cercetată îndeajuns: Românii în“Legiunea străină”. Chiar si numai lista conationalilorînrolati în « Legiunea străină » este greu de realizat, înconditiile în care din 1831 pînă în 1961 peste 1.500 deromâni au făcut parte din această armată de elită, iar în2003 România a ocupat locul doi, după Franta, cu 138candidati (Sursă: http://Légion étrangère-wikipedia).Si, cum cea mai sigură cale pentru a descoperi istoriaspecială a « Legiunii străine » rămîne aceea de a-icunoaste pe admirabilii săi ostasi, viata, faptele de vitejiesi jertfa lor, ne propunem să începem cu abordareaunui eveniment istoric major, cu primul război mondial,deoarece din 1914, momentul declansării luptelor,si pînă în 1918, cea mai mare parte a efectivelor ei afost detasată în Franta pentru oprirea invaziei trupelor8944 www.oglindaliterara.rogermane.In repertoriul site-ului “Memoires des homes”, carecuprinde numele a peste 1.300.000 de militari cărorali s-a conferit mentiunea “Mort pour la France”, amdescoperit, numai la specialitatea aviatiei, cinci aviatoriromâni care s-au înrolat în “Legiunea străină”. Cei cincivoluntari sunt : sublocotenentulAugust Vasilescu, născut la Galati în1893, caporalii piloti Pappia Ariste,născut în Mehedinti în 1897, RaduBeller, Alexandru Danielescu siIoan N. Romanescu. Fiecare dintrebravii piloti necesită o abordare sio prezentare detaliată a vietii si afaptelor lor.Asupra vietii unuia dintre eis-au aplecat, încă din zilele careau urmat sfîrsitului său tragic,mai multe personalităti politice siculturale române si franceze : ElenaVăcărescu, Nicolae Iorga, Emil D.Fagure, Albert Thomas. Acesta esteIoan N Romanescu, tînărul căruiadestinul i-a hărăzit numai 23 deani de viată pentru a-si împlini dorintele si idealurile,pentru a-si valorifica inteligentasi talentul.Viata atît de scurtă sidestinul tragic al eroului românunesc peste timp, prin izvoareleunui curcubeu imaginar, patriasa, România, de tara unde s-anăscut si de cea care l-a adoptat,de Belgia si de Franta.Vă invit să-l însotim pe« copilul viteaz » al României,cum l-a numit Nicolae Iorga, pedrumurile vietii, de-a lungul side-a latul Europei.« Scumpul meu Ionel –scrie mama eroului - s-a născutla Liège, în Belgia, la 14 aprilie1895, ora 9,20 dimineata. S-anăscut cu o sensibilitate excesivă.Ochii lui albastrii, cu genele lungi, atentia lui ce se fixacu curiozitate asupra fiecărui obiect ; figura lui delicată,cu ochi adînci si sclipitori, surîsul atît de bun, de discretsi inteligent – statura lui mlădioasă – inima lui bună carese apleca cu blîndete spre omul din popor - cu multiplelelui însusiri părea sortit să fie fericit, viata să-i fie usoară .Avea 5 ani, cînd m-am întors la Craiova. La întrebarea pecare i-am adresat-o : « Unde vrei să trăiesti, la Liège sauaici ? », a răspuns : « Aici, pentru că aici sunt obiecte deportelan frumoase si covoare frumoase ».Universul caseipărintesti îl plaseazăpe filonul de vibratiesufletească al înaintasilor,pandurul Ionită din oastealui Tudor Vladimirescu,răpus la Drăgăsani în1821, bunicul Petrache,deportat după revolutiade la 1848, si generalulStefan Fălcoianu,tatăl mamei sale,seful statului majoral armatei române înrăzboiul din 1877-1878 ;l-a adus în companiaunor mari personalitătiale literaturii, artei, stiintei: Regina Elisabeta, ElenaVăcărescu, George Enescu, Barbu StefănescuDelavrancea, Nicolae Iorga, Nicolae Titulescu, OctavianGoga, Alexandru Macedonski.(continuare în nr. viitor)

În după amiaza zilei de 17 decembrie, în Baia Mare,s-a petrecut un fapt incalificabil.Scriitorul Mihai Ganea, aflat cu automobilul personalîntr-o parcare din centrul oraşului, a fost somat de doipoliţişti care au descins dintr-o dubă, să selegitimeze. Pe bună dreptate Mihai Ganeaa solicitat poliţiştilor să se prezinte şi sămotiveze cererea de legitimare. I s-a spusscurt că i s-a suspendat permisul pentru căar fi trecut pe culoarea roşie la semafor, căa fost sub observaţie şi filmat. Scriitorul aschiţat un gest. S-a aplecat spre torpedou,în maşină, unde avea actele , urmând caapoi să aducă obiecţiile pe care le credeade cuviinţă. Dintr-odată a simţit că estetras fulgerător din maşină şi izbit violentde muchea portierei deschise. A simţit odurere atroce. Din acel moment a refuzatsă se legitimeze în faţa celor doi poliţiştiagresori, a acuzat dureri de piept şi înpartea de sus a braţului. A întrebat de cea fost lovit. Între timp la locul incidentului,ca prin farmec a apărut şi alt echipaj de ordine, şioperatori de televiziune. Faptul principal, lovirea, fuseseconsumat. Apoi se consumă următorul episod. MihaiGanea refuză să coopereze cu cei doi agresori şi solicităun dialog cu alţi reprezentanţi ai poliţiei. Omul consimtesă urce în dubă, în speranţa că la sediu va găsi înţelegerewww.oglindaliterara.roEVENIMENTUn scriitor român bătut în plină stradă de poliţiştiDe la o româncă laşăşi trădătoare cătreun deputat ţigan dinParlamentul RomânieiDacă eu spun că neamul țigănesc e hoț, puturos,cerșetor, bun de nimic, se cheamă că sunt xenofobă,rasistă, intolerantă și înapoiată.Dacă domnul Mădălin Voicu spune că româniisunt lași și trădători, nu mai e nici rasism, nicidiscriminare, trebuie musai să fie adevăr.Românul laș și trădător trebuie să-și ia notițe, să bagela cap, să-și revizuiască atitudinea, să lucreze la îndreptareaacestor defecte majore, ca să fie pe placul unuia care nu errom, ci țigan. El are voie să-și spună țigan, românii n-auvoie. Românii trebuie să fie politically correct, ca să urmezeși ei trendul altora mai civilizați, cu consum anual de săpun șipastă de dinți mai mare.Românul are voie în schimb să dea.Bani să dea.La stat, să dea.Care stat, dă și el: ajutoare sociale, alocații la puradei,bani de lemne iarna, mâncare și căldură-n pușcării, să nunghețeneamul viteaz și loial al lui Mădălin Voicu.Dar, stai! Nici așa nu e bine! Românul tot laș și trădătore…E laș în primul rând că spre deosebire de țiganul cu 3Mercedesuri în curte, nu fură curent și apă.E laș pentru că nu călătorește cu tramvaiul, trenul și mainou cu avionul pe gratis, decât în rare ocazii și cu fundul strânsde teama controlorului, care controlor îl arde pe român dacă-lprinde, da-l iartă creștinește pe țigan că cică, ce dracu să-iia… Românul spre deosebire de țigan e laș și pentru că trebuiesă fie asigurat ca să bolească în spital, să fie operat sau săvină elicopterul după nevasta lăuză când e țara înzăpezită, elaș că atunci când îi e foame nu se duce în grădina vecinuluisă-i fure găinile și zarzavatul.E laș și că nu-și schilodește copiii ca să-i pună la cerșitși că nu-i trimite cu mucii-n gură pe orice vreme în intersecțiesă-i adune bani de băutură.Laș mai e românul că nu integrează cum se cuvine etniade super-oameni, că n-o educă, nu-i dă casă, masă și bani deşi îndeosebi aprobarea asistenţei medicale de urgenţă.În biroul unde ajunge escortat ca un infractor demaximă periculozitate, i se aplică procedura percheziţieicorporale, legală şi necesară?! Pentru identificareamotivelor ascunse pentru care cetăţeanulMihai Ganea refuză s ă prezinte acteledoveditoare ale identităţii ?! arme, obiectecontondente care să pună în pericol viaţacelor şase poliţişti din incinta biroului. Estede menţionat faptul că Mihai Ganea fusesedeja identificat prin mijloacele electronice.În cele din urmă la insistenţele familiei esteeliberat şi dus la Spitalul de Urgenţă, undei sefac investigaţiile clinice de rigoare. Adoua zi dimineaţa, se prezintă la cabinetulde medicină legală, unde i se elibereazădupă consult, un certificat medico-legal.Scriitorul Mihai Ganea a fost gratulatla 73 de ani cu brutalitatea şi cruzimea deprocedură poliţieneascăFaptul că ziua în amiaza mare, încentrul unui oraş din România,din Maramureş, BaiaMare, doi poliţişti aplică violenţa împotriva unui cetăţean,este revoltător. Iar mâna ruptă este o mână deosebită,este mâna unui CHIRURG.Virginia ParaschivBaia Marecheltuială, bașca nevastă.Pentru că etniațăgănească merită: are tradițiimultiseculare și un impactmajor în civilizația europeană,în dezvoltarea culturală,economică și spirituală lacare lașul de român, a fostîntotdeauna simplu spectatorși n-a contribuit cu nimic.Românii sunt lași pentrucă în loc să fraternizeze cuderbedeii care i-au călcat de-alungul istoriei, au stat în calealor ca să-i primească mai târziupe țigani să le lumineze viața,să le-o îmbogățească, darsunt trădători pentru că nurecunosc asta. Nu recunosccă fără țigani n-ar exista caneam și n-ar avea azi ocaziasă fie insultați de un Confuciusde cort al cărui singur merit ecă se trage dintr-un celebru …muzicant.Nu medic, nu profesor, nu academician.Muzicant.Urmașul muzicantului ne scuipă între ochi pentru că-iținem neamul în spinare, în timp ce-și frige porcii, găinile șioile între mașini de lux, împodobit cu kile de aur, după carese retrage să-și facă siesta în palate din marmură și granit.Domnule Voicu, greșiți…Românul nu e laș, e prost de bun.Românul nu discriminează negri, asiatici și nici măcar peneamurile voastre din Pakistan.Românul se ferește de hoți și de tâlhari cum știe el.Pune șapte lacăte la ușă, câine-n curte, dar nu v-au alungatniciodată așa cum au făcut alții. În momentele lui de vitejieși-a permis cel mult să vă numească țigani. C-așa e învățat elde când e lumea că vă cheamă, până când un domn din etniavoastră a ajuns președintele țării și-a zis că vă cheamă rromi,ca să vă creadă proștii de la care cerșiți și furați acuma prinstrăinătăți, români.Nici măcar scuze nu așteptăm, domnule deputat MădălinVoicu și știți de ce?Pentru că suntem lași și trădători, dar mai presus deasta, suntem proști,Proștii voștri.De Angela Tocilă – Politic Stand8945

ARTEActorii şi muzicaVasile Menzel(urmare din numărul anterior)14) Tudor GheorgheA terminat teatru, promoţia1966 şi a fost repartizat laTeatrul Naţional din Craiova,căruia i-a rămas fidel până înprezent. Joacă în piese cum arfi : „D’ale carnavalului” de I. L.Caragiale, „Visul unei nopţi deiarnă” de Tudor Muşatescu, „Unom egal un om” de B. Brecht,„Azilul de noapte” de Gorki, darşi în opereta „Voievodul ţiganilor”de J. Strauss. Atracţia lui cătremuzică este evidentă aşa că, i se dedică ei, în cea mai mareparte. Având un glas deosebit, cu înclinaţie pentru folclor,dar nu numai, el realizează spectacole poetice-muzicale deanvergură acompaniindu-se la chitară şi cobză, iar în ultimultimp având o orchestră în spate. Citez câteva din spectacole:„Menestrel la cuţitul dorului”, „Şapte balade”, „Acolo unde senalţăstejarii”, „Carul cu flori” şi mai nou „Nu se poate cu detoate” la Sala Palatului din capitală. Închei cu titlul unui altspectacol „Un trubadur pentru toate anotimpurile” – titlu care îlcaracterizează pe mult îndrăgitul Tudor Gheorghe.15) Mara GrigoreAbsolventă a UNATC secţiaactorie, la clasa prof. Gelu Colceag,cu un aspect deosebit de agreabil,Mara Grigore este solicitată chiar dela început la televiziune, teatru şifilm. Datorită unei voci plăcute estedistribuită şi în musicaluri. Joacă lateatrele: „Ion Creangă”, „Excelsior”,dar şi la „Teatrul Naţional „I.L Caragiale”din Bucureşti unde este distribuită deregizorul Horia Popescu în rolul Berthadin piesa „Ondine”de J. Giraudoux. LaTeatrul „I. Creangă” este distribuită în muzicalul „De la Stan şiBran la... Muppets” de Vasile Menzel şi P. Idriceanu în regia luiNae Cosmescu. Se angajează la Teatrul „Excelsior” unde estesolicitată, din nou, în două musicaluri. „Maidanul de la capătullumii” de Brigite Sarthou pe muzică de Vasile Menzel şi „Urmaşullui Don Quijote” de Vasile Menzel cu muzica de acelaşi autor înregia lui Alex. Marian. Joacă în filmele: „Weekend cu mama”,„Crucea de piatră” de Andrei Blaer, „ Starea de fapt” şi „Vulpevânător” în regia lui Stere Gulea.16) Tudor HeicaDupă ce a terminat Institutul deTeatru. S-a angajat laAnsamblul „Ciocârlia”devenindcântăreţ de muzică populară, avândmare talent în acest domeniu. Dealtfel alături de Gică Petrescu şiFraţii Mentzel (Menzel) a deschisTeleviziunea Română. Ulterior seangajează la teatrul „Ion Creangă”unde joacă în spectacolele „Uite-l,nu e” în regia Sandei Manu, „Toatepânzele sus” după Radu Tudoran înregia lui Valeriu Paraschiv, „Albă ca Zăpada şi cei şapte pitici”după fraţii Grimm, muzical de Vasile Menzel, regia IleanaCârstea şi într-un alt muzical „De la Stan şi Bran la... Muppets”tot de Vasile Menzel în regia lui Nae Cosmescu, care s-a jucatşi la şi la Teatrul Bulandra, sala Izvor. A făcut şi filme cum arfi „Angela merge mai departe” sau „Aştept provincia” în regiaDomniţei Munteanu. A cântat mult şi populară şi uşoară înteatre, la televiziune şi chiar în restaurante.17) Ştefan IordacheActor de anvergură de teatru şi film, cu o plasticădemnă de invidiat, el s-a impus şi în muzica uşoară şide petrecere. A scris şi texte la cântece. Joacă mult în piese,filme şi în musicaluri. În teatru l-am putut vedea în: „Hamlet”,„Titus Andronicus”, „Richard al III-lea” de W. Shakespeare,8946 www.oglindaliterara.ro„Barrymore” dar şi în muzicalul„Bună seara domnule Wilde” etc. Înfilme a fost la fel de solicitat. A jucatîn „Ticăloşii”, „Eu sunt Adam” regiaDan Piţa, „Hotel de lux”, „Cel maiiubit dintre pământeni” ş.a.m.d. Laacelaşi nivel artistic s-a prezentat şiîn domeniul interpretativ al muzicii.A cântat : „Magazinul meu de vise”,şlagărul „Eu vreau să-ţi spun că teador” cu cântăreaţa Sanda Ladoşi,„Trecătorul”, „Ah femeia”, precumşi romanţe („Să-mi cânţi cobzarbătrân”), cântece de petrecere ca: „Cine a pus cârciuma-ndrum” sau „Lume, lume”. A scos şi CD-uri. Cu glasul lui profund,mângâietor, cu un suflet bun, Iordache îmi părea un introvertitdesprins din personajele lui Mircea Eliade.18) Ion LucianA debutat în 1940 la Teatrul Naţional din Bucureşti. Şi-adesfăşurat activitatea în continuare la Teatrul deOperetă, la Teatrul Municipal, la „C. I. Nottara”, la TeatrulOdeon, la Teatrul „Ion Creangă” şi Teatrul „Excelsior”.Artist emerit, actor de teatru, film şi televiziune, scriitor şiregizor, Ion Lucian a jucat în „Comedie roşie” şi „O scrisoarepierdută” la Naţional în regia lui Alex.Tocilescu, „Ultimul împărat” reg. AliceBarb la Teatrul Metropolis, „Supeul” laTeatrul Odeon, „Rinocerii” de EugenIonescu, „Volpone” la Teatrul deComedie şi altele. Dintre filmeamintesc: „D’ale carnavalului” de I.L. Caragiale, „Titanic vals”, „Alarmăîn munţi”, „Medalia de onoare”regia Cătălin Nezer. Referindu-ne lapartea muzicală, a jucat la Operetăîn „Prinţesa circului” şi în „Ţarasurâsului” de Franz Lehar, la Teatrul„Excelsior” în muzicalul „Cocoşelulneascultător”şi „Maidanul de la capătul lumii” ambele pemuzică de Vasile Menzel, precum şi în multe alte musicaluripe care le-a şi regizat. Aş dori să mai menţionez faptul că acântat în spectacole şi la Teatrul de revistă „C. Tănase”.19) Constantin LungeanuL-am cunoscut personal cu ocazia înfiinţării unei secţiiîn limba română la teatrul maghiar, „Teatrul de Nord” dinSatu-Mare.Regizorul Mihai Raicu, devenit directorul secţiei, astrâns o trupă de celebrităţi în jurul lui pentru spectacolul dedeschidere (artişti emeriţi, laureaţi ai premiului de stat, numecunoscute) şi stagiunea a început cu spectacolul „Haiducii”de Victor Eftimiu, la care am avut bucuria să scriu şi muzica.După un an de zile de scurte navete ne-am întors la teatrelenoastre, formându-se acolo o trupă proprie. La acea vreme,C. Lungeanu era actor la Teatrul Giuleşti din Capitală. Cu ocarieră frumoasă în teatru şi film, domnia sa a fost solicitatla Alhambra, (teatru de revistă)unde a jucat în „Parada victoriei”pe muzică de Gherase Dendrino, înregia lui I.A. Maican, la Teatrul Vesel(Grădina Marconi) în spectacolul derevistă „Fetele în uniformă” în regiaaceluiaşi Maican. La Teatrul Giuleştis-a produs în „Coana Chiriţa” deVasile Alecsandri, „Mizerabilii”de Victor Hugo, sau „Noaptealampioanelor”. Având un fizicimpozant cu aer de gentleman, a fostinvitat şi în filme precum: „Dacii”,„Tatăl risipitor”, „Cu mâinile curate”şi„Neamul Şoimăreştilor” după MihailSadoveanu în regia lui Mircea Drăgan.Având educaţie muzicală şi un glas frumos, cântă şi seacompaniază la chitară.Melodiile interpretate de el au fost: „Vrei să ne-ntâlnimsâmbătă seara”sau „Hai să-ţi arăt Bucureştiul noaptea”împreună cu Sili Vasiliu. Are un fiu, regizor foarte apreciat,care în prezent lucrează la Radio, pe nume Mihai Lungeanu.Seamănă la figură dar şi la comportament cu tatăl său, avândo educaţie aleasă.(continuare în nr. viitor)

De ce in nici un ziar romanesc nu s-au descriszecile de zile de demostratii din Islanda???Ti se baga lanesfarsit stiri despre capuse, virusi, cutremure, morti,…]Bravo lor !!!…ce ne impiedica sa facem si noi la fel ?Islanda aruncă la gunoi guvernul corupt, şi apoiarestează toţi bancherii supuşi familiei RothschildÎncă din secolul trecut marea majoritate aamericanilor a visat să spună NU criminalilor banchericorupţi conduşi de familiile Rothschild şi Rockefeller, darnimeni nu a îndrăznit să o facă.De ce? Dacă numai jumătate dinnaţiunea americană şi 1% din ceicare plătesc taxe şi impozite ar fispus “AJUNGE!”, atunci guvernuls-ar fi schimbat. De ce este oareatât de greu pentru unii oamenisă înţeleagă că printr-un simpluREFUZ de a plăti taxele către unsistem corupt se poate obţinemult mai mult decât prin violenţă?Cu alte cuvinte, URMĂREŞTESĂ DESCOPERI UNDE AJUNGBANII TăI! E chiar atât de greu?Adevărul în această privinţăeste că doar islandezii au fost înstare să o facă… deocamdată. Nunumai că au reuşit să răstoarne un guvern corupt până înmăduva oaselor, dar au pus bazele unei Constituţii corectecare va asigura că toate aceste dezastre naţionale nu vormai putea să se repete niciodată.Dar asta nu e totul… Cea mai bună veste abia acumurmează!Ei bine, islandezii AU ARESTAT DEJA pe toţi bancheriisupuşi lui Rothschild şi Rockefeller, care s-a dovedit căsunt răspunzători de haosul şi prăbuşirea economică aIslandei.Săptămâna trecută, 9 persoane au fost arestateîn Reykjavik şi Londra pentru fapte de criminalitatefinanciară care au determinat prăbuşirea economicăa Islandei în anul 2008, criza profundă care a făcutsă apară o REACŢIE PUBLICĂ FĂRĂ PRECEDENT careschimbă destinul ţării.În Islanda se desfăşoară o REVOLUŢIE FĂRĂ ARME,ţara cu cea mai veche democraţie (anul 930), şi ai căreicetăţeni au reuşit să impună schimbări fundamentale (nudoar de faţadă) prin demonstraţii ferme.Dar de ce oare restul ţărilor occidentale nu au auzitnimic despre asta? Mass-media oficială occidentală estesub controlul Cabalei criminale, aşa că nu e de mirare căexistă această cenzură strictă.La presiunea cetăţenilor islandezi, nu numai căguvernul a demisionat, dar s-a demarat elaborarea unuiproiect pentru noua Constituţie, iar acum se începeprocesul penal prin care bancherii vinovaţi de declinuleconomic al ţării vor fi puşi sub acuzare.Acest proces revoluţionar liniştit, fără violenţă,îşi are originile în anul 2008 când guvernul islandez adecis să NAŢIONALIZEZE cele mai mari 3 bănci din ţară(Landsbanki, Kaupthing şi Glitnir) ai căror clienţi erau înprincipal englezi şi americani.După această măsură, moneda locală (krona) s-adevalorizat puternic, iar bursa financiară islandeză a fostînchisă temporar atunci când scăderea ajunsese la 76 %.Islanda devenise falimentară, şi pentru a salvasituaţia FMI a oferit 2,1 miliarde USD, iar ţările nordiceau oferit în plus 2,5 miliarde USD.În timp ce băncile şi autorităţile căutau soluţii lasituaţia economică dezastruoasă a Islandei, cetăţeniiislandezi au ieşit în stradă şi au manifestat paşnic zeci dezile în şir în faţa Parlamentului Islandei, astfel că primulministru Geir Haarde a demisionat.Cetăţenii au cerut în plus alegeri anticipate, şi aureuşit! În luna aprilie 2012 a fost aleasă o coaliţie dewww.oglindaliterara.roSEMNALAREDe ce în nici un ziar românesc nu s-au descriszecile de zile de demostraţii din Islanda???guvernământ, formată din Alianţa Social Democrată şiMişcarea Verde de stânga, iar prim ministru a fost numitJohanna Siguroardottir.Pe parcursul anului 2009, economia Islandei acontinuat să fie întro stare precară, dar Parlamentul apropus ca ţara să plătească Angliei şi Olandei suma de3,5 miliarde de EURO, eşalonata pe 15 ani, la o dobândăde 5,5 % !!!Această propunere a aprins din nou scânteiapopulară în Islanda, oamenii s-au întors pe străzi cerândca această decizie să fie supusă unui referendum. Înmartie 2010, acest referenduma avut loc şi 93 % din populaţiaIslandei a REFUZAT să plăteascădatoria în condiţiile propuse.Asta a determinat creditoriisă îşi re-gândească strategia şi săo îmbunătăţească, oferind o ratăde numai 3 % şi eşalonarea pe operioadă de 37 de ani.Ei bine, nici asta nu a mers.Actualul Preşedinte al Islandei,văzând că Parlamentul aprobasepropunerea cu o marjă foarte micăde voturi, a decis luna trecută sănu o ratifice, şi a chemat poporulislandez din nou la referendumpentru ca oamenii să aibă ultimulcuvânt.Bancherii tremură de fricăRevenind la situaţia tensionată din anul 2010,în timp ce islandezii refuzau să-şi plătească datoriilecătre rechinii financiari fără să fie consultaţi, coaliţiade guvernare a lansat o investigare financiară caresă determine responsabilităţile legale pentru crizaeconomică brutală ce a afectat ţara, astfel că a arestatdeja câţiva bancheri şi directori executivi care erauimplicaţi în operaţiuni financiare de mare risc.Între timp, Interpolul a emis un mandat de arestareinternaţional pe numele lui Sigurdur Einarsson, fostulpreşedinte al uneia dintre bănci. Această situaţie a făcutca bancherii şi directorii speriaţi să părăsească ţara înmasă, ca şobolanii.În acest context de criză, a fost aleasă o adunarecare să pună bazele unei noi Constituţii care să reflectelecţiile învăţate şi să o înlocuiască pe cea în funcţiune,fiind inspirată de Constituţia Daneză.Pentru asta, în loc să apeleze la experţi şi politicieni,Islanda a decis să apeleze direct la popor, din moment cepoporul are putere asupra legii, şi nu invers.Mai mult de 500 de islandezi s-au prezentat caşi candidaţi pentru a participa în acest exerciţiu deDEMOCRAŢIE DIRECTĂ şi a scrie o nouă Constituţie. Aufost aleşi 25 dintre ei, fără niciun fel de afiliere politică,printre aceştia fiind studenţi, avocaţi, jurnalişti, fermierişi sindicalişti.Una dintre prevederile importante ale acestei noiConstituţii va fi protejarea expresă a libertăţii de informareşi de expresie, având numele de Iniţiativa MedieiModerne Islandeze (IMMI), o lege care are scopul să facădin Islanda un paradis pentru jurnalismul de investigaţie,pentru libertatea de informare, în care sursele, jurnaliştiişi furnizorii de internet care găzduiesc site-uri de ştiri,sunt protejaţi prin aceastălege.Oamenii, din nou, vordecide viitorul Islandei,în timp ce politicienii şibancherii vor privi de pemargine transformareaacestei naţiuni.Islanda este unexemplu curajos pentrutoate naţiunile lumii8947