Raport de activitate - 2007/2008 - Gr.T. Popa

Universitatea de Medicină şi Farmacie “Gr. T. Popa” Iaşi
RAPORT
Privind ciclul de studii universitare de
DOCTORAT
Anul universitar 2007 – 2008
1

CUPRINS
1. Prezentare generală a activităţii Şcolii Doctorale pentru anul universitar 2007-
2008 3
2. Regulament Studii Doctorale (Anexa 1)…………………………………………... 7
3. Metodologie Admitere Doctorat (Anexa 2)……………………………………….. 21
4. Plan invăţământ Scoala Doctorală 2007-2008 (Anexa 3.1.)……………………..... 23
5. Repartiţia cadrelor didactice/module (Anexa 3.2.)................................................... 24
6. Programa analitică Şcoala Doctorală 2007 – 2008 (Anexa 4)................................. 26
7. Tematica admitere doctorat - Facultatea de Medicină (Anexa 5.1.)........................
8. Lista candidaţilor admişi la doctorat în octombrie 2007 – Facultatea de Medicină
42
(Anexa 5.2.)............................................................................................................... 44
9. Contractul de Studii Doctorale (Anexa 6)................................................................. 48
10. Note examene Şcoala Doctorală -Facultatea de Medicină (Anex 5.3.)..................... 51
11. Calificative proiecte - Facultatea de Medicină (Anexa 5.4.)........ 55
12. Tematica admitere doctorat - Facultatea de Medicină Dentară (Anexa 7.1.)........... 62
13. Lista candidaţilor admişi la doctorat in octombrie 2007 - Facultatea de Medicină
Dentară (Anexa 7.2.).................................................................................................
64
14. Note examene Şcoala Doctorală - Facultatea de Medicină Dentară (Anexa 7.3.) ...
15. Calificative proiecte - Facultatea de Medicină Dentară (Anexa 7.4.).....................
66
68
16. Tematica admitere doctorat - Facultatea de Farmacie (Anexa 8.1.).........................
17. Lista candidaţilor admişi la doctorat în octombrie 2007 - Facultatea de Farmacie
71
(Anexa 8.2.)…........................................................................................................... 72
18. Note examene Şcoala Doctorală - Facultatea de Farmacie (Anexa8.3.)................. 74
19. Calificative proiecte - Facultatea de Farmacie (Anexa 8.4.)…… 76
20. Teze doctorat sustinute 2007 – 2008 - Facultatea de Medicinã (Anexa 9)............... 78
21. Sinteze teze doctorat susţinute 2007 – 2008 - Facultatea de Medicinã (Anexa 10).. 83
22. Teze doctorat susţinute 2007 – 2008 - Facultatea de Medicinã Dentarã (Anexa
11).............................................................................................................................
245
23. Sinteze teze doctorat sustinute 2007 – 2008 - Facultatea de Medicinã Dentarã
(Anexa 12).................................................................................................................
247
24. Teze doctorat sustinute 2007 – 2008 - Facultatea de Farmacie (Anexa 13)............. 327
25. Sinteze teze doctorat sustinute 2007 – 2008 - Facultatea de Farmacie (Anexa 14) 328
26. Lista conducătorilor de doctorat din U.M.F. „Gr. T. Popa” Iasi (Anexa 15)............ 337
2

În anul universitar 2007-2008, la Universitatea de Medicină şi Farmacie “Grigore
T. Popa” din Iaşi, studiile universitare de doctorat s-au desfăşurat în conformitate cu
“Regulamentul cu privire la organizarea si desfasurarea studiilor universitare de
doctorat” adoptat de Senat în aprilie 2006 (Anexa 1) şi care este în concordanţă cu:
• Carta universităţii
• Legea invatamantului 84/1995;
• Legea Statutului cadrelor didactice (Legea 128/1997, actualizata);
• Codul muncii;
• Hotararea Guvernului Romaniei (H.G) nr. 567 din 15 iunie 2005, publicata in
Monitorul Oficial Nr.540, Partea I, din 24 iunie 2005;
• Ordinul Ministrului Educatiei si Cercetarii (OMEdC) 4491/6 iulie 2005, publicat in
Monitorul oficial Nr. 589 din 7 iulie 2005;
• Hotararea Guvernului Romaniei nr.1169 din 29 septembrie 2005 publicata in
Monitorul Oficial, Partea I nr. 902 din 10 octombrie 2005.
În octombrie 2007 au fost admişi la studii doctorale un număr de 171 doctoranzi,
dintre care 39 la studii cu frecvenţă, cu bursă şi fără bursă, 2 la studii cu frecvenţă cu taxă,
restul urmând doctoratul în regim fără frecvenţă, cu taxă (130).
În conformitate cu metodologia de admitere la doctorat (Anexa 2) elaborată şi
aprobată în iunie 2007, pentru locurile la doctorat cu frecvenţă (cu bursă şi fără bursă) s-a
organizat concurs de admitere la 3 facultăţi: Medicină, Medicină Dentară şi Farmacie.
Cele 40 de locuri repartizate Universităţii de către Ministerul Educaţiei, Cercetării
şi Tineretului pentru doctorat cu frecvenţă au fost distribuite facultăţilor în funcţie de
numărul conducătorilor de doctorat; Biroul Consiliu al fiecărei facultăţi a stabilit tematica
de concurs pentru locurile bugetate alocate (Anexa 5.1, Anexa 7.1, Anexa 8.1).
Concursul de admitere la doctorat s-a desfăşurat pe data de 05.10.2007. După
corectarea tezelor, concurenţii care au fost declaraţi admişi şi-au ales, din lista
conducătorilor de doctorat, îndrumătorul şi specialitatea în care fiecare doreşte să-şi
efectueze cercetarea.
În ceea ce priveşte doctoratul cu taxă, cu/fără frecvenţă, concursul de admintere s-a
desfăşurat la sediull disciplinei profesorului conducător de doctorat, ales de candidat;
tematica a fost afişată cu cel puţin 30 de zile înainte de concurs.
Contractul de Studii Doctorale (Anexa 6) a fost semnat de către doctoranzii
admişi în urma concursului, de către conducătorii de doctorat şi de către reprezentantul
legal U.M.F. “Gr. T. Popa” Iaşi.
In conformitate cu “Regulamentul cu privire la organizarea si desfasurarea studiilor
universitare de doctorat în U.M.F. “Gr. T. Popa” Iaşi” activităţile din cadrul Şcolii
Doctorale s-au organizat şi desfăşurat sub îndrumarea Consiliului pentru Studii
Doctorale format din 10 membri ai corpului profesoral, toţi având calitatea de conducator
de doctorat.
Membrii Consiliului pentru Studii Doctorale (CSD) au un mandat de 4 ani şi au fost
numiţi de conducerea U.M.F. Iasi prin aprobarea Biroului Senat din 21 martie 2006.
La U.M.F. Iasi conducerea CSD a fost asigurată de un director numit de către
Senatul Universitatii şi din 9 membri, dupa cum urmează:
Director
1. Prof. Univ. dr. Valeriu Rusu
Membri
2. Prof.Univ. dr. Eugen Carasevici – Facultatea de Medicinã
3. Prof. Univ. dr. Eugen Tarcoveanu – Facultatea de Medicinã
4. Prof. Univ. dr. Georgeta Datcu – Facultatea de Medicinã
3

5. Prof. Univ. dr. Maria Covic – Facultatea de Medicinã
6. Prof. Univ. dr. Evelina Moraru – Facultatea de Medicinã
7. Prof. Univ. dr. Doina Azoicai – Facultatea de Medicinã
8. Prof. Univ. dr. Mihai Radu Diaconescu – Facultatea de Medicinã Dentarã
9. Prof. Univ. dr. Maria Voroneanu – Facultatea de Medicinã Dentarã
10. Prof. Univ. dr. Vasile Dorneanu – Facultatea de Farmacie
După consultările care au avut loc între conducerea Şcolii noastre doctorale cu alte
Universităţi de Medicină şi Farmacie din România, CSD a reorganizat curricula de
pregătire în cadrul programului de studii universitare avansate, faţă de cea elaborată în anul
2006 – 2007, astfel încât aceasta să fie mai eficientă şi mai atractivă pentru tânărul
cercetător.
S-a modificat curricula, pentru a putea fi organizată sub forma unui trunchi comun
pentru toţi doctoranzii, şi totodată pentru pregătirea acestora cu predilecţie pe direcţia de
cercetare ştiinţifică.
Pentru anul universitar 2007 – 2008 s-au unificat atât planurile de învăţământ, cât şi
programele analitice, axându-se pe urmãtoarele module:
• Metodologia cercetării ştiinţifice medicale;
• Biostatistică în cercetarea medicală;
• Etica cercetării;
• Metodologia documentării şi redactării articolelor şi proiectelor de cercetare.
Planul de învăţământ (Anexa 3.1.) şi repartiţia cadrelor didactice de predare
pe module (Anexa 3.2.) pentru studiile doctorale au fost elaborate de Facultatea de
Medicină (această facúltate având cele mai multe cadre didactice implícate în procesul de
predare) şi aprobate de către Consiliile Facultăţilor şi Senatul Universităţii.
Planul de învăţământ a cuprins două semestre a câte 14 săptămâni, cu câte 8 ore /
săptămână (cursuri, seminarii şi lucrări practice).
Planul de învăţământ cuprinde discipline de cunoaştere avansată în cadrul
domeniului de studii de doctorat. În conceperea planului de studii universitare de doctorat a
fost promovată pregătirea interdisciplinară, ca modalitate de stimulare a cercetării
ştiinţifice. Programa analitică elaborată este redată în Anexa 4.
Toti doctoranzii au urmat module comune.
Fiecare modul a fost coordonat de un responsabil desemnat de CSD care a
organizat activitatea cadrelor didactice de predare implicate (modul I: Prof. Univ. Dr. D.
Azoicăi, modul II: Prof. Univ. Dr. Valeriu Rusu, modul III: Conf. Univ. Dr. Georgeta
Zanoschi, modul IV: Prof. Univ. Dr. Eugen Carasevici, modul V: Prof. Univ. Dr. Vasile
Astărăstoae).
În anul 2007 – 2008, în cadrul Şcolii Doctorale au predat 25 cadre didactice dintre
care: 9 profesori, 7 conferenţiari şi 9 şefi de lucrări, cu doctorat.
În urma organizarii de către Universitatea de Medicină si Farmacie “Gr. T. Popa”
Iasi a concursului de admitere la doctorat, la formele de învăţământ cu frecvenţã şi fãrã
frecvenţã, în anul universitar 2007-2008, Facultatea de Medicinã a avut un numar de 108
admişi. Dintre aceştia, 101 doctoranzi au fost înmatriculaţi, 2 doctoranzi s-au transferat la
U.M.F. Bucureşti, o doctorandă a avut aprobare pentru echivalarea anului I şi a trecut în
anul II, iar 4 doctoranzi nu au fost înmatriculaţi deoarece nu au semnat Contractul de studii
doctorale conform Regulamentului.
4

Dintre cei 101 doctoranzi înmatriculaţi, 94 au urmat şi finalizat programul de
pregătire universitară avansată, prin promovarea examenelor desfasurate la încheierea celor
doua semestre.
Pentru a evidenţia rezultatele formării, concomitent cu nota obtinuţa în urma
evaluãrii prin test grilã, cei promovaţi au primit un numãr de credite, conform sistemului
de credite transferabile (ECTS). Notele obtinute au demosntrat implicarea doctoranzilor şi
seriozitatea cu care au parcurs modulele anului de studii aprofundate. Notele de 9 şi 10 au
reprezentat majoritatea, respectiv 76,8%, restul doctoranzilor fiind notati cu 7 sau 8).
(Anexa 5.3).
Pentru promovarea doctorandului în programul de cercetare ştiinţificã, acesta a
susţinut public un proiect de cercetare ştiinţificã. Rezultatele evaluãrii exprimate prin
calificativele foarte bine şi bine au permis promovarea a 94 doctoranzi în programul de
cercetare. Dintre aceştia, 91 au obţinut calificativul foarte bine. (Anexa 5.4).
În pregătirea teoretică şi practică a doctoranzilor, în anul 2007-2008, au fost
implicate un numãr de 17 cadre didactice: profesori - 5, conferenţiari - 5, şefi de lucrări, cu
doctorat - 7
În urma organizării de către Universitatea de Medicină şi Farmacie ,,Gr. T. Popa"
Iaşi a concursului de admitere la doctorat la formele de invatamant cu frecvenţã şi fãrã
frecvenţã, la Facultatea de Medicină Dentară au fost admişi 35 de doctoranzi. Dintre
aceştia, au fost înmatriculaţi 33 doctoranzi (doi doctoranzi nu au semnat Contractul de
studii doctorale).
Din cei 33 doctoranzi înmatriculaţi, 25 au finalizat programul de pregatire
universitarã avansatã, prin promovarea examenelor desfasurate în cele douã semestre.
După susţinerea examenelor, 60,8 % dintre doctoranzi au obţinut note de 9 şi 10,
iar 39,2% , au obţinut note de 7 şi 8 (Anexa 7.3).
În ceea ce priveste rezultatele evaluarii proiectului de cercetare ştiinţificã, în urma
caruia doctoranzii au promovat din programul de pregãtire universitarã avansatã în cel de
cercetare, toţi doctoranzii au obţinut calificativul foarte bine (100%) (Anexa 7.4.).
În pregătirea teoretică şi practică a doctoranzilor, în anul 2007-2008, au fost
implicate, un numãr de 5 cadre didactice din cadrul Facultãţii de Medicinã Dentarã: 3
profesori şi câte un conferenţiar şi un şef de lucrări, cu doctorat.
În urma organizării concursului de admitere la doctorat, la formele de învăţământ
cu şi fără frecvenţă, în anul universitar 2007-2008 Facultatea de Farmacie a avut un
număr de 28 candidaţi admişi. Un doctorand s-a retras, motiv pentru care au fost
înmatriculaţi 27 doctoranzi. Dintre aceştia, 22 au urmat şi finalizat programul de pregătire
universitară avansată, prin promovarea examenelor desfăşurate la încheierea celor două
semestre. Doctoranzii care au obtinut note de 9 si 10 au fost in proportie de 63,6%., restul
au obtinut note de 7 şi 8 (Anexa 8.3.).
Proiectul de cercetare ştiinţifică a fost susţinut public de un număr de 21 doctoranzi,
toţi obţinând calificativul foarte bine, ceea ce a permis acestora promovarea în programul
de cercetare ştiinţifică (Anexa 8.4.); un doctorand are aprobare pentru amânarea susţinerii
proiectului.
În anul universitar 2007-2008, au participat la pregătirea doctoranzilor un număr
de 3 cadre didactice din cadrul Facultăţii de Farmacie: un profesor, un conferenţiar şi
.un şef de lucrări cu doctorat.
5

7
ANEXA 1
REGULAMENT DE ORGANIZARE ŞI DESFÃŞURARE A STUDIILOR
UNIVERSITARE DE DOCTORAT DIN CADRUL UNIVERSITÃŢII DE
MEDICINÃ ŞI FARMACIE ,,GR.T.POPA,, IAŞI
Prezentul regulament cuprinde metodologia de organizare şi desfãşurare a studiilor
doctorale, în perfectã concordanţã cu:
� Carta universitãţii;
� Legea învãţãmantului 84/1995;
• Legii privind - Statutul cadrelor didactice (Legea nr.128/1997,
actualizatã);
• Codul muncii;
• Hotãrarea Guvernului Romaniei (H.G) nr. 567 din 15 iunie 2005,
publicatã în Monitorul Oficial Nr. 540, Partea I, din 24 iunie 2005;
• Ordinul Ministrului Educaţiei şi Cercetãrii (OMEdC) 4491/6 iulie 2005,
publicat în Monitorul Oficial Nr. 589 din 7 iulie 2005;
• Hotãrarea Guvernului Romaniei nr. 1169 din 29 septembrie 2005
publicatã în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 902 din 10 octombrie 2005.
Capitolul I
Dispoziţii generale
Art. 1
1.1. Universitatea de Medicinã şi Farmacie "Gr. T. Popa” Iaşi este acreditatã ca Instituţie
Organizatoare de Studii Universitare de Doctorat (I.O.S.U.D.) conform Hotãrarii de
Guvern nr. 916 /11.08.2005.
1.2. Doctoratul constituie ciclul superior de studii universitare a cãrui finalitate este
dezvoltarea cunoaşterii prin cercetare ştiinţificã originalã. Doctoratul are douã
componente: un program de pregãtire bazat pe studii universitare avansate şi un program
de cercetare ştiinţificã.
1.3. Universitatea de Medicinã şi Farmacie "Gr. T. Popa" Iaşi, denumitã în continuare
UMF
Iaşi, organizeazã doctoratul, cu respectarea legilor şi autonomiei universitare conform
Cartei universitãţii.
1.4. UMF Iaşi organizeazã şi desfãşoarã un doctorat de tip doctorat ştiinţific, iar
doctoranzii pot obţine titlul de doctor în ştiinţe medicale, în domeniile: Medicinã,
Medicinã Dentarã şi Farmacie.
1.5. Principiile de bazã care reglementeazã organizarea şi desfãşurarea ciclului de studii
universitare de doctorat, ciclu denumit în continuare doctorat se reorganizeazã începand cu
anul universitar 2005-2006 în acord cu Hotãrarea de Guvern nr. 567/ 2005 şi Ordinul
Ministerului Educaţiei şi Cercetãrii nr. 4491/2005.
Art.2.
2.1.Doctoratul ştiinţific se bazeazã pe creaţie şi cercetare ştiinţificã avansatã, contribuind
la dezvoltarea de cunoştinţe, competenţe şi abilitãţi cognitive.

2.2. Cunoştinţele, competenţele şi abilitãţile generale şi de specialitate conferã
absolventului de studii universitare de doctorat ştiinţific capacitatea:
a. de a înţelege sistematic şi comprehensiv domeniul de studiu şi de a utiliza metodele
de cercetare asociate acestui domeniu;
b. de a concepe şi iniţia un proiect de cercetare şi de a face managementul cercetãrii în
condiţiile respectãrii deontologiei profesionale;
c. de a contribui la progresul cunoaşterii prin cercetare originalã cu impact naţional
sau internaţional, demonstrat prin publicaţii ştiinţifice;
d. de a analiza critic, a evalua şi a face o sintezã a unor idei noi şi complexe;
e. de comunicare cu comunitatea profesionalã şi cu societatea civilã în contextual
domeniului sãu de cercetare;
f. de a contribui la promovarea dezvoltãrii tehnologice, sociale şi culturale în
contextul unei societãţi şi economii bazate pe cunoaştere.
Art. 3
3.1. U.MF Iaşi promoveazã interdisciplinaritatea în studiile universitare de doctorat.
3.2. UMF Iaşi în calitate de IOSUD îşi propune sã ofere un mediu integrat de învãţare şi
cercetare avansatã la nivelul exigenţelor naţionale şi internaţionale, ceea ce reprezintã o
premisã pentru organizarea de doctorate în cotutelã cu alte IOSUD de prestigiu din ţarã şi
din strãinãtate.
Art. 4.
UMF Iaşi poate forma consorţii cu institute ale Academiei Romane şi alte instituţii de
cercetare din ţarã şi strãinãtate în vederea realizãrii unor programe de cercetare ştiinţificã
din cadrul ciclului de studiu universitar de doctorat.
Capitolul II
U.M.F. ,,Gr. T. Popa,, Iaşi - Instituţie Organizatoare de Studii Universitare de
Doctorat (I.O.S.U.D.)
Art. 5
5.1. Doctoratul se organizeazã de cãtre UMF Iaşi ca instituţie de învãţãmant superior
acreditatã de Ministerul Educaţiei şi Cercetãrii, pe baza evaluãrii periodice a capacitãţii
sale instituţionale de a oferi un mediu integrat de învãţare şi cercetare avansatã, de nivel
naţional sau internaţional
5.2. Evaluarea UMF Iaşi ca I.O.S.U.D se face pentru fiecare domeniu de doctorat de
cãtre o comisie de experţi, pe baza unui sistem de criterii şi a unei metodologii care se
aprobã prin ordin al ministrului educaţiei şi cercetãrii.
5.3. UMF Iaşi ca I.O.S.U.D. are obligaţia de a publica un raport anual privind ciclul de
studii universitare de doctorat, însoţit de sinteze ale tezelor de doctorat susţinute în anul
respectiv.
Art. 6
6.1. UMF Iaşi organizeazã şi desfãşoarã studiile de doctorat sub îndrumarea Consiliului
pentru Studii Doctorale format din 10 membri ai corpului profesoral, avand calitatea de
conducãtor de doctorat.
6.2. Membrii Consiliului pentru Studii Doctorale (CSD) sunt numiţi de conducerea UMF
Iaşi şi au un mandat de 4 ani.
6.3. Conducerea CSD este asiguratã de un preşedinte numit de Senatul Universitãţii.
6.4. CSD este subordonat Senatului UMF Iaşi.
8

6.5. Conducerea UMF Iaşi asigurã logistica necesarã bunei desfãşurãri a activitãţii CSD.
6.6. CSD are urmãtoarele atribuţii:
• Face propuneri privind modificarea şi îmbunãtãţirea regulamentului pe care le
supune aprobãrii Senatului Universitãţii;
• Consiliile Facultãţilor, pe baza criteriilor şi grilei de evaluare a cadrelor didactice
care solicitã obţinerea calitãţii de conducãtor de doctorat, supun aprobãrii Senatului
cererile candidaţilor, avizaţi de Consiliile Facultãţilor;
• Stabileşte, prin consultare cu conducãtorii de doctorat, pe grupe de specialitãţi,
curricula de pregãtire în cadrul programului de studii universitare avansate,
avizeazã planurile didactice de pregãtire doctoralã şi proiectele individuale de
cercetare;
• Organizeazã concursurile de admitere la doctorat şi pentru obţinerea burselor de
studiu;
• Supune aprobãrii Biroului Senat comisiile de examen, la propunerea conducãtorilor
de doctorat şi avizarea prealabilã de cãtre Consiliul facultãţii.
• CSD prezintã, anual, Senatului universitãţii, raportul privind studiile doctorale
însoţit de sintezele tezelor de doctorat susţinute în anul respectiv.
6.7. Preşedintele CSD are urmãtoarele atribuţii:
• asigurã conducerea operativã a CSD
• stabileşte data întrunirilor CSD
• asigurã legãtura permanentã cu prorectorul pentru cercetare ştiinţificã, prorectorul
pentru învãţãmant postuniversitar, Biroul Senat, Senatul şi celelalte organisme de
conducere ale UMF, cu Consiliile şi Birourile Consiliu ale Facultãţilor.
6.8. Biroul Consiliu analizeazã obiectivitatea cererilor doctoranzilor de întrerupere a
programului de studii doctorale şi prelungirea acestuia. Schimbarea temei de cercetare sau
a conducãtorului de doctorat se supune în plus şi aprobãrii Biroului Senat.
Capitolul III
Conducãtorul de doctorat
Art. 7
7.1.Conducãtor de doctorat poate fi un profesor universitar, profesor universitar
consultant, un academician sau un cercetãtor ştiinţific principal gradul I, care are titlul
de doctor obţinut în domeniul respectiv.
7.2.Profesorii care solicitã obţinerea calitãţii de conducãtor de doctorat sunt supuşi
evaluãrii Consiliului Facultãţii în baza criteriilor ştiinţifice şi a grilei de evaluare
elaborate de C.N.A.T.D.C.U. iar dosarul cu avizul Senatului este înaintat la MEdC.
7.3.În urma avizului favorabil al C.N.A.T.D.C.U. Ministerul Educaţiei şi Cercetãrii emite
Ordinul privind numirea în funcţia de conducãtor de doctorat.
7.4.Un conducãtor de doctorat îşi poate desfãşura activitatea într-o singurã IOSUD sau în
instituţii care formeazã consorţii cu aceasta.
7.5.Conducãtorii de doctorat din cadrul UMF Iaşi pot îndruma simultan un numãr de
maxim 15 doctoranzi.
7.6.Dupã pensionare, conducãtorul de doctorat poate primi spre îndrumare noi doctoranzi,
la cerere, cu aprobarea Senatului universitar, fundamentatã pe performanţa ştiinţificã
din ultimii 5 ani de activitate a solicitantului.
7.7.Prin încetarea contractului de muncã la UMF Iaşi, cu excepţia pensionãrii, se pierde
calitatea de conducãtor de doctorat, iar doctoranzii sunt redistribuiţi altor conducãtori
de doctorat din aceeaşi instituţie. În cazul decesului conducãtorului de doctorat,
doctoranzii se pot transfera la un alt conducãtor de doctorat, în specialitatea la care au
fost înscrişi sau la o specvialitate înruditã.
9

7.8.Conducãtorii de doctorat se evalueazã intern, periodic, la 3 ani, prin grilele de evaluare
întocmite de CSD şi aprobate de Senatul UMF Iaşi.
7.9.Conducãtorii de doctorat sunt evaluaţi extern o datã la 5 ani de cãtre Comisiile de
experţi aprobate prin ordin al Ministrului Educaţiei şi Cercetãrii.
Capitolul IV
Asigurarea calitãţii în cadrul studiilor universitare de doctorat
Art. 8
8.1.Studiile universitare de doctorat fac obiectul procedurilor de asigurare internã şi
externã a calitãţii, pe baza bunelor practici europene.
8.2.Principalii responsabili de calitatea doctoratului sunt: UMF Iaşi prin CSD,
conducãtorul de doctorat şi doctorandul.
8.3.CSD prin atribuţiile ce îi revin este garantul respectãrii standardelor de calitate şi eticã
profesionalã în domeniul organizãrii şi desfãşurãrii studiilor universitare de doctorat în
UMF Iaşi.
8.4.În cazul nerespectãrii standardelor de calitate sau de eticã profesionalã, Ministerul
Educaţiei şi Cercetãrii, pe baza unui raport extern de evaluare întocmit de Consiliul
Naţional de Atestare a Titlurilor Diplomelor Certificatelor Universitare, poate lua
urmãtoarele mãsuri:
a. retragerea dreptului UMF Iaşi de a organiza concurs de admitere pentru selectarea de
noi doctoranzi, pentru o perioadã de panã la 3 ani;
b. retragerea calitãţii de conducãtor de doctorat;
c. retragerea titlului de doctor;
8.5.Redobandirea calitãţii de conducãtor de doctorat se poate obţine la propunerea UMF
Iaşi pe baza raportului de evaluare internã întocmit de CSD şi validat printr-o evaluare
externã.
8.6.UMF Iaşi şi conducãtorii de doctorat sunt evaluaţi o datã la 5 ani de cãtre comisii de
experţi aprobate prin ordin al Ministrului Educaţiei şi Cercetãrii.
Capitolul V
Organizarea ciclului de studii universitare de doctorat
Art. 9
9.1. În cadrul UMF Iaşi, durata ciclului de studii universitare de doctorat este de 4 ani. În
situaţii speciale, durata poate fi prelungitã cu 1-2 ani (cu taxã) în condiţiile prevãzute de
lege.
9.2. Doctoratul se poate întrerupe pe motive temeinice (complexitatea temei şi/sau
problem personale: susţinerea unor examene, participarea la cursuri postuniversitare sau de
perfecţionare în ţarã/ strãinãtate, burse de studiu, concediu medical pentru o boalã ce a
necesitat întreruperea activitãţii, concediu de maternitate şi/ sau îngrijirea copilului)
evaluate de Biroul Consiliului Facultãţii, pentru perioade care, cumulate, nu pot depãşi 2
ani. Doctorandul trebuie sã solicite întreruperea doctoratului şi sã depunã documentele
justificative înainte de momentul în care acesta ar urma sã devinã validã şi numai în cazuri
speciale se acceptã ca cererea de întrerupere s se depunã în maximum 30 de zile (boalã,
accident, situaţii neprevãzute. Aprobãri de întrerupere nu se dau retroactiv (cu excepţia
situaţiei anterior menţionate).
9.3. Durata desfãşurãrii doctoratului se prelungeşte în caz de întrerupere, corespunzãtor cu
perioadele cumulate ale întreruperilor aprobate de conducerea UMF Iaşi.
Art. 10
10.1. Doctoratul se desfãşoarã pe baza unui contract de studii doctorale încheia între
10

doctorand, conducãtorul de doctorat şi UMF Iaşi. În contract sunt prevãzute drepturile şi
obligaţiile fiecãrei pãrţi implicate în ciclul de studii universitare de doctorat, astfel încat sã
fie realizate cerinţele şi exigenţele de asigurare a calitãţii.
10.2. Modelul de contract se elaboreazã de cãtre CSD, în concordanţã cu prevederile
regulamentului de organizare şi desfãşurare a doctoratului, şi cu respectarea legislaţiei în
vigoare şi este aprobat de Senatul Universitãţii
Art. 11
11.1. Doctoratul se desfãşoarã în limba romanã sau într-o limbã de circulaţie
internaţionalã, la cererea doctorandului, conform contractului de studii doctorale încheiat
între UMF Iaşi, conducãtorul de doctorat şi doctorand.
11.2. Începand cu anul universitar 2005-2006, regimul de studii al cetãţenilor strãini care
doresc sã urmeze doctoratul în Romania este acelaşi cu cel al cetãţenilor romani.
11.3. CSD cu acordul Biroului Senat poate asigura la cererea doctorandului strãin un curs
pregãtitor de limba romanã, conform reglementãrilor în vigoare, cu taxã.
Art. 12
12.1. La Universitatea de Medicinã şi Farmacie „Gr. T. Popa” Iaşi, programul de studii
universitare de doctorat se desfãşoarã în douã cicluri, prin programul de studii universitare
avansate şi prin programul de cercetare ştiinţificã, ambele forme de învãţãmant fiind
obligatorii.
12.2. Programul de pregãtire universitarã avansatã (Şcoala doctoralã) se desfãşoarã în
cadrul UMF Iaşi pe baza planului de învãţãmant aprobat de Senat şi are o duratã de 2
semestre, iar programul de cercetare ştiinţificã pe durata a 6 semestre.
12.3. Sudiile universitare de doctorat se pot organiza în formã de învãţãmant cu frecvenţã
şi fãrã frecvenţã.
12.4. În cadrul mecanismelor de asigurare a calitãţii programelor de studii avansate în
cadrul UMF Iaşi este recomandatã implicarea pe langã conducãtorii de doctorat şi a altor
cadre didactice care deţin titlul de doctor, cercetãtori ştiinţifici şi experţi care activeazã în
alte IOSUD de mare prestigiu din ţarã şi strãinãtate în calitate de colaboratori.
12.5. CSD stabileşte, pentru toate formele de învãţãmant (cu frecvenţã şi fãrã frecvenţã),
prin consultare cu cadrele didactice şi la propunerea conducãtorilor de doctorat, pe grupe
de specialitãţi, programul de pregãtire universitarã avansatã pe care îl supune aprobãrii
Biroului Senat.
12.6.Planul de învãţãmant cuprinde atat discipline de cunoaştere avansatã în cadrul
domeniului de studii de doctorat cat şi module de pregãtire complementarã considerate ca
necesare pentru o inserţie rapidã a absolventului de studii de doctorat în domenii practice,
de interes, inclusiv pe piaţa muncii.
12.7. În conceperea planurilor de studii universitare de doctorat, UMF Iaşi promoveazã
pregãtirea interdisciplinarã, ca modalitate de stimulare a cercetãrii ştiinţifice.
12.8. UMF Iaşi permite şi încurajeazã flexibilitatea în organizarea pregãtirii universitare
avansate, astfel încat fiecare doctorand sã poatã opta pentru acele discipline care servesc
cel mai bine programului propriu de cercetare ştiinţificã.
12.9. Planul de învãţãmant al programului de pregãtire universitarã avansatã cuprinde 8 ore
didactice pe sãptãmanã: cursuri, seminarii şi lucrãri aplicative.
12.10. Fexibilitatea în organizarea studiilor universitare avansate este asiguratã şi prin
faptul cã o parte din disciplinele de învãţãmant pot avea regim opţional, astfel încat
doctorandul sã poatã opta pentru acele discipline care servesc cel mai bine programului
propriu de cercetare ştiinţificã.
12.11. În cadrul programului de pregãtire universitarã avansatã, pentru a evidenţia
11

ezultatele formãrii, concomitent cu sistemul de evaluare, se utilizeazã sistemul de credite
transferabile (ECTS).
12.12. CSD este autorizat sã stabileascã pentru UMF Iaşi propriile reguli de evaluare a
doctoranzilor şi criteriile specifice de promovare a probelor din cadrul programului de
pregãtire universitarã avansatã. Formele de evaluare: verificare pe parcurs, colocviu,
examen se vor stabili de comun acord cu cadrele de predare ale fiecãrei discipline.
12.12. Pe parcursul programului de pregãtire universitarã avansatã doctorandul elaboreazã
proiectul programului de cercetare ştiinţificã care este evaluat conform prevederilor legale.
Art. 13
13.1. Acceptarea, în condiţiile prevãzute de lege, a programului propus de doctorand
înseamnã promovarea sa în programul de cercetare ştiinţificã concomitent cu recunoaşterea
temei proiectului ca temã a tezei de doctorat.
13.2. UMF Iaşi ca I.O.S.U.D poate decide înlocuirea conducãtorului de doctorat iniţial
numit. Aceastã decizie se bazeazã pe analiza prealabilã a cazului în Consiliul Facultãţii şi
în Senatul Universitãţii. Secretarii ştiinţifici ai facultãţii au obligaţia sã urmãreascã
rezolvarea legalã a acestor cazuri.
13.3. Programul de cercetare ştiinţificã are o duratã de 6 semestre (trei ani) şi este
organizat în domeniul de cercetare fundamentalã şi/sau clinicã în care s-a consacrat
conducãtorul de doctorat.
13.4. Cercetarea ştiinţificã se bazeazã pe metode cantitative şi calitative agreate de
Comunitatea ştiinţificã din domeniul abordat.
13.4.Programul de cercetare se desfãşoarã în limitele resurselor materiale aprobate de
CSD.
Art. 14
14.1. Pentru promovarea doctorandului în programul de cercetare ştiinţificã acesta susţine
public un proiect de cercetare ştiinţificã.
14.2. Tema proiectului de cercetare ştiinţificã se stabileşte de cãtre conducãtorul de
doctorat împreunã cu doctorandul şi se coreleazã cu programul de pregãtire universitarã
avansatã, domeniul de expertizã al conducãtorului de doctorat şi cu programul şi politica
instituţionalã ale UMF Iaşi.
14.3. Comisia de examinare a proiectului de cercetare ştiinţificã, stabilitã conform
prevederilor legale, este formatã din conducãtorul de doctorat în calitate de preşedinte şi
din cel puţin alţi doi specialişti cu titlul de doctor şi funcţie didacticã de cel puţin
conferenţiar universitar sau cercetãtor ştiinţific gr. II din UMF Iaşi sau din consorţiul de
cercetare stabilit conform prevederilor legale.
14.4. Rezultatele evaluãrii se exprimã printr-unul dintre urmãtoarele calificative: foarte
bine, bine, satisfãcãtor sau nesatisfãcãtor. Calificativele foarte bine şi bine permit
promovarea directã a doctorandului în programul de cercetare. în cazul obţinerii
calificativului satisfãcãtor sau nesatisfãcãtor, doctorandul prezintã, la un termen stabilit de
CSD, un nou proiect.
14.5. Dacã şi la a doua susţinere a probei de promovare în programul de cercetare se
obţine calificativul satisfãcãtor sau nesatisfãcãtor, doctorandul este exmatriculat din ciclul
de studii universitare de doctorat. El primeşte un certificat de absolvire a programului de
pregãtire universitarã avansatã din cadrul ciclului de studii universitare de doctorat.
Art. 15
15.1. Programul de cercetare ştiinţificã se realizeazã sub îndrumarea unui conducãtor de
doctorat, în cadrul unei echipe de cercetare ştiinţificã.
12

15.2. În cazul doctoratului interdisciplinar, îndrumarea poate fi realizatã de doi conducãtori
de doctorat din domeniile care concurã la realizarea programului original de cercetare
propus de doctorand şi aprobat de CSD. Cei doi conducãtori de doctorat pot sã aparţinã
aceleaşi instituţii de învãţãmant superior sau pot sã-şi desfãşoare activitatea în douã
IOSUD diferite. În acest caz, între instituţii se încheie un acord de cotutelã.
15.2. Activitatea de îndrumare a doctoranzilor este inclusã în norma didacticã sau de
cercetare a conducãtorului de doctorat, potrivit reglementãrilor legale în vigoare. În cazul
îndrumãrii programului de cercetare al unui doctorand de cãtre doi conducãtori de doctorat,
normarea se face proporţional cu activitatea de îndrumare a fiecãrui conducãtor de
doctorat.
15.4. Programul începe dupã acceptarea de cãtre CSD a proiectului de cercetare ştiinţificã
care devine, în acelaşi timp, temã pentru realizarea tezei de doctorat.
15.5. Programul de cercetare ştiinţificã se poate desfãşura în cadrul UMF Iaşi, în cadrul
institutelor Academiei Romane sau al altor institute de cercetare din ţarã sau strãinãtate cu
care UMF Iaşi are acorduri de colaborare.
15.6. Rezultatele intermediare ale programului de cercetare sunt prezentate de doctorand
panã la finele celui de-al treilea an de la intrarea în doctorat,sub forma a douã rapoarte
ştiinţifice. Prezentarea se va face în cadrul colectivului catedrei din care face parte
conducãtorul de doctorat.
15.7. Doctorandul va publica cel puţin douã lucrãri din rapoartele ştiinţifice în reviste de
specialitate cu referenţi ştiinţifici.
15.8. Programul de cercetare ştiinţificã se finalizeazã prin prezentarea publicã a lucrãrii de
doctorat.
Art. 16
16.1. Cheltuielile ocazionate de organizarea şi desfãşurarea examenelor, prezentarea
proiectelor de cercetare ştiinţificã, susţinerea publicã a tezei de doctorat şi eliberarea
diplomei de doctor se suportã, în mãsura posibilitãţilor din bugetul UMF Iaşi .
16.2. În ceea ce priveşte cheltuielile pentru efectuarea cercetãrii propriu-zise,
doctorandului i se asigurã accesul la aparatura existentã în UMF Iaşi. Cheltuielile necesare
procurãrii de substanţe, kit-uri sau alte materiale sunt limitate de bugetul instituţiei şi
doctorandul va trebui sã gãseascã şi alte resurse.
Art. 17
17.1. Studiile universitare de doctorat se pot organiza şi în cotutelã internaţionalã.
17.2. În situaţia prevãzutã la aliniatul (17.1), doctorandul îşi desfãşoarã activitatea sub
îndrumarea concomitentã a unui conducãtor de doctorat din Romania şi a unui conducãtor
de doctorat dintr-o altã ţarã, pe baza unui acord scris între instituţiile organizatoare
implicate.
17.3. UMF Iaşi care înmatriculeazã iniţial doctorandul are rolul principal, iar IOSUD care
participã în cotutelã la organizarea şi desfãşurarea doctoratului are rolul de cotutelã.
17.4. Acordul prevãzut la aliniatul (17.2) cuprinde cerinţele organizãrii şi desfãşurãri
doctoratului în fiecare dintre cele douã IOSUD, în concordanţã cu rolul pe care fiecare
parte şi-l asumã în cadrul cotutelei şi cu legislaţia specificã în fiecare ţarã.
17.5. Acordul prevãzut la aliniatul (17.2) trebuie sã conţinã recunoaşterea reciprocã a
titlului ştiinţific de doctor de cãtre autoritãţile de resort din cele douã ţãri, pe baza
competenţelor acestora şi în conformitate cu prevederile legale din fiecare ţarã.
13

Art. 18
18.1. Studiile universitare de doctorat se pot organiza în forma de învãţãmant cu
frecvenţã şi fãrã frecvenţã.
18.2. Doctoratul cu frecvenţã se poate organiza în regim de finanţare de la bugetul de stat
sau în regim cu taxã. MEdC alocã anual pentru doctoratul cu frecvenţã un numãr de locuri
finanţate de la buget.
18.3. Doctoratul fãrã frecvenţã se organizeazã numai în regim cu taxã. Numãrul de locuri
pentru doctorat în regim cu taxã se stabileşte anual de cãtre Senatul UMF Iaşi pe baza
legislaţiei în vigoare şi a normelor MEdC.
18.4. Taxa anualã stabilitã de UMF Iaşi pentru doctoratul în regim cu taxã este aprobatã
anual de cãtre Senatul Universitãţii.
18.5. Numai cadrele didactice ale UMF aşi pot concura suplimentar pentru forma de
doctorat fãrã frecvenţã, fãrã taxã şi fãrã bursã, fãrã a depãşi procentul de 25% din numãrul
de locuri anual stabilit de MEdC.
18.6. UMF Iaşi susţine doctoranzii în solicitãrile acestora de obţinere a unor resurse
suplimentare de finanţare a studiilor (granturi de cercetare şi sponsorizãri).
18.7. Cele douã componente ale ciclului de studii universitare de doctorat, respectiv,
programul de studii universitare avansate şi programul de cercetare ştiinţificã sunt
obligatorii pentru ambele forme de învãţãmant.
18.8. În cadrul contractului de studii UMF Iaşi ca I.O.S.U.D. poate solicita doctorandului
cu frecvenţã, finanţat de la buget, efectuarea a 4-6 ore didactice pe sãptãmanã fãrã
remunerare suplimentarã.
18.9. Rezidenţii care doresc sã efectueze doctoratul în regim cu frecvenţã bugetat, vor fi
admişi la aceastã formã de învãţãmant postuniversitar doar în condiţiile în care cartea lor
de muncã va fi depusã la U.M.F. Iaşi, avand norma de bazã la doctorat.
Art. 19
Potrivit prevederilor Regulamentului UMF Iaşi şi a clauzelor contractului de studii
doctorale, pe parcursul ciclului de studii universitare de doctorat, forma de învãţãmant
poate fi schimbatã, în anumite limite, stabilite de Biroul Consiliu şi Biroul Senat, cu
condiţia respectãrii precizãrilor prevãzute în contractul doctoral şi acceptate de doctorand
în momentul înmatriculãrii
Capitolul VI
Doctorandul
Art. 20
20.1. Persoana admisã la doctorat are pe întreaga perioadã de desfãşurare a acestuia - de la
înmatricularea în ciclul de studii de doctorat, panã la susţinerea publicã a tezei de doctorat -
calitatea de doctorand, calitate asimilatã celei de asistent de cercetare pe perioada
programului de pregãtire universitarã avansatã şi de cercetãtor ştiinţific stagiar pe perioada
programului de cercetare ştiinţificã.
20.2. Doctoranzii cu frecvenţã care au promovat şi concursul naţional de rezidenţiat, în
urma dispoziţiilor Ministerului Sãnãtãţii nr. EN/ 4935/ 06.12.2005, au urmãtoarele
posibilitãţi de a-şi continua studiile:
a. în cazul în care doctoratul şi rezidenţiatul sunt în aceeaşi specialitate, pot efectua
pregãtirea în afara normei de bazã de doctorat cu frecvenţã, fãrã a fi salarizaţi ca
rezidenţi, cu respectarea integralã a programului stabilit pentru rezidenţiat;
b. în cazul în care specialitatea în care sunt confirmaţi ca rezidenţi nu corespunde
domeniului/ specialitãţii în care efectueazã doctoratul sau nu existã posibilitatea
respectãrii programului de rezidenţiat, medicul va avea drept de opţiune pentru
14

amanarea începerii/ întreruperea pregãtirii prin rezidenţiat sau trecerea la doctoratul
fãrã frecvenţã, cu taxã.
c. în situaţia de la punctul (b), cand se va opta pentru amanarea/întreruperea
rezidenţiatului, panã la finalizarea doctoratului cu frecvenţã, cei în cauzã vor fi
preluaţi ca rezidenţi cu contract individual de muncã pe duratã determinatã de cãtre
Ministerul Sãnãtãţii.
Art. 21
21.1. Doctorandul înscris la forma de învãţãmant cu frecvenţã poate obţine bursa de
doctorat care se acordã prin concurs organizat de UMF Iaşi.
21.2. Conform prevederilor contractului de studii, bursa de doctorat se acordã fie pe
întreaga perioadã a studiilor universitare de doctorat, fie pe una dintre componentele
doctoratului: programul de pregãtire universitarã avansatã sau programul de cercetare
ştiinţificã. Bursa se suspendã automat pentru perioadele de întrerupere a studiilor de
doctorat, aprobate de conducerea UMF Iaşi la cererea doctorandului.
21.3. Bursa de doctorat reprezintã în înţelesul prezentului regulament şi al instrucţiunilor
în vigoare o indemnizaţie egalã cu salariul brut de asistent de cercetare pentru perioada
programului de pregãtire universitarã avansatã şi de cercetãtor ştiinţific pentru perioada
programului de cercetare ştiinţificã.
21.4. Bursa de doctorat se acordã din sume alocate de la bugetul de stat, în condiţiile legii.
Art. 22
22.1. Nesusţinerea la termene a examenelor şi referatelor din ciclul de studii doctorale
atrage automat exmatricularea doctorandului fãrã alte formalitãţi.
22.2. Doctorandul exmatriculat pentru neîndeplinirea obligaţiilor prevãzute în ciclul de
studii universitare de doctorat, pierde statutul de doctorand, iar dacã a fost bursier, el
pierde în mod automat şi dreptul la bursa de studii.
Art. 23
23.1. Pe toatã durata activitãţii, doctorandul de la forma de învãţãmant cu frecvenţã, care
obţine bursa, beneficiazã de recunoaşterea vechimii în muncã, de alte drepturi şi obligaţii
ce revin salariatului, precum şi de dreptul de a desfãşura activitãţi didactice prin cumul sau
prin plata cu ora, potrivit contractului de studii de doctorat.
23.2. Pentru doctoranzii cu frecvenţã, care obţin bursã, contribuţiile datorate, potrivit legii,
la asigurãrile sociale de stat, la asigurãrile pentru şomaj, la asigurãrile sociale, de sãnãtate
şi pentru accidente de muncã şi boli profesionale, se plãtesc lunar de cãtre UMF Iaşi. Baza
de calcul a contribuţiilor datorate o constituie cuantumul bursei.
23.3. Dupã susţinerea tezei de doctorat, UMF Iaşi elibereazã o adeverinţã care atestã cã
perioada în care doctorandul a urmat studiile universitare de doctorat în forma de
învãţãmant cu frecvenţã constituie vechime în muncã.
23.4. Doctoranzii care urmeazã studiile în forma de învãţãmant fãrã frecvenţã şi sunt
salariaţi în administraţia publicã, în regiile autonome cu specific deosebit sau în alte unitãţi
bugetare, au dreptul la concedii de studii fãrã platã, potrivit legislaţiei în vigoare.
Art. 24
24.1. Doctorandul poate solicita conducerii UMF Iaşi schimbarea conducãtorului de
doctorat în cazul în care acesta este indisponibil mai mult de un an sau nu respectã
clauzele din contractul de studii.
24.2. Senatul UMF Iaşi aprobã schimbarea dupã obţinerea acordului scris al unui nou
15

conducãtor de doctorat, în cadrul aceluiaşi domeniu de studiu, dupã avizul prealabil al
Consiliului Facultãţii.
Art. 25
25.1. Doctorandul poate solicita schimbarea temei de doctorat o singurã datã în timpul
programului de cercetare ştiinţificã, pe baza susţinerii cu succes a unui nou proiect de
cercetare.
25.2. Schimbarea temei tezei de doctorat se aprobã de Senatul UMF Iaşi, cu avizul
prealabil al Consiliului Facultãţii în cadrul aceluiaşi domeniu în care a fost înmatriculat
doctorandul şi nu implicã modificarea duratei ciclului de studii universitare de doctorat.
25.3. În cazul doctoratului în cotutelã, schimbarea temei tezei de doctorat se face cu
acordul ambelor I.O.S.U.D.
Art. 26
Doctorandul beneficiazã de drepturile şi obligaţiile comunitãţii academice conform Cartei
UMF Iaşi.
Art. 27
Doctorandul are dreptul la informaţii transparente privind calificativele obţinute în cadrul
Şcolii Doctorale, putand contesta nota obţinutã în decurs de o orã dupã susţinerea
examenelor sau în cazul evaluãrii proiectului în maximum 3 zile de la depunerea
procesului verbal.
Art. 28
Contestaţiile vor fi analizate de CSD, iar concluziile vor fi comunicate doctorandului în
maximum 24 de ore, de la depunerea contestaţiei.
Art. 29
Doctorandul se poate adresa CSD, Prorectorului ştiinţific sau celorlalţi reprezentanţi ai
conducerii UMF Iaşi ori de cate ori considerã cã drepturile
i-au fost încãlcate.
Art. 30
Transferul doctorandului la o altã IOSUD se face cu acordul celor douã instituţii implicate
în transfer, cu respectarea prevederilor legale şi a principiilor cuprinse în regulamentele de
organizare şi funcţionare a acestora.
Art. 31
Doctorandul are obligaţia respectãrii planului de pregãtire stabilit de CSD şi conducãtorul
de doctorat.
Art. 32
Doctorandul va raporta, semestrial, conducãtorului de doctorat realizãrile de etapã şi
planul activitãţii pentru urmãtorul semestru.
Art. 33
Doctorandul va informa operativ conducãtorul de doctorat referitor la dificultãţile cu care
se confruntã şi va face propuneri pentru rezolvare.
16

Art. 34
Doctorandul va informa operativ conducãtorul de doctorat, CSD şi conducerea UMF Iaşi
în legãturã cu evenimentele de orice naturã care pot influenţa negativ calitatea pregãtirii şi
cercetãrii sale.
Art. 35
Doctorandul are obligaţia respectãrii normelor de securitate a muncii, confidenţialitate şi
secretul de serviciu, precum şi principiile etice legate de cercetarea ştiinţificã.
Art. 36
Doctorandul trebuie sã demonstreze un bun management al timpului şi al resurselor
implicate în cercetare.
Art. 37
Doctoranzii care îndeplinesc toate obligaţiile de studiu şi cercetare prevãzute în contract şi
susţin cu succes teza de doctorat, primesc titlul de doctor în domeniul de studiu abordat.
Capitolul VII
Admiterea la studii universitare de doctorat
Art. 38
38.1. Admiterea candidaţilor la doctorat, indiferent de forma de învãţãmant în care se
organizeazã, se face prin concurs organizat anual de UMF Iaşi de regulã înainte de
începutul anului universitar, dar nu mai tarziu de 15 octombrie.
38.2. Organizarea şi desfãşurarea concursului de admitere la doctorat se realizeazã în
conformitate cu regulamentul propriu al UMF Iaşi, care devine responsabilã pentru
asigurarea calitãţii.
38.3. Concursul de admitere conţine probe specifice domeniului de studiu respectiv:
Medicinã (preclinic, clinic medical, clinic chirurgical), Medicinã dentarã şi Farmacie, şi un
examen de competenţã lingvisticã pentru o limba de circulaţie internaţionalã.
a. Examenul de evaluare a cunoştinţelor specifice domeniului de cercetare (conform
cu o bibliografie publicatã cu minimum 30 zile anterior perioadei de înscriere);
b. Interviu vizand aptitudinile pentru cercetarea ştiinţificã;
c. Evaluarea dosarului de înscriere al candidatului în conformitate cu grila elaboratã
de CSD şi aprobatã de Biroul Senat;
d. Examenul de competenţã lingvisticã se susţine la catedrele de limbi strãine ale
universitãţii respective, care elibereazã un certificat de competenţã lingvisticã.
38.4. Dacã un candidat a obţinut în ultimii doi ani calendaristici un certificat de competenţã
lingvisticã cu recunoaştere internaţionalã, examenul de competenţã lingvisticã nu mai
este necesar.
Art. 39
39.1. Au dreptul sã participe la concursul de admitere la doctorat absolvenţii
învãţãmantului universitar medical de lungã duratã (medicinã, medicinã dentarã, farmacie)
cu diplomã de licenţã, precum şi posesorii titlului de master în cazul specialitãţilor
medicale la care este prevãzutã legal aceastã formã de învãţãmant.
39.2. Absolvenţii învãţãmantului universitar de lungã duratã cu diplome eliberate panã la
anul absolvirii primei promoţii de licenţã organizatã în conformitate cu prevederile legii nr.
288/2004 (anul 1993 inclusiv) pot beneficia de aceleaşi drepturi.
39.3. Înscrierea la concursul de admitere la studii universitare de doctorat într-un domeniu
17

specific se poate face indiferent de domeniul în care a fost dobanditã diploma de licenţã
sau masterat, în condiţiile prevãzute de lege.
39.4. Candidaţii care au fost exmatriculaţi de la studii universitare de doctorat au dreptul sã
se înscrie la un nou concurs de admitere numai pe locuri cu taxã, indiferent de forma de
învãţãmant.
Art. 40
Validarea rezultatelor admiterii şi înmatricularea candidaţilor reuşiţi la concurs se fac prin
decizii ale conducerii UMF Iaşi la propunerea CSD.
Art. 41
Înmatricularea la doctorat este legalizatã prin încheierea unui contract de studii doctorale
între UMF Iaşi, conducãtorul de doctorat (ambii conducãtori ştiinţifici în cazul doctoratului
în cotutelã) şi doctorand, în care sunt prevãzute drepturile şi obligaţiile fiecãrei pãrţi,
conform modelului întocmit de CSD.
Capitolul VIII
Elaborarea şi susţinerea tezei de doctorat
Art. 42
Teza de doctorat trebuie sã demonstreze cunoaşterea ştiinţificã avansatã a temei abordate,
sã conţinã elemente de originalitate în dezvoltarea sau soluţionarea temei, precum şi
modalitãţi de validare ştiinţificã, prin publicaţii în reviste semnificative, a acestora.
Art. 43
43.1. Teza de doctorat se elaboreazã conform cerinţelor stabilite de UMF Iaşi prin
regulamentul propriu de organizare şi desfãşurare a doctoratului.
43.2. Teza de doctorat poate fi redactatã într-o limbã de circulaţie internaţionalã, conform
prevederilor contractului de studii de doctorat.
43.3. Teza de doctorat finalizatã este supusã unei analize preliminare în cadrul catedrei de
specialitate sau al colectivului de cercetare, înainte de a fi propusã evaluãrii de cãtre
membrii comisiei de doctorat.
43.4.Teza de doctorat se prezintã conducerii facultãţii corespunzãtoare profilului, împreunã
cu referatul favorabil al conducãtorului de doctorat şi cu o sintezã a analizei preliminare
efectuate de catedra de specialitate sau de colectivul de cercetare.
43.5. În cazul doctoratului în cotutelã, teza de doctorat se depune la IOSUD, care a fãcut
înmatricularea iniţialã a doctorandului, împreunã cu referatele favorabile ale celor doi
conducãtori de doctorat şi cu sinteza analizei preliminare prevãzute la alin. (3).
Art. 44
Modalitatea de redactare a tezei de doctorat este stabilitã de conducãtorul de doctorat.
Art. 45
45.1. Conducerea UMF Iaşi şi conducerea facultãţii de profil, trimite teza de doctorat spre
evaluare membrilor unei comisii de specialişti, denumitã în continuare comisie de doctorat.
Ea este propusã de conducãtorul de doctorat, avizatã de BC şi aprobatã de Senat.
45.2. Comisia de doctorat este alcãtuitã din preşedinte, conducãtorul de doctorat şi trei
referenţi oficiali, dintre care cel puţin doi îşi desfãşoarã activitatea în afara UMF Iaşi.
45.3. Preşedintele comisiei este Decanul facultãţii de profil sau un reprezentant al acestuia.
18

45.4. Referenţii oficiali sunt specialişti în domeniul în care a fost elaboratã teza de
doctorat, au titlul de doctor şi au funcţia didacticã de cel puţin conferenţiar universitar sau
cercetãtor ştiinţific principal gradul II.
45.5. Din comisie pot face parte şi specialişti din alte ţãri, care îndeplinesc condiţiile
prevãzute la alin. (4).
45.6. În cazul doctoratului în cotutelã, comisia pentru susţinerea publicã a tezei de
doctorat cuprinde reprezentanţi ai ambelor IOSUD. Comisia de doctorat poate fi
completatã cu 1-2 referenţi provenind din alte instituţii de învãţãmant superior, la
propunerea conducãtorilor de doctorat. Preşedintele comisiei este un reprezentant al
conducerii IOSUD care organizeazã susţinerea publicã a tezei de doctorat.
Art. 46
46.1. Referenţii oficiali au obligaţia sã depunã referatele de analizã la UMF Iaşi în termen
de cel mult 30 de zile de la primirea tezei de doctorat. în cazul în care unul sau mai mulţi
referenţi oficiali apreciazã în mod justificat cã teza de doctorat este nesatisfãcãtoare,
aceasta va trebui refãcutã. Teza de doctorat refãcutã se depune la conducerea UMF Iaşi, cu
acordul scris al conducãtorului de doctorat şi al referenţilor implicaţi.
46.2. În cazul în care unul dintre referenţii oficiali din comisia de doctorat devine
indisponibil, el poate fi schimbat la propunerea conducãtorului de doctorat, cu avizul BC şi
cu aprobarea Senatului.
46.3. Organizarea susţinerii publice a tezei de doctorat poate fi iniţiatã de UMF Iaşi numai
dacã toate referatele membrilor comisiei de doctorat sunt favorabile.
46.4. Comunitatea ştiinţificã va fi informatã asupra conţinutului tezei de doctorat aprobate,
în vederea susţinerii publice prin anunţ la sediul UMF Iaşi şi publicarea pe site-ul UMF
Iaşi.
Art. 47
47.1. Doctorandul elaboreazã rezumatul tezei de doctorat în minimum 20 exemplare pe
care, la eventuala recomandare a conducãtorului de doctorat, îl va trimite unor specialişti în
domeniu din ţarã şi strãinãtate care vor întocmi aprecieri necesare evaluãrii pe ansamblu a
rezultatelor doctorandului.
47.2. Opiniile exprimate în scris de cãtre specialişti, pe baza rezumatelor tezei de doctorat,
se transmit preşedintelui comisiei de doctorat. Aceste opinii au rol consultativ.
47.3. În situaţia în care teza este scrisã într-o limbã de circulaţie internaţionalã, rezumatul
tezei de doctorat se scrie obligatoriu şi în limba romanã.
Art. 48
48.1. Teza de doctorat se susţine în şedinţa publicã în faţa comisiei de doctorat.
48.2. Data şi locul susţinerii tezei de doctorat se afişeazã la sediul UMF Iaşi cu cel puţin
15 zile înainte de data stabilitã de preşedintele comisiei de doctorat.
48.3. Susţinerea tezei de doctorat poate avea loc în prezenţa a cel puţin patru din cei cinci
membri ai comisiei, cu participarea obligatorie a preşedintelui comisiei şi a conducãtorului
de doctorat.
48.4. În cazul tezei de doctorat redactate într-o limbã de circulaţie internaţionalã, susţinerea
publicã se poate face în limba respectivã.
Art. 49
49.1. Pe baza susţinerii publice a tezei de doctorat, comisia evalueazã şi delibereazã asupra
calificativului pe care urmeazã sã îl atribuie tezei de doctorat. Calificativele care pot fi
atribuite sunt: foarte bine, bine, respectiv, satisfãcãtor.
19

49.2. Dacã doctorandul a îndeplinit toate cerinţele prevãzute în programul de cercetare
ştiinţificã şi aprecierile asupra tezei de doctorat permit atribuirea calificativului foarte bine
sau bine, comisia comunicã auditoriului hotãrarea de a acorda doctorandului titlul de
doctor, care se înainteazã spre validare Consiliului Naţional de Atestare a Titlurilor,
Diplomelor şi Certificatelor Universitare.
49.3. În cazul atribuirii calificativului satisfãcãtor, comisia va preciza elementele de
conţinut care urmeazã a fi refãcute sau completate în teza de doctorat şi va solicita o nouã
susţinere publicã a tezei.
Capitolul IX
Conferirea titlului de doctor şi eliberarea diplomei
Art. 50
50.1. Hotãrarea comisiei de doctorat de a acorda titlul de doctor se înainteazã conducerii
UMF Iaşi pentru a completa dosarul doctorandului.
50.2. UMF Iaşi transmite dosarul de doctorat şi un exemplar al tezei de doctorat la
Ministerul Educaţiei şi Cercetãrii în vederea validãrii hotãrarii comisiei de doctorat de
cãtre Consiliul Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare.
Art. 51
Conferirea titlului de doctor se face prin ordin al Ministrului Educaţiei şi Cercetãrii, la
propunerea Consiliului Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor
Universitare.
Art. 52
52.1. Diploma de doctor se redacteazã în limba romanã şi engleza şi se elibereazã de cãtre
UMF Iaşi, pe baza Ordinului Ministrului Educaţiei şi Cercetãrii.
52.2. Diploma de doctor specificã: tipul de doctorat - ştiinţific - şi domeniul în care a fost
obţinut titlul – ştiinţe medicale, respectiv, doctor în ştiinţe care în echivalenţã
internaţionalã este PhD.
52.3. Înmânarea diplomei de doctor de cãtre conducerea UMF Iaşi poate fi fãcutã în cadrul
unei ceremonii publice.
Capitolul X
Dispoziţii tranzitorii şi finale
Art. 53
Prezentul regulament de desfãşurare a studiilor universitare de doctorat a fost aprobat de
Senatul UMF Iaşi în şedinţa din 10 aprilie 2006.
Art. 54.
Regulamentul intrã în vigoare începand cu anul universitar 2005-2006. Pentru doctoranzii
înscrişi la studii de doctorat înainte de data publicãrii Hotãrarii de Guvern nr. 567 din 15
iunie 2005, se aplicã reglementãrile în vigoare la data înmatriculãrii lor la doctorat.
Art. 55
De la data intrãrii în vigoare a prezentului Regulament, se abrogã alte documente privind
organizarea şi desfãşurarea doctoratului.
20

METODOLOGIA DE ADMITERE LA DOCTORAT PENTRU
ANUL UNIVERSITAR 2007-2008
21
ANEXA 2
Admiterea candidaţilor la doctorat, indiferent de forma de învãţãmânt în care se
organizeazã, se face prin concurs organizat anual de UMF Iaşi.
Organizarea şi desfãşurarea concursului de admitere la doctorat se realizeazã în
conformitate cu regulamentul propriu al UMF Iaşi, care devine responsabilã pentru
asigurarea calitãţii.
Concursul de admitere conţine probe specifice domeniului de studiu respectiv,
Medicinã Medicinã dentarã şi Farmacie, şi un examen de competenţã lingvisticã pentru o
limba de circulaţie internaţionalã.
Concursul constã din evaluarea cunoştinţelor specifice domeniului de cercetare conform
unei bibliografii publicatã cu minimum 30 zile anterior perioadei de înscriere:
- interviu vizând aptitudinile pentru cercetarea ştiinţificã;
- evaluarea dosarului de înscriere al candidatului în conformitate cu grila
elaboratã de CSD şi aprobatã de Biroul Senat;
- examenul de competenţã lingvisticã se susţine la catedra de limbi strãine
ale Universitãţii, care elibereazã un certificat de competenţã lingvisticã.
Dacã un candidat a obţinut în ultimii doi ani calendaristici un certificat de
competenţã lingvisticã cu recunoaştere internaţionalã, examenul de competenţã lingvisticã
nu mai este necesar.
Înscrierea la concursul de admitere la studii universitare de doctorat într-un
domeniu specific se poate face indiferent de domeniul în care a fost dobânditã diploma de
licenţã sau masterat, în condiţiile prevãzute de lege.
Au dreptul sã participe la concursul de admitere la doctorat
cu frecvenţã absolvenţii învãţãmântului universitar medical de lungã duratã cu diplomã de
licenţã, precum şi posesorii titlului de master în cazul specialitãţilor medicale la care este
prevãzutã legal aceastã formã de învãţãmânt.
Absolvenţii învãţãmântului universitar de lungã duratã cu diplome eliberate pânã la
anul absolvirii primei promoţii de licenţã organizatã în conformitate cu prevederile legii nr.
288/2004 (inclusiv anul 1993) pot beneficia de aceleaşi drepturi.
Candidaţii care au fost exmatriculaţi de la studii universitare de doctorat au
dreptul sã se înscrie la un nou concurs de admitere numai pe locuri cu taxã, indiferent de
forma de învãţãmânt.
Validarea rezultatelor admiterii şi înmatricularea candidaţilor reuşiţi la concurs se
fac prin decizii ale conducerii UMF Iaşi la propunerea CSD.
INSCRIERILE LA DOCTORAT VOR AVEA LOC ÎN PERIOADA 10 SEPTEMBRIE -2
OCTOMBRIE 2007
NUMÃRUL DE LOCURI LA DOCTORAT CU FRECVENŢÃ = 40
REPARTIZATE DUPÃ CUM URMEAZÃ:

Tipul doctoratului
Total locuri Medicinã
Din care
Medicinã dentarã Farmacie
Cu frecvenţã cu bursã 19 13 4 2
Cu frecvenţã fãrã bursã 21 14 5 2
ACTE NECESARE PENTRU ÎNSCRIERE:
- certificat de naştere - legalizat în douã exemplare
- certificat de cãsãtorie (unde este cazul) - legalizat în douã exemplare
- diploma de bacalaureat - legalizatã în douã exemplare
- diploma de licenţã - legalizatã în douã exemplare
- foaia matricolã - legalizatã în douã exemplare
- atestat de cunoaştere a unei limbi strãine (englezã, francezã, germanã)
- atestat de informaticã
- c.v. care sã cuprindã şi lista de lucrãri publicate
- adeverinta de la locul de munca
CONCURSUL DE ADMITERE SE VA DESFÃŞURA ÎN PERIOADA 5 – 15
OCTOMBRIE 2007
Concursul de admitere la doctorat pentru cei care se înscriu la doctorat cu
frecvenţã cu bursã, sau la doctorat cu frecvenţã fãrã bursã va avea loc pe data de 5
octombrie 2007 la ora 9,00 şi va consta dintr-o probã scrisã constituitã din 100 teste grilã,
din tematica afişatã, specificã pentru specializãrile medicinã, medicinã dentarã, farmacie
La forma de doctorat cu frecvenţã cu bursã vor fi declaraţi admişi primii clasaţi,
apoi în ordinea descrescãtoare a notei obţinute la testul grilã vor fi declaraţi admişi pe
locurile la doctorat cu frecvenţã fãrã bursã urmãtorii candidaţi.
Candidaţii care vor fi admişi la doctorat cu frecvenţã cu bursã sau fãrã bursã vor
merge cu locul obţinut la conducãtorul de doctorat pentru care au optat la înscriere.
Pentru locurile cu sau fãrã frecvenţã, cu taxã, examenul se va desfãşura la
disciplina profesorului conducãtor de doctorat ales de candidat, tematica de concurs fiind
cea stabilitã de conducãtor şi afişatã cu 30 zile înainte de concurs.
R E C T O R ,
Prof. Dr. Cristian Dragomir OFICIU JURIDIC,
22
Av. Roxana Ruja

R O M Â N I A ANEXA 3.1
MINISTERUL EDUCAŢIEI, CERCETĂRII ŞI TINERETULUI Avizul M.E.C.T.
Universitatea de Medicină şi Farmacie “Gr.T.Popa” Iaşi
Facultatea de Medicină
Şcoala doctorală
Durata studiilor: 1 an
ANUL - 2007 / 2008
Nr.
Mo
dul
MODULE OBLIGATORII Cod
Disci-
plină
I Metodologia cercetării ştiinţifice bio -
medicale
M.D.1.1.1
Total ore Număr total ore/modul
Forma
Sem I
Sem II Cre de verificare
(14 săpt) (14 săpt) dite
Curs L.p. Curs L.p. Curs L.p.
42 25 32,5 21 9,5 4 16 E1
II Metodologia documentarii si M.D.1.1.2 35 21 35 21 15 E1
III
redactarii articolelor ştiinţifice
Biostatistica în cercetarea medicală M.D.1.2.3 20 14 20 14 10 E2
IV Metodologia de realizare a proiectelor
de cercetare
M.D.1.2.4 20 14 20 14 10 E2
V Etica cercetării M.D.1.2.5 20 13 20 13 9 E2
Total ore 67,5 42 69,5 45
109,5 114,5
224
Total credite 60
Proiect-susţinere E- calificativ
R E C T O R, D E C A N, Secretar şef facultate
Prof. dr. Cristian Dragomir Prof. dr. Carol Stanciu Gabriela Cuciureanu
23

R O M Â N I A ANEXA 3.2
MINISTERUL EDUCAŢIEI ŞI CERCETĂRII Avizul M.E.C.T.
Universitatea de Medicină şi Farmacie “Gr.T.Popa” Iaşi
Facultatea de Medicină
Şcoala doctorală
Durata studiilor: 1 an
ANUL - 2007 / 2008
Nr.
Mo
dul
MODULE OBLIGATORII Cod
Disci-
plină
I Metodologia cercetării ştiinţifice
biomedicale
II Metodologia documentarii si
redactarii articolelor
M.D.1.1.1
Total ore
M.D.1.1.2 35 21
III Biostatistica în cercetarea medicală M.D.1.2.3 20 14
24
Număr total ore/modul
Sem I
(14 săpt)
curs LP Curs L.p
.
42 25
10 6
5 3
7,5 6
5
5
15
10
7,5
2,5
3
3
6
4
2
9
Sem II
(14 săpt)
Curs L.p
.
9,5
3
2,5
3
3
3
3
4
1
1,5
1
4
1
4
Cre
dite
16 E1
15 E1
10 E2
Forma
de
verifi-
care
Cadrul didactic
Prof. dr. D. Azoicăi
Prof. Dr. Rodica Cuciureanu
Prof. Dr. Marcel Costuleanu
Prof. Dr. M. R. Diaconescu
Conf. Dr. Carmen Vulpoi
Şef lucr. Dr. Vasile Drug
Şef lucr. Dr. Cristina Preda
Prof. dr. V. Rusu
Prof. dr. Irina Căruntu
Conf. Dr.Cipriana Ştefănescu
Conf. Dr. Anca Miron
Şef lucrări dr. Irena Răileanu
Conf. Dr. Georgeta Zanoschi
Prof. Dr. Ostin C. Mungiu
Conf. Dr. Odette Duma
Conf. Dr. Ing. Boiculese Lucian
Şef lucr. Dr. Liliana Iliescu
Şef lucr. Cristina Dascălu

IV Metodologia de realizare a
proiectelor de cercetare
M.D.1.2.4
V Etica cercetării M.D.1.2.5 20 13
20
14
25
2,5 1,5 Şef lucr. Adrian Doloca
10 E2
5,5 3,5
Prof. dr. Eugen Carasevici
3 3
Prof. dr. Rodica Cuciureanu
6 4
Conf. Dr. Stela Hanganu
5,5 3,5
Şef lucr. Dr. Florin Zugun
9 E 2
7 6
Total ore 67,5 42 69,5 45
109,5 114,5
Total credite
224
60
Proiect -susţinere E-
(califica
tiv)
R E C T O R, D E C A N, Secretar şef facultate
Prof. dr. Cristian Dragomir Prof. dr. Carol Stanciu Gabriela Cuciureanu
6
7
7
Prof. dr. Vasile Astărăstoae
Şef lucr. Dr. Cristina Gavrilovici
Şef lucr. Dr. Beatrice Ioan

Universitatea de Medicină şi Farmacie „Gr. T. Popa” Iaşi
26
ANEXA 4
PROGRAMA ANALITICĂ ŞCOALA DOCTORALĂ 2007- 2008
Semestrul I
Modul I
METODOLOGIA CERCETĂRII ŞTIINŢIFICE BIOMEDICALE
Cadrul didactic de predare curs şi L.P.: Prof. dr. Doina Azoicăi
Protocolul de studiu şi tipuri de studiu în funcţie de obiective
- Definiţii şi concepte de bazã în epidemiologia clinicã
- Cauzalitatea şi principiile raţionamentului cauzal
- Etapele protocolui de cercetare
- Tipurile de studiu în cercetarea clinicã
Principii metodologice de bazã
- Observaţia punctualã
- Factori de confuzie şi erori sistematice
- Randomizarea
- Dirijarea colectãrii datelor pe parcursul cercetãrii
Studiile descripive
- Generalitãţi, când şi cum le utilizãm
- Tipuri
- Structura protocolului (scop, obiective, metode)
- Realizarea, interpretarea şi utilizarea rezultatelor
- Avantaje şi limite
Studiile analitice observaţionale (caz-martor şi de cohorta)
- Generalitãţi, când şi cum le utilizãm
- Tipuri
- Structura protocolului (scop, obiective, metode)
- Realizarea, interpretarea şi utilizarea rezultatelor
- Avantaje şi limite
Evaluarea testelor diagnostice
- Evaluarea performanţelor unei tehnici
- Mãsurarea performanţelor unui test
- Reproductibilitatea şi concordanţa

Studii de evaluare a prognosticului
- Studii de supravieţuire
- Studii de calitatea vieţii
Studiile tip metaanaliza
- Principii generale, utilizate
- Structura protocolului (scop, obiective, metode)
- Realizarea, interpretarea şi utilizarea rezultatelor
- Avantaje şi limite
Aplicaţii:
Cum se obţin dovezi ştiinţifice fiabile
- Limitele raţionamentului teoretic
- Natura probabilisticã a fenomenelor studiate
- Limitele studiilor observaţionale
- Necesitatea de confirmare a rezultatelor
- Multiplicarea rezultatelor
- Selecţia arbitrarã şi erorile sistematice de informaţie
- Erori de publicare
Pregãtirea cercetãrii în vederea lecturii critice
- Validitatea internã
- Coerenta externã
- Pertinenţa datelor clinice
- Cazul particular în cercetarea cu ‘’rezultate negative’’
- Grile de legãtura criticã şi scorul de calitate
- Scale ale nivelului probelor în MBD
Practica efectuãrii unei cercetãri descriptive. Lectura criticã a unui studiu descriptiv
Practica efectuãrii unei cercetãri analitice. Lectura criticã a unui studiu analitic
conservaţional
Cadrul didactic de predare curs şi L.P: Prof. dr. Rodica Cuciureanu
Cercetarea fundamentală – principii generale, particularităţi
Ştiinţa – caracteristici şi tendinţe actuale
Forme de cercetare ştiinţifică:
Cercetare fundamentală
Cercetare fundamentală pură
Cercetare fundamentală strategică
Cercetarea fundamentalã şi dezvoltarea economicã
Cercetare şi dezvoltare experimentalã
Direcţii principale de cercetare în Romania
Perspectivele cercetãrii medicale, în contextul integrarii europene
Aplicaţii :
Cercetătorul- specialistul motivat, pasionat şi competent
27

Identificarea modalităţilor de abordare a cercetării fundametale în domeniul în care
dorim să ne specializăm.
Cadrul didactic de predare curs şi L.P: Prof. dr. Marcel Costuleanu
Colectarea, analiza şi managementul datelor în experimentele preclinice
- planificarea cercetării şi stabilirea protocolului de lucru (obiective, scopuri
specifice, ipoteze, documentare, materiale şi metode, colectarea şi înregistrarea
datelor, interpretarea datelor, publicarea datelor, diseminarea rezultatelor, erori
neintenţionate şi intenţionate);
- importanţa şi principiile bunei practici de cercetare („good research practice“,
GRP)
Colaborarea în cercetare: autorat, coautorat, punerea la dispoziţie a resurselor şi
îndrumarea cercetării
- autorat, coautorat şi plagiat;
- criterii pentru eligibilitate ca autori;
- utilizarea în comun a resurselor individuale şi principiile etice ale punerii la
dispoziţie a acestora;
- îndrumarea cercetării.
Publicarea şi evaluarea de tip „peer review“ (referenţi) a rezultatelor cercetării
- sistemul actual „peer review“ (contracte, granturi, reviste, etc.)
- probleme şi lacune ale sistemului „peer review“
- obligaţii etice în evaluarea „peer review“
Frauda ştiinţifică şi regulile de bună practică de laborator („good laboratory
practice“, GLP)
- definirea noţiunii de fraudă ştiinţifică
- factorii ce duc la fraudă ştiinţifică
- regulile de bună practică de laborator („good laboratory practice“, GLP)
Proprietatea intelectuală
- definirea noţiunii de proprietate intelectuală
- tipuri de proprietate intelectuală
- legislaţia în vigoare privind proprietatea intelectuală
Conflictele de interese şi obiectivitatea ştiinţifică
- definirea termenului de conflict de interese
- definirea termenului de conflict de îndatoriri
- conflictele de interese instituţionale
- managementul conflictelor de interese
Colaborarea ştiinţifică dintre universităţi şi industrie
- dezvoltarea relaţiilor dintre ştiinţă şi industrie
- avantaje şi dezavantaje ale colaborării dintre universităţi şi industrie
- managementul relaţiilor dintre universităţi şi industrie
Utilizarea subiecţilor umani în cercetare
- dileme etice şi principii ale cercetării pe subiecţi umani
- codurile şi reglementările etice ale cercetării pe subiecţi umani
- rolul Comisiiloe de Etică instituţionale
- protejarea subiecţilor vulnerabili
- frauda în cercetările clinice
Utilizarea animalelor în cercetare
- argumente pro şi contra utilizării animalelor în cercetarea ştiinţifică
- reglementările etice ale cercetării pe animale
28

- rolul Comisiilor de Etică instituţionale
- metode alternative de cercetare
Genetica şi reproducerea umană
- ingineria genetică şi terapia genică
- reproducerea asistată şi controversa avorturilor
- proiectul genomului uman
- testarea genetică şi screeningul
- clonarea umană
- cercetarea pe celule stem
Cadrul didactic de predare curs şi L.P: Conf. dr. Carmen Vulpoi
Principii metodologice în evaluarea performanţei diverselor tipuri de teste
(screening/diagnostice)
- Definiţia testelor screening/diagnostice
- Evaluarea performanţelor (sensibilitate, specificitate, valoare predictivă)
- Interpretarea rezultatelor studiilor de evaluare a performanţelor
Testul diagnostic în cercetarea clinică
- Metodologia de cercetare în studiile diagnostice
- Evaluarea şi interpretarea rezultatelor
Aplicaţii:
- Lectura critică a unor articole de studiu a performanţelor testelor diagnostice
Cadrul didactic de predare curs şi L.P: Conf. dr. Vasile Drug
Trialuri clinice
- Definiţie şi caracteristicile trialurilor clinice
- Formularea ipotezei
- Selecţia bolnavilor
- Alocare şi randomizare
- Analiza rezultatelor
- Exemple
Medicina bazată pe dovezi
- Definiţie şi caracteristici
- Ierarhizarea studiilor
- Întocmirea şi caracteristicile ghidurilor de practică medicală
- Analiza studiilor pe baza principiilor medicinii bazate pe dovezi
- Exemple
Aplicaţii:
- Întocmirea şi comentarea unei schiţe de trial clinic din tematica tezei de
doctorat
- Analiza unor articole ştiinţifice din tematica tezei de doctorat pe baza
principiilor medicinii bazate pe dovezi.
29

BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ PENTRU PREGĂTIREA TEORETICĂ ŞI
PRACTICĂ
Modul I - Semestrul I
1. Ancelle T. Statistique.Epidemiologie, Edit. Maloine, 2002
2. Azoicai Doina, Boiculese L, Pisica-Donose G. Notiuni de metodologie epidemiologica
si statistica medicala, Edit. Dan, 2001
3. Baicus C. Dictionar de Epidemiologie clinica si medicina Bazata pe Dovezi, Edit.
Medicala, Bucuresti, 2001
4. Baicus C. Medicina bazata pe dovezi: Cum intelegem studiile; Edit.Medicala, 2007
5. Bailar JC, Mosteller F. Medical uses of statistics, 2-nd ed., Edit. New Engl.
J.Med.Books, Boston, Massachusetts, 1992
6. Boiculese LV, Dimitriu G, Moscalu M. Elemente de biostatistica. Analiza statistica a
datelor biologice, Edit.Pim, 2007
7. Ciucur D, Raboaca G. Metodologia cercetării ştiinţifice economice, Editura ASE,
Bucureşti, 1999
8. Czernichow P, Chaperon J, Le Coutour X. Epidemiologie, les connaissances
fondamentales, analyses d’articles, Edit. Masson, 2001
9. Fletcher R. Clinical epidemiology, 4 th Ed. Baltimore, Williams R., Wilkins, 1996.
10. Haynes BR, Sackett DL, Guyatt GH, Tugwell P. Clinical Epidemiology. How to do
clinical practice research, Edit. Lippincott Williams and Wilkins; 2005
11. Hennekens CH, Buring JE, Mayrent SL. Epidemiologie en medicine, Edit. Frison
Roche, 1998
12. Howitt, Cramer D. Introducere in SPSS pentru psihologie, Edit. Polirom, 2006
13. Hulley SB, Cummings SR. Designing clinical research, Ed. Williams,Wilkins, 1988
14. Hunink M, Glasziou P. Decision making in health and medicine. Integrating evidence
and values, Cambridge University Press, 2001
15. Knapp RG, Miller MC. Clinical epidemiology and biostatistics, Ed. Williams and
Wilkins, 1992
16. Kramer MS. Clinical Epidemiology and Biostatistics, Ed. Springer – Verlag, 1988
17. Landrivon G, Delahaye F. Cercetarea clinică de la idee la publicare, Azoicăi D,
Dinescu C, coordinatorii ediţiei în limba română, Edit DAN, 2002
18. Landrivon G, Delahaye F. Cercetarea clinica. De la idee la publicare, editia aII-a in
lb. romana, Edit.DAN, Iasi, 2003
19. Maissoneuve H. Redactarea ştiinţifică (Traducerea din limba franceză, Pătrău C.),
Editura DAN Iasi, 1999
20. Murray DM. Design and analysis of group-randomized trials, New York, Oxford
University Press, 1998
21. Petrie A, Sabin C. Medical statistics at a glance, Edit. Blackwell,2005
22. Popa L. Elemente de metodologia cercetării ştiinţifice în domeniul farmaceutic, Ed.
Printech Bucureşti, 2005
23. Rothmans KJ, Greenland S. Modern epidemiology, ed. Lippincot-Williams and
Wilkins, 1998
24. Rusu V. Dictionar medical, Edit. Medicala, Bucuresti, 2001
25. Sacket DL, Haynes RB, Guyat GH. Clinical epidemiology : a basic science for clinical
medicine, Boston Little and Brown, 1991
30

26. Shamoo AE, Resnik DB. Responsible conduct of research, Oxford University Press,
Inc., Oxford, New York, 2003.
27. Straus SE, Richardson WS, Glasziou P, Haynes B. Evidence-based. Haow to practice
and teach EBM, Edit. Elsevier , Thirs Edit, 2005
28. Zaiţ D. Elemente de metodologia cercetării, Editura Universităţii Al. I. Cuza Iaşi, 1997
Modul II
METODOLOGIA DOCUMENTĂRII ŞI REDACTĂRII ARTICOLELOR
Cadrul didactic de predare curs şi L.P: Prof. dr.Valeriu Rusu
Metodologia documentării şi redactării articolelor, proiectelor de cercetare, tezei de
doctorat
1. Alternative de documentare ştiinţifică: materialele tipărite şi INTERNET-ul.
2. Tipuri de articole medicale: editorialul, referatul general, articolul original,
comunicarea scurtă, cazul clinic, scrisoarea către editor.
3. Structura unui articol original.
4. Instrucţiuni de redactare a rezumatului unui articol original. Erori frecvent întâlnite.
5. Structura textului unui articol original. Erori frecvent întâlnite.
6. Structura proiectului de finalizare a studiului în cadrul şcolii doctorale.
7. Proiectul de cercetare: etape şi activităţi în cadrul elaborării.
8. Tipuri de proiecte de cercetare ştiinţifică.
9. Structura de bază a formularului unui proiect de cercetare.
Cadrul didactic de predare curs şi L.P: Prof. dr. Irina Draga Căruntu
Documentare ştiinţifică: concept, definiţie, motivaţie, obiectivele documentării, tipuri de
documente (primare, secundare, terţiare) - 1 oră
Documentare ştiinţifică: alegerea surselor de informaţii, principii de căutare, selecţia
documentelor, analiza documentară, evaluarea calităţii informaţiilor - 2 ore
Documentare ştiinţifică: documentarea la distanţă; servere şi baze de date specializate pe
probleme biomedicale - 2 ore
31

Scriere medicală ştiinţifică: tipuri de lucrări ştiinţifice; redactarea unei lucrări: reguli de
bază, structură generală, modalităţi de ilustrare; originalitate şi raportare la informaţiile
bibliografice; teza de doctorat - 5 ore
Aplicaţii:
1. Documentare ştiinţifică: tipuri de reviste, clasificare, factor de impact - 2 ore
2. Documentare ştiinţifică: dinamica documentelor secundare, ierarhizare valorică;
documente primare versus documente secundare - 1 oră
3. Scriere medicală ştiinţifică: studii de caz pe tipuri de articole - 3 ore
Cadrul didactic de predare curs şi L.P: Prof. dr. Cipriana Ştefănescu
Lectura critică a articolelor medicale
10. Necesitatea unei lecturi critice a literaturii medicale.
11. Peer-review-ul.
12. Lectura critică a literaturii medicale în relaţie cu scopul utilizatorului
13. Lectura critică în relaţie cu tipul de articol ştiinţific
14. Reguli generale ale lecturii critice:
14.1. Titlul
14.2. Rezumatul
14.3. Capitolul introductiv
14.4. Ipoteza de lucru, obiectivele
14.5. Materialul şi metoda
14.6. Rezultatele
14.7. Discuţiile
14.8. Referinţele bibliografice.
15. Grila de lectură critică. Exemple de grile de lectură.Aplicaţii.
16. Lectura critică: exemple şi aplicaţii.
Cadrul didactic de predare curs şi L.P: Prof. dr. Anca Miron
Lectura critică a studiilor terapeutice
17. Etapa preclinica de evaluare a eficacitatii unui medicament
17.1. Studii in vitro
17.2. Studii in vivo
18. Etapa clinica de evaluare a eficacitatii unui medicament – fazele I - IV
18.1. Studiul randomizat, dublu-orb; studiul multicentru
18.2. Studiul deschis
18.3. Studiul factorial
18.4. Studiul incrucisat
18.5. Studiul orphan – drug
19. Analiza ratei de supravietuire
19.1. Curba de supravietuire Kaplan – Meier
19.2. Curba de supravietuire prin metoda actuariala
19.3. Modelul Cox
Aplicatii – analiza critica a unor articole stiintifice din domeniul farmaceutic
32

Cadrul didactic de predare curs şi L.P: Şef lucr. dr. Irena Răileanu
Redactarea unei teze de doctorat
20. Etapele premergătoare unei teze de doctorat
21. Etapele de lucru a unei teze de doctorat
22. Redactarea propriu-zisa a unei teze de doctorat
23. Etapele psihologice din redactarea unei teze de doctorat
24. Etapa birocraticã necesarã pregatirii pentru susţinerea publicã a unei teze de
doctorat
25. 10 sfaturi pentru reuşitã
26. Etapa post-doctorat
27. Un exemplu practic – prezentarea unei teze de doctorat.
BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ PENTRU PREGĂTIREA TEORETICĂ ŞI
PRACTICĂ
Modul II - Semestrul I
1. Beveridge W. I., Arta cercetării ştiinţifice, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1968
2. Brause S. Rita. Writing Your Doctoral Dissertation. Invisible Rules for Success, Ed.
Taylor & Francis Zgroup, 1999
3. Casteel CP, Mortillaro NA, Taylor AE. Teaching effectiveness analysis plan applied to
lectures in medical physiology. Advan Physiol Edu 1989, 256: 3S-8S
4. Chen H, Fuller SS, Friedman C, Hersh W eds. Medical Informatics, Springer 2005
5. Desvals H. Comment organiser sa documentation scientifique, Gauthier-Villars, 1975
6. Dudley H. The presentation of original work in medicine and biology. Edinburgh,
Churchill Livingstone, 1977
7. Dunleavy P. Authoring a PhD. How to plan, draft, write and finish a doctoral thesis or
dissertation. Ed. P. MacMillian, 2003
8. Febvre M, Giordan A, Maitreser VInformation scientifique et medicale, Delachaux et
Niestle, Paris, 1990.
9. Friedlan AJ, Folt CL, Writing successful science proposals. Yale University Press,
New York, 2000
10. Gagnon R. Évaluation méthodologique des essais cliniques: utilisation de grilles. Le
médecin du Québec, 1993, 28(1): 33-47
11. Gosling PA, Noordam BD. Mastering your PhD: Survival and Success in the Doctoral
Years and Beyond. Ed. Springer. 2006
12. Gosling Patricia, Noordam B. Mastering Your PhD. Survival and Success in the
Doctoral Years and Beyond. Ed. Springer, 2006
13. Greenhalgh Trisha. How to read a paper : the basics of evidence based medicine. BMJ
Publishing Group London, 2006
14. Huguier M, Maisonneuve H, Benhamou CL, De Calan L, Grenier B, Franco D,
Galmiche JP, Lorette G., La redaction medicale, Doin Editeurs, Paris, 1990
15. Jolly D, Ankri J, Chapuis F, Czernichow P, Guillemin F, Lecture critique d’articles
médicaux. Masson, Paris, 2005
16. Landrivon G, Revista literaturii, în: Cercetarea clinică. De la idee la publicare, editura
EditDAN, Iaşi, 2002, pg. 11-29
33

17. Malinovski JM, Pain L, Juvin P, Langeron O, Riou B, Martin C. Aidé a la lecture
d’une étude scientifique. Comité des référentiels cliniques de la Société française
d'anesthésie et de réanimation. Annales françaises d'anesthésie et de réanimation, 2000,
19(3):209-16
18. Mauch JE, Park N. Guide to the Successful Thesis and Dissertation. A Handbook for
Students and Faculty. Ed. M. Dekker. 5th ed., 2003
19. Murrell G, Huang C, Ellis H. Research in medicine. A guide to writing a thesis in the
medical sciences. Cambridge University Press, 1990
20. Philips EM. How to get a PhD. A handbook for students and their supervisers. 2 nd ed,
Open University Press, USA, 1995
21. Phillips M. Estelle, Pugh DS. How to Get a PhD. A handbook for students and their
supervisors. Open University Press. 2nd ed. 1994
22. Ribes R, Ros PR. Medical English. Springer. 2006
23. Salmi LR. Lecture critique et rédaction médicale scientifique : comment lire, rédiger et
publier une étude clinique ou épidémiologique. Elsevier, Paris, 2002
24. Selye H., De la vis la descoperire, Editura Medicală, Bucureşti, 1968, pg. 41-112, 257-
261, 312-363
25. www.spim.jussieu.fr
Semestrul II
Modul I (continuare)
METODOLOGIA CERCETĂRII ŞTIINŢIFICE BIOMEDICALE
Cadre didactice de predare curs şi L.P: Prof. dr. M. R. Diaconescu;
Şef lucr. dr. Cristina Preda
Lectura critică şi analiza studiilor clinice. Exemple de studii în cercetarea clinică
medicală şi chirurgicală.
34

BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ PENTRU PREGĂTIREA TEORETICĂ ŞI
PRACTICĂ
Modul I (continuare) - Semestrul II
1. Baicus C. Medicina bazata pe dovezi: Cum intelegem studiile. Edit.Medicala, 2007
2. Jolly D, Ankri J, Chapuis F, Czernichow P, Guillemin F. Lecture critique d’articles
medicaux, Edit. Masson, 2005
3. Straus SE, Richardson WS, Glasziou P, Haynes B. Evidence-based. How to practice and
teach EBM, Edit. Elsevier , Third Edit, 2005
Modul III
BIOSTATISTICA ÎN CERCETAREA MEDICALĂ
Cadrul didactic de predare curs şi L.P: Şef lucr.dr. Maria Liliana Iliescu
Elemente de statistică descriptivă: Variabile nominale, ordinale, cantitative discrete şi
cantitative continue; indicatori utilizaţi în măsurarea stării de sănătate (rate, rapoarte,
proporţii)
Cadrul didactic de predare curs şi L.P : Conf.univ.dr. Georgeta Zanoschi
Indicatori de tendinţă centrală; indicatori de dispersie; probabilităţi
Cadrul didactic de predare curs şi L.P: Conf.univ.dr.ing. Lucian Boiculese
Distribuţii continue: Repartiţia Gauss – Laplace, repartiţia standard „z”
Intervale de confidenţă: Metode de determinare a intervalului de confidenţă pentru media
unei populaţii repartizate normal; pentru frecvenţa de apariţie a unui eveniment
Cadrul didactic de predare curs şi L.P: Şef lucr.dr. Maria Liliana Iliescu
Teste parametrice de compararea datelor („t” Student, chi patrat)
Cadrul didactic de predare curs şi L.P: Şef lucr.dr Cristina Dascălu
Teste neparametrice în analiza statistică - pentru populaţii ce nu sunt repartizate normal:
Mann-Whitney; Wilcoxon; Kruskal-Wallis.
Cadrul didactic de predare curs şi L.P: Conf.univ.dr. Georgeta Zanoschi
35

Eşantionajul – tehnici de eşantionare; stabilirea mărimii eşantionului.
Cadrul didactic de predare curs şi L.P : Conf.univ.dr.ing. Lucian Boiculese
Regresie, Corelaţie: Modele de regresie; Forma liniară – determinarea şi interpretarea
coeficienţilor, testarea modelului; Corelaţia, determinare , interpretare, testare.
Cadrul didactic de predare curs şi L.P: Şef lucr.dr. Adrian Doloca
Regresii neliniare.
Cadrul didactic de predare curs şi L.P : Conf.univ.dr.Olga Odetta Duma
Standardizarea ratelor
Cadrul didactic de predare curs şi L.P: Prof.univ.dr. Ostin Costel Mungiu
Metode statistice în farmacologie
BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ PENTRU PREGĂTIREA TEORETICĂ ŞI
PRACTICĂ
Modul III - Semestrul II
1. Ahmad OB, Boschi-Pinto C, Lopez AD, Murray CJL, Lozano R, Inoue M. Age
Standardization of Rates: A New WHO Standard. GPE Discussion Paper Series No. 31,
WHO, (http://who.int, accesat la 19 mai 2007)
2. Azoicai Doina, Boiculese LV, Pisica-Donose G. Notiuni de Metodologie
Epidemiologica si Statistica. Editura Edit Dan, Iasi 2001
3. Boiculese LV, Dascalu Cristina. Informatica Medicala. Casa de Editura Venus, Iasi
2001
4. Boiculese LV, Dimitriu G, Moscalu Mihaela. Biostatistica – Analiza statistică a
datelor biologice, Editura PIM, Iaşi 2007
5. Chernick MR, Friis RH. Introductory Biostatistics for Health Sciences. John Wiley &
Sons, New Jersey 2003
6. Duma Odetta, Zanoschi Georgeta, Iliescu Liliana, Manole M. Elemente de statistică
aplicată în sănătatea publică, vol. I, Ed. TEHNOPRESS, Iaşi, 2003
7. Georgescu Gabriela, Dascalu Cristina . Informatica Aplicata si Biostatistica., Ed.
„Stef”, 2003 – Iasi
8. Le CT. Introductory Biostatistics, John Wiley & Sons, New Jersey 2003
9. Marcu A, Marcu GM, Vitcu L şi col. Metode utilizate în monitorizarea stării de
sănătate, Ed. Inst. de Sănătate Publică, Bucureşti, 2002
10. Marcu GM. (editor). Sănătate publică şi management, partea I: Metode şi practici, Ed.
RISOPRINT, Cluj-Napoca, 2000
11. Newman SC. Biostatistical Methods in Epidemiology. John Wiley & Sons, New York
2003
12. Ţigan Ş, Andrei A, Tudor D. Biostatistică medicală, Ed. SRIMA, Cluj-Napoca, 1999.
13. Ţiţan E. Statistică aplicată în medicină, Ed. OSIM, Bucureşti, 2001
36

Modul IV
METODOLOGIA DE REALIZARE A PROIECTELOR DE CERCETARE
Cadre didactice de predare curs şi L.P: Prof. dr. Eugen Carasevici,
Şef lucr. dr. Florin Zugun
Introducere si continutul cererii/aplicatiei de grant/proiect.
Elementele planului de cercetare.
Redactarea si lansarea cererii/aplicatiei.
Evaluarea cererilor/aplicatiilor.
Executia si dezvoltarea proiectului.
Activitati post- proiect.
Aplicaţii:
Elementele esentiale ale documentarii statusului curent al cunoasterii in vederea cererii de
grant.
Dezvoltarea planului de cercetare.
Identificarea solutiilor tehnice / metodologice potentiale
Completarea altor paragrafe, diferite de planul de cercetare.
Redactarea unor aplicatii particulare.
Analiza executiei si dezvoltarii aplicatiilor particulare
Cadrul didactic de predare curs şi L.P: Prof. dr. Rodica Cuciureanu
Prezentarea programelor de cercetare (în funcţie de finanţator):
1. Agenţia Naţională pentru Cercetare Ştiinţifică:
� programe interne:
- Planul National de CDI 2007-2013 -- PN-II
- PNCDI 1999-2006
- Program CEEX
- Planul sectorial de CD
- Programe nucleu
- INFRATECH
- Granturi
� programe internaţionale
- Programul Cadru 7
- PC6
- Platforme Tehnologice
- EUREKA
- NATO
- COST
- JRC
- Cooperari Bilaterale
- Alte forme de cooperare
2. Ministerul Educaţiei şi Tineretului (Consiliul National al Cercetarii Stiintifice din
Invatamantul Superior):
37

Planul National de Cercetare, Dezvoltare si Inovare - PN II
� Program Resurse Umane
� Program Idei
3. Academia Română
Aplicaţii:
Aplicarea metodologiei de realizare a unui proiect Td
Cadrul didactic de predare curs şi L.P: Conf. dr. Stela Hanganu
Strategia Natonala de Cercetare, Dezvoltare si Inovare pentru perioada 2007-2013
I.1. Situaţia şi provocările actuale
1.1. Contextul internaţional
1.2. Premisele interne
I.2. Viziune
I.3. Obiectivele strategice ale sistemului CDI
I.4. Cercetarea exploratorie şi de frontieră
I.5. Priorităţile investiţiei publice în cercetare-dezvoltare
I.6. Inovarea
I.7. Implementarea strategiei
Planul National de Cercetare, Dezvoltare si Inovare pentru perioada 2007-2013 - PN
II
1. Planul ca instrument principal de implementare a Strategiei naţionale pentru Cercetare
dezvoltare şi inovare
1.1 Orientarea Planului naţional în acord cu scopul general şi obiectivele strategice
ale sistemului Cercetare dezvoltare şi inovare (Cdi);
1.2. Principiile generale ale construcţiei PN II
2. Programele Planului Naţional II
2.1 Resurse umane
2.2 Capacitati
2.3 Idei
2.4 Parteneriate in domeniile prioritare
FP7 - Proiectele internaţionale condiţie de existenţă în cadrul sistemului economic
concurenţial globalizat
Elaborarea propunerii de proiecte de cercetare – conceptie, continut, etape,
formulare tipizate
IV.1 Elaborarea rezumatului proiectului
IV.2 Organigrama proiectului
IV.3 Membrii consorţiului preliminar
IV.4 Întrunirile de lucru în cadrul etapei de elaborare a proiectului şi în timpul desfăşurării
proiectului
IV.5 Alte elemente de analizat
38

IV.5.1Coordonatorul proiectului
IV.5.2 Rolurile participanţilor în consorţiul de parteneri
IV.5.3 Finanţarea proiectului
IV.6 Formulare tipizare pentru elaborarea proiectelor de cercetare
IV.6.1 Formularele A
IV.6.2 Formularele B
IV.6.3 Pachetul de lucru (WP) al subprogramului – caracteristici
IV.6.4 Conţinutul subprogramului / pachetului de lucru (WP) „Managementul proiectului”
Aplicaţii:
Elaborarea unui proiect de cercetare stiintifica pentru tineri doctoranzi
BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ PENTRU PREGĂTIREA TEORETICĂ ŞI
PRACTICĂ
Modul IV- Semestrul II
1. Bagley Thompson Cheryl. Basics of research (part 10): The grant application process.
Air Medical Journal 16 ( 4), 1997, Pages 117-24
2. Bartlett Olivia T , Postow E. Getting the funding you need to support your research:
Navigating the National Institutes of Health peer review process. In : J.J Gollin
(editor). Principles and Practice of Clinical Research (Second Edition) 2007, Pages
359-90
3. Berger DH. An Introduction to Obtaining Extramural Funding. Journal of Surgical
Research 128 ( 2), 2005, Pages 226-31
4. Brătianu C, Curaj A, Vasilache S, Bălţei C. Managementul cercetării ştiinţifice
universitare, Ed. Economică, 2007
5. Chapman C, Ward S. Project Risk Management. Processes, Techniques and Insight,
John Wiley & Sons, Ltd,2003
6. Chatfield C, Johnson T. Microsoft Project, Version 2002, Step by step, 2002
7. Gary W. Falk MD. Turning an idea into a grant. Gastrointestinal Endoscopy 64 ( 6),
Supplement 1, 2006, Pages S11-S13
8. Gimble JM. Designing and Writing a Grant. Academia to Biotechnology . Career
Changes at Any Stage . 2005, Pages 25-32
9. Guvernul Romaniei, Ministerul educatiei si cercetarii, Autoritatea Nationala pentru
cercetare Stiintifica. Strategia naţională de cercetare, dezvoltare şi inovare 2007 -
2013
10. Guvernul Romaniei, Ministerul educatiei si cercetarii, Autoritatea Nationala pentru
cercetare stiintifica. Planul naţional de cercetare, dezvoltare şi inovare 2007 – 2013
11. Koren G. How to Increase your Funding Chances:Common Pitfalls in Medical Grant
Applications. Can J. Clin Pharmacol 12 (2), 2005:e182-e185; Jun. 17, 2005
12. Madden Sue and Wiles Rose. Developing a Successful Application for Research
Funding.Physiotherapy 89 ( 9), 2003, Pages 518-22
13. Microsoft Press; A Divission of Microsoft Corporation, One Microsoft Way,
Redmond, Washington 98052-6399, USA
14. Ogden TE, Goldberg IA. Advice for Beginners in Academia Research Proposals
(Third Edition), 2002, Pages 215-226
39

15. Ogden TE, Goldberg IA. Revision of an Unfunded Proposal. Research Proposals
(Third Edition) A Guide to Success 2002, Pages 181-191. 15
16. Ogden TE, Goldberg IA. The R01 Research Grant. Research Proposals (Third
Edition) . A Guide to Success 2002, Pages 45-54. 4
17. Opran C, Paraipan L, Stan S. Managementul riscului; Editura comunicare.ro;
Bucuresti, Romania, 2004
18. Opran C, Stan S, Abaza B, Nastasa Steluta. Managementul proiectelor. Editura
comunicare.ro; Bucuresti, Romania, 2002
19. Opran C, Stan S. Planificarea, elaborarea şi implementarea proiectelor; Şcoala
Naţională de Studii Politice şi Administrative, Facultatea de Comunicare şi Relaţii
Publice “David Ogilvy”, Departamentul ID, editura comunicare.ro, 2003
20. Opran C, Stan S. Managementul proiectelor. Editura comunicare.ro; Bucuresti,
Romania, 2005
21. Opran C, Stan S. Managementul proiectelor. Editura comunicare.ro; Bucuresti,
Romania, 2004
22. Opran C, Stan S. Planificarea, elaborarea şi implementarea proiectelor. Editura
comunicare.ro; Bucuresti, Romania, 2003
23. Philpota M. An introduction to ethics of research in psychiatry. Psychiatry 3 ( 3), 1
2004, Pages 26-9
24. Reif-Lehrer L. Applying for grant funds: there's help around the corner.
25. Saundersa Carla, Girgisa A, Butowd Ph, Crossinge Sally and Penmanb A. Beyond
scientific rigour: Funding cancer research of public value. Health Policy 84 (2-3),
2007, Pages 234-42
26. Sweeta DG and Hallidayb HL. Applications to a research ethics committee. Current
Paediatrics 14 ( 6), 2004, Pages 495-500
27. Wrighta Charlotte M. and Sharplesb Peta M. How to write a grant application.
Current Paediatrics 14 ( 6), 2004, Pages 501-06
28. www.academiaromana.ro
29. www.ancs.ro
30. www.cncsis.ro
31. www.cnmp.ro
32. www.europa.eu.int
33. www.gantthead.com
34. www.infoeuropa.ro
35. www.mct.ro
36. www.projectmanagement.ro
40

Modul V
ETICA CERCETĂRII
Cadre didactice de predare curs şi L.P: Prof. dr. Vasile Astărăstoae; Şef lucr. dr.
Cristina Gavrilovici, Şef lucr. dr. Beatrice Ioan
Prezentarea şi dezbaterea documentelor/ghidurilor legate de cercetarea pe subiecţi umani:
codul Nuremberg, declaraţia de la Helsinki, recomandările CIOMS, documente regionale
(recomandări ale UE, etc)
Relaţia dintre cercetarea pe subiecţi umani şi drepturile omului
Definirea conceptului de consimţământ informat
Cerinţele şi componentele unui consimţământ informat
„Concepţia terapeutică” inadecvată
Conflictele de interese în cercetarea ştiinţifică
Comportamentul ştiinţific inadecvat
Mecanisme de protejare a confidenţialităţii datelor şi a vieţii private a subiecţilor, +
dezvăluirea obligatorie a informaţiilor
Relaţia dintre design-ul studiului şi principiile etice
Balanţa risc-beneficiu .
Realizarea unui formular de consimţământ informat
Obligaţiile către colegi şi comunitate
Definirea şi identificarea populaţiilor vulnerabile
Protejarea populaţiilor vulnerabile + consimţământul informat la populaţiile vulnerabile
Comitetele de etică a cercetării
Comitetele de monitorizare a siguranţei datelor, comitetele comunitare de evaluare
comitetele ştiinţifice de evaluare
Aplicaţii: Cazuri clinice care exemplifică aspectele teoretice prezentate.
BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ PENTRU PREGĂTIREA TEORETICĂ ŞI
PRACTICĂ
Modul V- Semestrul II
1. Astărăstoae V, Trif BA. Esentialia în Bioetică, Iaşi, 2000.
2. Encyclopedia of bioethics, 2003, 3rd ed. Ed by. Stephem Post, Thomson and Gayle
3. Gavrilovici Cristina. Introducere în Bioetică – Note de curs, Ed. Junimea 2007
4. Ioan Beatrice, Gavrilovici Cristina, Astărăstoae V. Bioetica – cazuri celebre, Ed.
Junimea 2005
5. Scripcaru Gh, Ciucă Aurora, Astărăstoae V. Bioetica, ştiinţele vieţii şi drepturile
omului, Polirom, 2002
41

FACULTATEA DE MEDICINĂ
42
ANEXA 5.1
TEMATICA SI BIBLIOGRAFIA
pentru EXAMENUL DE ADMITERE LA DOCTORAT
- sesiunea septembrie - octombrie 2007
1. Bronsita cronica, emfizemul si obstructia cailor respiratorii (1, pag 1600-1610).
2. Tuberculoza pulmonara (1, pag 1109-1121).
3. Cancerul bronhopulmonar (1, pag 602-612).
4. Boala cardiaca ischemica (1, pag 1492-1517).
5. Boala vasculara hipertensiva (1, pag 1523-1538).
6. Tulburarile de ritm si de conducere (tahicardie paroxistica supraventriculara, flutterul si
fibrilatia atriala, tahicardia ventriculara, flutterul si fibrilatia ventriculara, blocurile
atrioventriculare) (1, pag 1383-1410).
7. Tromboembolismul pulmonar (1, pag 1620-1624).
8. Colapsul cardiovascular, stopul cardiac si moartea subita cardiaca (1, pag 245-251).
9. Hepatita acuta virala (1, pag 1847-1864).
10. Ciroza hepatica si complicatiile cirozei (1, pag 1878-1892).
11. Cancerul colorectal (2, pag 1664-1685 si 1709-1727).
12. Icterul (1, pag 275-281).
13. Litiaza biliara (2, pag 1915-1942).
14. Diabetul zaharat (1, pag 2265-2287).
15. Septicemia si socul septic (1, pag 852-857).
16. Anemia feripriva si anemii megaloblastice (1, pag 698-704, 714-721).
17. Leucemia mieloida acuta si cronica (definitie, incidenta, etiologie, clasificare,
prezentare clinica, factori de prognostic) (1, pag 750-762).
18. Insuficienta renala (1, pag 1657-1674).
19. Accidentele vasculare cerebrale hemoragice si ischemice (1, pag 2557-2584).
20. Lupusul eritematos sistemic (1, pag 2062-2068).
21. Cancerul de san (2, pag 1187-1206).
22. Infectia cu virusul imunodeficientei umane (fara tratament) (3, pag 422-450).
23. Tumorile maligne gastrice (4, pag 1205-1210).
24. Ocluzia intestinala (2, pag 2168-2182).
25. Peritonitele (2, pag 2116-2151).
26. Hemoragiile digestive (4, pag 1066-1077).
27. Fracturi-generalitati (2, pag 2301-2325).
28. Arsurile (4, pag 227-263).
29. Hipertiroidismul, hipotiroidismul si gusa endemica (5, pag 119-134, 141-151).
30. Cancerul de col uterin (2, pag 3069-3078).

Bibliografie
1. Harrison-Principii de Medicina Interna, editia 14, Ed. Teora, Bucuresti, 2003
(retiparire editia din 2001).
2. N. Angelescu (sub redactia)-Tratat de Patologie Chirurgicala, vol I si II, Ed.
Medicala, Bucuresti, 2001.
3. I. Rebetea-Boli Infectioase, Ed. Medicala, Bucuresti 2000.
4. Schwartz-Principiile Chirurgiei, vol. I si II, Ed. Teora, Bucuresti, 2005.
5. Colegiul Medicilor din Romania-Ghiduri de practica medicala, Vol II, Ed. Info
Medica 2001.
DECAN,
Prof. dr. Carol Stanciu
43

Nr.
crt.
UNIVERSITATEA DE MEDICINĂ ŞI FARMACIE “GR.T.POPA” IAŞI ANEXA 5.2
RECTORAT
DECIZIE
Nr.17942 din 6 noiembrie 2007
Rectorul U.M.F. ,,Gr.T.Popa,, Iaşi, Prof. dr. Cristian Dragomir numit prin Ordinul Ministrului Educaţiei şi Cercetării nr.4904.14.08.2006,
Având în vedere validarea concursului de admitere la doctorat în şedinţa Senatului din data de 5 noiembrie 2007,
DECIDE: A
CONDUCĂTORUL DE
DOCTORAT
SPECIALITATEA
Numele şi
prenumele doctoranzilor
admişi
la doctorat fara frecvenţă si
cu frecvenţă cu taxa
44
Numele şi prenumele
doctoranzilor admişi la
cu frecv.fara bursă
1. Prof. dr. Zamfir Mircea Anatomie 1.Oprean Alexandru
2.Marinescu Bogdan
3.Bulimar Virgil
2. Prof. dr. Mihailovici Sultana Anatomie patologică 1.Şerban Simona Maria 1.Dumitraş Irina-Emilia
3. Prof. dr. Rusu Valeriu Biofizică şi -medicină 1.Răcilă Răzvan- George
4. Prof. dr. Cotrutz C-tin
nucleară
Biologie celulară şi
moleculară
5. Prof. dr. Doina Mihalache Boli infecţioase 1.Nemescu Elena Roxana
6. Prof. dr. Adrian Cosovanu Cardiologie 1.Midvighi Elena -Andreia
7. Prof. dr. Dragomir Cristian Chirurgie 1.Blaj Mihaela
8. Prof. dr. Pleşa Costel Chirurgie 1.Popa Paula
9. Prof. dr. Aldea Adrian Sorin Chirurgie toracică 1.Tănase Mihai
1.Pricopi Ciprian Florin
10. Prof. dr. Zbranca Eusebie Endocrinologie 1.Buzdugă Cătălin -Mihai
2.Cherciu Sanda Mirela
11. Prof. dr. Ivan Aurel
Epidemiologie 1.Temeş Maria
2.Andreescu Alina Andreea
12. Prof. dr. Doina Azoicăi Epidemiologie 1.Pelechas Eleftherios
2.Karagianni Christina Morfini
Numele şi prenumele
doctoranzilor admişi la cu
frecvenţă cu bursă
1.Mirvald Cristian
1.Sahian Luana Mihaela 1.Sârbu Klara
2.Gavrilescu Cristina

13. Prof. dr. Mungiu Ostin
Costel
14. Prof. dr. Bădescu Magda
Mariana
3.Stoenescu Teodor Marcel
Farmacologie 1.Cojocaru Victor
2.Cojocaru Eva Maria
3.Hănţăscu Ionuţ Gabriel
4.Botez Georgiana
5.Carpinschi Florina Mihaela
Fiziologie normală şi
patologică
15. Prof. dr. Petrescu Gh. Fiziologie normală şi
patologică
1.Ispas Journ Simona
16. Prof. dr. Prelipceanu Cristina Gastroenterologie 1.Arhip Oana
2.Dănilă Ionela Maria
17. Prof.dr. Trifan Anca Gastroenterologie 1. Balan Gabriela
45
1.Ionaşcu Oana
2.Huţănaşu Ilie-Cătălin
1.Balan Andreea
2.Lupuşoru Raoul Vasile
3.Furnică Raluca Maria
4.Boldea Colcear Carmen
Elena
1.Rusu Maria
18. Prof. dr. Gavăt Viorica Igienă 1.Bucşă Doina
2.Martinescu Gabriela
19. Prof. dr. Carasievici Eugen Imunologie – imunopatologie
1.Vrînceanu Anca Raluca 1. Dragoş Peptanariu
20. Prof. dr. Pandele G.I. Medicină internă 1.Popa Maria Valentina
21. Prof. dr. Datcu Georgeta Medicină internă şi
cardiologie
1. Crişu Daniela 1.Graur Lidia Iuliana
22. Prof. dr. Buiuc Dumitru Microbiologie şi
virusulogie
1.Şerban Raluca-Ioana
23. Prof. dr. Adrian Covic Nefrologie 1.Hogaş Simona Mihaela
24. Prof. dr. Ianovici Nicolae Neurochirurgie 1.Roditis Spyridon
25. Prof. dr. Poeată Ion Neurochirurgie 1.Albert Mircea Daniel
26. Prof. dr. Costăchescu Gh. Obstetrică -ginecologie 1.Păcurariu Irina
Lăcrămioara
27. Prof. dr. Pricop Florentina
Zenovia
Obstetrică -ginecologie 1.Bratu Mariana
1.Cotîrleţ Laura
28. Prof. dr. Ivona Anghelache Obstetrica-giecologie 1.Bercea Bogdan Ştefan

Lupaşcu
29. Prof. dr. Brumariu Ovidiu Pediatrie
30. Prof. dr. Dimitriu Alexandru
Gr.
Pediatrie
1.Iordăchescu Antonio
Constantin
1.Negrea Iulia
2.Sabău Claudia
31. Prof. dr. Goţia Stela Pediatrie 1.Tucaliuc Elena Simona
32. Prof. dr. Evelina Moraru Pediatrie 1.Petrescu Olimpia Mihaela
33. Prof. dr. Mihăescu Traian Pneumologie
1.Onofriescu Mihai
2. Eşanu Valentina
34. Prof. dr. Mariana Luca Parazitologie 1.Azamfirei Adrian-Florin
2.Azamfirei Otilia
3.Cojocariu Ingrid Elena
35. Prof. dr. Teodor Stamate Chirurgie plastica 1.Anastasiu Carmen Graţiela
2.Ţopa Ionuţ
3.Lazăr Andrei Nicolae
36. Prof. dr. Vasile Astărăstoae Med.Legala. Bioetica 1.Asăndulesei Marius
2.Chirilă Bogdan Daniel
37. Prof.dr. Chirieac Rodica-
Marieta
3.Condac Constantin
Rematologie 1.Păstrăguş Carmen
2.Belibou Iulia-Codruţa
3.Mihalache Boştină Claudia
Oana
4.Costea Andrei Ioan –
cu frecvenţă cu taxă
46
1.Onciu Oana Mihaela
1.Luchian Ana-Maria
38. Prof.dr. Mihai Dan Datcu Cardiologie 1.Brănişteanu Mihaela
Roberta
2.Amîţoaie Iulia Caterina
3. Roca Iulia Cristina
39. Prof. Dr. Luminiţa Smaranda
Iancu
4.Dumea Mihaela
Microbiologie 1.Copăcianu Ştefania
Brînduşa –UMF
1.Ursu Ramona Gabriela
1. Bizim Delia Andreia

40. Prof.dr. Cătălina Lupuşoru Farmacologie 1.Cernescu Irina Teodora - cu
frecventa cu taxa
2.Apostoae Florin Ionuţ
3.Antonesi Maria-Ioana
4.Diaconu Minodora
41. Prof.dr. Paul Botez Ortopedie -
traumatologie
5.Diaconu Cătălin
1.Simion Luminiţa
2.Dumăchiţă Şargu Bogdan
3.Ralea Sebastian
4.Sîrbu Oleg
5.Sava Andrei
42 Prof.dr. Carmen Zamfir Histologie 1.Vatavu Alina
2.Temneanu Oana-Raluca
3.Popescu Mihaela Roxana
43 Prof.dr. Mariana Graur Diabet şi boli de nutriţie 1.Voinea Cristina Oana
2. Popa Lorelai Maricica
44 Prof.dr. Grigore Tinică Chirurgie cardiacă 1.Ciucu Liliana Sida
2.Ciucu Alexandru Titu
3.Enache Mihail
4.Ciurescu Diana
45 Prof.dr. Goţia Dan George Chirurgie şi ortopedie
pediatrică
1. Fathi M.M. El Nems
47
-UMF
1.Filoş Cristina
2.Vieru Alexandra
3.Mazilu Gabriel
4. Chirilă Georgiana
46. Prof.dr. Maria Covic 1. Checheriţă Ionel Alexandru
Prezenta decizie va fi dusă la îndeplinire de către Rectorat şi Decanatul Facultăţii de Medicină.
R E C T O R ,
Prof. Dr. Cristian Dragomir

I. PARTENERII
CONTRACT DE STUDII DOCTORALE
Nr. ________ din ______________________
48
ANEXA 6
ROMÂNIA
MINISTERUL EDUCA}IEI {I CERCET|RII
UNIVERSITATEA DE MEDICINA SI FARMACIE
"GR.T.POPA" IASI
1. Universitatea de Medicină şi Farmacie „Gr. T. Popa” Iaşi, cu sediul în Iaşi,
str. Universităţii nr. 16, cod fiscal nr. 4701100, contul bancar
R066TREZ406504601X000729 deschis la Trezoreria Municipiului Iaşi, reprezentată de
Profesor dr. Vasile Astărăstoae, cu funcţia de Rector, în calitate de prestator,
2. _________________________________________, în calitate de conducător de
doctorat,
3. Doctorandul(a)_________________________________________, posesor al
cărţii de identitate seria ______, nr. ________________, CNP _______________,
înmatriculat(ă) conform Ordinului de înmatriculare nr. ___________ din data de
__________________, în calitate de doctorand cu frecvenţã cu bursã/ cu frecvenţã fãrã
bursã/ cu frecvenţã cu taxã/fãrã frecvenţã cu taxã la Universitatea de Medicină şi
Farmacie „Gr. T. Popa” Iaşi în domeniul fundamental Ştiinţe Medicale, domeniul
________________________________, în calitate de beneficiar, pe de altă parte, au
convenit să încheie prezentul Contract de Studii Doctorale.
II. OBIECTUL ŞI OBIECTIVUL CONTRACTULUI
1. Prezentul contract are ca obiect desfăşurarea activităţilor specifice ciclului de
studii universitare de doctorat, reglementând raporturile dintre părţile contractante,
drepturile şi obligaţiile acestora, cu respectarea Legislaţiei Române în vigoare, a ordinelor
Ministerului Educaţiei şi Cercetării, a Cartei Universitare şi a Regulamentului de
Organizare şi Desfăşurare a Studiilor Universitare de Doctorat din cadrul UMF „Gr. T,
Popa” Iaşi.
2. Obiectivul contractului îl reprezintă oferirea de către Universitatea de Medicină şi
Farmacie „Gr. T. Popa” Iaşi de servicii pentru dobândirea de competenţe şi abilităţi
specifice domeniului şi specializării alese de beneficiar.
III. CADRUL LEGAL
1. Universitatea de Medicină şi Farmacie „Gr. T. Popa” Iaşi îşi desfăşoară
activitatea în concordanţă cu Legislaţia Română.

2. Specializările de doctorat oferite de Universitatea de Medicină şi Farmacie „Gr. T.
Popa” Iaşi sunt acreditate de către Consiliul Naţional de Atestare a Titlurilor,
Diplomelor şi Certificatelor Universitare.
3. Universitatea de Medicină şi Farmacie „Gr. T. Popa” Iaşi va anunţa beneficiarul
de orice modificare a legislaţiei referitoare la activitatea de pregătire.
IV. DURATA CONTRACTULUI
Pe întreaga durată a doctoratului:
Doctoratul se defăşoară la zi / fără frecvenţă, în regim de finanţare buget / taxă.
Durata doctoratului este de 4 ani (1 an studii doctorale şi 3 ani cercetare ştiinţifică).
V. OBLIGAŢIILE PĂRŢILOR
1. Universitatea de Medicină şi Farmacie „Gr. T. Popa” Iaşi se obligă:
a) să presteze servicii educaţionale de cea mai bună calitate care să îi asigure
beneficiarului condiţii adecvate pentru studiile universitare de doctorat;
b) să asigure baza materială a desfăşurării activităţilor educaţionale constând din săli de
curs, laboratoare, săli de seminar;
c) să asigure condiţii adecvate de studiu, prin punerea la dispoziţia beneficiarului a
serviciilor Universităţii: bibliotecă, serviciu social şi accesul la mijloacele de
comunicare (Internet);
d) să asigure condiţiile de comunicare şi transparenţă în ofertele destinate
doctoranzilor.
2. Beneficiarul serviciilor se obligă:
a) să respecte regulamentele şi regulile din Universitate, în mod deosebit Regulamentul
de Organizare şi Desfăşurare a Studiilor Universitare de Doctorat, având un
comportament adecvat calităţii de doctorand la Universitatea de Medicină şi
Farmacie „Gr. T. Popa” Iaşi;
b) să desfăşoare o activitate continuă de educaţie şi cercetare, pentru a-şi asigura o
pregătire profesională corespunzătoare statutului de doctorand;
c) să achite taxele de şcolarizare în cuantumul stabilit anual de Senatul Universităţii;
d) să protejeze baza materială aparţinând Universităţii.
e) sã anunţe U.M.F. Iaşi cu cel puţin 30 zile înainte de data cu care solicitã retragerea
de la studii.
f) orice perioadã de întrerupere a studiilor de doctorat va atrage de la sine
suspendarea bursei pentru doctoranzii cu frecvenţã cu bursã.
G ) întreruperea studiilor de doctorat se face în baza unei cereri însoţită de acte
doveditoare temeinice ( în conformitate cu art.9 pct.9.2 din Regulamentul de studii
doctorale).
VI. FINANŢAREA
Finanţarea studiilor se va face:
- de la bugetul de stat, pe o perioadă de 4 ani, pentru doctoranzii cu
frecvenţă cărora li s-a acordat finanţare de la buget;
- prin taxă anuală, stabilită la începutul fiecărui an universitar de Senatul
UMF „Gr. T. Popa”; în anul universitar 2007-2008 taxa anuală este:
● pentru doctoranzii fără frecvenţă = 2800 lei,
● pentru doctoranzii cu frecvenţă = 3650 lei,
Taxa de studii se stabileşte anual, şi se va comunica prin Rectorat (afişare)
cuantumul stabilit pentru anul universitar.
Dupã semnarea contractului taxa va fi plãtitã la casieria UMF „Gr. T. Popa”
49

după cum urmează:
● 50 % din cuantumul taxei va fi achitat în avans până la 31 decembrie, iar
● restul de 50 % până la 15 iulie urmãtor ;
După fiecare plată, doctorandul va depune la dosar chitanţa de achitare a taxei.
Neachitarea taxei la timp atrage după sine penalizarea cu 0,1% pentru fiecare
zi de întârziere.
VII. ÎNCETAREA CONTRACTULUI
1. Prezentul contract încetează de drept:
a) la încheierea studiilor universitare de doctorat;
b) în termen de 30 de zile de la înregistrarea cererii de retragere a
doctorandului;
c) la data emiterii de către UMF „Gr. T. Popa” Iaşi a deciziei de exmatriculare
a doctorandului, în cazul neîndeplinirii obligaţiilor ce îi revin.
VIII. LITIGII
1. Părţile au convenit ca toate neînţelegerile privind respectarea prezentului contract
sau rezultate din interpretarea acestuia să fie rezolvate pe cale amiabilă.
2. În cazul în care nu este posibilă rezolvarea divergenţelor pe cale amiabilă, părţile
se pot adresa instanţelor judecătoreşti competente material şi teritorial, conform legii.
3. Transferul de la forma de studii cu frecvenţă cu burã şi fără bursã, la forma fără
frecvenţă este posibil doar în regim cu taxã, transferul realizându-se după ce se face
dovada plăţii taxei de studii.
4. În cazul în care pe parcursul perioadei de studii intervin modificări în forma de
învăţământ (rezidenţiat, angajări, renunţări, lipsă frecvenţă, motive medicale), nu se
restituie nici o taxă achitată deja.
5. Încetarea calităţii de doctorand se face după întocmirea documentelor legale şi
achitarea taxelor de studii, proporţional cu perioada derulată până la momentul solicitării.
IX. CLAUZE FINALE
1. Modificarea prezentului contract se face prin act adiţional la orice moment, impus
de modificări legislative sau reglementări interne.
2. Prezentul contract reprezintă voinţa părţilor.
3. Prezentul contract a fost încheiat într-un număr de 3 exemplare, astăzi ________
__________________ fiind semnat de:
UMF „Gr. T. Popa” Iaşi
RECTOR,
Prof. dr. Cristian Dragomir
CONTABIL ŞEF
CONDUCĂTOR ŞTIINŢIFIC
50
DOCTORAND
Nume ___________________
Prenume _________________
Semnătura ________________
Aviz juridic

FACULTATEA DE MEDICINĂ Anexa 5.3
Nr/
crt
Nume şi prenume doctorand
NOTELE OBŢINUTE LA EXAMENE
Situaţie privind doctoranzii anului I (an univ. 2007/2008)
51
Notele obţinute la examene pe module
SEM I SEM II
Modul I Modul II Modul III Modul IV Modul V
1. Albert Mircea Daniel 10 9 8 9 10
2. Amîţoaie Iulia Caterina 10 9 8 7 10
3. Anastasiu Carmen Graţiela 9 9 8 9 10
4. Andreescu (Chiosac) Alina Andreea 9 9 9 10 10
5. Antonesi Ioana Maria 8 8 7 8 10
6. Apostoae Florin Ionuţ 9 9 8 10 10
7. Arhip Oana 9 9 9 9 10
8. Asăndulesei Marius 9 10 9 10 10
9. Azamfirei Adrian 10 10 - - -
10. Azamfirei Otilia 10 10 - - -
11. Balan Andreea 10 10 8 10 10
12. Balan Gabriela 10 10 10 9 10
13. Belibou Iulia Codruţa 9 9 7 9 10
14. Bizim Delia Andreia 9 9 8 9 10
15. Blaj Mihaela 10 9 9 10 10
16. Boldea (Colcear) Carmen Elena 10 9 8 10 10
17. Borza Liana Rada
(transferată de la Facultatea de Medicină
Dentară)
9 10 10 10 10
18. Botez Georgiana 8 8 7 8 10
19. Bratu Mariana 10 10 10 10 10
20. Branisteanu Mihaela Roberta 10 10 9 10 10

21. Bucşă Doina 9 9 10 10 10
22. Bulimar Virgil 8 8 7 8 10
23. Buzdugă Cătălin Mihai 9 8 7 10 10
24. Carpinschi Florina Mihaela 8 8 7 8 10
25. Cernescu Irina Teodora 9 9 8 10 10
26. Cherciu Sanda Mirela 8 8 7 8 10
27. Chirilă Bogdan Daniel 10 10 9 10 10
28. Chirilă Georgiana 9 9 8 10 10
29. Ciucu Alexandru Titu 7 7 9 7 10
30. Ciucu Liana Sida 7 7 8 7 10
31. Ciurescu Diana 8 8 7 8 10
32. Cojocariu Ingrid Elena 8 9 10 10 10
33. Cojocaru Eva Maria 9 9 7 10 10
34. Cojocaru Victor 8 8 8 7 10
35. Condac Constantin 9 9 8 10 10
36. Copăcianu Ştefania Brânduşa 9 8 7 10 10
37. Costea Andrei Ioan 10 9 8 10 10
38. Cotirlet Laura Gabriela 10 9 8 10 10
39. Crişu Daniela 10 10 10 9 10
40. Danila Ionela Maria 9 8 9 9 10
41. Diaconu Cătălin 9 9 8 10 10
42. Diaconu Minodora 9 9 9 10 10
43. Dumachita-Sargu Bogdan 9 8 8 9 10
44. Dumea Mihaela 10 10 8 9 10
45. Dumitraş Irina Emilia 9 9 8 9 10
46. Enache Mihail 9 9 7 8 10
47. Esanu Valentina 9 9 - - -
48. Filoş Cristina 8 9 8 10 10
49. Furnică Raluca Maria 9 9 8 10 10
50. Gaivas Sergiu (admis la 1.XII.2005,
revine după întreruperi
anterioare)
8 9 8 9 10
51. Gavrilescu Cristina - - - - -
52

52. Graur Lidia Iuliana 10 9 9 10 10
53. Hănţăscu Ionuţ Gabriel 9 9 10 10 10
54. Huţanaşu Ilie Cătălin 8 8 7 8 10
55. Ionaşcu Oana 9 9 10 9 10
56. Iordăchescu Antonio Constantin 9 9 8 8 10
57. Ispas Journ Simona 10 10 10 10 10
58. Karagianni Christina 10 9 9 9 10
59. Lazăr Andrei Nicolae 9 9 8 9 10
60. Luchian Ana Maria 10 9 9 10 10
61. Lupuşoru Raoul Vasile 10 10 10 10 10
62. Martinescu Gabriela 9 10 10 10 10
63. Mazilu Gabriel 9 9 7 10 10
64. Midvighi Elena Andreia - - - - -
65. Mihalache (Boştină) Claudia Oana 9 9 7 9 10
66. Negrea Iulia 8 9 9 10 10
67. Nemescu Roxana 8 9 10 9 10
68. Onciu Oana Mihaela 9 9 8 9 10
69. Onofriescu Mihai 8 8 9 9 10
70. Oprean Alexandru 9 9 9 9 10
71. Oprişa Cristina (admisă în nov.2006. A
avut întrerupt doctoratul în per.
sept.07-sept.08, revine ptr. susţinerea
proiectului)
72. Păcurariu Irina Lăcrămioara 9 9 9 10 10
73. Păstrăguş Carmen 9 9 8 10 10
74. Pelechas Eleftherios 10 9 9 9 10
75. Peptanariu Dragoş 9 9 9 10 10
76. Petrescu Olimpia Mihaela 10 9 8 9 10
77. Popa Maria Valentina 9 9 7 9 10
78. Popa Paula 9 9 10 9 10
79. Popescu Mihaela Roxana 10 9 10 10 10
80. Pricopi Ciprian Florin
(întrerupt an I)
- - - - -
53

81. Ralea Sebastian 10 10 10 10 10
82. Răcilă Răzvan George 10 10 10 10 10
83. Roca Iulia Cristina 10 10 9 10 10
84. Roditis Spiridon 9 8 7 9 10
85. Rusu Maria 9 10 10 10 10
86. Sabău Claudia 9 9 8 9 10
87. Sahian Luana Mihaela 9 8 8 8 10
88. Sava Andrei 9 8 8 9 10
89. Sarbu Klara 9 9 - - -
90. Simion Luminiţa 8 8 7 9 10
91. Sîrbu Oleg 9 8 8 9 10
92. Stoenescu Teodor Marcel 10 9 10 10 10
93. Şerban Raluca Ioana 9 10 9 10 10
94. Şerban Simona Maria 8 8 8 10 10
95. Tănase Mihai 8 9 8 10 10
96. Temeş Maria 9 8 10 10 10
97. Temneanu Oana Raluca 10 9 10 10 10
98. Tucaliuc Elena Simona 10 9 9 10 10
99. Ţopa Ionuţ 9 8 8 10 10
100. Ursu Ramona Gabriela 8 8 7 10 10
101. Vatavu (Onofriescu) Alina 10 9 10 10 10
102. Vieru Alexandra 9 9 7 9 10
103. Vrânceanu Anca Raluca 9 10 9 10 10
54

FACULTATEA DE MEDICINĂ ANEXA 5.4
Situaţia doctoranzilor privind proiectele de finalizare a Şcolii Doctorale
an I (2007-2008)
Nr/ NUME ŞI PRENUME CONDUCĂTOR
TITLUL PROIECTULUI CALIFICATIV
crt DOCTORAND
ŞTIINŢIFIC
PROIECT
1. Albert Mircea Daniel Prof. Univ. Dr. Ion Poeata Hematoamele
terapeutică.
intracerebeloase-diagnostic şi conduita Foarte bine
2. Amîţoaie Iulia Caterina Prof. Univ. Dr. Datcu Mihai Evaluarea rigidităţii arteriale la pacientul cu diabet zaharat Foarte bine
Dan
tip 2
3. Anastasiu Carmen Graţiela Prof. Univ. Dr. Teodor
Stamate
Metode de reconstrucţie a policelui amputat traumatic. Foarte bine
4. Andreescu (Chiosac) Alina Prof. Univ. Dr. Aurel Ivan Cercetări clinico-epidemiologice retrotrospective pentru Foarte bine
Andreea
cunoaşterea particularităţilor procesului epidemiologic al
malformaţiilor congenitale şi a implicaţiilor medicale şi
socioeconomice ale acestora, în judeţul Iaşi, în perioada
2000-2009.
5. Antonesi Ioana Maria Prof. Univ. Dr. Cătălina Elena Studii privind relaţia dintre biodisponibilitate şi eficienţa Foarte bine
Lupuşoru
terapeutică a unor produse medicamentoase generice
6. Apostoae Florin Ionuţ Prof. Univ. Dr. Cătălina Elena Interacţiuni medicamentoase în terapia cu anticoagulante Foarte bine
Lupuşoru
orale.
7. Arhip Oana Prof. Univ. Dr. Cristina Corelaţii clinico-endoscopice şi terapeutice în ciroza Foarte bine
Cijevschi Prelipcean hepatică.
8. Asăndulesei Marius Prof. Univ. Dr. Astărăstoae
Vasile
Implicaţiile etice şi legale ale avortului la minore Foarte bine
9. Azamfirei Adrian Prof. univ. dr. Mariana Luca - -
10. Azamfirei Otilia Prof. univ. dr. Mariana Luca - -
11. Balan Andreea Prof. Univ. Dr. Bădescu Implicarea stresului operator în declanşarea unor Foarte bine
Magda Mariana
dezechilibre imuno-metabolice.
12. Balan Gabriela Prof. Univ. Dr. Trifan Anca Aspecte clinice, terapeutice şi prognostice ale sindromului
ascitic în ciroza hepatică.
Foarte bine
55

13. Belibou Iulia Codruţa Prof. Univ. Dr. Chireac
Rodica Marieta
Ateroscleroza accelerată în Lupusul Eritematos Sistemic. Foarte bine
14. Bizim Delia Andreia Prof. Univ. Dr. Brumariu Malformaţiile congenitale ale rinichiului şi tractului urinar Foarte bine
Ovidiu
la sugar şi copilul mic: dificultăţi de diagnostic, evoluţie şi
tratament.
15. Blaj Mihaela Prof. Univ. Dr. Cristian Corelaţii între presiunea intraabdominală şi disfuncţia Foarte bine
Dragomir
multiplă de organ la pacientul critic. Implicaţii terapeutice.
16. Boldea (Colcear) Carmen Prof. Univ. Dr. Bădescu Particularităţi clinico-paraclinice de evoluţie a cardiopatiei Foarte bine
Elena
Magda Mariana
ischemice la bolnavii diabetici.
17. Borza Liana Rada Prof. Univ. Dr. Astărăstoae Retrogeneza în boala Alzheimer (BA): relaţii Foarte bine
Vasile
neurobiologice, electrofiziologice, neuropsihologice,
18. Botez Georgiana Prof. Univ. Dr. Mungiu Ostin
medico-legale, psihiatrice şi bioetice.
Cercetări farmacoepidemiologice privind reacţiile adverse Bine
Costel
la bolnavii oncologici.
19. Branisteanu Mihaela Roberta Prof. Univ. Dr. Datcu Mihail
Dan
Ischemia critică a membrelor inferioare. Foarte bine
20. Bratu Mariana Prof. Univ. Dr. Pricop Aspecte epidemiologice, factori de risc şi screening în Foarte bine
Florentina
neoplaziile colului uterin.
21. Bucşă Doina Prof. Univ. Dr. Viorica Gavăt Aspecte ale stării de sănătate a elevilor ciclului liceal din
Municipiul Botoşani.
Foarte bine
22. Bulimar Virgil Prof. Univ. Dr. Doina Lucia Microvascularizaţia corpului uterin şi neoangiogeneza în Foarte bine
Frâncu
cancerul de endometru.
23. Buzdugă Cătălin Mihai Prof. Univ. Dr. Zbranca
Eusebie
Patologia tiroidiană nodulară Foarte bine
24. Carpinschi Florina Mihaela Prof. Univ. Dr. Ostin Costel Contribuţii la studiul unor interacţiuni farmacologice în Foarte bine
Mungiu
durerea neuropată.
25. Cernescu Irina Teodora Prof. Univ. Dr. Cătălina Elena Cercetări experimentale privind efectele antioxidante ale Foarte bine
Lupuşoru
unor noi substanţe farmacologice active.
26. Cherciu Sanda Mirela Prof. Univ. Dr. Zbranca
Eusebie
Profilul hormonal al pacienţilor obezi cu psoriazis. Foarte bine
27. Chirilă Bogdan Daniel Prof. Univ. Dr. Astărăstoae
Vasile
Eutanasia-o problemă acută a epocii moderne Foarte bine
28. Chirilă Georgiana Prof. Univ. Dr. Cristian Dinu Modificări electro fiziologice şi termografice în neuropatia Foarte bine
Popescu
diabetică.
29. Ciucu Alexandru Titu Prof. Univ. Dr. Tinică Cuplajul ventriculo-arterial sistemic şi implicaţii în Foarte bine
56

30. Ciucu Liliana Prof. Univ. Dr. Tinică
Grigore
Grigore patologia chirurgicală cardiovasculară.
Factori predictivi ai SIRS (Systemic Inflamatory Reaction
Syndrome = sistem de răspuns inflamator sistemic) şi ai
disfuncţiei multiple de organe după intervenţiile
chirurgicale cardiovasculare.
Stratificarea
cardiovasculare.
riscului în procedurile hibride
57
Foarte bine
31. Ciurescu Diana Prof. Univ. Dr. Tinică
Grigore
Foarte bine
32. Cojocariu Ingrid Elena Prof. Univ. Dr. Luca Mariana Toxocaroza la adult – patogeneza, studiu epidemiologic,
imunologie, imunodiagnostic, corelaţii clinico-biologice.
Foarte bine
33. Cojocaru Eva Maria Prof. Univ. Dr. Ostin Costel Contribuţii clinice şi experimentale la evaluarea şi Bine
Mungiu
managementul durerii cronice în pediatrie.
34. Cojocaru Victor Prof. Univ. Dr. Ostin Costel Studii experimentale şi clinice privind efectele Bine
Mungiu
comportamentale ale unor psihotrope utilizate în terapia
durerii.
35. Condac Constantin Prof. Univ. Dr. Astărăstoae
Vasile
Tratamente medicale inutile. Aspecte etice şi legale. Foarte bine
36. Copăcianu Ştefania Brânduşa Prof. Univ. Dr. Luminiţa Studiul mecanismelor de rezistenţă prin betalactamaze cu Foarte bine
Smaranda Iancu
spectru extins al enterobacteriaceelor izolate din infecţii
urinare.
37. Costea Andrei Ioan Prof. Univ. Dr. Chireac
Rodica Marieta
Moleculele de adeziune celulară în artrita reumatoidă. Foarte bine
38. Cotirlet Laura Gabriela Prof. Univ. Dr. Pricop Modalităţi şi tehnici de analgezie postoperatorie în Foarte bine
Florentina
chirurgia laparoscopică ginecologică.
39. Crişu Daniela Prof. Univ. Dr. Georgeta Evaluarea riscului de aritmii ventriculare şi moarte subită Foarte bine
Datcu
cardiacă post infarct miocardic acut.
40. Diaconu Cătălin Prof. Univ. Dr. Lupuşoru Hormonii de stress ca factori prognostici în urgenţele Foarte bine
Elena Cătălina
medico-chirurgicale
41. Diaconu Minodora Prof. Univ. Dr. Lupuşoru
Elena Cătălina
Hipertensiunea în sarcină.Factori de risc şi prognostici. Foarte bine
42. Dumăchiţă-Şargu Bogdan Prof. Univ. Dr. Paul Botez Artroplastia protetică de şold prin resurfatare. Indicaţii şi
limite.
Foarte bine
43. Dumea Mihaela Prof. Univ. Dr. Datcu Mihail Monitorizarea parametrilor hemodinamici la pacienţii cu Foarte bine
Dan
insuficienţă cardiacă acută.
44. Dănilă Ionela Maria Prof. Univ. Dr. Cristina
Cijevschi Prelipcean
Tulburări hematologice în cirozele hepatice. Foarte bine

45. Dumitraş Irina Emilia Prof. Univ. Dr. Mihailovici
Maria Sultana
Profilul morfogenetic al pacienţilor cu sindromul Foarte bine
cancerului colorectal ereditar non-polipozic în regiunea de
N-E a României.
Operaţii reconstructive în patologia valculară mitrală. Foarte bine
46. Enache Mihail Prof. Univ. Dr. Tinică
Grigore
47. Eşanu Valentina Prof. dr. Traian Mihăescu - -
48. Filoş Cristina Prof. Univ. Dr. Cristian Dinu
Popescu
Indicele intimă-medie în îmbătrânirea arterială. Foarte bine
49. Furnică Raluca Maria Prof. Univ. Dr. Magda Studiul clinic şi experimental supra statusului endocrino- Foarte bine
Bădescu
metabolic din menopauză în condiţii de diabet zaharat.
50. Gaivas Sergiu (admis la
1.XII.2005, revine după
întreruperi anterioare)
Prof. Univ. Dr. Ion Poeată Anevrismele intracraniene multiple. Foarte bine
51. Gavrilescu Cristina Prof. dr. Constantin Cotrutz - -
52. Graur Lidia Iuliana Prof. Univ. Dr. Georgeta Studiul factorilor de risc cardiovascular la populaţia Foarte bine
Datcu
supraponderală.
53. Hantascu Ionuţ Gabriel Prof. Univ. Dr. Ostin Costel Contribuţii experimentale, clinice şi farmacoterapeutice la Foarte bine
Mungiu
studiul durerii cronice în sfera O.R.L.
54. Huţanaşu Ilie Cătălin Prof. Univ. Dr. Anca Trifan Rolul micotoxinelor hepatotoxice în etiopatogeneza bolilor
hepatice cronice (ciroză hepatică, hepatocarcinom).
Foarte bine
55. Ionaşcu Oana Prof. Univ. Dr. Anca Trifan Boala celiacă – date epidemiologice şi diagnostice la Foarte bine
populaţia din nord-estul României.
56. Iordăchescu Antonio
Prof. Univ. Dr. Brumariu Aportul metodelor radioimagistice în diagnosticul şi Foarte bine
Constantin
Ovidiu
supravecherea postterapeutică a tumorilor cerebrale ale
copiilor.
57. Ispas Journ Simona Prof. dr. Gheorghe Petrescu - -
58. Karagianni Christina Prof. Univ. Dr. Doina Azoicăi Cercetări pentru cunoaşterea unor particularităţi clinicoepidemiologice
privind astmul bronşic, comparativ, la
populaţia dintr-o regiune est-europeană şi sud-europeană.
Foarte bine
59. Lazăr Andrei Nicolae Prof. Univ. Dr. Dragomir
Dragoş
Augmentarea mamară în scop estetic şi reconstructiv. Foarte bine
60. Luchian Ana Maria Prof. Univ. Dr. Moraru
Evelina
Factori de risc şi obezitatea la copil. Foarte bine
61. Lupuşoru Raoul Vasile Prof. Univ. Dr. Bădescu Posibilităţi de modulare a carcinogenezei cutanate induse Foarte bine
Magda Mariana
experimental.
58

62. Martinescu Gabriela Prof. Univ. Dr. Viorica Gavăt Monitorizare, evaluare şi predicţii ale conceptului de Foarte bine
sănătate – pe principii ecologice în medicina primară.
63. Mazilu Gabriel Prof. Univ. Dr. Teodor Neuroliza nervului tibial posterior la pacienţii cu Foarte bine
Stamate
neuropatie diabetică.
64. Midvighi Elena Prof. dr. Adrian Cosovanu - -
65. Mihalache (Boştină) Claudia Prof. Univ. Dr. Chireac Disfuncţia endotelială în poliartrita reumatoidă – implicaţii Foarte bine
Oana
Rodica Marieta
terapeutice.
66. Negrea Iulia Prof. Univ. Dr. Alexandru Aspecte etiologice, clinice şi evolutive ale nou-născutului Foarte bine
Dimitriu
cu întârziere a creşterii intrauterine.
67. Nemescu Roxana Prof. Univ. Dr. Mihalache Infecţia meningococică-consideraţii clinice, diagnostice, Foarte bine
Doina
terapeutice şi particularităţi evolutive.
68. Onciu Oana Mihaela Prof. Univ. Dr. Brumariu
Ovidiu
Creşterea staturală la copilul cu insuficienţă renală. Foarte bine
69. Onofriescu Mihai Prof. Univ. Dr. Covic Adrian Utilizarea bioimpedanţei în evaluarea complexă şi
managementul cardiovascular al pacientului dializat.
Foarte bine
70. Oprean Alexandru Prof. Univ. Dr. Doina Lucia Particularităţi anatomofuncţionale ale musculaturii Foarte bine
Frâncu
somatice şi ale cordului la jucătorii de rugby
71. Oprişa Cristina
Prof. Univ. Dr. Ostin Costel Noi implicaţii fizio-farmacologice ale canalelor de calciu Foarte bine
(admisă în nov.2006. A avut
întrerupt doctoratul în per.
sept.07-sept08)
Mungiu
de tip L în reactivitatea muşchiului neted vascular.
72. Păcurariu Irina Lăcrămioara Prof. Univ. Dr. Costăchescu Valoarea explorărilor paraclinice şi de laborator în Foarte bine
Gheorghiţa
patologia tumorală mamară.
73. Păstrăguş Carmen Prof. Univ. Dr. Chireac
Rodica Marieta
Răspunsul imun şi metabolic în relaţie cu exerciţiul fizic. Foarte bine
74. Pelechas Eleftherios Prof. Univ. Dr. Doina Azoicăi Dimensiuni epidemilogice şi cercetări clinice privind boala
de reflux gastroesofagian.
Foarte bine
75. Petrescu Olimpia Mihaela Prof. Univ. Dr. Moraru Factori de risc şi de prognostic în retinopatia de Foarte bine
Evelina
prematuritate, posibilităţi de prevenţie.
76. Peptanariu Dragoş Prof. Univ. Dr. Eugen
Carasevici
Studiul micromediului medular în mielomul multiplu. Foarte bine
77. Popa Maria Valentina
(întrerupt doctoratul)
Prof. dr. George Ioan Pandele - -
78. Popa Paula Prof. Univ. Dr. Costel Pleşa Calitatea vieţii după tratamentul chirurgical al cancerului
de colon nemetastatic.
Foarte bine
59

79. Popescu Mihaela Roxana Prof. Univ. Dr. Zamfir
Carmen Lăcrămioara
Interpretarea morfometrică a particularităţilor
morfofuncţionale
corelate cu vârsta.
ale constituenţilor peretelui aortic
60
Foarte bine
80. Pricop Ciprian Florin
(întrerupt an I)
Prof. dr. Adrian Sorin Aldea - -
81. Roditis Spiridon Prof. Univ. Dr. Ianovici
Nicolai
Hemoragia cerebrală la bolnavii hipertensivi. Foarte bine
82. Ralea Sebastian Prof. Univ. Dr. Paul Botez Particularităţile endoprotezării şoldului cu proteză totală
necimentată.
Foarte bine
83. Răcilă Răzvan George Prof. Univ. Dr. Valeriu Rusu Etape şi influenţe în evoluţia terminologiei medicale Foarte bine
româneşti.
84. Roca Iulia Cristina Prof. Univ. Dr. Datcu Mihail Tromboembolismul venos – actualităţi diagnostice şi Foarte bine
Dan
terapeutice.
85. Rusu Maria Prof. Univ. Dr. Anca Trifan Agregarea familială a cancerului colorectal (CCR): aspect
clinice şi morfopatologice.
Foarte bine
86. Sabău (Ierima) Claudia Prof. Univ. Dr. Dimitriu Aspecte particulare ale etiologiei, diagnosticului şi Foarte bine
Alexandru Grigore
evoluţiei astmului bronşic de tip alergic.
87. Sahian Luana Mihaela Prof. Univ. Dr. Constantin Studiul modificărilor celulare şi moleculare la nivelul Foarte bine
Cotrutz
tegumentului în diabetul experimental.
88. Sava Andrei Prof. Univ. Dr. Paul Botez Fracturile periprotetice în artroplastia protetică a şoldului. Foarte bine
89. Sarbu Klara Prof. dr. Constantin Cotrutz - -
90. Simion Luminiţa Prof. Univ. Dr. Paul Botez Elemente de medicină regenerativă în ortopedie; surse de
celule pentru condrogeneză.
Foarte bine
91. Sîrbu Oleg Prof. Univ. Dr. Paul Botez Modalităţi de anestezie loco-regională la pacienţii cu risc
înalt în hemiartroplastia de şold.
Foarte bine
92. Stoenescu Teodor Prof. Univ. Dr. Doina Azoicăi Prognosdticul cancerului de col uterin în contextul unor
abordări epidemiologice, clinice şi imunohistochimice
Foarte bine
93. Şerban Raluca Ioana Prof. Univ. Dr. Buiuc Citobacteriologia cantitativă a aspiratelor traheale şi Foarte bine
Dumitru
dinamica unor biomerkeri pentru diagnosticul şi
94. Şerban Simona Maria Prof. Univ. Dr. Mihailovici
monitorizarea pneumoniilor asociate ventilaţiei post
chirurgie cardiacă. Analiză cost-utilitate.
Corelaţii cito-histopatologice în infecţia cu Papillomavirus Foarte bine
Maria Sultana
a colului uterin.
95. Tănase Mihai Prof. Univ. Dr. Aldea Adrian Hernii hiatale voluminoase – strategie terapeutică. Foarte bine
96. Temeş Maria Prof. Univ. Dr. Aurel Ivan Cercetări epidemiologice, clinice şi medico-legale Foarte bine

etroprospective pentru cunoaşterea prevalenţei şi
97. Temneanu Oana Raluca Prof. Univ. Dr. Zamfir
implicaţiilor socio-economice ale violenţei domestice, în
judeţul Neamţ, în perioada 1997-2008.
Implicarea metaloenzimelor (SOD) în reducerea sau
Carmen Lăcrămioara neutralizarea efectelor stresului oxidativ la nivel pulmonar.
98. Tucaliuc Elena Simona Prof. Univ. Dr. Goţia Stela Artrita juvenilă idiopatică. Studiu clinico-experimental
privind impactul prognostic al terapiei imunomodulatoare.
99. Ţopa Ionuţ Prof. Univ. Dr. Teodor Particularităţi ale reeducării funcţionale în leziunile
Stamate
100. Ursu Ramona Gabriela Prof. Univ. Dr. Luminiţa
Smaranda Iancu
tendoanelor flexoare ale mâinii.
Infecţii asimptomatice cu transmitere sexuală. Utilitate
clinică a detereminării cantitative prin realtime PCR a
genotipurilor cu risc înalt de HPV.
Cercetări experimentale ale reactivităţii parenchimului
hepatic în condiţiile unui stres oxidativ indus.
101. Vatavu (Onofriescu) Alina Prof. Univ. Dr. Zamfir
Carmen Lăcrămioara
102. Vieru Alexandra Prof. Univ. Dr. Luca Vasile Terapia antimicrobiană în infecţiile de părţi moi la
pacientul diabetic.
103. Vrânceanu Anca Raluca Prof. Univ. Dr. Eugen Infiltratul celular mielolimfoid -factor modular al
Carasevici
fenotipului invaziv tumoral în cancerul mamar.
61
Foarte bine
Foarte bine
Foarte bine
Foarte bine
Foarte bine
Foarte bine
Foarte bine

FACULTATEA DE MEDICINĂ DENTARĂ ANEXA 7.1
TEMATICA SI BIBLIOGRAFIA
pentru EXAMENUL DE ADMITERE LA DOCTORAT
- sesiunea septembrie - octombrie 2007
1. Metode locale de prevenire a cariei dentare din santuri si fosete (9, şintegralţ)
2. Formele anatomo-clinice ale pulpitelor dintilor permanenti (5, şpag. 68-93ţ)
3. Tratamentul necrozei si gangrenei pulpare (5, şpag. 158-213ţ)
4. Obturarea canalelor radiculare (5, şpag. 214-248ţ)
5. Parodontite marginale (3, şpag. 151-161ţ)
6. Manifestari gingivo-parodontale si orale în SIDA (3, şpag. 162-164ţ)
7. Tratamentul parodontopatiilor marginale cronice (profilactic, medicamentos al placii
microbiene)
(3, şpag. 176-246ţ)
8. Tratamentul de echilibrare ocluzala în parodontopatiile marginale cronice (3, şpag. 279-
318ţ)
9. Orientari terapeutice principale si scheme de tratament în bolile parondontale. Infectiile
oro-maxilo-faciale (2, şpag. 293-362 - fara abcesul parodontalţ)
10. Sinuzita odotogena si comunicarea buco-sinusala (2, şpag. 366-379ţ)
11. Leziuni orale cu potential de malignizare (2, şpag. 815-842ţ)
12. Chirurgia protetica (2, şpag. 197-219ţ)
13. Patologia articulatiei temporo-mandibulare (2, şpag. 1182-1211ţ)
14. Tumorile odontogene ale maxilarelor (2, şpag. 717-813ţ)
15. Tumorile maligne ale maxilarelor; cancerul etajului mijlociu al fetei (2, şpag. 1039-
1048ţ)
16. Tumorile maligne ale mandibulei (2, şpag. 1070-1077ţ)
17. Tipuri de amprente în edentatia partiala (7, şpag. 343-372ţ)
18. Elemente structurale ale protezelor partiale scheletate (7, şpag. 140-314ţ)
19. Determinarea si înregistrarea relatiei intermaxilare în edentatia partiala tratata cu
proteze scheletate (7, şpag. 515-524ţ)
20. Biodinamica protezelor scheletate în cavitatea bucala (7, şpag. 114-140ţ)
21. Cinematica mandibulara (8, şpag. 27-140ţ)
22. Disfunctia mandibulo-craniana (8, şpag. 177-235ţ)
23. Determinarea relatiilor intermaxilare la edentatul total (6, şpag. 130-151ţ)
24. Înregistrarea relatiilor intermaxilare în protezarea fixa (1, şpag. 142-162ţ)
25. Principiile prepararii dintilor în protezarea fixa (1, şpag. 545-618ţ)
BIBLIOGRAFIE
1. D. Bratu, Nussbaum - Bazele clinice si tehnice ale protezarii fixe, Ed. Medicala, 2003
sau Ed. Helicon, Timisoara, 2001
2. C. Burlibasa - Chirurgie orala si maxilo-faciala, Ed.medicala, Bucuresti, 1999.
3. H.T.Dimitriu - Parodontologie, ed 3-a, Ed. Viata Medicala româneasca, Bucuresti, 1999.
62

4. A.Iliescu, M. Gafar - Cariologie si otodontoterapie restauratoare, Ed.medicala,
Bucuresti, 2001.
5. M.Gafar, A. Iliescu - Endodontie clinica si practica, Ed.II, Ed.medicala, Bucuresti, 2002
6. E. Hutu, s.a. - Edentatia totala, Ed.III-a, Ed. Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1998.
7. A.Ionescu - Clinica si tehnica de laborator a protezei scheletate, vol I si II, Ed. Cerma,
Bucuresti,1997.
8. S. Ionita, A. Petre - Ocluzia dentara, Ed. Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1997.
9. Rodica Luca - Metode locale de prevenire a cariei din santuri si fosete, Ed.Cerma,
Bucuresti, 1997.
10. Gh. Boboc - Aparatul dentomaxilar. Formare si dezvoltare, Ed. medicala, Bucuresti,
1995.
DECAN
Prof. univ. dr. Norina Consuela Forna
63

UNIVERSITATEA DE MEDICINĂ ŞI FARMACIE “GR.T.POPA” IAŞI ANEXA 7.2
RECTORAT
DECIZIE
Nr.17942 din 6 noiembrie 2007
Rectorul U.M.F. ,,Gr.T.Popa,, Iaşi, Prof. dr. Cristian Dragomir numit prin Ordinul Ministrului Educaţiei şi Cercetării nr.4904.14.08.2006,
Având în vedere validarea concursului de admitere la doctorat în şedinţa Senatului din data de 5 noiembrie 2007,
DECIDE: A
Numele şi prenumele Numele şi prenumele doctoranzilor admişi la doctorat
doctoranzilor admişi cu
fără frecventă cu taxă
Nr.
crt.
CONDUCĂTORUL DE DOCTORAT SPECIALITATEA frecv. cu bursã
1. Prof. dr. Fătu Constantin Anatomie 1.Botezatu Alexandra Nina
2.Vâscu Mihai Bogdan
2. Prof. dr. Costuleanu Marcel Fiziologie normală şi 1.Cazan Raluca 1.Gurzu Mihaela Beatrice
patologică
2.Vintea Ana-Maria
3. Prof. dr. Neamţu Corneliu Fiziologie normală şi
patologică
64
1.Mihăilă Marilena Roxana
2.Mihalache Cătălina Ionelia
3. Ilie Adina Camelia
1.Mereuţă Vasile Deniss
4. Prof. dr. Lăcătuşu Ştefan Odontologie-
Parodontologie
5. Prof. dr. Ursache Maria Protetică dentară 1.Constantinescu Mircea Alexandru
2.Marinescu Mihai
6. Prof. dr. Dănilă Ion Stomatologie generală 1.Rotaru Dana Cristina
7. Prof. dr. Maxim Adam Stomatologie infantilă 1.Gouva Angeliki
2.Rediu Ştefania Cristina
8. Prof. dr. Andrian Sorin Odontologie-
1. Teodorovici Paul Marian
parodontologie
2. Zaharia Raluca Georgiana

3. Palamarciuc Serghei
9. Prof. dr. Costin Dănuţ Oftalmologie 1.Boboc Andreea Magdalena
2. Gardikiotis Fotios Antonios
10. Prof.dr. Roxana Chiriţã Psihiatrie 1.Leonte Veronica
2.Borza Liana Rada
11. Prof.dr. Liviu Pendefunda Neurologie 1.Lungu Victoria
12. Prof.dr. Diaconescu Mihai Radu Chirurgie 1.Viziteu Bogdan.
13. Prof.dr. Stefan Panaite 1.Stoica Luminiţa Cristina
14. Prof.dr. Eugenia Popescu Chirurgie O.M.F. 1.Chiscop Iulia
2.Gentimir Carmen
15. Prof. dr. Rodica Ghiuru Geriatrie 1.Bodnar Vasile
2.Anghel Lucreţia
3.Botez Mihai
4.Popescu Cristina Maria
16. Prof. dr. Irina Draga Căruntu Anatomie patologică 1. Mihalache Daniela
2. Stănculeţ Nicuşor Cornel
3. Săvinescu Sergiu Daniel
4. Turiceanu Loredana Adriana
Prezenta decizie va fi dusă la îndeplinire de către Rectorat şi Decanatul Facultăţii de Medicină Dentară.
R E C T O R ,
Prof. Dr. Cristian Dragomir
65

FACULTATEA DE MEDICINĂ DENTARĂ ANEXA 7.3
Nr/
crt
Nume şi prenume doctorand
NOTELE OBŢINUTE LA EXAMENE
Situaţie privind doctoranzii anului I (an univ. 2007/2008)
66
Notele obţinute la examene pe module
SEM I SEM II
Modul I Modul II Modul I Modul II Modul III
1. Anghel Lucreţia 8 8 7 8 10
2. Botez Mihai - - - - -
3. Botezatu Alexandra Nina 9 9 7 8 10
4. Cazan (Jipu) Raluca 8 9 7 9 10
5. Chiscop Iulia 10 9 9 10 10
6. Constantinescu Mircea-Alexandru 10 9 8 7 10
7. Gardikiotis Fotios-Antonios 9 9 7 10 10
8. Gentimir (Amititeloaie) Carmen 8 9 7 8 10
9. Gouva Angeliki - - - - -
10. Gurzu Mihaela Beatrice 9 9 8 8 10
11. Ilie Adina Camelia 9 8 8 8 10
12. Leonte Veronica - - - - -
13. Lungu Victoria - - - - -
14. Marinescu Bogdan
9 9 9 8 10
(transferat de la Facultatea de Medicină)
15. Marinescu Mihai - - - - -
16. Mereuţă Vasile Deniss 9 9 8 7 10
17. Mihăilă Marilena Roxana 9 8 8 8 10
18. Mihalache Cătălina Ionela 9 9 8 8 10
19. Mihalache Daniela 10 10 8 9 10

20. Neacşu Iulia Ruxandra 10 10 8 8 10
21. Palamarciuc Serghei 10 8 9 8 -
22. Popescu Cristina Maria 8 7 7 8 10
23. Rediu Ştefania Cristina 8 9 9 8 10
24. Rotaru Dana Cristina 10 9 7 8 10
25. Săvinescu Sergiu-Daniel 10 10 8 10 10
26. Stănculeţ Nicuşor Cornel 10 10 8 9 10
27. Stoica Luminiţa Cristina 10 10 8 8 10
28. Teodorovici Paul 10 9 9 8 10
29. Turiceanu Loredana Adriana 10 10 8 9 10
30. Vâscu Mihai Bogdan 10 9 7 8 10
31. Vintea Ana Maria 8 9 7 8 10
32. Viziteu Bogdan - - - - -
33. Zaharia (Constantinescu) Raluca Georgiana 8 9 7 7 -
67

FACULTATEA DE MEDICINĂ DENTARĂ ANEXA 7.4
Nr/
crt
NUME ŞI PRENUME
DOCTORAND
Situaţia doctoranzilor privind proiectele de finalizare a Şcolii Doctorale
An I (2007-2008)
CONDUCĂTOR
ŞTIINŢIFIC
68
TITLUL PROIECTULUI CALIFICATIV
PROIECT
1. Anghel Lucreţia Prof. Univ. Dr. Rodica Ghiuru Dislipidemia-factor determinant al cardiopatiei
ischemice la vârstnici şi eficienţa tratamentului
hipolipemiant.
Foarte bine
2. Botez Mihai Prof. univ. dr. Rodica Ghiuru - -
3. Botezatu Alexandra Nina Prof. Univ. Dr. Constantin Fătu Corelaţii între vascularizaţia şi patologia odontoparodontală.
Foarte bine
4. Cazan (Jipu) Raluca Prof. Univ. Dr. Marcel Implicaţii ale inhibitorilor trascripţiei în funcţionarea Foarte bine
Costuleanu
leucocitului.
5. Chiscop Iulia Prof. Univ. Dr. Popescu Metode de reconstrucţie în carcinoamele cutanate ale Foarte bine
Eugenia
feţei.
6. Constantinescu Mircea- Prof. Univ. Dr. Maria Ursache Studiul unor posibilităţi de recuperare a dinţilor prin Foarte bine
Alexandru
terapii neconvenţionaleîn practica endodontică.
7. Gardikiotis Fotios-Antonios Prof. Univ. Dr. Dănuţ Costin Noi tehnici în nanochirurgia cristalinului prin
hipertermia indusă cu ajutorul fluidelor de
nanoparticule magnetice injectate intraocular.
Foarte bine
8. Gentimir (Amititeloaie) Prof. Univ. Dr. Marcel Implicaţii ale peptidelor care activează receptorii Foarte bine
Carmen
Costuleanu
orfani în funcţionarea leucocitului.
9. Gouva Angeliki Prof. univ. dr. Adam Maxim - -
10. Gurzu Mihaela Beatrice Prof. Univ. Dr. Marcel Implicarea adipokinelor în modularea proceselor Foarte bine
Costuleanu
inflamatorii cronice.
11. Ilie Adina Camelia Prof. Univ. Dr. Neamţu Recuperarea prin bio feed-back a sechelelor Foarte bine

Corneliu posttraumaticeligamentare de la nivelul membrelor
12. Leonte Veronica Prof. univ. dr. Roxana Chiriţă - -
13. Lungu Victoria Prof. univ. dr. Liviu
Pendefunda
- -
14. Marinescu Bogdan Prof. Univ. Dr. Dan Mârţu Reglarea implantului cohlear prin metode obiective. Foarte bine
15. Marinescu Mihai Prof. univ. dr. Maria Ursache - -
16. Mereuţă Vasile Deniss Prof. Univ. Dr. Ştefan Lăcătuşu Cercetări privind posibilităţi de refacere
morfofuncţională în pierderi de substanţă odontaleocluzo-proximale.
Foarte bine
17. Mihăilă Marilena Roxana Prof. Univ. Dr. Corneliu Rolul ilinetoprofilaxiei în tulburările de statică şi Foarte bine
Neamţu
dinamica vertebrală prin optimizarea controlului
neuropsihomotor.
18. Mihalache Cătălina Ionela Prof. Univ. Dr. Corneliu Rolul terapiei ocupaţionale şi kinetoterapiei în Foarte bine
Neamţu
îmbunătăţirea parametrilor funcţionali ai aparatului
neuro-mio-artro-kinetic la copii.
19. Mihalache Daniela Prof. Univ. Dr. Irina Căruntu Criterii morfometrice de diagnostic în citologia
mamară.
Foarte bine
20. Neacşu Iulia Ruxandra Prof. Univ. Dr. Andrian Sorin Studii clinice şi de laborator privind unele metode
particulare de restaurare estetică în patologia odontală
complexă.
Foarte bine
21. Palamarciuc Serghei Prof. univ. dr. Sorin Andrian - -
22. Popescu Cristina Maria Prof. Univ. Dr. Rodica Ghiuru Riscul de conversie al depresiei în demenţă. Foarte bine
23. Rediu Ştefania Cristina Prof. Univ. Dr. Adam Maxim Implicaţii bio-psiho-sociale ale edentaţiei frontale la
copil şi adolescent.
Foarte bine
24. Rotaru Dana Cristina Prof. Univ. Dr. Ioan Dănilă Contribuţii la studiul cariei timpurii în dentaţia
primară.
Foarte bine
25. Săvinescu Sergiu-Daniel Prof. Univ. Dr. Irina Căruntu Investigaţie morfologică complexă în dezvoltarea
sistemului stomatognat.
Foarte bine
26. Stănculeţ Nicuşor Cornel Prof. Univ. Dr. Irina Căruntu Evaluare cantitativă a leziunilor hepatice corelatii cu
scoruri operaţionale utilizate în diagnosticul
hepatitelor cronice.
Foarte bine
27. Stoica Luminiţa Cristina Prof. Univ. Dr. Ştefan Panaite Studii privind particularităţile în diagnostic şi terapia
pacienţilor cu patologie odonto-parodontală privaţi de
libertate.
Foarte bine
28. Teodorovici Paul Prof. Univ. Dr. Sorin Andrian Studii clinice şi de laborator privind noi metode Foarte bine
69

29. Turiceanu Loredana Adriana Prof. Univ. Dr. Irina Căruntu
minim invazive în terapia cariei dentare.
BK polioma virus – factor de risc în evoluţia
pacienţilor cu patologie renală.
Foarte bine
30. Vâscu Mihai Bogdan Prof. Univ. Dr. Constantin Fătu Structuri anatomice implicate în funcţiile şi
disfuncţiile sistemului stomatognat.
Foarte bine
31. Vintea Ana Maria Prof. Univ. Dr. Marcel
Costuleanu
Mecanismul apoptozei leucocitelor în leucemii. Foarte bine
32. Viziteu Bogdan Prof. univ. dr. Mihai Radu - -
33. Zaharia (Constantinescu)
Raluca Georgiana
Diaconescu
Prof. univ. dr. Sorin Andrian - -
70

FACULTATEA DE FARMACIE ANEXA 8.1
TEMATICA SI BIBLIOGRAFIA
pentru EXAMENUL DE ADMITERE LA DOCTORAT
- sesiunea septembrie - octombrie 2007
1. Farmacocinetică generală (1)
2. Farmacodinamie generală (1)
3. Farmacotoxicologie generală(1)
4. Analgezice antipiretice (2)
5. Hipnotice şi tranchilizante (2)
6. Antiinflamatoare steroidiene şi nesteroidiene (2)
7. Antihipertensive (2,3)
8. Preparate lichide pentru uz oral (8,10)
9. Preparate oftalmice (8,10)
10. Unguente.Preparate transdermice (7,10)
11. Comprimate, capsule (7,10)
12. Aplicaţiile metodelor cromatografice în controlul medicamentelor (6,10)
13. Metode volumetrice în controlul medicamentelor (10)
14. Toxicomania şi doppingul (5)
15. Alcaloizi tropanici, izochinolici şi indolici – generalităţi şi produse vegetale (Belladonae
radix şi folium, Opiu, Chelidonii herba, Ipecacuanhae radix, Rauwolfiae radix, Secarae
cornutum ) (4)
BIBLIOGRAFIE
1. Aurelia Nicoleta Cristea, Farmacologie generală, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1998;
2. Aurelia Nicoleta Cristea, Tratat de Farmacologie, sub redacţia, Ed. Medicală, Bucureşti, 2005;
3. Ana Mureşan, Medicaţia în boli cardiovasculare, Ed. Medicală Universitară “Iuliu Haţieganu”,
Cluj-Napoca, 2005;
4. Ion Ciulei, Emanoil Grigorescu, Ursula Stănescu, Plante medicinale, fitochimie şi fitoterapie,
Ed. Medicală, Bucureşti, 1993;
5. Marţian Cotrău, Teodor Stan, Lidia Popa, I. Preda, Maria Kincsesz-Ajtay, Toxicologie, Ed.
Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1991;
6. Marius Bojiţă, Liviu Roman, Robert Săndulescu, Radu Oprean, Analiza şi controlul
medicamentelor, vol. 1 şi 2, Ed. Intelcredo, Cluj-Napoca, 2002;
7. Sorin Leucuţa, Tehnologie farmaceutică industrială, Ed. Dacia, 2001;
8. Iuliana Popovici, Dumitru Lupuliasa, Tehnologie farmaceutică, Ed. Polirom, Iaşi, 2001;
DECAN ,
Prof. dr. Rodica Cuciureanu
71

UNIVERSITATEA DE MEDICINĂ ŞI FARMACIE”GR.T.POPA” IAŞI ANEXA 8.2
RECTORAT
DECIZIE
Nr.17942 din 6 noiembrie 2007
Rectorul U.M.F. ” Gr.T.Popa ” Iaşi, Prof. univ. dr. Cristian Dragomir numit prin Ordinul Ministerul Educaţie şi
Cercetării nr. 4904/14.08.2006;
Având în vedere validarea concursului de admitere la doctorat în şedinţa Senatului din data de 5 noiembrie 2007,
DECIDE:
Art. 1 – Se înmatriculează candidaţii admişi în urma concursului de admitetre la doctorat începând cu data de 1
noiembrie 2007, după cum urmează:
Conducătorul de doctorat Specialitatea Numele şi prenumele
doctoranzilor admişi la doctorat
cu frecvenţă
fără bursă cadre didactice UMF
72
Numele şi prenumelev candidaţilor admişi
la doctorat fără frecvenţă cu taxă
1. Prof.dr. Lazăr Mihai Contol.medic. 1.Balmoş Mihaela
2. Prof.dr. Eliza Gafiţanu Tehn.farm. 1.Potur Roxana Georgiana
2. Cibotariu Carmen Doina
3. Dimitriu Lavinia Cristina
4.Miftode Irinel
5.Postolache Liliana
3. Prof.dr.Iuliana Popovici Tehn. Farm.. 1.Dărăban Adriana Maria
2.Redeş Lavinia Mirela
3.Giuri Cristina Eleonora
4.Tămaş Delia Emilia
5.Nicu Ioana Veronica
4. Prof.dr.Ursula Stanescu Farmacognozie 1.Băjan Gabriel Sabian
2.neagu Alexandra
3.Păduraru Mancaş Ofelia
5. Prof.dr. Rodica Cuciureanu Farmacie 1.Vârlan Ciprian 1.Vârlan Irina
6. Prof.dr. Mircea David
Pavelescu
Fitochimie 1.Diculencu Adina Catinca
2.Bâtâcă Constantin
1. Albert Iana Cristina

7. Prof.dr. Scutariu Mihai Dinu Anatomie 1.Nichifor Maria
2.Grigoriu Narcis Daniel
3. Ştefan Monica Liliana
4.Burghelea Dragoş Nicolae
8. Prof. dr. Elena Butnaru Toxicologie 1.Moaleş Doina
2. Şpaiuc Doina
3. Bînă Elena Simona
4. Dorubeţ Diana Mădălina
5. Moldoveanu Sorin
Prezenta decizie va fi dusă la îndeplinire de către rectorat şi decanatul Facultăţii de Farmacie.
R E C T O R ,
Prof.dr. Cristian Dragomir
73

FACULTATEA DE FARMACIE ANEXA 8.3
Nr/
crt
Nume şi prenume doctorand
NOTELE OBŢINUTE LA EXAMENE
Situaţie privind doctoranzii anului I (an univ. 2007/2008)
74
Notele obţinute la examene pe module
SEM I SEM II
Modul I Modul II Modul III Modul IV Modul V
1. Axinte Dimitriu Lavinia Cristina 9 8 9 8 10
2. Băjan Gabriel Savian 8 8 9 7 10
3. Bejan Moaleş Doina 8 9 8 7 10
4. Bînă Elena Simona 8 9 9 8 10
5. Burghelea Dragoş Nicolae 9 9 8 7 10
6. Chirnoagă (Albert) Iana Cristina - - - - -
7. Cozmolici (Balmoş) Mihaela 9 9 7 7 10
8. Dărăban Adriana Maria 8 8 9 7 10
9. Diculescu Adina Catinca 10 9 9 8 10
10. Dimitrescu (Miftode) Irinel 9 8 9 8 10
11. Filaret (Dorubeţ) Diana Mădălina 10 10 9 9 10
12. Giuri Cristina Eleonora - - - - -
13. Grigoriu Narcis Daniel 9 9 7 7 10
14. Moldoveanu Sorin 10 10 9 9 10
15. Neagu Alexandra 9 9 9 8 10
16. Negrei (Şpaiuc) Doina 9 9 9 8 10
17. Nicu Ioana Veronica 8 7 8 7 -
18. Păduraru Mancaş Ofelia 9 9 9 8 10
19. Postolache Liliana 9 8 9 8 10
20. Potur Roxana Georgiana 8 9 9 8 10
21. Redeş (Crăciun) Lavinia Mirela 7 7 9 7 10

22. Stanciu (Nechifor )Maria 10 10 7 7 10
23. Şchiopu (Cibotariu) Carmen Doina - - - - -
24. Ştefan Monica Liliana 9 9 7 9 10
25. Tămaş Delia Emilia 7 7 9 7 -
26. Vârlan Ciprian 8 9 9 8 10
27. Vârlan Irina 8 8 9 8 10
75

FACULTATEA DE FARMACIE ANEXA 8.4
Nr.
crt.
1.
Numele
doctorandului
Axinte (Dimitriu)
Lavinia Cristina
Situaţia doctoranzilor privind proiectele de finalizare a Şcolii Doctorale
An I (2007/2008)
Numele conducătorului
de doctorat
Prof. dr. Eliza Gafiţanu
76
Titlul proiectului susţinut Calificativ
„Optimizarea procesului de sterilizare umedă al materialelor de
ambalare primară utilizate în fabricaţia produselor paranterale sub
formă de pulberi sterile”
Foarte bine
2. Băjan Gabriel Savian Prof. dr. Ursula Stănescu
“Contribuţii la studiul farmacognostic şi biologic comparative a
unor specii de LABIATAE cultivate sau prelevate din flora
spontană”
Foarte bine
3. Bejan (Moaleş) Doina Prof. dr. Elena Butnaru
“Contribuţii la cercetarea chimico-toxicologică a alcoolului
metilic”
Foarte bine
4. Bînă Elena Simona Prof. dr. Elena Butnaru “Contribuţii la cercetarea intoxicaţiilor cu monoxid de carbon” Foarte bine
5.
Burghelea Dragoş
Nicolae
Prof. dr. Mihai Dinu
Scutariu
“Importanţa imagisticii structurilor de rezistanţă craniene în
traumatologia sistemului stomatognat”
Foarte bine
6
Cozmolici (Balmoş)
Prof. dr. Mihai Ioan Lazăr
„Asigurarea calităţii fabricării a două medicamente din clase
Foarte bine
7
8
9
10
11
Mihaela
Dărăban Adriana
Maria
Diculencu Adina
Catinca
Dimitrescu (Miftode)
Irinel
Filaret (Dorubeţ)
Diana Mădălina
Giuri Cristina
Eleonora
Prof. dr. Iuliana Popovici
Prof. dr. Mircea David
Pavelescu
Prof. dr. Eliza Gafiţanu
Prof. dr. Elena Butnaru
terapeutice şi potenţe diferite pe aceeaşi linie tehnologică”
“Cercetări privind obţinerea, caracterizarea şi evaluarea acţiunii
terapeutice a unor forme farmaceutice topice cu produse melifere
“Contribuţii la cercetarea formulărilor care conţin ciprofloxacină în
vederea obţinerii comprimatelor filmate”
“Investigarea prin gaz cromatografie capilară cuplată cu headspece
a alcoolului etilic din fluide biologice”
Prof. dr. Iuliana Popovici - -
Foarte bine
Amanare
sustinere
proiect
Foarte bine
Foarte bine

12
Grigoriu Narcis
Daniel
Prof. dr. Mihai Dinu
Scutariu
“Aspecte anatomo-imagistice în hernia de disc lombară înaltă şi
paticularităţi ale tratamentului recuperator”
Foarte bine
13 Moldoveanu Sorin Prof. dr. Elena Butnaru “Investigaţii tanatochimice în fluide biologice” Foarte bine
14 Neagu Alexandra Prof. dr. Ursula Stănescu
“Contribuţii la obţinerea prin semisinteză a unor substanţe cu
(eventuală) acţiune antivirală/antimicrobiană”
Foarte bine
15 Negrei(Şpaiuc) Doina Prof. dr. Elena Butnaru
“Investigarea unor parametri biologici şi biotoxicologici în
expunerea cronică la fumul de tutun”
Foarte bine
16 Nicu Ioana Veronica Prof. dr. Iuliana Popovici - -
17
Păduraru Mancaş
Ofelia
Prof. dr. Ursula Stănescu
“Contribuţii la studiul farmacognostic şi biologic al unor fructe de
pădure”
Foarte bine
18 Postolache Liliana Prof. dr. Eliza Gafiţanu
“Contribuţii la cercetarea factorilor de formulare şi a tehnologiilor
de preparare a comprimatelor filmate cu ranitidină”
Foarte bine
19
Potur Roxana
Georgiana
Prof. dr. Eliza Gafiţanu
“Contribuţii la cercetarea unor noi formulări şi a tehnologiei de
fabricaţie pentru comprimatele cu substanţe antidiabetice”
Foarte bine
20
Redeş (Crăciun)
Lavinia Mirela
Prof. dr. Iuliana Popovici
“Studii privind mărirea disponibilităţii in vitro a Lupeolului cu
transportori hidrofili”
Foarte bine
21
Stanciu (Nichifor)
Maria
Prof. dr. Mihai Dinu
Scutariu
“Anatomia imagistică a erupţiei dentare” Foarte bine
22 Ştefan Monica Liliana
Prof. dr. Mihai Dinu
Scutariu
“Repere anatomo-imagistice ale aparatului respirator în ATI şi în
medicina de urgenţă”
Foarte bine
23 Tămaş Delia Emilia Prof. dr. Iuliana Popovici - -
24 Vârlan Ciprian
Prof. dr. Rodica
Cuciureanu
“Influenţa tipului de alimentaţie (clasică, vegetariană, vegetaliană)
asupra parametrilor biochimici în diabetul zaharat asociat cu
obezitatea”
Foarte bine
25 Vârlan Irina
Prof. dr. Rodica
Cuciureanu
„Interacţiuni farmacocinetice aliment-medicament (contraceptive
orale)”
Foarte bine
77

FACULTATEA DE MEDICINĂ ANEXA 9
Teze de doctorat susţinute în anul universitar 2007-2008
Nr. Nume şi prenume Titlu teză de doctorat Conducător ştiinţific Cod
Crt. doctorand
sinteză
1. Gheorghiu Dana Aportul imagisticii în evaluarea Prof. Univ. Dr. Mihai SM1
Cici
răspunsurilor la tratament în Romeo Găleşanu
2. Turiceanu Marian
cancerul de ovar.
Inflamaţia şi infecţia ca factori de Prof. Univ. Dr. George SM2
risc ai aterosclerozei coronariene. Ioan Pandele
3. Costea Claudia Consideraţiuni asupra diverselor Prof. Univ. Dr. Sergiu SM3
Florida
metode de tratament a tumorilor Buiuc
maligne palpebrale.
4. Dăscălescu Ioana Consideraţii asupra tratamentului Prof. Univ. Dr. Sergiu SM4
Cristina
sindroamelor de fibroză a Buiuc
5. Ciorbea Gabriela
musculaturii extrinseci a globilor
oculari.
Studiul epidemiologic, clinic şi Prof. Univ. Dr. Vasile SM5
terapeutic
rinofaringe.
al neoplasmelor de Costinescu
6. Hotăranu Răzvan Repere anatomo-chirurgicale în Prof. Univ. Dr. Vasile SM6
Gabriel
abordul endoscopic al joncţiunii
cranio-faciale (sinusurile feţei) în
patologia rinosinusală.
Costinescu
7. Bădescu Iulius Modalităţi de protecţie la nivelul Prof. Univ. Dr. Constantin SM7
Laurenţiu
celular şi molecular a epidermului
în condiţii de senescenţă.
Cotrutz
8. Şerban Mihaela Studiul clinico-terapeutic al Prof. Univ. Dr. Ioan SM8
Carmen
leucemiilor acute nonlimfoblastice. Tansanu
9. Stancu Manuela Colecistitele cronice – studii Prof. Univ. Dr. Adriana SM9
morfologice complexe privind Bădescu
dinamica leziunilor displazice,
metaplazice, hiperplazice şi
transformarea malignă
10. Apostu Petrina Modificări endometriale în Prof. Univ. Dr. Gioconda SM10
Rossana
perimenopauză. Cercetări clinicomorfologice
complexe.
Dobrescu
11. Ferariu Dan Factori morfologici de prognostic Prof. Univ. Dr. Maria SM11
în limfoamele maligne non- Sultana Mihailovici
12. Duca Elena
hodgkin.
Cercetări epidemiologice, clinice şi
de laborator pentru evidenţierea
Prof. Univ. Dr. Aurel Ivan SM12
particularităţilor produsului
13. Vasincu Decebal
epidemiologic în hepatita virală B,
în Judeţul Îaşi, în perioada 1991-
2006
Tratamentul laparoscopic al litiazei Prof. Univ. Dr. Ştefan SM13
biliare.
Mihalache
14. Suciu Radu Studii privind modularea senzaţiei Prof. Univ. Dr. Ostin SM14
dureroase sub influenţa unor Costel Mungiu
psihotrope moderne.
78

15. Flaişer Corina Anca Metroragii în premenopauză- Prof. Univ. Dr. Florentina SM15
diagnostic şi conduită.
Zenovia Pricop
16. Clement Dana Elena Contribuţii la studiul Prof. Univ. Dr. Mihai SM16
caracteristicelor clinico-imagistice Romeo Găleşanu
ale neoplasmului bronho-pulmonar
non-microcelular avansat. Evoluţie
sub tratament.
17. Petratiu Florin Influenţa factorilor de mediu Prof. Univ. Dr. Viorica SM17
Dumitru
asupra dezvoltării fizice şi Gavăt
neuropsihice
instituţionalizaţi.
a copiilor
18. Taşcu Alexandru Procese expansive de regiune Prof. Univ. Dr. Nicolai SM18
pineală.
Ianovici
19. Cobrea Nicoleta Aspecte clinic-biologice evolutive Prof. Univ. Dr. Ioan SM19
şi imagistice în patologia hepatobiliară
a copilului.
Tansanu
20. Bălan Lăcrămioara Agresiune şi victimologie Prof. Univ. Dr. Gheorghe SM20
infrafamilială.
Scripcaru
21. Dumitriu Irina Interrelaţii între sistemul renină- Prof. Univ. Dr. Gheorghe SM21
Luciana
angiotensină şi alte principii Petrescu
biologic
pulmonar.
active în teritoriul
22. Eva Iuliana Aportul imagisticii în explorarea Prof. Univ. Dr. Mihail SM22
morfodinamică a articulaţiei Romeo Găleşanu
temporomandibulare normale şi
patologice.
23. Neagu Raluca Aportul chirurgiei în cadrul Prof. Univ. Dr. Vasile SM23
tratamentului integrat multimodal Costinescu
al metastazelor ganglionare
24. Vesa Doiniţa
cervicale.
Dificultăţi de diagnostic şi Prof. Univ. Dr. Vasile SM24
tratament în complicaţiile Costinescu
endocraniene ale supuraţiilor
25. Fedulov Doina
otomastoidiene.
Meningita stafilococica dobândită Prof. Univ. Dr. Cornelia SM25
în comunitate. Aspecte Mihalache
epidemiologice, patogenice,
26. Enache Mariana
clinico-evolutive şi terapeutice.
Contribuţii la studiul tulburărilor Prof. Univ. Dr. Vasile SM26
psihocomportamentale
reflectare expertală.
cu Chiriţa
27. Moldovanu Eduard Aspecte clinicoimagistice în Prof. Univ. Dr. Ion Poeată SM27
manifestările cerebrale din infecţia
cu HIV-SIDA
28. Vâţă Andrei Corelaţii clinice, bioclinice şi Prof. Univ. Dr. Ştefan SM28
imunologice în hepatita acută B. Dumitriu
29. Iancu Dragoş Petru Studiul anatomic, morfometric şi Prof. Univ. Dr. Dan SM29
Teodor
clinic al joncţiunii cranio-faciale. Ştefan Antohe
30. Laba Cătălin Dragoş Studiul clinic-paraclinic al unor Prof. Univ. Dr. Viorica SM30
infecţii oportuniste la copiii cu Gavăt
SIDA şi statusul nutriţional al
acestora
31. Lazăr Ioan Tudor Anestezia şi analgezia la naşterea Prof. Univ. Dr. Ostin SM31
naturală şi operaţia cezariană. Costel Mungiu
79

Consideraţii
farmacocinetice.
clinice şi
32. Neacşu Elena Frecvenţa edemului papilar în
33. Crumpei Felicia
tumorile intracraniene în funcţie de
localizarea şi tipul lor histologic.
Aportul examenului ecografic în
80
Prof. Univ. Dr. Sergiu
Buiuc
SM32
Prof. Univ. Dr. Eugen SM33
diagnosticul cancerului gastric. Tărcoveanu
34. Perianu Lăcrămioara Tratamentul chirurgical al herniilor Prof. Univ. Dr. Victor SM34
hiatale-de la chirurgia clasică la Strat
chirurgia celioscopică.
35. Cârjă Cornel Lombosciatica recidivantă. Prof. Univ. Dr. Nicolai SM35
Ianovici
36. Muşat Elena Evaluarea noilor tehnici de Prof. Univ. Dr. Eduard SM36
radioterapie conformaţională. Bild
37. Munteanu Anca Rolul hipertermiei în tratamentul Prof. Univ. Dr. Eduard SM37
multimodal
maligne.
al neoplaziilor Bild
38. Cărăuleanu Cercetări în problema bolii Prof. Univ. Dr. Antranic SM38
Alexandru
fibrochistice a sânului.
Negură
39. Ivanov Marcel Metode moderne de reperaj Prof. Univ. Dr. Ion Poeată SM39
intraoperator şi căi de abord a
leziunilor cerebrale din arii
elocvente şi zone cu risc vital
crescut.
40. Neacşu Cornel Nicu Calitatea vieţii asupra Prof. Univ. Dr. Costel SM40
tratamentului chirurgical al Pleşa
41. Lăcătuşu Diana
stenozelor esofagiene postcaustice.
Studiul unor parametri bioreologici Prof. Univ. Dr. Valeriu SM41
prin metode fizice şi biofizice. Rusu
42. Ciolpan Cătălina Aportul metodelor imagistice la Prof. Univ. Dr. Mihai SM42
Ionela
diagnosticul, stadializarea şi Romeo Găleşanu
43. Bejan Victor
urmărirea tumorilor vezicale.
Cercetări epidemiologice, clinice şi
imagistice în vederea cunoaşterii
Prof. Univ. Dr. Aurel Ivan SM43
prevalenţei osteoporozei şi
implicaţiilor
sociale.
sale medicale şi
44. Petrişor Octavian Factori clinici şi morfologici cu Prof. Univ. Dr. Gioconda SM44
semnificaţie prognostică în Dobrescu
45. Antoniu Sabina
carcinomul colorectal şi studii
complexe.
Factori prognostici terapeutici în Prof. Univ. Dr. Mihai SM45
Antonela
BPOC-ul sever.
Romeo Găleşanu
46. Boboc Genoveva Posibilităţile şi limitele Prof. Univ. Dr. Mihai SM46
Ionela
cobaltoterapiei în cadrul Romeo Găleşanu
tratamentului complex al
neoplasmului laringian.
47. Boloş Alexandra Criteriologie diagnostic şi Prof. Univ. Dr. Vasile SM47
terapeutică în tulburarea afectivă
bipolară tip I.
Chriţă
48. Covrig Carmen Terapia cu antipsihotice atipice în Prof. Univ. Dr. Vasile SM48
existenţa bolnavului schizofrenic. Chiriţă
49. Dincă Alexandru Evaluări cliniconosologice în Prof. Univ. Dr. Vasile SM49
Laurenţiu
tulburările psihotice la vârsta a III- Chiriţă

50. Mîndroiu Mihaela
a.
Dinamica factorilor bio-psiho- Prof. Univ. Dr. Vasile SM50
Alice
socio-educaţionali la adolescenţi. Chiriţă
51. Iosep Ioana Contribuţii la studiul Prof. Univ. Dr. Zenaida SM51
carcinoamelor scuamocelulare Petrescu
cutanate-aspecte clinice,
etiopatogenetice,
terapeutice.
histologice şi
52. Iliescu Haliţchi Dan Monitorizarea continuă a tensiunii Prof. Univ. Dr. Georgeta SM52
arteriale în evaluarea bolnavului Datcu
hipertensiv.
53. Dionisie Bogdan Contribuţii la studiul Prof. Univ. Dr. Veronica SM53
neurofiziologic al patologiei şi Luca
recuperării tulburărilor de
54. Dragomirescu
comunicare verbală.
Contribuţii la studiul interrelaţiei Prof. Univ. Dr. Veronica SM54
Cezarina
trombocit-endoteliu în aterogeneză. Luca
55. Dumitraş Silvia Studiul clinico-biologic şi terapia Prof. Univ. Dr. Ioan SM55
de inducţie, intensificare şi Tansanu
consolidare în leucemia
limfoblastică la copil.
56. Mitrea Geta Suferinţa multiorganică Prof. Univ. Dr. Grigore SM56
posthipoxică.
Dumitriu
57. Nastase Mihalea Studiul dezvoltării evolutive a Prof. Univ. Dr. Dan SM57
sistemului arteriei cerebrale Ştefan Antohe
58. Căilean Cristina
anterioare în viaţa fetală.
Accidentele vasculare hemoragice Prof. Univ. Dr. Nicolai SM58
Aura
intraparenchimatoase
tânăr.
la adultul Ianovici
59. Constantinescu Caracteristicele subseturilor Prof. Univ. Dr. Eugen SM59
Daniela
limfocitare de la nivelul interfeţei
materno-fetale în sarcina normală
şi patologică.
Carasevici
60. Muller Robert Consideraţii privind rolul factorilor Prof. Univ. Dr. Ioan SM60
de citoprotecţie în tratamentul
bolilor oncologice la copii.
Tansanu
61. Ionescu Cătălina Contribuţii la studiul clinico- Prof. Univ. Dr. Ioan SM61
Maria
evolutiv şi terapeutic al Tansanu
62. Iliescu Haliţchi
neuroblastomului la copil.
Sindromul anemic la copilul cu Prof. Univ. Dr. Ovidiu SM62
Codruţa Olimpiada insuficienţă renală cronică. Brumariu
63. Pintilie Alexandru Riscul ureteral în chirurgia Prof. Univ. Dr. Mihai SM63
Radu
ginecologică.
Pricop
64. Tiutiuca Răzvan Cercetări clinice privind calităţile Prof. Univ. Dr. Ştefan SM64
Călin
peritoneului şi elementelor derivate
în carcinomatozele peritoneale.
Mihalache
65. Burduloi Vlăduţ Opţiuni terapeutice în litiaza căii Prof. Univ. Dr. Eugen SM65
Mirel
biliare principale.
Târcoveanu
66. Varvara Beatrice Intoxicaţiile cu corozive: Prof. Univ. Dr. Ştefan SM66
Ionela
consideraţii epidemiologice şi Mihalache
management medical.
67. Cionca Viorel Dan Actualitatea osteosintezei în Prof. Univ. Dr. Nicolae SM67
tratamentul
femural.
fracturilor de col Georgescu
81

68. Mihai Cătălina Corpii străini la nivelul tractului Prof. Univ. Dr. Carol SM68
digestiv superior.
Stanciu
69. Ifteni Gabriela Iulia Hipertensiunea arterială în diabetul Prof. Univ. Dr. George SM69
zaharat tip 2.
Ioan Pandele
70. Khalefa Wa’El Cercetări etiopatogenetice şi Prof. Univ. Dr. Felicia SM70
clinico-terapeutice în hemoragia
talamică.
Ştefanache
71. Munteanu Dragoş Durerea toracică anterioară- Prof. Univ. Dr. Jan Vurjui SM71
contribuţii privind studiul clinic şi
al investigaţiilor, raportate la
72. Radu Mihaela
cardiopatia ischemică.
Hepatite acute şi cronice cu virus Prof. Univ. Dr. Ştefan SM72
C. Implicaţii în stomatologie. Dumitriu
73. Manea Georgeta Patologia esofagiană la bolnavii Prof. Univ. Dr. Carol SM73
Simona
colecistectomizaţi clasic şi Stanciu
laparoscopic:
duodenogastroesofagian.
refluxul
74. Ivan Mihail Eugen Boala de reflux gastroesofagian: Prof. Univ. Dr. Carol SM74
diagnostic şi tratament.
Stanciu
82

FACULTATEA DE MEDICINĂ ANEXA 10
SINTEZE TEZE DE DOCTORAT
SUSŢINUTE ÎN ANUL UNIVERSITAR 2007-2008
1.GHIORGHIU DANA CICI SM 1
Titlul tezei: APORTUL IMAGISTICII ÎN EVALUAREA RĂSPUNSULUI LA
TRATAMENT ÎN CANCERUL DE OVAR
Autor: Ghiorghiu Dana Cici
Conducător ştiinţific: Prof. Univ. Dr. Mihail Romeo Găleşanu
Data susţinerii publice: 12.10.2007
Referenţi ştiinţifici: Prof. Univ. Dr. Alexandru Şerban Georgescu – U.M.F. Bucureşti
Prof. Univ. Dr. Constantin Zaharia - U.M.F. Bucureşti
Prof. Univ. Dr. Eduard Bild – U.M.F. Iaşi
Motivaţia alegerii subiectului: Frecvenţa în creştere a cancerului ovarian, dificultăţile de
depistare, diagnostic şi planing terapeutic, dezvoltarea noilor metode radioimagistice (US,
CT, IRM, PET etc) ce aduc un aport important tuturor etapelor de management al
cancerului ovarian, deosebită fiind evaluarea pacientelor postterapeutic şi aprecierea
răspunsului la tratamentul multimodal.
Obiectivele urmărite: Aportul examenului computertomografic în monitorozarea
postterapeutică a cancerului ovarian epitelial.
Evaluarea importanţei fracţiei de contrast tumorale în predicţia şi evaluarea
postterapeutică a răspunsului clinic, radiologic şi al markerilor tumorali.
Rezumat al tezei (din referatul conducătorului de doctorat):
Structura lucrării: Teza este structurată în două părţi interdependente, bine proporţionate
în economia lucrării.
Partea I-a a lucrării cuprinde date despre epidemiologia cancerului ovarian (cap.1),
diagnosticul clinic şi stadializarea bolii (cap.2 şi 3) cu accent pe explorarea chirurgicală. În
capitolul 4 se prezintă metodele imagistice folosite în diagnosticul bolii metastatice şi al
recurenţelor post-terapeutice în cancerul ovarian. Fundamentarea corelaţiei imagisticopatologice
(cap.5) în stadializarea cancerului ovarian cu definirea stadiului bolii pledează
pentru abordarea metodelor imagistice în aprecierea stadiului bolii, a recurenţelor şi a
metastazării.
O combinaţie a examinării clinice, evaluarii valorilor serice a CA-125 şi
examinării imagistice, în principal CT, după tratamentul multimodal în cancerul ovarian,
eventual second-look operator, aduce informaţii suficiente pentru deciziile terapeutice
subsecvente (cap.6). În capitolul 7, o bună sinteză, pe baza literaturii de specialitate foarte
recente, a valorii imagisticii, în special a examenului CT în practica oncologică actuală,
alături de factori clinici şi umorali, ca instrument de monitorizare a terapiei, ca marker
prognostic şi predictiv în cancerul ovarian.
In partea a doua a tezei, ce acoperă ¾ din volumul lucrarii, autoarea işi propune
analiza valorii examenului CT ca factor predictiv al raspunsului la tratament. În această
83

lucrare este studiată relaţia dintre proporţia volumului tumoral slab vascularizat din
volumul tumoral total la examinarea CT cu substanţă de contrast şi corelaţia acestui
procent cu răspunsul radiologic şi al dinamicii makerului umoral CA-125 după primul
ciclu de chiomioterapie.
Metodologia de studiu: Studiul retrospectiv a fost efectuat pe un lot de 27 de
paciente cu cancer ovarian avansat, post tratament chirurgical, selectate din baza de date a
Spitalului Oncologic „Christie Hospital”, Manchester, Marea Britanie. Caracteristicile
lotului studiat (pe criterii clinico-anatomo-imagistice şi umorale) sunt analizate şi
clasificate în capitolul 8. O iconografie ilustrativă pentru polimorfismul leziunilor, în
funcţie de tumora primară, extensia locoregională şi difuzarea la distanţă, permite autoarei
a dezvolta o semiologie radiologică cuprinzătoare şi specifică cancerului ovarian, pe baza
examenului computertomografic.
Capitolul 9, material şi metodă, se referă la evaluarea dosarelor clinico-imagistice
ale pacientelor tratate în departamentul Cancer Research UK Dept. Medical Oncology,
Christie Hospital, Manchester. Metodologia folosită a fost cuprinzătoare, specifică şi
complexă. Lectura acestui capitol întăreşte observaţia calităţilor de cercetător ale autoarei,
rezultatele cercetării fiind prelucrate statistic prin metodele cele mai adecvate.
Rezultatele cercetării: Studiul proporţiei volumului tumoral necontrastat din
volumul tumoral total ca factor predictiv pentru raspunsul la tratament este abordat pentru
prima oară în cancerul ovarian, utilizând metode MRIcro aplicată la secţiunile CT pelviabdominale
clasice, cu folosirea de mediu de contrast. Identificarea unor parametri care
caracterizează vascularizaţia şi contrastarea leziunilor tumorale în cadrul examinării CT cu
substanţă de contrast, folosind un program dedicat pentru studierea imaginilor achiziţionate
prin examene CT este o premieră în domeniu.
Volumul tumoral necontrastat în leziunile reziduale post-chirurgicale si metastatice
evaluate prin analiza imaginilor computertomografice a fost identificat ca un factor
predictiv pentru beneficiul terapeutic în cancerul ovarian.
Studiul a identificat şi obiectivat corelaţii semnificativ statistice ale volumului
tumoral neperfuzat cu evoluţia markerilor tumorali (CA 125), dovedind prin aceasta
integrarea şi interdependenţa strânsă a aspectelor biologiei tumorale.
Autoareareuşeşte să răspundă ipotezei de lucru de la care a plecat, şi anume, vine să
confirme utilitatea explorarii CT cu substanţa de contrast în identificarea şi utilizarea
factorilor predictivi pentru raspunsul la tratament in cancerul ovarian avansat.
Datele obţinute în această teză demonstrează aportul imagisticii, nu numai la
evidenţierea existenţei, progresiei sau rezidiului tumoral, dar şi gradul de agresivitate al
tumorii, date bine corelate cu alţi parametrii tumorali. Autoarea considera vascularizaţia
tumorală ca un marker predictiv şi care obligă la adăugarea unui inhibitor al angiogenezei,
în complexul terapeutic al cancerului ovarian.
Proporţia de volum tumoral nevascularizat din volumul tumoral total calculată pentru
fiecare leziune tumorală a fost corelată apoi cu datele clinice şi cu răspunsul terapeutic.
Analiza statistică a demonstrat că vascularizaţia tumorală, sau mai exact perfuzia tumorală
este un factor predictiv pentru răspunsul la tratament, arătând corelaţii statistice cu valorile
markerului umoral CA-125, regresia tumorală şi beneficiul clinic.
După realizarea informaţiei asupra vascularizaţiei tumorale şi a rolului ei prognostic,
autoarea trece la corelarea acestor date cu markerul umoral CA-125 (cap.11). În acest
capitol apar noi elemente novatoare în cadrul metodei, respectiv alegerea a patru valori
prag/limită ale UH, pentru a elimina o selecţie arbitrară a acestora. Corelaţia dintre
procentul de volum tumoral vascularizat şi valorile CA-125 este analizată pentru fiecare
prag ales, constatându-se că valoarea prag are un impact clar în definirea proporţiei de
tumoră hipervascularizată., confirmând cercetătoarei importanţa hipervascularizaţiei
84

tumorale ca factor predictiv, dar independentă de valoarea-prag. Corelarea statistică a
acestor parametrii cu valorile umorale ale CA-125 şi cu timpul până la progresia tumorală
scoate în evidenţă rolul tot mai pregnant al examenului CT ca examen imagistic de elecţie
în urmărirea post-terapeutică a neoplaziilor ovariene.
Următorul capitol analizează corelaţia hipervascularizaţiei tumorale cu răspunsul
radiologic evaluate conform criteriilor RECIST (cap.12), rezultând concluzia că procentul
de hipervascularizaţie tumorală este un factor predictiv pentru beneficiul clinic la
tratament, exprimat prin răspunsul radiologic la tratament.
În fine, a treia corelaţie analizată în teză este între hipervascularizaţia tumorală cu
timpul până la progresia tumorală (cap.13), negăsindu-se diferenţe statistice semnificative
între curbele create pentru cele patru valori prag UH.
Concluzii (la teză) şi originalitate: În teza prezentată, Dr. Dana Cici Ghiorghiu a reuşit
să efectueze o lucrare originală, de anvergură, în domeniul imagisticii oncologice, cu
profunde rădăcini teoretice-fundamentale dar şi cu aplicaţii inovatoare ale analizei
aspectelor imagistice şi perspective de aplicaţie clinică.
Prin metodologia aplicată, autoarea dă dovadă de a fi un meticulos cercetător, un
interpret corect al rezultatelor cercetării, care stăpâneşte metodele cercetării clinice, ale
imagisticii şi ale prelucrării statistice.
Teza este o valoroasă monografie, publicabilă în întregime, consistentă atât prin
noutatea subiectului, cât şi prin foarte intensa, inovativa şi laborioasa cercetare ştiinţifică
personală, ce aduce contribuţii teoretice şi aplicative la cunoaşterea aspectelor
vascularizatiei tumorale şi aportului lor in managementul terapeutic al pacientului
oncologic.
Studiul proporţiei volumului tumoral necontrastat din volumul tumoral total ca
factor predictiv pentru raspunsul la tratament este abordat pentru prima oară în cancerul
ovarian, utilizând metode MRIcro aplicată la secţiunile CT pelvi-abdominale clasice, cu
folosirea de mediu de contrast. Identificarea unor parametri care caracterizează
vascularizaţia şi contrastarea leziunilor tumorale în cadrul examinării CT cu substanţă de
contrast, folosind un program dedicat pentru studierea imaginilor achiziţionate prin
examene CT este o premieră în domeniu.
Autoarea a aplicat tehnici şi metode novatoare care depăşesc rutina zilnică a
informaţiilor imagistice, clinice şi paraclinice ale pacientelor.
Studiul a identificat şi obiectivat corelaţii semnificativ statistice ale volumului
tumoral neperfuzat cu evoluţia markerilor tumorali (CA 125), dovedind prin aceasta
integrarea şi interdependenţa strânsă a aspectelor biologiei tumorale.
Datele obţinute în această teză demonstrează aportul imagisticii, nu numai la
evidenţierea existenţei, progresiei sau rezidiului tumoral, dar şi gradul de agresivitate al
tumorii, date bine corelate cu alţi parametrii tumorali. Autoarea considera vascularizaţia
tumorală ca un marker predictiv şi care obligă la adăugarea unui inhibitor al
angiogenezei, în complexul terapeutic al cancerului ovarian.
Contribuţia originală a autoarei la metodologia examinării constă în aplicarea
metodei MRIcro ca instrument de analiză a imaginilor CT, în perspectiva evaluării
evoluţiei postterapeutice a cancerelor ovariene (cap.10). Autoarea a adaptat software
programului pentru cuantificarea contrastului intratumoral pe secţiuni uzulale de
computertomografie, efectuate de rutină pentru monitorizarea pacientelor cu cancer
ovarian. Metodologia folosită de autoare este explicită şi poate fi preluată şi de alţi
utilizatori.
Concluziile tezei Dnei Cici Dana Ghiorghiu sunt confirmate şi prin acceptarea spre
publicare în prestigioasa revistă internaţională Clinical Cancer Research şi prin
85

aprecierea anexată tezei şi semnată de Prof. Gordon Jayson de la Universitatea
Manchester relevând „un nou marker potenţial pentru identificarea pacientelor care ar
putea beneficia de o terapie antivasculară”.
2.TURICEANU MARIAN SM 2
Titlul tezei: INFLAMAŢIA ŞI INFECŢIA CA FACTORI DE RISC AI
ATEROSCLEROZEI CORONARIENE
Autor: Turiceanu Marian
Conducător ştiinţific: Prof. Univ. Dr. George Ioan Pandele
Data susţinerii publice: 25.10.2007
Referenţi ştiinţifici: Prof. Univ. Dr. Carmen Ginghină – U.M.F. Bucureşti
Prof. Univ. Dr. Constantin Dumitrescu - U.M.F. Bucureşti
Conf. Univ. Dr. Veronica Mocanu – U.M.F. Iaşi
Motivaţia alegerii subiectului: Importanţa şi actualitatea tezei de doctorat decurge, pe de
o parte, din faptul că înţelegerea relaţiei între ateroscleroză şi inflamaţie constituie punctul
de plecare pentru evaluarea pacienţilor cu boală vasculară (coronariană, cerebrală sau
periferică), iar, pe de altă parte, din dificultăţile şi controversele pe care le ridică privind
etiopatogenia, criteriologia diagnostică, estimările epidemiologice şi clinico-evolutive,
evaluarea conduitei terapeutice şi profilactice.
Subiectul ales se referă la o problemă majoră de morbiditate şi mortalitate ce
interesează populaţia globului, cu predominanţă cea adultă în cadrul unui proces
recunoscut de epidemizare si pandemizare a bolilor cardiovasculare. Se consideră, în
prezent, că ateroscleroza nu reprezintă o simplă senescenţă vasculară, ci este o boală cu
evoluţie progresivă, cu debut în copilărie şi care se poate manifesta clinic la adult, mai
precoce sau mai tardiv. Practic, există un balans între mecanismele vasodilataţiei, inhibarea
proliferării, funcţiile antitrombotică, antiinflamatoare şi antioxidantă şi cele ale
vasoconstricţiei, proliferării celulare şi statusului protrombotic, proinflamator şi
prooxidant.
Obiectivele urmărite: Studiul placebo randomizat a fost conceput pentru a compara
efectele a 26 săptămâni de tratament cu rosiglitazonă şi metformin pe captarea miocardică
de glucoză stimulată de insulină la pacienţii cu diabet tip 2 şi pe parametrii inflamatori.
Captarea de glucoză a fost măsurată atât la nivel miocardic cât şi la nivelul întregului corp
utilizând PET şi ş 18 FţFDG, la momentul iniţiual şi după 26 de săptămâni de tratament în
timpul clampului euglicemic hiperinsulinemic. De asemenea s-a urmărit evoluţia
parametrilor inflamatori (interleukina 6 şi TNF α) şi s-a încercat corelarea variaţiilor
acestor parametri cu datele obţinute prin scanare PET (viabilitatea miocardică). Datele au
fost analizate atât la în condiţii bazale cât şi în timpul clampului euglicemic
hiperinsulinemic.
Rezumat al tezei (din referatul conducătorului de doctorat): Partea generală realizează
o tratare amplă, documentată şi susţinută bibliografic a caracteristicilor aterosclerozei
pornind de la mecanismele moleculare şi până aspectele clinice.Capitolele I şi II,
realizează o introducere în subiect şi o scurtă trecere în revistă a structurii şi evoluţiei
leziunilor aterosclerotice conform clasificărilor moderne.Capitolul III, detaliază pe rând
atât factorii de risc clasici (diabet, scăderea toleranţei la glucoză, obezitatea, dislipidemiile,
sindromul metabolic, HTA, fumatul, sedentarismul, stressul, vârsta, tipul de personalitate
86

şi istoricul familial) cât şi cei „noi”, asociaţi mai recent ca markeri ai procesului
aterosclerotic (fosfolipaza A2 asociată proteinelor, homocisteina, dimetilarginina, factorul
von Willebrand, metaloproteinazele matriceale, deficitele în proteine C, Z şi S, PAI-1,
fibrinogen, proteina C reactivă, interleukina 6, TNF-α, neopterina, infecţia latentă cronică
şi procalcitonina). Fiecare factor de risc este studiat prin prisma relaţiei de cauzalitate cu
ateroscleroza, menţionându-se de fiecare dată studiile clinice ce susţin asocierea. Capitolul
IV, Ateroscleroza – o boală inflamatorie, sintetizează cele prezentate în capitolele
anterioare prezentând într-o ordine logică procesul inflamator ce pleacă de la nivelul
endoteliului vascular (disfuncţia endotelială), ce precede modificările timpurii ale
aterosclerozei la nivelul peretelului vascular şi joacă un rol important în iniţierea şi
dezvoltarea leziunilor aterosclerotice precum şi în apariţia ischemiei şi trombozei în
stadiile tardive ale bolii. Capitolul V, Aprecierea aterosclerozei precoce – funcţia
endotelială, prezintă succint faza preclinică a aterosclerozei, înainte de debutul
simptomelor, cu accent pe procedurile de detectare şi monitorizare a modificărilor
vasculare precoce la subiecţii asimptomatici. Deoarece disfuncţia endotelială este procesul
cheie ce stă la baza procesului aterosclerotic, markerii afectării endoteliale au fost
individualizaţi, în special acei cu legătură cu vasomotricitatea dependentă de endoteliu sau
cu eliberarea de produşi celulari sau endoteliali.
Partea personală a lucrării, bine reprezentată şi argumentată cuprinde un volum de
date din teritoriul studiat, ce permite doctorandului să formuleze în final concluzii
pertinente în legătură cu tema studiului. Metodologia bine structurată a permis analiza
minuţioasă a loturilor de cercetare, care au inclus efectuarea unor studii clinice. Datele au
fost riguros obiectivate şi interpretate clinico-statistic, susţănând cu dovezi fiecare
concluzie. Studiul inflamaţiei şi infecţiei ca factori de risc al aterosclerozei coronariene s-a
făcut în trei etape.
Prima etapă (Capitolul VI) este studiul unui lot de 47 de pacienţi cu boală cardiacă
ischemică selectaţi din Clinica a VI-a Medicală la care s-a cuantificat gradul de corelare al
parametrilor inflamatori (fibrinogen) cu gradul de extensie al aterosclerozei cuantificat prin
ecocardiografie şi ecografie carotidiană. S-a ajuns la concluzia că prezenţa plăcilor
aterosclerotice se corelează cu valorile crescute ale parametrilor inflamatori dar şi cu
prezenţa altor factori de risc: prezenţa sindromului metabolic dar şi alţi factori (antecedente
heredocolaterale semnificative, statusul de fumător, HTA). Studiul de faţă confirmă datele
din literatură că fibrinogenul este un predictor independent al riscului cardiovascular.
Capitolul VII prezintă un studiu privind corelaţia dintre bolile cardio-vasculare,
markerii inflamatori sistemici şi alţi factori de risc la pacienţii cu boală parodontală. Se
studiază astfel corelaţiile ateroscleroză – infecţie cronică latentă – inflamaţie. Rezultatele
obţinute au arătat că valorile colersterolului seric total, trigliceridelor şi glicemiei sunt mai
mari la lotul de studiu faţă de lotul de control, acest fapt indicând un risc cardiovascular
mărit. S-a constatat că pacienţii cu parodontite generalizate au cele mai mari valori ale
fracţiunilor lipidice (cu excepţia HDL, unde corelaţia este inversă), urmând în ordine cei cu
parodontite localizate şi în cele din urmă lotul martor cu cele mai mici valori. Rezultatele
acestui studiu au arătat o asociere semnificativă între sănătatea parodontală precară şi boala
coronariană, corelate cu statusul inflamator.
Capitolul VIII face trecerea către al treilea studiu, prezentând practic tomografia cu
emisie de pozitroni şi modul în care a fost folosită în studiile clinice prezentate.
A treia etapă (Capitolele IX-XIV) constă dintr-un studiu metabolic ce a urmărit relaţiile
parametrilor inflamatori (Interleukina 6 şi factorul de necroză tumorală alfa – TNF-α) cu
viabilitatea miocardică cuantificată prin tomografie cu emisie de pozitroni (PET).
Medicaţia antidiabetică folosită în studiu are şi efecte anti-inflamatoare demonstrate prin
studii (în special rosiglitazona). Acest studiu placebo randomizat a comparat efectele a 26
87

săptămâni de tratament cu rosiglitazonă şi metformin pe captarea miocardică de glucoză
stimulată de insulină la pacienţii cu diabet tip 2 şi corelarea acestor date cu parametrii
inflamatori (IL-6 şi TNF-α). Captarea de glucoză a fost măsurată atât la nivel miocardic cât
şi la nivelul întregului corp utilizând PET şi ş 18 FţFDG, la momentul iniţial şi după 26 de
săptămâni de tratament în timpul clampului euglicemic hiperinsulinemic.
În acest studiu, tratamentul cu rosiglitazonă a crescut semnificativ captarea
miocardică de glucoză la pacienţii cu diabet tip 2, corelată cu scăderea activităţii
inflamatorii, element ce susţine teoria că ateroscleroza este un proces inflamator. Rata
captării miocardice de glucoză la pacienţii trataţi cu rosiglitazonă pare a fi explicată în
parte de modificările în substratul nutritiv circulator dar se pare că ar fi implicate şi alte
mecanisme.
Concluzii (la teză) şi originalitate: În prezentul studiu, captarea de glucoză la nivelul
întregului corp a fost îmbunătăţită cu 36% la pacienţii trataţi cu rosiglitazonă. Aceste date
confirmă rezultatele unor studii anterioare în care troglitazona a crescut captarea de
glucoză la nivelul întregului corp cu 44-58% la pacienţi cu diabet zaharat tip 2 slab
controlat. Tratamentul cu rosiglitazonă a crescut semnificativ captarea miocardică de
glucoză la pacienţii cu diabet tip 2. Rosiglitazona a crescut captarea miocardică de glucoză
sub stimulare insulinică cu 37,6% (p

Data susţinerii publice: 02.11.2007
Referenţi ştiinţifici: Prof. Univ. Dr. Rodica Pop – U.M.F. Cluj Napoca
Conf. Univ. Dr. Mircea Vasile Filip - U.M.F. Bucureşti
Prof. Univ. Dr. Dănuţ Costin – U.M.F. Iaşi
Motivaţia alegerii subiectului: Având în vedere structura particulară a pleoapelor,
histologia, rolul fiziologic şi poziţia lor în estetica feţei, patologia palpebrală se constituie
ca o patologie complexă, din punct de vedere clinic şi diagnostic, ci şi din punct de vedere
al tratamentului conservator şi al chirurgiei reparatorii. Aceste deziderate se cer a fi înalt
realizate, în special în cadrul problemei canceroase.
Lucrarea de doctorat prezentată abordează studierea deosebit de amănunţită
a tumorilor maligne palpebrale, a mijloacelor moderne de diagnostic şi tratament, o
încercare de a evidenţia noi corelaţii şi de a atrage atenţia asupra importanţei profilaxiei
primare şi secundare, în posibilitatea îmbunătăţirii evoluţiei şi prognosticului bolii.
Obiectivele urmărite: În lucrarea de doctorat prezentată se studiază cu multă atenţie
factorii de risc, ce intervin în producerea cancerului cutanat şi se acordă o atenţie deosebită
laturii practice cuprinse în tematica lucrării, doctoranda luând parte la o serie de intervenţii
chirurgicale, efectuarea unui număr mare de biopsii cutanate, urmărirea tratamentelor cu
Rx, precum şi la studierea retrospectivă a unor informaţii, care există în arhiva Clinicii a-
II-a de Oftalmologie a Spitalului Clinic Univ.”Sf.Treime” Iaşi şi pe care sistematizându-le
şi prelucrându-le, le-a subordonat scopului propus.
Rezumat al tezei (din referatul conducătorului de doctorat): Structura lucrării este
corespunzătoare, aceasta se prezintă în condiţii tehnice ireproşabile cu o iconografie foarte
bogată.
Lucrarea se compune din următoarele părţi : o parte generală formată din 7 capitole,
contribuţia personală formată din 6 capitole şi concluzii .
În partea generală autoarea studiază procesul de carcinogeneză şi teoriile actuale,
anatomia şi fiziologia palpebrală, histologia ţesuturilor maligne palpebrale, tratamentul
chirurgical şi tehnici de autoplastii, precum şi tratamentul oncologic activ al tumorilor
maligne palpebrale.
Un capitol vast este consacrat metodelor de refacere chirurgicală a pleoapelor.
Acesta este bogat ilustrat cu scheme ale diferitelor tipuri de intervenţii chirurgicale,
descriind tehnicile cele mai utilizate de autoplastii palpebrale.
Doctoranda insistă asupra faptului că fiecare procedeu de refacere palpebrală
depinde de localizarea şi întinderea deficitului, urmărind pe lângă scopul funcţional şi un
rezultat estetic, pentru a se asigura motilitatea palpebrală şi poziţia normală a pleoapelor.
Intervenţia chirurgicală urmăreşte extirparea în totalitate a tumorii.
De asemenea, se atrage atenţia asupra necesităţii refacerii pleoapelor plan cu plan
(musculo-cutanat şi tarso-conjunctival), utilizând diferitele tehnici descrise în cursul
lucrării şi se ţine cont de plasarea inciziilor pe traiectul liniilor lui Langer.
Efortul de documentare şi sinteză evidenţiază calităţile de cercetător al doctorandei.
Metodologia de studiu este complexă şi corespunde unei teze de doctorat.
În partea a doua a tezei pentru studiul statistic s-a selecţionat un lot reprezentantiv
de 201 bolnavi internaţi în Clinica a-II-a de Oftalmologie al Spitalului Clinic Univ.
”Sf.Treime” din Iaşi, în perioada 04.05.1989 – 23.06.2006.
Tumorile studiate sunt :
- 184 au fost carcinoame bazocelulare
- 11 carcinoame scuoamocelulare
89

- 2 melanoame maligne
- 2 carcinoame de glandă sebacee
- o metastază palpebrală a unui carcinom bronho-pulmonar
- 2 stări precanceroase.
Lotul de bolnavi a fost supus unor examinări clinice, locale şi generale şi de
asemenea paraclinice, pentru stabilirea unui diagnostic corect şi al tratamentului de urmat.
Tratamentul instituit a fost chirurgical, în marea majoritate a cazurilor.
Rezultatele cercetării sunt prezentate amănunţit, insistându-se pe diferitele tehnici
de plastii palpebrale.
În lucrare este descris tratamentul chirurgical, executat în 2 timpi : primul în
constituie exereza tumorii, preferând excizia pentagonală, efectuată cu scopul de a evita
apariţia unei ancoşe la marginea ciliară, care rezultă uneori după excizia în „V”, trecând cu
inciziile la cel puţin 5 mm în ţesutul sănătos şi într-un al doilea timp execută refacerea
palpebrală plan cu plan. În anumite cazuri s-a ţinut cont de procedeul de excizie a lui
Mohs şi a lui Chalfin.
Lucrarea de doctorat prezintă un studiu comparativ între tratamentul chirurgical şi
cel oncologic activ, evidenţiind deficienţele celui de-al doilea .
În cele 28 de cazuri, în care s-a aplicat tratamentul oncologic activ, unele din
acestea au recidivat şi au necesitat completarea tratamentului cu excizia chirurgicală.
În alte cazuri tratamentul a fost continuat cu citostatice şi şedinţe de radioterapie
postoperatorie. O complicaţie foarte frecventă apărută după şedinţele de radioterapie la un
interval de aproximativ 2 ani a fost cataracta şi apariţia unui cancer secundar.
Concluzii (la teză)/Originalitate: Stilul clar şi concis al lucrării uşurează lectura unui
material complex, având în vedere tema aleasă, abundenţa prelucrărilor statistice şi
prezentarea diferitelor tehnici chirurgicale de refacere a pleoapelor plan cu plan.
Meritul deosebit al lucrării constă în faptul că autoarea a căutat să adapteze
diferitele tehnici chirurgicale şi tratamentul oncologic activ, particularităţilor fiecărui caz
în parte, din lotul de bolnavi luat în studiu.
Concluziile evidenţiază strategia care trebuie aplicată pentru diagnosticarea corectă
a tumorilor maligne palpebrale, ce trebuie să parcurgă următoarele etape :
- un examen clinic complet, riguros a întregului tegument cu inventarierea
tuturor formaţiunilor, cu precădere a celor care prezintă cele mai discrete semne de
suspiciune;
- acest examen poate fi efectuat de orice medic , indiferent de specialitate,
prima verigă fiind reprezentată de medicul de familie, eventual de medicul de dispensar
sau policlinică;
- consultarea medicului specialist oftalmolog, care va infirma sau confirma, prin
metode de diagnostic specifice suspiciunea de tumoră malignă palpebrală;
- se recomandă un consult interdisciplinar, care să preceadă orice fel de
intervenţie chirurgicală cu indicaţia tehnicilor adecvate cazului respectiv (excizie cu
respectarea marginilor de siguranţă impuse de dimensiunea tumorii);
- efectuarea obligatorie a examenului anatomopatologic a tumorii excizate, de
către specialişti competenţi în domeniu.
90

4. DĂSCĂLESCU IOANA CRISTINA SM 4
Titlul tezei: CONSIDERAŢII ASUPRA TRATAMENTULUI SINDROAMELOR DE
FIBROZĂ A MUSCULATURII EXTRINSECI A GLOBILOR OCULARI
Autor: Dăscălescu Ioana Cristina
Conducător ştiinţific: Prof. Univ. Dr. Carol Stanciu
Data susţinerii publice: 02.11.2007
Referenţi ştiinţifici: Prof. Univ. Dr. Rodica Pop – U.M.F. Cluj Napoca
Conf. Univ. Dr. Mircea Vasile Filip - U.M.F. Bucureşti
Prof. Univ. Dr. Dănuţ Costin – U.M.F. Iaşi
Motivatia alegerii temei: Tematica lucrării, sindroamele de fibroză a musculaturii
extrinseci oculare, are rolul de a sublinia importanţa motilităţii oculare, fiziologia staticii şi
cineticii oculare; perturbarea echilibrului acestui sistem are drept consecinţă alterarea
funcţionalităţii oculare şi a esteticii faciale. Motivaţia alegerii acestui subiect a vizat
descifrarea mecanismelor sindroamelor de fibroză oculară, diagnosticul corect al entităţilor
clinice, aplicarea unor strategii actuale, perfecţionate de tratament. Accentul se pune mai
ales pe diferenţierea unui sindrom restrictiv de o paralizie oculomotorie, deoarece confuzia
ar putea duce la decizii terapeutice care agravează astfel de sindroame.
Obiective urmărite: Introducerea lucrării subliniază importanţa motilităţii oculare,
fiziologia staticii şi cineticii oculare; particularităţile anatomo – fiziologice ale muşchilor şi
nervilor oculomotori; clasificarea sindroamelor de fibroză oculară, congenitale şi
dobândite; Prezentarea tehnicilor de tratament al sindroamlor de fibroză oculară;
prezentarea procedeele terapeutice actuale ale sindroamelor de fibroză oculară împreună
cu tenici de anestezie şi incizii conjunctivale; Selecţia cazurilor şi analiza foilor de
observaţie a lotului de pacienţi; tratamentul aplicat acestor cazuri şi studierea datelor
comparative; intervenţii aplicate; rezultate şi discuţii; concluzii.
Rezumat al tezei (din referatul conducatorului de doctorat): Obiectul tezei de doctorat
îl constituie tratamentul actual al sidroamelor de fibroză a musculaturii extrinseci oculare
(congenitale şi dobândite).
Lucrarea se compune din 2 părţi: o parte generală şi o parte personală.
Introducerea lucrării are rolul de a sublinia importanţa motilităţii oculare, fiziologia
staticii şi cineticii oculare deoarece orice modificare ce perturbă echilibrul dinamicii
binoculare va prejudicia funcţionalitatea oculară precum şi estetica facială.
Prima parte a lucrării prezintă datele actuale privind anatomia şi fiziologia
motilităţii oculare, împreună cu legile dinamicii binoculare cât şi metodele de care
dispunem în prezent pentru examinarea dinamicii oculare.
Sunt detaliate particularităţile anatomo – fiziologice ale muşchilor şi nervilor
oculomotori, structura muşchilor oculomotori şi modul lor de funcţionare, centrii nucleari
şi nervii oculomotori precum şi date legate de fiziologia staticii şi dinamicii oculare, a
sistemelor oculogire şi a mişcărilor conjugate ale capului şi ochilor.
Un capitol aparte este dedicat clasificării sindroamelor de fibroză oculară,
congenitale şi dobândite; capitolul cuprinde şi concepţiile patogenice ce stau la baza
apariţiei sindroamelor de fibroză oculară (ipoteza musculară, ipoteza neurologică a
anomaliilor inervaţionale, ipoteza iatrogenică) precum şi explicarea semnelor clinice.
Prezentarea tehnicilor de tratament al sindroamlor de fibroză oculară constituie un
capitol vast al acestei lucrări, bogat ilustrat cu scheme color ale diferitelor tipuri de
intervenţii. Fiecare procedeu chirurgical aplicat a depins de tipul sindromului de fibroză
91

precum şi de gradele deficitului pe care îl prezintă fiecare tip, refacerea chirugicală
urmărind pe lângă scopul funcţional şi un rezultat estetic satisfăcător.
Autoarea insistă asupra faptului că tratamentul chirurgical al sindroamelor de
fibroză a musculaturii extrinseci oculare urmăreşte restabilirea echilibrului perechilor de
muşchi agonişti, antagonişti şi sinergici, cu realizarea ortoforiei în toate direcţiile de
privire, deoarece modificarea condiţiilor anatomice şi obţinerea paralelismului ocular
permite funcţionarea corectă a mecanismelor de fuziune pe maculele redevenite
corespondente şi stimulate continuu, simultan şi egal. Acest fapt permite restabilirea unei
vederi binoculare normale sau cel puţin va corecta estetic deviaţia strabică, cu o vedere
binoculară subnormală.
Autoarea prezintă procedeele terapeutice actuale ale sindroamelor de fibroză
oculară (tehnici de slăbire a acţinii unui muşchi – recul, miotomie, autotendonoplastia prin
clivaj scleral, Fadenoperation; tehnici de transpoziţie musculară – transpziţia întregului
tendon, procedeul Knapp, Hummelsheim, Jensen; chemodenervaţia prin injectarea de
toxină botulinică), împreună cu tenici de anestezie şi incizii conjunctivale.
Ea atrage atenţia atât asupra necesităţii realinierii globilor oculari în poziţie primară
şi a diminuării torticolisului cât şi asupra evaluării atente a cazurilor de fibroză oculară
înaintea practicării oricărui gest chirurgical, în vederea corectării atente a viciilor de
refracţie şi a deficitelor vizuale ce trebuie să preceadă orice act operator din cauza
strabismului de decompensare ce poare apărea.
În partea a doua a lucrării, autoarea selectează dintr-un număr de 49875 de internări
ale clinicii a II-a Oftalmologie a Spitalului Nr. 3 „Sfânta Treime” Iaşi un lot reprezentativ
de 2540 de cazuri ce prezentau tulburări oculomotorii, dintre care 31 de cazuri prezentau
sindroame de fibroză oculară de diverse tipuri.
Au fost analizate foile de observaţie ale lotului de pacienţi cu au fost supuşi
examinărilor clinice şi de asemnenea paraclinice pentru stabilirea unui diagnostic corect şi
al conduitei chirurgicale adecvate.
Tratamentul instituit a fost chirurgical (cu o excepţie în care s-a preferat abstinenţa
de la orice manevră operatorie întrucât pacientul prezenta ortoforie în poziţie primară cu un
grad de torticolis nesemnificativ), atât în cazurile de fibroză congenitală cât şi în cele
dobândite.
Deşi în majoritatea cazurilor s-au folosit tehnici de slăbire a acţiunii musculare
(tehnici de recul), autoarea preferă tratamentul chirurgical ce constă în tehnici de
transpoziţie musculară deoarece oferă rezultate postoperatorii mai bune, atât din punct de
vedere estetic cât şi funcţional.
În unele cazuri s-a utilizat ca metodă complementară de tratament chemodenervaţia
prin injecţii cu toxină botulinică, obţinându-se o paralizie tranzitorie a muşchiului
contractat. Este mai puţin agresivă decât gestul chirurgical, având numeroase avantaje. Nu
există riscul obţinerii de divergenţe secundare iatrogene şi nu împiedică nici nu
incomodează o manevră chirurgicală ulterioară.
Autoarea studiază rezultatele obţinute pe grupe de sex, de vârstă, localizare oculară
(OD, OS), formă clinică, simptomatologie, rezultate postoperatorii.
După tratamentul chirurgical de care au beneficiat 30 de cazuri din cele 31 luate în
discuţie, rezultatele postperatorii au fost bune în 18 cazuri şi satisfăcătoare în 12 cazuri.
Motivul principal al “ semi-insuccesului” actului operator îl pune pe seama vârstei
înaintate la care pacienţii se adresează consultului oftalmologic.
.
Concluzii/Originalitate: Lucrarea aduce o contribuţie originală importantă teoretică şi
practică asupra abordării chirurgicale a cazurilor de fibroză a musculaturii extrinseci
oculare, atât în afecţiuni congenitale cât şi dobândite.
92

Sindroamele de fibroză oculară reprezintă entităţi clinice caracterizate prin
limitarea marcată sau chiar abolirea unor mişcări ale ochiului, în special abducţia.Părinţii,
de obicei, nu-l remarcă de la naştere decât dacă este asociat cu o deviaţie strabică în poziţie
primară sau cu o enoftalmie; cel mai frecvent este descoperit în jurul vârstei de un an,
uneori chiar şi mai târziu.
Diagnosticul este uşor de stabilit dacă simptomele sunt caracteristice.
Uneori, sindroamele de fibroză oculară pot fi confundate cu diverse forme de
strabisme congenitale sau mai frecvent cu strabisme paralitice (sindromul de fibroză
congenitală Stilling – Türk – Duane tip I trebuie diferenţiat de o paralizie a abducţiei).
Dintre tipurile de sindroame de fibroză oculară, cel mai frecvent întâlnit în practică
este sindromul Stilling – Türk – Duane (26 de cazuri). Caracteristicile definitorii ale
sindromului Stilling – Türk – Duane constau în: Limitarea sau abolirea abducţiei;
Limitarea adducţiei; Retracţia globului ocular şi/sau îngustarea fantei palpebrale în
adducţie.
Etiologia sindroamelor de fibroză oculară este în general congenitală (în studiul de
faţă, 28 din cele 31 studiate au avut origine congenitală, ceea ce reprezintă o pondere de
90,3 %).
Există o prevalenţa afecţiunii pentru partea stângă ( 21 cazuri pentru ochiul stâng
faţă de 13 cazuri pentru ochiul drept). Aceasta ar sugera ipoteza unui traumatism
obstetrical în explicarea patogeniei sale.
În urma efectării studiului de faţă şi a cercetării bibliografiei de specialitate putem
enunţa situaţiile în care tratamentul chirurgical este contraindicat. Mulţi pacienţi au
ortoforie în poziţie primară sau torticolisul care-l prezintă este nesemnificativ. În aceste
cazuri intervenţia chirurgicală nu este indicată decât dacă se însoţesc de alte manifestări
ale sindromului Duane, cum ar fi ridicarea sau coborârea anormala a globului ocular, ce
provoacă disconfort. Faptul că un pacient doreşte să-şi evalueze starea oculară nu
înseamnă neapărat că doreşte efectuarea unei corecţii chirurgicale. De obicei motivaţia
pacientului de a se adresa consultului oftalmologic nu e reprezentată de semnele clinice ale
acestui sindrom, ci în mai mare măsură de bănuiala că aceste simptome ar fi cauzate de o
afecţiune intracraniană ocultă.
Dacă din discuţia cu pacientul sau cu părinţii pacientului reiese că acesta este
îngrijorat mai degrabă de o eventuală afecţiune ce ar pune viaţa în pericol decât
manifestările sindromului Duane, atunci explicarea sindromului şi instruirea pacientului
sunt suficiente în aceste cazuri.
Deoarece fuziunea poate fi obţinută cu ajutorul unui torticolis minor, cei mai mulţi
dintre copii cu sindrom Duane au o vedere binoculară normală şi stereopsis. De aceea,
contrar cazurilor cu esotropie congenitală unde scopul principal este realinierea oculară cât
mai repede posibil, în cazul sindromului Duane se urmăreşte evitarea întreruperii
dezvoltării normale a vederii binoculare. De aceea, vârsta precoce este o contraindicaţie
relativă pentru intervenţia chirurgicală.
Cazurile severe pot necesita intervenţie imediată, însă de obicei este de preferat să
se amâne actul chirurgical până când pacienţii împlinesc vârsta de 4-5 ani. La această
vârstă, cooperarea pacientului facilitează o examinare detaliată, iar aparatul vizual este
relativ matur şi mai puţin susceptibil să fie afectat de o tulburare temporară a vederii
binoculare, cum se poate întâmpla postoperator în urma unei intervenţii chirurgicale
nereuşite.
O atenţie aparte trebuie dată cazurilor de fibroză oculară asociate cu ambliopie.
Scopul principal al tratamentului acestor cazuri este de a reduce ambliopia cu ajutorul
corecţiilor optice şi al unei terapii rigurase şi susţinute de recuperare a performanţelor
vizuale ale ochiului afectat. Dacă aceşti pacienţi prezintă un grad de vedere binoculară,
93

menţinută chiar şi cu preţul unui torticolis moderat, este bine ca acest echilibru stabilit să
nu fie influenţat de un eventual gest chirurgical care ar putea compromite întraga situaţie.
Chirurgia sindroamelor de fibroză a muşchilor oculari nu elimină anomaliile
musculare sau inervaţionale care stau la baza etilogiei lor şi nici nu rezolvă în totalitate
amplitudinea mişcărilor oculare. Procedeele chirurgicale enunţate anterior au rolul de a
diminua sau elimina torticolisul şi deviaţiile strabice din poziţia primară. Procedeul
chirurgical trebuie să fie individualizat în funcţie de particularităţile fiecărui caz în parte.
Actul chirurgical în sindroamele de fibroză oculară are o predictibilitate foarte
scăzută, de aceea pacienţii sau părinţii acestora trebuiesc informaţi asupra complicaţiilor
sau a rezultatelor neaşteptate ce se pot obţine postoperator, precum şi asupra consecinţele
lor, iar chirurgul trebuie să fie pregătit pentru a-şi adapta tehnicile chirurgicale situaţiilor
imprevizibile întâlnite intraoperator.
5.CIORBEA GABRIELA SM 5
Titlul tezei: STUDIUL EPIDEMIOLOGIC, CLINIC ŞI TERAPEUTIC AL
NEOPLASMELOR DE RINOFARINGE
Autor: Ciorbea Gabriela
Conducător ştiinţific: Prof. Univ. Dr. Dinu Cezar Prof. Univ. Dr.Costinescu Vasile
Data susţinerii publice: 05.11.2007
Referenţi ştiinţifici: Prof. Univ. Dr. Călăraşu Romeo – U.M.F. Bucureşti
Prof. Univ. Dr. Ioniţă Elena - U.M.F. Craiova
Conf. Univ. Dr. Cobzeanu Mihail Dan – U.M.F. Iaşi
Motivaţia alegerii subiectului: Lucrarea actuală îşi propune să abordeze acest capitol de
patologie ORL, de mare actualitate, atât pentru procentul din ce în ce mai crescut al
frecvenţei cancerului de rinofaringe, cât şi pentru posibilităţile de diagnostic şi atitudine
terapeutică.
În ultimii ani s-a reuşit stabilirea unei strategii terapeutice bine codificate, graţie
experienţei îndelungate, cât şi colaborării interdisciplinare între secţii specializate şi
activitatea ştiinţifică în clinici universitare de profil. Frecvenţa relativ mare a cancerelor
faringiene printre tumorile maligne ale căilor aero-digestive superioare determină
necesitatea găsirii de noi metode terapeutice şi/sau de optimizare a celor existente astfel
încât aceasta să devină cât mai eficiente.
Lucrarea de faţă îşi propune să analizeze după prezentarea succintă, în partea
generală, a metodelor terapeutice clasice şi moderne utilizate pentru diferitele localizări şi
stadii ale cancerului de rinofaringe, o evaluare a aspectele clinice, terapeutice şi a
rezultatelor obţinute cu metode de tratament posibile prin utilizarea mijloacelor şi dotării
existente la bolnavii cu neoplasm rinofaringian internaţi în Clinica I ORL Spitalul „Sf.
Spiridon” şi bolnavi internaţi în Clinica Oncologică Fundeni Bucureşti şi Spitalul Colţea
Bucureşti în perioada 1997-2006 bazându-se pe analiza retrospectivă a foilor de observaţie
şi pe urmărirea clinică a evoluţiei pacienţilor rezolvaţi în aceste clinici.
Aceasta evaluare am făcut-o în vederea aprecierii eficienţei metodelor terapeutice
utilizate şi a posibilităţilor de optimizarea acestora cu dotarea avută în prezent, precum şi
comparativ cu rezultatele raportate în literatura de specialitate, atât prin folosirea aceloraşi
procedee, cât şi prin folosirea altora moderne. Subiectul tezei se înscrie pe o linie intens
mediatizată pe plan internaţional, cuprinzând managementul tumorilor de rinofaringe.
94

Obiective urmărite: Evidenţierea valorii diagnosticului în timp util şi a tratamentului
modern aplicat cancerului de rinofaringe faţă de tratamentul chirurgical singur; aprecierea
supravieţuirii la distanţă a pacienţilor cu cancer de rinofaringe operaţi în Clinica I ORL Iaşi
şi Clinica ORL Bucureşti în perioada celor zece ani; compararea rezultatelor obţinute
exprimate în durată de supravieţuire şi mărirea intervalului de apariţie a recidivei la
pacienţii trataţi cu radioterapie şi chimioterapie
Materialul clinic de studiu prospectiv şi retrospectiv este reprezentat de un număr
de 496 cazuri la persoane cu vârstă cuprinsă între 0-80 ani, care au fost internate în
perioada 01.01.1997 -31.12.2006 în Clinica I ORL a Spitalului Universitar “Sf. Spiridon”
din Iaşi şi al Spitalului Clinic de Oncologie Fundeni Bucureşti, Spitalul Colţea – Clinica
Oncologie Bucureşti şi care au monitorizat tumori maligne de rinofaringe.
Rezumat al tezei (din referatul conducătorului de doctorat): Lucrarea însumează 282
pagini, este bine proporţionată şi structurată conform cerinţelor actuale, fiecare capitol
cuprinzând date precise şi la obiect, cu exemplificări adecvate.
Principalul obiectiv al lucrării a fost acela de a prezenta, în lumina datelor actuale şi a
experienţei personale, importanţa diagnosticului şi tratamentului în cancerul de rinofaringe,
în intenţia de a da fundament şi eficacitate terapiei, în condiţiile de aplicabilitate practică
actuală şi în perspectivă, realizând un management al acestui gen de afecţiune cu
aplicativitate practică, având ca suport un studiu complex şi competent a unui important
număr de cazuri, care au fost investigaţi şi trataţi în Clinica I ORL a Spitalului Universitar
“Sf. Spiridon” Iaşi.
Doctorandul prezintă, în partea generală, ce însumează 87 pagini, date preliminarii
din literatura de specialitate care să-i permită evaluarea comparativă corectă a propriei
statistici, unde îşi aduce aportul personal sub aspect diagnostic, clinic, evolutiv şi
terapeutic, având concluzii riguroase şi la obiect. Sunt trecute în revistă principalele date
din literatură privind cancerul de rinofaringe (anatomie, epidemiologie, etiologie,
fiziologie, diagnostic, tratament), precum şi unele metode moderne de investigaţie şi
tratament.
Partea personală compusă din 168 pagini, debutează cu material şi metodă în care
autorul îşi propune să analizeze un studiu ce a cuprins pacienţii cu cancer rinofaringian
diagnosticaţi şi trataţi în perioada 1 ianuarie 1997 - 31 decembrie 2006 în Clinica I ORL a
Spitalului “Sf. Spiridon” din Iaşi şi Clinica ORL a Spitalului Colţea Bucureşti unde au fost
internaţi un număr de 190 pacienţi şi respectiv 306 pacienţi cu cancer rinofaringian, cazuri
noi diagnosticate clinic şi histopatologic
Studiu realizat este unul în dinamică, o parte din evaluări făcându-se retrospectiv pe baza
datelor din foile de observaţie clinică a pacienţilor şi condicile de protocol terapeutic.
Tratamentul efectiv al pacienţilor incluşi în studiu a fost realizat de mai mulţi medici atât
din clinica ORL, cât şi din Clinica Oncologie-Radioterapie unde s-au efectuat radioterapia
şi chimioterapia.
Întreaga lucrare este orientată pentru argumentarea aplicării strategiilor eficace în
asigurarea/ameliorarea sănătăţii: dezvoltarea cercetării ştiinţifice şi organizarea ei,
tehnicizarea profesională, aplicarea prevenţiilor(mai ales a celei primare) şi formarea unei
populaţii avizate.
În obţinerea acestora sunt necesare, reorientarea atitudinii serviciilor medicale şi a
celor comunitare către profilaxie, cu o cordonare a eforturilor printr-un complet program
de sănătate Iconografia lucrării este bogat reprezentată prin 26 tabele,46 grafice, şi 55
figuri alb negru şi color ce realizează prelucrarea statistică şi evidenţiază modul de
rezolvare a cazuisticii luate în studiu.
95

Concluzii la teză/Originalitate: Cancerul de rinofaringe este o localizare cu multe
particularităţi: de tip histologic (predominenţa carcinoamelor nediferenţiate cu infiltraţie
limfocitară), epidemiologic (tumoră endemică în anumite regiuni de pe glob), etiologic
(implicarea virusului Epstein-Barr, a unei diete particulare şi a unui teren genetic aparte)şi
de istorie naturală (boala loco-regională la prezentare, având cea mai exprimată tendinţă
pentru metastazare hematogenă dintre toate tumorile ORL).
Neoplasmul de rinofaringe înregistrează o frecvenţă crescută în ultimii ani în ţara
noastră, cu un maxim între 50-60 de ani şi cu predominenţa afectării sexului masculin.
Datorită evoluţiei mult timp asimptomatice sau cu simptomatologie redusă pacienţii se
prezintă la medic în stadii avansate. Faptul că rinofaringele nu este accesibil unor
examinări directe contribuie în plus la diagnosticarea tardivă a pacienţilor.
Diagnosticul şi evaluarea preterapeutică a tumorii trebuie să se realizeze după un
protocol bine statuat, începând cu un examen clinic general şi ORL complet, urmat de o
examinare pan-endoscopică care va aprecia atât extensia tumorii primare, cât şi existenţa
unei eventuale a 2-a localizări tumorale la nivelul căilor aero-digestive superioare.
Investigaţiile paraclinice, îndeosebi imagistice, clasice şi moderne, permit aprecierea
extensiei loco-regionale şi la distanţă a tumorii, fiind recomandabil a se efectua înaintea
prelevării biopsiei, care, cu examenul histopatologic al acesteia confirmă diagnosticul.
Din analiza statistică efectuată, diagnosticarea după apariţia simptomatologiei
relevă un debut predominant rinologic(obstrucţie nazală, cu sau fără rinoree sau epistaxis).
Introducerea pe scară largă a testelor moderne imunologice(nivelul anticorpilor serici de
virusul Ebstein Barr) a oferit posibilitatea unui diagnostic precoce, dirijarea unei conduite
terapeutice, precum şi estimarea unui prognostic.
Metodele imagistice moderne (CT,.RMN) permit un diagnostic mai precoce, o
evaluare mai exactă a extensiei tumorale şi realizarea unui plan terapeutic individualizat
pentru fiecare caz.
Există o frecvenţă foarte ridicată a cazurilor T avansate (T3 şi T4) în momentul
diagnosticului. Aceasta se corelează, pe de o parte, cu perfecţionarea mijloacelor de
investigaţie care permit evaluări preterapeutice de mare acurateţe privind extinderea
leziunii.
Posibilităţile de tratament sunt reduse, alegerea acestuia depinzând de stadiul de
evoluţie al tumorii şi de starea de sănătate generală a pacientului(radioterapie, brahiterapie,
chimioterapie, terapie genică etc). Tratamentul cancerului rinofaringelui a fost în principal
radioterapia externă, administrându-se în stadiile I şi II ca unic tratament, multimodal
asociind radioterapia cu chimioterapia şi/sau tratamentul chirurgical în stadiile avansate,
iar în cazurile în care pacienţii nu au acceptat tratament multimodal a făcut ca în unele
cazuri radioterapia externă să fie unicul tratament şi în stadiile III-IV.
Tratamentul chirurgical are indicaţie limitată în terapia neoplasmului rinofaringian,
fiind utilizat doar pentru cura adenopatiilor şi a recidivelor ganglionare locale postiradiere.
Brahiterapia a fost aplicată la pacienţii selectaţi cu recidivă a tumorii din cavum.
Optimizarea tratamentului cancerului cu localizare la nivelul rinofaringelui a
constat în primul rând în folosirea chimioterapiei cu caracter neadjuvant, având rol în
reducerea volumului tumoral supus iradierii, reducerii riscului diseminării la distanţă şi
sensibilizarea celulelor tumorale la radioterapie, iar asocierea chimioterapiei-radioterapie a
fost , însă, urmată de complicaţii toxice importante prin efectul cumulativ al complicaţiilor
ambelor metode terapeutice şi, deşi controlul tumoral a fost îmbunătăţit, sub aspectul
supravieţuirii rezultatele nu au fost ameliorate semnificativ.
Predominananţa formei histologice de carcinom scuamocelular (radiosensibil) a
justificat alegerea radioterapiei externe ca primă metodă de tratament. Conform statisticii
96

efectuate, observăm o rată crescută a recidivelor locale sau ganglionare, precum şi o
frecvenţă crescută a complicaţiilor datorate tratamentului.
Prognosticul este cu atât mai nefavorabil cu cât vârsta de debut este mai redusă
şi/sau stadiul afecţiunii în momentul diagnosticului mai avansat. Supravieţuirea la 5 ani
este redusă (circa 21%), datorită , în principal, stadiilor avansate (III, IV) în care se
prezintă pacienţii la medic.
Cancerul de rinofaringe constituie exemplul cel mai convingător pentru necesitatea
unei cooperări multidisciplinare în diagnostic, stadializare şi tratament. Pe de altă parte
cooperarea între diverse centre cu preocupări similare poate fi extrem de utilă. Acest mod
de cooperare va permite folosirea unui sistem unic de stadializare, confruntarea şi
compararea rezultatelor în scopul selectării modalităţilor terapeutice cele mai eficiente.
6. HOTARANU RAZVAN GABRIL SM 6
Titlul tezei: REPERE ANATOMICE CHIRURGICALE IN ABORDUL ENDOSCOPIC
AL JONCTIUNII CRANIO-FACIALE (SINUSURILE FETEI) IN PATOLOGIA
RINOSINUSALA
Autor: Hotaranu Razvan Gabril
Conducător ştiinţific: Prof. Univ. Dr. Vasile Costinescu
Data susţinerii publice: 05.11.2007
Referenţi ştiinţifici: Prof. Univ. Dr. Romeo Calarasu – U.M.F. Bucuresti
Prof. Univ. Dr. Elena Ionita - U.M.F. Craiova
Prof. Univ. Dr. Dan Stefan Antohi – U.M.F. Iaşi
Motivatia alegerii temei: Reperele anatomo-chirurgicale , inclusiv anomaliile jonctiunii
cranio-faciale sunt esentiale in abordul chirurgical al sinusurilor fetii in special pe cale
endoscopica.
Obiective urmarite: Demostrarea importantei reperelor anatomochirurgicale ale jonctiunii
cranio-faciale prin piese anatomice disecate, examene CT corelate cu date clinice obtinute
prin examen endoscopic nazal , in abordul chirurgical endoscopic aspura sinusurilor fetii,
incidente , accidente care pot fi evitate in chirurgia endoscopica nazala , evidentiate si prin
cazuistica prezentata .
Rezumat al tezei din referatul conducatorului de doctorat: Partea generala a tezei este
structurata in 3 capitole .
In primul capitol introductiv face referiri la importanta
cunoasterii reperelor anatomochirurgicale si abordul endoscopic al jonctiunii cranio-faciale
.
In cel de al II lea capitol intitulat actualitati inmorfogeneza cranio faciala , face o
larga prezentare a embriologie sinusurilor fetei si zonele de adiacenta intersinusale cu baza
craniului sau alte elemente ale masivului facial .
Punctează momentul începerii dezvoltării feţei între a 24 şi 38 zi cu apariţia
mugurilor frontali şi nazali, relaţia lor cu stomodeumul, dezvoltarea mugurilor maxilari
superiori, delimitarea orbitelor , formarea şanţului lacrimal – nazal .
Urmăreşte treptat dezvoltarea şi fuziunea corectă , intervenţia fenomenelor de
apoptoză pentru a se evita o serie de malformaţii, preluarea vascularizaţiei feţei de către
artera carotidă externă, inegalitatea ratei de creştere între diversele elemente edificatoare
care asigura aspectul caracteristic al feţii umane etc.
97

O antenţie deosebită este acordată complexului sinusurilor etmoidal adevărat nod
gordian pentru specialistul rinolog deoarece modul de dezvoltare a celulelor etmoidale ,
rapoartele pe care le contractă cu orbita, endocraniu, nervul optic, sinusul cavernos şi alte
elemente importante în centrul acestuia , deosebite constante anatomice şi chirurgicale în
abordarea lor .
Numeroasele funcţii ale foselor nazale şi a sinusurilor paranazale rezultate din
plasarea lor strategică contribuie, în acelaşi timp, la echilibrul structural masiv facial –
structuri cerebrale , aparat respirator şi organe de simţ .
In cel de al III lea capitol , autorul prezinta succesiv
tentativele de explorare intai directe si apoi cu optica maritoare , cu scopul de a identifica
puncte de reper anatomice si chirurgicale cu masuratori exacte. Atentia a fost centrata pe
etmoidul care poate fi considerat elementul cheie al acestor formatiuni si mai exact zona
topografica ce se calculeaza pe perimetrul meatului mijlociu si de unde pornesc
majoritatea interventiilor chirurgicale.
Etmoidul este descris pe zone topografice si chirurgicale exemplificat cu imagini
sugestive din literatura dar si din experienta proprie .
In partea personala – autorul demonstreaza cum s-a modificat atitudinea
chirurgicala in raport cu clasicii fata de inflamatia si infectia sinusurilor , greselile care se
faceau , uneori fatale prin neglijarea detaliilor de structura si topografie precum si de
variatiile reperelor elementelor vasculare si face o clasificare a optiunilor chirurgicale
etmoidale in varianta clasica si endoscopica functionala.
Coreland datele anatomice cu cele obtinute la examenul tomografic, autorul
evidentiaza aparitia unei terminologii anatomice unitare a regiunii rinosinusale
(anglosaxona bazata pe terminologie latina) care a contribuit la evitarea de confuzii, multe
dintre ele bazate pe nume proprii .
Studiul se refera la situatii particulare , anomalii ce pot fi intalnite , dar care cu
ajutorul unui examen complex sa evite incidente si accidente ale actului chirurgial.
In capitolul VII al partii personale , face o comparatie intre notele de succes ale
chirurgiei traditionale si chirurgia endoscopica pe un lot de 247 bolnavi .
Concluzii/Originalitate : Concluziile tezei face referiri la avantajele chirurgiei
endoscopice in comparatie cu chirurgia traditionala . Cunoasterea posibilelor existente ale
unor anomalii , malformatii la nivelul jonctiunii cranio-faciale , fac ca aparitia unor
accidente intraoperatorii sa fie evitate.
Originalitatea lucrarii consta in faptul ca s-a bazat pe studiul a numeroase piese
anatomice ( chiar embrioni) combinat cu computer tomografia care au evidentiat existenta
unor anomalii , si / sau malformatii cunosterea acestora fiind foarte importanta pentru
chirurgul endoscopist rinosinusal .
7. BĂDESCU IULIUS – LAURENŢIU SM 7
Titlul tezei: MODALITĂŢI DE PROTECŢIE LA NIVEL CELULAR ŞI
MOLECULAR A EPIDERMULUI ÎN CONDIŢII DE SENESCENŢĂ
Autor: Bădescu Iulius – Laurenţiu
Conducător ştiinţific: Prof. Univ. Dr. Constantin Cotrutz
Data susţinerii publice: 08.11.2007
Referenţi ştiinţifici: Prof. Univ. Dr. Ioan Neacşu – Univ. „Al.I.Cuza” Iaşi
Prof. Univ. Dr. Laurenţiu Mogoantă - U.M.F. Craiova
Prof. Univ. Dr. Carmen Elena Cotrutz – U.M.F. Iaşi
98

Motivaţia alegerii subiectului: Efectele pozitive ale razelor soarelui asupra organismului
sunt numeroase şi incontestabile: activează energiile psiho-fizice, activează procesele
biochimice celulare, stimulează hipofiza şi glandele suprarenale, iar la nivel cutanat
favorizeaza sinteza vitaminei D, producerea de melanină şi reglează secreţia sebacee.
Expunerea la radiaţiile solare poate provoca însă şi eritem, îmbătrânirea prematură
a pielii şi, în unele cazuri, tumori. Responsabile de toate acestea sunt razele ultraviolete
(UVC, UVB, UVA), care au efecte diferite în funcţie de lungimea lor de undă.
Manifestările îmbătrânirii provocate de expunerea la razele UVA sunt de două tipuri:
imediate (pe termen scurt) bronzarea şi arsurile solare dar şi tardive ce constau în
îngroşarea pielii în anumite zone, scăderea elasticităţii şi pierderea fermităţii pielii. Uneori
se produc leziuni precanceroase sau chiar neoplazii.
Potenţialul radiaţiilor ultraviolete de a avea efecte cronice cu implicaţii asupra
sănătăţii pielii se datorează şi reducerii progresive a ozonului stratosferic prin poluarea
atmosferei cu clorofluorocarbonaţi şi oxizi de azot. Consecinţa diminuării cu 1% a
concentraţiei ozonului protector este creşterea cu 2% a iradierii UVB ceea ce conduce la o
augmentare cu 3-6% a incidenţei cancerului cutanat (Faber, 1992). Nivelul de radiaţii
ultraviolete este mult mai mare astăzi în comparaţie cu nivelul de acum 50 -100 de ani.
Cauza o reprezintă reducerea stratului de ozon din atmosfera Pământului, strat care are
rolul de a filtra şi de a reduce cantitatea de raze ultraviolete emisă de soare. Dacă stratul de
ozon se subţiază, creşte cantitatea de radiaţii UV care ajunge la suprafaţa Pământului.
Astăzi, patologia cutanată este dominată de afecţiuni de tip imunologic şi de tip
fotodermatoze, ambele ducând în mod inevitabil la fenomene degenerative de tip
neoplazic. Acest tip de afectare cutanată creşte cu vârsta, senescenţa cutanată reprezentând
în egală măsură atât cauză cât şi efect al agresării epidermice.
Agenţia Americană de Protecţia Mediului estimează pentru următorii 30 de ani că
una din consecinţele dramatice ale diminuării stratului de ozon va fi apariţia a 12 milioane
cazuri noi de cancer cutanat şi a 250.000 noi decese datorate acestuia. De aici interesul
crescând manifestat de diverse ramuri medicale pentru patologia vârstei înaintate.
Tegumentul prezintă mecanisme naturale de adaptare şi apărare în faţa radiaţiei
solare, mecanisme ce caracterizează aşa-numitul "capital solar": creşterea în grosime a
stratului cornos, producerea de melanină, activarea moleculelor antioxidante, sisteme de
reparare a ADN-ului şi sinteza de citokine.
Am considerat că studierea senescenţei cutanate versus fotosenescenţă, la nivel
celular şi molecular poate da răspunsuri cu privire la patogenia îmbătrânirii şi găsi soluţii
pentru menţinerea tinereţii.
Obiective urmarite: Primul obiectiv al cercetării a fost recoltarea de probe de tegument
uman din zone acoperite şi din zone expuse la raze UV în vederea determinării apărării
antiradicalare la nivel de epiderm uman precum şi a modificărilor histologice şi
ultrastructurale determinate de senescenţă versus fotosenescenţă.
Acest studiu evidenţiază modificările enzimelor majore antioxidante – superoxid
dismutaza (SOD), catalaza, glutation peroxidaza (GPx) şi glutation reductaza (GR) – în
timpul proceselor îmbătrânirii intrinseci şi fotoîmbătrânirii ale epidermului şi dermului
uman.
S-au recoltat mostre de tegument (diametrul de 6-10 mm) din zone expuse razelor
solare (gambe sau antebraţe) precum şi din zone acoperite (abdomen) de la 20 tineri (cu
vârsta între 18-28 ani) şi de la 20 de vârstnici (cu vârsta între 60-78 ani). Nici unul dintre
aceşti pacienţi (operaţi pentru afecţiuni diverse chirurgicale) nu prezentau leziuni
tegumentare benigne sau maligne. În prealabil s-a obţinut consimţământul, în scris, al
acestora.
99

Al doilea obiectiv al cercetării s-a referit la constituirea unui model experimental de
fotosenescenţă la animale. Modelul experimental a fost realizat pe şobolani albi Wistar de
vârste diferite şi a urmărit o analiză a unor parametri biochimici, fizici şi histologici în
condiţii standardizate de vârstă cronologică şi prin expunere la doze stabilite de UV.
De asemeni, experimentul şi-a propus să analizeze şi influenţa unor factori
potenţiali protectori ai epidermului în condiţii de senescenţă versus fotosenescenţă. Astfel a
fost studiat efectul in vivo al unor polifenoli naturali şi al aspartatului de zinc precum şi
efectul in vitro al AED (apei sărace în deuteriu).
În acest scop am realizat:
1. Constituirea loturilor experimentale şi stabilirea dozelor de UV la care sunt expuşi
şobolanii de vârste diferite precum şi determinarea activităţii enzimelor majore
antioxidante – superoxid dismutaza (SOD), catalaza, glutation peroxidaza (GPx) şi
glutationul redus (GR) – precum şi ale moleculelor antioxidante – α tocoferol, acidul
ascorbic şi glutationul – în timpul îmbătrânirii intrinseci şi fotoîmbătrânirii (la nivel
seric).
2. Reluarea experimentului şi protejarea animalelor prin administrarea de polifenoli şi sau
de săruri de zinc in vivo precum şi prin AED (apa săracă în deuteriu) in vitro.
3. Determinări biochimice şi imunologice.
4. Determinarea gradului de hidratare a tegumentului
5. Evidenţierea modificărilor histologice, aspecte de microscopie fotonică şi electronică.
Rezumat din referatul conducătorului de doctorat: Analiza tezei de doctorat:
„Modalităţi de protecţie la nivel celular şi molecular a epidermului în condiţii de
senescenţă” permite următoarele concluzii finale:
1. Tema aleasă este deosebit de inspirată date fiind prevalenţa afecţiunilor epidermice
determinate de fotosenescenţă, morbiditatea şi mortalitatea prin tumori maligne ale
pielii în continuă creştere;
2. Metodele şi tehnicile utilizate sunt prezentate detaliat şi clar;
3. Noutatea absolută în determinarea gradului de hidrofilie tisulară;
4. Modelul experimental de fotosenescenţă a evidenţiat exacerbarea stresului oxidativ.
Examenele de microscopie fotonică şi electronică au relevat modificări morfologice
direct proporţionale cu parametrii biochimici.
5. Demonstrarea efectelor benefice ale compuşilor polifenolici studiaţi, a zincului precum
şi a Apei sărace în deuteriu, asupra epidermului în condiţii de senescenţă şi
fotosenescenţă, este realizată cu competenţă ştiinţifică, argumentată şi susţinută de
rezultatele biochimice şi preparatele histologice;
6. Teza de doctorat este redactată clar, coerent, este foarte bine realizată şi evidenţiază
munca unui cercetător format, integru, riguros şi competent.
Concluzii/Originalitate:
1. În condiţii de senescenţă şi mai ales fotosenescenţă, markerii enzimatici ai stresului
oxidativ (catalaza, SOD, glutation peroxidaza, glutation reductaza şi MDA) sunt
augmentaţi atât la nivelul tegumentului cât şi în ser. Fenomenul este prezent atât în
tegumentul uman cât şi în cel murin.
2. Microscopia fotonică evidenţiază modificări morfologice diferite la nivelul
epidermului:
a. – în senescenţă: alterarea morfologiei stratului cornos, scăderea numărului de straturi
granulocitare, rare atipii keratinocitare şi melanocitare;
b. – în fotosenescenţă se constată modificări intricate ale celor două variante histologice
extreme: atrofică şi hipertrofică precum şi imagini parcelare acantolitice.
100

3. Studiul ultramicroscopic decelează alterări legate de kinetica şi diferenţierea
keratinocitară, degradarea desmozomilor şi alterarea membranei bazale. Modificările
determinate de senescenţă sunt superpozabile celor determinate de fotosenescenţă care
sunt mai intense indiferent de vârsta cronologică.
4. Administrarea pe cale generală a extractului de polifenoli vegetali şi de Zn, a diminuat
semnificativ intensitatea stresului oxidativ într-o manieră diferită:
a. – polifenolii au influenţat pozitiv mai ales
i. SOD în epidermul şobolanilor tineri fotosenescenţi
ii. Acidul uric în serul şobolanilor tineri fotosenescenţi
iii. Activitatea ceruloplasminei în serul şobolanilor senescenţi şi
fotosenescenţi
b. – Zn a crescut mai ales:
i. Activitatea catalazei şi glutationperoxidazei în epidermul şobolanilor
tineri supuşi la UV şi senescenţi
ii. SOD în epidermul şobolanilor senescenţi şi fotosenescenţi
iii. Activitatea ceruloplasminei în epidermul şobolanilor tineri
fotosenescenţi
5. Polifenolii şi zincul au diminuat semnificativ amplitudinea fenomenelor inflamatorii
determinate de expunerea la UV, exprimată prin valoarea fibrinogenului şi
interleukinei - 1 în ser, într-o manieră comparabilă (P au scăzut mai ales valorile IL-
1 iar Zn mai ales pe cele ale fibrinogenului).
6. S-a determinat în premieră gradul de hidrofilie al tegumentului, in vitro, prin măsurarea
valorii unghiului de contact, a cărei valoare este invers proporţională cu hidrofilia
tisulară.
7. S-a demonstrat că iradierea cu raze UV scade semnificativ hidrofilia epidermului
indiferent de vârstă.
8. Menţinerea fragmentelor de epiderm în AED (timp de 6 ore) a crescut semnificativ
gradul de hidrofilie tisulară atât la şobolanii tineri supuşi la UV cât şi la cei senescenţi
supuşi la UV (fotosenescenţă).
9. Imaginile de microscopie fotonică nu relevă efecte benefice semnificative asupra
epidermului senescent ori fotosenescent prin administrarea de polifenoli sau de Zn.
10. Aspectele de microscopie electronică evidenţiază efecte benefice ale polifenolilor şi
zincului mai ales asupra membranei bazale. Se constată şi intensificarea fenomenului
de diviziune celulară la nivelul stratului bazal inclusiv la loturile supuse razelor UV
indiferent de vârsta cronologică.
11. Prin diminuarea stresului oxidativ, scăderea fenomenelor inflamatorii şi mai ales prin
creşterea turn-over-ului keratinocitar, suplimentarea alimentaţiei cu polifenoli sau/şi cu
săruri solubile de zinc îmbunătăţesc statusul senescent şi mai ales cel fotosenescent al
epidermului.
8. ŞERBAN MIHAELA SM 8
Titlul tezei: STUDIUL CLINICO-TERAPEUTIC A LEUCEMILOR ACUTE
NONLIMFOBLASTICE ( LAM)
Autor: Serban Mihaela
Conducător ştiinţific: Prof. Univ. Dr. Ioan Tansanu
Data susţinerii publice: 16.11.2007
Referenţi ştiinţifici: Conf. Univ. Dr. Monica Dragomir – U.M.F. Bucuresti
Prof. Univ. Dr. Ioan Gheorghiu – U.M.F. Bucuresti
Conf. Univ. Dr. Ingrith Miron – U.M.F. Iasi
101

Motivatia alegerii subiectului: LAM, au sporit cu o medie anuala mult peste media tarii
in teritoriul arondat Sectiei de Oncologie Iasi.
Obiective urmarite: alegerea temei este obiectivata de modalitatile de diagnostic
moderne, a diverselor tipuri de lam, dar si de posibilitatile terapeutice optimizate prin
schemele de consens din marile centre reputate din vest, prin care se optimizeaza
rezultatele terapeutice.
Rezumat al tezei (din referatul conducatorului de doctorat): teza cuprinde 185 de
pagini si o bibliografie numeroasa, ceea ce doveste interes al drd. pt studiu lam-ului, pe
baza caruia din cunostintele actuale s-a putut efectua supravegherea lotului de 64 pacienti
spitalizati, carora atat diagnosticul , investigatiile minutioase, citologice, imunofenotipare,
imunochimice, dar si schemele terapeutice au permis autoarei sa fie evaluata ca o interesata
cercetatoare stiintifica in profilul onco-hematologic.
Concluzii/Originalitate: modalitatile terapeutice au dovedit sansele de optimizare a
acestui profil leucemic. Daca aceasta tema ar fi fost acceptata in studii multicentrice,
neobisnuite in Romania, era posibil ca si onco-hematologia din tara noastra sa poata
prezenta in literatura mondiala de specialitate stradaniile cercetarii ei. Pentru notele
minutioase aduse in lucrare, comisia a exprimat in unanimitate acordul de acordare a
titlului de doctorat in unanimitate.
9. STANCU MANUELA SM 9
Titlul tezei: COLECISTITELE CRONICE. STUDII MORFOLOGICE COMPLEXE
PRIVIND DINAMICA LEZIUNILOR DISPLAZICE, METAPLAZICE, HIPERPLAZICE
ŞI TRANSFORMAREA MALIGNĂ
Autor: Stancu Manuela
Conducător ştiinţific: Prof. Univ. Dr. Adriana Bădescu
Data susţinerii publice: 16.11.2007
Referenţi ştiinţifici: Prof. Dr. Doc. Doina Onicescu – U.M.F. Bucureşti
Prof. Univ. Dr. Maria Sajin - U.M.F. Bucureşti
Prof. Dr. Doc. Gioconda Dobrescu – U.M.F. Iaşi
Motivaţia alegerii subiectului: Colecistopatiile, în special cele litiazice, prezintă o
frecvenţă crescută în ultima perioadă. Cu o evoluţie clinică imprevizibilă şi manifestări
adesea nespecifice, colecistitele cronice se pot însoţi de o serie de leziuni asociate de tipul
metaplaziei, displaziei şi hiperplaziei, unele din ele fiind considerate drept precursoare ale
transformării maligne. Întrucât diagnosticul de cancer vezicular se stabileşte rareori înainte
de intervenţia chirurgicală, diagnosticul fiind stabilit pe fragmentele de colecist extirpate,
problema descifrării carcinogenezei veziculare capătă corelaţii deosebite. Doctoranda
studiază 3901 cazuri de colecistită, la care urmăreşte prezenţa leziunilor asociate, ca şi
existenţa transformării maligne. Sunt identificate 32 de cazuri de cancer de veziculă biliară
(0,8%, procentaj similar datelor din literatură), numai 9 cazuri (1/3 din cazuri) beneficiind
de diagnosticul preoperator.
Obiective urmărite: Cazurile au fost studiate prin metode morfologice complexe (examen
histopatologic prin metode convenţionale, examen imunohistochimic). La acestea se
adaugă investigarea morfometrică computerizată. Prin această metodologie este evidenţiat
polimorfismul lezional şi sunt subliniate caracteristicile leziunilor asociate, unele din ele
102

fiind considerate drept factori de risc pentru transformarea malignă. Este evaluată
capacitatea agresivă a unor leziuni carcinomatoase. Lucrarea de doctorat a d-nei Manuela
Stancu se constituie într-o pledoarie pentru introducerea în tehnica de rutină a metodelor
imunohistochimice.
Rezumat (din referatul conducătorului de doctorat) al tezei: Lucrarea este valoroasă, ea
oferă informaţii utile pentru gastroenterologi, oncologi, chirurgi şi morfopatologi şi se
instituie într-un semnal de alarmă prin identificarea cazurilor oculte de neoplasm vezicular,
fără manifestări clinice sugestive. De aceea doctoranda pledează pentru o indicaţie fermă şi
mai precoce a colecistectomiei în toate cazurile cu evoluţie îndelungată, ca şi pentru o
investigare morfologică complexă a tuturor fragmentelor de colecist extirpate.
Concluzii (la teză)/Originalitate: Doctoranda obţine informaţii relevante şi originale prin
studiul imunohistochimic în care utilizează un panel larg de markeri, cele mai valoroase
rezultate fiind oferite de markerii Ki67, proteina p53 şi CD34. Original apare şi studiul de
morfometrie computerizată prin care doctoranda evaluează o serie de trăsături
morfometrice ale epiteliului veziculei biliare: normal, displazic şi neoplazic şi să identifice
acele trăsături morfometrice ce caracterizează secvenţa transformării maligne. Sunt stabiliţi
câţiva parametri definitorii pentru diferenţierea dintre normal şi neoplazic: valorile
raportului nucleo-citoplasmatic şi ale factorului de formă (circularitate).
10. APOSTU PETRINA-ROSSANA SM 10
Titlul tezei: MODIFICĂRI ENDOMETRIALE ÎN PERIMENOPAUZĂ. CERCETĂRI
CLINICOMORFOLOGICE COMPLEXE
Autor: Petrina-Rossana Apostu
Conducător ştiinţific: Prof. Dr. Doc. Gioconda Dobrescu
Data susţinerii publice: 16.11.2007
Referenţi ştiinţifici: Prof. Dr. Doc. Doina Onicescu – U.M.F. Bucureşti
Prof. Univ. Dr. Maria Sajin - U.M.F. Bucureşti
Prof. Univ. Dr. Marie-Jeanne Aldea – U.M.F. Iaşi
Motivaţia alegerii subiectului: Studiul efectuat a urmărit analiza clinică,
anatomopatologică, imunohistochimică a unui lot de 525 de paciente cu vârsta cuprinsă
între 45 şi 55 de ani ce au prezentat metroragii disfuncţionale. Au fost urmărite în principal
modificările cu risc crescut de transformare malignă (hiperplaziile endometriale şi polipii
endometriali) în vederea identificării posibilităţilor de diagnostic precoce a cancerului
endometrial. Studii recente au arătat că 20-30% dintre hiperplaziile endometriale cu atipie
progresează spre carcinom.
Obiective urmărite: Cazurile au fost studiate prin metode morfologice complexe: examen
citologic, examen histopatologic prin metode convenţionale, examen imunohistochimic.
Au fost stabilite corelaţii semnificative între metodele morfologice utilizate în vederea
identificării acelor categorii de bolnave ce prezintă risc de evoluţie malignă. Urmărirea
receptorilor hormonali este utilă pentru recunoaşterea pacientelor responsive la tratamentul
hormonal.
Rezumat (din referatul conducătorului de doctorat) al tezei: Este o lucrare ştiinţifică
valoroasă, cu date de actualitate, ce deschide noi perspective în diagnosticul unei patologii
103

cu mare impact atât în determinarea condiţiilor de viaţă într-o perioadă critică din viaţa
femeii cât şi în existenţa unor riscuri de transformare malignă a unor leziuni. Lucrarea
reprezintă un demers ştiinţific util pentru practica medicală, semnalarea acestei patologii,
uneori cu consecinţe nefaste, fiind importantă pentru specialiştii în domeniu.
Concluzii (la teză)/Originalitate: Prin folosirea metodelor de imunohistochimie, care
constituie partea originală a lucrării, doctoranda reuşeşte să diferenţieze hiperplazia
complexă cu atipii de carcinomul endometrial, ceea ce o determină să recomande utilizarea
markerului PCNA în toate cazurile de suspiciune. Se aduc astfel contribuţii importante la
modificarea strategiei de monitorizare a patologiei din perimenopauză, recomandându-se o
paletă largă de investigaţii, în principal de ordin morfologic.
11. FERARIU DAN SM 11
Titlul tezei: FACTORI MORFOLOGICI DE PROGNOSTIC ÎN LIMFOAMELE
MALIGNE NON-HODGKIN
Autor: Ferariu Dan
Conducător ştiinţific: Prof. Univ. Dr. Maria Sultana Mihailovici
Data susţinerii publice: 16.11.2007
Referenţi ştiinţifici: Prof. Univ. Dr. Carmen Ardeleanu – U.M.F. Bucuresti
Prof. Univ. Dr. Maria Sajin – U.M.F. Bucuresti
Conf. Univ. Dr. Ecaterina Hanganu Turtureanu – U.M.F. Iasi
Motivaţia alegerii subiectului: Limfoamele non-Hodgkin prezintă, în ultimile decade, un
interes deosebit, datele statistice arătînd creşterea incidenţei acestora. Trebuie menţionat ca
domeniul este supus unei permanente remanieri, atât din punct de vedere al clasificării, cat
şi terapiei, un accent particular fiind pus pe identificarea unor noi factori de prognostic. În
România sunt puţine date privind epidemiologia şi structură morfologică a limfoamelor
non-Hodgkin, în general, şi a limfoamelor extraganglionare în special.
Obiective urmărite: Primul dintre cele trei obiective ale acestei teze de doctorat a fost de
a realiza o caracterizare epidemiologică a limfomului gastric precum şi o analiză statistică
comparativă a patologiei tumorale gastrice în vederea stabilirii tendinţei incidenţei
limfomului gastric în cazuistica Spitaluilui “Sf. Spiridon” Iaşi.
Al doilea obiectiv al tezei de doctorat a fost de a realiza o analiză morfologică
complexă a limfomului gastric prin mijloace histologice clasice şi metode
imunohistochimice, utilizând un lanel larg de anticorpi. Studiul a avut în vedere şi
clasificarea după criterii OMS a limfoamelor gastrice precum şi precizarea rolului
imunohistochimiei în diagnosticul curent al limfomului gastric.
Al treilea obiectiv al tezei a fost de evaluare topoizomerazei IIα ca factor de
proliferare. Topoizomeraza IIα este o proteină nucleară implicată in procesele de replicare,
valoarea sa ca factor deproliferare fiind puţin testată. Studiul a urmărit evaluarea expresiei
imunohistochimice a topoizomerazei IIα şi a Ki67 urmată de analiza statistică a
rezultatelor.
Rezumat (din referatul conducătorului de doctorat): Datele din literatură arată că mai
mult de 1/3 din limfoamele non-Hodgkin extraganglionare apar în tractul gastro-intesinal,
dintre care limfomul gastric e diagnosticat in 60-65% din limfoamele gastro-intestinale şi
5% din toate tipurile de tumori maligne gastrice. De asemenea s-a stabilit că incidenţa
104

limfomuli gastric e in creştere, dar aceasta poate să reflecte îmbunătăţirea diagnosticului
neoplasmelor limfoide de grad scăzut, anterior clasificate ca hiperplazii reactive sau
pseudolimfoame
Lucrarea de doctorat este structurată în două mari părţi. Partea generală conţine
date recente din literatura de specialitate despre morfologia şi fiziologia ganglionului
limfatic şi limfomul gastric de zonă marginală.
Cea de a doua parte o constituie partea personală, în care autorul îşi prezintă
cercetările personale bazate pe metode moderne de investgaţie cu obţinerea unor rezultate
originale privind studiul epidemiologic al lotului de limfom gastric în judeţul Iaşi, studiul
limfomului gastric non-Hodgkin ca morfologie şi imunohistochimie. Ca element de
noutate, autorul a comparat valoare topoizomerazei IIα cu rezulatele iminohistochimice ale
Ki 67, ca element de definire a sub-clonei proliferative din limfoamele gastrice examinate.
În studiul realizat, autorul a prezentat într-un prim capitol rezulatele obţinute din
analiza datelor epidemiolagice ale lotului de limfoame gastrice. În România, în particular
în zona Moldovei sunt puţine date statistice privind incidenţa limfoamelor
extraganglionare, în general şi a celor gastrice, în particular. Din analiză statistică au
rezultat o serie de cloncluzii: limfoamele extraganglionare au repreznetat puţin mai mult de
1/3 din totalul limfoamelor, iar dintre acestea 23% au avut localizare gastrică reprezentând
62% din totalul limfoamelor gastro-intestinale. Limfomul gastric a reprezentat 6,23% din
neoplasmele gastrice maligne.
Studiul arată că nu există diferenţe statistice între distribuţia limfoamelor gastrice
pe grupe de vârstă, sex şi mediul social (urban/rural).
O categorie importantă de rezultate derivă din investigaţiile morfologice curente şi
imunohistochimice, efectuate în capitolul al doilea al părţii personale. În acest studiu
autorul a utilizat o gama largă de anticorpi: CD3, CD5, CD5, CD20, CD23, CD23, CD30,
CD30, CD79α, BCL2, BCL6, Ki67, Cyclin-D1, CK cocktail, anti-H. Pylori. Toţi aceşti
reactivi au fost utilizaţi pe ţesut inclus la parafină pe un sistem tisular de microarray
modificat. Din acest studiu au rezultat următoarele concluzii: majoritatea cazurilor de
limfom gastric a prezentat o localizare antrală şi au fost unice; majoritatea bolnavilor s-au
prezentat cu neoplasme limfoide de dimensiuni mari. Din punct de vedere histologic si
imunohistochimic 97% din limfoamele gastrice au aparţinut seriei limfoide B, dintre care
limfoamele zonei marginale au reprezentat 41,17%. Colonizare foliculară prin cele 3 tipuri
histologice a fost observată doar în submucoasă şi numai în limfoamele zonei marginale şi
întru-un singur caz s-a observat un limfom de zonă marginală cu diferenţiere plasmocitară
şi apariţia elementelor plasmocitare neoplazice în centrii germinativi ai foliculilor limfoizi.
Un aspect important semnalat a fost evidenţierea leziunilor limfo-epiteliale facilitate de
marcajul cu anti-citokeratine, aspect ce susţine mecanismul prin care se distruge mucoasa
gastrică.
Infecţia cu H. Pylori a fost prezentă in 57% din cazuril de limfom de zonă
marginală şi numai în 15% din limfoamele difuze cu celule mari B, dar marcajul
imunohistochimic pentru H. pylori a mărit proporţia cazurilor pozitive cu 20%, faţă de
evaluarea clasică pe coloraţia Giemsa.
Diseminarea ganglionară a limfomului gastric primar a fost identificată in 67% din
cazurile de limfom cu celule mari B, comparativ cu limfoamele de zonă marginală (42%).
Autorul a demonstrat că tehnica de confecţionare a blocurilor multitisulare e relativ facilă
şi permite efectuarea de marcaje multiple, la costuri reduse, în condiţii similare la toate
cazurile, ceea ce facilitează o interpretare comparativă.
În ultimul capitol, autorul prezintă valoarea topoizomerazei II α ca factor de
proliferare în limfomul gastric, ceea ce reprezintă un element original al studiului.
105

Autorul a utilizat imuno-histochimic topoizomeraza IIα ca marker pentru limfoame.
În alte studii s-a determinat seric topoizomeraza IIα în unele tumori cu fracţie de
proliferare ridicată (leucemii în criză blastică, MPNST), valoarea serică în aceste cazuri
având conotaţii prognostice.
Investigarea topoizomerazei IIα este importantă în limfoame, deoarece autorul
întrezăreşte că în cazurile de limfoame cu valori mari ale marcajului tisular pentru
topoizomeraza IIα ar putea fi utilizată o terapie adjuvantă cu o serie de chimioterapice ce
au rol inhibitor.
Prelucrarea statistică a demonstrat o asociere cu semnificaţie statistică între
diagnosticul de limfom de zonă marginală/limfom cu celule mari şi valorile Ki67 şi,
respectiv, topoizomerazei IIα. Acest aspect scoate în evidenţă posibilitatea utilizarii
topoizomerazei IIα ca metodă alternativă de determinare fractiei de proliferare tumorală în
limfoamele gastrice.
Concluzii/originalitate: Studiul realizează în premieră o analiză epidemiologică a
limfomului gastric în N-E României: Profilul epidemiologic al limfomului gastric în lotul
se suprapune global peste cel al populaţiei europene; În nord-estul României, ponderea
limfoamelor gastrice raportată la limfoamele extraganglionare şi la patologia tumorală
gastrică corespunde cu datele publicate în alte studii europene;
Studiul morfologic şi imunohistochimic conturează profilul limfomului gastric:
97% dintre LG au fost limfoame cu celule B, 58,83% fiind limfoame agresive; Leziunile
limfoepiteliale tipice au fost identificate doar în limfoamele de zonă marginală, limfoamele
agrsive prezentând doar leziuni glandulare distructive; Infecţia cu H. pylori a fost detectată
în 57% din cazurile de limfom de zonă marginală şi doar în 15% dintre limfoamele cu
celule mari; Marcajul IHC pentru H. pylori a mărit cu 20% numărul cazurilor H. pylory
pozitive; Infiltrare parietală totală (88,23%) sau cu diseminare ganglionară (67%) şi
dimensiunile mari ale tumorilor, indică un diagnostic clinic tardiv şi susţin necesitatea
implementării screeningului pentru detectarea precoce a leziunilor tumorale gastrice;
Imunohistochimia este o metodă utilă studiului leziunilor limfoepiteliale şi infecţiei
cu H. pylori, fiind indispensabilă clasificării dupa criterii moderne a limfoamelor;
Tabloul IHC comun al Ki67 şi topoizomerazei IIα recomandă utilizarea
topoizomerazei IIα pentru determinarea fracţiei de proliferare în limfoamele gastrice şi
indică posibilitatea utilizării inhibitorilor de topoizomeraă IIα în limfoamele gastrice cu
grad înalt de malignitate;
Tehnica de confecţionare a blocurilor multitisulare este relativ facilă şi permite
efectuarea de marcaje multiple, la costuri reduse, în condiţii similare la toate cazurile,
facilitând interpretarea comparativă a marcajelor imunohistochimice.
12.DUCA ELENA SM 12
Titlul tezei: CERCETĂRI EPIDEMIOLOGICE, CLINICE ŞI DE LABORATOR
PENTRU EVIDENŢIEREA PARTICULARITĂŢILOR PROCESULUI
EPIDEMIOLOGIC ÎN HEPATITA VIRALĂ B, ÎN JUDEŢUL IAŞI, ÎN PERIOADA
1991-2006
Autor: Duca Elena
Conducător ştiinţific: Prof. Univ. Dr. Aurel Ivan
Data susţinerii publice: 23.11.2007
Referenţi ştiinţifici: Prof. Univ. Dr. Constantin Ciufecu – U.M.F. Bucureşti
Prof. Univ. Dr. Marian Neguţ – U.M.F. Bucureşti
Prof. Univ. Dr. Doina Azoicăi – U.M.F. Iaşi
106

Motivul alegerii subiectului: Hepatita virală B (HVB) are o incidenţă ridicată în variate
categorii populaţionale, cu grave implicaţii medicale (cronicizare, ciroză, cancer hepatic
primar, decese premature) şi socio-economice (spitalizări repetate, absenteism ocupaţional,
pensionări medicale, terapie costisitoare şi pe termen lung). La nivel mondial, anual, din
cele 57 milioane decese de toate cauzele, aproximativ 3 milioane sunt determinate de
HVB.
Obiectivele urmărite: cunoaşterea caracteristicilor clinico-epidemiologice a HVB într-o
arie geografică recunoscută a avea valori ridicate ale incidenţei şi prevalenţei bolii, în
vederea ameliorării eficienţei măsurilor de prevenţie şi combatere.
Rezumat al tezei (din referatul conducătorului de doctorat): În cele 6 capitole din
prima parte a tezei (Stadiul cunoaşterii), doctoranda a reuşit să sintetizeze, la un nivel
ştiinţific ridicat, datele privind: istoria naturală a infecţiei cu virusul hepatitei B (VHB);
elementele clinice şi de laborator utile pentru recunoaşterea infecţiei cu VHB;
particularităţile procesului epidemiologic; strategiile de prevenţie şi control; evitarea
riscului ocupaţional medico-sanitar de infecţie cu VHB.
Partea a doua a tezei (Contribuţii proprii) reflectă, prin rezultatele obţinute,
eforturile deosebite depuse de doctorandă, marchează, în mod evident, calitatea, sub toate
aspectele, a tezei.
Această parte a tezei cuprinde în 5 capitole (VII-XI), structurate ca lucrări ştiinţifice
independente, cu: introducere, material şi metode, rezultate şi discuţii, concluzii.
Concluziile finale, judicios realizate, reţin în 23 de paragrafe, datele esenţiale
inserate în teză, cu un accent deosebit pe cele referitoare la contribuţiile proprii.
Cele 472 indicaţii bibliografice, actualizate şi corect selectate, sunt acoperitoare
pentru elementele structurale ale tezei.
Cuprinsul, ca şi Abstractul, cu prezentări în detaliu pentru fiecare capitol şi
subcapitol, permit o facilă şi completă orientare, pentru specialiştii români şi cei din alte
ţări, asupra informaţiilor, atât de numeroase şi utile, incluse în teză.
Curriculum vitae şi lista lucrărilor ştiinţifice evidenţiază, odată în plus, calităţile şi
preocupările doctorandei în a efectua cercetări ştiinţifice şi a le finaliza sub forma
publicaţiilor (15: in extenso, 3: în abstract, 10 comunicări).
Teza finalizată cu deosebit succes, la un nivel ştiinţific lăudabil, cuprinde un total
de 414 pagini din care 275 (66,42%) în partea de Contribuţii proprii.
Concluzii (la teză)/Originalitate: Teza aduce contribuţii, cu caracter de prioritate, la
cunoaşterea procesului epidemiologic şi clinic al HVB într-o arie geografică din nord-estul
României.
Rezultatele cercetărilor efectuate şi prezentate în teză pot fi utile multor categorii de
specialişti, atât pe plan local, cât şi naţional.
Concluziile desprinse din fiecare din cele 5 teme (capitole) de cercetare, aduc
sugestii valoroase pentru eficientizarea programului de prevenţie şi combatere pentru
HVB, problemă majoră de sănătate populaţională, în Judeţul Iaşi, Moldova şi la nivel
naţional.
107

13. VASÎNCU DECEBAL SM 13
Titlul tezei: TRATAMENTUL LAPAROSCOPIC AL LITIAZEI BILIARE
Autor: Vasincu Decebal
Conducător ştiinţific: Prof. Univ. Dr. Ştefan Mihalache
Data susţinerii publice: 30.11.2007
Referenţi ştiinţifici: Prof. Univ. Dr. Nicolae Angelescu – U.M.F. Bucureşti
Prof. Univ. Dr. Silviu Constantinoiu – U.M.F. Bucureşti
Prof. Univ. Dr. Eugen Târcoveanu – U.M.F. Iaşi
Motivaţia alegerii subiectului: Preocupările Clinicii Urgenţe Chirurgicale din
cadrul Spitalului Clinic de Urgenţe „Sf. Ioan” Iaşi pentru afecţiunile chirurgicale ale căilor
biliare şi mai ales tratamentul pacienţilor diagnosticaţi cu litiază biliară complicată (cea
mai frecventă complicaţie fiind colecistita acută litiazică), prin aplicarea celor mai noi
metode şi tehnici operatorii, au determinat doctorandul să iniţieze acest studiu. În plus,
doctorandul a avut şi posibilitatea studierii arhivei în format electronic a Clinicii Chirurgie
Generală din cadrul Spitalului S. Orsola - M. Malpighi din Bologna – Italia pe perioada
desfăşurării stagiului său în această clinică în perioada noiembrie 2004 – martie 2005.
Obiectivele urmărite: Studiul comparativ al tratamentului laparoscopic al litiazei
biliare, în special al litiazei biliare complicate în două clinici diferite (Clinica Chirurgie
Generală din cadrul Spitalului S. Orsola – M. Malpighi din Bologna şi Clinica Urgenţe
Chirurgicale din cadrul Spitalului Clinic de Urgenţe „Sf. Ioan” Iaşi) din două ţări europene
diferite (Italia şi România), fiecare activând în cadrul unor sisteme sanitare diferite, şi care
beneficiază de bugete şi dotări diferite.
Rezumat al tezei (din referatul conducătorului de doctorat): Teza de doctorat este
structurată în două părţi independente, bine proporţionate în economia lucrării: partea
generală şi partea personală.
Partea generală – Cuprinde 12 capitole.
În capitolul 1 este redată anatomia şi embriologia hepato-biliară.
În capitolul 2 se prezintă date de fiziologie hepato-biliară, formarea, compoziţia şi
rolul bilei, evacuarea ei.
În capitolul 3 sunt expuse explorările imagistice hepato-biliare.
În capitolul 4, etiopatogenia litiazei biliare, litiaza biliară este definită de prezenţa
calculilor la nivelul veziculei şi a căilor biliare. Formarea calculilor biliari necesită anumite
condiţii litogene şi un interval variabil de timp (câteva săptămâni, până la 5-10 ani).
Calculii biliari pot fi în funcţie de principalul component, de colesterol, pigmenţi, carbonat
de calciu şi calculi micşti.
În capitolul 5 se prezintă morfopatologia litiazei biliare. Se descriu calculii
menţionaţi mai sus.
În capitolul 6: simptomatologia clinică în litiaza biliară.
Simptomatologia clinică în litiaza căilor biliare constă într-o jenă în hipocondrul
drept care poate ajunge la intensitatea colicii caracteristice, care cedează brusc sau diminuă
treptat sub acţiunea unui tratament medical. Formele clinice ale litiazei căii biliare
principale pot fi manifeste (icterigene) sau diseminate (şi aici coledociene minore, latente,
febrile, dispeptice sau caşectizante).
În capitolul 7: diagnosticul pozitiv şi diferenţial al litiazei biliare.
În capitolul 8: evoluţia şi complicaţiile litiazei biliare:
În capitolul 9: tratamentul conservator al litiazei biliare.
108

Se aplică în tratamentul litiazei biliare necomplicate. O serie de tehnici chirurgicale
lasă colecistul pe loc în cazul bolnavilor fără complicaţii ale litiazei şi care refuză
colecistectomia. Reţinem că metodele conservatoare permit recidiva litiazică în cel puţin
30% din cazuri la 2 ani de la încetarea tratamentului.
În capitolul 10: tratamentul chirurgical pe cale deschisă al litiazei biliare.
Se prezintă indicaţiile şi avantajele colecistectomiei, tehnica colecistectomiei
anterograde şi retrograde, incidentele şi accidentele posibile în colecistectomie,
dezavantajele colecistectomiei pe cale deschisă.
În capitolul 11: tratamentul chirurgical pe cale laparoscopică al litiazei biliare. Se
prezintă istoricul metodei, selectarea pacienţilor, indicaţiile şi contraindicaţiile
colecistectomiei laparoscopice, tratamentul laparoscopic al litiazei căilor biliare, extragerea
transcistică a calculilor coledocieni, coledocolitotomia laparoscopică.
În capitolul 12: evoluţia postoperatorie, se menţionează că: mortalitatea
postoperatorie a fost 0,9% în cazul colecistectomiei clasice şi de 0,03% pentru
colecistectomia laparoscopică (pacienţi cu ciroză: 4,76% mortalitatea şi 9,52%
morbiditatea), iar incidenţa complicaţiilor infecţioase în colecistectomia laparoscopică este
mică (0,4 - 9,1%).
Partea personală – cuprinde: motivaţia alegerii temei, material şi metodă, tehnica de
lucru (cu 13 subtitluri) şi apoi: rezultate, discuţii, concluzii şi bibliografie.
Alegerea temei a fost motivată de noutatea, ineditul şi calităţile metodei.
Material şi metodă: doctorandul a luat în considerare două loturi de bolnavi,
studiate prin analiză statistică, cuprinzând numai pacienţii diagnosticaţi cu colecistită acută
litiazică internaţi şi operaţi (clasic sau laparoscopic) în două clinici universitare, respectiv
Clinica Urgenţe Chirurgicale din Iaşi şi Clinica Chirurgie Generală din cadrul Spitalului S.
Orsola-M. Malpighi din Bologna (Italia).
Statistica analizată cuprinde perioada de timp între luna ianuarie 2001 – decembrie
2005 pentru lotul din România, respectiv ianuarie 2003 – decembrie 2004 pentru lotul din
Italia (respectiv 346 pacienţi din România şi 211 pacienţi din Italia).
Tehnica de lucru: anestezie generală la toţi pacienţii.
Se descrie în continuare instrumentarul utilizat şi apoi dispozitivul operator,
punctele de abord şi trecerea trocarelor după care urmează timpii operatori care respectă
aceeaşi succesiune ca în colecistectomia deschisă.
Se prezintă ca variante tehnice colecistectomia anterogradă, colecistectomia
bipolară şi minilaparoscopia.
Concluzii (la teză)/Originalitate:
Litiazele biliare complicate constituie urgenţe ale serviciilor de chirurgie generală,
această patologie fiind întâlnită cu o frecvenţă destul de mare.
În condiţiile unui sistem sanitar eficient şi modern aşa cum este cel italian,
colecistectomia laparoscopică pentru litiaza biliară complicată reduce durata spitalizării la
jumătate faţă de durata spitalizării din colecistectomia clasică. În ţara noastră, unde există o
serie de considerente suplimentare legate de adresabilitatea pacientului, investigaţii
paraclinice ce nu se efectuează de regulă în ambulator şi alte situaţii ce de regulă
prelungesc internarea, diferenţa de zile de spitalizare nu este atât de mare (8 faţă de 7 zile),
dar totuşi este semnificativă statistic şi dovedeşte că se poate reduce în continuare, pe
măsură ce operativitatea sistemului medical din România va creşte.
În cazul lotului de pacienţi din Italia, colecistectomia laparoscopică pentru litiaza
biliară complicată reduce durata spitalizării post-operatorii într-o manieră semnificativă. În
România, dată fiind existenţa unor dificultăţi privind urmărirea evoluţiei la domiciliu a
pacientului, durata de spitalizare postoperatorie este mai mare, dar totuşi are tendinţa spre a
109

se reduce. Într-un sistem sanitar care permite urmărirea postoperatorie la domiciliu şi în
care adresabilitatea pacienţilor spre medic este bună, numărul zilelor de spitalizare
postoperator scade vizibil, cu mai mult de jumătate.
Diagnosticul clinic de litiază biliară complicată este în general uşor, bolnavii
prezentând de obicei aspect tipic, iar explorările paraclinice (în special ecografia)
definitivează diagnosticul.
Comparativ cu puţinele inconveniente ale colecistectomiei laparoscopice şi care
pentru un chirurg experimentat nu reprezintă obstacole, avantajele metodei fac ca aceasta
să fie preferată atât de medici, cât şi de pacienţi.
Conversia unei colecistectomii laparoscopice pentru litiază biliară complicată nu
trebuie privită ca o complicaţie. Aceasta trebuie realizată când anatomia nu este clară sau
în caz de hemoragie greu de oprit.
Riscul pentru conversie este mai mic în cazul în care colecistectomia laparoscopică
pentru litiază biliară complicată se efectuează în primele 72 ore de la debutul simptomelor.
Factorul clinic cel mai important pentru succesul colecistectomiei laparoscopice
pentru litiază biliară complicată este reprezentat de durata simptomatologiei. După 72 ore
de la debutul simptomelor, există o creştere importantă a riscului pentru gangrena
colecistului.
Pacienţii în vârstă, diabetici, obezi sau cei cu ciroză hepatică, la care s-a stabilit
diagnosticul de litiază biliară complicată şi care mai au alte boli asociate pot fi supuşi cu
succes unei colecistectomii laparoscopice.
Avantajele colecistectomiei laparoscopice precoce în cazul litiazei biliare
complicate:
Incidenţa complicaţiilor operatorii nu creşte în cazul chirurgiei precoce
Chirurgia precoce reduce durata suferinţei, durata spitalizării şi costurile medicale
Rata mortalităţii este mai mică în cazul chirurgiei precoce datorită intervenţiei
efectuată la un pacient a cărui stare generală nu s-a înrăutăţit, aşa cum se poate întâmpla în
tratamentul de expectativă.
În condiţiile respectării indicaţiilor operatorii şi a unei tehnici corecte,
colecistectomia laparoscopică în cazul litiazei biliare complicate oferă multiple avantaje:
- abord mini-invaziv, cu dureri postoperatorii mult atenuate faţă de intervenţia clasică şi
recuperarea postoperatorie mai rapidă fără creşterea morbidităţii şi a mortalităţii;
- are caracterul unei chirurgii „de catifea” în care manevrele operatorii reduc excitarea
receptorilor peritoneali, se lucrează în spaţiu închis fără a se expune cavitatea peritoneală la
pierderea de temperatură, deshidratare şi contaminare microbiană, iar tranzitul intestinal se
reia rapid;
- calitatea imaginii este remarcabilă;
- timpul de executare a operaţiei e variat de la 15 minute la 2 ore, pe măsura dobândirii
experienţei, a manualităţii şi coordonării membrilor echipei;
- aspectul cosmetic evident îmbunătăţit faţă de intervenţia clasică;
- mobilizarea postoperatorie precoce;
- timpul de spitalizare redus;
- are cel mai bun raport cost-beneficiu comparativ cu chirurgia clasică;
- este exclus riscul evisceraţiilor şi al eventraţiilor;
- frecvenţa aderenţelor postoperatorii este scăzută.
Lucrarea este meritorie, calităţile fiind susţinute temeinic de numărul mare de
cazuri. Este particular şi original faptul că sunt analizate două loturi de pacienţi îngrijiţi
personal, unul în România şi altul în Italia, care au oferit doctorandului posibilitatea să le
studieze comparativ şi să tragă concluzii veridice.
110

14. SUCIU RADU SM 14
Titlul tezei: STUDII PRIVIND MODULAREA SENZAŢIEI DUREROASE SUB
INFLUENŢA UNOR PSIHOTROPE MODERNE
Autor: Suciu Radu
Conducător ştiinţific: Prof. Univ. Dr. Ostin C. Mungiu
Data susţinerii publice: 05.12.2007
Referenţi ştiinţifici: Prof. Univ. Dr.Ion Fulga – U.M.F. Bucuresti
Prof. Univ. Dr. Aurel Mireşteanu – U.M.F. Targu Mures
Prof. Univ. Dr. Corneliu Neamtu – U.M.F. Iaşi
Motivaţia alegerii subiectului: Întrucât în literatură există numeroase date privitoare la
relaţia durere-depresie, dar acestea prezintă diferenţe şi contradicţii, se impunea o
verificare experimentală a diferitelor observaţii clinice.
Obiective urmărite: Obiectivul principal a fost investigarea efectului analgezic al unui set
de antidepresive noi în ideea posibilităţii de tratament a unor afecţiuni însoţite de durere
cronică neuropatică. S-a urmărit de asemenea o comparaţie între acţiunea antinociceptivă a
antidepresivelor neselective cu antidepresivele selective.
Rezumat (din referatul conducătorului de doctorat) al tezei: Lucrarea are 201 pagini
fiind împărţită în douã pãrţi mari şi anume: partea întâi, “Stadiul cunoaşterii”, care rezumã
datele din literaturã în relaţie cu tema abordatã şi partea specialã (care ocupã aproximativ
douã treimi din lucrare) şi care cuprinde metodologia, rezultatele şi concluziile cercetãrilor
personale.
Partea generalã debuteazã cu o introducere în care autorul prezintã cu claritate
importanţa medicalã a temei abordate, analizeaza relaţia durere-depresie şi subliniazã
diferenţele şi contradicţiile existente în literaturã privitor la eficacitatea unor psihotrope în
unele afecţiuni însoţite de durere. Aceste observaţii constituie o motivaţie convingãtoare
pentru abordarea experimentalã a temei sus amintite.
Urmeazã în capitolul urmãtor unele repere algeziologice privind durerea care
cuprind definiţii, clasificãri şi aspecte etiologice. In continuare, autorul prezintã
principalele repere anatomice şi fiziologice referitoare la receptori, cãi şi segmente centrale
implicate în producerea şi modularea nocicepţiei şi a durerii. Sunt clar prezentate substanţe
cu rol de neurotransmiţãtori acordându-se un spaţiu justificat serotoninei şi a adrenalinei
care acţioneazã sinergic în reducerea transmiterii informaţiei nociceptive de la periferie
spre SNC. Autorul nu omite nici rolul sistemului opioid endogen sau al acetilcolinei în
modularea durerii.
Capitolul urmãtor se ocupã de interfaţa psihiatricã a durerii, autorul subliniind cã în
patologia psihiatricã durerea poate interveni atât ca simptom somatic al depresiei, dar şi ca
entitate nosologicã aşa cum se observã în durerea psihogenã. Autorul prezintã cu
competenţã relaţia dintre depresie şi durerea cronicã, durerea ca simptom al depresiei, dar
şi durerea ca simptom în tabloul clinic al tulburãrii algice (durerea idiopaticã). Pentru un
diagnostic corect, autorul prezintã şi criteriile referitoare la tulburarea algicã în
conformitate cu D.S.M IV- TR.
Un capitol special este dedicat psihotropelor moderne şi al relaţiilor acestora cu
durerea. Se observã din acest capitol cã autorul este la curent cu toate studiile clinice pe
aceasta temã, realizate în ultimele patru decenii.
Tot din acest capitol se observã marea varietate de tipuri de durere în care diferitele
antidepresive şi-au dovedit utilitatea (cele mai multe studii sunt realizate cu amitriptilinã şi
clomipraminã).
111

Partea generalã se continuã cu prezentarea modelelor animale pentru realizarea
nocicepţiei şi se încheie cu o paginã de concluzii realizate cu spirit critic privind relaţia
depresie-durere cronicã.
Partea personalã prezintã materialele şi metodele utilizate. Autorul cu dublã
experienţã de farmacologie şi psihiatrie a beneficiat de facilitãţile Centrului de Studiu şi
Terapie a Durerii Iaşi, utilizând o metodologie şi o aparaturã internaţional acceptatã. De
asemenea, a avut la dispoziţie loturi de animale (şobolani şi şoareci) proveniţi din
crescãtoriile din Iaşi şi Tg. Mureş.
Rezultatele experimentelor sunt prezentate pe mai mult de 100 de pagini, fiind
însoţite de formule, grafice, tabele şi figuri care înlesnesc lectura textului.
Sunt prezentate pe rând efectul amitriptilinei asupra nocicepţiei, efectul
inhibitorilor selectivi ai recaptãrii serotoninei asupra nocicepţiei, efectul reboxetinei şi a
inhibitorilor selectivi ai serotoninei şi noradrenalinei (venlafaxina şi duloxetina) asupra
aceluiaşi proces.
Lucrarea se continuã cu prezentarea şi discuţia rezultatelor privind efectul
tianeptinei şi a moclebomidului asupra nocicepţiei pentru ca , în urmãtorul capitol autorul
sã prezinte date interesante privind efectul asocierii tianeptinei şi a sertralinei cu
antagonişti ai receptorilor opioizi, glutamatului şi ai acidului gamaaminobutiric.
Concluzii (la teză)/originalitate: Din prezentarea datelor şi discuţia lor, în comparaţie cu
informaţiile din literaturã autorul desprinde o serie de concluzii dintre care multe cu
caracter de originalitate. Dintre acestea îmi permit sã menţionez:
� demonstrarea în premierã a efectului antinociceptiv al sertralinei în testul tailflick;
� demonstrarea în premierã prin testul tail-flick şi testul compresiei labei a efectului
antinociceptiv al paroxetinei şi citalopramului;
� venlafaxina a demonstrat efect antinociceptiv evidenţiat în premierã prin testul
tail-flick şi testul compresiei labei; acest efect a fost superior efectului
antinociceptiv al citalopramului ceea ce l-a determinat pe autor sã sugereze un
mecanism dual de acţiune care sã-i ofere un plus de eficacitate antinociceptivã;
� tianeptina administratã per os a determinat efecte antinociceptive în testul
compresiei labei, efect mai slab decât cel obţinut la testul hot-plate şi tail-flick; se
confirmã astfel cã tianeptina are un efect superior la testele termoalgezice faţa de
cele mecanoalgezice;
� moclobemidul testat în premierã atât prin metoda hot-plate cât şi prin testul
compresiei labei a demonstrat un efect antinociceptiv mai evident în testul
termoalgezic.
15. FLAIŞER CORINA ANCA SM 15
Titlul tezei: METRORAGII IN PERIMENOPAUZA – DIAGNOSTIC SI CONDUITA
Autor: Flaiser Corina Anca
Conducător ştiinţific: Prof. Univ. Dr. Florentina Pricop
Data susţinerii publice: 07.12.2007
Referenţi ştiinţifici: Prof. Univ. Dr. Nanu Dimitrie – Spitalul Caritas Bucuresti
Prof. Univ. Dr. Mihai Georgescu Braila – Spitalul Judetean Craiova
Prof. Univ. Dr. Butureanu Stefan – U.M.F. Iaşi
112

Motivaţia alegerii subiectului: Lucrarea prezentata abordeaza subiectul de mare
actualitate al sangerarilor genitale in perimenopauza. Se subliniaza faptul ca un numar
destul de mare de boli ale endometrului sau ale uterului in general (atrofia endometriala,
hiperplazia, polipii sau cancerul de endometru, endometrita, fibromul uterin, etc) se pot
manifesta prin acest simptom. De aceea, pentru un diagnostic corect al leziunii
endometriale,examenele paraclinice au o pondere crescuta fata de examenul clinic
obligatoriu.
Cercetarea si-a propus sa compare diferitele tehnici diagnostice pe care doctoranda
le-a avut la dispozitie pentru a evalua leziunile endometriale in perimenopauza. Fiecare
pacienta luata in studiu a beneficiat de anamneza detaliata, examen clinic general si local si
de o serie de analize uzuale. Ulterior, in functie de primele rezultate, bolnavele au fost
investigate prin metode specifice. Imediat ce diagnostcul a fost stabilit (s-a elucidat
etiologia) s-a hotarit tipul de tratament care trebuie aplicat.
Obiectivele urmarite: cercetarea de fata a fost realizata cu scopul de a urmari anumite
afectiuni ale uterului ce pot apare la persoanele aflate in perimenopauza (hiperplazia,
atrofia, polipii sau cancerul endometrial, endometrita, fibromul uterin), posibilitatile de
diagnostic si tratament si criteriile de aplicabilitate ale acestora in practica. Au fost
abordate o serie de probleme care se discuta in literatura de specialitate referitoare la
avantajele si dezavantajele unora din metodele paraclinice de diagnostic ale acestor leziuni.
Studiul a analizat pe cele 756 cazuri investigate care este eficienta diagnostica a diverselor
metode paraclinice de care a dispus doctoranda, insistind asupra a doua dintre ele
(ecografia si histeroscopia). S-a realizat prelucrarea statistica pentru determinarea
parametrilor de fidelitate ai metodelor paraclinice ca teste diagnostice.
Un alt obiectiv a fost urmarirea posibilitatilor de terapie ale leziunilor uterine ce
provoaca sangerari in perimenopauza si stabilirea unui algoritm de tratament pentru fiecare
tip de leziune in parte.
Rezumat al tezei (din referatul conducătorului de doctorat): Structura lucrării este
corespunzătoare, incluzând partea generală (144 pagini,care reprezintă 1/3 din lucrare) şi
partea personala (177 pagini).
Partea generală reprezintă o tratare exhaustivă cu un caracter monografic asupra
stadiului cunoştinţelor actuale si a celorlalte secvente de specialitate legate de tema de
cercetare. Se trateaza astfel subiecte precum date de embriologie si anatomie ale uterului,
menopauza fiziologica si leziunile endometriale, diagnosticul clinic si paraclinic si
tratamentul acestora.
Partea personala cuprinde 10 capitole: obiectivele cercetarii, metodologia de lucru,
material si metoda, algoritmul de diagnostic si tratament, rezultatele prelucrarii statisticeparametri
generali, , rezultatele prelucrarii statistice pe afectiuni ale uterului (hiperplazia de
endometru, cancerul endometrial, atrofia, polipii endometriali, fibromul uterin). Teza se
incheie cu concluziile finale, bibliografia si lista lucrarilor publicate si comunicate din
tema doctoratului.
Redactarea este corespunzătoare, prezentând o iconografie bogată reprezentată de 72
figuri, 61 grafice, 109 tabele, 134 imagini (histologice, citologice, histeroscopice,
histerografice, ecografice).
Metodologia de studiu este complexa si corespunde unei teze de doctorat. Se
prezinta un studiu partial retrospectiv efectuat pe 756 paciente aflate in perimenopauza,
internate in Clinica III obstetrica-ginecologie Iasi pentru sangerari genitale. Intr-o prima
intentie a fost analizat intreg lotul de femei diagnosticate cu leziuni endometriale (756
paciente) pentru a avea un lot de referinta, leziunile fiind suficient de diferite ca etiologie si
113

patogenie pentru a considera unii parametri asemanatori cu cei din populatia generala; in a
doua parte a cercetarii a fost studiat pe grupuri fiecare tip de boala in parte din punct de
vedere al metodelor de diagnostic si al posibilitatilor terapeutice (au fost identificate 218
cazuri de hiperplazie endometriala, 56 situatii de cancer de endometru, 34 atrofii de
endometru, 26 paciente cu polipi endometriali si 213 cu fibrom uterin).
Rezultatele cercetării. Analiza rezultatelor s-a facut conform metodelor statistice
utilizate in literatura de specialitate (sensibilitate, specificitate, valoare predictiva pozitiva,
valoare predictiva negativa).
Ca nota originala doctoranda a realizat corelatii statistice intre anumiti parametri
cum ar fi: VSH-tratament, hemoglobina-chiuretaj uterin, hemoglobina- rezultate
histologice sau tip tratament, ecografie-tratament, menopauza-tip tratament, virstahemoglobina,
virsta- ecografie, virsta-chiuretaj uterin sau tipuri terapie, numar sarcini-tip
tratament si numar de sarcini-histerectomie, numar de copii-histerectomie, sau tip terapie.
Concluziile acestei cercetari deosebite a aratat diferente semnificative din punct de vedere
statistic intre diferiti parametri cum ar fi: VSH-tip tratament, hemoglobina-chiuretaj uterin,
etc.Prelucrarea statistica a fost realizata si pentru fiecare entitate etiologica luata separat,
atit in legatura cu diagnosticul cit si cu tratamentul leziunilor uterine.
Concluzii (la teză) şi originalitate: Stilul clar şi concis al lucrării uşurează lectura unui
material complex având în vedere tema aleasă si abundenţa prelucrărilor statistice
Metodologia de mare acurateţe conferă toate atributele unei teze ce poate fi
susţinută în vederea obţinerii titlului de doctor în medicină.
A fost o incercare grea pentru doctoranda sa redea in mod concis cantitatea mare de
informatii pe care le-a obtinut in timpul efectuarii cercetarii. Aceasta teza se detaseaza prin
continut, aport stiintific si nu in ultimul rind prin forma de prezentare.
Lucrarea a incercat si a reusit sa stabileasca un algoritm de diagnostic si unul
terapeutic pentru fiecare tip de patologie in parte (hiperplazie, cancer, atrofie de
endometru, polipi endometriali, fibrom uterin), care pot fi folosite in practica de zi cu zi.
Sectiunea de prelucrare statistica (realizata prin testul ANOVA) a reusit sa stabileasca
gradul de semnificatie statistica si sa stabileasca corelatii intre parametri care aparent nu
aveau nici o legatura. Acestea alcatuiesc, de altfel, elemente de originalitate ale prezentei
teze si constituie premize de ordin practic ce pot fi extinse si in alte cercetari.
16. CLEMENT DANA SM 16
Titlul tezei: CONTRIBUŢII LA STUDIUL CARACTERISTICILOR CLINICO-
IMAGISTICE ALE NEOPLASMULUI BRONHO-PULMONAR NON-
MICROCELULAR AVANSAT; EVOLUŢII SUB TRATAMENT
Autor: Clement Dana
Conducător ştiinţific: Prof. Univ. Dr. Mihai Romeo Găleşanu
Data susţinerii publice: 14.12.2007
Referenţi ştiinţifici: Prof. Univ. Dr. Viorica Nagy – U.M.F. Cluj Napoca
Conf. Univ. Dr. Tudor Eliade Ciuleanu – U.M.F. Cluj Napoca
Conf. Univ. Dr. Lucian Miron – U.M.F. Iaşi
Motivaţia alegerii subiectului: Subiectul abordat este în centru interesului ştiinţific,
neoplasmul bronho-pulmonar non-microcelular reprezentând unul dintre cele mai dificile
si mai studiate capitole ale oncologiei clinice.
114

Cancerul bronhopulmonar CBP) este cea mai frecventa cauza de deces prin
neoplazii, cu o incidenţa în continua creştere, în special în tarile în curs de dezvoltare,
continuând sa reprezinte una din cele mai importante probleme ale oncologiei moderne şi o
adevărata provocare pentru arta medicala.
Aproximativ 60% din pacienţii nou diagnosticaţi au vârste de peste 65 de ani şi 30
% au peste 70 de ani la diagnostic.
O parte a lucrării a fost axata pe studiul caracteristicilor clinice, biologice sau
terapeutice ale pacienţilor vârstnici cu NBP non-microcelular, pentru evidenţierea
factorilor prognostici specifici acestei categorii de pacienţi.
Literatura de specialitate remarca creşterea frecventei neoplasmului bronhopulmonar
la pacienţii vârstnici. Totuşi, în ciuda proporţiei crescute de pacienţi vârstnici cu
NBP, până relativ recent a existat o lipsa a informaţiilor provenite din trialurile clinice
pentru a ghida planul terapeutic al acestei categorii populaţionale.
Adoptarea unui scor prognostic ar permite clinicianului sa individualizeze terapia
pacienţilor oncologici cu NBP, optând fie pentru un tratament complex multimodal fie
pentru un tratament simptomatic dar şi sa fixeze noi obiective în studiile clinice.
Obiectivele urmărite: Obiectivul principal al studiului 1-a reprezentat analizarea unui lot
semnificativ de pacienţi cu cancere bronhopulmonare non-microcelulare, forme avansate
loco-regional sau in stadiu metastatic, tratat cu chimioterapie sau/si radioterapie. Studiul a
urmărit de asemenea şi următoarele obiective: compararea sub-lotului pacienţilor
vârstnici(peste 65 de ani) cu sub-lotul pacienţilor cu vârste de sub 65 de ani pentru
evidenţierea eventualelor diferenţe în ce priveşte caracteristicile clinice,
biologice,terapeutice, supravieţuirea generala, răspunsul la tratament.
- evaluarea comorbiditatilor prezente frecvent în cazul pacienţilor vârstnici precum şi
influenţa numărului şi gravitaţii acestora asupra deciziei terapeutice.
- evidenţierea rezultatelor (constând în răspuns la tratament, interval liber de boala,
supravieţuire) a diferitelor strategii terapeutice (chimioterapie, radioterapie sau
terapii asociate) în cazul pacienţilor de peste 65 de ani comparativ cu pacienţii mai
tineri.
- compararea profilului toxicităţii terapiilor oncologice în cazul pacienţilor vârstnici
faţă de pacienţii mai tineri, tinand cont de caracteristicile clinico-biologice specifice
vârstei.
- determinarea unui "beneficiu clinic " în cazul pacienţilor vârstnici care efectuează
tratamente active oncologice
- identificarea unor factori clinici şi biologici care ar putea avea semnificaţie
prognostică în ce priveşte evoluţia formelor avansate de boală prin analiza
univariata.
- analiza multivariata pentru a determina care dintre aceste variabile clinico-biologice
influenţează supravieţuirea sau răspunsul la tratament.
- definirea unui scor prognostic pentru supravieţuire şi pentru răspunsul la tratament
în cazul pacienţilor vârstnici cu CBPNM avansat care sa permită terapeutului o
decizie eficace pentru acele subgrupe de pacienţi ce ar putea avea un beneficiu real
prin aplicarea tratamentului activ oncologic
Rezumatul tezei (din referatul conducătorului de doctorat): Parcurgerea tezei
demonstrează implicarea doctorandei în munca de documentare, cercetare clinicoradiologică,
capacitatea de sinteză, analiză şi interpretarea unei literaturi vaste (349 titluri
bibliografice citate), finalizată prin conturarea unui studiu doctoral valoros şi o bogată
115

valorificare prin articole ştiinţifice publicate în reviste sau prezentate la prestigioase
reuniuni internaţionale.
Teza este structurată în două părţi interdependente, bine echilibrate în economia
lucrării: partea generală şi partea personală .
Partea generală reprezintă o trecere în revistă a numeroase date de ultimă oră.
Informaţia adusă de autoare este cuprinzătoare şi bine sintetizată, fundamentând şi
motivând studiul întreprins în teza.
Partea personală ce ocupă 2/3 din volumul lucrării, este elaborată după modelul şi
rigorile unui studiu clinic.
In lucrare sunt prezentate pe larg date de logistică: selectarea cazurilor, explorare
clinico-imagistică diagnostică şi clasificare stadială, caracteristicile biologice, imagistice,
terapeutice (radioterapie, chimioterapie, terapie multimodală), constituirea datelor
parametriale, criteriile de includere şi excludere, criterii de evaluare a răspunsului,
metodele statistice de analiză a supravieţuirii, mijloacele de identificare a factorilor
prognostici şi predictivi. Sunt prezentate de asemenea modalităţile originale prin care a fost
evaluat beneficiul clinic determinat de tratamentele active oncologice în cazul pacienţilor
vârstnici. Doctoranda a conceput un chestionar pentru evaluarea minimă geriatrică a
pacienţilor de peste 65 de ani, în încercarea de a realiza o evaluare cat mai fidelă a acestei
categorii. A fost realizat un scor prognostic în cazul pacienţilor vârstnici, utilizând
variabilele cu semnificaţie prognostică pentru supravieţuire rezultate din analiza statistică
multifactorială Cox precum şi rezultatele evaluării minime geriatrice efectuate prospectiv
pentru o parte a lotului pacienţilor vârstnici. Astfel, pacienţii vârstnici au fost încadraţi în
trei categorii prognostice distincte: "vârstnic independent", "vârstnic vulnerabil" şi
"vârstnic fragil".
Pe baza categoriilor prognostice definite,doctoranda a elaborat un algoritm de tratament al
pacienţilor vârstnici, care să permită individualizarea terapiilor oncologice. Sunt utilizate o
varietate de metode statistice moderne, de la analiza univariată la modelul de regresie
multifactorială.
Concluzii (la teza)/Originalitate: Analiza statistică elaborată demonstrează concluzia
originală precum că statusul de performanţă şi comorbidităţile asociate sunt două variabile
cu semnificaţie statistică ce permit discriminarea pacienţilor care pot beneficia de
chimioterapie, chiar şi la vârstele avansate. Studiul evidenţiază faptul că, în cazul
pacienţilor vârstnici, scalele clasice utilizate în oncologie (Karnofsky, ECOG) nu reuşesc
să definească fidel statusul de performanţă. Este subliniat rolul, în cazul acestei categorii
de vârstă, a unei minime evaluări geriatrice care să permită o mai bună caracterizare a
acestor pacienţi. Statusul funcţional al pacienţilor vârstnici poate fi evaluat eficient cu
ajutorul celor două scale geriatrice principale, şi anume "Activităţi ale vieţii de zi cu zi"
(Activities of Daily Living, ADL) şi "Activităţi instrumentale ale vieţii de zi cu zi"
(Instrumental Activities of Daily Living, IADL). In cadrul studiul efectuat s-a realizat un
chestionar de evaluare minimă geriatrică pentru a testa capacitatea pacienţilor de a efectua
activităţi legate de traiul zilnic.
Calitatea vieţii este demonstrat a fi un bun indicator prognostic, care poate reflecta
fidel rezultatele tratamentului, iar variabila „comorbidităţi" este un factor mult mai
important decât vârsta cronologică în stabilirea indicaţiei de chimioterapie. Studiul a
evidenţiat că beneficiul clinic obţinut prin chimioterapie este un obiectiv la fel de
important ca şi răspunsul la tratament sau supravieţuirea.
În final, doctoranda propune un algoritm de tratament original, elaborat pe baza
categoriilor prognostice identificate, ce permite practicianului individualizarea terapiei
oncologice a pacientului vârstnic cu cancer bronho-pulmonar.
116

Cercetarea doctorandei se înscrie în tendinţa actuală de descifrare a biologiei
tumorale prin studiul markerilor histologici ca reflexie a potenţialului proliferativ, agresiv,
invaziv şi metastazant, tendinţă ce are ca finalitate o rafinare a raţionamentelor prognostice
şi de abord terapeutic.
Cercetarea este cu atât mai valoroasă, cu cât lotul de pacienţi a fost urmărit personal
de către doctorandă. Aplicarea testelor-chestionar de apreciere a calităţii vieţii şi
determinările au fost efectuate personal de către doctorandă care, cu răbdare şi tenacitate, a
aşteptat şi studiat rezultatele obţinute mai mult timp, selectând datele şi propunând
metodele statistice adecvate de analiză a rezultatelor terapeutice Este de remarcat
originalitatea şi complexitatea studiului clinico-imagistic, terapeutic şi de apreciere a
calităţii vieţii, concluziile fiind motivate de o cercetare clinică personală serioasă.
Bibliografia, prin cele 349 de titluri citate, cât şi cele 20 publicaţii dintre care 12 ca
prim autor, din subiectul tezei de doctorat, sunt o mărturie a complexităţii şi seriozităţii
activităţii depuse în elaborarea tezei.
17. PETRARIU FLORIN DUMITRU SM 17
Titlul tezei: INFLUENŢA FACTORILOR DE MEDIU ASUPRA DEZVOLTĂRII
FIZICE ŞI NEUROPSIHICE A COPIILOR INSTITUŢIONALIZAŢI
Autor: Petrariu Florin Dumitru
Conducător ştiinţific: Prof. Univ. Dr. Viorica Gavăt
Data susţinerii publice: 14.12.2007
Referenţi ştiinţifici: Cercetător Ştiinţific Principal Gr. II Dr. Clementa Vartolomei
Institutul de Sănătate Publică Iaşi
Conf. Univ. Dr. Aurelia Cordeanu – U.M.F. Bucuresti
Prof. Univ. Dr. Lucia Alexa – U.M.F. Iaşi
Motivaţia alegerii subiectului: Numeroase date din literatura de specialitate evidenţiază
impactul factorilor de risc asupra evoluţiei ulterioare a copilului, accentul fiind pus, cel mai
adesea, pe factorii de risc biologici, intrinseci şi nu pe cei mezologici. Mediul, prin factorii
săi constitutivi, poate accentua sau diminua întârzierile în dezvoltarea copilului. Cele mai
mari ameninţări pentru sănătatea copiilor vin tocmai din mediul care ar trebui să fie cel mai
sigur pentru ei: casa, mediul instituţional şi comunitatea, ei fiind afectaţi într-o măsură
semnificativ mai mare decât adulţii de calitatea precară a mediului în care trăiesc. Un copil
poate ajunge într-o instituţie de ocrotire şi creştere prin abandon maternal precoce sau prin
concursul altor factori de risc, cum ar fi: statusul socio-economic al familiei, nivelul de
educaţie a părinţilor, tipul relaţiilor dintre părinţi, caracteristicile locuinţei şi accesul la
serviciile medicale de calitate. Mediul instituţional poate reprezenta o soluţie temporară, ce
previne intrarea familiilor în criză, sau o soluţie pe termen mediu, care completează sau se
substituie mediului familial. În raport cu mediul de unde provine copilul antepreşcolar,
instituţia poate fi o opţiune marcată sau nu de risc pentru procesul de creştere şi dezvoltare,
aflat în plină desfăşurare.
Obiectivele urmărite: Scopul tezei este acela de a evalua stadial dezvoltarea fizică şi
neuropsihică la copiii antepreşcolari din mediul instituţional comparativ cu mediul
familial, de a identifica şi evalua corect factorii majori de risc din mediul de viaţă al
acestora şi de a încerca să evidenţieze relaţiile dintre expunerea la aceşti factori mezologici
şi evoluţia copiilor în primii ani de viaţă, când plasticitatea organismului este maximă.
117

Rezumatul tezei (din referatul conducătorului de doctorat):
Structura lucrării este corespunzătoare, cuprinzând o partea dedicată stadiului
cunoaşterii (107 pagini), care reprezintă 1/3 din lucrare, şi o parte de contribuţii personale,
care include şase lucrări ştiinţifice distincte. Redactarea este adecvată, informaţiile fiind
susţinute de o iconografie bogată (114 figuri) şi de 54 tabele. Partea generală prezintă
dezvoltarea fizică şi neuropsihomotorie a copilului antepreşcolar şi criteriile specifice de
evaluare, impactul alimentaţiei, al habitatului şi al mediului psiho-social asupra procesului
de creştere şi dezvoltare în primii trei ani de viaţă. Un capitol aparte este dedicat
fenomenului de instituţionalizare a copiilor şi identificarea acelora expuşi la risc în
instituţii. Informaţiile trecute în revistă sunt, deopotrivă, clasice dar şi de actualitate pentru
Igiena colectivităţilor de copii şi tineri.
Metodologia de studiu folosită este complexă şi corespunde unei teze de doctorat.
Autorul prezintă detaliat, în cele şase capitole, metodele folosite în evaluarea
antropometrică şi neuropsihică a copiilor, cele legate de analiza calităţii mediului fizic, a
alimentaţiei şi metodele statistice analitice utilizate în testarea ipotezelor şi în identificarea
diferenţelor semnificative dintre variabilele studiate. Evaluarea procesului de dezvoltare a
copiilor care ajung în mediul instituţional este realizată din prima lună de viaţă, consecutiv
abandonului maternal precoce. Evaluarea dezvoltării fizice şi neuropsihice a fost făcută de
asemenea la un lot de 200 de copii antepreşcolari, 100 din mediul instituţional şi 100 din
mediul familial, comparativ, în diferite etape ale primilor trei ani de viaţă. Fiecare subgrup
a fost evaluat în funcţie de anul naşterii şi de mediul său de viaţă, folosindu-se metode
standardizate în ţara noastră şi acceptate la nivel internaţional. Mediul instituţional a inclus
un centru de zi şi o creşă săptămânală, ambele din mediul Urban I. În aceste instituţii copiii
ajung din motive diferite, având niveluri variabile de afectare a dezvoltării fizice şi
neuropsihice. Ipotezele formulate au fost verificate prin compararea calităţii mediului
instituţional cu a celui familial. În caracterizarea mediului instituţional, dar şi a celui
familial, s-a insistat asupra alimentaţiei, a habitatului şi a componentei psiho-sociale.
Efectele observate în timp, la nivelul dezvoltării, au fost raportate la expunerea la un
anumit tip de mediu de viaţă.
Rezultatele cercetării sunt prezentate comparativ în mediul instituţional şi în cel
familial, pentru fiecare factor de risc analizat şi pentru fiecare grupă de vârstă inclusă în
studiu. Abandonul maternal precoce este primul pas spre instituţionalizare, nou-născuţii
normali involuând staturo-ponderal, încă din prima lună de viaţă, în absenţa mamei şi a
laptelui matern. Dezvoltarea fizică a copiilor instituţionalizaţi este semnificativ inferioară
celor crescuţi în familii. Alimentaţia din mediul instituţional analizat, după 15 luni de
expunere, creşte riscul copiilor de a evolua statural negativ comparativ cu cei crescuţi în
familii; aceeaşi alimentaţie după un interval de 27 luni, prin comparaţie cu copiii din
familii, le creşte semnificativ şansele de a atinge o greutate mai mică, respectiv le scade
şansele de atinge talii normale, pentru vârsta lor. Dezvoltarea neuropsihică în mediul
instituţional este condiţionată de calitatea stimulativă a acestuia, de durata expunerii şi de
nivelul de dezvoltare a copiilor la intrarea în acesta. Dacă o durată scurtă de
instituţionalizare se poate asocia cu o creştere a nivelului de performanţă, în mod cert o
durată mai lungă de instituţionalizare se asociază cu regrese. Deoarece nu există un habitat
perfect şi date fiind diferenţele semnificative înregistrate între mediile analizate (instituţie
şi locuinţe familiale), este de preferat mediul artificial care cumulează cele mai multe
aspecte pozitive pe termen lung sau are riscul integrat cel mai mic pentru copil. Mediul
instituţional poate reprezenta o punte de legătură cu sistemul îngrijirilor de sănătate,
examinarea mai frecventă a copiilor instituţionalizaţi reducând riscul unor probleme de
dezvoltare, care devin evidente după vârsta de doi ani. În fiecare mediu de viaţă trebuie să
intervină medicul de familie, specialistul în educaţie timpurie şi specialistul în sănătatea
118

mediului, care, acţionând coordonat, sub forma unei echipe, să identifice şi să corecteze cât
mai precoce toate imperfecţiunile ce pot compromite dezvoltarea copilului a căror
gestionare la o vârstă mai mare implică evident costuri sensibil mai mari. Conceptul de
mediu instituţional nu trebuie blamat, ci trebuie reevaluat obiectiv, în raport cu aspectele
lui pozitive, cu vârsta primului contact instituţional, şi cu durata instituţionalizării copiilor.
Concluziile tezei oferă elemente cu valoare practică în înţelegerea importanţei calităţii
mediului în care cresc şi se dezvoltă copiii şi a identificării, respectiv minimalizării
impactului negativ al factorilor mezologici de risc.
Concluzii (la teză)/originalitate: Teza este prezentată într-un stil clar şi sintetic, care
facilitează lectura unui material dens în informaţii, ţinând cont de tema aleasă, de
prelucrările statistice şi de prezentarea succesivă a expunerii copiilor la diferiţi factori
mezologici de risc. De asemenea, plecând de la ipoteza riscului multivariat, autorul a
sintetizat datele obţinute printr-o evaluare integrată, de tip screening, a calităţii mediului în
care copilul creşte şi se dezvoltă în primii trei ani de viaţă. Această modalitate de evaluare
poate fi considerată drept o contribuţie personală semnificativă, teoretică şi practică, în
domeniul abordat.
18. TAŞCU ALEXANDRU SM 18
Titlul tezei: PROCESE EXPANSIVE DE REGIUNE PINEALA
Autor: Taşcu Alexandru
Conducător ştiinţific: Prof. Univ. Dr. Nicolae Ianovici
Data susţinerii publice: 14.12.2007
Referenţi ştiinţifici: Prof. Univ. Dr. A. V. Ciurea – U.M.F. Bucureşti
Prof. Univ. Dr. M. Gorgan – U.M.F. Bucureşti
Prof. Univ. Dr. I. Poeata – U.M.F. Iaşi
Motivatia alegerii subiectului: Cu aproximativ 15 ani in urma , abordarea chirurgicala a
leziunilor
de regiune pineala era considerat un subiect cvasi-interzis neurochirurgilor din tara noastra
datorita dificultatilor de ordin tehnic, logistic si terapeutic.
Odata cu depasirea treptata a acestor impedimente si cresterea anvergurii
chirurgicale in abordul ariei pineale si a portiunii posterioare a ventriculului III, experienta
neurochirurgicala a dobindit noi aderente .
In consecinta am considerat oportuna abordarea acestui subiect delicat si complex
subiect reprezentat de procesele expansive de regiune pineala , atat pri prisma impartasirii
experientei personale , reprezentat de cele 85 cazuri ale seriei studiate ( o cifra
reprezentativa ,tinand cont de raritatea leziunilor cu aceasta localizare ) cat si prin
necesitatea actualizarii cunostintelor in domeniu cu cele mai noi date acumulate in
literatura .
Obiective urmarite: Principalul obiectiv al acestei lucrari este gasirea metodelor optime
de tratament care sa duca atit la scaderea morbiditatii si mortalitatii pecintilor cu leziuni de
arie pineala cat mai ales la imbunatatirea calitatii vietii , in conformitate cu cele mai noi si
atitudini terapeutice complexe , imbinand experienta profesionala din acest studiu cu o
bibliografie vasta si actualizata .
119

Am incercat sa demonstrez faptul ca tratamentul proceselor de expansiune de
regiune pineala este unul complex chirurgical , radiochirurgical , radioterapic si
chimioterapic , monitorizarea pacientilor in timp necesitand o mare acuratete , iar
prognosticul depinde de respectarea unui algoritm de diagnosticare si atitudine terapeutica
foarte bine stabilit.
Rezumat al tezei (din referatul conducătorului de doctorat): Lucrarea « Procese
expansive de regiune pineala « este redactata exhaustic si sintetic , acoperind cu eficienta
un volum mare de informatii din domenii diverse de cercetare clinica si fundamentala ,
inclusiv aspectele riguroase
ale studiului cazuisticii personale .
Teza cuprinde 172 pagini, fiind structurata dupa cum urmeaza :cuprins , glosar de
termeni de specialitate , o parte generala de 55 pagini , o parte speciala de 107 pagini si
bibliografia 10 pagini si 81 de imagini si grafice dintre care imaginile reprezinta aspecte
relevante pentru diagnosticul de precizie al tumorilor pineale , iar graficele ,complet
originale , sunt rezultatele studiului statistic personal al autorului .
Bibliografia este de ultima ora si demonstreaza o asidua munca de documentare ,
multe referinte bibliografice fiind publicate dupa anul 2000.
Partea generala cuprinde 4 capitole si 7 subcapitole, redand in detaliu etiologia
simptomatologica clinica si metodele de diagnostic in procesele expansive de regiune
pineala . Aceasta incepe printr-un scurt istoric asupra descoperirii glandei pineale si
primelor tentative terapeutice ale leziunilor acesteia.Urmeaza o parte de anatomie
chirurgicala care subliniaza principalele repere anatomice necesare chirurgului in
abordarea acestei zone.Capitolul de fiziologie este extrem de vast si foarte bine documentat
cu ultimele cercetari in domeniu, acesta relevand hormonii secretati de glanda pineala ,cu
accent pe cel mai important dintre acestia : melatonina.Urmeaza un capitol bazat pe studii
genetice de actualitate care sugereaza etiologia acestor leziuni si o clasificare a proceselor
expansive de regiune pineala . Capitolul care releva metodele de diagnostic in leziunile
ariei pineale este foarte detaliat , structurat pe subcapitole ce includ diagnosticul clinic
bazat pe simptomatologie, diagnosticul neuroimagistic , sustinut de imagini edificatoare
din cazuistica personala , diagnosticul prin markeri tumorali , un aspect particular in
anumite tipuri de tumori pineale si in final , diagnosticul histo-patologic , singurul
diagnostic de certitudine , care se obtine in urma biopsiei sau interventiei neurochirurgicale
.
Partea speciala cuprinde 10 capitole si este extrem de exhaustiv si laborios
executata.Capitolul de management ofera o imagine de ansamblu a atitudinii generale in
fata unei leziuni de arie pineala . Se insista asupra prioritatii managementului hidrocefaliei
in raport cu cel al tumorii, documentat cu date din seria personala si din literatura .
Urmeaza apoi statistica personala bazata pe 85 cazuri de procese expansive de regiune
pineala internate in sectia I neurochirurgie a Spitalului Clinic « Bagdasar-Arseni »-
Bucuresti in perioada cuprinsa intre anii 1992-1006( 15 ani ) .Studiul statistic arata prin
grafice incidenta pe grupe de varsta si pe sexe a leziunilor in seria studiata in seria studiata
, expresia procentuala a fiecarui tip histo-patologic in aceasta serie , insistandu-se ulterior
asupra tumorilor cu celule germinale , care sunt cale mai frecvente in aceasta arie . Autorul
a analizat apoi simptomatologia pacientilor in seria personala , comparand rezultatele cu
cele din literatura de specialitate. Capitolul de diagnostic neuroimagistic releva principalele
modificari evidentiate in cazurile examinate , documentate prin imagini de buna calitate .
Cea mai mare parte a partii speciale a tezei este axata pe tratament si urmarirea
prognosticului. Cu exceptia germinoamelor la care radioterapia este tratamentul de baza ,
tratamentul chirurgical este esential in leziunile ariei pineale, autorul descriind detaliat
120

fiecare abord chirurgical, avantajele si dezavantajele fiecaruia , precum si indicatiile
abordului in functie de caracteristicile neuroimagistice ale tumorii .
Analiza personala este demonstrata neuroimagistic prin imagini de cazuri pre-si
postoperator . Nu in ultima instanta autorul a analizat rata complicatiilor in urma fiecarui
tip de interventie chirurgicala efectuata . Nu sunt omise din studiu nici metodelor mai
moderne de tratament precum biopsia stereotactica si neuroendoscopica , fiind prezentate
indicatiile pentru fiecare dintre acestea.Sunt prezentate in continuare metodele de tratament
adjuvant in leziunile ariei pineale :radioterapia , radiochirugia , chimioterapia , terapia
genica si imunoterapia , conform celor mai noi protocoale existente in literatura de
specialitate . In final, autorul studiaza prognosticul pacientilor luati in studiu atat percoce (
la 6 luni) cat si tardiv ( la 10 ani) , comparind rezultatele obtinute cu cele din literatura
.Este discutata atitudinea de management in caz de metastazare sau recidiva tumorala ,
evidentiata prin cazuri personal tratate si urmarite . In capitolul de discutii autorul face o
sinteza a datelor statistice personale comparativ cu datele din literatura , ceea ce in final ii
permite sa concluzioneze ca prognosticul acestor leziuni rare si extrem de dificil de tratat
depinde de o multitudine de factori precum gradul rezectiei chirurgicale , tratmentul
adjuvant aplicat , atitudinea
terapeutica in caz de metastazare sau recidiva , etc.Autorul a urmarit prin acest studiu
metodele optime pentru scaderea morbiditatii si mortalitatii in leziunile ariei pineale ,
prelungirea duratei si calitatii pacientilor.
Concluzii (la teză)/Originalitate: Diagnosticul in tumorilor de regiune pineala este
complex. El trebuie pus in baza corelarii dintre rezultatele clinice , radiologice si
imunohistochimice . Nici unul dintre acstea insa nu poate conferi un diagnostic de
certitudine insa informatiile oferite ajuta la planningul chirurgical ulterior.
Un examen clinic atent corelat cu varsta pacientului , are valoare pentru stabilirea
predominantei simptomelor in stabilirea unui eventual tratament simptomatic ( ex. drenajul
hidrocefaliei inaintea rezectiei tumorale ) precum si despre agresivitatea leziunii prin
durata evolutiei tumorii ( crestere lenta sau rapida ).
Examinarea neuroimagistica complexa ne orienteaza asupra originii leziunii ,
raporturilor cu structurile vasculo-nervoase din vecinatate , extensia tumorii preponderent
catre o anumita zona , dimensiunile tumorii precum si structura interna a acesteia sau
tendinta la infiltrare a structurilor vecine , informatii care pot contribui la planificarea
abordului chirurgical optim pentru a realiza o rezectie cat mai completa , sau din contra ,
abstinenta chirurgicala si optarea pentru o biopsie diagnosticata atunci cand riscul
chirurgical este prea mare .
Diagnosticul imunohistochimic ne orienteaza catre originea germinala a tumorii si
prin valorile nivelelor serice si LCR ale markerului putem corela informatii asupra naturii ,
diseminarilor LCR si prognosticul leziunii . Un diagnostic corest este cheia de succes a
unui management terapeutic adecvat.Singurul diagnostic de certitudine este cel histopatologic.
In baza lui se pot decide tratamentele adjuvante atunci cand este
necasar(radioterapie, chimioterapie) , precum si aprecierea prognosticului sau atitudinea in
fata recidivelor tumorale .
Originalitatea lucrarii consta in expunerea exhaustiva a metodelor de tratament
complex, atat chirurgical cat si adjuvant in leziunile de arie pineala, prin analiza statistica a
simptomatologiei, complicatiilor si prognosticului in aceasta patologie precum si prin
neuroimagistica expusa, bazata pe cazuistica recenta ceea ce dovedeste o permanenta
actualizare a cunostintelor in domeniu cu date noi din literatura de specialitate .Urmarirea
pe termen lung a cazurilor cu evaluarea prognostica la 5 ani de la momentul internarii
demonstreaza preocuparea permanenta pentru imbunatatirea calitatii vietii pacientilor in
121

conformitate cu cele mai noi metode si atitudini terapeutice . De asemenea , descrierea
ampla si detaliata a abordurilor chirurgicale ale ariei pineale face din studiul da fata o
adevarat monografie de referinta pentru neurochirurgia leziunilor pineale. Autorul compara
permanent rezultatele studiului sau cu cele din literatura permitand autorului sa
concluzioneze ca tratamentul proceselor expansive de arie pineala este extrem de complex,
iar prognosticul depinde de respectarea unui algoritm de diagnosticare, tratament si
atitudine terapeutica foarte bine stabilit .
19. COBREA NICOLETA SM 19
Titlul tezei: ASPECTE CLINICO BIOLOGICE EVOLUTIVE SI IMAGISTICE IN
PATOLOGIA HEPATO-BILIARA A COPILULUI
Autor: Cobrea Nicoleta
Conducător ştiinţific: Prof. Univ. Dr. Ioan Tansanu
Data susţinerii publice: 14.12.2007
Referenţi ştiinţifici: Prof. Univ. Dr. Evelina Moraru – U.M.F. Iasi
Prof. Univ. Dr. Ioan Gherghina – U.M.F. Cluj Napoca
Prof. Univ. Dr. Dumitru Dragomir – U.M.F. Bucuresti
Motivatia alegerii subiectului: consta in patologia copilului cu afectare hepatica
(malformatii si boli genetice, hepatite virale etc.)
Obiective urmarite: cercetarea loturilor de hepatite cronice, ciroza hepatica, scleroza
hepetice, chist hidatic, tumori hepatice.
Rezumat al tezei (din referatul conducatorului de doctorat): partea personala a adus
date la zi din literatura de specialitate romana si straina. Partea personala a cuprins 230 de
cazuri de hepatita cronica, 97 de ciroza, 53 de cazuri cu steatoza hepatica, 33 de cazuri cu
chist hidatic, 10 cazuri de tumori hepatice. Aceste loturi au fost investigate, urmarikte si
tratate in clinica a-II-a, a-III-a Pediatrie si Oncologie in spitalul Clinic de Copii Iasi, cu
participarea d-nei doctorand.
Concluzii/Originalitate: teza este valoroasa cu elemente de originalitate reiesite din
studiul loturilor mari si ele ar constitui un esential pentru pediatrii practicieni. Doctoranda
a fost confirmata ca doctor in Pediatrie de Comisia Mentionata.
20. BĂLAN LĂCRĂMIOARA SM 20
Titlul tezei: AGRESIUNE ŞI VICTIMOLOGIE INTRAFAMILIALĂ
Autor: Bălan Lăcrămioara
Conducător ştiinţific: Prof. Univ. Dr. Gheorghe Scripcaru
Data susţinerii publice: 17.12.2007
Referenţi ştiinţifici: Prof. Univ. Dr. Cristian Curcă – U.M.F. Bucuresti
Prof. Univ. Dr. Dan Perju Dumbravă – U.M.F. Cluj Napoca
Prof. Univ. Dr. Vasile Astărăstoae – U.M.F. Iaşi
Motivaţia alegerii temei: Această cercetare a fost iniţiată pornind de la următoarele
aspecte: rata violenţei intrafamiliale a atins cote alarmante în societatea contemporană şi
122

funcţie de timp şi spaţiu tinde să devină un fenomen universal; contrastul evident existent
între fenomenul violenţei intrafamiliale şi predicţia familiei bazată pe armonie, echilibru,
afectivitate şi fidelitate; ,,criza familiei nucleare actuale” având in vedere multitudinea
distorsiunilor, mutaţiilor, proliferărilor fără precedent a stilurilor de viaţă nenucleare, a
neoformaţiilor familiale, a substitutelor maritale şi a simulacrelor familiale ; riscul major
de transmitere transgeneraţională a agresivităţii intrafamiliale în familiile anomice, copiii
încorporând valorile negative ale părinţilor, structurându-se astfel în personalităţi agresive,
deviante.
Obiectivele urmărite: Având ca punct de plecare aceste considerente,în acest studiu am
încercat să surprind amploarea şi complexitatea fenomenului de agresivitate intrafamilială
prin analiza cazurilor de violenţă într-un teritoriu delimitat, caracteristic şi altor zone ale
ţării, pe o perioadă de 5 ani ( 2001-2005 ) precum şi a consecinţelor maligne pe care acest
fenomen le determină asupra membrilor familiei cu conturarea unei adevărate tipologii
victimale intrafamiliale.
Cercetarea s- a realizat pe trei secţiuni:
I. Prima secţiune cuprinde analiza detaliată şi amplă a aspectelor legate de formele
violenţei intrafamiliale, analiză realizată între anii 2001-2006 pe baza unui amplu
chestionar cu 40 itemi adaptaţi condiţiilor cât mai concrete de viaţă a cuplurilor, chestionar
adresat unui lot de persoane format din 250 femei şi 150 bărbaţi, lot ales aleator din
populaţia generală dintr-un teritoriu delimitat,atât din mediul urban cât şi din mediul rural.
II. A doua secţiune cuprinde analiza cazurilor de agresivitate intrafamilială într-un teritoriu
delimitat realizată pe baza unui studiu populaţional pe o perioadă de 5 ani (2001- 2005) ce
a vizat victimele agresiunilor intrafamiliale care s-au prezentat la Serviciul de Medicină
Legală.
III. A treia secţiune cuprinde analiza consecinţelor extreme ale violenţei
intrafamiliale (homicidul conjugal, suicidul conjugal şi divorţialitatea) într-un teritoriu
delimitat pe baza unui studiu populaţional realizat cu ajutorul datelor necroptice extrase
din arhiva Serviciului de Medicină Legală Judeţean între anii 2001- 2006 şi a datelor
furnizate de Poliţie, Parchet şi Tribunal Judeţean.
Rezumat al tezei (din referatul conducatorului de doctorat): Acest studiu surprinde
amploarea şi complexitatea fenomenului de agresivitate intrafamilială prin analiza
cazurilor de violenţă într-un teritoriu delimitat, caracteristic şi altor zone ale ţării, pe o
perioadă de 5 ani ( 2001-2005 ) precum şi a consecinţelor maligne pe care acest fenomen
le determină asupra membrilor familiei cu conturarea unei adevărate tipologii victimale
intrafamiliale.In cele peste 300 de pagini ale lucrării,dintre care aproximativ 80 pagini
parte generală de la care autoarea pleacă pentru a conferi un caracter inedit, original,
investigărilor sale în cele peste 200 pagini parte personală,se abordează exhaustiv
problematica mai sus formulată ceea ce face din lucrare una din cele mai ştiinţifice şi
complete abordări ale violenţei intrafamiliale.
Concluzii/Originalitate: Violenţa intrafamilială nu se manifestă sub o singură formă ci ea
se manifestă sub forme multiple.
Tipurile de violenţă definite de victimele intervievate ca fiind „cele mai grave" sunt
in ordine:
‐ violenţa psihologică: pentru 71% dintre victimele bărbaţi şi 46% dintre victimele
femei;
‐ violenţa fizică: pentru 43% dintre victimele femei, spre deosebire de doar 11% dintre
victimele bărbaţi;
123

‐ violenţa socială este considerată drept cea mai gravă de către 13% dintre persoanele
victime ale violenţei în familie, femei şi bărbaţi fără diferenţe semnificative.
‐ violenţa economică este considerată cea mai gravă de 4,2% dintre persoanele victime
ale violenţei in familie.
‐ violenţa sexuală în familie este raportatăca fiind cea mai gravă doar de către femei
(2,6%din populaţia generală).Nici o femeie în uniune consensuală nu raportează violenţă
sexuală în familie.
‐ violenţa culturală este considerată ca fiind cea mai gravă de 0,5 % dintre persoanele
intervievate, victime ale violenţei în familie.
Putem afirma că ajunsă la paroxism, conflictualitatea conjugală este precedată de o
violenţă nemortală, dacă avem în vedere că la o medie anuală a crimelor de 20-25 din
teritoriul delimitat, s-au solicitat 1900- 2000 de consultaţii medico-legale din care 13%
sunt motivate de violenţa intrafamilială. In acest fel se poate afirma că la o crimă produsă
prin violenţă intrafamilială revin aproximativ 9 certificate medico- legale cu leziuni
traumatologice neletale.
Deşi violenţa conjugală se manifestă în multe cupluri, indiferent de vârsta pe care o
au partenerii, ea pare legată în mod specific, de dificultăţile, crizele şi frustrările care
caracterizează vârsta mijlocie, în special la femei la care incidenţa cea mai mare a
agresiunilor intrafamiliale se întâlneşte la grupa de vârstă cuprinsă între 31-40 ani (33%),
urmată de grupele de vârstă 41-50 ani şi grupa 21-30 ani. Cel mai redus număr de victime
femei din mediul familial aparţin grupelor de vârstă sub 20 ani şi peste 70 ani.
Repartiţia pe grupe de vârstă a victimelor de sex masculin arată o valoare crescută
la grupa de vârstă 61-70ani (17 %), faţetă tragică şi impresionantă a familiei anomice.
In ceea ce priveşte omorurile conjugale,ele au cunoscut o incidenţă maximă la victimele de
sex masculin la grupa de vârstă cuprinsă între 51-60 ani faţă de cele de sex feminin cu
incidenţa maximă la grupa de vârstă cuprinsă între 61-70 ani vârste la care reacţia în faţa
agresorului este minimă.
In ceea ce priveşte sinuciderile, grupa de vârstă cu cea mai mare incidenţă la bărbaţi
este cuprinsă intre 41-50 ani (22%) iar la femei grupa de vârstă 51-60 ani (27%).
Din studiul efectuat se desprinde concluzia alarmantă că asistăm la o creştere
spectaculoasă a violenţei intrafamiliale în formele ei agravante în mediul rural, la o
schimbare a modului de viaţă ,a comportamentelor, a mentalităţilor, la dispariţia relaţiilor
tradiţionale în rural.
Se constată că in timp ce agresiunile exercitate de partenerii de cuplu şi copiii
acestora se reduc, cresc agresiunile exercitate de fraţi şi alte rude (ginere, noră). In cazul
copiilor, aceştea ajunşi la vârstă adultă, de cele mai multe ori, experimentează modelele
învăţate în copilărie în familia de origine. Se observă că soţiile sunt mult mai numeroase in
calitate de victime decât in calitate de agresori. Este foarte important să se cunoască
istoricul relaţiilor interpersonale intramaritale, frecvenţa şi evoluţia conflictelor conjugale
în vederea evaluării potenţialului conflictogen al diadei maritale, stabilirea responsabilităţii
fiecăruia, fie victimă sau agresor, la explicarea instalării distorsiunilor cuplului conjugal.
In ceea ce priveşte agenţii utilizaţi in cadrul agresiunilor intrafamiliale am constatat
că pe parcursul celor şase ani am constatat o scădere continuă a interesului pentru
folosirea agenţilor mecanici, care însă se menţin în topul preferinţelor agresorilor, aceşti
agenţi fiind uşor înlocuiţi cu ceilalţi agenţi în special cei chimici.
Din analiza pattern-urilor lezionale produse in cadrul agresiunilor intrafamiliale in
raport cu postura familială se poate observa că:
- cele mai frecvente agresiuni intrafamiliale se exercită de către soţi asupra soţiilor
şi se obiectivează in primul rând prin traumatisme osteo-articulare;
124

- agresiunile intrafamiliale exercitate de către soţii asupra soţilor se obiectivează in
primul rând prin traumatisme ale globului ocular şi ale orbitei ;
- agresiunile intrafamiliale exercitate de către fii asupra mamelor se obiectivează in
primul rând prin traumatisme ale globului ocular şi ale orbitei ;
- agresiunile intrafamiliale exercitate de către fiice asupra mamelor se obiectivează in
primul rând prin traumatisme cranio- cerebrale;
- agresiunile intrafamiliale exercitate de către frate asupra altui frate se obiectivează
in primul rând prin traumatisme ale globului ocular şi ale orbitei;
- agresiunile intrafamiliale exercitate de către ginere asupra soacrei se obiectivează
in primul rând prin traumatisme osteo- articulare;
- agresiunile intrafamiliale exercitate de către noră asupra soacrei se obiectivează in
primul rând prin traumatisme cranio- cerebrale;
Se poate observa că violenţa intrafamilială nu se reduce numai la conflicte
intervenite între soţi , ci se extinde aproape la toate categoriile de rude din familia de
origine sau la cea care rezultă ca urmare a unei căsătorii.
In cadrul omorului conjugal, după tipul leziunilor, traumatismele toracice,
politraumatisme, traumatisme cranio-cerebrale, traumatisme cervicale.
Din datele furnizate de acest studiu se poate observa foarte clar că victimele
evidente ale violenţei intrafamiliale sunt femeile care au suferit cel mai frecvent leziuni ce
au necesitat de la 0 la 60 zile ingrijiri medicale , leziuni ce au vizat in special organele
interne şi oasele membrelor.
Leziunile care au necesitat peste 60 zile au fost repartizate relativ egal ambelor sexe.
Dintre leziunile care au necesitat peste 60 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare, în
ordinea frecvenţei au fost: fracturile ambelor oase ale antebraţului produse în încercarea de
apărare a victimei- fractura Pouteau-Coll , fracturile bimaleolare, fracturile de tasare
coloana vertebrală, leziuni oculare (dezlipire de retină, luxaţie de cristalin) .
In concluzie, se poate afirma deci că o lume fără violenţă este o himeră şi micşorarea
magnitudinii şi a costului acesteia trebuie să constituie o preocupare a întregii societăţi, a
întregii lumi.
21. DUMITRIU IRINA LUCIANA SM 21
Titlul tezei: INTERRELAŢII ÎNTRE SISTEMUL RENINĂ – ANGIOTENSINĂ ŞI
ALTE PRINCIPII BIOLOGIC ACTIVE ÎN TERITORIUL PULMONAR
Autor: Dumitriu Irina Luciana
Conducător ştiinţific: Prof. Univ. Dr. Gheorghe Petrescu
Data susţinerii publice: 17.01.2008
Referenţi ştiinţifici: Prof. Univ. Dr. Georgeta Mihalaş – U.M.F. Timisoara
Prof. Univ. Dr. Marius Sabǎu – U.M.F. Cluj Napoca
Prof. Univ. Dr. Simona Mihaela Slǎtineanu – U.M.F. Iaşi
Motivaţia alegerii subiectului: sistemul renină-angiotensină (SRA) circulant are un rol
binecunoscut în homeostazia circulatorie. Datele privind SRA s-au schimbat radical în
ultimii 30 ani datorită descoperirii SRA locale în majoritatea ţesuturilor şi a extinderii
efectelor biologice a Ang II. Acestea participă în procesul de reparare şi remodelare prin
stimularea creşterii, diferenţierii şi sintezei matrixului în unele tipuri de celule
mezenchimale. Astfel au apărut ţinte terapeutice legate de SRA şi identificarea unui
polimorfism comun printre genele SRA a determinat studiul implicaţiilor acestui sistem în
fiziologie şi patologie.
125

Obiective urmărite: studiul sistemului reninǎ-angiotensinǎ pulmonar atât din punct de
vedere biochimic şi funcţional cât şi din punct de vedere al interacţiunii cu alte sisteme
biologic active la nivelul teritoriului pulmonar, în condiţii fiziologice cât şi patologice.
Rezumat (din referatul conducătorului de doctorat) al tezei: Lucrarea “Interrelaţii
între Sistemul Renină – Angiotensină şi alte principii biologic active în teritoriul
pulmonar” include o scurtă introducere în temă şi o parte generală, stadiul actual al
cunoaşterii, care asigură suportul teoretic pentru partea personală. În capitolul intitulat
„Stadiul actual al cunoaşterii” sunt prezentate pe larg actualităţi în biochimia şi fiziologia
sistemului renină angiotensină sistemic, tisular şi intracelular. O atenţie deosebită este
acordată Sistemului Renină Angiotensină local pulmonar, recent descris, ce poate influenţa
patogeneza leziunilor pulmonare prin mecanisme multiple cum ar fi creşterea
permeabilităţii capilare pulmonare, a tonusului vascular şi a activităţii fibroblastelor,
precum şi reducerea duratei de viaţă a celulelor epiteliale. De asemenea sunt subliniate şi
efectele pozitive ale inhibitorilor enzimei de conversie şi antagoniştilor receptorilor Ang II
în atenuarea leziunilor pulmonare induse experimental. Cercetările personale cuprind
studiul interacţiunii dintre SRA şi alţi factori biologic activi la nivel pulmonar pe vase
pulmonare, bronhii sau ţesut pulmonar obţinute atât de la şobolani normali cât şi de la
şobolani sensibilizaţi la ovalbumină prin metode experimentale diverse: miografie,
serologie, histologie şi dozarea emisiilor de monoxid de azot. Prezentarea rezultatelor
incepe prin descrierea efectelor şi metabolismului angiotensinelor la nivelul vaselor şi
bronhiilor izolate. Studiul continuă cu aprecierea interacţiunilor dintre angiotensine şi alte
principii biologic active la nivel pulmonar: oxid nitric, terbutalină, teofilină, endotelin,
adenozină, gaze de eşapament produse de motorul diesel şi peptide liganzi ai receptorilor
„orfani”. Au fost prezentate şi caracterizate nu doar efectele contractile ale angiotensinelor
ci şi căile specifice de metabolizare atât la şobolanii normali cât şi la cei sensibilizaţi.
Rezultatele obtinute au arătat că nu doar Ang II dar şi celelalte peptide angiotensinice
studiate au efecte bronhoconstrictoare si vasoconstrictoare amplificate semnificativ de
sensibilizarea si provocarea antigenică. De asemenea, şi Ang II sintetizată local în peretele
bronşic sau vascular din Angiotensinogen sau Ang I are efecte constrictoare. De altfel,
amplificarea bronho- şi vasoconstricţiei induse de Aogen şi Ang I în aceste condiţi
experimentale se datorează şi creşterii sintezei locale (în peretele bronşic şi, respectiv
vascular) de Ang II mediată de chimază. Deosebit de interesante sunt datele obţinute prin
dozarea serică a IgE, aprecierea celularităţii lichidului de lavaj bronho-alvelolar şi studiul
histologic al morfologiei pulmonare la şobolani normali versus şobolani sensibilizaţi.
Aceste studii au relevat efectele anti-inflamatorii ale blocanţilor SRA (losartan, captopril)
administraţi pe cale generală (gavaj) susţinând posibilitatea utilizării acestora în
tratamentul anumitor pacienţi cu afecţiuni pulmonare obstructive. Atât Ang II cât şi Ang I
stimulează bronhoconstricţia indusă de Ach şi reduc efectele relaxante ale terbutalinei.
Aceste efecte ale angiotensinelor sunt amplificate de sensibilizarea şi provocarea
antigenică, adenozină şi endotelin şi inhibate de teofilină şi oxid nitric sintetizat local.
Datele obţinute demonstrează faptul că există multiple interacţiuni între sistemul
angiotensinelor şi sistemul peptidelor liganzi ai receptorilor orfani la nivelul contracţiei
musculaturii netede bronşice. Descrieri ale acestor interacţiuni sunt aproape inexistente în
literatura de specialitate deşi fiecare dintre cele două sisteme prezintă efecte importante
individuale asupra funcţiei pulmonare.
Concluzii (la teză)/Originalitate:
‐ Angiotensinele, inclusiv cele sintetizate de catre SRA locale din bronhii sau vase
pulmonare au efecte bronho- si vasoconstrictoare;
126

‐ Angiotensina II, precum si precursorii acesteia amplifica efectele bronhoconstrictoare
ale acetilcolinei si inhiba bronhorelaxarea terbutalin-indusa;
‐ Blocarea activarii sistemului renina angiotensina local - pulmonar la sobolanii
sensibilizati reduce hiperreactivitatea bronsica, vasoconstrictia, inflamatia si remodelarea
pulmonara;
‐ La sobolanii sensibilizaţi, teofilina amplifică efectele bronhodilatatoare ale
terbutalinei, atat direct cat si prin reducerea actiunilor inhibitoare ale angiotensinei II, date
ce sprijina utilizarea teofilinei ca adjuvant în terapia bolilor pulmonare obstructive;
‐ Sinteza locala de oxid nitric (ce scade odata cu varsta) reduce bronhoconstrictia indusa
angiotensina II;
‐ Desi nu modifica semnificativ efectele bronhoconstrictoare ale angiotensinei II gazele
de esapament produse de motoarele diesel pot amplifica bronhoconstrictia determinata de
provocarea antigenica;
‐ Prin stimularea nitric oxid sintazei constitutive apelinul poate reduce
hiperreactivitatea bronsica;
22. EVA IULIANA SM 22
Titlul tezei: APORTUL IMAGISTICII ÎN EXPLORAREA MORFODINAMICÃ A
ARTICULATIEI TEMPOROMANDIBULARE NORMALE SI PATOLOGICE
Autor: Eva Iuliana
Conducător ştiinţific: Prof. Univ. Dr. Mihai Romeo Găleşanu
Data susţinerii publice: 18.01.2008
Referenţi ştiinţifici: Prof. Univ. Dr. Mircea Buruian – U.M.F. Târgu Mureş
Prof. Univ. Dr. Silviu Sfrângeu – U.M.F. Cluj Napoca
Prof. Univ. Dr. Dan Gogălniceanu – U.M.F. Iaşi
Motivaţia alegerii subiectului: Bolile articulaţiei temporomandibulare constituie o
problemă globală de sănătate datorită simptomatologiei craniofaciale importante. Eforturile
privind perfecţionarea modalităţilor de explorare clinică, cât şi metodologia de investigare
imagistică, vizează obţinerea unor rezultate semnificative pentru îmbunătăţirea calităţii
vieţii şi adoptarea unui tratament eficient. În cadrul unui protocol diagnostic şi terapeutic
este important a se cunoaşte avantajele şi limitele fiecărei metode. Estimarea acestor
parametrii poate stabili o secvenţialitate judicioasă a investigaţiilor, cu repercusiuni asupra
interpretării atitudinii de abordare a cazului. Este necesară cunoaşterea corelaţiilor care
există între modificările radiografice ale articulaţiei temporomandibulare şi rezultatele
investigaţiilor moderne (prin computertomografie şi rezonanţă magnetică) la pacienţii care
se prezintă pentru diferite simptome la nivelul acestei regiuni.
Obiective urmărite:
1. Mi-am propus aprecierea prevalenţei afecţiunilor articulaţiei temporomandibulare pe un
lot de studiu. Având în vedere necesitatea confirmării cât mai exacte a rezultatelor
imagistice prin soluţia terapeutică, au fost cuprinşi în acest demers pacienţii Clinicii de
Chirurgie Oromaxilofacială Iaşi.
2. Următorul obiectiv l-a constituit identificarea, gruparea şi analizarea tipurilor
morfopatologice lezionale prezente în grupul studiat.
3. Am avut ca scop aprecierea imagistică a articulaţiei temporomandibulare normale în
cadrul examinărilor radiologice clasice, helical CT şi rezonanţă magnetică efectuată pe
aparatură low field.
127

4. Am avut în vedere evaluarea aportului radiologiei convenţionale în studiul patologiei
prezentate.
5. Am dorit stabilirea locului investigaţiei helical CT în raport cu cazuistica şi cu
rezultatele investigaţiilor radiologice.
6. Mi-am propus abordarea semiologiei patologiei articulaţiei temporomandibulare în
cadrul investigaţiei efectuate cu aparatură de rezonanţă magnetică low field.
7. Este necesară precizarea aportului investigaţiei prin rezonanţă magnetică cu aparatură
low field în evaluarea cazurilor din studiu, în conjuncţie sau succesiune cu investigaţiile
radiologice clasice şi examinările helical CT.
8. Am intenţionat stabilirea unui protocol investigaţional secvenţial viabil pentru
cuantificarea pacienţilor cu patologie a articulaţiei temporomandibulare.
Rezumat al tezei (din referatul conducătorului de doctorat): In partea I-a a lucrării,
debutul expunerii cuprinde obiectivul şi motivaţia alegerii temei de studiu (cap.I), folosind
un lot de pacienţi furnizat de Clinica de chirurgie OMF a UMF Iaşi, la care explorarea
imagistică a fost realizată de autoare. Cele 8 obiectiye propuse de autoare se fmalizează pe
parcursul lucrării.
Revederea bazelor anatomice şi a anatomiei fimcţionale a ATM (cap.II) a fost
necesară înainte de abordarea diagnosticului radioimagistic. Noţiunile de embriologie şi
anatomie sunt explicit prezentate, oferind suportul morfologc al imaginii radiologice, care
depăşeşte, prin tehnicile actuale, cu mult informaţia strictă despre piesele osoase, ca în
radiologia clasică.
Capitolul III descrie morfodinamica ATM bazându-se pe cele mai recente şi
analitice studii, folosind o bibliografie de ultimă oră, corelând anomaliile morfologice cu
tulburările dinamice.
Explorarea imagistică clasică şi modernă a ATM face obiectul capitolului IV. Prin
înlocuirea cu noile metode imagistice de explorare, autoarea descrie unele tehnici care au
facut epocă şi care rămân în istoria radiologiei, majoritatea fiind consacrate prin eponime.
Prin aceasta, se recunoaşte ingeniozitatea şi eforturile autorilor care le-au imaginat, unele
din tehnici fiind folosite, încă, în laboratoarele mai puţin dotate. în schimb, autoarea a avut
şansa de a dispune şi de noile metode de explorare a ATM, incluzând aici tomografia
biaxială, ortopantomografia cu derivatele sale (ATM gură închisă/gură deschisă şi
radiografia comparativă a ATM în două planuri perpendiculare), alături de
computertomografie şi IRM, metode folosite în elaborarea tezei.
Interesul pentru subiectul lucrării de doctorat a apărut prin experienţa deja
acumulată de autoare în domeniul explorării imagistice în ATM patologică. Capitolul V
trece în revistă datele de patologie pe afecţiuni de diferite etiologii, care le găseşte în
portofoliul cazuistiii cercetate. Se trece în revistă simptomatologia clinică şi suportul
morfopatologic.
Autoarea, radiolog-imagist, demonstrează, în această primă parte a tezei, o bună
cunoaştere a domeniului patologiei abordate şi creează baza de discuţii pentru cercetările
proprii ce urmează.
In partea personală a tezei (capitolele VI-IX) debutează cu prezentarea Materialului
şi Metodei folosite în explorarea imagistică a cazuisticii personale, prezentând, în capitolul
VI, aparatura radioimagistică de care a dispus.. Această descriere este imoportantă din
punct de vedere ştiinţific, ştiind că rezultatele obţinute sunt dependente de performanţa
fiecărui aparat aflat din dotare. O bună cunoaştere a posibilităţilor tehnice a aparaturii din
dotare (de categorie medie, dar superioară multor unităţi radioimagistice) i-a dat
posibilitatea, autoarei, de a standardiza unele examene, pentru a avea interpretări
superpozabile în timp. Se descrie computertomograful GE-HiSpeed Dx/I helical şi
128

materialele de contrast, tehnica de examinare folosită (cu descrierea unor particularităţi
sezizate de exploratoare în timpul achiziţiilor imaginilor, constituind o experienţă
transmisibilă specialiştilor cu mai mică experienţă); aparatul PICKER OUTLOOK
PROVIEW de 0,23T (low field) şi' metodele folosite de obţinere a imaginilor, prin
adaptarea la specificul ATM (aport important al lucrării pentru laboratoarele dotate cu lowfield).
Cazuistica investigată (633 de cazuri) prezentată în capitolul VII demonstrează
prevalenţa traumatismelor ATM (97 %) care au fost investigate radiologic. La o mare parte
din cazuri, examenul nu a evidenţiat leziuni ale ATM. Examenele pozitive au fost
dominate de fracturi subcondiliene, studiate, după caz, atât prin radiografîi clasice, cât şi
prin secţiuni CT (inclusiv reconstrucţii 3D). Imaginile ce însoţesc cazurile prezentate sunt
sugestive, atât pentru diagnostic, cât şi pentru valoarea fiecărei metode radiologice, în
parte. Pe loturi mai mici, s-au studiat luxaţiile ATM, artritele şi artrozele
temporomandibulare (folosind, după caz, toată gama de investigaţii imagistice, atât pentru
stabilirea cât mai corectă a diagnosticului, cât şi în scop de cercetare, pentru ierarhizarea
metodelor, ţinând seama şi de raportul cost/eficienţă).
Un subcapitol important este cel rezervat anchilozelor, urmare a celor mai variate
cauze, la care cercetătoarea a folosit cele mai adecvate examene morfo-dinamice, atât precât
şi postoperator.
Patologia tumorală a ATM a putut fi studiată numai în două cazuri, dată fîind raritatea ei.
Cazurile au fost examinate complex, autoarea coroborând datele clinice cu datele
morforadiologice şi fimcţionale, examenul CT fîind cel care a adus cea mai bogată
informaţie. Imaginile ce însoţesc cazuistica sunt deosebit de edificatoare .
In capitolul VIII, se discută rezultatele cercetării pe diferitele cadre nozologice al
patologiei ATM, cu referire la aportul imagisticii. Se descrie o semiologie radiologică
constatată pe parcursul investigaţiilor, fiecare semn fiind mai evidenţiat printr-o anume
metodă sau tehnică imagistică. In cadrul fiecărei patologii, autoarea caută să schiţeze un
anumit algoritm al investigaţiilor imagistice.
Concluzii (la teza)/Originalitate: Bogatele discuţii pe marginea rezultatelor obţinute
justifîcă, pe deplin, concluziile finale (cap.IX). Reţinem:
• Explorarea imagistică a ATM este esenţială în precizarea diagnosticului şi
elaborarea planului terapeutic, precum şi pentru controlul postterapeutic.
• Noile metode şi tehnici imagistice deschid noi posibilităţi de investigaţie, dar
trebuie de depus un efort în adaptarea lor la investigaţia ATM.
• S-a putut demonstra valoarea analitică, pentru anatomia ATM, a examenului
computertomografic helical CT imislice, aflat în dotarea cercetătoarei, iar aplicaţiile la
patologia atticulaţiei au fost completate cu reconstrucţii 3D.
• S-a investigat exploarea (reciproc complementară) a ortopantomografiei cu
CT sau a CT cu IRM în afecţiunile părţilor neosoase ale ATM.
Aportul original al tezei poate fi sumarizat astfel:
‐ Verifică şi confirmă posibilitatea explorării ATM cu aparatură IRM low fleld, în
laboratoarele ce nu beneficiază de aparatură mai performantă.
‐ Descrie semiologia imagistică, comparativ, pe fiecare categorie de explorare.
‐ A stabilit o serie de artificii tehnice pentru creşterea fiabilităţii fiecărei metode folosite.
‐ A reuşit a ierarhiza metodele imagistice, cu propunerea unor algoritmi, în raport cu
patologia abordată, dar şi cu optimizarea raportului cost/eficienţă.
129

23. NEAGU RALUCA SM 23
Titlul tezei: APORTUL CHIRURGIEI IN CADRUL TRATAMENTULUI INTEGRAT
MULTIMODAL AL METASTAZELOR GANGLIONARE CERVICALE
Autor: Neagu Raluca
Conducător ştiinţific: Prof. Univ. Dr. Vasile Costinescu
Data susţinerii publice: 22.01.2008
Referenţi ştiinţifici: Prof. Univ. Dr. Viorel Zainea – U.M.F. Bucuresti
Prof. Univ. Dr. Gheorghe Ionel Comşa – Univ. „Ovidius” Constanta
Conf. Univ. Dr. Mihail Dan Cobzeanu – U.M.F. Iasi
Motivatia alegerii temei : Metastazele ganglionare cervicale insotesc numeroase localizari
ale bolii canceroase la nivelul cailor aerodigestive superioare sau ale unor organe
evocatoare.
Dat fiind faptul ca prezenta metastazelor ganglionare
cervicale – este in general un factor defavorabil in evolutia bolii, tratamentul
multifunctional are o importanta deosebita pentru evolutia ulterioara a bolii.
In cadrul acestui tratament multimodul abordul chirurgical isi are importanta
deosebita si la ora actuala .
Obiective urmarite: In cadrul tezei – este scoasa in evidenta importanta tratamentului
chirurgical pentru imbunatatirea prognosticului bolnavilor ce prezinta metastaze
ganglionare cervicale .
Subiectul tezei este de o importanta majora si de
actualitate cu toate ca s-au imbunatatit , in mod simtitor , alte metode de tratament cum
sunt radioterapia si chimioterapia .
In unele forme de cancer al cailor aero digestive superioare cu metastaze
ganglionare mici , se poate utiliza in exclusivitate radiochimioterapia , insa in adenopatiile
mai mari locul chirurgiei ramane important.
Din experienta clinicii noastre ai concordanta cu datele din literatura , in unele
localizari ale bolii canceroase se practica evidarea ganglionade principiu pentru a
preintampina aparitia metastazelor ganglionare .
Rezumat al tezei din referatul conducatorului de doctorat : In colaborarea lucrarii
doctoranda a utilizat 259 de indici bibliografici si a studiat cazuistica Clinicii ORL –
Spitalul « Sf. Spiridon » Iasi pe o perioada de 10 ani ( 1997 – 2006) , incat a putut elabora
concluzii pertinente la rolul actual al evidarilor ganglionare cervicale in tratamentul
multimodal al localizarii bolii cenceroase in sfera otorinolaringologiei.
Partea generala cuprinde 7 capitole in care sunt prezentate date referitoare la
anatomia si fiziologia sistemului limfatic, importanta celor 6 regiuni in …. chiruirgical,
modificarile anatomo-patologice si imunohistochimice intalnite in metastazele ganglionare
cervicale , incidenta metastazelor , diagnosticul clinic si histopatologie de metastaza,
mijlocele moderne utilizate , importanta actului chirurgical in definirea diagnosticului.
Se insista asupra metastazelor ganglionare cervicale cu punct deplecare necunoscut.
In finalul partii generale sunt trecute in revista principiile de tratament utilizate in
metastazele ganglionare cervicale insistandu-se asupra aparatului chirurgical .
Partea personala cuprinde intr-un prim capitol date referitoare la lotul de bolnavi
studiati, tipurile de interventii chirurgicale efectuate in Clinica ORL a Spitalului « Sf.
Spiridon » Iasi.
130

In capitolele urmatoare face referiri la modalitatile de explorare clinica si
paraclinica a tumorilor si matastazelor ganglionare secundare, valoarea examenului
histopatologic, schimbarea denumirilor interventiilor chirurgicale si adaptarea lor dupa
Comitetul American pentru Chirurgia Capului si a Gatului si oncologie.
Intr-un alt capitol se face referiri la complicatile ce pot aparea dupa efectuarea
evidarilor ganglionare .
In ultimul capitol al partii personale se insista asupra momentului si tipului de
interventie chirurgicala ce se aplica individualizat de la caz la caz.
Concluzii/Originalitate : Concluziile sunt pertinente trecute prin prisma vederilor actuale
oncologice.
Originalitatea consta in faptul ca in urma studiului efectuat, s-au putut concretiza
niste jaloane referitoare la tipul si momentul interventiei chirurgicale asupra metastazelor
ganglionare cervicale.
24. VESA DOINIŢA SM 24
Titlul tezei: DIFICULTĂŢI DE DIAGNOSTIC ŞI TRATAMENT, ÎN COMPLICAŢIILE
ENDOCRANIENE ALE SUPURAŢIILOR OTOMASTOIDIENE
Autor: Vesa Doiniţa
Conducător ştiinţific: Prof. Univ. Dr. Vasile Costinescu
Data susţinerii publice: 22.01.2008
Referenţi ştiinţifici: Prof. Univ. Dr. Viorel Zainea – U.M.F. Bucuresti
Prof. Univ. Dr. Gheorghe Ionel Comşa – Univ. „Ovidius” Constanta
Conf. Univ. Dr. Mihail Dan Cobzeanu – U.M.F. Iasi
Motivaţia alegrii subiectului:Tema de referinţă a lucrării abordează dificultăţile
diagnosticului şi tratamentului în complicaţiile endocrine ale supuraţiilor otomastoidiene.
Abordarea unui subiect atât de amplu este o idee seducătoare ţinând cont de problematica
ce o implică gravele complicaţii endocraniene şi nu în ultimul rând de problematica iscată
de colaborarea mai multor specialităţi: neurochirurgie, ORL, imagistică.
Motivaţia alegrii subiectului a fost reprezentată de:
A. Cazuistica serviciului ORL a Spitalului de Urgenţă „Sf. Apostol Andrei” din Galaţi
privind complicaţiile endocraniene ale supuraţiilor otomastoidiene. Din această cazuistică
în ultimii 20 ani rezultă utilitatea abordării acestei teme.
B. Tratamentele de specialitate, articolele, comunicările nu cuprind în mod exhaustiv
posibilităţile şi limitele implicării specialistului O.R.L. lucru care denotă posibilitatea
dezvoltării acestei teme abordate.
C. Posibilitatea asocierii metodelor de diagnostic şi tratament ce ţin strict de specialitatea
O.R.L. cu metode de diagnostic şi tratament neurochirurgical. De exemplu: Abord
chirurgical temporal prin peretele superior atical; Abord concomitent neurochirurgical şi
ORL otic şi endocranian
Obiectivele urmărite au fost:
Codificarea riguroasă a tipurilor de complicaţii endocraniene ale supuraţiilor
otomastoidiene
Determinarea spectrului tehnicilor de diagnostic şi tratament chirurgical a acestora
Procedee originale ce derivă din experienţa serviciului ORL pentru care există
antecedente.
131

Evaluarea, codificarea riguroasă a rezultatelor vitale şi/sau funcţionale.
Rezumat al tezei (din referatul conducatorului de doctorat): Teza de doctorat elaborată
constituie un studiu amplu privind identificarea dificultăţilor de diagnostic şi tratament ale
supuraţiilor endocraniene otogene, aspect ce rămâne un punct nevralgic în patologia
O.R.L. şi neurochirurgicală atât prin mortalitatea încă ridicată cât şi prin numeroasele
sechele postoperatorii, de multe ori grave.
Cu toate mijloacele moderne de diagnostic neurochirurgical, de anestezie şi terapie
intensivă, antibioterapie şi corticoterapie, abcesele cerebrale rămân încă un punct nevralgic
al patologiei O.R.L. şi chiar neurochirurgicale atât prin dificultăţi de diagnostic şi
mortalitate ridicată, cât şi prin numeroasele sechele postoperatorii, de multe ori grave.
Din vasta literatură romană şi străină cercetată în lucrare sunt prezentate în cadrul
bibliografiei, în mod selectiv numai 249 din lucrările studiate, fiind menţionate în principal
lucrări foarte actuale, dar şi lucrări de bază în domeniul. Pe baza acestei bibliografii
selective, doctoranda a realizat o excelentă punere la punct a problemelor legate de
complicaţiile endocraniene ale supuraţiilor otomastoidiene, insistând asupra dificultăţilor
de diagnostic şi tratament.
Studiul s-a bazat pe existenţa unei experienţe bogate şi pe preocupările şi eforturile
permanente în cadrul secţiei de O.R.L pe o perioadă de 10 ani (1995-2005) dorindu-se a fi
o bază pentru aprofundări şi observaţii ulterioare.
O importanţă deosebită a fost acordată colaborării între otolaringolog, neurolog şi
neurochirurg pentru descoperirea precoce a semnelor de afectare cerebrală, având în vedere
şi posibilitatea asocierii metodelor de diagnostic şi tratament ce ţin strict de specialitatea
O.R.L. cu metode de diagnostic şi tratament neurochirurgical cum ar fi de exemplu abordul
chirurgical temporal prin peretele superior atical şi abordul concomitent neurochirurgical şi
ORL otic şi endocranian.
Un loc important a fost acordat codificări riguroase a tipurilor de complicaţii
endocraniene ale supuraţiilor otomastoidiene determinându-se în acelaşi timp spectrul
tehnicilor de diagnostic şi tratament chirurgical a acestora. S-a realizat totodată evaluarea
şi codificarea riguroasă a rezultatelor vitale şi/sau funcţionale.
Doctoranda elaborează concluziile lucrării pe o bogată cazuistică, 233 de cazuri,
selecţionate din Clinica O.R.L. a Spitalului Clinic de Urgenţă din Galaţi dintr-un număr
total de 318 cazuri de supuraţii endocraniene de diferite etiologii, într-un interval de 10 ani
(1995-2005), cazuri ce au fost diagnosticate, tratate, operate sau verificate necroptic.
Teza de doctorat este structurată după criterii ştiinţifice şi se înscrie în aria
investigaţiilor de mare importanţă aceasta fiind abordată în două părţi, partea generală care
cuprinde 5 capitole şi respectiv partea personală structurată în patru părţi distincte
bazânduse pe 249 titluri bibliografice.
Concluzii (la teza)/Originalitate: Pe tot parcursul părţii personale s-a realizat o
comparare între stadiul actual al cercetării pe plan naţional şi internaţional ce a permis
stabilirea unor concluzii pertinente.
Cu un pronunţat caracter de originalitate a fost cercetarea exhaustivă a
tratamentelor de specialitate, articolele şi comunicările actuale pe această temă nu cuprind
o abordare completă a posibilităţilor şi limitelor implicării specialistului O.R.L. lucru care
denotă posibilitatea dezvoltării acestei problematici.
Cercetarea remarcă deasemenea recrudescenţa brutală a patologiei studiate în
ultimii 10 ani, aspect justificat de faptul că în ultimii 33 ani de existenţă a serviciilor
O.R.L. şi Neurochirurgie în Spitalul Clinic de Urgenţă Galaţi s-au înregistrat, tratat şi
necropsiat un total de 521 cazuri cu supuraţii endocraniene otogene. S-a remarcat creşterea
132

semnificativă a incidenţei cazurilor cu supuraţii endocraniene în perioada 1972 – 2005 în
Spitalului de Urgenţă Galaţi, explicaţia este dată pe de o parte de creşterea populaţiei
paupere dar şi de îmbunătăţirea metodelor de diagnostic precoce.
O importanţă similară s-a acordat evidenţierii faptului că deşi în prezent sunt
utilizate mijloace moderne de diagnostic, anestezie şi terapie intensivă, de antibioterapie şi
corticoterapie, complicaţiile supurative endocraniene otogene suscită frecvent probleme de
diagnostic şi tratament, rămânând un punct nevralgic în patologia O.R.L. şi
neurochirurgicală atât prin mortalitatea încă ridicată cât şi prin numeroasele sechele
postoperatorii, de multe ori grave.
Considerentele doctorandei privind importanţa colaborării între otolaringolog,
neurolog şi neurochirurg pentru descoperirea precoce a semnelor de afectare cerebrală sunt
deosebit de importante. Se menţionează de asemenea faptul că meningitele, encefalitele,
trombozele de sinus lateral şi cavernos, abcesele cerebrale, empiemele de orice fel sunt
complicaţii grave, greu de tratat care necesită efort ştiinţific, fizic dar şi financiar.
Cercetarea remarcă faptul că otomastoiditele cronice supurate şi mai ales cele
reacutizate reprezintă forma redutabilă de determinare a complicaţiilor endocraniene.
Otomastoiditele operate sunt responsabile în cele mai multe cazuri de abcese cerebrale şi
aceasta deoarece evidarea petromastoidiană a fost practicată când determinarea infecţioasă
cerebrală se produsese şi eventual abcesul cerebral era constituit. Trebuie semnalată
concluzia doctorandei potrivit căreia greutatea diagnosticului o reprezintă faza de
constituire a complicaţiei; de exemplu până la constituirea abcesului subarahnoidian cu
pereţi proprii şi cu simptome bine definite acesta trece prin stadiul de efuziune, apoi de
empiem şi abia după aceea în stadiul de abces cu pereţii bine constituiţi.
Analizând abcesul extradural este remarcată dificultatea diagnosticul clinic
deoarece majoritatea abceselor extradurale sunt frecvent asimptomatice (mai mult de 95%
din cazuri). Se menţionează concluzia potrivit căreia uneori abcesul extradural nu este
diagnosticat nici măcar intraoperator, iar diagnosticul clinic depinde de foarte mulţi factori:
forma şi numărul abceselor, stadiul evolutiv, vârsta pacientului, virulenţa germenilor,
antibioterapia anterioară.
Un alt aspect prezentat, de o deosebită importanţă, a fost dificultatea de diagnostic
atunci când o complicaţie endocraniană ce însoţeşte otomastoidita cronică este silenţioasă
şi se descoperă de multe ori în timpul intervenţiei de evidare timpanomastoidiană. şi atunci
când apar asocieri de procese patologice; de exemplu când o tromboză de sinus lateral se
combină şi cu septicemie, mastoidită exteriorizată sau alte complicaţii endocraniene.
Urmărirea cazurilor a permis doctorandei evidenţierea caracteristicilor ce pot fi
asociate cu un prognostic excelent în supuraţiile endocraniene otogene acestea fiind: vârstă
tânără, absenţa modificărilor neurologice severe la prezentare, absenţa bolilor asociate.
Rezultatele indică faptul că pacienţii care la prezentare au semne de herniere au o
rată a mortalităţii de la început de 50%.
În final se apreciază importanţa patologiei prezentate remarcându-se numărul mic
de maladii cronice în O.R.L. care să pună atâtea probleme de diagnostic şi tratament (de
aici şi dificultăţile) ca otita medie cronică supurată. Numai experienţa practică în decursul
multor ani, evaluarea atentă a fiecărui caz clinic, cercetarea sistematică, complexă clinic,
radiologia funcţională şi microbiologică pot aduce în prim plan varianta finală de atitudine
terapeutică adecvată a fiecărui caz.
Trebuie remarcat în mod deosebit stilul clar şi concis al expunerii cu numeroase
exemplificări grafice, fiecare capitol din partea personală putând constitui o entitate aparte.
Concluziile lucrării care reprezintă o excelentă punere la punct cu datele cele mai actuale
din domeniu a unei problematicii de importanţă majoră pentru complicaţiile supurative
133

endocraniene otogene, reprezintă un îndreptar util pentru activitatea practică de diagnostic
şi tratament, rămânând un punct nevralgic în patologia O.R.L.
Teza de doctorat reuşeşte fără îndoială să convingă şi să se impună prin
contribuţiile originale aduse de autoare într-un domeniu deosebit de complex în planul
cercetării abordate, bazându-se pe o vastă iconografie şi un mare volum bibliografic.
25. FEDULOV DOINA SM 25
Titlul tezei: MENINGITA STAFILOCOCICĂ DOBÂNDITĂ ÎN COMUNITATE.
ASPECTE EPIDEMIOLOGICE, PATOGENICE, CLINICO-EVOLUTIVE ŞI
TERAPEUTICE
Autor: Fedulov Doina
Conducător ştiinţific: Prof. Univ. Dr. Mihalache Doina
Data susţinerii publice: 25.01.2008
Referenţi ştiinţifici: Prof. Univ. Dr. Neguţ Marian – U.M.F. Bucuresti
Prof. Univ. Dr. Streinu Cercel Adrian – U.M.F. Bucuresti
Prof. Univ. Dr. Luca Vasile – U.M.F. Iasi
Motivaţia alegerii subiectului: Meningita stafilococică dobândită în comunitate, în raport
cu alte meningite bacteriene se întâlneşte cu incidenţă relativ redusă. Infecţia poate fi
întâlnită la orice vârstă, fără predicţie, deşi în unele statistici se constată o pondere mai
mare a meningitei la copii. Am dorit să verificăm acest concept.
Obiective urmarite: Materialul studiat a fost analizat din punct de vedere: epidemiologic;
al simptomelor şi semnelor clinice în funcţie de cele două mecanisme patogenice implicate
în meningita stafilococică comunitară: primitivă şi secundară; al diagnosticului bacteriologic
şi evoluţiei în timp a sensibilităţii şi rezistenţei stafilococilor implicaţi; al complexităţii
terapiei, insistându-se asupra diferitelor scheme terapeutice etiotrope; analiza cauzelor de
deces.
Rezumat al tezei (din referatul conducătorului de doctorat): Meningita stafilococică
dobândită în comunitate cu toate că are o incidenţă redusă în raport cu alte meningite
bacteriene, reprezintă o neuroinfecţie severă indusă de evoluţie însoţită uneori de complicaţii
redutabile, dificultate terapeutică determinată de creşterea frecvenţei tulpinilor rezistente la
antibioticele antistafilococice clasice şi în ultimul timp şi la cele actuale, rată ridicată de
mortalitate.
Prima parte a tezei ce constituie Stadiul Cunoaşterii este alcătuită din 8 capitole şi
în care doctoranda a reuşit să sintetizeze datele referitoare la:
• Caracteristicile microbiologice ale stafilococilor;
• Mecanismul şi epidemiologia rezistenţei la antibioticele antistafilococicce, incidenţa
acesteia în funcţie de zona geografică şi tipuri de tulpini Meti-R;
• Complexitatea mecanismului fiziopatologic al meningitei şi manifestările clinice în
funcţie de mecanismul patogenic;
• Diagnosticul de laborator;
• Consideraţii teoretice şi practice asupra terapiei cu antibiotice şi antiinflamatoare de tip
cortizonic, precum şi terapia ţintită utilizând diferite scheme terapeutice.
Contribuţiile Proprii reflectă prin rezultatele obţinute eforturile depuse de
doctorandă. Aceasta a doua parte a tezei cuprinde 5 capitole (IX-XII).
134

Capitolul IX marchează începutul Contribuţiilor Personale şi este structurat în 4
subcapitole.
În primul doctoranda prezintă lotul de bolnavi luaţi în studiu şi care totalizează 87 de
cazuri de meningită stafilococică dobândită în comunitate internate în Clinica de Boli
Infecţioase Iaşi în perioada 1.01.1977 – 1.03.2007. Lotul este analizat din punct de vedere
a caracteristicilor epidemiologice şi demografice, remarcându-se existenţa tendinţei de
descreştere a cazuisticii de la 13 bolnavi / an până la 1 bolnav / an, participarea copiilor cu
31,6% din cazuri şi predominanţa sexului masculin. În următorul subcapitol doctoranda
analizează simptomele şi semnele clinice în meningita stafilococică comunitară pe loturi de
bolnavi în funcţie de mecanismul patogenic. În funcţie de acest criteriu delimitează un lot
de 27 bolnavi cu meningită stafilococică primitivă şi altul de 60 de pacienţi cu meningită
secundară septicemiei (46 cazuri), infecţiei localizate în sfera ORL (7 cazuri) şi abcesului
spinal (7 cazuri).
Cele 27 meningite stafilococice primitive au prezentat un sindrom infecţios şi
meningian în 77,87% şi respectiv 90% din cazuri, la care s-au asociat cel neurologic
(14,8%), encefalitic (44,4%) şi de hipertensiune intracraniană (40,7%).
Meningita stafilococică secundară septicemiei a totalizat 46 de cazuri (76,7%). În
raport cu debutul septicemiei, meningita s-a manifestat la 11 bolnavi (23,9%) concomitent
cu apariţia bolii sistemice, sindromul meningian fiind bine exprimat, alţi 18 pacienţi
(39,1%) au dezvoltat meningita în prima săptămână de boală, fenomenele encefalitice
primând, iar următorii 17 bolnavi (37,0%), la care componenta algică a fost pe primul plan,
au dezvoltat meningită între a 8-a şi a 21-a zi. Din cele 7 cazuri secundare abcesului spinal,
numai trei au prezentat sindrom meningian bine exprimat, asociat celor 3 sindroame
caracteristice acestei infecţii localizate: infecţios, neurologic şi algic. Şapte bolnavi au
dezvoltat meningită secundară infecţiei localizate în sfera ORL, sindromul meningian şi
encefalitic a fost prezent în toate cazurile.
În următorul subcapitol doctoranda analizează etapele diagnosticului meningitei
stafilococice.
Doctoranda, în următorul subcapitol analizează comportarea celor 87 tulpini de
stafilococ faţă de substanţele antimicrobiene.
Pentru a avea o perspectivă asupra caracteristicilor stafilococilor şi a sensibilităţii
acestora la antibiotice în diferiţi ani ai studiului programat, au fost grupate tulpinile în 3
decade.
În prima decadă (1977-1987) au fost analizate 45 tulpini de stafilococ; acestea
aveau o marcată sensibilitate faţă de antibioticele clasice (rifampicină,
trimetoprim+sulfametoxazol, cloramfenicol, kanamicină, eritromicină). Totuşi apare un
semnal de atenţionare, prin apariţia a 30% din tulpinile de S. coagulază negativ rezistente
la cloramfenicol.
În următoarea decadă (1988-1998) alte 19 tulpini de stafilococ sunt testate,
remarcându-se o scădere a sensibilităţii faţă de substanţele antistafilococice clasice. Astfel,
sensibilitatea la oxacilină, rifampicină, lincomicină, coboară sub 73%, iar faţă de
eritromicină, cloramfenicol şi kanamicină se situează în jur de 40%. Deci au suferit o
scădere cu 10-20% comparativ cu prima decadă. Faţă de ceftriaxonă, ofloxacină şi
sulbactam+ampicilină sensibilitatea se apropie de 100%.
În perioada 1999-2007 au fost testate 23 tulpini de stafilococ constatându-se o
scădere netă a sensibilităţii faţă de antibioticele clasice, o menţinere a sensibilităţii faţă de
rifampicină şi cloramfenicol cu cea din decada anterioară, faţă de ceftriaxonă, ofloxacină şi
sulbactam+ampicilină sensibilitatea se situează între 87-83%. Faţă de vancomicină şi
ciprofloxacină toate tulpinile au fost sensibile.
135

Capitolul X este dedicat tratamentului meningitei stafilococice, insistându-se asupra
complexităţii şi adaptării fiecărui caz în parte având în vedere particularităţile patogenice,
de vârstă, de teren, de toleranţă medicamentoasă, de chimiosensibilitatea stafilococului
cauzal şi de posibilitate terapeutică a momentului respectiv.
În meningita stafilococică primitivă şi secundară infecţiilor localizate au fost
utilizate variate scheme terapeutice, până în 1992 utilizându-se antibioticele
antistafilococice clasice (rifampicină+ cloramfenicol, gentamicină pe cale
generală+gentamicină intratecal+ cloramfenicol, oxacilină+ cloramfenicol), ulterior
vancomicină+ chinolone sistemice, vancomicină+ rifampicină, ceftriaxonă. Eficienţa
terapeutică s-a remarcat în rândul schemelor terapeutice actuale, unde nu s-a înregistrat
nici un deces.
Eficienţă au avut schemele terapeutice care au asociat vancomicinei, ciprofloxacina
sau rifampicina. Terapia antiinflamatoare a fost folosită la 30 de bolnavi cu componentă
encefalitică, cu o durată de 7-10 zile. Treisprezece bolnavi cu meningită stafilococică
secundară septicemiei au dezvoltat şoc toxico-septic cu sau fără CID, necesitând refacerea
masei circulante, medicaţie vasoactivă de tipul dopaminei, corectarea dezechilibrului
acido-bazic, cortizon.
Capitolul XI este consacrat analizei deceselor, din cele 87 cazuri de meningită
stafilococică comunitară 34 au decedat (letalitate 39,1%). Analizând letalitatea în funcţie
de mecanismul de producere, cea mai mică (14,8%) s-a înregistrat în lotul cu meningită
primitivă şi secundară infecţiei din sfera ORL, iar cea mai mare (63%) în lotul cu
meningită secundară septicemiei.
Meningita stafilococică primitivă a avut o evoluţie nefavorabilă în 4 cazuri din 27,
cauza decesului fiind coma meningitică în 3 cazuri şi insuficienţa cardiacă în cel de al 4lea.
Din lotul de 7 meningite stafilococice secundare infecţiei din sfera ORL s-a înregistrat
un deces, la un bolnav care s-a prezentat tardiv la medic (14 zile), al cărui stafilococ
coagulază negativ era oxa-R şi cloro-R, iar tratamentul ţintit cu vancomicină timp de 6 zile
nu a putut preveni formarea unui abces cerebral occipital, hidrocefalia activă şi edemul
cerebral difuz bilateral.
Din lotul de 46 meningite stafilococice secundare septicemiei s-au înregistrat 29
decese, dintre care prin comă meningitică sau complicaţii ale acesteia s-au înregistrat 8
cazuri (27,6%). Ceilalţi decedaţi au avut drept cauză şocul toxico-septic şi/sau CID – 13
cazuri, insuficienţă cardiacă refractară terapiei (3 cazuri), embolie cerebrală cu infarct
secundar (2 cazuri), bronhopneumonie (3 cazuri).
Capitolul Discuţii – sintetizează principalele aspecte anterior prezentate. Lucrarea
se încheie cu 22 concluzii judicios formulate, fundamentate ştiinţific, cu referire la
dimensiunea fenomenului în populaţie şi la elaborarea factorilor de predicţie ai bolii.
Urmează bibliografia, cuprinzând 238 titluri de actualitate din literatura de specialitate.
Concluzii (la teza)/Originalitate: Din studiul celor 87 meningite stafilococice comunitare
internate în Clinica de Boli Infecţioase Iaşi, în perioada 1.01.1977 – 1.03.2007, se desprind
următoarele concluzii:
1. Au reprezentat 1,25% din totalul meningitelor bacteriene internate în aceeaşi perioadă
de timp, a existat o tendinţă de descreştere a cazuisticii până la 1 bolnav/an, copiii au
participat cu 35,6% din cazuri.
2. După mecanismul patogenic meningita stafilococică primitivă a totalizat 27 cazuri
(30,7%), iar cea secundară 60 de cazuri (69,3%).
3. În meningita secundară sepsisului afectarea meningeană a fost concomitentă cu debutul
infecţiei sistemice în 23,9% dintre bolnavi, iar în cea secundară infecţiei din sfera ORL
136

numai în 2 cazuri din 7. Abcesul spinal s-a asociat cu meningita după 1-2 săptămâni de la
cele trei sindroame: algic, infecţios şi neurologic.
4. Sensibilitatea stafilococilor a scăzut progresiv faţă de antibioticele antistafilococice
clasice cu menţinerea acesteia faţă de vancomicină, ciprofloxacină, linezolid; au fost 8
tulpini de stafilococ oxa-R.
5. Tratamentul etiotrop cel mai eficient a utilizat asocierea vancomicinei cu chinolone
sistemice/ ceftriaxonă/ rifampicină.
6. Din 87 de cazuri au decedat 34 (letalitate de 39,1%). În funcţie de mecanismul
patogenic, letalitatea cea mai mică s-a înregistrat în meningita primitivă şi secundară
infecţiei din sfera ORL (14,3%) şi cea mai mare (63%) în meningita secundară sepsisului.
7. Cauza directă a decesului a fost coma meningitică s-au complicaţiile acesteia (14
cazuri), iar restul prin şoc toxico septic şi/sau CID (13 cazuri), insuficienţă cardiacă
refractară la tratament (4 cazuri), bronhopneumonie (3 cazuri). Şaptesprezece bolnavi
(50%) au decedat în primele 72 de ore de la instituirea terapiei complexe prin şoc toxico
septic şi/sau CID sau comă meningitică.
26. ENACHE MARIANA SM 26
Titlul tezei: CONTRIBUŢII LA STUDIUL TULBURĂRILOR
PSIHOCOMPORTAMENTALE CU REFLECTARE EXPERTALĂ
Autor: Enache Mariana
Conducător ştiinţific: Prof. Univ. Dr. Vasile Chiriţă
Data susţinerii publice: 28.01.2008
Referenţi ştiinţifici: Prof. Univ. Dr. Toader Tudorel – Univ. „Al.I.Cuza”, Facultatea de
Drept
Prof. Univ. Dr. Marieta Gabos Grecu – U.M.F. Targul Mures
Prof. Univ. Dr. Vasile Astarastoae – U.M.F. Iasi
Motivaţia alegerii subiectului: Importanţa subiectului abordat se distinge prin aceea că
tulburările psiho-comportamentale cu reflectare expertală, regăsite în cadrul tuturor
sindroamelor psihopatologice se află în continuă creştere datorită diversificării şi
perturbării relaţiilor interpersonale în contextul transformărilor sociale şi se caracterizează
prin dereglări ale funcţiilor psihice şi ale funcţionării personalităţii, ca şi prin dereglări
subiective în expresie psiho-comportamentală. Aceste date susţin motivaţia cercetărilor
efectuate în scopul euristic al abordării complexe, interdisciplinare sub raport conceptual,
etiopatogenetic, psihopatologic, clinico-diagnostic şi terapeutico-profilactic.
Obiectivele urmărite:
1. Analiza impactului pe care mass-media l-a avut în evoluţia criminalităţii în două etape
diferite ale societăţii româneşti, înainte şi după 1989.
2. Identificarea pattern-urilor legate de patologie, responsabilitate, elemente demografice
în cazul persoanelor evaluate psihiatric într-un teritoriu delimitat, pe o perioadă de 10 ani;
3. Studiu clinic de evaluare a factorilor cu semnificaţie în geneza stărilor de periculozitate
la un grup de pacienţi, concretizat prin elaborarea unui proiect de îmbunătăţire a asistenţei
persoanelor cu tulburări psiho-comportamentale, asistenţă psihoprofilactică – primară,
secundară şi terţiară.
Rezumat al tezei (din referatul conducătorului de doctorat):
Structura lucrării: În structura tezei de doctorat, fluent şi riguros ordonată, se pot
distinge o parte generală de 137 pagini şi o parte de contribuţie personală de 315 pagini,
137

inclusiv referinţele bibiliografice, anexele şi lucrările din conţinutul tezei publicate de către
autor.
Partea generală cuprinde 6 capitole în care se porneşte de la motivaţia introductivă
şi se continuă cu datele generale privind conceptul şi mecanismele psihogenezei,
clasificarea, diagnosticul şi particularităţile semiologice în cadrul sindroamelor
psihopatologice ale tulburărilor psiho-comportamentale, configuraţia bio-psiho- socială a
acestei categorii de pacienţi, precum şi cadrul legislativ al asistenţei expertale şi
dimensiunile etico-medicale ale psihiatriei medico-legale.
Partea personală are 6 capitole în care sunt redate studiile întreprinse şi rezultatele
obţinute din cercetările asupra implicaţiilor pe care mass-media le-a avut asupra
dezvoltării tulburărilor psiho-comportamentale cu reflectare expertală şi implicit asupra
evoluţiei criminalităţii (cap. VII), identificării pattern-urilor legale de patologie,
responsabilitate şi elemente socio-demografice în cazul unui grup de persoane, într-un
teritoriu delimitat, pe o perioadă de 10 ani (cap. VIII), evaluării factorilor cu semnificaţie
în geneza stărilor de periculozitate (cap. IX), corelaţii, riscuri şi predicţii (cap. X),
concluzii finale (cap. XI), propuneri de îmbunătăţire a asistenţei persoanelor cu tulburări
psihice (cap. XII).
Metodologia de studiu: Aceasta include descrierea în amănunt a tehnicilor de
explorare statistică şi clinică. Sunt descrise instrumentele statistice utilizate pentru analiza
riguroasă a loturilor investigate, iar rezultatele sunt elocvente şi pline de conţinut ştiinţific.
- „Influenţa mass-media asupra conduitelor deviante şi delincvente” deschide partea
personală a lucrării de doctorat. Autoarea relizează o evaluarea comparativă a apariţiilor
mass-media în corelaţie cu infracţionalitatea în perioade diferite socio-economic şi politic,
10 ani înainte şi 10 ani după 1989, printr-un studiu retrospectiv descriptiv riguros şi
temeinic argumentat ştiinţific. Este primul studiu de acest tip din ţară, după cunoştinţele
noastre. Concluziile sunt utilizate ulterior în capitolul de propuneri în vedea îmbunătăţirii
imaginii bolnavului psihic în România.
- „Identificarea pattern-urilor legate de patologie, responsabilitate, elemente demografice
în cazul persoanelor evaluate psihiatric într-un teritoriu delimitat” prezintă un studiu
retrospectiv descriptiv pe o perioadă de 10 ani, 5 ani înainte de 1989 şi 5 ani după 1989.
Sunt astfel identificate implicaţiile celor două perioade şi oferă specialiştilor din domeniile
medical şi socio-uman informaţii importante în vederea unei noi abordări a delincventului
cu tulburări psiho-comportamentale, din perspectivă interdisciplinară complexă, bio-psihosocio-culturală.
- „Studiu clinic de evaluare a factorilor cu semnificaţie în geneza stărilor de
periculozitate la un grup de pacienţi” reprezintă un studiu prospectiv-analitic realizat pe
un lot de 289 de pacienţi. Doctorandul a urmărit la aceştia evaluarea psihocomportamentală
şi psiho-socială în vederea identificării punctelor tari şi a punctelor slabe
ale acestor pacienţi astfel încât la final să poată face predicţii referitoare la gradul de
periculozitate şi în vederea elaborării unor strategii de management a cazurilor aşa încât
acestea să beneficieze de un programe complexe de resocializare şi reintegrare socioprofesională.
Au fost luate în calcul variabile calitative si cantitative (patologie,
infracţiuni, mediul de provenienţă, vârstă şi sex) şi corelaţiile dintre acestea edificatorii în
evaluarea nocivităţii acestei categorii de pacienţi. Studiul este foarte bine documentat şi
argumentat ştiinţific prin metodologia abordată, datele sunt bogat reprezentate grafic,
susţinând rezultatele. Aplicarea instrumentelor de evaluare utilizate în clinică a permis
autoarei să redea fidel posibilităţile reale de evaluare psihologică existente în scopul
propunerilor de îmbunătăţire a bateriei de teste care să ofere informaţii mai complexe
asupra capacităţii de adaptate a bolnavului internat prin aplicarea măsurilor de siguranţă
138

confrom art. 114 C.P, reflectată ulterior în posibilităţile de resocializare şi reintegrare
socio-familială şi chiar profesională a acestora.
În capitolul X „ Corelaţii. Riscuri. Predicţii” se elaborarează predicţii referitoare
la periculozitatea şi şansele de recuperare, reintegrare şi resocializare a acestor pacienţi
prin programe personalizate. Aplicând metode statistice recunoscute ştiinţific, coeficientul
de corelaţie Spearman, s-a obţinut aprecierea riscului de periculozitate pe care îl prezintă
bolnavului psihic în societate, comparativ cu populaţia aparent sănătoasă, dar şi în cohorta
bolnavilor psihic. Rezultatele sunt reprezentative pentru zona Moldovei, dar metoda poate
fi extinsă la o cercetare naţională. Originalitatea constă atât în metoda utilizată, dar şi în
corelaţiile clinico-statistice, între patologie şi infracţionalitate, foarte riguroase şi susţinute
de calcule clinico-statistice foarte bine sistematizate în tabele şi grafice.
Rezultatele cercetării: Cifrele statistice comparative ale apariţiilor în mass-media a
articolelor având ca subiect infracţionalitatea cu violenţă vs datele oficiale ale arhivelor IPJ
confirmă ipoteza conform căreia mass-media a contribuit la creşterea criminalităţii cu
violenţă în ţara noastră, dar nu într-un grad ridicat.
Conform rezultatelor celui de-al doilea studiu, considerăm că obiectivul cercetării a
fost atins, în sensul că au fost identificate patternurile legate de patologie, sex, vârstă şi
mediu social într-o populaţie dintr-un areal delimitat într-o perioada de 10 ani.
Din studiul efectuat pe pacienţii spitalizaţi la Grajduri reiese în mod evident că în
ansamblul ei, societatea ultimilor ani a suferit modificări în sfera personalităţii individuale
şi colective care s-au manifestat grav prin exacerbarea criminalităţii..
Boala a rămas aceeaşi ca în anii precendenţi, ba chiar au apărut posibilităţi
terapeutice noi. Cu toate acestea, numărul infracţiunilor comise de bolnavii psihic a
crescut, iar gradul de violenţă care însoţeşte fapta incriminată este de asemenea în
ascensiune ca intensitate.
Studiul a demonstrat că evaluarea combinată bio-psiho-socială poate contura gradul
de periculozitate şi în funcţie de aceşti parametri se pot elabora programe de management
terapeutic individualizate.
Concluzii (la teză) şi originalitate: Lucrarea se înscrie printre demersurile mai puţin
numeroase efectuate în acest domeniu şi se impune prin originalitatea celor trei direcţii de
cercetare, complexitatea studiilor şi rigurozitatea documentării.
Analiza tezei de doctorat evidenţiază volumul mare de muncă al unui studiu
complex retrospectiv (perioada 1980-2000) şi actual (perioada 2002-2005) pe un lot
semnificativ de cazuri de tulburări psiho-comportamentale reflectate expertal. Studiul
retrospectiv –descriptiv, referitor la implicaţiile pe care mass-media le-a avut asupra
criminalităţii şi implicit asupra dezvotării tulburărilor psiho-comportamentale, se
dovedeşte a fi de maximă actualitate în context social şi se evidenţiază net prin
originalitate, noutate şi complexitate.
Metodologia studiului, valorizată în etapele cercetării, se finalizeză într-un proiect
de îmbunătăţire a asistenţei persoanelor cu tulburări psiho-comportamentale, asistenţă
psihoprofilactică – primară, secundară şi terţiară – cu valoare paradigmatică, valenţe
euristice, deschideri metanalitice şi contribuţii originale de o valoare deosebită în asistenţa
psihiatrică şi promovarea sănătăţii mintale. Concluziile şi propunerile rezultate în urma
celor trei direcţii de cercetare se concretizează într-un proiect care vizează accesarea de
fonduri europene în vederea îmbunătăţirii asistenţei persoanelor cu tulburări psihice şi a
calităţii vieţii acestora – ANTISTIGMA.
Dacă la cele consemnate adăugăm documentarea ştiinţifică, informarea
bibliografică, importanţa tematică şi gradul de dificultate în evaluarea etiopatogenică şi
clinico-diagnostică a tulburărilor psiho-comportamentale cu reflectare expertală din cadrul
139

sindroamelor psihice, putem conclude în necesitatea editării unei monografii, utilă atât
specialiştilor, cât şi celor interesaţi în asistenţa
Valenţele euristice care se desprind din analizele cercetărilor efectuate conferă
caracterul autentic de originalitate al tezei de doctorat într-un domeniu al patologiei psihice
dificil de abordat, dar nu mai puţin important în acţiunile de îmbunătăţirii asistenţei
bolnavului psihic şi a calităţii vieţii acestuia, care se constituie ca un obiectiv primordial al
Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii.
acestei categorii de pacienţi.
27. MOLDOVANU EDUARD SM 27
Titlul tezei: ASPECTE CLINICO-IMAGISTICE ÎN MANIFESTĂRILE CEREBRALE
DIN INFECŢIA CU HIV/SIDA
Autor: Moldovanu Eduard
Conducător ştiinţific: Prof. Univ. Dr. Ion Poeată
Data susţinerii publice: 01.02.2008
Referenţi ştiinţifici: Prof. Univ. Dr. Gheorghe Iana – U.M.F. Bucuresti
Conf. Univ. Dr. Ioan Buraga – U.M.F. Bucuresti
Prof. Univ. Dr. Nicolai Ianovici – U.M.F. Iasi
Motivaţia alegerii subiectului: De aproape 30 de ani, maladia HIV/SIDA constituie un
domeniu de permanentă preocupare medicală şi de cercetare ştiinţifică, care m-a atras şi pe
mine.
Dintre vastele forme de expresie ale maladiei, manifestările meningo-cerebrale
prezintă o importanţă aparte, atât prin diversitatea entităţilor clinico-imagistice şi etiologice
care pot fi întâlnite, cât şi prin multiplele particularităţi individuale. Toate acestea
constituie principala motivaţie în alegerea acestei teme ca subiect al prezentei teze de
doctorat, mai ales că, în perioada 2001 – 2007, am putut avea ocazia să pot consulta
neurologic şi ulterior să explorez CT pacienţii aflaţi în evidenţa Spitalului Clinic de Boli
Infecţioase din Iaşi.
Obiective urmărite: În partea generală, cuprinzând 3 capitole, sunt prezentate, aduse la zi,
date privind epidemiologia şi etiopatogenia maladiei HIV/SIDA, cu sublinierea aspectelor
particulare ale maladiei întâlnite în ţara noastră, manifestările clinice neurologice,
sintetizate în 6 subcapitole, şi aspectele imagistice CT şi IRM ale leziunilor meningocerebrale
întâlnite la bolnavii HIV/SIDA, grupate pe entităţi patologice distincte.
În partea personală este prezentat, atât descriptiv cât şi statistic, un studiu clinicoimagistic
CT al afecţiunilor meningo-cerebrale asociate maladiei HIV/SIDA întâlnite la
bolnavii internaţi în Clinica de Boli infecţioase Iaşi în perioada 1 ianuarie 2001 – 30 iunie
2007. Dintre cei 1096 de bolnavi infectaţi HIV, 189 de pacienţi au prezentat interesări
meningo-cerebrale în cadrul maladiei de fond, iar 86 au fost încadraţi în afecţiuni
cerebrale. La sfârşitul fiecărui subcapitol al părţii personale descriptive, am comparat
datele obţinute cu cele din literatura de specialitate actualizată, concluziile pertinente
obţinute relevând ceea ce este comun şi ceea ce este specific cazurilor din lotul studiat.
Capitolul II al părţii personale cuprinde date de prelucrare statistică a lotului de
pacienţi abordat şi un studiu al deceselor, fiind subliniate corelaţiile semnnificative statistic
între gravitatea afecţiunilor meningo-cerebrale ale bolnavilor sidatici, gradul
imunodepresiei dat de valorile scăzute ale LCD4 şi rata mare de decese din rândul
acestora.
140

Ultimele două capitole ale părţii personale sunt dedicate discuţiilor privind rezultatele
obţinute şi concluziilor generale legate de acestea.
Rezumat (din referatul conducătorului de doctorat) al tezei: Teza este structurată în 2
părţi: partea generală şi cea personală. Partea generală, cuprinzând 73 de pagini, este
structurată în 3 capitole.
În cel de-al treilea capitol sunt prezentate aspectele radio-imagistice ale leziunilor
meningo-cerebrale întâlnite la bolnavii sidatici, grupate pe entităţi patologice distincte, cu
descrierea amănunţită a acestora, utilizându-se o bibliografie bogată, actualizată şi
argumentându-se cu numeroase imagini sugestive.
Partea generală cuprinde 12 tabele şi 32 de figuri.
Partea personală, cuprinzând peste 160 de pagini, prezintă studiul clinico-imagistic
al afecţiunilor meningo-cerebrale asociate maladiei HIV/SIDA şi întâlnite la bolnavii
internaţi în Clinica de boli infecţioase Iaşi în perioada 1 ianuarie 2001 – 30 iunie 2007.
Se remarcă pragmatismul autorului în ordonarea clară a datelor clinice, de laborator
şi, mai ales, a celor imagistice CT, în scopul susţinerii diagnosticului pentru fiecare caz în
parte.
Marea majoritate a explorărilor computer-tomografice au fost efectuate de autor, ceea ce
relevă odată în plus tenacitatea şi rigurozitatea acestuia în abordarea cazurilor.
Iconografia părţii personale cuprinde 38 de tabele şi 66 de figuri, în marea
majoritate reprezentând serii de imagini CT ale cazurilor abordate.
În partea a doua a studiului personal, în primul subcapitol, cazuistica este analizată
statistic, fiind prezentate discuţii şi concluzii legate de frecvenţa diferitelor afecţiuni
cerebrale din cadrul maladiei HIV/SIDA, în corelaţie cu vârsta, sexul şi stadiul clinic al
afecţiunii de fond.
Al doilea subcapitol cuprinde o analiză statistică succintă dar pertinentă a deceselor
din lotul de studiu, autorul subliniind că afecţiunile meningo-cerebrale ale sidaticilor se
corelează semnificativ statistic cu o rată mare de decese.
Ultimele două capitole ale părţii personale cuprind discuţiile generale ale
rezultatelor studiului şi respectiv concluziile generale, extrem de convingătoare, ale
acestuia.
Contribuţia personală a autorului prezintă o importanţă deosebită. Medic primar
neurolog şi specialist radiolog, autorul reuşeşte să ofere o bază de date valoroasă privind
aspectele clinice neurologice şi, mai ales, în ceea ce priveşte modificările imagistice CT
întâlnite în afecţiunile meningo-cerebrale asociate HIV/SIDA, studiul realizat constituinduse
într-o lucrare cu o valoroasă utilitate practică.
Concluzii ale tezei/Originalitate:
• Studiul clinico-imagistic retrospectiv a 1096 de cazuri cu infecţie HIV, internate în
Spitalul Clinic Universitar de Boli Infecţioase Iaşi în perioada 1.01.2001-30.06.2007,
incluzând 777 de copii şi 319 adulţi a permis identificarea manifestărilor neurologice
intracraniene asociate maladiei SIDA la 189 bolnavi (17,244%), 86 dintre aceştia
încadrându-se în afecţiuni intracraniene certe.
• Din lotul total de 1096 de pacienţi infectaţi HIV, frecvenţa manifestărilor neurologice
intracraniene la copil a fost semnificativ mai ridicată (17,88%) comparativ cu afectarea
cerebrală în cadrul SIDA la adult (15,67%).
• Afecţiunile intracraniene diagnosticate clinic, imagistic majoritar CT şi prin examene de
laborator au fost revelatoare pentru maladia HIV/SIDA la aproape 34% dintre cazuri.
• Agenţii infecţioşi oportunişti au realizat 43,915% din totalul cazurilor cu tablou
neurologic de afectare meningo-cerebrală, pe primele trei locuri, în ordine descrescătoare a
141

implicării lor în cadrul lotului de bolnavi analizat, situându-se: T. gondii, C. Neoformans şi
M. Tuberculosis.
• A doua cauză de afectare neurologică cerebrală, după infecţiile oportuniste, o constituie
encefalopatia HIV (13,22%), diagnosticată pe baza argumentelor clinice şi imagistice CT
constând în atrofie corticală în general simetrică, asociată sau nu cu semne de hidrocefalie
pasivă. Examenul CT este important şi pentru demonstrarea eventualelor leziuni asociate,
produse de agenţii oportunişti.
• Computer tomografia cerebrală a constituit investigaţia necesară pentru diagnosticul
toxoplasmozei cerebrale, encefalopatiei HIV şi AVC, cât şi în diagnosticul diferenţial cu
leucoencefalopatia multifocală progresivă şi limfomul cerebral primitiv.
• Examenul IRM s-a dovedit util în completarea explorării CT pentru decelarea leziunii
focale parenchimatoase cerebrale, într-un caz cu criptococoză cerebrală la care examinarea
CT a fost neconvingătoare.
• Examenul citobiochimic al LCR nu a fost decisiv pentru diagnosticul diferenţial între
meningita bacilară, criptococică şi cea virală. Se constată necesitatea examenului
microscopic după coloraţia cu tuş de China a tuturor frotiurilor din sedimentul LCR, chiar
la cazurile cu citorahie normală, în vederea decelării etiologiei criptococice.
• S-a observat, la bolnavii cu manifestări neurologice, o rată mare de fatalitate, respectiv
47.09% pe întregul lot, din care 52,51% la copii şi 32% adulţi. Ponderea mare a deceselor
este atribuită diagnosticului tardiv al infecţiei HIV, cu consecutiva întârziere în aplicarea
terapiei ARV şi imunodepresiei profunde constatate la bolnavi în momentul apariţiei
fenomenelor neurologice.
• Investigarea periodică a numărului LCD4 la persoanele infectate HIV ar permite
instituirea tratamentului antiretroviral în perioada pre-SIDA ceea ce ar reduce ponderea
afectării neurologice, atât a celei determinate direct de HIV, cât şi a celei oportuniste.
28. VÂŢĂ ANDREI SM 28
Titlul tezei: CORELAŢII CLINICE, BIOCHIMICE ŞI IMUNOLOGICE ÎN HEPATITA
ACUTĂ B
Autor: Vâţă Andrei
Conducător ştiinţific: Prof. Univ. Dr. Ştefan Dimitriu
Data susţinerii publice: 08.02.2008
Referenţi ştiinţifici: Prof. Univ. Dr. Mircea Chiotan – U.M.F. Bucuresti
Prof. Univ. Dr. Mircea Angelescu – U.M.F. Bucuresti
Prof. Univ. Dr. Vasile Luca - U.M.F. Iasi
Motivaţia alegerii subiectului: Hepatita acută B este o boală cu mare morbiditate pe glob
şi cu un important potenţial de cronicizare şi oncogeneză. Corelaţia dintre parametrii
epidemiologici, clinici şi paraclinici este insuficient studiată.
Obiective urmărite:
� decelarea corelaţiilor dintre unele caracteristicile epidemiologice şi forma clinică a
infecţiei cu VHB
� studiul corelaţiei între rezultatele testelor biochimice (BST, ALAT, GGT, FA),
leucogramă, număr de trombocite şi formele clinice (în funcţie de prezenţa
icterului, severitate, durată)
142

� stabilirea unor posibile corelaţii dintre markerii virali (AgHBs, AgHBe, Ac anti-
HBc IgM sau totali, Ac anti-HBe) şi formele clinice de boală
Cunoaşterea la timp a factorilor de risc pentru dezvoltarea unei forme severe sau
pentru cronicizare ar putea ameliora terapia infecţiei acute cu VHB.
Rezumatul tezei: Studiul a fost efectuat în parte retrospectiv, în vederea stabilirea
caracterelor demografice ale pacienţilor cu hepatită acută B din perioada 1978 – 2001 din
zona de este a ţării, pe baza foilor de observaţie (3998) din arhiva Spitalului Clinice Boli
infecţioase Iaşi şi în parte prospectiv pentru obţinerea datelor clinice şi paraclinice, prin
observarea unui număr de 407 pacienţi internaţi în acelaşi spital între 2002 şi 2006. În
ansamblu, studiul este analitic – comparativ (epidemiologic, clinic şi paraclinic).
Partea I – Stadiul cunoaşterii prezintă în mod succint datele esenţiale, actuale din
domeniul infecţiei acute cu virusul hepatitic B.
Cele 8 capitole ale acestei părţi includ: 1. Etio-patogenie, 2. Epidemiologia, 3.
Tabloul clinic, 4. Formele clinice, 5. Diagnosticul pozitiv, 6. Corelaţia dintre ADN-VHB,
antigenele virale şi anticorpii specifici, 7. Infecţia virală dublă cu VHB şi VHD, 8. Factorii
de risc pentru cronicizare în infecţia acută cu VHB.
Această parte a tezei certifică temeinicia pregătirii domnului doctorand în
problemă, pe baza unei consistente documentări.
Partea a II-a a tezei, cu capitolele 9 – 14 prezintă rezultatele cercetării personale.
Capitolul 9 prezintă metodologia folosită.
Capitolul 10 expune unele caractere epidemiologice, clinice şi paraclinice
(biochimice, hematologice) ale hepatitei acute B şi corelaţia acestora cu durata incubaţiei,
simptomatologia perioadei preicterice şi icterice, forma clinică.
Capitolul 11 este dedicat formei fulminante determinate de VHB, bazată pe analiza
a 12 cazuri. Datele oferite de acestea permit domnului doctorand corelarea acestei forme
clinice cu sexul masculin, vârsta adultului tânăr, perioada preicterică scurtă, cu sindrom
pseudo-gripal dominant şi modificări ale leucogramei (leucocitoză cu polinucleoză,
neîntâlnită în alte forme clinice ale hepatitei acute B).
Capitolul 12 are o extensie deosebită, fiind dedicat corelaţiei dintre markerii virali,
tabloul clinic şi paraclinic.
Determinarea semi-cantitativă a markerilor imunologici ai infecţiei (AgHBs,
AgHBe, anticorpi anti-HBc de tip IgM sau totali) s-a realizat în cadrul Centrului naţional
de referinţă pentru hepatite virale (Institutul Cantacuzino Bucureşti) folosindu-se fie
analizorul Cobas (Roche) sau Axsym (Abbott).
S-a studiat concentraţia anticorpilor anti-HBc de tip IgM sau totali stabilindu-se
corelaţii cu unele variabile demografice, rezultatele testelor biochimice, hematologice sau
forma clinică de boală.
AgHBe şi anticorpii anti-HBe, determinaţi calitativ sau semi-cantitativ au fost
studiaţi după acelaşi protocol.
În privinţa AgHBs, merită subliniate paragrafele referitoare la cazurile de infecţie
acută cu virusul hepatitic B AgHBs negative, a căror patogenie şi semnificaţie evolutivă au
rămas până în prezent incerte.
Nivelul ADN-VHB, determinat în cadrul Laboratorului de Biologie moleculară al
Spitalului Clinic de Boli infecţioase Iaşi a fost analizat în relaţie cu numărul zilelor de
icter, corelat cu BST, ALAT şi antigenul HBe, concentraţia de AgHBs, anticorpi anti-HBc
(IgM sau totali) şi forma clinică de boală.
143

Capitolul 13 tratează co-infecţia cu VHB şi VHD, pe baza studiului clinic şi
paraclinic a 13 cazuri.
Capitolul 14, ultimul, analizează corelaţia variabilelor demo-grafice, clinice,
paraclinice cu riscul cronicizării infecţiei acute cu VHB.
Rezultatele multilateralei investigaţii demografice, clinice şi paraclinice au fost
supuse de către doctorand unei riguroase analize statistice, folosind indicatori statistici
descriptivi, teste de comparaţie (t Student, ANOVA, χ2), teste de corelaţie (Pearson,
Spearman).
Concluzii/Originalitate:
Corelaţii între caracterele demografice şi formele clinice:
1. perioada de incubaţie scurtă şi sindromul febril pseudo-gripal de debut s-au corelat
cu forma severă de boală, iar perioada de incubaţie lungă şi prezenţa mialgiilor la debut, cu
formele prelungite
2. vârsta şi sexul bolnavilor nu au influenţat forma clinică
3. dintre sindroamele perioadei pre-icterice, manifestările articulare s-au corelat cu
sexul masculin, vârsta adultului (>35 ani), forme prelungite de boală, iar manifestările
abdominale şi sindromul eruptiv cu vârstele mai tinere
4. durata perioadei pre-icterice s-a corelat cu sindromul clinic dominant, cea mai scurtă
fiind la cazurile cu debut pseudo-gripal, iar cea mai lungă la cele cu debut eruptiv
Corelaţii dintre unii parametri clinici şi forma clinică
5. hepatomegalia a fost mai frecventă şi mai importantă în formele severe de boală şi la
copil (

29. IANCU DRAGOŞ PETRU TEODOR SM 29
Titlul tezei: STUDIUL ANATOMIC, MORFOMETRIC ŞI CLINIC AL JONCŢIUNII
CRANIOFACIALE
Autor: Dragoş Petru Teodor Iancu
Conducător ştiinţific: Prof. Univ. Dr. Dan Ştefan Antohe
Data susţinerii publice: 11.02.2008
Referenţi ştiinţifici: Prof. Univ. Dr. Petre Bordei – Univ. “Ovidius” Constanta
Prof. Univ. Dr. Alexandru Ispas – U.M.F. Bucuresti
Prof. Univ. Dr. Mircea Zamfir – U.M.F. Iasi
Motivaţia alegerii subiectului: Regiunile profunde ale feţei, de la nivelul joncţiunii
pneumatizate cranio-faciale sunt inaccesibile examenului clinic direct şi prezintă o
patologie specifică, dependentă de topografia lor în cadrul masivului facial, la intersecţia
căilor aeriene aerodigestive cu baza craniului. Acestă intersecţie de teritorii anatomice, cu
patologie extrem de variată suscită interesul a numeroase specialităţi medicale – ORL,
neurochirugie, chirurgie oromaxilo-facială, imagistică medicală, radioterapie, etc, toate
bazându-se pe cunoaşterea detailată a elementelor anatomice de la acest nivel.
Obiective urmărite: În cadrul acestei teze de doctorat am revăzut datele clasice privind
joncţiunea pneumatizată crafaniofacială în vederea stabilirii unor structuri, puncte sau zone
strategice ca markeri ai extensiei sau delimitării unor procese patologice. Am dorit să
stabilesc o ierarhie valorică a celor mai semnificative repere utilizate de-a lungul studiului
şi corelarea reperelor determinate pe craniile osoase cu cele evidenţiabile prin tehnici
imagistice noninvazive. Mi-am propus să demonstrez valoarea unor repere anatomice
necesare în cursul realizării planurilor de tratament în radioterapia tumorilor bazei
craniului. Am inclus aceste repere ca punct de plecare al unui trial clinic care a urmărit
stabilirea datelor de supravieţuire ale pacienţilor.
Rezumat din referatul conducătorului de doctorat: „Lucrarea tratează într-o manieră
aprofundată şi comprehensivă un subiect de mare actualitate: abordul multidisciplinar
anatomomorfometric şi clinico-imagistic al regiunii de joncţiune craniofacială, unde se
dezvoltă neoplasmele rinofaringiene. Iese astfel, în evidenţă nota generală de originalitate a
lucrării, care, plecând de la date anatomice locale stabileşte mai întâi repere de diagnostic
şi localizare a proceselor tumorale, în a doua intenţie, repere de ţintire a tratamentului
radioterapic, şi în final, landmark-uri de apreciere a regresiei tumorale după radioterapie.
Teza este concepută conform modelului clasic, într-o parte generală şi alta
personală, care însumează un număr de 229 de pagini, ilustrate cu 72 de imagini originale,
23 de tabele, 30 de grafice şi 30 de imagini CT. În partea personală autorul tratează rând
pe rând ontogeneza şi anatomia normală a bazei craniului, metodele noninvazive de
explorare imagistică a regiunii şi principiile moderne ale tratamentului radioterapic al
tumorilor rinofaringiene. Remarc modul ştiinţific în care este realizată această secţiune.
Autorul omite intenţionat, dar justificat, datele care pot fi găsite în orice tratat clasic,
insistă asupra elementelor de noutate, susţinându-le printr-o bogată bibliografie şi tratează
întreaga parte cu o remarcabilă economie de imagini şi text (48 de pagini faţă de cele 229
ale lucrării), îndeplinind astfel şi cerinţa de echilibru a unei teze de doctorat.
Reperele anatomice originale sunt interpretate şi definite prin prisma valorii de
landmark pentru diagnosticul unor afecţiuni proliferativ ale regiunii şi în special ale
neoplasmelor rinosinusale. Autorul asociază diferite landmark-uri în frame-uri de tip slice,
care se pot regăsi şi pe imaginile computertomografice. Pentru joncţiunea craniofacială
145

sunt imaginate trei frame-uri în succesiune postero-anterioară şi fiecare landmark al
acestora este studiat anatomic şi morfometric comparativ pe piese anatomice şi pe imagini
computertomografice.
Studiul clinic s-a realizat pe un lot de 152 de pacienţi, prezentaţi comparativ cu
localizările neoplazice etmoidale şi maxilare conform principiilor moderne de concepere a
trialurilor clinice. Studiul întreprins de dr. Dragoş Iancu realizează o integrare
anatomoclinică extrem de utilă prin faptul că încearcă şi reuşeşte cu succes să aprecieze
extensia tumorală prin prisma landmark-urilor descrise, ilustrând fiecare tip de extensie cu
imagini computetomografice demonstrative.
În concluzie, Teza de Doctorat a domnului doctor Dragoş Iancu, intitulată "Studiul
anatomic, morfometric şi clinic al joncţiunii craniofaciale” este o lucrare profundă şi
originală, în care cercetarea fundamentală minuţios organizată şi condusă este
implementată clinic, dovedind valoarea practică a cercetării. Cu o ilustraţie extrem de
sugestivă, bibliografie largă şi de ultimă oră, concluzii concise şi clare, lucrarea
îndeplineşte toate criteriile de evaluare TD1, TD2 şi TD3 pentru a fi susţinută public şi
înaintată Comisiei Naţionale de Acreditare în vederea acordării titlului de Doctor în Ştiinţe
Medicale autorului.”
Concluziile/Originalitate:
1. Anatomia oferă date importante pentru stabilirea diagnosticului şi a planului terapeutic
în afecţiunile maligne rinosinusal.
2. Anatomia modernă trebuie să coreleze metodele de investigaţie clasice cu cele
mezoscopice, microscopice, dar şi cu tehnicile imagistice noninvazive.
3. Cercetarea anatomică propriu-zisă a realizat o regionalizare de tip slice a regiunii
nazofaringiene corespunzătoare planurilor secţionale CT.
4. Culoarul nazofaringian a fost regionalizat în trei zone care se succed anteroposterior:
vestibuloprechoncală, choncală (cu trei etaje, superior, mijlociu şi inferior ) şi rinosinusală.
5. Elementele funcţionale ale culoarului nazofaringian au fost descrise şi analizate
cantitativ, datele obţinute fiiind comparate cu cele ale literaturii de specialitate.
6. Pentru studiul regiunii nazofaringiene au fost imaginate frame-uri (termen original)
care să intersecteze direcţiile principale de extensie şi propagare a tumorilor rinofaringiene.
Fiecare landmark anatomic stabilit a fost analizat calitativ morfometric şi prin prisma
importanţei clinice.
7. Frame-ul pterigocoanal a fost centrat pe landmark-urile marginilor choanale
posterioară şi inferioară şi pe aria faringobazilară
8. Studiul frame-ului pterigomaxilar s-a axat pe structurile canaliculare
transmaxilopterigoide frecvent interesate în extensiile tumorale inferioare. Evaluarea
morfometrică a acestor structuri nu se regăseşte până în prezent în literatura românească de
specialitate.
9. Frame-ul sfenopterigopalatinal a fost centrat pe foramenul sfenopalatin, care a fost
descris ca o structură polimorfă multipartită, compartimentarea canaliculară
individualizând anatomic diferitele mănunchiuri neurovasculare care îşi au originea la
acest nivel.
10. Studiul sinusului sfenoidal a fost planificat în vederea aprecierii extensiei craniale a
tumorilor rinosinusale. Pneumatizarea sinusală a fost reevaluată din punct de vedere
anatomic şi imagistic, descriindu-se două situaţii funcţionale distincte :
normopneumatizarea şi hiperpneumatizarea. Ultima situaţie a fost ilustrată prin definirea
unei noi entităţi anatomoimagistice pe care am numit-o sinus subcortical.
11. Sinusul sfenoidal reprezintă o cale în care extensia tumorală spre regiunile hipofizară
şi petroclivală intersectează elemente enatomice de importanţă vitală. Ca ghid pentru
146

ţintirea radioterapiei, dar şi pentru navigaţia endoscopică chirurgicală am realizat harta
peretelui lateral al sinusului sfenoidal.
12. Peretele lateral al sinusului sfenoidal a fost regionalizat în landmark-uri pe care le-am
numit eminenţe, arii, fose şi recessusuri, descriindu-se un total de 10 repere, sintetizate
într-o hartă anatomochirurgicală.
13. Fiecare tip de extensie tumorală a fost ilustrat cu imagini originale şi interpretat prin
prisma interesării frame-urilor anatomice descrise.
14. Achiziţia datelor anatomice, reprezintă o etapă cheie în stabilirea planului terapeutic,
având ca efect o radioterapie de o bună calitate. Achiziţia datelor anatomice actualmente
beneficiază de numeroase posibilităţi oferite de către imageria radiologică.
30. LABA CĂTĂLIN DRAGOŞ SM 30
Titlul tezei: STUDIU CLINICO-PARACLINIC AL UNOR INFECŢII OPORTUNISTE
LA COPIII CU SIDA ŞI STATUSUL NUTRIŢIONAL AL ACESTORA
Autor: Laba Cătălin Dragoş
Conducător ştiinţific: Prof. Univ. Dr. Viorica Gavăt, Prof. Dr. Doc. Alla Vâţă
Data susţinerii publice: 15.02.2008
Referenţi ştiinţifici: Prof. Univ. Dr. Lucia Alexa – U.M.F. Iasi
Prof. Univ. Dr. Constantin Ciufecu – U.M.F. Bucuresti
Conf. Univ. Dr. Aurelia Cordeanu – U.M.F. Bucuresti
Motivaţia alegerii subiectului: Infecţia HIV/SIDA constituie o importantă problemă de
sănătate publică la nivel mondial, prin gravele implicaţii medicale şi socio-economice,
constituind o prioritate pentru specialiştii din toate unităţile sanitare. Deşi infecţia afectează
în prezent toate vârstele, ea constituie o gravă ameninţare pentru starea de sănătate şi viaţa
copiilor.
Tema este prioritară în ţara noastră deoarece mai mult de jumătate din copiii cu
infecţie HIV/SIDA din Europa trăiesc în România.
Obiectivele urmărite:
‐ evaluarea din punct de vedere social şi clinico-epidemiologic a copiilor cu infecţie
HIV/SIDA din judeţul Iaşi, în perioada 2001-2006.
‐ evaluarea clinico-epidemiologică a copiilor decedaţi cu infecţie HIV/SIDA din judeţul
Iaşi, până la sfârşitul anului 2006, precum şi analiza supravieţuirii pacienţilor în funcţie de
mediul de rezidenţă şi statusul socio-economic al acestora
‐ analiza consumului alimentar mediu a unei persoane cu infecţie HIV/SIDA
instituţionalizate prin determinarea aportului cantitativ şi calitativ alimentar zilnic şi
raportarea ulterioară la necesităţile vârstei.
‐ evaluarea dimensiunii dezechilibrelor alimentare, a consumului neadecvat, în plus sau
în minus, la copiii cu infecţie HIV/SIDA şi depistarea factorilor de risc care ar putea
modifica calitatea vieţii şi sa afecteze starea de nutriţie a acestora.
‐ evaluarea stării de nutriţie a copiilor cu infecţie HIV/SIDA, prin măsurători
antropometrice şi determinarea nivelelor serice a unor elemente minerale şi nutrienţi,
comparativ cu un lot martor, în vederea stabilirii unei corelaţii cu aportul alimentar.
‐ evaluarea morbidităţii copiilor cu infecţie HIV/SIDA instituţionalizaţi din judeţul Iaşi,
şi cercetarea corelaţiilor dintre dezvoltarea fizică şi unii parametrii clinici şi paraclinici
‐ estimarea impactului terapiei antiretrovirale (ARV) asupra metabolismului lipidic.
147

Rezumatul tezei: În prima parte a lucrării care se referă la „Stadiul cunoaşterii” sunt
redate în 3 capitole bine întocmite aspecte din literatura de specialitate privind tema
abordată.
În capitolul I al tezei este prezentată prevalenţa infecţiei HIV în lume conform
statisticilor OMS la finele anului 2006 şi situaţia infecţiei în România, unde majoritatea
cazurilor depistate sunt pacienţi născuţi în perioada 1987-1989 care au contactat boala în
urma transfuziilor cu sânge infectat şi a tratamentelor parenterale cu ace nesterilizate. În
capitolul II doctorandul tratează „Spectrul etiologic şi manifestările clinice ale infecţiilor
oportuniste la pacienţii cu SIDA”, redând în mod detaliat microorganismele bacteriene,
virale, fungice şi cele parazitare implicate în infecţiile oportuniste la pacienţii cu
HIV/SIDA. Capitolul III se referă la celălalt aspect al tezei de doctorat: nutriţia persoanelor
cu infecţie HIV/SIDA, fiind descrise efectele infecţiei asupra consumului energetic şi a
metabolismului proteic, lipidic, glucidic şi a nutrienţilor.
Partea a II-a a lucrării „Contribuţii personale” a fost concepută de autor în 5
capitole.
Capitolul IV intitulat „Aspecte medico-sociale privind copii cu infecţie HIV/SIDA
din judeţul Iaşi” constă într-un studiu retrospectiv, pe baza fişelor de declarare şi
supraveghere a copiilor cu infecţie HIV/SIDA, utilizându-se un lot de 215 copii infectaţi
HIV/SIDA. Metodologia de lucru a constat în analiza unor parametri clinicoepidemiologici
cum sunt: vârsta, sexul, mediul de rezidenţă, statusul social, anul depistării
infecţiei HIV, factorii de risc implicaţi în infectare, precum şi încadrarea clinico-biologică
în diverse etape ale studiului şi incidenţa infecţiilor oportuniste. În partea finală a acestui
capitol, doctorandul a încercat să stabilească prin tehnici statistice moderne corelaţii între
parametrii sociali, epidemiologici şi clinici, evidenţiind o asociere între numărul cazurilor
de boală SIDA şi situaţia materială precară în momentul depistării infecţiei HIV şi o
frecvenţă crescută a tuberculozei şi hipotrofiei staturo-ponderale la copiii instituţionalizaţi,
comparativ cu cei din familii.
Capitolul V intitulat „Cercetări epidemiologice şi clinico-paraclinice privind
situaţia deceselor la copii cu SIDA din judeţul Iaşi” analizează cele 53 decese înregistrate
până la sfârşitul anului 2006 la persoane sub 18 ani HIV seropozitive, evidenţiind perioada
în care s-au înregistrat cele mai multe decese - 2001-2004 (77,3%), şi o scădere
remarcabilă în perioada 2005-2006, consecinţă a aplicării tratamentului ARV. Deşi aparent
decesele au predominat la persoanele din mediul rural (70%), analiza supravieţuirii nu a
confirmat existenţa semnificaţiei statistice. Situaţia materială proastă a familiilor copiilor
decedaţi, condiţiile de locuit necorespunzătoare şi prezenţa tuberculozei pulmonare au fost
asociate unei supravieţuiri scăzute. Examenul anatomo-patologic a pieselor de necropsie,
efectuat în cazul a 20 de decese, a decelat în toate cazurile prezenţa infecţiilor oportuniste
cu o predominanţă a tuberculozei pulmonare şi diseminate şi un număr mai scăzut de alte
infecţii asociate unei imunodepresii severe.
În capitolul următor doctorandul a făcut un „Studiu asupra abaterilor aportului de
nutrienţi în alimentaţia copiilor cu infecţie HIV/SIDA din cadrul unei colectivităţi închise”,
comparativ cu un lot martor, utilizând metoda statistică a anchetei alimentare, aplicată
zilnic, pe durata studiului (2004-2006). În centrul de plasament „Gulliver” s-au constatat
abateri semnificative faţă de normele de alimentaţie raţională: regim hipercaloric, excese
de carne, grăsimi vegetale, cartofi şi alte legume, produse cerealiere şi fructe, carenţe în
consumul de peşte, ouă, grăsimi animale, fructe, zahăr, deficit în aportul de calciu şi fier.
În legătură cu alimentaţia primită de copii, în capitolul VII s-au făcut „Cercetări
asupra statusului nutriţional la copii infectaţi HIV/SIDA”. În cadrul examenului
somatometric, s-a observat o disproporţionalitate evidentă a valorilor indicilor de
dezvoltare între loturile studiate. Astfel, în timp ce în lotul martor înălţimea se distribuie
148

uniform în jurul valorii medii, corespunzătoare clasei de dezvoltare mijlocie, în lotul
Gulliver înălţimea se distribuie în clasele de dezvoltare inferioare, iar 10 copii au prezentat
hipotrofie staturală (p

‐ evaluarea statusului nutriţional al copiilor cu infecţie HIV/SIDA, instituţionalizaţi în
judeţul Iaşi, a arătat o dezvoltare fizică deficitară, cu predominanţa încadrării indicilor
somatometrici în clasele sigmatice inferioare, ceea ce indică importanţa influenţei infecţiei
în creşterea şi dezvoltarea copiilor, chiar şi în condiţiile unui regim alimentar hipercaloric
şi cu un aport crescut de principii nutritive
‐ aprecierea aportului de micronutrienţi cum sunt cuprul şi zincul sau a calciului a
dovedit necesitatea introducerii unui aport crescut pentru organismul bolnav de HIV/SIDA.
‐ estimarea procentului de grăsime corporală prin analiza impedanţei bioelectrice s-a
dovedit a fi o metodă mai precisă decât măsurarea parametrilor antropometrici ai braţului,
deoarece aceştia pot fi modificaţi în contextul lipodistrofiei asociate terapiei ARV
‐ modificările profilului lipidic la copiii cu infecţie HIV/SIDA s-au datorat
tratamentului antiretroviral care include inhibitori de protează şi nu regimului alimentar.
‐ datele din lucrare pot reprezenta puncte de plecare în cadrul unor noi cercetări, ce ar
îmbunătăţi asistenţa medicală şi prevenţia pentru acest devastator flagel, infecţia
HIV/SIDA
31. LAZĂR IOAN TUDOR SM 31
Titlul tezei: ANESTEZIA SI ANALGEZ1A LA NAŞTEREA NATURALĂ SI
OPERAŢIA CEZARIANĂ - CONSIDERAŢII CLINICE SI FARMACOCINETICE
Autor: Lazar Ioan Tudor
Conducător ştiinţific: Prof. Univ. Dr. Ostin Costel Mungiu
Data susţinerii publice: 18.02.2008
Referenţi ştiinţifici: Prof. Univ. Dr. Ion Fulga – U.M.F. Bucuresti
Prof. Univ. Dr. Gheorghe Ţarălungă – Univ. „Ovidius” Constanta
Prof. Univ. Dr. Dragoş Dragomir – U.M.F. Iasi
Motivaţia alegerii subiectului: Lucrarea de faţă prezintă rezultatul unor cercetări şi studii
clinice desfăşurate pe mai mult de cinci ani în Clinica I Obstetrică Ginecologie din
Maternitatea „Cuza Vodă", laşi. Realizarea acestui studiilor s-a făcut la sugestia prof. dr.
Ostin C Mungiu, cunoscută fiind preocuparea domniei sale pentru algeziologie. Şcoala
medicală ieşeană se mândreşte cu prof. Aburel iniţiatorul în 1933 a analgeziei peridurale.
Teza cuprinde două studii personale: 1. Studiu clinic si farmacocinetic asupra analgeziei
peridurale intrapartum cu bupivacaină si ropivacaină. 2. Evaluarea si tratamentul durerii
postcezariană.
Din numeroasele protocoale de lucru folosite în analgezia peridurală în Clinica I
Obstetrică Ginecologie din Maternitatea „Cuza Vodă" am folosit administrările
intermitente de anestezic peridural la intervale variabile de timp. Primele protocoale
utilizate în Clinică, în care dozele de bupivacaină şi ropivacaină erau constant
descrescătoare, au fost înlocuite în anul 2005 cu protocoale adaptate necesitaţilor crescute
de confort a parturientelor. Dozele au fost modificate, s-a adăugat fentanil pentru a scădea
durata de instalare a efectului la prima administrare; în expulzie s-a injectat peridural
anestezic; protocoalele de început foloseau doze mici de anestezic în expulzie; aceste doze
administrate au fost crescute pentru a asigura parturientei analgezie în perioada a l ia
naşterii.
Existenţa numeroaselor tehnici şi protocoale de analgezie postcezariană, protocoale
neadaptate specificului diferitelor servicii de ATI, a impus o evaluare într-un studiu amplu
a durerii postcezariană şi a eficienţei diferitelor analgezice administrate. Scopul studiului a
150

fost acela de a propune un protocol adaptat tehnicii anestezice folosită la operaţia
cezariană.
Obiective urmărite: în studiul privind analgezia intrapartum cu bupivacaină şi
ropivacaină au fost urmărite şi analizate:
- dozele de anestezic administrate;
- intervalele libere de durere (între 2 administrări succesive);
- durata travaliului pentru fiecare anestezic;
- concentraţiile bupivacainei şi ropivacainei în sângele matern
după administrările intermitente;
- concentraţiile bupivacainei şi ropivacainei în expulzie;
- concentraţiile bupivacainei şi ropivacainei la 1 h, 2 h şi 4 h după
administrarea dozei de top;
- timpul de înjumătăţire al concentraţiei maxime materne a celor
două anestezice;
Scopul cercetării acestor parametrii a fost acela de a valida şi propune pentru
practica clinică două protocoale de analgezie intrapartum cu bupivacaină 0,25% şi
ropivacaină 0,2% în administrări intermitente adaptate etapelor travaliului şi doză de top în
expulzie. Această doză mare de la finalul travaliului a fost fundamentată şi argumentată
prin studiul prezentat.
Studiul privind analgezia postcezariană a urmărit: evaluare durerii postoperaţie
cezariană prin determinarea scorului analogic vizual; evaluarea analgezicelor administrate
în intervalul de 24 h de la terminarea naşterii, durata de acţiune a analgezicelor prin
măsurarea intervalelor între două administrări succesive, evaluarea la 24 h a durerii (pentru
aprecierea generală a calităţii analgeziei), stabilirea unui protocol de analgezie
postoperatorie pentru pacienta obstetricalâ, protocol adaptat practicii anestezice din
Maternitatea „Cuza Vodă", laşi.
Rezumat (din referatul conducătorului de doctorat) al tezei: Partea personală este
structurată în două capitole mari, primul dintre ele fiind dedicat unui studiu clinic şi
farmacocinetic asupra analgeziei peridurale intrapartum cu bupivacaină şi ropivacaină, iar
cel de al doilea evaluării şi tratamentului durerii postcezariană.
Referitor la analgezia intrapartum cu bupivacaină şi ropivacaină, autorul a parcurs
cele peste 500 de studii citate pe site-ul Pubmed, în acest domeniu, remarcând numeroşii
factori care au generat rezultate diferite de la un studiu la altul. Cu rigurozitate, autorul le
trece în revistă:
♦ căi de administrare diferite - intrarahidian, peridural
♦ tehnici diferite de administrare
♦ asocierea cu opioizi sau cu a - adrenergice
♦ intervale diferite de evaluare a concentraţiilor
♦ medicaţia administrată postpartum".
Referindu-se apoi la protocoalele de lucru utilizate în analgezia peridurală în clinica
în care lucrează, autorul arată cum s-a trecut de la administrarea de doze de anestezic
constant descrescătoare la o administrare adaptată necesităţilor crescute de confort a
parturientei. Pentru optimizarea rezultatelor autorul a realizat două tipuri de protocoale:
a. pentru bupivacaină şi
b. pentru ropivacaină, şi le-a evaluat clinic şi farmacocinetic.
Rezultatele obţinute după analiza probelor de sânge matern prin metode
spectrofotometrice U.V. au fost supuse unei riguroase analize statistice cu metode moderne
(metoda ANOVA, urmată de teste post-hoc).
151

Toate datele primare au fost grupate de autor şi prezentate într-o consistentă anexă
la sfârşitul lucrării. Din analiza datelor s-a observat că în concordanţă cu proprietăţile
farmacocinetice ale bupivacainei şi ropivacainei, nivelul concentraţiilor în sângele matern
se menţine la nivele eficiente analgezic şi în condiţiile scăderii cantităţii de substanţă
administrată la a doua şi la a treia doză parţială, comparativ cu prima doză administrată. Pe
baza acestor date, autorul a putut elabora două protocoale originale de analgezie, ceea ce
constituie un merit indubitabil al lucrării. Referitor la capitolul de evaluare şi tratament al
durerii postcezariană, plecând de la neconcordanţele din literatură, autorul şi-a propus să
facă o evaluare atât a durerii cât şi a analgeziei postoperaţie cezariană, cu scopul de a
stabili un protocol optim de analgezie postoperatorie. în acest scop, doctorandul a urmărit
80 de gravide la care anestezia a fost administrată de acelaşi anestezist şi la care s-au
utilizat protocoale de analgezie adaptate tehnicii de anestezie utilizate la operaţia cezariană.
Pacientele din acest punct de vedere au făcut parte din trei loturi:
♦ lotul A - anestezie generală cu intubaţie orotraheală;
♦ lotul B - anestezie rahidiană;
♦ lotul C - anestezie peridurală.
Din analiza datelor autorul conchide că terapia durerii postoperatorii a suferit variaţii
mari de la un caz la altul. In aproape jumătate din cazuri a fost insuficient tratată, fie
datorită alegerii eronate a analgezicului, fie datorită administrării tardive a acestuia.
Consider un merit al tezei această analiză critică deoarece sunt convins că situaţii
asemănătoare se întâlnesc în multe alte clinici din ţară.
O altă concluzie originală care merită subliniată este dată de faptul că o
administrare a analgezicului la intervale fixe şi în doză adecvată evită apariţia durerii şi
determină un consum mai mic de analgezic. Valoroasă mi se pare de asemenea şi afirmaţia
că administrarea bupivacainei pe cateter de epidurală este superioară administrării
fortralului, un opioid a cărui utilizare este din ce în ce mai redusă în toate ţările dezvoltate.
Autorul nu ezită să evidenţieze erorile de evaluare pe scara analogic vizuală în sensul
exagerării durerii pentru a justifica folosirea unui analgezic opioid.
Se subliniază de asemenea în cazul cercetării efectuate superioritatea
acetaminofenului i.v. faţă de analgezicele administrate p.o.. Toate observaţiile valoroase
prezenate anterior s-au constituit în argumente utile pentru adaptarea protocolului de lucru
şi de instruire a personalului medical în vederea manipulării analgezicelor. Cele trei
variante de protocol originale se constituie ca propuneri finale ce însoţesc concluziile
lucrării.
Concluzii (la teză)/Originalitate: Concluziile studiului clinic şi farmacocinetic asupra
analgeziei peridurale intrapartum cu bupivacaină şi ropivacaină: Scăderea dozelor de
anestezice locale faţă de administrarea precedentă a conferit pacientei un nivel de confort
considerat foarte bun. Nu au fost înregistrate efecte negative; Valorile determinate ale
concentraţiilor sangvine ale celor două anestezice locale administrate intrapartum, după a
ll-a doză şi a lll-a doză peridurală, nu au fost diferite statistic între ele. Sunt însă
semnificativ mai mari decât concentraţia de la debutul travaliului (după prima administrare
peridurală); Durata travaliului a fost identică pentru ambele protocoale de analgezie
intrapartum. Perioada I a travaliului este semnificativ mai scurtă pentru naşterile cu
analgezie peridurală, comparativ cu naşterile naturale fără analgezie.Administrarea dozei
de top în expulzie a fost documentată şi argumentată pe parcursul studiului. Necesitatea de
a oferi analgezie în expulzie a determinat creşterea dozelor de bupivacaină şi ropivacaină
la valori mai mari decât doza de început a travaliului, considerată în analgezia obstetricală
clasică, ca doza cea mai mare. Dozele administrate intrapartum şi în expulzie nu au
influenţat negativ fătul; Concentraţia maximă a anestezicelor a fost determinată după
152

administrarea dozei de top în expulzie. Această concentraţie nu a putut influenţa fătul
deoarece la momentul în care a fost determinată, la 25 min de la administrare, fătul era deja
născut; Timpii de înjumătăţire ai concentraţiei maxime a bupivacainei şi ropivacainei,
înregistraţi după doza de expulzie au fost diferiţi, respectând profilul farmacocinetic al
celor două anestezice. Deşi concentraţia ropivacainei a fost mai mare în valori absolute faţă
de cea a bupivacainei, panta de scădere a concentraţiei a fost mai accentuată, timpul de
înjumătăţire al concentraţiei maxime înregistrate după doza de expulzie fiind mai scurt; La
două ore de la injectarea anestezicului local, concentraţia sangvină maternă a bupivacainei
înregistrează o scădere marcată. Scăderea concentraţiei ropivacainei se face constant, în
cele 4 h, în care s-au făcut determinări ale concentraţiilor; Protocoale originale de
analgezie intrapartum cu bupivacaină şi ropivacaină
Protocol de analgezie intrapartum cu bupivacaină 0.25%
1. doza I = 20 - 25 mg + fentanil 100 ng peridural după verificarea plasării corecte a
cateterului şi diagnosticul de naştere declanşată.
2. doza II, doza III = 20 mg peridural, administrări intermitente la intervale de 40-60 min,
atunci când pacienta începe din nou să perceapă contracţiile uterine dureroase.
3. doză expulzie = 30 - 35 mg peridural. Se administrează doza când pacienta are dilataţie
cervicală completă, polul cefalic fetal este coborât în excavaţie şi pacienta face eforturi
expulzive pentru terminarea naşterii.
Protocol de analgezie intrapartum cu ropivacaină 0.2%
1. doza I = 18 - 20 mg peridural după verificarea plasării corecte a cateterului şi
diagnosticul de naştere declanşată. Nu este necesară asocierea fentanilului la ropivacaină
0,2% datorită timpului scurt de instalare a efectului.
2. doza II, doza III = 14-16 mg peridural, administrări intermitente la intervale de 40-60
min, atunci când pacienta începe din nou să perceapă contracţiile uterine dureroase.
3. doză expulzie = 20 - 22,5 mg. Condiţiile de administrare sunt aceleaşi ca şi la protocolul
cu bupivacaină 0,25%.
32. NEACŞU ELENA SM 32
Titlul tezei: FRECVENŢA EDEMULUI PAPILAR ÎN TUMORILE INTRACRANIENE
ÎN RAPORT CU LOCALIZAREA ŞI TIPUL LOR HISTOLOGIC
Autor: Neacşu Elena
Conducător ştiinţific: Prof. Univ. Dr. Sergiu Buiuc, Prof. Univ. Dr. Nicolai Ianovici
Data susţinerii publice: 21.02.2008
Referenţi ştiinţifici: Conf. Univ. Dr. Liliana Mary Voinea – U.M.F. Bucuresti
Conf. Univ. Dr. Camelia Margareta Bogdănici – U.M.F. Iasi
Conf. Univ. Dr. Mircea Filip – U.M.F. Bucuresti
Motivaţia alegerii subiectului: Această teză de doctorat abordează o importantă problemă
de sănătate publică şi anume cea a tumorilor intracraniene. Tumorile înregistrează o
răspândire accentuată la nivel mondial, cu o incidenţă în continuă creştere şi cu o rată
crescută a mortalităţii. Prin studierea manifestărilor clinice neuro-oftalmologice ale acestor
tumori se pot elabora chiar modalităţi de screening pentru depistarea precoce şi tratarea
acestor afecţiuni cu important impact socio-economic.
Obiective urmărite: Scopul lucrării a fost de a determina relaţia între frecvenţa de apariţie
a edemului papilar în tabloul clinic al proceselor expansive intracraniene (în special al
tumorilor intracraniene), şi localizarea şi respectiv tipul lor histologic. S-a urmărit
153

ealizarea unor corelaţii între prezenţa diferitelor stadii ale edemului papilar la examenul
fundului de ochi şi diagnosticele formulate de medicul neurochirurg. Coraborând toate
acestea cu rezultatele anatomopatologice s-a dorit extragerea unor concluzii pentru a
permite în viitor realizarea unui diagnostic mai facil şi mai precoce a proceselor expansive
intracraniene. Astfel, pacienţii care se prezintă iniţial la un medic oftalmolog cu această
patologie să fie diagnosticaţi corect şi trataţi precoce pentru patologia de bază, edemul
papilar fiind doar un efect al acesteia.
Un al doilea scop a fost cel de a verifica rolul examenului fundului de ochi în
verificarea stării de sănătate, conform legislaţiei în vigoare. Aceasta deoarece examinarea
fundului de ochi este o metodă de examinare accesibilă ce oferă numeroase informaţii
referitoare la manifestările oftalmologice atât ale proceselor expansive intracraniene cât şi
ale altor afecţiuni grave.
Pentru realizarea acestor obiective au fost analizate cazurile a 446 de pacienţi
internaţi în Spitalul “Sfânta Treime “IAŞI la Secţia de Neurochirurgie în perioada
01.01.2005-31.12.2006 cu diagnosticul principal de proces expansiv intracranian.
Parametrii clinici urmăriţi au fost: diagnosticul la externare, examenul anatomopatologic al
pieselor de biopsie obţinute în urma intervenţiei chirurgicale, examenul clinic şi paraclinic
oftalmologic, rezultatele imagisticii medicale.
În categoria explorărilor oftalmologice complementare sunt incluse diverse
examinări clinice instrumentale, paraclinice sau de laborator, a căror indicaţie este
justificată de semnele şi datele patologice obţinute în urma anamnezei şi a examenului
oftalmologic de ansamblu(obligatoriu): înregistrarea câmpului vizual, aprecierea simţului
cromatic, gonioscopia, măsurătorile la sinoptofor ale deviaţiei strabice, echografia oculară,
angiografia cu fluoresceină, radiografia orbitei, etc.
Explorări imagistice au fost efectuate în funcţie de localizarea tumorilor:
radiografia simplă de craniu, CT cranian sau IRM.
S-au studiat de asemenea datele din legislaţia existentă referitoare la obligativitatea
efectuării controlului oftalmologic la populaţia generală (ordin 319/2006, 355/2007,
332/2007, 994/2007, 354/2007).
Rezumat (din referatul conducătorului de doctorat): Această lucrare de doctorat
abordează un domeniu foarte important şi anume cel al neuro-oftalmologiei. Este
structurată în două părţi: partea teoretică-stadiul cunoaşterii şi studiul clinic-contribuţia
personală.
Prima parte ce cuprinde şase capitole cu o extindere de 110 pagini detaliază noţiuni
teoretice privitoare la: anatomia şi fiziologia nervului optic, fiziopatologia căilor optice,
etiopatogenia edemului papilar şi rolul hipertensiunii intracraniene în producerea edemului
papilar, procesele expansive intracraniene şi diagnosticul diferenţial al tumorilor cerebrale,
influenţa localizării şi a tipului histologic al proceselor expansive intracraniene în
producerea edemului papilar, edemul papilar în cazurile de hipertensiune intracraniană fără
procese expansive intracraniene.
Nervul optic este considerat ca şi o prelungire a encefalului, nu doar ca un nerv
cranian. Se expune noţiunea de transport axonal sau axoplasmic-un flux bidirecţional de
materiale şi organite celulare la nivelul axonului nervului optic-un flux bidirecţional de
materiale şi organite celulare la nivelul axonului nervului optic. Se concluzionează că,
întrucât considerăm nervul optic ca şi o prelungire a substanţei cerebrale, tecile sale
continuă sistemul meningeal şi deci o creştere a presiunii lichidului cefalorahidian la
nivelul tecilor nervului optic, secundară creşterii presiunii lichidului cefalorahidian
intracranian este responsabilă de edemul papilar, care ar fi deci de origine mecanică.
Elementul esenţial în geneza edemului papilar ar fi deci creşterea presiunii lichidului
154

cefalorahidian în spaţiile subarahnoidiene, care se transmite tecilor nervului optic. Edemul
papilar este expresia oftalmologică a sindromului de hipertensiune intracraniană.
Procesele expansive intracraniene care includ toate procesele înlocuitoare de spaţiu,
indiferent de natura lor: tumori, revărsate sanguine, malformaţii vasculare expansive,
procese inflamatorii expansive, parazitoze, pseudotumori (toate acestea fiind afecţiuni ce
determină apariţia sindromului de hipertensiune intracraniană), detaliindu-se pe larg
manifestările clinice ale principalelor procese expansive intracraniene şi urmărindu-se
influenţa localizării şi a tipului histologic al tumorilor în determinarea semiologiei neurooftalmologice
şi în special a modificărilor fundului de ochi.
Sunt trecute în revistă şi alte contexte patologice în care apare sindromul de
hipertensiune intracraniană, în unele situaţii chiar cu modificări ale fundului de ochi, fără
existenţa unui proces expansiv intracranian .
Contribuţia personală a acestei lucrări constă într-o aplicaţie practică realizată în
Clinica de Neurochirurgie a Spitalului „Sfânta Treime” din Iaşi, studiind cazurile a 446 de
pacienţi internaţi în această clinică în perioada 01.01.2005-31.12.2006. Informaţiile
obţinute au fost prelucrate prin metode de biostatistică medicală cu exemplificare în 15
tabele şi 26 de diagrame
Scopul studiului practic a fost de demonstra existenţa unei relaţii între frecvenţa
apariţiei edemului papilar şi localizarea şi tipul histologic al tumorilor cerebrale. Autoarea
lucrării a acumulat informaţiile referitoare la cazuri utilizând foile de observaţie, buletinele
anatomopatologice, rezultatele examinărilor clinice oftalmologice, rezultatele examenelor
imagistice, şi le-a prelucrat utilizând metodele de biostatistică medicală.
Rezultatele statistice obţinute au demonstrat o frecvenţă mai mare de apariţie a
edemului papilar în anumite tipuri histologice de tumori intracraniene şi la anumite
localizări ale acestora. Rezultatele statistice obţinute nu au corespuns în fiecare situaţie
datelor teoretice existente în literatură, şi aceasta se datorează faptului că managementul
proceselor expansive intracraniene (metodele de diagnostic şi abordările terapeutice)
cunoaşte în prezent o evoluţie spectaculoasă.
Această teză ce cuprinde 300 pagini cu un discurs ştiinţific fluent şi minuţios
elaborat, este bine structurată, bine documentată , bibliografia vastă şi de actualitate fiind
completată şi de studierea legislaţiei existente în vigoare.
Concluzii/originalitate: Manifestările mai frecvente, mai fidele şi adesea precoce în
cursul afecţiunilor neurochirurgicale sunt cele ale aparatului vizual. Dar pentru a li se
atribui justa lor valoare, simptomele oculare trebuie să fie interpretate în contextul clinic
neurologic. De aceea, un important rezultat obţinut în urma acestui studiu este evidenţierea
importanţei consultului oftalmologic în depistarea precoce a afecţiunilor neurochirurgicale
- afecţiuni cu impact important asupra stării de sănătate a populaţiei şi asupra costurilor pe
care le presupune tratarea acestor afecţiuni depistate în stadii avansate.
Urmărind această idee şi întrucât îşi desfăşoară în prezent activitatea în cadrul
medicinei de familie, studiind legislaţia existentă deja, autoarea propune chiar modificarea
acesteia – introducerea obligativităţii examenului oftalmologic (cu accent pe examinarea
fundului de ochi) în populaţia generală: în cadrul programului de evaluare a stării de
sănătate a populaţiei (în derulare în prezent prin cabinetele de medicină primară), în cadrul
cabinetelor de medicină şcolară, în cadrul programelor de supraveghere a sănătăţii şi
securităţii în muncă. Autoarea prezentei lucrări mai consideră că ar fi utilă în punerea în
practică a dorinţei de diagnosticare precoce a unor boli grave introducerea în programul de
educaţie medicală continuă pentru medicii de familie a unor cursuri, cu titlu de
obligativitate, care să permită achiziţionarea unor noţiuni elementare de oftalmologie,
neurologie şi neurochirurgie
155

33. CRUMPEI FELICIA SM 33
Titlul tezei: APORTUL EXAMENULUI ECOGRAFIC IN DIAGNOSTICUL
CANCERULUI GASTRIC
Autor: Crumpei Felicia
Conducător ştiinţific: Prof. Univ. Dr. Eugen Târcoveanu
Data susţinerii publice: 22.02.2008
Referenţi ştiinţifici: Prof. Univ. Dr. Nicolae Angelescu – U.M.F. Bucuresti
Prof. Univ. Dr. Sârbu Vasile - Univ. “Ovidius” Constanta
Prof. Univ. Dr. Cristina Cijevschi-Prelipcean – U.M.F. Iasi
Motivatia alegerii subiectului: valorizarea ecografiei in identificarea formatiunilor
tumorale ale tubului digestiv.
Obiective urmarite:
1. Stabilirea locului examenului ecografic în algoritmul de diagnostic al tumorilor maligne
gastrice.
2. Aportul ecografiei în diagnosticul pozitiv, diferenţial şi stadializarea tumorilor maligne
gastrice.
Rezumat (din referatul conducătorului de doctorat) al tezei: Partea generală prezintă
date privind anatomia chirurgicală şi radiologică a stomacului, anatomia patologică a
tumorilor maligne gastrice, cu implicaţii ecografice, date de etiopatogenie a cancerului
gastric şi elemente de diagnostic.
Cel mai important capitol al părţii generale se referă la diagnosticul imagistic al
cancerului gastric, în care sunt prezentate aportul ecografiei convenţionale şi al ecografiei
endoscopice în raport cu datele obţinute prin tranzitul baritat eso-gastro-duodenal,
endoscopia digestivă superioară, tomodensitometrie şi imagistică prin rezonanţă
magnetică. Se subliniază că ecografia abdominală convenţională, efectuată ca metodă de
primă intenţie la pacienţii cu simptome digestive înalte este ieftină, accesibilă, uşor de
efectuat chiar la bolnavii gravi şi orientează foarte bine diagnosticul trimiţând către
investigaţii suplimentare.
Deşi iniţial s-a considerat că examenul ecografic abdominal se oprea la investigarea
organelor parenchimatoase, a tractului urinar şi a vaselor de sânge, tubul digestiv fiind
considerat un obstacol pentru examinare sau o sursă de artefacte, totuşi stomacul s-a
dovedit a fi relativ simplu de examinat ecografic. Datele oferite practicianului de ecografia
convenţională şi, mai ales, de cea endoscopică, conferă informaţii utile privind stadiile
TNM ale tumorii gastrice, relaţii privind operabilitatea, urmărirea postoperatorie.
Partea personală se constituie într-un veritabil studiu anatomo-clinico-imagistic
bazat pe analiza complexă a unui lot de 183 bolnavi cu neoplasm gastric trataţi în Clinica I
Chirurgie Iaşi în perioada 1 ianuarie 2000 – 31 decembrie 2002. Pentru fiecare bolnav s-a
realizat o fişă standard. Datele culese din foile de observaţie, protocoalele operatorii,
discuţiile directe cu membrii echipelor operatorii au condus la acumularea unui volum
mare de informaţii care au fost incluse într-o bază de date realizată cu ajutorul programului
SPSS. Analiza statistică a fost efectuată cu ajutorul programului SPSS 10. Testele statistice
aplicate au permis validarea rezultatelor şi efectuarea unui raţionament statistic adecvat
unor concluzii finale.
Evaluarea imagistică a celor 183 de bolnavi s-a realizat prin metode secţionale:
examen ecografic şi tomodensitometrie, prin metode de radiologie convenţională – examen
eso-gastro-duodenal cu substanţă de contrast (sulfat de bariu sau gastrografin) şi prin
156

endoscopie digestivă superioară. Pentru fiecare caz, baza de date realizată a inclus
parametri demografici, factori de risc (grup sanguin, obiceiuri alimentare şi toxice),
antecedente personale patologice şi heredocolaterale, examen de laborator, explorări
imagistice (ecografie, tranzit baritat eso-gastric, endoscopie digestivă superioară, CT),
stadializare imagistică, date intraoperatorii privind forma, dimensiunea, extensia locoregională
şi la distanţă a tumorii maligne – aspecte macroscopice, stadializarea
intraoperatorie, protocolul anatomo-patologic macro- şi microscopic al piesei de exereză,
stadializarea postterapeutică, urmărirea clinico-imagistică postoperatorie. După
completarea bazei de date prin completarea dosarelor anatomo-clinice şi imagistice s-a
realizat prelucrarea statistică, urmată de interpretarea datelor şi obţinerea concluziilor.
Lotul studiat este prezentat în detaliu, privind distribuţia anuală, pe sex şi vârstă,
factori de risc, antecedente, semne clinice, date paraclinice, metode imagistice utilizate,
aspecte intraoperatorii, tipul intervenţiilor chirurgicale şi monitorizarea evoluţiei
postoperatorii clinic şi imagistic.
În continuare sunt analizate indicaţiile examenului ecografic în cancerul gastric şi
rezultatele obţinute în funcţie de localizare, mărimea tumorii, extensia tumorii, forma
macroscopică. Sunt prezentate toate categoriile semiologice descoperite ecografic privind
tumora primară, extensia limfonodulară şi prezenţa metastazelor. Categoriile semiologice
studiate au fost: identificarea unei mase solide la nivelul unui segment gastric (localizare,
ecogenitate, contur, omogenitate, dimensiuni), prezenţa, localizarea, dimensiunile şi
aspectul adenopatiilor loco-regionale şi la distanţă, prezenţa lichidului liber în cavitatea
peritoneală, calitatea şi aspectul acestuia, prezenţa nodulilor de carcinomatoză peritoneală
la nivelul peritoneului parietal şi/sau anselor intestinale, prezenţa, localizarea, ecogenitatea,
numărul, dimensiunile metastazelor hepatice, splenice sau în alte organe şi prezenţa
invaziei vasculare loco-regionale.
Sunt studiate în continuare rezultatele obţinute prin ecografia Doppler în explorarea
tumorilor maligne gastrice, metodă foarte utilă în evidenţierea gradului de vascularizaţie
tumorală şi a relaţiilor tumorii cu trunchiurile vasculare loco-regionale.
Datele obţinute de ecografie sunt comparate prin prisma sensibilităţii şi a
specificităţii cu rezultatele obţinute de tranzitul baritat eso-gastro-duodenal, examenul
endoscopic şi tomodensitometrie. Se menţionează importanţa ecoendoscopiei în
stadializarea tumorală.
Din datele prezentate reiese că ecografia poate fi o prelungire a examenului clinic şi
metoda iniţială de studiu la bolnavii cu o suferinţă gastrică. Examenul ecografic orientează
diagnosticul, poate stabili localizarea formaţiunii tumorale şi indică următoarele metode de
investigaţii. Sunt vizibile ecografic tumori peste 2 cm. Cele sub 2cm impun abordări
speciale. Metastazele hepatice sunt uşor de diagnosticat ecografic. Adenopatiile sunt
decelabile după un examen atent, ca şi invazia vasculară, invazia tumorală în organele
vecine şi carcinomatoza peritoneală.
Ecografia abdominală efectuată în cursul evaluărilor pentru alte afecţiuni, în special
pentru litiaza veziculară, poate descoperi tumori gastrice asimptomatice. Mai dificil de
examinat este schirul gastric.
Evaluarea pacienţilor cu tumori gastrice trebuie continuată după examenul
ecografic cu alte explorări imagistice, endoscopia digestivă superioară, examenul
radiologic eso-gastro-duodenal cu substanţă de contrast, tomodensitometria, pentru a
realiza o stadializare cât mai corectă a tumorii.
Un capitol important al tezei abordează criteriile radio-imagistice de stabilire a
operabilităţii cancerului gastric, extrem de importante pentru chirurg. Dacă, preoperator,
explorările imagistice sugerează inoperabilitatea, o laparoscopie diagnostică, cu ecografie
intraoperatorie perlaparoscopică poate evita o laparotomie inutilă.
157

Un alt capitol valoros îl constituie stadializarea imagistică a cancerului gastric,
esenţială în managementul acestei boli.
Teza se încheie cu prezentarea unor cazuri deosebite, care au ridicat probleme de
diagnostic şi tratament.
Concluzii (la teza)/Originalitate:
� Cancerul gastric rămane o importantă problemă de sănătate publică, atât timp cât
adresabilitatea pacienţilor la medic este tardivă, după instalarea simptomelor clinice grave,
atunci când tumora este în stadiile III-IV.
� Metodele imagistice în continuă dezvoltare şi aplicarea lor combinată în studiul
cancerului gastric, dau rezultate tot mai bune în diagnosticul, stadializarea şi stabilirea
prognosticului.
� Ecografia abdominală este metoda de diagnostic iniţială pentru evaluarea maselor
tumorale gastrice, deoarece este accesibilă şi relativ ieftină.
� Ecografia are o sensibilitate diagnostică de 90% (85%) pentru tumorile din stadiile I şi II
şi 95% pentru tumorile din stadiile III şi IV). Din cei 178 de pacienţi, tumora gastrică a fost
identificată în 166 cazuri.
� Localizarea, dimensiunea şi extinderea pe verticală a tumorii gastrice au fost mai bine
descrise de examenul radiologic decât de cel ecografic sau endoscopic.
� Examenul radiologic nu poate da indicaţii exacte despre extinderea pe orizontală -
invazia neoplazică a organelor vecine şi despre extinderea la ganglioni sau la distanţă prin
metastazare la ficat, peritoneu, rinichi, ovare, suprarenale etc.
� Examenul ecografic efectuat înaintea celui radiologic poate ameliora mult calitatea
investigaţiei, sugerând localizarea formaţiunii tumorale, dimensiunea, forma şi extensia ei.
Cele două metode de diagnostic sunt complementare.
� Ecografia este metoda de diagnostic pe care o propunem pentru screening-ul populaţiei,
fiind disponibilă atât în mediul urban cât şi în cel rural.
34. PERIANU LĂCRĂMIOARA SM 34
Titlul tezei: TRATAMENTUL CHIRURGICAL AL HERNIILOR HIATALE – DE LA
CHIRURGIA CLASICA LA CHIRURGIA CELIOSCOPICA
Autor: Perianu Lăcrămioara
Conducător ştiinţific: Prof. Univ. Dr. Victor Strat
Data susţinerii publice: 22.02.2008
Referenţi ştiinţifici: Prof. Univ. Dr. Nicolae Angelescu – U.M.F. Bucuresti
Prof. Univ. Dr. Silviu Constantinoiu – U.M.F. Bucuresti
Prof. Univ. Dr. Eugen Târcoveanu – U.M.F. Iasi
Motivatia alegerii subiectului: absenţa unui studiu retroprospectiv care să analizeze
situaţia HH în medicina românească pe o perioada de 12 ani.
Obiective urmarite: Studiul de faţă îşi propune să elucideze următoarele probleme privind
hernia hiatală:
‐ impactul semnelor şi simptomelor HH asupra stilului de viaţă al pacientului;
‐ aportul condiţiilor de viaţă şi de muncă în incidenţa HH (corelaţia BMI-hernie
hiatală, obezitate, alcool, tutun);
‐ metodele cele mai eficiente de diagnostic a HH;
158

‐ etapele managementului terapeutic al HH;
‐ criteriile de selecţie a celei mai eficiente metode terapeutice;
‐ criteriile obiective de selecţie a tipului de abord chirurgical;
‐ analiza comparativă a avantajelor şi dezavantajelor abordului chirurgical clasic şi
laparoscopic;
‐ contraindicaţiile tratamentului chirurgical;
‐ imaginarea unui algoritm de diagnostic şi tratament al HH.
Rezumat al tezei (din referatul conducatorului de doctorat): În stadiul actual al
problemei este bine documentată şi ilustrată. Se referă în primul rând la aspectele
anatomice şi implicarea complexului eso-gastro-diafragmatic în producerea herniilor
hiatale.
Prezentarea tratamentului herniilor hiatale ocupă jumătate din partea generală a
tezei. Ea se bazează pe o bogată informare şi ilustrare grafică. Este luat în considerare în
primul rând tratamentul chirurgical al herniilor hiatale prin alunecare; după discuţia
indicaţiilor sunt prezentate căile de abord şi descrise numeroasele procedee tehnice.
Incidentele şi accidentele intraoperatorii şi, mai ales, complicaţiile postoperatorii
imediate sau tardive sunt discutate în special pe baza datelor de literatură, trecându-se în
revistă disfagia parţială sau totală, perforaţia esofagiană sau gastrică, refluxul acid recurent
sau sindromul de constricţie a valvei.
Un loc special în cadrul tratamentului chirurgical este acordat, în această parte
generală a tezei, abordului laparoscopic, subliniindui-se avantajele multiple.
Contribuţiile personale constituie un studiu pe un lot de 275 pacienţi internaţi în
Clinica I Chirurgie a Spitalului ’’Sf. Spiridon’’ Iaşi, pe o perioadă de 12 ani, între 1994-
2007. Din lotul de 275 pacienţi internaţi doar 62 au fost supuşi tratamentului chirurgical,
realizat iniţial numai prin abord clasic, apoi din 1996 şi pe cale laparoscopică.
Este redată repartiţia cazurilor în cele patru tipuri de hernie hiatală, tipul III fiind
cel mai frecvent întîlnit(60%).
Un spaţiu important îl ocupă în lucrare aspectele legate de diagnostic. În cadrul
diagnosticului clinic sunt analizate antecedentele patologice asociate herniei hiatale din
lotul studiat, calitatea vieţii, semnele clinice esofagiene şi extraesofagiene, relaţia dintre
simptome şi diametrul orificiului herniar, unde autoarea notează o corelaţie semnificativă
cu pirozisul şi refluxul gastro-esofagian.
Investigaţiile paraclinice, în special imagistice, dar şi manometrice, ph-metrice,
endoscopice, sunt pe larg expuse de autoare, care subliniază importanţa acestora pentru
localizarea corectă a joncţiunii gastro-esofagiene şi stabilirea cu certitudine a
diagnosticului. Este foarte necesar de a recunoaşte de asemeni dimensiunile şi tipul de
hernie hiatală.
Foarte util este un tabel în care se redau, pentru un număr mare de explorări
practicabile în hernia hiatală, avantajele, dezavantajele, invazivitatea, costul şi incidenţa cu
care au fost efectuate pe lotul în studiu.
Partea cea mai consistentă o constituie analiza modului în care au fost trataţi
chirurgical cei 62 pacienţi cu hernie hiatală selecţionaţi din lotul de 275 avut în evidenţă.
Selecţia a fost foarte strânsă; în marea majoritate a cazurilor(255) a fost recomandat iniţial
un tratament medical. Dintre aceştia, 131 pacienţi au putut fi urmăriţi şi reevaluaţi, iar la 42
dintre ei, datorită ineficacităţii tratamentului medical, s-a indicat recurgerea la chirurgie. În
alte 20 cazuri tratamentul chirurgical a fost recomandat de la început.
Abordul laparoscopic al cazurilor este foarte bine analizat, constituind de fapt şi
partea cea mai importantă a tezei. Se prezintă în primul rând reperele anatomice esenţiale
de care trebuie ţinut seama în abordarea herniilor hiatale. Ele sunt esenţiale pentru
159

asigurarea condiţiilor de siguranţă şi succes în executarea intervenţiilor. Se redă
dispozitivul operator, exemplificat cu figuri(colecţia Clinicii I Chirurgie), se prezintă
diversele procedee efectuate laparoscopic în clinică. Procedeul floppy-Nissen folosit în 15
cazuri este considerat ca cel mai eficient procedeu antireflux. Procedeul Nissen-Rossetti a
fost efectuat şi el în 13 cazuri, încât aceste două procedee au dominat chirurgia prin abord
laparoscopic. În rest, procedeul Dor laparoscopic s-a realizat în 9 cazuri, iar Toupet în 3
cazuri.
Concomitent cu tratamentul herniei hiatale au fost necesare şi alte gesturi
laparoscopice intraoperator : adezioliză 13 cazuri, colecistectomie 7 cazuri, vagotomie 2
cazuri.
Rata destul de mare la începutul chirurgiei laparoscopice în clinică a conversiilor
(19,44%-7 cazuri) s-a datorat leziunilor esofagiene sau gastrice (3 cazuri), a splinei (1 caz)
sau a dificultăţilor tehnice(3 cazuri). În ultima perioadă aceasta s-a ameliorat simţitor.
În ce priveşte durata medie de spitalizare, aceasta a fost de cca 6 zile în cazul
intervenţiilor efectuate laparoscopic, faţă de 13,4 zile pentru abordul clasic. În cazul
conversiilor această medie s-a prelungit la 14,8 zile.
Este de reţinut aprecierea comparativă efectuată a accidentelor intraoperatorii, a
complicaţiilor postoperatorii si a reintervenţiilor, în cazul chirurgiei clasice şi a chirurgiei
laparoscopice. Între complicaţiile specifice abordului clasic autoarea înscrie 1 fistulă
esofagiană, 2 fistule gastrice, 2 abcese abdominale şi 1 abces mediastinal. Rata de
reintervenţie a fost de 16,6% pe lotul de 62 pacienţi operaţi. Chirurgia laparoscopică se
înscrie cu 3 leziuni splenice(4,84%) şi o fistulă esofagiană. În comparaţie cu rezultatele
obţinute prin chirurgia clasică, autoarea notează o scădere a incidenţei complicaţiilor după
chirurgia laparoscopică.
Postoperator este de notat că, în toate cazurile în care s-a practicat o fundoplicatură
Nissen, a persistat o disfagie timp de 2-3 săptamâni, iar într-un caz până la 6 luni. În
schimb nu s-a notat disfagie prin procedeul floppy-Nissen. Sindromul de retenţie gazoasă a
fost întîlnit rar, doar în 2,5% cazuri.Mortalitatea pe întregul lot apare şi ea crescută, 9
decese (14,5%) din care 7 după chirurgia clasică şi 2 după chirurgia laparoscopică.
Un capitol cu un conţinut deosebit al tezei este discuţia: chirurgie clasică versus
chirurgie laparoscopică. Acesta reprezintă o sinteză actualizată a argumentelor pro şi
contra, care dezbat în literatura de specialitate controversele privind tratamentul chirurgical
al herniei hiatale. Sunt luate în considerare aici numeroase studii randomizate aparţinând
celor mai cu experienţă chirurgi, privind diverse elemente comparative între chirurgia
clasică şi cea laparoscopică. Ele privesc calea de abord, folosirea procedeelor antireflux,
tipurile de fundoplicatură(totală sau parţială), durata intervenţiei, zile de spitalizare,
complicaţiile intra- şi postoperatorii, mortalitatea.
În textul tezei este inserat un model propriu de algoritm de diagnostic şi tratament
al herniilor hiatale, în care trebuie să se implice atât medicul generalist, gastro-enterolog,
cât şi chirurgul.
Teza se încheie cu prezentarea a trei cazuri clinice mai deosebite.
Concluzii/Originalitate:
‐ Joncţiunea gastro-esofagiană constituie un complex anatomic şi funcţional extrem de
vulnerabil la acţiunea complexă a mai multor mecanisme care acţionează sinergic
inducându-i disfuncţionalitatea.
‐ RGE prezintă cauze potenţiale multiple care acţionează concomitent la expunerea
epiteliului esofagian la scăderea pH-ului. Rezultatele studiului efectuat indică faptul că în
peste 80% din cazuri, RGE este simptomul dominant al expresiei HH.
‐ Importanţa HH este diminuată prin folosirea imprecisă a terminologiei medicale şi
prin concepţia greşită a majorităţii clinicienilor potrivit căreia HH este un fenomen
160

unidimensional. Considerăm a fi mult mai adecvată adoptarea concepţiei potrivit căreia
HH este evenimentul final al lanţului etiopatogenic indus de dilacerarea progresivă a EGJ
ceea ce evocă aportul concomitent a mai multor mecanisme etiopatogenice. Anatomia
dinamică a EGJ relevă dificultatea definirii HH şi a demonstrării experimentale şi clinice a
relaţiei între HH, hernia diafragmatică, LES, RGE şi refluxul supraesofagian. Aşa cum este
evident faptul că RGE este un proces multifactorial devine absolut cert faptul că HH este
un factor determinant în patogenia RGE.
‐ Diagnosticul corect al tipului de HH şi al situsului herniar facilitează managementul şi
selecţia tipului de intervenţie chirurgicală cel mai adecvat pacientului în cauză.
‐ Tipul de abord chirurgical depinde de pacienţi şi de decizia chirugului operator, şi nu
poate fi aplicată dogmatic, la toţi pacienţii.
‐ Studiile relevate în întreaga literatură de specialitate certifică ameliorarea
simptomatologiei HH după ambele metode de abord chirurgical, clasic sau laparoscopic.
Pe termen scurt, imediat, calitatea vieţii pacientului se îmbunătăţeşte considerabil secundar
abordului şi tratamentului laparoscopic. Mai mult decât atât, laparoscopia înregistrează o
rată semnificativ scăzută de apariţie a complicaţiilor redutabile şi a efectelor colaterale.
Oricum, pacienţii sunt extrem de mulţumiţi de rezultatele laparoscopice, această stare fiind
direct corelată cu remisia simptomatologiei şi îmbunătăţirea calităţii vieţii.
‐ În urma analizei rezultatelor diferitelor tehnici chirurgicale adoptate pe parcursul
anilor în Clinica I Chirurgie considerăm că, în condiţiile unei execuţii tehnice ireproşabile,
respectând corect indicaţiile chirurgicale, rezultatele pe termen lung ale fundoplicaturii
„floppy” Nissen sunt excelente, cu dispariţia simptomatologiei preoperatorii în peste 85-
90% din cazuri, şi cu o rată a complicaţiilor de aproximativ 3%.
‐ Deşi nu există nici o tehnică operatorie ideală, obiectivul oricărei intervenţii rămâne
reducerea anatomică a herniei şi obţinerea unui sfincter esofagian competent.
‐ Chirurgia laparoscopică se aplică unui spectru larg de pacienţi datorită creşterii
confortului postoperator al pacientului şi rezultatelor bune pe termen scurt şi lung.
‐ Endoscopia şi pH-metria sunt metode eficiente de urmărire a pacienţilor trataţi
laparoscopic. Dacă apar probleme în perioada postoperatorie imediată se indică
reexplorarea laparoscopică imediată deoarece majoritatea complicaţiilor pot fi corectate în
cursul primei săptămâni după intervenţia chirurgicală iniţială. Pacienţii care prezintă
complicaţii în perioada postoperatorie tardivă trebuie investigaţi complet iniţial
recomandându-se un management conservator, non-operator, în această etapă se pot indica
endoscopia şi dilatarea esofagiană. La pacienţii care prezintă disfagii persistente, HH
recurentă simptomatică sau RGE slab controlat medicamentos, la peste 12 luni de la
intervenţia chirurgicală iniţială se recomandă reintervenţia.
‐ Cele mai frecvente complicaţii ale curei laparoscopice a HH au fost: disfagia precoce,
disfagia tardivă, leziunile splenice(ce au necesitat conversia sau reintervenţia).
35. CÂRJĂ CORNEL SM 35
Titlul tezei: LOMBOSCIATICA RECIDIVANTĂ
Autor: Cârjă Cornel
Conducător ştiinţific: Prof. Univ. Dr. Ianovici Nicolai
Data susţinerii publice: 25.02.2008
Referenţi ştiinţifici: Conf. Univ. Dr. Gorgan Mircea – U.M.F. Bucureşti
Conf. Univ. Dr. Adam Danil – U.M.F. Bucureşti
Prof. Univ. Dr. Poeată Ion – U.M.F. Iasi
161

Motivaţia alegerii subiectului: Lombosciatica recidivantă reprezintă un capitol foarte larg
cu multiple etiologii. Reapariţia simptomatologiei radiculare lombare în urma unei
manevră terapeutică după o perioadă variabilă de timp, reprezintă un eşec terapeutic şi
necesită reevaluarea pacientului în vederea reluării tratamentului. Prin extrapolare aceste
situaţii se pot regăsi şi în tratamentul chirurgical al hernii de disc lombare, de departe cea
mai răspândită cauză pentru lombosciatică. Având în vedere aceste premize lucrarea îşi
propune să prezinte o alternativă la tehnica clasică de abord chirurgical al discului lombar
care, chiar dacă nu se deosebeşte esenţial de tehnica clasică reprezintă o alternativă viabilă
pentru reducerea cazurilor de lombosciatică recivantă în această categorie de bolnavi. Pe
de altă parte lucrarea doreşte să demonstreze în acelaşi timp valabilitatea tehnicii
prezentate în orice situaţie anatomoclinică.
Obiectivele urmărite: din multitudinea de situaţii clinice ce definesc lombosciatica
recidivantă, lucrarea îşi propune să analizeze 119 cazuri de hernie de disc lombară cu
indicaţie chirurgicală, în majoritate cazuri neoperate, dar şi cazuri operate în altă perioadă
şi prin alte metode, rezolvate prin microdiscectomie Caspar. Deasemenea lucrarea doreşte
să dovedească pe lângă superioritate aceste metode că microdiscectomia Caspar este
posibilă în orice situaţie clinică.
Rezumat: Lucrarea este structurată în două părţi o parte generală denumită studiul
teoretic, care tratează aspecte esenţiale ce definesc sindromul lombosciatic în raport cu
hernia de disc lombară. Deasemenea face o trecere în revistă a tehnicilor minim invazive
destinate tratamentului herniei de disc lombare. Este prezentată clinica herniei de disc
lombare şi implicit indicaţiile chirurgicale în hernia de disc lombară cu sindrom
lombosciatic. În partea a doua denumită studiul personal se prezintă analiza a 119 cazuri cu
hernie de disc lombară în majoritate neoperate dar şi operate în altă perioadă şi prin alte
metode, care au fost rezolvate prin microdiscectomie Caspar. Cazuistica este analizată din
punct de vedere antropometric, clinic şi imagistic evidenţiîndu-se varietatea cazurilor,
acoperind o plajă largă de situaţii în care tehnica prezentată este valabilă. Sunt prezentate
pe circa 98 de pagini în detaliu cazurile, tehnica operatorie, investigaţiile paraclinice care
alături de clinică au slujit la stabilirea indicaţiei chirurgicale. Rezultatele au fost prezentate
în 65 de figuri şi 29 de tabele ce vin să ilustreze odată în plus datele expuse. Datele finale
sunt documentate şi analizate prin metode de statistică avansată, pentru a scoate în evidenţă
valabilitatea metodei în orice situaţie clinică.
Concluzii/Originalitate:
1. Prin concepţia şi modul de abord acastă tehnică reduce simţitor complicaţiie
posibile atât intra cât şi postoperatorii.
2. Prin această metodă se pot aborda toate tipurile de hernie de disc lombară
indiferent de forma şi aşezarea fragmentelor sau de configuraţia simptomatologică.
3. Magnificaţia face posibilă acţiunea numai asupra structurilor dorite fără să
afecteze rădăcinile nervoase, având drept consecinţă scăderea drastică a complicaţilor
postoperatorii.
4. Postoperator rezultatele excelente şi bune s-au situat între 92 şi 97% la sfârşitul
perioadei de monitorizare, ceeace reprezintă valori net superioare celorlate tehnici de abord
chirurgical al herniei de disc lombare
5. Rata complicaţiilor intraoperatorii este cu mult mai redusă decât prin alte
tehnici de abord chirurgical.
6. Datorită distrucţiei tisulare reduse refacerea este mai uşoară şi timpul de
spitalizare poate scădea la jumătate din timpul utilizat până acum în perioada
162

postoperatorie, ceeace reprezintă un preţ de cost al spitalizării mai redus decât în celelalte
tehnici.
Originalitate: ca noutate teza se evidenţiază prin prezentarea unei tehnici mai puţin
obişnuite datorată folosirii instrumentarului specific şi a magnificaţiei intraoperatorii.
Deasemenea modalitatea de analiză a cazurilor atât pre cât şi postoperator a dus la
demonstrarea valabilităţii tehnicii îm orice situaţie spre deosebire de alte modalităţi de
abord care nu pot îndeplini acest deziderat.
36. MUŞAT ELENA SM 36
Titlul tezei: EVALUAREA NOILOR TEHNICI DE RADIOTERAPIE CONFOR-
MAŢIONALĂ
Autor: Muşat Elena
Conducător ştiinţific: Prof. Univ. Dr. Eduard Bild
Data susţinerii publice: 28.02.2008
Referenţi ştiinţifici: Prof. Univ. Dr. Viorica Nagy – U.M.F. Cluj Napoca
Conf. Univ. Dr. Emilia Creangă – Univ. “Al.I.Cuza” Iaşi
Prof. Univ. Dr. Mihai Romeo Găleşanu – U.M.F. Iasi
Motivaţia alegerii subiectului: Motivaţia alegerii subiectului tezei a fost analiza aspectelor
tehnice, fizice şi clinice care stau la baza radioterapiei conformaţionale clasice şi prin
modularea intensităţii, cu referire la radioterapia conformaţională standard (3d-crt), prin
modularea intensităţii (imrt) şi radioterapia stereo-tactică.
Obiective urmărite: Lucrarea analizează aspectele tehnice, fizice şi clinice necesare pentru
evaluarea corectă a radioterapiei conformaţionale clasice şi prin modularea intensităţii. sau
analizat diferite tehnici, precum şi aplicarea acestora în tratamentul unor localizări
tumorale de volume şi forme diferite (simple şi complexe).
Deasemeni s-a urmărit compararea planurilor de tratament obţinute pentru situaţii
clinice diferite, un loc important îl ocupă determinarea rolului radioterapiei în sarcoamele
retro-peritoneale, cancerele sferei orl (cancerul de etmoid), precum şi studiul experimental
comparativ în tumorile pulmonare. obiectivele urmărite se înscriu în tendinţa actuală de
utilizare a unor noi modalităţi de radioterapie cu optimizarea rezultatelor în procedurile de
stadializare şi terapia oncologică concomitent, studiul de planificare terapeutică şi calculul
dozelor a fost corelat cu rezultatele obţinute cu datele clinice şi de urmărire, integrând
astfel mijloacele acestor două modalităţi ale radioterapiei moderne în planul terapeutic a
pacienţilor cu cancer.
Rezumat (din referatul conducătorului de doctorat) al tezei: Tema tezei reprezintă unul
dintre subiectele cele mai importante din radioterapia oncologică, domeniu în care explorarea,
recentă, alături de radioterapia tridimensională convenţională, a modulării intensităţii
în fascicul a generat o adevărată revoluţie. trebuie remarcat că rezultatele obţinute de
doctorandă este primul autor de la noi din ţară care prezintă rezultate originale în domeniul
radioterapiei cu modularea intensităţii în fascicul în volume largi complexe, prezentând
date despre asigurarea calităţii în mod prospectiv şi despre modalităţile de evaluare a
tehnicilor conformaţionale în studii clinice randomizate de fază iii.
Partea generală conţine o largă majoritate provenind din practica directă de
cercetare şi planificare şi o parte preluate din literatură, cu menţionarea riguroasă a sursei
163

prin transcrierea numărului referinţei bibliografice din bibliografia tezei. deasemeni ea
conţine introducerea generală în terminologia nouă cu definirea conformalităţii şi
acurateţei, descrierea noilor tehnici de radioterapie tridimensională, importanţa protejării
ţesuturilor sănătoase şi în consecinţă detaliază scopul tezei şi paşii urmăriţi în elaborarea
subiectului propus.
Partea personală conţine ipotezele de lucru şi rezultatele proprii. cercetările s-au
concentrat asupra a două etape: prima reprezentată de evaluarea fiecărui plan în parte
cuprizând evaluarea calitativă a volumelor conturate şi distribuţia spaţială a dozelor în
fiecare plan; a doua etapă de cuantificare şi analiză a noilor indici de evaluare. doctoranda
s-a concentrat în mod deosebit asupra controlului calităţii planificării şi cuantificării
rezultatelor obţinute generând criterii noi care pot modifica abordarea planificării prin
tehnici complexe. studiul reprezintă o parte valoroasă a tezei, rezultatele preliminarii fiind
comunicate la congresul de oncologie ecco 14 în 2007.
Concluzii/Originalitate: tema tezei este de mare actualitate, fiind abordată pentru oară ca
subiect al unei teze de doctorat; prin perseverenţă, capacitatea de efort şi motivaţie
doctoranda a reuşit să utilizeze condiţiile de lucru din franţa şi belgia, obţinând rezultate de
excepţie; contribuţiile doctorandei au deopotrivă valoare cognitivă şi practică in domeniul
oncologiei generale şi radioterapiei; valorificarea rezultatelor prin publicaţii este cu totul
remarcabil
164

37. MUNTEANU ANCA SM 37
Titlul tezei: ROLUL HIPERTERMIEI ÎN TRATAMENTUL MULTIMODAL AL
NEOPLAZIILOR MALIGNE
Autor: Munteanu Anca
Conducător ştiinţific: Prof. Univ. Dr. Eduard Bild
Data susţinerii publice: 28.02.2008
Referenţi ştiinţifici: Prof. Univ. Dr. Viorica Nagy – U.M.F. Cluj Napoca
Conf. Univ. Dr. Dorina Creangă – Univ. „Al.I.Cuza” Iasi
Prof. Univ. Dr. Mihai Romeo Găleşanu – U.M.F. Iasi
Motivaţia alegerii subiectului: Tratamentul multimodal al neoplaziilor maligne conduce la
ameliorări importante ale intervalului liber de boală şi supravieţuirii, totuşi, o proporţie relativ
mare a pacienţilor cu cancer prezintă reluarea evoluţiei bolii la nivel local sau sistemic, de cele
mai multe ori în această situaţie nu mai este posibilă reluarea tratamentului iniţial optim, din
cauza intensităţii reacţiilor adverse care ar compromite eventualul beneficiu terapeutic. În
acest context, se impune ca deosebit de utilă aplicarea altor metode de tratament, printre care
se numără şi hipertermia. Majoritatea studiilor descriu această metodă ca paliativă, cu rol în
ameliorarea simptomelor unor boli avansate, dar perspectiva aplicării hipertermiei în
tratamentul primar al bolii neoplazice, în asociere cu metodele de tratament clasice este
abordată în cadrul unor trialuri clinice.
Obiective urmărite: În cadrul prezentei teze de doctorat s-a conceput şi realizat practic un
aparat de hipertermie superficială cu microunde cu frecvenţa de 2450MHz, ai cărui parametri
fizici au fost determinaţi experimental, pe diferite tipuri de fantom (apă, 70% apă + 30%
agaroză, ţesut animal).
Al doilea obiectiv a constat în modelarea în analiză cu element finit a distribuţiei de
temperaturi în timpul hipertermiei superficiale pe un volum tumoral reconstruit tridimensional.
Al treilea obiectiv s-a concretizat în estimarea rolului hipertermiei în tratamentul
multimodal pe baza unui model teoretic multifactorial particularizat pentru cancerul mamar,
consecutiv analizei univariate a factorilor clinici de prognostic, a factorilor histopatologici
prognostici şi predictivi, dar şi a factorului tratament multimodal în neoplasmul mamar.
Modelul matematic al scorului prognostic şi predictiv în cancerul mamar a inclus 12 factori
clinici şi histopatologici, dar şi factorul tratament, fiind astfel posibilă aprecierea potenţialului
beneficiu terapeutic al hipertermiei în optimizarea tratamentului multimodal clasic.
Rezumat din referatul conducătorului de doctorat: Teza de faţă, prin tema abordată, se
înscrie în categoria cercetărilor actuale focalizate pe dezvoltarea de noi metode terapeutice
sistemice sau locale în cancer, mai ales în stadiu avansat, cu prognostic rezervat prin terapiile
clasice. Hipertermia – aplicarea de temperaturi ridicate pentru a distruge ţesutul tumoral – este
utilizată de obicei în asociere cu celelalte terapii oncologice pentru potenţarea efectului
radioterapiei sau al agenţilor citotoxici. Rolul hipertermiei în tratamentul multimodal al
cancerului mamar îl constituie potenţialul acestei metode de a îmbunătăţi prognosticul
individual, analizat pe model de scor prognostic multifactorial, prin depăşirea beneficiului
maxim realizat de tratamentele standard.
Parcurgerea tezei demonstrează o bogată documentare (233 de titluri bibliografice) şi o
implicare temeinică a doctorandei atât în cercetarea fundamentală cât şi în cea clinică,
165

capacitate de sinteză, analiză şi interpretare a unei literaturi foarte vaste remarcabile, finalizate
prin conturarea unui studiu original.
Bine echilibrată, teza respectă proporţia corectă între capitolele părţii generale (65
pagini) şi cele ale părţii personale (254 pagini), ordinea capitolelor şi subcapitolelor urmează
cursul logic al cercetării, structurat pe cele două categorii de obiective propuse (de tip
cercetare fundamentală şi, respectiv, clinică). Teza este bogat şi concludent ilustrată cu
imagini originale (211 figuri) şi conţine 113 tabele, care, pe de o parte, susţin rezultatele şi, pe
de altă parte, justifică discuţiile şi concluziile.
Referitor la contribuţiile personale, prezentul studiu doctoral se individualizează prin
complexitatea metodelor de cercetare care acoperă cele trei faze ale programului de cercetare:
partea tehnică, de concepere şi realizare a instalaţiei de hipertemie şi a sistemului de măsurare
a căldurii induse, experimentarea fizică (determinarea parametrilor termici în fantom) şi model
teoretic de simulare a distribuţiei de temperatură în volumul tumoral şi în ţesuturile
înconjurătoare, urmat de studiu fundamental finalizat prin conceperea unui model original de
funcţie de supravieţuire, care include şi factorul tratament. Primul capitol este consacrat
proiectării şi realizării practice a aparatului de hipertermie superficială. În continuare sunt
prezentate evaluarea distribuţiei de temperatură pe suprafaţă, variaţia de temperatură pentru
diferite volume de fantom, descrierea sistemului de monitorizare continuă a temperaturii
realizat practic care are interfaţă cu computerul, etalonarea sistemului de măsurare a
temperaturii. În continuare sunt prezentate rezultatele determinărilor experimentale pe
„fantom-gel” echivalent cu un ţesut biologic (70% apă + 30% agaroză) având drept scop
determinarea parametrilor optimi de lucru ai instalaţiei (adâncime de pătrundere a
microundelor, durata optimă de încălzire la temperatura de tratament, putere optimă de lucru).
Pentru compararea distribuţiei de temperatură în profunzime şi la suprafaţa volumului de
fantom s-a folosit o cameră de termoviziune care a preluat imaginile distribuţiei temperaturii
la suprafaţă. Rezultatele obţinute recomandă aparatul pentru protocol experimental în
tratamentul leziunilor tumorale de mici dimesiuni.
În capitolul VI doctoranda realizează o modelare a distribuţiei de temperaturi în
volumul tumoral prin metoda analizei cu element finit, sinteza geometrică a structurii având la
bază reconstrucţia 3D a unei recidive tumorale de perete toracic, documentată
computertomografic. Reconstrucţia tridimensională s-a realizat cu ajutorul soft-ului AutoCAD
2007, iar analiza efectivă în element finit, prin utilizarea soft-ului Algor FEMPRO. Metoda
analizei cu element finit este larg utilizată pe plan mondial, mai ales în situaţia în care anumiţi
parametri se pot măsura punctual. Metoda oferă o imagine de ansamblu a distribuţiei de
temperatură atât în suprafaţă, cât şi în întregul volum tumoral.
Capitolul VII prezintă rezultatele unui studiu retrospectiv, care a avut drept obiective
analiza univariată a factorilor prognostici şi predictivi clinici şi histopatologici, urmată de
analiza univariată a factorului tratament multimodal în cancerul mamar şi finalizat cu
identificarea rolului hipertermiei în tratamentul multimodal prin includerea acestuia într-un
model matematic de scor prognostic şi predictiv în cancerul mamar. Prezentarea generală a
lotului dovedeşte rigurozitate, design-ul structural fiind adecvat unui studiu semnificativ
statistic, prin includerea unui număr mare de paciente (445) care au fost monitorizate pe o
perioadă de minim 5 ani. Factorul tratament multimodal a fost clasificat în funcţie de
indicaţiile standard în trei categorii, al căror impact asupra supravieţuirii globale şi intervalului
liber de boală a fost analizat într-un mod particular. În finalul studiului, doctoranda aduce o
contribuţie de excepţie prin conceperea unui model matematic de calcul al scorului prognostic
şi predictiv individualizat factorilor prognostici specifici fiecărui pacient, inclusiv factorul
166

tratament multimodal, aplicabil pentru estimarea supravieţuirii la diverse momente temporale.
Rezultatele studiului privind rolul tratamentului în prognosticul pacientelor cu neoplasm
mamar conduc la concluzia că rolul hipertermiei în tratamentul multimodal îl constituie
potenţialul acestei metode de a îmbunătăţi prognosticul individual prin depăşirea beneficiului
maxim realizat de tratamentele standard.
În concluzie, având în vedere calităţile ştiinţifice şi contribuţia originală de valoare a
studiului doctoral realizat, apreciez că teza de doctorat „Rolul hipertermiei în tratamentul
multimodal al neoplaziilor maligne” elaborată de doamna Anca Munteanu poate fi susţinută
public, îndeplinind toate condiţiile în vederea obţinerii titlului de doctor în ştiinţe medicale.
Concluzi la teză/Originalitate:
1. Aparatul de hipertermie superficială cu microunde cu frecvenţa de 2450MHz are următorii
parametri fizici: suprafaţa utilă a câmpului termic egală cu 26,5% din suprafaţa aplicatorului;
profunzimea de acţiune 40-50mm; viteza de încălzire 0,48 o C/min; durata impulsului de
expunere la microunde este de 5s; durata totală a unei şedinţe 30min; timpul util de tratament
15-22min;
2. Rezultatele obţinute recomandă aparatul pentru protocol experimental în tratamentul
leziunilor tumorale superficiale de mici dimensiuni;
3. Datele privind distribuţia de temperatură în volumul tumoral obţinute cu ajutorul modelului
teoretic sunt concordante cu cele experimentale in vitro. Valorile temperaturii sunt în
intervalul de tratament recomandat în hipertermie, media temperaturilor fiind de (44,2+42,8)/2
= 43,5 o C;
4. Metoda analizei cu element finit oferă informaţii importante asupra valorilor temperaturilor
care se înregistrează la sfârşitul unui ciclu de tratament cu hipertermie (de aproximativ
30min);
5. Rezultatele obţinute prin modelarea prin analiză cu element finit au un grad de precizie
ridicat;
6. Metoda oferă o imagine de ansamblu a distribuţiei de temperatură în suprafaţă şi în întreg
volumul tumoral; reconstrucţia 3D pe baza secţiunilor CT urmată de modelarea distribuţiei de
temperatură în volumul tumoral constituie etape importante în elaborarea planului de
tratament în hipertermie;
7. Diferenţele de supravieţuire rezultate pentru cele trei categorii de tratament sunt mai mari
între tratamentul complet şi cel incomplet scor 2 (20,42%) şi între tratamentul complet şi cel
incomplet scor 3 (35,42%), decât diferenţa dintre tratamentele incomplete scor2 şi scor3
(15%), ceea ce confirmă faptul că este suficient ca una din metodele de tratament să nu poată
fi administrată corect sau deloc pentru a influenţa negativ supravieţuirea. Rezultatele obţinute
sunt concordante cu rolul prognostic important pe care îl deţine tratamentul multimodal în
cancerul mamar şi motivează includerea factorului tratament în modelul de scor prognostic;
8. Modelul de scor prognostic determinat atribuie fiecărui pacient o funcţie caracteristică de
supravieţuire, cu posibilitatea de calcul a unei valori specifice pentru un moment temporar
selectat ca referinţă, valoare care se raportează la limitele stabilite de model pentru includerea
în una din categoriile prognostice: foarte sever (şanse minime de supravieţuire peste timpul t ),
intermediar (incert), foarte bun (şanse foarte mari de supravieţuire peste momentul t);
9. Faţă de distribuţia în lotul general, în grupul pacientelor cu neoplasm mamar care au
dezvoltat recidive loco-regionale se constată schimbarea raportului dintre categoriile
terapeutice, de la raportul scor 1 / scor2 / scor3 = 74,39% / 20,22% / 5,39% la valorile scor 1 /
167

scor2 / scor3 = 44,57% / 39,13% / 16,3%; analog metastaze:scor 1 / scor2 / scor3 = 52,68% /
34,82% / 12,5%;
10. Modelul multivariat realizat explică evoluţia ascendentă destul de lentă din ultimii ani a
avantajelor de supravieţuire obţinute în practică prin metodele de tratament standard ale căror
limite maxime nu mai pot fi foarte mult crescute şi sugerează introducerea de noi metode în
scopul creşterii impactului factorului tratament şi, implicit, a valorii scorului prognostic, cu
posibilitatea creşterii supravieţuirii pentru pacientele din categoriile prognostice foarte sever şi
intermediar;
11. Rolul hipertermiei în tratamentul multimodal al cancerului mamar îl constituie potenţialul
de a îmbunătăţi prognosticul individual prin depăşirea beneficiului maxim ( + 4,516 în studiul
efectuat) realizat de tratamentele standard;
12. Modelul teoretic multifactorial prezentat constituie o metodă de studiu a rezultatelor
clinice care poate fi optimizată prin prelucrarea datelor specifice de supravieţuire pe loturi mai
mari de pacienţi şi extinsă pentru oricare localizare tumorală, aplicabilă în sistem informatic
tip expert.
38. CĂRĂULEANU ALEXANDRU SM 38
Titlul tezei: CERCETĂRI ÎN PROBLEMA BOLII FIBROCHISTICE A SÂNULUI
Autor: Cărăuleanu Alexandru
Conducător ştiinţific: Prof. Univ. Dr. Antranic Negură
Data susţinerii publice: 29.02.2008
Referenţi ştiinţifici: Prof. Univ. Dr. Decebal Hudiţă – U.M.F. Bucureşti
Conf. Univ. Dr. Nicolae Cernea – U.M.F. Craiova
Prof. Univ. Dr. Marie Jeanne Aldea – U.M.F. Iasi
Motivaţia alegerii subiectului: Mastoza fibro-chistică (MFK) este fără îndoială cea mai
frecventă leziune mamară benignă. Studiile arată incidenţe de 54%, respectiv 61%.
În piesele operatorii de biopsie mamară excizională, de sectorizare, de mastectomii
parţiale sau totale, ca şi în piesele de necropsie, MFK este cel mai des întovărăşită de alte
leziuni mamare benigne, unele dintre ele având risc de malignizare.
Unele leziuni mamare benigne pot simula malignitatea, necesitând investigaţii
amănunţite. Dar mai important şi mai riscant este când o leziune malignă are aspect benign, de
aceea pentru afirmarea diagnosticului de MFK sau de leziune mamară benignă este necesară
eliminarea cancerului mamar prin investigaţii şi nu trebuie să uităm că în ultimă instanţă
siguranţa oncologică a diagnosticului o dă numai biopsia mamară excizională în ţesut sănătos,
cu prelucrare la parafină şi secţiuni seriate.
Scopul tezei este selectarea din cadrul multiplelor tratamente hormonale ale MFK a
celui mai avantajos din punct de vedere al raportului beneficiu-risc, pentru individualizarea pe
cît posibil a tratamentului, pentru a reduce numărul recidivelor şi a preveni fibroza stromală
(care nu e hormono-dependentă şi e rezistentă la tratament).
Obiective: Depistarea precoce a cancerului mamar ascuns care simulează o formaţiune MFK;
Depistarea precoce a cancerului mamar ascuns care simulează o fibroză stromală mamară;
Aprecierea valorii comparative a diferitelor tratamente hormonale, pentru a stabili care e cel
168

mai adecvat şi mai avantajos din punct de vedere al raportului beneficiu-risc; Prevenţia
fibrozei stromale mamare care nu e hormono-dependentă şi e rezistentă la tratament.
Rezumat al tezei (din referatul conducatorului de doctorat): Pentru afirmarea
diagnosticului de MFK sau de fibroză stromală mamară sau de boală benignă mamară este
obligator să fie eliminată prezenţa cancerului mamar, care în faza iniţială poate simula o MFK.
Aceasta se realizează prin tripletul diagnostic: examen clinic, examen imagistic (mamografie
şi ecografie) şi examen morfologic prin CAAF sau PAB. În rarele cazuri în care leziunea nu se
vizualizează la una dintre probele imagistice, devine necesară cealaltă probă imagistică, căci
ecografia şi mamografia se completează reciproc. În cazurile în care există o concordanţă între
imaginile tipic benigne (la mamografie şi ecografie) şi rezultatul histo-patologic benign la
CAAF şi PAB dirijată imagistic, sau nu există nici o suspiciune de malignitate, atunci am
putea considera că este suficientă numai o perioadă de supraveghere, deşi diagnosticul nu este
de siguranţă oncologică. În adevăr, căci poate exista o imagine benignă, iar tumora să fie de
cele mai multe ori benignă, dar uneori malignă şi acul de CAAF sau PAB (chiar dirijat
imagistic) să treacă pe lângă tumora malignă şi să extragă ţesut benign. În aceste situaţii
cancerul rămâne ascuns şi se manifestă tardiv în perioada de supraveghere. Dar dacă în această
ultimă perioadă de supraveghere apar imagini suspecte de malignitate, atunci devine necesară
o biopsie adiţională , de data aceasta excizională în ţesut sănătos, cu prelucrare la parafină şi
secţiuni seriate. În cazurile discordante (lipsa de concordanţă între imagistica suspectă de
malignitate şi rezultatele histo-patologice benigne la PAB dirijat imagistic, atunci aceste din
urmă rezultate pot fi fals negative pentru malignitate (nu exclud malignitatea) şi necesită o
biopsie excizională care poate evita persistenţa unui cancer ascuns sau descoperirea lui tardivă
în perioada de supraveghere oncologică. În privinţa CAAF şi PAB, când CAAF extrage celule
maligne sau PAB extrage ţesuturi maligne, atunci examenul este concludent şi de siguranţă
oncologică. Când însă la CAAF sau la PAB acul, chiar dirijat imagistic trece pe lângă leziunea
pricipală (malignă) şi extrage celule sau ţesut benign sau nesemnificativ dintr-o zonă adiacentă
leziunii maligne, atunci CAAF sau PAB pot fi fals negative pentru malignitate, pot fi
neconcludente şi necesită biopsie excizională în ţesut sănătos, căci altfel cancerul poate
rămâne ascuns sau să fie descoperit tardiv în perioada de supraveghere oncologică. În aceste
cazuri numai biopsia excizională cu prelucrare la parafină şi secţiuni seriate este de siguranţă
oncologică.Dar dacă avem nevoie de un diagnostic de siguranţă oncologică, se pune întrebarea
de ce nu facem de la început biopsia excizională? Pentru că aceasta este deja o operaţie şi nu
este uşor acceptată de bolnave, dar mai ales pentru că cicatricea post-operatorie poate să dea
ulterior imagini ecografice şi mamografice cu falsă suspiciune de malignitate şi deci poate
simula clinic şi imagistic un cancer în perioada de supraveghere oncologică. Totuşi unii
specialişti, fie că nu au posibilitatea unei puncţii biopsie cu ac gros dirijată imagistic sau chiar
dacă au această posibilitate, execută de la început biopsia excizională în ţesut sănătos.
Tratamentul mastozei fibrochistice este medical şi chirurgical, scopul acestuia fiind
excluderea unei leziuni maligne. Alături de acestea se mai adaugă măsuri nespecifice: dieta,
psihoterapia. Cea mai frecventă intervenţie chirurgicală, raportat la analiza statistică a
materialului cules, este sectorectomia (223 cazuri, reprezentând 62,1%); tumorectomia s-a
practicat în 84 de cazuri (23,4%).
Este evidentă frecvenţa mare a examenelor anatomopatologice care au evidenţiat
prezenţa leziunilor de tip fibrochistic (atât cele proliferative, cât şi cele neproliferative) – 190
cazuri respectiv 52,92% din totalul cazurilor. Al doilea diagnostic ca frecvenţă, deşi cu
diferenţă puternic semnificativă, este cel de fibroadenom – 56 cazuri (15,60%).
169

Doar la 5% dintre femeile cu mastoză fibrochistică se pot evidenţia modificări celulare,
sub forma hiperplaziei atipice, şi care reprezintă un factor de risc pentru cancer. Atunci când
se face o comparaţie a acestora cu o „populaţie normală”, primele vor avea un risc mai mare
de 2 până la 6 ori - comparativ cu „populaţia normală” - de a se îmbolnăvi de cancer de sân.
În fibroza stromală mamară : ecografia nu este caracteristică şi nu este de încredere, iar
circa 20% dintre imagini sunt sugestive de malignitate; mamografia, care arată o opacitate
necalcificată sau travee fibroase, este fiabilă, iar 30% dintre imagini sunt sugestive de
malignitate.
În contextul fibrozei stromale mamare, leziunile cu imagini înalt sugestive de
malignitate, ca forme neregulate, opacităţi cu margini spiculate (la mamografie) sau umbră
acustică posterioară (la sonografie), precum şi leziunile discordante, deşi uneori asociate cu
noduli fibroşi, trebuie să fie evaluate după biopsie excizională. O leziune calcificată cu
rezultate histo-patologice de nodul fibros trebuie să fie reevaluată, deoarece nici un nodul
fibros nu era calcificat (în nici o serie de descrieri). Imaginile tipic benigne la mamografie şi la
US, combinate cu constatarea histo-patologică de nodul benign, la puncţia biopsie mamară cu
ac gros, dirijată imagistic, ar putea fi utilizate pentru a plasa leziunea într-o categorie specific
benignă,pentru care ar fi suficientă o perioadă de supraveghere oncologică şi aceşti noduli nu
ar necesita alte biopsii (după Venta, Harvey şi Revelon). În adevăr, căci poate exista o imagine
benignă, iar tumora să fie de cele mai multe ori benignă, dar uneori malignă şi acul de CAAF
sau PAB (chiar dirijat imagistic) să treacă pe lângă tumora malignă şi să extragă ţesut benign.
În aceste situaţii, cancerul rămâne ascuns şi se manifestă tardiv în perioada de supraveghere.
Dar dacă în această ultimă perioadă de supraveghere apar imagini suspecte de malignitate,
atunci devine necesară o biopsie adiţională (de data aceasta excizională în ţesut sănătos, cu
prelucrare la parafină şi secţiuni seriate).În cazurile discordante, lipsa de concordanţă între
imagistica suspectă de malignitate şi rezultatele histo-patologice benigne la PAB dirijată
imagistic, atunci aceste rezultate pot fi false (nu exclud malignitatea), din acelaşi motiv ca mai
sus şi anume că acul de PAB (chiar dirijat imagistic ) poate trece pe lângă tumora malignă şi
să extragă ţesut benign din vecinătatea tumorii. În aceste cazuri numai biopsia excizională,
prelucrată la parafină, şi cu secţiuni seriate din întreaga leziune este de siguranţă oncologică.
În MFK, tratamentul de primă linie pentru toate vârstele poate începe cu diclofenac gel
şi progestogel (fiecare câte 10 zile pe lună, 3 luni), la care se asociază Logest, 21 pilule pe
lună, 1 pilulă/zi, 3-6 luni sau Utrogestan 200 mg (câte 2 capsule a 100 mg), 10 zile pe lună
(zilele 17-26), 3-6 luni. Placardele mastozice repetate în antecedentele personale şi existenţa în
preparatele histo-patologice a inflamaţiei alături de MFK, justifică tratamentul cu diclofenac
gel.
Dacă simptomatologia nu se ameliorează se poate ca pe fondul diclofenac gel şi
progestogel să se asocieze Linestrenol 2 cp/zi, (10 mg), 10 zile pe lună, (zilele 15-25), 3-6
luni.
La cazurile rebele la aceste tratamente se poate ca pe fondul diclofenac gel şi
progestogel să se asocieze Danazolul 200 mg/zi timp de 3 luni sub supraveghere medicală,
mai ales pentru pacientele între 30 şi 40 de ani, sau Tamoxifenul 10 mg/zi, 3-6 luni, cu control
ecografic pelvin transvaginal periodic pentru a depista la timp o eventuală hiperplazie
endometrială, pentru care trebuie executat un chiuretaj uterin biopsic, mai ales pentru
pacientele în premenopauză.
Din studiul nostru reiese că în loturile în care s-au administrat Logest, Utrogestan şi
Bromcriptină s-au obţinut doar efecte antalgice (de dispariţie sau doar de ameliorare a
mastodiniei) şi nu s-au obţinut efecte antiproliferative. Corespunzător datelor din literatură, la
170

un număr de cazuri au apărut recidive. În lotul cu Bromcriptină, tolerabilitatea a fost mediocră,
iar în celelealte două a fost foarte bună.
Concluzii şi elemente de originalitate:
Evidenţierea elementelor de noutate
1. Diagnosticul de certitudine oncologică îl face PAB numai când aspiră ţesut malign şi
biopsia excizională (sau mastectomiile) în ţesut sănătos, cu prelucrare la parafină şi secţiuni
seriate.
2. Doctorandul are meritul de a atrage atenţia asupra capcanelor pe care le poate
întâmpina stabilirea diagnosticului de MFK şi cel de fibroză stromală mamară (boli benigne
ale sânului) şi anume asupra cancerului mamar ascuns şi a diagnosticului tardiv al acestuia.
3. Doctorandul aduce o contribuţie personală la studiul fibrozei stromale mamare.
4. În fibroza stromală mamară ecografia nu este caracteristică şi nu e de încredere, iar
25% din imagini sunt sugestive de malignitate, pe când mamografia este caracteristică şi
fiabilă; ea arată o opacitate necalcificată cu margini regulate sau travee opace, dar şi imagini
sugestive de malignitate în 20-30% din cazuri.
5. Cercetările au precizat că logestul, utrogestanul şi bromcriptina au doar efecte
antalgice, pe când linestrenolul, danazolul şi tamoxifenul au în plus şi efecte antiproliferative.
Valoarea practică a tezei de doctorat
Implementarea în practica spitalicească a tuturor acestor observaţii şi precizări ar duce
la depistarea precoce a cancerului mamar ascuns şi la evitarea diagnosticării tardive a
cancerului mamar care simulează o MFK.
Prin cunoaşterea mai precisă a avantajelor şi dezavantajelor tratamentelor hormonale
(contraindicaţii, acţiuni secundare adverse, categoria de vârstă, acţiunea anti-mastodinie,
acţiunea antiproliferativă, tolerabilitatea, recidivele, raportul beneficiu-risc) se realizează
posibilitatea individualizării tratamentului MFK.
39. IVANOV MARCEL SM 39
Titlul tezei: METODE MODERNE DE REPERAJ INTRAOPERATOR ŞI CAI DE ABORD
A LEZIUNILOR CEREBRALE DIN ARII ELOCVENTE SI ZONE CU RISC VITAL
CRESCUT
Autor: Ivanov Marcel
Conducător ştiinţific: Prof. Univ. Dr. Ion Poeată
Data susţinerii publice: 14.03.2008
Referenţi ştiinţifici: Prof. Univ. Dr. Alexandru Vlad Ciurea – U.M.F. Bucuresti
Conf. Univ. Dr. Mircea Gorga – U.M.F. Bucuresti
Prof. Univ. Dr. Nicolai Ianovici – U.M.F. Iasi
Motivaţia alegerii subiectului: Ariile cerebrale elocvente pot fi afectate aproape de oricare
din procesele patologice neurochirurgicale: tumorale, infectioase, vasculare, traumatice.
Scopul intervenţiei chirurgicale in aceste cazuri este atât rezecţia leziunii cât şi păstrarea
intacta a ariei cerebrale elocvente si a ariilor cerebrale cu risc vital crescut. Pentru îndeplinirea
acestor deziderate in ultimul deceniu au apărut o serie de metode de reperaj intraoperator cu
posibilităţi diverite, având avantane şi dezavantaje proprii. Teza de doctorat analizează două
171

metode moderne de reperaj intraoperator recent introduse în România, şi anume
neuronavigaţia şi ecografia intraoperatorie. De asemenea se face un studiu a metodelor
deocamdată inexistente în ţară.
Obiective urmărite: Studiului de faţă au fost evaluarea eficienţei a metodelor moderne de
reperaj al leziunilor din arii cerebrale elocvente şi zone cu risc vital crescut, şi propunerea
metodelor optime de reperaj intraoperator al leziunii neurochirurgicale şi/sau a funcţiilor
cerebrale, cu luarea în consideraţie a urmatoarelor criterii: tipul leziunii, sensibilităţii şi
specificităţii a diverselor metode de reperaj intraoperator pentru diverse leziuni de arii
cerebrale elocvente, complexităţii utilizării a acestora, costurile directe şi indirecte legate de
acestea, disponibilitatea metodei. Un alt obiectiv a fost reprezentat de stabilirea unui protocol
al intervenţiei neurochirurgicale în cazul leziunilor de arii cerebrale elocvente cu luarea în
calcul a criteriilor sus menţionate.
Au fost analizate în primul rând metodele moderne existente în Clinica de
Neurochirurgie Iaşi (Neuronavigatia, ecografia intraoperatorie, stimularea corticală electrică
intraoperatorie) dar şi alte metode inexistente deocamdată în ţară sau în regiunea Moldovei
(RMN intraoperator, RMN funcţional, PET). Pentru studiul acestor metode au fost efectuate
stagii în centrele neurochirurgicale din Germania, Belgia, SUA, Japonia).
Criterii de includere în studiu: pacient cu leziune situată în vecinătatea unei arii
cerebrale elocvente sau zone cu risc vital crescut; utilizarea a cel puţin unei tehnici de reperaj
intraoperator (neuronavigatie, ecografia intraoperatorie, CT intraoperator, RMN
intraoperator).
În partea generală, cuprinzând 3 capitole, sunt prezentate, aduse la zi, date privind
metode de reperaj lezional şi al ariilor cerebrale elocvente existente în ţară şi în lume, cu
sublinierea aspectelor particulare ale ecografiei intraoperatorii şi neuronavigaţiei în ţara
noastră.
În partea personală este prezentat, atât descriptiv cât şi statistic, un studiu al 232 cazuri
cu leziuni de arii cerebrale elocvente operate în clinica de Neurochirurgie Iaşi în perioada
2003-2007 la care s-a folosit cel putin una din metodele de reperaj intraoperator existent în
clinica: ecografia intraopratorie, neuronavigatie, metode electro-fiziologice.
Rezumat din referatul conducătorului de doctorat al tezei: Leziunile neurochirurgicale din
ariile cerebrale elocvente reprezintă un capitol dificil si controversat in practica
neurochirurgicală. Pentru abordul neurochirurgical este deosebit de importantă localizarea cu
precizie atât a leziunii cat şi al ariilor cerebrale elocvente adiacente, a căror integritate
anatomo-functională luptam sa o restabilim sau măcar sa nu o afectam si mai mult prin actul
operator.
Partea generală face o sinteza a datelor clasice si recente din literatură privind
respectiv: neuroanatomia şi neurofiziologia ariilor cerebrale elocvente, metodele moderne de
reperaj a acestor arii atât in etapa preoperatorie cât şi intraoperator. Sunt analizate de asemeni
metodele moderne de localizare a leziunilor de arii cerebrale elocvente pre- şi intraoperator cu
detalierea celor 2 metode introduse recent in Iaşi si utilizate de autor: ecografia intraoperatorie
şi neuronavigaţia.
Studiul personal cuprinde peste 160 de pagini şi analizează o cazuistica de 232 bolnavi
operaţi cu reperaj intraoperator cu neuronavigaţie şi/sau ecografie intraoperatorie in clinica de
neurochirurgie Iaşi în perioada 2003-2007 şi un număr de cazuri selectate dintre pacienţii
operaţi cu reperaj RMN intraoperator în clinicile de neurochirurgie din Germania, Belgia,
SUA, unde dl. dr. Marcel Ivanov a efectuat stagii pentru folosirea acestor tehnici inexistente
deocamdată in tara. Pacienţii, atât cei din tara cat si cei din străinătate au fost aleşi din practica
172

personala a autorului, acesta efectuând personal reperajul imagistic al leziunii in cazurile
studiate.
Studiul a cuprins un număr mare de intervenţii pentru diverse tipuri de leziuni situate in
zone elocvente. Alături de date statistice generale si de cele referitoare la tipurile de reperaj
intraoperator utilizat sunt judicios analizate tipurile de leziuni, dimensiunea lor, distanţa de la
suprafaţa corticală, raportul cu aria elocventă, eficienta metodei de reperaj folosite,
concordanţa diagnosticului clinic pre si postoperator si a diagnosticului histopatologic.
A fost studiata influenţa frecvenţei transductorului asupra rezoluţiei imaginilor obţinute
şi au fost efectuate experimente interesante în această privinţă. Sunt prezentate şi analizate clar
avantajele şi limitele fiecărei tehnici de reperaj intraoperator, inclusiv costurile aproximative,
complexitatea procedeului, durata investigaţiei, riscul infecţios etc.
Contribuţia personală a autorului prezintă o importanţă deosebită. Medic specialist
neurochirurg cu competenţă în ultrasonografia Doppler cerebrală, autorul reuşeşte să ofere o
bază de date valoroasă privind leziunile de arii cerebrale elocvente, mai ales aspectele
imagistice de ecografie intraoperatorie întâlnite în leziunile acestor arii. Studiul realizat este de
o mare utilitate practică, oferă o iconografie personala sugestiva, bine aleasa si prezentata.
Originalitatea lucrării este relevata de experienţa personala a autorului intr-o serie de
232 pacienţi la care a folosit metode moderne de reperaj intraoperator lezional şi funcţional,
nou introduse in tara si / sau in centrul universitar Iaşi. Studiul oferă date comparative asupra
eficientei, avantajelor si dezavantajelor metodelor utilizate. Depistarea leziunii, alegerea
abordului cerebral, puncţionarea leziunilor chistice, controlul rezecţiei complete, evidenţierea
ultrasonografica a vascularizaţiei intra si juxtalezionale, controlul hemostazei după închiderea
durei mater sunt realizate si interpretate intr-un mod deosebit de competent care aduce adesea
elemente noi sau completează datele existente in literatura. Realizarea unei scări personale de
ecogenie lezională, realizarea unui adevărat atlas, excelent, de imagistica intraoperatorie
personala, prelucrarea statistica a datelor, concluziile asupra experienţei personale, realizarea
unei vederi de ansamblu a tehnicilor de reperaj intraoperator existente in tară şi în lume la
început de mileniu 3 si implementarea lor in condiţii locale particulare, concrete dau studiului
o valoare deosebita. Redactarea tezei este clară, cu iconografie şi referiri bibliografice
actualizate şi foarte convingătoare.
Domnul doctor Marcel Ivanov a dat dovadă de calităţi deosebite, abnegaţie si tenacitate
in cercetarea ştiinţifică, flexibilitate in abordarea multidisciplinară a vastei teme alese, putere
de sinteza in concluzionarea rezultatelor. Lucrarea constituie o contribuţie la progresele
ştiinţifice din domeniul abordului leziunilor cerebrale din zone elocvente cu reperaj
intraoperator si îl recomanda pe domnul doctor Marcel Ivanov pentru obţinerea titlului de
doctor in medicina.
Apreciez teza ca foarte bună şi consider că întruneşte toate condiţiile pentru a fi prezentată în
şedinţă publică. Susţin acordarea titlului de Doctor în medicina domnului doctor Marcel
Ivanov, cu calificativ maxim.
Concluzii ale tezei/Originalitate:
• Atunci când se doreşte reperajul doar a leziunii (fără mapping cortical) eficienţa ecografiei
intraoperatorii şi a neuronavigaţiei este comparabilă şi se recomandă utilizarea de primă
intenţie a ecografiei, în mod special când este vorba de leziuni cu o ecogenitate bună;
• Sensibilitatea ecografiei intraoperatorii în modul B este comparabilă cu cea de CT fară CIV
• In lotul studiat nu au existat leziuni care sa nu fie vizibile la examinarea ecografica
intraoperatorie.
173

• A fost propusa o clasificare personala de vizibilitate ecografica intraoperatorie funcţie de
tipul histopatologic. Majoritatea leziunilor examinate au fost încadrate în în GRUPA 3 de
vizibilitate ecografică, adică cu vizibilitate bună şi delimitare clară
• Leziunile care pot fi încădrate în grupa 3 de vizibilitate ecografică sunt metastazele
cerebrale, abcese, cavernoame, hematoame acute, leziuni chistice, craniofaringioame. În
intervenţiile pentru leziunile din această grupă ecografia intraoperatorie are utilitate practică
demonstrată statistic atât pentru reperarea leziunii cât şi pentru controlul gradului de rezecţie;
• Leziunile care pot fi încădrate în gradul 2 – vizibilitate buna şi delimitare neclara, sunt
glioblastoame, hematoame subacute, MAV, Utilitatea practică a ecografiei intraoperatorii se
limitează la reperajul leziunii urmate a fi rezecate sau biopsia leziunii sub control ecografic,
fără a avea posibilitatea de a evalua cu exactitate gradul de rezecţie tumorală, deoarece pereţii
supuşi manevrelor de hemostază (coagulare bipolara, materiale hemostatice) pot duce la
artefacte care ar masca leziunea tumorală
• Leziunile care pot fi încadrate în gradul 1 (vizibilitate redusă, delimitare neclară) sunt
glioame de grad mic. Utilitatea ecografiei intraoperatorii a fost demonstrată pentru reperajul
acestor leziuni şi sau biopsia leziunii sub control ecografic; Eficienţa controlului a gradului de
rezecţiei leziunilor din Grupa 1 de vizibilitate este redusă, motiv pentru care se recomandă
asocierea cu alte metode de reperaj intraoperator, sau folosirea de la inceput a unei alte metode
de reperaj (RMN intraoperator);
• Leziunile cu vizibilitate ecografică bună, pentru reperajul carora se recomandă de prima
intenţie utilizarea de ecograf intraoperator sunt: metastaze cerebrale, cavernoame, abcese
cerebrale, leziuni chistice, meningioame situate profund, hematoame intracerebrale care
conform clasificarii propuse au fost încadrate în Grupa III;
• Ecografia intraoperatorie a fost utilă în controlul gradului de rezecţie tumorală la leziuni
care au fost bine vizibile înăintea începerii rezecţiei lor (Gr.III);
• Neuronavigaţia este utilă în planificarea operaţiei şi în poziţionarea corectă a craniotomiei;
• Utilizarea neuronavigaţiei este recomandată în cazurile în care avem mai multe tipuri de
investigaţii preoperatorii care pot fi fuzionate intraoperator sau în cazurile în care imaginea
preoperatorie are o rezoluţie net mai bună faţă de cea obţinută cu ajutorul ecografiei
intraoperatorii (ex. RMN tumoră glială cu nodul care are priză de contrast va avea o rezoluţie
mai mică la examinarea ecografică);
• Ecografia intraoperatorie si neuronavigatia nu sunt metode concurente ci complementare.
Utilizarea lor in combinaţie, în mod special când există posibilitatea de integrare de informaţie
funcţională este urmată de cele mai bune rezultate atât in ce priveşte gradul maxim de rezecţie
tumorală cât şi păstrarea funcţională;
40. NEACŞU CORNEL-NICU SM 40
Titlul tezei: CALITATEA VIEŢII DUPĂ TRATAMENTUL CHIRURGICAL AL
STENOZELOR ESOFAGIENE POSTCAUSTICE
Autor: Neacşu Cornel-Nicu
Conducător ştiinţific: Prof. Univ. Dr. Costel Pleşa
Data susţinerii publice: 15.03.2008
Referenţi ştiinţifici: Prof. Univ. Dr. E. Brătucu – U.M.F. Bucureşti
Prof. Univ. Dr. N. Angelescu – U.M.F. Bucureşti
Prof. Univ. Dr. C. Dragomir – U.M.F. Iaşi
174

Motivaţia alegerii subiectului: În centrul universitar Iaşi există o intensă preocupare pentru
chirurgia esofagiană, iar tratamentul chirurgical al stenozelor postcaustice ocupă un loc
important. Începând de la Prof. Vladimir Buţureanu care în 1953 publică prima plastie
esofagiană cu ileo-colon tehnica s-a dezvoltat continuu, actualmente reconstrucţiile esofagiene
practicându-se în trei clinici chirurgicale ieşene. O adevărată provocare o constituie stenozele
complexe care interesează faringele şi/sau laringele şi/sau stomacul. În stenozele faringolaringo-esofagiene,
succesul esofagoplastiilor nu ar fi fost posibil fără implicarea deosebită a
Clinicii ORL din Spitalul Universitar „Sf. Spiridon” Iaşi, unde s-au realizat faringoplastiile
pentru aceşti pacienţi aflaţi la limita supravieţuirii. Activitatea deosebită a serviciilor
chirurgicale din Spitalul „Sf. Spiridon” se constituie ca un prim argument pentru demararea
acestui studiu. În literatura medicală a momentului se reflectă o preocupare intensă pentru
evaluarea calităţii vieţii după o intervenţie chirurgicală pentru o anumită boală. În privinţa
subiectului nostru literatura nu s-a dovedit însă prea vastă. Un alt aspect remarcat în urma
cercetării literaturii, este legat de pacienţii menţionaţi în articole, aceştia fiind în majoritatea
situaţiilor copii sau adulţi investigaţi după o lungă perioadă de timp de la o înlocuire a
esofagului practicată în copilărie. În literatura românească articolele referitoare la tratamentul
chirurgical al stenozelor esofagiene postcaustice sunt în majoritatea cazurilor studii
descriptive, dar valoroase prin ipotezele ce rezultă din concluziile lor.
Având în vedere volumul informaţiei medicale exprimate de articolele indexate,
precum şi prin parcurgerea efectivă a lucrărilor relevante pentru subiectul ales, rezultă un alt
argument pentru efectuarea acestei cercetări şi anume că subiectul este de actualitate şi poate
oferi informaţii noi în privinţa problemei studiate.
Obiective urmărite: Obiectivul principal al acestei cercetări a fost aprecierea impactului
intervenţiilor chirurgicale de înlocuire a esofagului stenotic cicatriceal (secundar ingestiei de
substanţe caustice) asupra calităţii vieţii.
Experienţa clinică arată că rezultatele unei intervenţii chirurgicale nu depind doar de
tehnica şi tactica executării acesteia. Caracteristicile pacientului, de care se ţine cont în
stabilirea indicaţiei operatorii, pot căpăta uneori o importanţă covârşitoare în evoluţia
postoperatorie. Procedeele de reconstrucţie esofagiană sunt relativ bine codificate, dar există
încă discuţii referitoare la alegerea unui material optim pentru realizarea acesteia. Există
cazuri în care se impune doar un anumit tip de grefon, motivele fiind condiţiile anatomice (de
exemplu probleme de vascularizaţie colică, lungimea ce se poate obţine pentru viitorul
segment digestiv ce va înlocui esofagul), lezionale (de exemplu necesitatea efectuării unei
faringoplastii, impactul gastrostomiei sau a unei rezecţii gastrice precedente asupra realizării
unei plastii cu stomac) sau alţi factori (de exemplu incidente şi/sau accidente intraoperatorii,
asocierea esofagectomiei, etc.). În afara acestor situaţii fortuite, opţiunea ţine în mare măsură
de chirurg, ce manifestă tendinţa pentru alegerea sistematică a unui anumit procedeu,
preferinţă derivată din formarea într-o anumită şcoală chirurgicală şi/sau a experienţei
personale privind rezultatele intervenţiilor sale. Ajungând la rezultatele unei operaţii, atingem
problema dificultăţii chirurgiei esofagiene, atât pentru operator, cât şi pentru pacient, în
literatură fiind descrise complicaţii şi sechele uneori severe după astfel de intervenţii.
Prin urmare, obiectivele secundare ale studiului au fost evidenţierea influenţei asupra
calităţii vieţii şi a altor factori premergători, concomitenţi sau ulteriori intervenţiei de înlocuire
a esofagului stenotic.
175

Rezumat (din referatul conducătorului de doctorat): Lucrarea D-lui Dr. Neacşu suscită
interesul încă din titlu. La nivel global există o intensă preocupare pentru studiile de calitate a
vieţii şi în mod particular în medicină, unde cunoaşterea efectelor unei terapii funcţionează ca
feedback pentru medicul curant. În practica curentă ne urmărim pacienţii prin controale
periodice, aplicând diverse protocoale de evaluare ce conţin elemente anamnestice, clinice şi
paraclinice, în funcţie de specificul bolii tratate, tehnica chirurgicală folosită, tratamentele
adiţionale, experienţa personală şi posibilităţile serviciului. Aceste evaluări permit o bună
autoapreciere a acţiunii medicului curant, dar din acestea lipseşte un element important şi
anume percepţia pacientului asupra stării sale, cu alte cuvinte cum îşi autodefineşte acesta
calitatea vieţii. Au apărut o multitudine de chestionare validate şi omologate ce funcţionează
ca instrumente pentru cuantificarea calităţii vieţii subiecţilor care le completează. Tema
cercetării constituie o noutate în contextul literaturii medicale a momentului, prin punerea
problemei din punct de vedere al efectului studiat – calitatea vieţii – cât mai ales prin cauza
presupusă – tratamentul chirurgical al stenozelor esofagiene postcaustice.
Teza este structurată în două părţi: secţiunea teoretică şi partea de cercetare clinică
propriu-zisă.
Centrul de greutate al tezei este partea de Cercetare clinică care debutează prin
prezentarea obiectivelor şi a justificării studiului. Obiectivul primar pe care Dr. Neacşu şi l-a
propus este de a aprecia impactul intervenţiilor chirurgicale asupra calităţii vieţii pacienţilor
operaţi pentru stenoze esofagiene postcaustice. Având în vederea multitudinea factorilor
înregistraţi pentru realizarea acestui scop, au reieşit şi alte obiective secundare, privind
influenţa şi a altor caracteristici ale patologiei esofagiene postcaustice. Studiul este justificat în
primul rând prin sărăcia informaţiei privind acest subiect, autorul identificând doar două studii
publicate în două limbi de circulaţie internaţională (engleza şi franceza), care deşi abordează
aceeaşi temă, diferă din punct de vedere al loturilor studiate şi al metodelor de înregistrare.
Din capitolul Material şi metode reiese că doctorandul a selecţionat iniţial 72 pacienţi
operaţi pentru stenoze esofagiene postcaustice, reprezentând cazuistica reunită a celor două
clinici chirurgicale din Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţe „Sf. Spiridon” Iaşi pe o perioadă
de zece ani, pentru realizarea unui studiu caz-martor. Tuturor celor selecţionaţi li s-au trimis
prin poştă două chestionare validate pentru limba română: FACT-E versiunea 4 şi EORTC
QLQ-C30 versiunea 3 care au fost completate de subiecţi la interval de 30 de zile între ele.
Doctorandul a recurs la această abordare pentru a salva studiul, deoarece iniţial optase pentru
dubla completare a aceluiaşi chestionar la un interval de şase luni, dar răspunsurile întârziau
nepermis de mult. În urma reevaluării situaţiei şi a solicitării colaborării Poliţiei şi medicilor
de familie din teritoriu, au răspuns solicitării 43 de subiecţi ce au beneficiat de operaţii
reconstructive esofagiene pentru leziuni postcaustice ale tractului digestiv superior. Dintr-un
lot martor care la selecţie includea 90 de subiecţi, au răspuns solicitării 49 de persoane,
criteriile de selecţie fiind: condiţia de sănătate aparentă, distribuţia pe sexe şi grupe de vârstă
apropiate de lotul studiat. Martorilor li s-a aplicat acelaşi protocol de investigaţie a calităţii
vieţii, ca pentru lotul studiat. Caracteristicile lotului studiat sunt prezentate succint, astfel fiind
clar delimitate variabilele independente ce vor intra în analiza statistică ulterioară: sexul,
vârsta la momentul expunerii la agentul caustic, vârsta la momentul înlocuirii esofagului
stenotic, perioada dintre accident şi intervenţia chirurgicală reconstructivă, factorii
demografici, nivelul de instruire, status-ul nutriţional la momentul operaţiei, complexitatea
leziunilor postcaustice, intervenţiile premergătoare reconstrucţiei/by-pass-ului esofagian
(faringoplastia, rezecţiile gastrice, metodele de asigurare a alimentaţiei enterale înainte de
reconstrucţie), tipurile de intervenţii reconstructive esofagiene (tip grefon, montaj, pasaj
176

toracic) şi complicaţiile postoperatorii. Sunt prezentate concepţiile formularelor de
înregistrare, precum şi metoda statistică, aceasta incluzând: calcularea indicatorilor statistici,
comparaţii prin teste parametrice (test t, ANOVA unifactorială) şi neparametrice (chi pătrat),
analize de asociere bivariată (pentru variabilele categoriale) şi de corelaţie (pentru variabilele
cantitative). De asemenea, s-a recurs la analiza de regresie pentru anumite variabile. În
ansamblu, materialul şi metodele de studiu sunt foarte clar prezentate, dovedind deosebita
capacitate de sinteză a autorului.
Capitolul dedicat rezultatelor, debutează prin analiza comparativă a calităţii vieţii în
lotul studiat şi în cel martor, autorul urmând cu stricteţe coordonatele analitice prezentate
anterior, ajungând la concluzia că există diferenţe semnificative statistic de calitate a vieţii
între cei operaţi pentru stenoze digestive postcaustice şi cei din populaţia generală, în favoarea
acestora din urmă. Astfel, autorul are legitimitatea de a continua cercetarea, analizând
influenţa factorilor ce acţionează în lotul studiat. Astfel, a realizat eşantionări după status-urile
ce definesc calitatea vieţii, în funcţie de variabilele independente prezentate mai sus. Important
pentru obiectivul primar al studiului este că tipul intervenţiilor chirurgicale de înlocuire a
esofagului, cu tot ce presupune acestea (tip grefon, montaj izo-/anizoperistaltic, pasaj
retrosternal sau mediastinal posterior) nu influenţează calitatea vieţii celor cu leziuni
postcaustice, dar se demonstrează faptul că există diferenţe semnificative în defavoarea celor
cu leziuni complexe şi a celor care au dezvoltat cel puţin o complicaţie postoperatorie,
descoperind şi o corelaţie inversă între numărul de complicaţii cumulate pe fiecare caz şi
calitatea vieţii.
Studiul a continuat cu chemarea la control a subiecţilor care au răspuns la chestionare,
răspunzând invitaţiei doar 20 dintre ei, ce au fost supuşi unui protocol de investigaţie clinică şi
radiologică, sintetizată într-o scală de evaluare în baza căreia s-a calculat un scor folosit pentru
analiza influenţei unor variabile cauză ce ţin de complexitatea leziunilor iniţiale, tipul
intervenţiilor chirurgicale şi unele aspecte radiologice patologice (jena de pasaj cervical,
redundanţa grefonului, repermeabilizarea esofagului, etc.). Această evaluare se dovedeşte în
mare măsură concordantă cu calitatea vieţii exprimată de subiecţii cercetaţi.
În capitolul Discuţii, autorul îşi raportează cercetarea la datele din literatură. În primul
rând demonstrează că volumul lotului studiat nu diferă semnificativ ca mărime comparativ cu
alte statistici publicate. Rezultatele evaluării clinice sunt de asemenea încadrate în contextul
literaturii momentului. În privinţa studiului de calitate a vieţii, raportarea s-a dovedit cel puţin
dificilă, deoarece au fost identificate doar două studii apropiate ca temă, dar diferite în privinţa
loturilor cercetate şi a formularelor utilizate.
Cele 29 de concluzii desprinse nemijlocit din cercetarea clinică confirmă în mare
măsură aşteptările deduse în virtutea experienţei personale în chirurgia esofagiană, dar şi
deschid calea unor noi dezbateri în privinţa rezultatelor după tratamentul patologiei luate în
discuţie. Concluzia finală este că tratamentul chirurgical al stenozelor esofagiene postcaustice,
în toată complexitatea sa, nu influenţează calitatea vieţii acestor pacienţi.
Expunerea lucrării este susţinută de 134 figuri şi 119 tabele sugestive, fără a socoti
anexele la care autorul recurge pentru a nu altera esenţa prezentării. Remarcăm efortul
doctorandului pentru prezentarea detaliată a bazei de date folosite în analiză, rezultatul fiind
un studiu reproductibil la o scară mai mare chiar în acest design. Bibliografia, consemnată la
sfârşitul fiecărui capitol, cu referinţele inserate în text, include 418 de titluri aparţinând
autorilor români şi străini. De altfel, indexul de autori prezentat la finalul lucrării facilitează
aprecierea surselor folosite.
177

Concluzii /Originalitate: Din cele 29 de concluzii ale tezei, reproducem aici concluzia
finală şi anume: „Calitatea vieţii pacienţilor operaţi pentru stenoze esofagiene postcaustice
este influenţată negativ de complexitatea leziunilor postcaustice iniţiale şi de apariţia
complicaţiilor postoperatorii. Modalitatea de reconstrucţie faringo-esofagiană nu
influenţează calitatea vieţii”.
Comisia a fost unanimă în a confirma originalitatea cercetării, ce vine să umple un gol
în ceea ce priveşte rezultatele după tratamentul chirurgical al leziunilor digestive superioare.
41. LĂCĂTUŞU DIANA SM 41
Titlul tezei: STUDIUL UNOR PARAMETRI BIOREOLOGICI PRIN METODE FIZICE ŞI
BIOFIZICE
Autor: Lăcătuşu Diana
Conducător ştiinţific: Prof. Univ. Dr. Valeriu Rusu
Data susţinerii publice: 31.03.2008
Referenţi ştiinţifici: Prof. Univ. Dr. Servilia Oancea – U.S.A.M.V. Iaşi
Conf. Univ. Dr. Dorina Emilia Creangă – Univ. „Al. I. Cuza” Iaşi
Conf. Univ. Dr. Cipriana Ştefănescu – U.M.F. Iaşi
Motivaţia alegerii temei: Tema tezei reprezintă un subiect de actualitate, atât în planul
cercetării fundamentale cât şi în cel al cercetării aplicative. Aceasta atât datorită evoluţiei
metodelor şi tehnicilor fizice şi biofizice de evaluare – măsurare a parametrilor bioreologici şi
hemoreologici, cât şi a asimilării mijloacelor informaticii în achiziţia şi în procesarea datelor
experimentale. Totodată progresele recente permit explicarea fenomenelor bioreologice,
îndeosebi hemoreologice, la nivel molecular datorită progreselor din biologia moleculară.
Bioreologia, cunoaşte în prezent o extensie deosebită, vizibilă atât prin numărul de
lucrări publicate şi apariţia unor reviste de circulaţie specializate, cât şi prin descoperirea şi
descrierea unor parametri biofizici care caracterizează proprietăţile reologice ale unor
biosisteme. În plină perioadă de cercetare a structurilor vii la nivel celular, putem interpreta
această tendinţă ca o încercare de abordare a studiului biosistemelor la nivel supramolecular,
îndeosebi la nivel celular. Este singura alternativă prin care datele analitice pot fi integrate
pentru explicarea unor caracteristici ale biosistemelor complexe.
Obiective urmarite:
‐ Realizarea unei sinteze a datelor din literatură asupra parametrilor bioreologici
macroscopici si microscopici.
‐ Prezentarea celor mai evoluate metode şi dispozitive de studiu şi evaluarea cantitativă a
parametrilor bioreologici.
‐ Analiza bazelor teoretice ale parametrilor bioreologici şi modelarea matematică a acestora.
‐ Determinarea experimentală a unor parametri reologici în condiţii normale şi sub influenţa
unor factori perturbatori.
‐ Studiul parametrilor reologici prin metode de analiză computerizată de achiziţie şi
prelucrarea imaginilor.
‐ Compararea şi interpretarea datelor experimentale proprii cu datele din literatură.
‐ Evidenţierea unor concluzii în baza datelor obţinute experimental.
178

Rezumat al tezei (din referatul conducatorului de doctorat): Teza este alcătuită din două
secţiuni: Partea generală în care este prezentat stadiul actual al cunoaşterii subiectului şi
Partea personală, care conţine rezultatele obţinute de doctorandă. În teză sunt cuprinse 188
figuri (scheme, grafice sau imagini), 74 tabele precum şi 371 referinţe bibliografice.
Partea generală este structurată în cinci capitole. În primul capitol, intitulat Date actuale
de hemoreologie, autoarea prezintă o serie de date asupra constituienţilor sângelui şi de
reologie, concentrându-se asupra factorilor ce determină vâscozitatea sângelui ca lichid nenewtonian,
insistând asupra parametrilor reologici eritrocitari, care au constituit obiect de
studiu.
În capitolul al II-lea intitulat Modele reologice sunt prezentate o serie de modele care,
elaborate pe baza studiului comportamentului reologic al suspensiei sanguine, sunt considerate
adevărate legi, precum şi modele reologice cu mare aplicabilitate.
Capitolul al III-lea Metode şi instrumente de măsură în reologia sângelui conţine
prezentarea tipurilor de vâscozimetre utilizate în hemoreologie iar alt subcapitol este dedicat
metodelor de evaluare a parametrilor reologici eritrocitari .
Cel mai amplu capitol, al IV-lea are ca subiect Agregabilitatea eritrocitară şi cuprinde o
sinteză remarcabilă a datelor referitoare la subiect, cu o prezentare analitică a factorilor care
influenţează agregabilitatea şi a metodelor de măsurare – evaluare.
Partea generală se încheie cu capitolul al V-lea în care este descris parametrul biofizic
denumit Deformabilitate eritrocitară.
Partea personală a tezei este alcătuită dintr-o secţiune introductivă şi cinci capitole
propriu-zise, numerotate în contituare cu cele ale părţii generale, VI – X.
Primul capitol al părţii personale, al VI-lea Studiul deformabilităţii eritrocitare prin
metode optice conţine rezultate obţinute de autoare utilizând aparate bazate pe metodele
optice, care s-au dovedit mai relevante, în sensul reproductibilităţii datelor experimentale, faţă
de numeroasele metode vâscozimetrice, filtrometrice şi de metoda micropipetei.
Capitolul al VII – lea, Studiul agregabilităţii eritrocitare prin metode optice conţine
rezultatele obţinute consecutiv măsurării agregabilităţii hematiilor normale şi tratate cu
diamidă. În acest scop doctoranda a utilizat trei aparate: agregametrul automatic (AG),
eritroagregametrul (EA) şi LORCA, având astfel posibilitatea să compare rezultatele obţinute.
Capitolul al VIII-lea, Studiul agregabilităţii eritrocitare prin metoda de analiză
computerizată a imaginilor este cel mai laborios capitol al tezei. În vederea evaluării
agregabilităţii eritrocitare, d-na Asist. Diana Lăcătuşu a utilizat o instalaţie computerizată de
achiziţie şi de prelucrare de imagini existentă în dotarea Catedrei de Histologie, din cadrul
U.M.F. „Gr. T. Popa” Iaşi .
În următorul capitol al părţii personale, al IX-lea, Determinarea vâscozităţii sanguine şi
a vâscozităţii plasmei autoarea obţine date referitoare la vâscozitatea plasmei şi a vâscozităţii
sanguine, în funcţie de hematocrit pentru diferite valori ale forfecării. Rezultatele au fost
obţinute în condiţii tehnice excepţionale, în perioada stagiului efectuat la Nancy – Franţa.
Ultimul capitol al părţii personale, al X-lea – Influenţa emulsiei PFC asupra vâscozităţii
sângelui şi a parametrilor de agregare eritrocitară este cel mai valoros în plan ştiinţific şi
conţine rezultate pe care doctoranda le-a obţinut în cadru unui grup de lucru din Laboratorul
de Bioinginerie celulară şi tisulară şi hematologie din Nancy, condus de Prof. dr. J.F.Stoltz.
Concluzii/Originalitate:
‐ S-a studiat deformabilitatea eritrocitară prin metode optice care s-au dovedit mai relevante,
în sensul reproductibilităţii datelor experimentale, faţă de numeroasele metode vâscozimetrice,
179

filtrometrice şi de metoda micropipetei cu două aparate LORCA şi RHEODYN – SSD în
cazul hematiilor normale, încălzite şi tratate cu diamidă. În cazul hematiilor încălzite o
deformabilitate a fost mai redusă faţă de hematiile normale exprimate prin indici de elongaţie
mai mici. Hematiile tratate cu diamidă au prezintat deasemeni o deformabilitate redusă faţă de
hematiile normale.
‐ Alt parametru studiat prin metode optice a fost agregabilitatea eritrocitară. Măsurătorile sau
efectuat cu LORCA, EA şi AG. S-a analizat agregabilitatea eritrocitară în cazul hematiilor
tratate cu diamidă, care creşte odata cu creşterea concentraţiei de diamidă.
‐ Fenomenul de agregabilitate a fost studiat şi prin evaluare directă, folosind metoda de
analiză computerizată a imaginilor. S-a studiat fenomenul de agregare pentru trei valori de
temperatură: 4°C, 20°C, 37°C. IEA creşte odată cu creşterea temperaturii.
‐ S-a analizat influenţa pH-ului asupra agregabilităţii eritrocitare luând în considerare patru
valori ale pH-ului: 3, 5, 7 şi 9. Au fost observate hematii distruse la un pH egal cu 3 respectiv
5 şi rulouri tridimensionale la un pH 9. S-a calculat parametrul de formă al agregatelor (ASP).
Metoda permite compararea rezultatelor în diferite condiţii de temperatură şi pH.
‐ S-a măsurat vâscozitatea sângelui integral cu vâscozimetrul LOW SHEAR 30 pentru 7
valori ale ratei de forfecare.Vâscozitatea sanguină determinată pentru diferite valori a
hematocritului: 13%, 20%, 30%, 40% scade cu reducerea hematocritului.
‐ S-a studiat influenţa emulsiei de PFC asupra vâscozităţii sanguine şi a parametrilor de
agregare eritrocitară. Această nouă emulsie de PFC determină creşterea vâscozităţii sângelui.
Interacţiunea cu gelofuzina determină valori apropiate cu cele fiziologice doar la valori
scăzute ale hematocritului. Aceasta reprezintă una din contribuţiile originale relevante,
valorificate prin publicare în revista Transfussion cotată ISI. De asemenea, celelalte rezultate
au fost publicate în reviste indexate în MEDLINE.
‐ Măsurarea deformabilităţii poate fi utilă şi în clinică în evaluarea unor boli cu factori de risc
cardiovascular.
42. CIOLPAN CĂTĂLINA IONELA SM 42
Titlul tezei: APORTUL METODELOR IMAGISTICE LA DIAGNOSTICUL,
STADIALIZAREA ŞI URMĂRIREA TUMORILOR VEZICALE
Autor: Ciolpan Cătălina Ionela
Conducător ştiinţific: Prof. Univ. Dr. Mihail Romeo Găleşanu
Data susţinerii publice: 11.04.2008
Referenţi ştiinţifici: Prof. Univ. Dr. Mircea Buruian – U.M.F. Targu Mures
Prof. Univ. Dr. Silviu Andrei Sfrangeu – U.M.F. Cluj Napoca
Conf. Univ. Dr. Costica Novac – U.M.F. Iaşi
Motivaţia alegerii subiectului: Adaptarea şi aplicarea metodelor imagistice clasice şi
moderne în explorarea vezicii cu aplicaţii directe în aprofundarea explorărilor tumorilor, cu
consecinţe importante asupra terapiei, în condiţiile unei platforme imagistice moderne.
Rezumat al tezei (din referatul conducătorului de doctorat): Teza este structurată în două
părţi interdependente, bine proporţionate în economia lucrării.
180

Părţile principale sunt: Partea generală (pp.1-119); Partea personală cu cercetările
proprii (pp. 120-349). Autoarea, radiolog-imagist, demonstrează, în această primă parte a
tezei, o bună cunoaştere a domeniului patologiei abordate şi creează baza de discuţii pentru
cercetările proprii ce urmează.
Metodologia de studiu: Clinica a IV-a chirurgie a Spitalului clinic universitar CF în
care îşi desfăşoară doctoranda activitatea şi colaborarea strânsă pe care o are, în mod constant,
cu Clinica a II-a chirurgie urologică şi cu laboratorul de IRM al Clinicii radiologice, i-au
furnizat materialul clinic ce sta la baza cercetărilor personale ce constituie a doua parte a tezei.
Folosind o metodologie ştiinţifică riguroasă, autoarea tezei prezintă în părtea personală
materialul şi metoda studiului efectuat. Cazuistica investigată a cuprins peste 800 pacienţi,
explorările imagistice confirmând diagnosticul de tumoră vezicală în 280 de cazuri, material
ce se pretează la prelucrări statistice (repartiţie anuală,vârstă şi sex, factori de risc,
simptomatologia clinică, antecedente patologice şi boli asociate etc).
Explorările imagistice practicate au confirmat faptul că deşi cistoscopia reprezintă
examenul fundamental în diagnosticul tumorilor vezicale, explorarea structurilor subjacente şi
profunde, revine imagisticii, respectiv extensia locală şi locoregională (dar şi la distanţă).
Autoarea descrie, în manieră personalizată, aparatura şi tehnicile radioimagistice
folosite (cistografie retrogradă şi urografică, ecografie, computertomografie şi IRM).
Complementaritatea acestor metode, alături de celelalte explorări clinico-paraclinice, a condus
la o corectă stadializare a tumorilor explorate şi la stabilirea unui plan terapeutic adecvat.
Rezultatele cercetării: Marchează saltul important produs de utilizarea tomografiei
computerizate, care a ameliorat stadializarea corectă preterapeutică, apropiind-o, până aproape
de suprapunere, cu stadializarea anatomopatologică .
Particularizarea semiologiei imagistice pe fiecare metodă în parte, cuantificând, în
raport de stadiul clinic al tumorii vezicale, valoarea fiecărei metode. În acelaşi timp, autoarea
caută a ierarhiza metodele radioimagistice şi a le stabili locul în cadrul diagnosticului
preterapeutic şi controlului postterapeutic.
Rezultă obiectivele examenului (ultrasonografie, urografie, tomografie computerizată
(CT) şi imagistica prin rezonanţă magnetică nucleară (IRM), comparând, în final, performanţa
fiecărei metode.
Elaborarea unei semiologii radioimagistice valoroase, actualizată, extinzând vechea
semiologie ce se rezuma la descrierea semnelor pentru tumorile T1 şi maximum T2a, la
semiologia tumorilor local-avansate (T3-T4), prin folosirea semnelor indirecte, date de
ecografie şi urografie, şi a semnelor directe date de metodele imagistice secţionale (CT şi
IRM).
Pentru ficare obiectiv, în teză se face o ierarhizare a metodelor, ceea ce creează o
adevărată metodologie în explorarea imagistică a tumorilor vezicii urinare.
Concluzii (la teză) şi originalitate: Valorificarea unei cazuistici bogate de tumori vezicale în
diferite stadii clinice, studiate în contextul clinic şi imagistic,prin prisma unui radiooncolog cu
experienţă în domeniul abordat.
Descrierea unei semiologii imagistice,comparative, pe fiecare categorie de explorare.
Descrierea unei semiologii specifice computertomografice a tumorilor vezicale.
Stabilirea unei serii de detalii tehnice pentru creşterea fiabilităţii fiecărei metode
folosite.
Ierarhizarea metodelor imagistice, cu propunerea unor algoritmi, în raport cu patologia
abordată, dar şi cu optimizarea raportului cost/eficienţă..
181

Descrierea unei semiologii specifice computertomografice a tumorilor vezicale.
Creearea suportului imagistic modern pentru planificarea terapeutică chirurgicală şi
radiooncologică.
În concluzie, lucrarea de doctorat eleborată şi prezentată de drd. Cătălina Ionela
Ciolpan umple un gol în literatuta românească de specialitate privind tumorile vezicale şi
deschide perspectiva uneu explorări mai complexe şi mai complete, în condiţiile noilor dotări
prezente şi de perspectivă a laboratoarelo noastre de radioimagistică, înaintea deciziei
terapeutice şi a urmăririi posterapeutice.
43. BEJAN VICTOR SM 43
Titlul tezei: CERCETĂRI EPIDEMIOLOGICE, CLINICE ŞI IMAGISTICE ÎN VEDEREA
CUNOAŞTERII PREVALENŢEI OSTEOPOROZEI ŞI IMPLICAŢIILE SALE MEDICALE
ŞI SOCIALE
Autor: Bejan Victor
Conducător ştiinţific: Prof. Univ. Dr. Aurel Ivan
Data susţinerii publice: 18.04.2008
Referenţi ştiinţifici: Prof. Univ. Dr. Constantin Ciufecu – U.M.F. Bucureşti
Cercet. şt. gr. I, biol. dr. Sofia Constantiniu – ISP Iaşi
Prof. Univ. Dr. Corina Găleşanu – U.M.F. Iaşi
Motivul alegerii subiectului: Osteoporoza, prin răspândirea sa populaţională, îmbracă
„aspecte” epidemice, cu o prevalenţă crescută la femeile aflate în perioada post-menopauză şi
la ambele sexe, când se asociază diverşi factori de risc, care induc fenomene de demineralizare
a osului. În evaluări multidisciplinare, osteoporoza este considerată a fi reprezentată de
reducerea masei şi a densităţii osoase, ceea ce creşte riscurile pentru fracturi.
Ritmul dezvoltării proceselor osteoporozice depinde de intervenţia asociativă a unui
număr mare de factori intrinseci şi extrinseci care, în final, caracterizează fiziopatologia
acestei maladii, în care fundamental este procesul cu caracter continuu, de remodelare osoasă.
Cercetările epidemiologice, clinice, imagistice şi de laborator, numeroase şi cu o
tematică extrem de variată, aduc mereu noi contribuţii la realizarea unui diagnostic precoce şi
la ameliorarea eficienţei programelor pentru prevenţie şi terapie, pentru o maladie cu
osteoporoză, cu grave implicaţii medicale şi socio-economice, la nivel planetar.
Obiectivele urmărite: Realizarea unor contribuţii la cunoaşterea aspectelor epidemiologice şi
socio-economice în osteoporoză, la nivel mondial şi naţional; evidenţierea elementelor
principale din structura şi funcţiile ţesutului osos; analiza factorilor de risc implicaţi şi
posibilităţile de evaluare clinică, biologică şi imagistică a evoluţiei osteoporozei; studiul
procesului epidemiologic, al strategiilor prevenţionale şi al dezideratelor în tratamentul
osteoporozei; completarea cunoştinţelor în domeniu şi dezvoltarea interesului pentru noi
cercetări.
Rezumat din refetatul conducatorului de doctorat al tezei: În prima parte a tezei: Stadiul
Cunoaşterii, în cele 170 pagini, cu 6 capitole şi numeroase subcapitole, 32 tabele şi 11 figuri,
182

totul susţinut de o bibliografie inclusă, doctorandul a reuşit o lăudabilă sinteză a celor mai
importante informaţii privind osteoporoza la nivel mondial şi naţional; structura şi funcţiile
ţesutului osos; factorii de risc; aspectele clinice, biologice şi imagistice; procesul
epidemiologic; prevenţia şi posibilităţile terapeutice.
O analiză pe capitole permite o mai largă evaluare a felului în care doctorandul a
dovedit capacitate de sinteză a principalelor date despre osteoporoză care, în general, au
constituit orientările cercetărilor a căror rezultate au fost incluse în partea a doua a tezei.
În partea a II-a a tezei: Contribuţii proprii, doctorandul a reuşit, într-un mod lăudabil,
să prezinte principalele rezultate ale cercetărilor, în 7 capitole, totalizând 300 pagini (63,8%)
cu 67 tabele şi 103 figuri, cu o inserţie corespunzătoare a indicaţiilor bibliografice.
Am remarcat, ca fapt pozitiv, structurarea fiecărui capitol sub forma unei lucrări
ştiinţifice independente cu: introducere, material şi metode, rezultate şi discuţii şi concluzii.
Toate aspectele care au făcut obiectul cercetărilor în cele 8 capitole se constituie în
probleme de larg interes pentru completarea cunoştinţelor privind osteoporoza.
În concluzie, apreciez importanţa deosebită a temei tezei doctorandului pentru
sănătatea populaţională şi pentru noi contribuţii la completarea informaţiilor privind o maladie
cu largă răspândire şi importante implicaţii socio-economice, cum este osteoporoza.
În cei aproape 8 ani, doctorandul a depus eforturi deosebite, dovedind perseverenţă şi
aptitudini de cercetător ştiinţific pentru a finaliza cu succes teza de doctorat.
Pentru culegerea, prelucrarea şi interpretarea informaţiilor obţinute din surse variate, de
nivel naţional şi internaţional şi din propriile observaţi, doctorandul a folosit metodologii, atât
clasice cât şi moderne, epidemiologice, statistico-matematice şi computerizate.
La toate acestea se adaugă o documentare globală, dar şi selectivă, includerea în
cercetare a unor loturi corect eşantionate şi abordarea a variate aspecte actuale şi de
perspectivă pe care le ridică osteoporoza.
Bibliografia (565 indicaţii) corect selectată şi iconografia sugestiv realizată, alături de
concluziile finale, judicios structurate, completează, în mod fericit, cele 6 capitole din Stadiul
cunoaşterii şi 7 incluzând Contribuţiile proprii.
Teza are o anexă în limba engleză, conţinând titlul, cuvintele cheie, cuprinsul, rezumatele
succinte ale fiecărui capitol, Curriculum vitae şi lista lucrărilor ştiinţifice ale doctorandului
(coautor la 2 cărţi; 9 lucrări publicate in extenso dintre care 3 referitor la teză, 10 în rezumat şi
5 comunicate).
Concluzii/Originalitate: Teza în ansamblul său şi îndeosebi, rezultatele cercetărilor inserate
în cele 7 capitole, cu referire la 9 loturi de studiu, totalizând 1232 persoane, aduce contribuţii,
cu caracter de prioritate la cunoaşterea multidisciplinară a unei maladii cum este osteoporoza,
care cunoaşte o adevărată răspândire epidemică.
Rezultatele cercetărilor efectuate şi prezentate în teză pot fi utile multor categorii de
specialişti având în vedere etiologia multifactorială şi necesitatea eficientizării programelor
prevenţional-terapeutice şi recuperatorii privind osteoporoza.
183

44. PETRIŞOR OCTAVIAN SM 44
Titlul tezei: FACTORI CLINICI ŞI MORFOLOGICI CU SEMNIFICAŢIE PROGNOSTICĂ
ÎN CARCINOMUL COLORECTAL
Autor: Petrişor Octavian
Conducător ştiinţific: Prof. Dr. Doc. Gioconda Dobrescu
Data susţinerii publice: 18.04.2008
Referenţi ştiinţifici: Prof. Univ. Dr. Maria Sajin - U.M.F. Bucureşti
Prof. Univ. Dr. Mihail-Radu Voiosu - U.M.F. Bucureşti
Prof. Univ. Dr. Irina Draga Căruntu - U.M.F. Iaşi
Motivaţia alegerii subiectului: Carcinomul colorectal a prezentat în ultima perioadă o
creştere semnificativă a frecvenţei. Aproximativ 70-80% din pacienţii cu carcinom colorectal
prezintă în momentul diagnosticului o tumoră localizată, rezecabilă chirurgical. Dintre aceştia,
un număr redus are micrometastaze oculte şi prezintă recăderi La ora actuală cancerul
colorectal este reconsiderat ca potenţial curabil, situaţie rezultată din înţelegerea şi
aprofundarea proceselor moleculare ce stau la baza carcinogenezei. Identificarea alterărilor
celulare, genetice şi de reactivitate, atât în celulele tumorale, cât şi în suportul stromal şi
inflamator celular, constituie un element important în tentativa de a decela factori de evaluare
a prognosticului, cu un grad crescut de fidelitate.
Obiective urmărite: S-a urmărit prin studii complexe, evaluarea unor factori clinici şi
morfologici cu semnificaţie prognostică în cancerul colorectal. Obiectivul tezei a fost realizat
prin intermediul următoarelor direcţii de studiu:
- stabilirea unor corelaţii între diagnosticul clinic şi cel histopatologic,
- evaluarea parametrilor de vârstă, sex. şi localizare, în raport cu diagnosticul clinic şi
respectiv cel histopatologic,
- caracterizarea histopatologică globală a cazurilor urmărite,
- evaluarea semnificativă şi compararea profilului imunohistochimic pentru markerii de
proliferare şi apoptoză în tipurile de carcinom colonic şi respectiv rectal,
- evaluarea semnificativă şi compararea microdensităţii vasculare,
- ierarhizarea markerilor imunohistochimici analizaţi în raportde puterea de predicţie.
Rezumat (din referatul conducătorului de doctorat) al tezei: Lucrarea de doctorat elaborată
de D-nul Petrişor Octavian aduce argumente pertinente privind valoarea examenului
histopatologic de rutină şi în special al celui imunohistochimic în diagnosticul şi
managementul cancerului colorectal. Cercetarea se bazează pe analiza unui număr mare de
cazuri de cancer colorectal (761). Este o lucrare cu profund conţinut ştiinţific ce aduce
contribuţii valoroase şi originale în studiul unui capitol de patologie, care polarizează interesul
cercetătorilor din domeniu.
Concluzii (la teză)/Originalitate: Doctorandul foloseşte o metodologie complexă de studiu în
vederea identificării factorilor prognostici pentru o monitorizare corectă a tratamentului
carcinomului colorectal. Printr-o abordare statistică modernă este apreciată valoarea
examenului clinic, versus examenul histopatologic, acesta din urmă aducând informaţii certe şi
incontestabile. Investigaţiile imunohistochimice probează rolul important în aprecierea
agresivităţii unor tipuri de tumori, sunt stabilite corelaţii semnificative cantitativ, aceste
184

investigaţii constituind partea originală a lucrării de doctorat, propunându-se strategii noi de
monitorizare. Lucrarea este excelent ilustrată, atât pentru studiile statistice cât şi pentru cele
morfologice, este bazată pe o blibliografie bogată, recentă, studiul fiind util pentru specialiştii
din domeniul morfologiei, oncologiei, gastroenterologiei şi chirurgiei.
45. ANTONIU SABINA ANTONELA SM 45
Titlul tezei: FACTORI PROGNOSTICI TERAPEUTICI ÎN BPOC SEVER
Autor: Antoniu Sabina Antonela
Conducător ştiinţific: Prof. Univ. Dr. Traian Mihaescu
Data susţinerii publice: 23.04.2008
Referenţi ştiinţifici: Prof. Univ. Dr. Carmen Pop – U.M.F. Cluj-Napoca
Prof. Univ. Dr. Florin Mihălţan – U.M.F. Bucureşti
Prof. Univ. Dr. Voicu Tudorache – U.M.F. Timisoara
Motivaţia alegerii subiectului: Bronhopneumopatia cronică obstructivă (BPOC) reprezintă o
afecţiune frecventă şi în România şi care se preconizează a fi a treia cauză de mortalitate în
jurul anului 2020. BPOC sever se asociază cu un consum ridicat de resurse sanitare, şi de
aceea, cunoaşterea factorilor prognostici terapeutici poate permite adaptarea schemelor
terapeutice care să conducă la reducerea morbidităţii şi mortalităţii BPOC sever.
Obiective urmarite: Determinarea factorilor prognostici terapeutici de succes terapeutic,
succes definit prin mai multe „scenarii”: absenţa exacerbărilor, absenţa spitalizărilor, absenţa
reexacerbărilor, prelungirea supravieţuirii. Analiza individuală a factorilor prognostici asociaţi
fiecăruia din scenariile de mai sus.
Rezumat din referatul conducatorului de doctorat al tezei: Teza de doctorat a Dr Sabina
Antonela Antoniu este structurată în mod adecvat şi conţine o parte generală, una personală,
concluzii şi referinţe bibliografice
Partea generală include atât date generale legate de diagnosticul şi tratamentul BPOC
cât şi aspecte extrem de elaborat abordate ale evaluării calităţii vieţii, oxigenoterapiei de lungă
durată şi terapiei inhalatorii în BPOC, acestea din urmă făcând obiectul respectiv al celor trei
referate susţinute de susnumita în cadrul pregătirii tezei doctorale.
Partea personală este de asemenea extrem de elaborată conţinând printre altele ipoteza
de studiat extrem de precis formulată şi analize statistice complexe, detaliat explicate şi
adecvat reprezentate grafic. Ipoteza de studiat se postulează în mod original prin patru posibile
„scenarii” de succes terapeutic- absenţa exacerbărilor spitalizabile sau nespitalizabile ale
BPOC, absenţa spitalizărilor pentru exacerbări BPOC, absenţa reexacerbărilor BPOC,
supravieţuirea la un an a pacienţilor cu BPOC sever.
Rezultatele obţinute sunt discutate comparativ cu datele existente în literatură şi
această analiză comparativă este foarte bine structurată şi dezvoltată.
Secţiunea concluziilor oferă un corolar al tuturor informaţiilor prezentate în părţile
generală şi personală, subliniind actualitatea temei doctorale, originalitatea şi aspectele care
din motive obiective (relevanţă incertă) nu au fost abordate.
185

Secţiunea bibliografică este extrem bine reprezentată, are un număr foarte mare de
referinţe bibliografice aproximativ 340, şi include o gama foarte largă de resurse bibliografice
mergând de la articole de cercetare şi capitole de carte, până la documente electronice
farmaceutice regulatorii.
Concluzii la teza/Originalitate: Teza de doctorat intitulată „Factori prognostici terapeutici în
BPOC sever” reprezintă o tematică de mare actualitate abordată în mod original prin modul de
formulare a ipotezei de studiat, prin utilizarea unei baterii de chestionare de calitatea vieţii,
generice şi specifice, prin modul de abordare a analizei supravieţuirii şi prin variata gamă de
referinţe bibliografie utilizate.
46. BOBOC GENOVEVA IONELA SM 46
Titlul tezei: POSIBILITĂŢILE ŞI LIMITELE COBALTOTERAPIEI ÎN CADRUL
TRATAMENTULUI COMPLEX AL CARCINOMULUI LARINGIAN
Autor: Boboc Genoveva Ionela
Conducător ştiinţific: Prof. Univ. Dr. Mihail Romeo Găleşanu
Data susţinerii publice: 05.05.2008
Referenţi ştiinţifici: Prof. Univ. Dr. Rodica Anghel – U.M.F. Bucuresti
Conf. Univ. Dr. Dorina Creanga – Univ. ”Al.I.Cuza” Iaşi
Prof. Univ. Dr. Eduard Bild – U.M.F. Iasi
Motivaţia alegerii subiectului: Subiectul tezei, încredinţat doctorandei în anul 1998 viza
eleborarea unui studiu ce avea să aibă efect asupra îmbunătăţirii tratamentului cancerului
laringian, prin cobaltoterapie, în Clinica de Radiologie şi Oncologie din Iaşi, lipsind, la acea
dată perspectiva dotării cu aparatură mai performantă (accelerator).
Pe parcursul desfăşurării doctoratului (1998-2007), Clinica de Radiologie-Oncologie
din Iaşi a abandonat cobaltoterapia, înlocuind-o cu radioterapia cu accelerator. În acelaşi timp,
doctoranda a schimbat locul de muncă, activând într-un serviciu de radioterapie modern,
Institutul European de Oncologie din Milano, unde a luat contact cu radioterapia
conformaţională 3D. În această situaţie, autoarea tezei a facut un efort de a prezenta un dublu
studiu, atât în cobaltoterapie, cât şi în radioterapia conformaţională 3D-CRT a cancerului
laringian.
Obiectivele urmărite: În studiile elaborate de autoarea tezei, scopul a fost evaluarea
rezultatelor obţinute în cele două centre oncologie în terapia cancerului laringian spinocelular
tratat cu cobaltoterapie ( Iaşi, în perioada 1995-1999) şi cu accelerator prin tehnica
conformaţională tridimensională (3D-CRT) (Milano, în perioada 2003-2005).
Depăşind cadrul titlului tezei, care îi îngrădea cercetarea, partea personală îşi propune
ca obiectiv „ca plecând de la analiza rezultatelor obţinute utilzând cobaltoterapia în iradierea
exclusvă a pacienţilor cu carcinom spinocelular laringian. să se studieze posibilităţile actuale
de tratament al cancerului laringian cu acceleratoare lineare folosind tehnica tridimensională
(3D-CRT) cu scopul de a ameliora rezultatele terapeutice”
186

Rezumat al tezei (din referatul conducătorului de doctorat): Structura tezei: partea
generală (pp.1-46); partea personală privind studiile proprii, cu discuţii şi concluzii (pp. 47-
152). La acestea se adaugă: cuprinsul, introducerea, bibliografia şi lista lucrărilor autoarei
elaborate în legătură cu subiectul tezei.
Partea generală este prezentată în primele 3 capitole ale tezei, însumând, partea
fundamentală anatomo-clinică şi paraclinică a studiului cancerului de laringe (epidemiologia,
istoria naturală, diagnostic şi stadializare), tratamentul multidisciplinar al cancerului laringian,
cu accentuare asupra radioterapiei şi, ultimul capitol, de deosebită importanţă, progresele
metodelor şi tehnicilor de radioterapie, cu aplicaţie în cancerul laringian.
Partea personală a tezei a fost elaborată pe baza experienţei proprii acumulată în
timpul activităţii sale în Clinica de Radiologie Oncologie a Spitalului Universitar Sf.Spiridon
din Iaşi şi Institutul European de Oncologie din Milano. Scopul a fost evaluarea rezultatelor
obţinute în cele două centre oncologie în terapia cancerului laringian spinocelular tratat cu
cobaltoterapie ( Iaşi, în perioada 1995-1999) şi cu accelerator prin tehnica conformaţională
tridimensională (3D-CRT) (Milano, în perioada 2003-2005).
Metodologia de studiu: În esenţă, partea personală este dedicată Cobaltoterapiei
(capitolul 5) şi radioterapiei conformaţionale tridimensionale (3D-CRT) (capitolul 6).
Bine motivat, autoarea se referă distinct la cancerul laringian incipient şi cancerului laringian
avansat.
Capitolul 5, intitulat ”Cobaltoterapia: posibilităţile şi limitele tehnicii în iradierea
exclusivă a cancerului laringian incipient şi avansat” se bazează pa analiza unui lot de 206
pacienţi cu diagnosticul de carcinom spinocelular, trataţi cu cobaltoterapie exclusivă în Clinica
de Radiologie Oncologie-Iaşi. Metodologia prezentării materialului clinic şi metodei de
iradiere se face după şabloanele obişnuite şi analiza s-a efectuat pe localizările celor trei etaje
ale laringelui. Fiind un studiu retrospectiv, autoarea tezei a fost pusă în faţa unor protocoale de
iradiere de multe ori neconvenţionale, datorită condiţiilor tehnice din dotarea serviciului
analizat.
Capitolul 6 intitulat „Radioterapia conformaţională tridimensională (3D-CRT) în
cancerul laringian” a urmărit „evaluare rezultatelor terapeutice obţinute în Institutul European
de Oncologie, Milano, pentru bolnavii cu cancer laringian, stadii iniţiale şi avansate, trataţi cu
radioterapie conformaţională tridimensională (3D-CRT) exclusivă, în termeni de control local
şi supravieţuire, precum şi conservarea organului cu menţinerea unei calităţi cât mai bune a
vieţii pacienţilor”. Studiul a fost făcut pe un lot de 30 de pacienţi în stadiile I-IV, cu prezenţa
autoarei tezei în acest prestigios institut, iar descrierea planingului de iradiere este făcută
detaliat şi didactic, folosind ad-literam protocoalele institutului.
Rezultatele cercetării: Subcapitolul 5.8 (Concluzii) prezintă rezultatele obţinute pe
loturile iradiate, încearcă a exprima procentual efectele obţinute şi încearcă a identifica acele
cauze care au dus la rezultate inferioare faţă de cele publicate de alte centre.
Trebuie precizat că telecobaltoterapia analizată nu poate caracteriza, în ansamblu, cu
valabilitate universală, valoarea ei în cancerul laringian, studiul întreprins obţinând date
particulare, dintr-un serviciu caracterizat de o mare calificare a personalului , dar limitat, pe
perioada tratării cazuisticii selectate, de mari constrângeri tehnice. De aceea, analiza
cobaltoterapiei este justificată pentru a o compara în primul rând cu rezultatele unor centre
corect dotate cu cobalturi funcţionale la parametri optimi şi, numai după aceea cu rezultatele
unei tehnici avansate, care tinde a înlocui cobaltoterapia. În condiţiile anului 2000, conţinutul
acestui studiu ar fi fost un argument în plus, în documentaţia Clinicii de Radioterapie-
Oncologie din Iaşi înaintată M.S., soldată cu dotarea clinicii cu tot echipamentul modern de
187

adioterapie în anul 2001. De aceea, meritul acestui capitol, redactat de autoare, este că
motivează, o dată în plus, nevoia modernizorii serviciilor de radioterapie oncologică, dar nu
poate trage concluzii de invalidare a cobaltoterapiei cancerului laringian, cu condiţia efectuării
lui în manieră standard (aparatură şi metodologie).
În capitolul 6, autoarea ajunge la concluzii care încep a fi atestate în literatura de
specialitate, şi anume că tehnica 3D-CRT este superioară ca beneficii pentru pacient,
comparativ cu cobaltoterapia, rezultat de altfel previzibil.
Concluzii ( la teză ) şi originalitate: Concluziile, la fiecare metodă, contribuie la aprecierea
celor două metode de radioterapie studiate în cancerul laringian. Întreaga secţiune ce cuprinde
contribuţii proprii este clar redactată, fundamentată pe prelucrări statistice pertinente, atunci
când a dispus de date exacte.
Lucrarea de doctorat a Drd. Genoveva Ionela Boboc s-a voit a fi o cercetare cu
aplicabilitate imediată, anume ameliorarea radioterapiei prin cobaltoterapie a cancerului
laringian, la data preluării subiectului de teză (1998) majoritatea centrelor de radioterapie din
ţară lucrând cu aparatură telecobalt la acea dată. Întrucât autoarea a avut şansa de a se
transfera într-un mare institut de oncologie din Europa, cercetările sale s-au îndreptat spre
radioterpia conformaţională 3D-CRT a cancerului laringian. În această situaţie, doctoranda a
reconceput teza în sensul că plecând de la studiul posibilităţilor şi limitelor cobaltoterapiei în
cadrul tratamentului complex al carcinomului laringian , să găsească şi soluţia eliminării
neajunsurilor primei metode. Autoarea a făcut o analiză paralelă a valorii celor două metode,
stabilind avantajele şi desavantajele fiecăreia. Analiza materialului i-a dat posibilitatea de a
recomanda, în concluziile lucrării, înlocuirea telecobaltoterapiei cu terapii de 6 MeV ca fiind
mai avantajoase.
Cred că lucrarea, depăşind tema iniţial propusă, aduce un aport interesant privind
radioterapia cancerului laringian în viitorul apropiat. După susţinerea tezei, conducătorul
ştiinţific a acordat calificativul “Bine”.
47. BOLOŞ ALEXANDRA SM 47
Titlul tezei: CRITERIOLOGIE DIAGNOSTICǍ ŞI TERAPEUTICǍ ÎN TULBURAREA
AFECTIVǍ BIPOLARǍ TIP I
Autor: Boloş Alexandra
Conducător ştiinţific: Prof. Univ. Dr. Vasile Chiriţă
Data susţinerii publice: 12.05.2008
Referenţi ştiinţifici: Prof. Univ. Dr. Tudor Udriştoiu – U.M.F. Craiova
Prof. Univ. Dr. Mircea Lǎzǎrescu– U.M.F. Timişoara
Prof. Univ. Dr. Constantin Romanescu– U.M.F. Iaşi
Motivaţia alegerii subiectului: Tulburarea afectivă bipolară este o afecţiune severă, care
generează dizabilităţi. Deşi, uneori, prognosticul acestei afecţiuni poate fi bun, alteori se poate
asocia cu o funcţionalitate socială şi profesională redusă, creşterea utilizării abuzive de
droguri şi un important risc suicidar. Înţelegerea acestei tulburări sub toate aspectele sale
justifică preocuparea pentru stabilirea unui diagnostic adecvat şi a unui management terapeutic
eficace şi eficient. Diagnosticul şi tratamentul tulburǎrii afective bipolare ilustrează
188

discrepanţa între cunoştinţele actuale şi aplicarea acestora în practica medicală. În ultima
decadă, s-au efectuat numeroase cercetări în domeniul tulburǎrilor afective, conducând la
promovarea de noi medicamente normotimizante cu profil modern, utilizarea de mǎsuri
psihoterapeutice, ţintite pe simptomele reziduale, intervenţii la nivel social şi familial în
intenţia de reabilitare medicală, profesională şi socio-familială. Din păcate, nu toate cercetările
novatoare se reflectă adecvat în asistenţa psihiatrică. Normotimizantele nu sunt încǎ suficient
şi corect utilizate, metodele de psihoterapie sunt puţin cunoscute sau chiar ignorate,
reabilitarea lasă mult de dorit.
Obiectivele urmărite: Prin studiul efectuat în cadrul tezei de doctorat se urmăreşte evaluarea
eficacităţii şi siguranţei administrării diferitelor antipsihotice atipice, pentru prevenirea
oricăror simptome afective recurente, la pacienţii diagnosticaţi cu tulburare afectivă bipolară
tip I, stabili din punct de vedere clinic, după un episod acut maniacal sau mixt.
Obiectivele secundare sunt:
- evaluarea eficacităţii neurolepticelor atipice în prevenirea recăderilor de tip episod
maniacal, mixt sau depresiv la pacienţii cu tulburare afectivă bipolară tip I;
- evaluarea tolerabilităţii şi siguranţei de administrare la pacienţii stabili din punct de
vedere clinic, după rezolvarea episodului acut maniacal sau mixt;
- evaluarea eficacităţii în îmbunătăţirea simptomatologiei afective la pacienţii stabili din
punct de vedere clinic, după episodul acut maniacal sau mixt al tulburării afective
bipolare tip I;
- evaluarea siguranţei administrării tratamentului pe termen lung, prin observarea
efectelor adverse, monitorizarea semnelor vitale, modificărilor EKG, analize de sânge,
severitatea manifestărilor extrapiramidale;
- evaluarea statusului funcţional şi calitatea vieţii pacienţilor, pe toată perioada
tratamentului;
- evaluarea impactului utilizării neurolepticelor atipice asupra funcţionalităţii globale a
pacienţilor stabili din punct de vedere clinic, după episodul acut maniacal sau mixt.
Rezumat (din referatul conducatorului): O primă parte, partea teoretică, cuprinde 6
capitole, care se referă la consideraţii teoretice generale, bogate în informaţii, de dată recentă
şi care realizează o punere în temă în ceea ce priveşte problematica extrem de complexă a
tulburǎrilor afective. Informaţiile prezentate se bazează pe un material bibliografic vast şi
adecvat temei de cercetare. Doctoranda reuşeşte în această primă secţiune a tezei să surprindă
orientările moderne atât în ceea ce priveşte modalităţile de diagnostic, cât şi tratamentul
acestei boli.
În cea de-a doua parte, partea personală, autoarea pune în evidenţă, plecând de la
ipoteza de lucru şi datele constatate, existenţa unor aspecte relevante cu semnificaţie pentru
obiectivele şi scopul cercetării.
A fost subliniată importanţa intervenţiei atât în faza acutǎ a bolii, cât şi pe termen lung
cu diminuarea simptomatologiei reziduale, interepisodic. Instituirea precoce a tratamentului cu
normotimizante şi în special a antipsihoticelor atipice este un factor predictiv pentru
prognosticul favorabil, ceea ce accentuează importanţa şi semnificaţia eforturilor de a micşora
perioada de “non-tratament”. De asemenea, doctoranda a surprins şi analizat rolul mǎsurilor
psihoeducaţionale în creşterea complianţei la tratament şi prelungirea perioadei de timp pânǎ
la o nouǎ recǎdere.
189

Concluzii/Originalitate: Analiza şi interpretarea rezultatelor obţinute relevă complexitatea
cercetărilor efectuate care converg în tema centrală a tezei şi conduc la concluzia finală că
aceste noi cercetǎri în domeniul farmacologiei şi psihoterapiei diagnostic specifice vor permite
reducerea morbiditǎţii, precum şi ale costurilor economice şi sociale ale tulburǎrii afective
bipolare tip I. Astfel, se subliniază aportul original şi valenţele aplicative în practica
psihiatrică a acestei teze de doctorat.
Valoarea practică a tezei de doctorat se desprinde şi din prezentarea unei propuneri de
proiect de asistenţă medicală psihiatrică a pacienţilor cu tulburare afectivǎ bipolarǎ tip I,
proiect ce vine în întâmpinarea lucrătorilor din domeniul sănătăţii mintale, cu asigurarea unei
strategii asupra managementului bolii pe termen lung ce plasează într-o poziţie primordială
continuitatea îngrijirii medicale şi un suport adecvat din partea familiei.
48. COVRIG CARMEN SM 48
Titlul tezei: TERAPIA CU ANTIPSIHOTICE ATIPICE ÎN ASISTENŢA BOLNAVULUI
SCHIZOFREN
Autor: Mîndroiu Alina Mihaela
Conducător ştiinţific: Prof. Univ. Dr. Vasile Chiriţă
Data susţinerii publice: 12.05.2008
Referenţi ştiinţifici: Prof. Univ. Dr. Mircea Lăzărescu – U.M.F. Timisoara
Prof. Univ. Dr. Tudor Udriştoiu – U.M.F. Craiova
Prof. Univ. Dr. Constantin Romanescu – U.M.F. Iasi
Motivaţia lucrării: Lipsa unui studiu pe termen lung privind eficacitatea şi impactul
medicaţiei antipsihotice de ultimă generaţie asupra calităţii vieţii pacienţilor.
Obiective urmărite: Compararea eficacităţii tratamentului pe termen lung cu antipsihotice
atipice (Olanzapină, Rispolept, Clozapină) în raport cu un antipsihotic clasic (Haloperidol).
În subsidiar s-a urmărit: impactul asupra calităţii vieţii; gravitatea efectelor secundare;
frecvenţa şi prevenirea decompensărilor;reintegrarea profesională şi socială; gradul de
conservarea performanţelor intelectuale şi sociale;schimbarea atitudinii anturajului faţă de
bolnavul schizofren.
Rezumatul lucrării: Teza de doctorat este structurată pe o parte generală, reprezentată de
primele 3 capitole şi o parte specială/personală constituită din următoarele 5 capitole.
În prima parte sunt analizate aspecte teoretice fundamentale ale schizofreniei privite
prin prisma ultimelor descoperiri şi orientări. Astfel, în capitolul 1 sunt abordate problemele
legate de definiţia entităţii nosologice cunoscută sub numele de schizofrenie, precum şi cele
mai cunoscute sisteme de clasificare. Sunt abordate, de asemenea şi aspectele epidemiologice
şi de etiopatogenie cunoscute în prezent, sunt prezentate ipotezele de vulnerabilitate genetică
şi biologică în declanşarea schizofreniei, alături de factorii de risc biologici şi psihosociali.
În capitolul 2 este analizată medicaţia antipsihotică, cu focalizare pe elucidarea
mecanismelor de acţiune fiziopatologice, fiind prezentate actualităţi din sfera cercetărilor
medicamentelor de ultimă generaţie. Sunt prezentate modele şi reprezentări schematice ale
antipsihoticelor, sugestive pentru înţelegerea mecanismului de intervenţie. Sunt prezentate
prin comparaţie, efectele psihoterapeutice ale neurolepticelor clasice şi ale antipsihoticelor
190

atipice cu concluzii bazate pe cercetare asupra beneficiilor terapeutice în ceea ce priveşte
tratamentul pe termen lung al schizofreniei cu medicamente de ultimă generaţie.
În capitolul 3 este prezentat şi analizat un concept de actualitate: calitatea vieţii în
psihiatrie. Sunt prezentate repere istorice ale conceptului, începând cu prelegerea lui Sir
Robert Pat (1963), care constiutuie provocarea pentru introducerea termenului de calitate a
vieţii în medicină. În psihiatrie primele studii referitoare la calitatea vieţii pacienţilor psihici au
fost efectuate în SUA de Lehman şi colab., Mlam şi colab. Şi Skantze şi colab. (1992). În
aceiaşi perioadă OMS iniţiază un proiect (1991) care trebuia să creeze un standard pentru
calitatea vieţii, proiect înceredinţat unui grup de cercetători aparţinând culturilor din întreaga
lume, cunoscut sub numele de „WHOQOL Group”
Partea a doua a lucrării cuprinde contribuţia personală rezultată din studiul şi analizele
efectuate. Sunt prezentate clar, relaist şi coerent obiectivele şi ipotezele de cercetare (capitolul
4) precum şi metodologia şi planul de cercetare, selectarea, structura şi analiza loturilor de
cercetare (capitolul 5), analiza şi interpretarea rezultatelor cercetării (capitolul 6).
Studiul a cuprins un număr de 198 de pacienţi cu schizofrenie, distribuiţi în 4 loturi,
grupate după antipsihoticul utilizat: 53 de pacienţi în tratament cu Olanzapină, 44 de pacieenţi
trataţi cu Risperidonă, 51 de pacienţi în tratament cu Clozapină şi 50 de pacienţi la care s-a
administrat Haloperidol. Eficienţa tratamentului a fost apreciată prin aplicarea scalelor GAF,
PABSS, CGI, BECK, BARSS, WHOQLO, varianta „brief”. S-au calculat, de asemenea indicii
de compleanţă, de masă corporală, indicatori privind reinternările – indici ce au constituit
instrumente importante în studiu. Au fost precizate criterii riguroase de includere şi excludere
pentru fiecare categorie de subiecţi
Cercetarea a urmărit evaluarea eficaităţii tratamentului cu antipsihotice atipice faţă de
neurolepticele clasice în scopul adoptării celei mai indicate strategii terapeutice în raport cu
forma de boală şi parametrii clinico-evolutivi.
Studiul fiind prospectiv, pe o perioadă de 5 ani, sunt prezentate rezultatele evaluărilor
stabilite iniţial pentru fiecare instrument folosit în studiu şi pe fiecare lot în parte.
Ipoteza propusă spre verificare şi anume, aceea a superiorităţii tratamentului cu
antipsihotice atipice faţă de neurolepticele clasice a fost confirmată de analiza statistică pentru
majoritatea instrumentelor de evaluare. Autoarea arată neconcordanţa între unele rezultate
obţinute în studiu în comparaţie cu datele raportate de literatura de specialitate (complianţa
nerelevantă, IMC cu evoluţie atipică, influenţa asupra funcţionarii sociale).
Un subcapitol foarte interesant, util şi laborios este cel al evaluărilor comparate,
subcapitol ce aglutinează toate datele cercetării în tabele şi grafice relevante pentru studiu.
Rezultatele studiului au permis ample discuţii (capitolul 8) şi formularea unor concluzii serios
şi fundamentat argumentate (capitolul 7), unele cu caracter general, în corelaţie cu datele din
literatura de specialitate, altele ce s-au desprins din studiul comparativ al celor 4 loturi de
subiecţi. O concluzie importantă se referă la stabilirea unui plan de management complex al
pacientului schizofren care să includă, concomitent cu administrarea medicaţiei specifice şi
alte măsuri psihoterapeutice şi de protecţie socială.
Concluzii/Originalitate: Rezultatele finale ale studiului care scot în evidenţă
modificarea în sens pozitiv a simptomatologiei psihiatrice a pacienţilor, relevată de majoritatea
sclaelor de evaluare utilizate în studiu şi subliniază valoarea practică a tezei şi contribuţia
originală prin elaborarea unor concluzii pertinente.
Valoarea practică a tezei se desprinde şi din prezentarea unui Proiect- Program de
organizare a Centrelor de Sănătate Mintală care să constituie un cadru eficeint pentru
191

managementul pacientului schizofren. După prezentarea unor repere istorice de organizare a
asistenţei psihiatrice ambulatorii (LSM) sunt descrise schematic, dar punctual cele mai
importante elemente pentru întocmirea şi realizarea practică a unui astfel de program. Se
subliniază necesitatea stabilirii cadrului normativ, a nominalizării factorilor administrativi
implicaţi, a precizării eşantionului populaţional beneficiar al acestui program. Sunt precizate
principiile, obiectivele, strategiile, dificultăţile de aplicare a le programului, posibilele măsuri
de eficientizare, precum şi mijloacele practice de realizare ale acestuia.
Teza este susţinută de o importantă listă de 260 de titluri bibliografice, judicios
utilizate, de o iconografie de excepţie ce constă într-un număr de 96 tabele, 82 grafice, 12
figuri şi 4 scheme, precum şi de Anexe care cuprind instrumentele de lucru utilizate în
cercetare. Se remarcă, de asemenea, lucrările autoarei din tema tezei de doctorat, care au fost
comunicate la manifestări ştiinţifice şi au fost publicate în reviste de specialitate
În concluzie, apreciem că suntem în faţa unei lucrări originale, meticulos abordată şi
elaborată, susţinută de o bogată experienţă personală şi de o importantă bibliografie, adaptată
subiectului tezei de doctorat. Rezultatele studiului realizat pot fi utilizate cu succes ca bază
pentru cercetări ulterioare şi elaborarea unui Proiect-Program naţional privind asistenţa
bolnavului schizofren.
Datele consemnate şi analiza tezei de doctorat susţin importanţa şi actualitatea temei
tratate, fundamentarea teoretică, amploarea şi profunzimea cercetărilor, care realizează o
substanţială contribuţie originală studiul tratamentului bolnavului schizofren. În baza acestor
argumente apreciem că sunt întrunite exigenţele necesare susţinerii tezei de doctorat elaborată
de doamna Carmen Covrig şi acordării titlului ştiinţific de Doctor în Medicină.
49. DINCA ALEXANDRU LAURENŢIU SM 49
Titlul tezei: EVALUARI CLINICO-NOSOLOGICE ÎN TULBURĂRILE PSIHOTICE LA
VÂRSTA A III-A
Autor: Dinca Alexandru Laurentiu
Conducător ştiinţific: Prof. Univ. Dr. Vasile Chiriţă
Data susţinerii publice: 12.05.2008
Referenţi ştiinţifici: Prof. Univ. Dr. Mircea Lazarescu – U.M.F. Cluj Napoca
Prof. Univ. Dr. Tudor Udristoiu – U.M.F. Craiova
Prof. Univ. Dr. Constantin Romanescu – U.M.F. Iasi
Motivaţia alegerii subiectului: În general se spune despre vârsta a III-a că este vârsta
la care declinul organismului devine vizibil. De aceea, nici nu se poate afirma cu
certitudine că bătrâneţea începe la o anumită vârstă, urmând să ţinem cont de realitatea
că organismul uman constituie o unitate bio-psiho-structurală, caracterizat prin unicitate.
Aşa cum fiecare organism are propriul său mod de dezvoltare, la fel de evident este şi
declinul său, declin ce ţine de structura proprie organismului, dar şi de mediul care a
influenţat dezvoltarea organismului respectiv. Bătrâneţea este o etapă a vieţii, a existenţei
umane, iar termenul de „vârsta a III-a” nu reprezintă decât o convenţie, o încadrare temporală
în cronologia vieţii indivdului.
Pacientul vârstnic cu problematica lui diversă, cu fragilitatea, vulnerabilitatea şi
frustrările sale reprezintă o piatră de încercare, o provocare mereu valabilă pentru orice
psihiatru. Iar dacă patologia atinge intensitatea psihotică, atunci situaţia bătrânului este de-a
192

dreaptul dramatică. Însingurat şi depresiv, hipocondriac şi delirant, acesta îşi poartă cu
greutate derapajul existenţial, într-o lume care nu numai că nu-l mai preţuieşte, dar nici nu-l
mai acceptă, marginalizându-l şi deposedându-l de toate valorile pentru care s-a zbătut o
întreagă existenţă. Este uşor de înţeles că psihiatrul are o sarcină deosebit de dificilă şi de
importantă pe măsura problemelor pe care le ridică asistenţa unui astfel de bolnav.
Autorul a fost impresionat de bogatia tablourilor clinice ale acestor tulburări psihotice
la varsta a III-a, descrise in literatura clasica de specialitate, cu atât mai mult cu cât intr-o
activitate clinica indelungata a avut sansa sa le regaseasca in practică. Sunt tablouri clinice
care au invitat la observaţie, la studiu şi a căror validare autorul a urmarit-o în timp.
Obiectivele cercetării: Cercetarea îşi propune ca scop evaluarea unor variabile clinice şi nonclinice,
la pacienţii de vârsta a III-a cu simptomatologie psihotică, internaţi într-un spital de
psihiatrie, finalitatea urmărită constând în definirea unui instrument predictiv, în ceea ce
priveşte apariţia simptomelor psihotice, violente sau non-violente la pacienţii vârstnici, dar şi
elaborarea, pe baza acestor predicţii a unui program de asistenţă menit să îmbunătăţească
calitatea vieţii acestei categorii de pacienţi.
Într-un astfel de proces, esenţa rezidă în descoperirea şi analiza corelaţiilor apărute
între variabilele clinice şi non-clinice (socio-demografice).
Prin urmare, ipoteza de lucru formulată, urmăreşte de fapt, relaţia dintre vârsta
avansată (mai mare de 60 de ani) şi boala psihică, cu decompensare psihotică, în condiţiile în
care problema clasificării entităţilor nosologice cu caracter psihotic la această vârstă este una
dificilă şi controversată.
Pentru a se observa mai bine apariţia tulburărilor psihotice la vârsta înaintată au fost
supuse analizei mai multe variabile de tip socio-demografic: vârsta, sex, mediu de
provenienţă, grad de instrucţie, statut marital, cît şi variabile de tip clinic: antecedente
persoanle patologice şi heredo-colaterale, diagnostic actual, tratament actual, MCI (Mild
cognitive impairement- deteriorare cognitivă uşoară).
Rezumatul tezei: Teza de doctorat se desfăşoară pe 218 pagini şi este structurată din 2 părţi:
partea generală cu 76 de pagini şi partea personală care se întinde de –a lungul a 142 de
pagini. Partea generală este constituită din 5 capitole şi abordează fundamental problematica
tulburărilor psihotice la vârsta a III-a, o temă generoasă şi incitantă, care invită la documentare
şi inţiativă, prilejuindu-i autorului întâlnirea definitorie cu pacientul vârstnic, cu fragilitatea,
vulnerabilitatea şi frustrările sale, în condiţiile în care patologia sa atinge intensitatea
psihotică.
De menţionat că, abordarea problematicii tulburărilor psihotice la vârsta înaintată are
loc în contextul evoluţiei demografice din ultimele decenii a tuturor ţărilor şi mai ales a celor
avansate, care arată o creştere continuă a numărului persoanelor în vârstă în compoziţia
populaţiei.
Partea personală cuprinde 9 capitole, în care, pornind de la obiective şi scop, material
şi metodologie este redat studiul efectuat, lotul de cercetare, prelucrarea statistică, rezultatele
aplicării metodologiei, analiza şi interpretarea rezultatelor. Acestea sunt proiectate în
finalizarea unui amplu program de asistenţă a pacienţilor vârstnici cu tulburări psihotice, cu
deschideri metaanalitice în asistenţă şi prevenţie. Capitolele şi subcapitolele sunt elaborate
sistemic şi se succed gradual, urmărind ideile de bază şi planul terapeutic.
193

Concluzii/Originalitate: Din lucrare, pot fi luate în consideraţie idei originale şi concluzii
pertinente, cum ar fi:
- evaluarea clinico-nosologică a tulburărilor psihotice la vârsta a III-a a permis
identificarea a trei mecanisme inductoare, şi anume: mecanismul non-cognitiv primar (cu
referire la schizofrenie, tulburare delirantă, tulburare afectivă etc), mecanismul non-cognitiv
secundar (cu referire la tulburarea psihotică datorată unor condiţii medicale generale, toxice
etc) şi mecanismul cognitiv predemenţă. În ceea ce priveşte mecanismul cognitiv predementiv,
lucrarea evidenţiază rolul a doi factori: MCI (Mild cognitive impairement) şi factorul „rezervă
cognitivă”.
- mecanismul non-cognitiv primar reprezentat îndeosebi de schizofrenie, tulburare
delirantă şi tulburare afectivă, constituie o problemă dificilă farmacoterapeutică, iar profilul de
tolerabilitate al medicaţiei, tinde să capete o importanţă covârşitoare.
- heterogenitatea şi uşoara tendinţa la polipragmazie constatată la subiecţii studiaţi,
reprezintă o pledoarie pentru utilitatea editării unui Ghid terapeutic unitar, de nivel naţional,
care să includă planificarea tuturor mijloacelor terapeutice şi aglutinarea lor într-un plan
coerent, adecvarea farmacoterapiei la specificitatea tipologică a cazului, dar şi un echilibru
atent între datele farmacodinamice şi cele farmacocinetice, îndeosebi la nivelul medicaţiei
antipsihotice şi antidepresive.
- importanţa factorului „condiţie medicală generală” pe versantul non-cognitiv şi a
factorilor MCI şi rezervă cognitivă pe versantul cognitiv pur, subliniază necesitatea de a avea
la dispoziţia atât a medicilor de familie cât şi a medicilor psihiatrii a unui Ghid de evaluare a
acestei categorii de pacienţii, unitar la nivelul întregii ţări. Din acest punct de vedere,
asumarea de către Asociaţia Psihiatrică Română a unui astfel de ghid este indispensabilă.
Valoarea practică a tezei de doctorat se desprinde şi din prezentarea unui proiectprogram
de asistenţă a tulburărilor psihotice la vârsta a treia, care subliniază importanţa
intervenţiei precoce, intervenţie care să diagnosticheze cazurile noi, să asigure micşorarea
intervalului „diagnostic-tratament eficace” şi să beneficieze de un tratament susţinut, urmărind
în acest fel îmbunătăţirea calităţii vieţii pacienţilor vârstnici.
50. MÎNDROIU ALINA MIHAELA SM 50
Titlul tezei: DINAMICA FACTORILOR BIO-PSIHO-SOCIO-EDUCAŢIONALI LA
ADOLESCENŢĂ
Autor: Mîndroiu Alina Mihaela
Conducător ştiinţific: Prof. Univ. Dr. Vasile Chiriţă
Data susţinerii publice: 14.05.2008
Referenţi ştiinţifici: Prof. Univ. Dr. Felicia Iftene – U.M.F. Cluj Napoca
Prof. Univ. Dr. Marian Preda – Fac. de Sociologie şi Asistenţă Socială,
Univ. Bucureşti
Prof. Univ. Dr. Constantin Romanescu – U.M.F. Iasi
Motivaţia alegerii subiectului: În România postdecembristă s-au produs mutaţii
semnificative la nivel existenţial şi de raportare la anumite valori. Trecerea de la un sistem
politico - economic la altul, accesul la un sistem de informare pentru care nu au fost în
194

prealabil construite repere valorice de triere şi interpretare au condus, mai ales la tineri, la
promovarea de conduite dezadaptative.
În condiţiile schimbărilor profunde înregistrate în societatea noastră, impactul factorilor
perturbatori asupra procesului de formare a personalităţii creşte în amplitudine, antrenând
generarea unor conduite dezadaptative şi antisociale într-o pondere crescândă.
Lucrarea prezentă îşi propune să identifice factorii de risc ce pot constitui fundamentul
elaborării unui model de intervenţie terapeutică cuprinzătoare, care să integreze atât
dimensiunea preventivă cât şi versantul curativ în asistenţa adolescenţilor aflaţi la risc sau care
au dezvoltat tulburări de conduită.
Obiectivele cercetării: Lucrarea îşi propune să analizeze particularităţile patogenice şi clinice
ale tulburărilor de conduită la adolescenţă în contextul mutaţiilor socio-economice şi culturale
care au avut loc în societatea noastră după Revoluţia din decembrie 1989. Analiza corelaţiilor
între variabilele familiale, sociale, educaţionale şi biologice şi manifestările psihopatologice
are ca finalitate identificarea factorilor de risc, cu potenţial de destabilizare a conduitei la
vârsta adolescenţei şi stabilirea măsurilor eficiente care pot confrunta aceşti factori de risc la
adolescenţă.
Scopul acestui studiu este de a identifica factorii de risc ce pot constitui fundamentul
elaborării unui model de intervenţie terapeutică cuprinzătoare care să integreze atât
dimensiunea preventivă cât şi versantul curativ în asistenţa adolescenţilor aflaţi la risc sau care
au dezvoltat tulburări de conduită. Obiectivul primar al studiului clinico-statistic este de a
compara datele obţinute cu datele din literatură, pentru a identifica şi înţelege modalităţile prin
care schimbările sociale, economice şi culturale intervin în modularea etiopatogeniei şi
tabloului clinic al acestor categorii de tulburări. Obiective secundare: analiza datelor clinice
ale tulburării de conduită şi a modalităţilor în care acestea se corelează cu variabilele
biologice, familiale, socio-economice şi educaţionale, cu scopul de a identifica pattern-uri
specifice clinico-patogenice; elaborarea unui set de recomandări legislative cu privire la
recunoaşterea timpurie a factorilor de risc ce duc la tulburări de conduită în adolescenţă, cât şi
metodele eficiente de intervenţie interdisciplinară.
Rezumatul tezei din referatul conducatorului de doctorat: Structura tezei de doctorat este
concepută cu rigoare ştiinţifică şi claritate de expunere în care partea generală (3 capitole)
motivează şi susţine coerenţa părţii personale (4 capitole). Capitolele şi subcapitolele sunt
elaborate sistemic şi decurg într-o succesiune graduală care urmăreşte planul tematic şi tema
abordată. Anexele care cuprind instrumentele utilizate în cercetare, demonstrează acurateţea şi
rigurozitatea în confirmarea şi interpretarea rezultatelor obţinute. De asemenea, lucrările
publicate şi susţinute din tematica tezei de doctorat subliniază preocuparea şi interesul susţinut
al autoarei în domeniul abordat. Partea generală realizează o tratare amplă, documentată şi
susţinută bibliografic a adolescenţei şi tulburărilor de conduită la adolescenţă care, prin ea
însăşi, aduce o importantă contribuţie personală în acest domeniu privind particularităţile
patogenice şi clinice ale tulburării de conduită la adolescenţă. Partea personală a lucrării, bine
reprezentată şi argumentată (peste 2/3 din conţinutul tezei) cuprinde un volum mare de date
din teritoriul studiat, într-o perioadă elocventă de timp (2000-2002) în care s-a surprins
întreaga cazuistică existentă. Metodologia laborioasă şi bine structurată a permis analiza
minuţioasă a loturilor de cercetare, care au inclus toate cazurile din evidenţele medicale şi cele
observate direct, ca şi efectuarea studiului clinico – statistic, cu relevanţă demografică,
medicală, socială, psihologică şi comparativă. Datele au fost riguros obiectivate şi interpretate
195

clinico-statistic, permiţând o imagine de ansamblu la nivel teritorial şi elaborarea unor modele
paradigmatice cu valenţe metanalitice şi euristice. Astfel contribuţia personală se constituie ca
un moment de referinţă în studiul factorilor de risc şi al dezvoltărilor patologice în
postpartumul tardiv, care cu siguranţă va servi ca model, referinţă şi comparaţie pentru studii
similare ulterioare.
Concluzii/Originalitate: Contribuţia originală a tezei de doctorat rezidă atât în fundamentarea
teoretică a temei tratate, cât şi în evaluarea clar delimitată a patologiei tulburării de conduită
prin care se realizează un model paradigmatic ce poate fi extins şi generalizat. Această
contribuţie este validată prin informaţia ştiinţifică, rezultată din parcurgerea şi valorizarea
literaturii de specialitate, prin metodologia de lucru aplicată şi nu în ultim rând prin concluziile
minuţios şi detaliat elaborate, ce acoperă în întregime problematica abordată şi scopul propus:
analiza particularităţilor patogenice şi clinice ale tulburărilor de conduită la adolescenţi în
contextul mutaţiilor socio-economice şi culturale care au avut loc în societatea noastră după
decembrie 1989 şi analiza corelaţiilor pertinente între variabilele familiale, sociale,
educaţionale, biologice şi manifestările psihopatologice ce au vizat identificarea factorilor de
risc în tulburarea de conduită la adolescenţi.
La finalul lucrării autoarea propune un algoritm practic de abordare a tulburării de
conduită la adolescenţă, prin conturarea perspectivelor viitoare în abordarea problematicii la
nivelul diferitelor structuri guvernamentale. Recomandările elaborate de autoare se axează pe
mai multe paliere ce vizează cadrul juridic şi instituţional, cadrul medical, serviciile de sprijin
şi consultanţă pentru adolescenţi, specialiştii ce desfăşoară activităţi în domeniu, comunitatea,
familia şi societatea civilă.Valenţele interdisciplinare ale abordării tematice confirmă
contribuţia personală a autoarei în studiul teoretic şi clinico-aplicativ ale tulburării de conduită
la adolescenţă ce se impune a fi aprofundată în asistenţa psihiatrică, medicina generală dar şi
la nivel juridic şi social.
51. IOSEP IOANA SM 51
Titlul tezei: CONTRIBUŢII LA STUDIUL CARCINOAMELOR SCUAMOCELULARE
CUTANATE - ASPECTE CLINICE, ETIOPATOGENICE, HISTOLOGICE ŞI
TERAPEUTICE
Autor: Iosep Ioana
Conducător ştiinţific: Prof. Univ. Dr. Zenaida Petrescu
Data susţinerii publice: 14.05.2008
Referenţi ştiinţifici: Prof. Univ. Dr. Călin Giurcăneanu – U.M.F. Bucuresti
Cercetător ştiinţific principal I Vasile Benea
Conf. Univ. Dr. Daciana Brănişteanu - U.M.F. Iasi
Motivaţia alegerii subiectului: Cancerele de piele sunt în prezent cele mai frecvente cancere
ale rasei umane, cu o incidenţă în creştere la toate latitudinile, carcinomul scuamocelular fiind
pe locul doi în ierarhia acestora. Deşi în România nu există o statistică oficială privind
numărul acestor cancere, este de aşteptat să aibă un trend crescător, asemănător cu cel
mondial, în aceste condiţii fiind necesară o aprofundare a aspectelor clinice, etiopatogenice,
histologice şi evolutive specifice acestei zone geografice. Prin gradul înalt de morbitate şi prin
196

creşterea numărului de factori de agresiune, carcinomul scuamocelular cutanat reprezintă o
problemă de mare actualitate a serviciilor de dermatologie, oncologie şi chirurgie.
Obiectivele urmărite: Realizarea un profil demografic, clinic, histopatologic,
imunohistopatologic şi evolutiv, precum şi evaluarea metodelor de tratament utilizate pentru
pacienţii cu carcinom scuamocelular cutanat, prin prisma unui studiu clinic retrospectiv şi a
unui studiu imunohistochimic. Studiul clinic a avut drept scop caracterizarea profilului
demografic, al factorilor de risc, al aspectelor clinice, histopatologice, evolutive, şi de
tratament a pacienţilor cu carcinom scuamocelular cutanat. Studiul imunohistochimic a avut
drept scop studierea rolului proteinei p53 şi a factorului de proliferare Ki-67 la nivelul
leziunilor tumorale de CSC cutanate, în vederea stabilirii valorii diagnostice şi prognostice a
acestora.
Rezumat din referatul conducatorului de doctorat al tezei: Teza de doctorat este
structurată după criterii ştiinţifice şi se înscrie în aria investigaţiilor de mare importanţă,
aceasta fiind abordată în două părţi. Partea generală a tezei analizează pe larg, în cadrul celor 8
subcapitole, datele epidemiologice cu privire la prevalenţa acestui tip de cancer, dându-ne
astfel posibilitatea de a aprecia dimensiunea problemei, multiplele aspecte particulare pe care
le poate antrena la nivel clinic şi histologic, cunoaşterea, tratamentul corect şi prevenţia
acestora putând modifica procentul actual, în creştere, al persoanelor cu carcinom
scuamocelular cutanat. Studiul bibliografic, prezintă într-o formă condensată dar foarte clară,
date generale referitoare la factorii etiologici cât şi mecanismele de acţiune deosebit de
complexe ale acestora până la nivel molecular; sunt enumerate modalităţile de tratament
clasice, dar şi terapii noi, unele experimentale, pentru carcinomul scuamocelular cutanat.
Partea personală este structurată în 3 capitole distincte care, la final, realizează un tot
unitar, cu un mesaj clar şi bine structurat. Studiile s-au bazat pe existenţa unor preocupări şi
eforturi permanente în cadrul Clinicii Dermatologice a Spitalului „Sf. Spiridon” Iaşi, pe o
perioadă de 8 ani, dorindu-se a fi o bază pentru aprofundări şi studii ulterioare. Primul capitol
al părţii personale este dedicat detalierii datelor demografice, etiopatogenice, histologice şi
terapeutice la un număr de 143 de pacienţi cu carcinom scumocelular cutanat luaţi în studiu
(studiul clinic). Un subcapitol a fost rezervat unui studiu separat privind un subgrup din lotul
studiat care prezenta carcinom scuamocelular cu localizare la buza inferioară, trecând în
revistă, cu aceeaşi precizie statistică numeroşi parametri. Criteriile de includere în studiu, de
excludere din lotul studiat, metodele de prelucrare statistică, protocoalele de analiză
histologică au fost atent şi riguros prezentate. Al doilea studiu prezentat în această teză este
realizat prin analiza imunohistochimică pentru proteina p53 şi Ki-67, la nivelul leziunilor de
carcinom scuamocelular cutanat. Toate rezultatele obţinute sunt sugestiv ilustrate prin
iconografia bogată, lucrarea având 117 grafice reprezentative şi fotografii, şi 25 de tabele.
Lucrarea cuprinde 296 pagini, iar bibliografia este atent selecţionată şi bogată (372 titluri),
cuprinzând tratatele şi articolele autorilor de prestigiu din ţară şi din străinătate.
Concluziile/Originalitatea tezei de doctorat: Importanţa cercetării personale din
cadrul tezei rezidă din necesitatea sensibilizării, încă o dată, a medicilor dermatologi precum şi
a medicilor de alte specialităţi, inclusiv a celor din medicina primară faţă de această patologie
care, datorită modificărilor apărute în intensitatea expunerilor la factorii de risc şi la nivelul
factorilor personali ai populaţiei, determină o rată progresiv crescândă a îmbolnăvirilor,
ducând în final la o creştere a costurilor sociale. Valoarea predictivă a aspectelor clinice,
197

etiopatogenice şi histologice în carcinomul scuamocelular cutanat este deosebit de importantă
pentru orientarea metodelor profilactice, a terapiei şi a aprecierii evoluţiei naturale a acestei
patologii dermatologice. Profilul tipic al pacientului cu carcinom scuamocelular cutanat este
reprezentat de pacient de sex masculin, cu vârsta peste 60 ani, cu antecedente de expunere
mare la radiaţii ultraviolete (în context cel mai frecvent profesional – agricol), prezentând o
leziune ulcero-vegetantă pe o suprafaţa cutanată fotoexpusă (mai ales buza inferioară), care a
evoluat de circa 6 luni pentru buza inferioară şi circa un an pentru alte localizări, fără tendinţa
la rezoluţie spontană, cu debut ulcerativ sau nodular, mai sugestiv în măsura în care survine pe
o leziune de tipul cheilitei actinice cronice sau leucoplaziei sau keratozei actinice.
Originalitatea studiului clinic constă în încercarea de a creiona, în urma analizei
statistice, a unui număr de 4 profile ale pacientului cu carcinom scuamocelular cutanat, fiind
primele date comunicate şi susţinute statistic din acest punct de vedere. Un alt punct original
atins a fost punerea într-o ecuaţie matematică a factorilor ce intervin în creşterea unui
carcinom scuamocelular cutanat, acest lucru fiind un posibil punct de plecare pentru alte studii
ce pot fi efectuate ulterior.
Privind profilul factorilor de risc implicaţi în geneza carcinomulului scuamocelular a fost
remarcat rolul deosebit al expunerii cumulative la ultraviolete, în special în context
profesional, restul factorilor de risc având, cel puţin în cadrul studiului de faţă un efect modest.
În ceea ce priveşte evoluţia carcinomulului scuamocelular, aceasta poate fi considerată ca fiind
mai puţin severă din punct de vedere al riscului vital, comparativ cu neoplaziile interne, dar
trebuie semnalată posibilitatea de a realiza metastazări, în principal ganglionare şi capacitatea
de recidivă, importantă în unele cazuri.
Un examen complementar examinării anatomopatologice este reprezentat de metoda
imunohistochimică folosită. Studiul constată o prevalenţă crescută a imunoreacţiei pozitive
pentru proteina p53 la nivelul carcinoamelor scuamocelulare cutanate studiate (la 84% din
cazuri), corespunzând unei proteine p53 nefuncţională, incapabilă să-şi exercite controlul la
nivelul ciclului celular şi apoptozei, dar ridică şi un semn de întrebare asupra fiabilităţii
utilizării acesteia ca şi marker de malignitate. În ceea ce priveşte determinarea Ki-67, aceasta
pare a se corela într-o oarecare măsură cu tipul histologic al tumorii şi probabil determinarea
sa ar putea avea un rol prognostic.
Cercetarea observă faptul că metodele chirurgicale rămân cele mai folosite în terapia
acestui cancer, urmate sau nu de radioterapie, funcţie de factorii personali şi de prognostic
asociaţi, iar abordarea terapeutică în carcinomul scuamocelular trebuie să fie multidisciplinară,
între diverse servicii (ca dermatologie, chirurgie plastică, oncologie), pentru a realiza o
urmărire cât mai eficientă a acestor cazuri.
Concluziile obţinute sunt clare, concise şi rezultă dintr-o prelucrare amănunţită şi
riguroasă a datelor atât din literatura de specialitate, cât şi din rezultatele şi discuţiile studiilor
efectuate, din acestea desprinzându-se ideea că, deşi terapia obţine rezultate încurajatoare în
condiţiile actuale, letalitatea acestei afecţiuni fiind redusă, este utilă încurajarea detecţiei
precoce, având în vedere proporţia mare a acestei afecţiuni în rândul entităţilor neoplazice.
Mai mult, datele obţinute sugerează necesitatea promovării unor măsuri de profilaxie primară
(modificări ale stilului de viaţă, cu evitarea expunerii excesive la soare, măsuri de
fotoprotecţie), în special în rândul unor populaţii ţintă ce prezintă cumul de factori de risc, fără
a uita rolul esenţial al expunerii la radiaţia ultravioletă. Valoarea lucrării constă în importanţa
practică a problemei tratate, în rezultatele obţinute, care sunt clar exprimate, analizate într-un
spirit critic, corelate în diferite moduri printr-o remarcabilă analiză statistică şi discutate în
comparaţie cu datele din literatură.
198

52. ILIESCU HALIŢCHI DAN SM 52
Titlul tezei: MONITORIZAREA CONTINUĂ A TENSIUNII ARTERIALE ÎN
EVALUAREA BOLNAVULUI HIPERTENSIV
Autor: Iliescu Halitchi Dan
Conducător ştiinţific: Prof. Univ. Dr. Georgeta Datcu
Data susţinerii publice: 15.05.2008
Referenţi ştiinţifici: Prof. Univ. Dr. Carmen Ginghina – U.M.F. Bucuresti
Prof. Univ. Dr. Rodica Avram – U.M.F. Timisoara
Prof. Univ. Dr. Mihai Dan Datcu - – U.M.F. Iasi
Motivatia alegerii subiectului: Hipertensiunea arterial continua sa reprezinte o problema de
sanatate publica peste tot in lume, avand in vedere atat subdiagnosticarea ei, cat si lipsa de
control a valorilor tensionale. Înţelegerea mecanismelor bolii şi a acţiunii medicamentelor a
fost facilitată în ultimii ani de apariţia şi utilizarea pe scară tot mai largă a unor noi tehnici:
dozarea reninei plasmatice, ecocardiografia pentru aprecierea funcţiei diastolice, măsurarea
microalbuminemiei, determinarea complianţei arteriale, monitorizarea continuă a tensiunii
arteriale.
Obiective urmarite: Scopul acestei teze este de a prezenta în prima parte datele actuale
privind apariţia hipertensiunii arteriale, complicaţiile ei (centrate pe cardiopatia hipertensivă
ca principală complicaţie cardiovasculară), prezentarea concepţiilor actuale privind
tratamentul hipertensiunii, iar în partea personală urmărirea implicaţiile monitorizării continue
în identificarea unor profiluri tensionale precum şi modificarea acestora sub tratament, scopul
final fiind o mai bună înţelegere a bolii, pentru individualizarea terapiei în funcţie de
caracteristicile fiecărui pacient în parte.
Studiul a vizat monitorizarea continuă a tensiunii arteriale atât la pacientul netratat, cât
şi la cel aflat sub tratament antihipertensiv.
S-a studiat la început un lot de control alcătuit din pacienţii netrataţi, pentru a compara
datele obţinute cu cele din literatură, după care în funcţie de aceste date s-a împărţit lotul de
studiu în subloturi, în funcţie de profilul tensional înregistrat şi s-au urmărit caracteristicile
fiecărui grup de pacienţi în parte, realizând comparaţii între ele.
În partea prospectivă a studiului, s-au urmărit la pacienţii trataţi modificarea
parametrilor monitorizării şi profilul tensional înainte de a institui tratamentul şi sub terapia
antihipertensivă, în momentul obţinerii normalizării valorilor clinice ale tensiunii arteriale.
Rezumat:
Lucrarea de fata este structurata in doua parti distincte :
O parte generala (100 pagini , 59 figuri, 7 tabele), cuprinzand patru capitole in care
autorul face referinta la o serie de notiuni generale cum ar fi: fiziopatologia hipertensiunii
arteriale, cardiopatia hipertensiva ca principala complicatie a hipertensiunii arteriale,
conceptul actual in tratamentul hipertensiunii arteriale si nu in ultimul rand, consideratii
teoretice legate de monitorizarea continua a tensiunii arteriale de ordin tehnic, indicatii pentru
pacient, valoarea metodei ca element de prognostic al riscului cardiovascular.
Partea personala (234 pagini, 179 figuri, 218 tabele)
Lotul studiat a cuprins 406 pacienti la care s-au efectuat 512 monitorizari ale tensiunii
arteriale, precum si un lot prospectiv de 53 de pacienti la care monitorizarea s-a efectuat
inaintea inceperii tratamentului si s-a repetat ulterior.
199

In afara unor parametri de ordin clinic, precum si a unor informatii vizand tratamentul
antihipertensiv urmat (dar fara a impune o anumita schema terapeutica) au fost inregistrati
parametrii monitorizarii continue a tensiunii arteriale: tensiune arteriala sistolica, diastolica,
medie si diferentiala, indexul diurn, impactul hiperbaric precum si smoothness index pentru
tensiunea arteriala sistolica, diastolica si medie.
Structural, predomina in lotul studiat sexul feminin (61%), varsta medie a pacientilor
inrolati fiind de 53,76 ± 13,57 ani, cu variatii intre 17 si 87 ani.
Un capitol separat este rezervat aprecierii parametrilor monitorizarii continui in functie
de afectarea organelor tinta, fiind utilizata in continuare vechea clasificare OMS (in 3 stadii)
pentru o mai facila interpretare a rezultatelor.
S-a verificat prin testul t Student care parametru prezinta modificari semnificative
statistic privind hipertensiunea arteriala stadiul II fata de stadiul I, stadiul III fata de stadiul I
sau stadiul II.
Concluziile acestor observatii sunt ca in definirea pacientului hipertensiv importanta trebuie
acordata mai ales tensiunii arteriale sistolice si presiunii diferentiale si nu valorilor tensiunii
arteriale diastolice. Pentru decelarea severitatii hipertensiunii, valorile sistolicei si diastolicei
isi pierd din valoare, mult mai importanta in diagnosticul afectarii organelor tinta fiind
valoarea indexului diurn. In continuare sunt analizati parametrii monitorizarii continue in
functie de prezenta factorilor de risc cardiovascular, urmarind a se stabili asocierea sau nu a
factorilor de risc cu cresterea valorilor tensionale raportate la normal. Datele obtinute au
evidentiat ca diabeticul si pacientul cu risc cardiovascular crescut se comporta similar, la fel
fiind identici si pacientii cu 1 sau 2 factori de risc (dar nu diabetul zaharat) ca si cei normali. In
acest caz se remarca faptul ca indexul diurn isi pierde din valoare, in timp ce presiunea
diferentiala ramane un parametru util in evaluarea acestor pacienti. Valorilor extreme obtinute
la monitorizare nu ofera nici un fel de informatii utile in aprecierea gravitatii bolii.
O analiza separate s-a facut pentru identificarea profilurilor tensionale la bolnavul
hipertensiv, cunoscut fiind faptul ca hipertensiunea arteriala nu este o entitate patologica unica
si mai curand un sindrom clinic caracterizat prin mai multe profiluri tensionale. Astfel au fost
identificate urmatoarele forme: hipertensiunea de halat alb, reversul ei, hipertensiunea
“mascata”, “hiperensiunea de granita”, hipertensiunea sistolica izolata, hipertensiunea
diastolica izolata, hipertensiunea arterial sistolo-diastolica si hipertensiunea nocturna, fiecare
din aceste forme avand un profil clinic individual, mecanisme de aparitie si prognostic diferit.
Sunt remarcate cel putin doua aspect interesante:
-primul se refera la afectarea organelor tinta si in cazul noilor forme de hipertensiune
evidentiate prin monitorizare continua cum ar fi hipertensiunea de halat alb, cea mascata sic ea
nocturna;
- al doilea aspect ar sugera o diferenta intre gradul si tipul de afecatre a organelor tinta si
aceste forme de hipertensiune mentionate, in special in hipertensiunea msacata sau cea
nocturna, ceea c ear putea schimba in viitor conduit terapeutica adoptata.
Ultimul capitol al tezei se refera la un lot de studio prospective format din 53 de
pacienti hipertensivi nou diagnosticati si netratati la care monitorizarea continua s-a aplicat
atat anterior initierii tratamentului cat si la distant in momentul obtinerii controlului optim al
valorilor tensionale. In aceste cazuri s-a insistat in special pe parametrii specifici tratamentului
( deviatia standard si smoothness index) in idea de a stabili care schema terapeutica ar fi mai
eficienta. Concluziile au fost surprinzatoare, intrucat dincolo de normalizarea valorilor
tensionale, medicatia antihipertensiva indifferent care ar fi aceasta nu reuseste sa modifice
pattern-ul hipertensiv si chiar mai mult decat atat o serie de parametric cu largi implicatii in
200

aprecierea prognosticului bolnavilor (cum ar fi presiunea diferentiala) pot suferi o evolutie
nefavorabila sub tratament.
In final autorul formuleaza o serie de concluzii generale legate de valoarea si limitele
metodei de monitorizare continua a tensiunii arteriale care ramane totusi o metoda moderna si
atat in monitorizarea pacientului hipertensiv cat si in ceea ce priveste stabilirea prognosticului
pe termen lung si a conduitei terapeutice diferentiate adecvate fiecarui bolnav in parte.
Concluzii/ Originalitate: In final autorul formuleaza o serie de concluzii generale legate de
valoarea si limitele metodei de monitorizare continua a tensiunii arteriale care ramane totusi o
metoda moderna si atat in monitorizarea pacientului hipertensiv cat si in ceea ce priveste
stabilirea prognosticului pe termen lung si a conduitei terapeutice diferentiate adecvate
fiecarui bolnav in parte.
Sunt remarcate cel putin doua aspect interesante:
-primul se refera la afectarea organelor tinta si in cazul noilor forme de hipertensiune
evidentiate prin monitorizare continua cum ar fi hipertensiunea de halat alb, cea mascata si ea
nocturna;
- al doilea aspect ar sugera o diferenta intre gradul si tipul de afecatre a organelor tinta si
aceste forme de hipertensiune mentionate, in special in hipertensiunea msacata sau cea
nocturna, ceea ce ar putea schimba in viitor conduita terapeutica adoptata.
53. DIONISIE BOGDAN SM 53
Titlul tezei: CONTRIBUŢII LA STUDIUL NEUROFIZIOLOGIC AL PATOLOGIEI ŞI
RECUPERĂRII TULBURĂRILOR DE COMUNICARE VERBALĂ
Autor: Dionisie Bogdan
Conducător ştiinţific: Prof. Univ. Dr. Veronica Luca
Data susţinerii publice: 16.05.2008
Referenţi ştiinţifici: Prof. Univ. Dr. Maria Iancău – U.M.F. Craiova
Prof. Univ. Dr. Daniela Ion – U.M.F. Bucureşti
Prof. Univ. Dr. Hariton Costin – U.M.F. Iaşi
Motivaţia alegerii subiectului:
1. Gravitatea handicapului deficitului sau lipsei comunicării verbale
Interesul ştiinţific al temei aborate este ridicat prin faptul că handicapul deficitului sau lipsei
comunicării verbale poate fi uneori mai grav decât handicapul neuro-locomotor sau
handicapul somatic impus de afecţiunile interne, prin incapacitatea de relaţionare a individului
în a-şi exprima necesităţile sau chiar propria suferinţă, cum se întâmplă în unele forme de
afazie sau surdomutitate.
2. Necesitatea racordării la tendinţele actuale internaţionale în abordarea problematicii
În România, abordarea recuperării patologiei comunicării verbale se realizează neunitar, prin
implicarea specialităţiilor de psiho-pedagogie şi printr-o redusă implicare a specialităţilor
medicale: ORL, neurologie, oftalmologie, psihiatrie, recuperare medicală la intersecţia cărora
se află domeniul. Apare necesitatea racordării la tendinţele de pe plan internaţional, unde
există o abordare unitară a cercetării în domeniul patologiei comunicării verbale, fiind
prezente structuri organizatorice universitare, clinice şi de cercetare de tipul: „Departments of
Neurophysiology, University”; “Departments of Communication Sciences and Disorders”;
201

“Speech and Language Rehabilitation Centers”, cu publicaţii, congrese, cursuri de
specializare: „Journal of Speech, Language and hearing Research”, “Journal of
Neuroscience”, “Course of neurolingvistic science”.
3. Necesitatea descifrarea mecanismelor neurocognitive ale limbajului, memoriei şi învăţării
Abundenţa metodelor psiho-pedagogice de recuperare a patologiei comunicării verbale, lipsa
unor instrumente de obiectivare a proceselor neurocognitive şi caracterul de
interdisciplinaritate au făcut ca cercetările privind mecanismele neurocognitive ale limbajului,
memoriei şi învăţării să fie puţin abordate de cercetarea de la noi din ţară - departamente şi
societăţi ştiinţifice de tipul ştiinţelor neurocognitive se află încă la început de drum.
4. Necesitatea implementări de noi tehnologii diagnostice
Standardul actual al cercetării neurocognitive se bazează pe implementarea tehnicilor de
explorare imagistică PET şi tehnicile de potenţiale şi câmpuri magentice evocate cognitive.
Apare necesitate ca aceste tehnici să fie implementate şi la noi în ţară.
5. Necesitatea implementări de noi tehnologii în recuperarea comunicării verbale
Cooperarea dintre domeniile tehnice şi domeniile medicale este necesară în vederea
implementării biotehnologiilor medicale în:
- Crearea unor instrumente de monitorizare prognostică a recuperării în TCV
- Crearea unor interfeţe biotehnologice de comunicare
Obiective urmărite:
1. Identificării şi abordarea de noi domenii şi subdomenii de cercetare
Identificarea domeniului patologiei comunicării verbale, ca fiind situat la intersecţia
specialităţilor de neurologie, orl, psihiatrie, recuperare medicală, în interdisciplinaritatea unor
supraspecializări ca neurolingvistica, afaziologia, audiologia, ortofonia, logopedia, a permis
urmărirea dezideratele actuale ale cercetării ştiinţifice privind abordarea problematicii unui
domeniu de graniţă ce are în comun diagnosticul şi recuperarea tulburărilor de comunicare
verbală.
2. Implementarea de noi tehnologii
Prin realizarea unei inovaţii tehnice: INTERFAŢĂ DE STIMULARE PSIHOVERBALĂ
PENTRU ACHIŢIZIA DE POTENŢIALE EVOCATE COGNITIVE ŞI TIMPILOR DE
REACŢIE PSIHOMETRICI doctorandul Bogdan Dionisie a introdus o metodologie în
premieră în România – Tehnica potenţialelor evocate psiho-verbale, (potenţiale cognitive).
3. Identificarea de noi parametrii în evaluarea recuperării dislexiei.
4. Realizarea unei metode computerizate de recuperare a lexiei şi unei baze de date lingvistice
aferente.
Rezumat al tezei din referatul conducatorului de doctorat:
PARTEA “ Stadiul actual al cunoaşterii”
� Cap. I - Stadiul actual al cunoaşterii neurofiziologice a limbajului prin subcapitolele
privind: Definirea comunicării, sistemului de comunicare verbală şi limbajului; Apariţia şi
dezvoltarea filogenetică a limbajului; Dezvoltarea ontogenetică a limbajului; Rolul, funcţiile şi
structura limbajul verbal; Neurofiziologia limbajului, memoriei şi învăţării; Clasificarea
tulburări comunicare verbală, pune bazele fiziologice ale studiului lexiei în potenţiale evocate
psiho-verbale şi timpi de reacţie psihometrici efectuate la partea de contribuţii personale
� Cap. II - Etiopatogenia tulburărilor de comunicare verbală
� Cap.III - Diagnosticul clinic în tulburările de comunicare verbală
202

Cele două capitole individualizează domeniul patologiei comunicării verbale prin entităţile
nosologice distincte constituiente: afaziile, disfazia, disartriile din Neurologie; dislalia,
surdomutitate din ORL; întârzierea limbajului, dislexia şi disgrafia de evoluţie din
Psihopedagogie şi tulburările de gândire şi memorie din Psihiatrie, conturând abordarea
unitară a patologiei şi recuperării.
� Cap. IV - Tehnici moderne de investigare a sistemului de comunicare verbală
Prin descrierea tehnicilor de explorare a sistemului de comunicare verbală în aspectele de
limbaj, audiţie şi fonoarticulare conturează locul şi importanţa inovaţiei tehnice realizate.
� Cap. V - Recuperarea în tulburările de comunicare verbală prin subcapitolele: Principiile,
obiectivele şi organizarea activităţii de recuperare; Metode şi tehnici de recuperare a
tulburărilor de comunicare verbală permite identificarea locului ocupat de metoda
computerizată concepută în recuperarea handicapului comunicării verbale prezentată în partea
de contribuţii personale.
PARTEA “Contribuţii personale”
�Cap. I – Montaj tehnic de concepţie personală privind achiziţia de potenţiale evocate
cognitive prin stimulare psiho-verbală vizuală descrie inovaţia tehnică: INTERFAŢĂ DE
STIMULARE PSIHO-VERBALĂ PENTRU ACHIZIŢIA DE POTENŢIALE COGNITIVE
ŞI EVALUAREA TIMPILOR DE REACŢIE PSIHOMETRICI ca fiind o interfaţă softwarehardware
care expune stimuli cognitivi după o formulă de expunere reglabilă temporal şi ca
aspect, sincronizată cu înregistrarea EEG. Interfaţa are ataşată o bază de date ligvistică
constituită din fişiere de liste tematice de cuvinte, imagini adaptate experimentelor,
preocupărilor subiecţilor, vârstei, pe principii lexicale, gramaticale, grad de complexitate,
deficit de limbaj, recuperare. Fişierele cu timpii de reacţie psihometrici şi potenţialele evocate
pot fi stocate şi transmise prin aplicaţiile de telemedicină.
�Cap. II – Investigarea comprehensiunii verbale în lexie prin metoda timpilor de reacţie
psihometrici cuprinde 26 de tipuri de experimente originale.
�Cap. III – Investigarea comprehensiunii verbale în lexie prin metoda potenţialelor evocate
psiho-verbale cuprinde 25 de tipuri de experimente în premieră.
�Cap. IV – Metodă experimentală de evaluare a comprehensiunii verbale în lexie şi
recuperare a dislexiei folosind metodele timpilor de reacţie psihometrici şi potenţialelor
evocate psiho-verbal cuprinde 16 tipuri de experimente de identificare a unor factori
facilitatori şi inhibitori ai recuperării, a unor parametri de noutate în monitorizarea recuperării
defictului dislexic şi concepţia originală a unei metode computerizate de recuperare a lexiei.
�Cap. V – Concluzii şi discuţii reprezintă un capitol sintetic al lucrării de doctorat.
Concluzii/Originalitate: Teza dlui dr. Bogdan Dionisie identifică şi abordează un
subdomeniu nou al ştiinţelor neurocognitive: PATOLOGIA ŞI RECUPERAREA
TULBURĂRILOR DE COMUNICARE VERBALĂ ce permite coeziunea unor entităţi
nosologice şi a unor competenţe interdisciplinare.
Întreg studiu cuprinzând peste 67 de experimente s-a fundamentat pe o inovaţie tehnică
originală în curs de brevetare: INTERFAŢĂ DE STIMULARE PSIHO-VERBALĂ PENTRU
ACHIZIŢIA DE POTENŢIALE COGNITIVE ŞI EVALUAREA TIMPILOR DE REACŢIE
PSIHOMETRICI, ce a permis introducerea în premieră în România a tehnicii de potenţiale
evocate cognitive.
Elemente de originalitate sunt prezente în toate cele 26 tipuri de experimentele cu
timpii de reacţie psihometrici, în care unele au demonstrat aspecte inedite cum ar fi:
203

fenomenul reprocesării cerebrale subconştiente, efectului facilitator al cititului pe verticală,
fenomenul anticipaţiei lexicale sau automatismul procesului lexical subconştient.
O premieră reprezintă cele 25 experimente folosind potenţiale evocate care au vizat o
componentă de noutate N400 dar şi alte componente tardive inedite, într-o fereastră de latenţă
neutilizată până în prezent în practica clinică. Lucrarea de doctorat reprezintă prima
standardizare a tehnicii de potenţiale evocate psiho-verbale (cognitive) din România, tehnica
deschizând calea şi altor cercetări în domeniul proceselor neurocognitiv privind memoria,
recunoaşterea, învăţarea sau procesele de limbaj.
În experimentele pe persoane dislexice, doctorandul probează influenţa unor factori
facilitatori şi inhibitori ai recuperării ce au permis concepţia unei metode computerizate
originale de recuperare a dislexiei, şi identificarea unor noi parametri de monitorizare a
recuperării dislexiei.
54. DRAGOMIRESCU CEZARINA SM 54
Titlul tezei: CONTRIBUŢII LA STUDIUL INTERRELAŢIEI TROMBOCIT-
ENDOTELIU ÎN ATEROGENEZĂ
Autor: Dragomirescu Cezarina
Conducător ştiinţific: Prof. Univ. Dr. Veronica Luca
Data susţinerii publice: 16.05.2008
Referenţi ştiinţifici: Prof. Univ. Dr. Nicolae Ceamitru – Univ. „Ovidius” Constanta
Prof. Univ. Dr. Daniela Adriana Ion – U.M.F. Bucureşti
Prof. Univ. Dr. Magda Bădescu – U.M.F. Iaşi
Motivaţia alegerii subiectului: Ateroscleroza este o problemă majoră de sănătate publică
fiind principala cauză a bolilor cardiovasculare şi a accidentelor cerebrale şi reprezintă cea mai
frecventă cauză de deces în lume, în special în ţările dezvoltate. Pentru România se apreciază
un procentaj de 35-45% din totalul deceselor ca fiind generate de complicaţiile aterosclerozei.
Ateroscleroza este caracterizată prin leziuni intimale denumite ateroame sau plăci
fibrolipidice, care proemină în lumen, afectează secundar media şi suferă complicaţii. Frecvent
leziunile debutează în copilărie, dar devin evidente la adult datorită complicaţiilor. Cercetările
fiziopatologice în ateroscleroză datează de peste 150 de ani, de când Rokitansky a sugerat
rolul micilor depuneri de fibrină prezente la locul de injurie vasculară, urmată de creşterea
numărului de celule musculare netede; Virchoff (1856) a formulat ideea unui răspuns
inflamator neadecvat al vasului la acţiunea unui factor iritativ local de mică intensitate, iar,
mai recent Ross a emis teoria răspunsului la injurie. Mijloacele de investigaţie mereu noi şi
mai performante fac totuşi ca acest subiect să lase foarte multe cîmpuri încă insuficient
explorate.
Activarea plachetară şi hipercoagulabilitatea este observată în diferite stadii de evoluţie
ale aterosclerozei. Majoritatea factorilor de risc ai aterosclerozei printre care: creşterea LDLcolesterolului,
hipertensiunea arterială sistemică, fumatul şi diabetul zaharat sunt capabili să
crească numărul de plachete activate din circulaţie. Prezenţa de plachete activate circulante
care preced evenimente trombotice (infarctul miocardic sau accidentul cerebral) poate fi
relevantă în dezvoltarea şi progresia aterosclerozei. Mecanismele moleculare responsabile de
activarea plachetară în ateroscleroză sunt încă incomplet cunoscute.
204

Plachetele joacă, de asemenea, un rol crucial în procesele inflamatorii vasculare ce
stau la baza dezvoltării aterosclerozei şi sunt implicate în procesele ce preced sindroamele
coronariene acute la pacienţii cu forme avansate.
Pentru aceste considerente perfecţionarea metodelor de evidenţiere directe sau
indirecte a modificării grosimii peretelui arterelor cel mai frecvent afectate în procesul de
aterogeneză, poate constitui o formă de strategie preventivă a acestei maladii, pe lângă terapia
auxiliară antiplachetară (blocanţi ai receptorilor glicoproteinelor IIb/IIIa)
Datele prezentate motivează alegerea acestui subiect încă controversat.
Obiective urmărite în teza de doctorat: Obiectivul principal al tezei este de a realiza un
studiu comparativ între unii parametrii biochimici şi plachetari la pacienţi cu factori de risc
aterogen, precum şi un studiu morfometric şi morfologic al leziunilor caracteristice plăcii
aterosclerotice vulnerabile, care şi-a propus, şi a reuşit, să evidenţieze modificările care apar
în aterocleroză cât şi în cazul principalelor complicaţii ale sale. S-a realizat şi calcularea unui
index de vulnerabilitate cu ajutorul căruia se poate determina riscul de vulnerabilitate al
plăcilor aterosclerotice.
Rezumatul tezei din referatul conducatorului de doctorat: Partea teoretică, intitulată
Stadiul cunoaşterii, prezintă, trei capitole, în care în primul capitol sunt prezentate cele mai
recente noţiuni fundamentale din literatură privind aterocleroza, implicarea factorilor de risc în
ateroscleroză şi patogenia aterosclerozei. În capitolul al doilea sunt prezentate noţiunile
generale despre trombocit şi modalităţile de determinare paraclinică a activării trombocitului,
iar în capitolul al treilea sunt prezentate aspectele morfopatologice caracteristice plăcii
aterosclerotice.
Partea personală, intitulată Contribuţii personale, este structurată în două capitole mari
ce corespund celor două studii realizate, fiecare capitol fiind împărţit la rândul său în mai
multe subcapitole ce cuprind: motivaţia studiului experimental, material şi metode, rezultate
şi discuţii, concluzii parţiale la fiecare capitol.
Studiul comparativ între unii parametrii biochimici şi plachetari implicaţi în
aterogeneză a fost realizat pe un număr de 129 de pacienţi, 63 de bărbaţi şi 66 de femei
internaţi în perioada 2004-2006 în Clinca aIIIa Medicală şi în Clinica de Hematologie din
cadrul Spitalului „Sf. Spiridon ” din Iaşi, pacienţi împărţiţi în cinci loturi: lotul I (DLP), lotul
II (DLP+DZ), lotul III (HTA), lotul IV (DLP+HTA) şi lotul V (HTA+DZ).
În lucrarea de faţă sunt descrise tehnicile utilizate pentru evaluarea parametrilor
plachetari, metodele de lucru fiind cele mai moderne, realizate cu ajutorul Analizorului
automat Sysmex XT 1800i şi a Chrono-log Lumi-Agregometrului cu AGGRO/LINK pentru
Windows Software în cadrul Departamentului de Hematologie al Laboratorului de Analize
Medicale al Spitalului „Sf. Spiridon” din Iaşi. De asemenea, sunt descrise tehnicile utilizate
pentru determinarea parametrilor biochimici cu ajutorul analizorului automat Cobas Mira Plus
în cadrul Departamentului de Biochimie al Laboratorului de Analize Medicale al Spitalului
„Sf. Spiridon” din Iaşi.
Rezultatele şi discuţile părţii personale sunt prezentate în următorul subcapitol, fiind
realizat un studiu comparativ statistic între parametrii biochimici şi plachetari.
Sunt prezentate concluziile parţiale, atât pentru parametrii biochimici cât şi pentru cei
plachetari, ce derivă din acest studiu comparativ evidenţiidu-se nota de originalitate.
Studiul morfologic şi morfometric a fost realizat pe un număr de 30 de piese de
necropsie obţinute de la Institutul de Boli Cardiovasculare, Iaşi şi de la Spitalul Clinic nr 3
205

„Nicolae Oblu”, Iaşi provenind de la pacienţi cu accidente vasculare cerebrale şi cu boli
cardiovasculare, cu vârste între 30 şi 78 de ani din perioada 2004-2006
În continuare sunt descrise tehnicile de lucru realizate: tehnicile morfologice folosite
fiind atât uzuale cât şi specifice lipidelor, realizate la laboratorul de anatomie patologică din
cadrul Institutului de Boli Cardiovasculare, Iaşi, iar tehnicile de morfometrie au fost realizate
la Catedra de Automatică şi Informatică Aplicată a Universităţii Tehnice „Gh. Asachi”, Iaşi
Rezultatele şi discuţiile obţinute sunt prezentate în următorul subcapitol, fiind realizat
cu ajutorul unui studiu statistic un index de vulnerabilitate al plăcii util în terapeutică.
La sfârţitul acestui capitol sunt prezentate concluziile ce derivă din acest studiu
evidenţiidu-se nota de originalitate.
Partea aIII-a a tezei cuprinde concluziile finale, clare şi pertinente, care decurg dintr-o
analiză extrem de atentă şi minuţioasă efectuată de doctorandă, concluzii care sunt în
concordanţă cu studiile citate în literatură, subliniate şi în referinţele bibliografice ale tezei de
doctorat.
Teza cuprinde un număr de 304 pagini, 143 de figuri, 46 de tabele şi 275 note
bibliografice.
Concluzii/Originalitate: Se remarcă modul judicios în care autoarea şi-a propus şi a reuşit să
selecteze dintr-un material extrem de vast şi să analizeze prin experimentele realizate atât
aspecte ale aterosclerozei, cât şi ale interrelaţiei trombocit -endoteliu, reuşind astfel să aducă
contribuţii interesante şi originale.
Rezultatele obţinute, sub aspectul semnificaţiilor fundamentale şi importanţei practice,
conferă un caracter de originalitate prezentei lucrări, remarcându-se atât studiul comparativ
între parametrii biochimici şi plachetari cât şi, mai ales, studiul morfometric al leziunilor
caracteristice plăcii aterosclerotice vulnerabile şi indexul de vulnerabilitate realizat pentru
prima oară în ţară.
Metodele de lucru utilizate sunt printre cele mai moderne şi sunt prezentate clar şi în
detaliu, iar rezultatele sunt prezentate cu competenţă ştiinţifică şi argumentate fiziopatologic
Modul în care este realizată cercetarea de faţă dovedeşte capacitatea de documentare,
de selecţionare a informaţiilor şi profunzimea analizei rezultatelor, caracteristice unui
cercetător format şi riguros într-un domeniu dificil.
Lucrarea este o ilustrare de cercetare modernă, în care tema studiată este abordată din
mai multe laturi, ceea ce permite înţelegerea integrală a mecanismelor de producere a
tulburărilor constatate.
55. DUMITRAŞ SILVIA SM 55
Titlul tezei: STUDIUL CLINICO-BIOLOGIC SI TERAPIA DE INDUCTIE,
INTENSIFICARE SI CONSOLIDARE IN LEUCEMIA LIMFOBLASTICA LA COPIL
Autor: Dumitras Silvia
Conducător ştiinţific: Prof. Univ. Dr. Ioan Tansanu
Data susţinerii publice: 16.05.2008
Referenţi ştiinţifici: Prof. Univ. Dr. Ioan Gherghina – U.M.F. Bucuresti
Prof. Univ. Dr. Despina Baghiu – U.M.F. Targu Mures
Conf. Univ. Dr. Ingrith Miron – U.M.F. Iasi
206

Motivatia alegerii subiectului:frecventa mult sporita anual a leucemiilor acute limfoblastice
la copil in Moldova precum si schemele de consens moderne care amelioreaza/ vin deca
leucemia.
Obiective urmarite: in cercetarea derulata, pe un lot important de bolnavi ( 201 copii), s-a
urmarit un diagnostic corect, prin metode moderne, citologie medulara, imunofenotipared,
imunohistochimie, in asa fel incat sansa de a alege o schema terapeutica sa fie cea mai
valoroasa pentru un caz dat. Mentionez ca subgrupele de LAL sunt din de ce in ce mai
numeroase pe baza studiilor enuntate si care au protocoale terapeutice adecvate optimizand
evolutia pacientilor.
Rezumat al tezei (din rferatul conducatorului de doctorat): partea generala este rezultata
din studiul minutios a ceea ce literatura actuala romana si straina, cuprinde pentru LAL,
constituind un esential care ar fi necesar tuturor pediatrilor din unitatile ambulatorii si
spitalicesti, motivat prin trimiterea cat mai devreme a pacientilor in sectiile de specialitate.
Lotul urmarit in evolutie, tratamentul si reactiile adverse ale terapiei au fost luate in
consideratie, descrise si pe baza cunostintelor actuale s-au putut formula note originale ale
doctorandului.
Concluzii/Originalitate:teza si concluziile sale obiective atesta calitatile de cercetator si bun
clinician ale doctorandului.
56. MITREA GETA SM 56
Titlul tezei: SUFERINTA MULTIORGANICA POSTASFIXICA
Autor: Mitrea Geta
Conducător ştiinţific: Prof. Univ. Dr. Dimitriu Alexandru Grigore
Data susţinerii publice: 20.05.2008
Referenţi ştiinţifici: Conf. Univ. Dr. Silvia Stoicescu – U.M.F. Bucureşti
Prof. Univ. Dr. Florea Iordachescu – U.M.F. Bucureşti
Conf. Univ. Dr. Maria Stamatin – U.M.F. Iaşi
Motivatia alegerii subiectului:
-tema abordata constituie o problema de importanta majora pentru neonatologie prin
incidentă,severitate si consecinţe le asfixiei perinatale , inclusiv pentru pediatria
generala,neurologie si cardiologia practica.
-problematica cercetata continua sa constituie obiectul a numeroase cercetari si studii
aprofundate in literatura romana si straina, efectuate in scopul ameliorarii prognosticului dar si
preventiei aparitiei sale.
Obiectivele urmarite:
- evidentierea factorilor de risc pentru asfixia perinatala, asociate sarcinii si nasterii.
-precizarea principalelor aspecte clinice si paraclinice la nou-nascutii cu asfixie perinatala
-evidentierea principalelor manifestari clinice,elemente de diagnostic,tratament si evolutie,a
complicatiilor multiorganice ale asfixiei perinatale
-locul si ponderea masurilor de profilaxie a asfixiei perinatale si a suferintei multiorganice
induse de aceasta
207

Rezumat din referatul conducatorului de doctorat al tezei: In lucrare se respecta un raport
corect intre stadiul cunoasterii-partea generala care este prezentata in 106 pagini si partea
personala care cuprinde 192 pagini.
In capitolele partii generale privitoare la stadiul actual a cunoasterii,pe baza unei
bibliografii selective actuale din literatura romana si straina insumand 240 titluri, a fost
realizata o punere la punct valoroasa a problematicii suferintei multiorganice induse de
suferinta postasfixica perinatala.
In partea generala au fost prezentate principalele aspecte teoretice ale domeniului:
cadrul nosologic,etiologie,diagnostic,forme clinice si tratament in asfixia perinatala(capitolul
I), suferinta neurologica postasfixica-manifestarea cea mai importanta prin incidenta si
severitate (capitolul II), complicatiile multiorganice postasfixice (capitolul III), evolutia si
prognosticul suferintei multiorganice induse de asfixie (capitolul IV).
Studiul efectuat si-a propus drept scop evidentierea principalelor aspecte ale
complicatiilor multiorganice postasfixice perinatale sub aspectul manifestarilor clinice, a
elementelor de diagnostic, tratament si evolutie, concomitent cu identificarea factorilor de risc
asociati sarcinii si nasterii.
Cercetarea a cuprins un numar de 157 nou nascuti cu asfixie la nastere internati intr-o
perioada de 5 ani in Sectia de Neonatologie a Spitalului Judetean Galati care au fost inclusi in
lotul I. Datele prezentate in partea generala prin actualitatea lor si stilul clar si sistematizat al
expunerii pot constitui un adevarat ghid practic pentru medicul practician, neonatolog, dar si
pediatru,confruntati cu suferinta posthipoxica perinatala.
Lotul II de 50 nou nascuti,fara factori de risc perinatali, urmariti prospectiv,a constituit
lotul martor. Lotul III format din 32 nou nascuti cu manifestari de suferinta cardiaca
posthipoxica perinatala, internati in Serviciul de Terapie Intensiva Neonatala a Spitalului
Clinic de Obstetrica si Ginecologie Iasi si analizat retrospectiv de D-na Doctoranda in cursul
unui schimb de experienta efectuat in acest serviciu, a avut drept obiectiv studiul afectarii
cardiace induse de hipoxia perinatala.
Pacientii din cele 3 loturi au beneficiat de o investigatie clinica si paraclinica complexa
pentru evidentierea si monitorizarea sub tratament a manifestarilor de suferinta multiorganica
postasfixica.
Semnificatia statistica si corelatiile multiple intre factorii determinanti si diferitele
aspecte ale suferintei multiorganice postasfixice, au fost probate cu ajutorul unei ample
prelucrari statistice de mare valoare. Acesta a permis evidentierea interrelatiilor dintre
fenomenele studiate si in acelasi timp a conferit rezultatelor cercetarii o valoare stiintifica
certa.
Studiul efectuat a probat corelatia semnificativa dintre severitatea asfixiei perinatale si
gradul de suferinta multiorganica a nou nascutului.
Prezenta sau absenta factorilor de risc perinatali explica si diferentele intre loturi in
ceea ce privesc varsta de gestatie si indicele ponderal: 61,78% din nou nascutii lotului de
studiu fiind SGA in contrast cu nou nascutii lotului martor care in 74% din cazuri aveau o
greutate la nastere adecvata varstei gestationale.
Analiza factorilor de risc a aratat diferente semnificative intre cele 2 loturi: prevalenta
superioara a factorilor de risc materni si fetali in lotul de studiu si diferente mai
reduse,nesemnificative,in ceea ce privesc factorii de risc de natura obstetricala.
Desi s-a evidentiat o corelatie a valorilor scazute ale scorului Apgar la 10, 15 si 20
minute cu evolutia neurologica ulterioara,s-a concluzionat ca scorul Apgar singur nu poate
stabili hipoxia ca fiind o cauza a paraliziei cerebrale ulterioare.
208

In interpretarea Scorului Apgar trebuie tinut cont si de varsta gestationala, in sensul ca
un Apgar mai mic de 7 poate fi considerat normal la un prematur si nu ca un indicator al
asfixiei. Suferinta fetala acuta, hipertensiunea arteriala materna si toxemia gravidica,
determina semnificatia scaderii valorilor scorului Apgar.
Se mentioneaza in lucrare ca datorita unei componente subiective importante calculul
scorului Apgar nu poate constitui singur un criteriu suficient pentru evaluarea gradului de
asfixie neonatala. In acelasi timp in conditiile unor servicii de neonatologie cu o dotare mai
redusa acest parametru reprezinta un criteriu util de incadrare a asfixiei conform criteriilor
Academiei Americane de Pediatrie, valorile sale de la 5 minute fiind corelate cu suferinta
multiorganica si ulterioara a nou-nascutului.
Au fost urmarite manifestarile de suferinta multiorganica postasfixica din punct de
vedere clinic,paraclinic: suferinta neurologica,cardiaca,renala,respirator,digestiva cu
accentuare asupra necesitatii depistarii lor precoce si monitorizare continua pana la vindecare.
O atentie deosebita a fost acordata tulburarilor metabolice, care ocupa un loc important
in cadrul suferintei multiorganice posthipoxice si in acelasi timp constituie markeri obiectivi ai
acestei suferinte.
A fost evidentiata o corelatie semnificativa intre pH-ul din cordon si scorul Apgar la 1 si
5 minute, corelatie importanta, avand in vedere ca scorul Apgar si pH-ul reprezinta doua dintre
criteriile de diagnostic ale asfixiei perinatale. O corelatie similara a fost evidentiata intre EB in
sangele din cordon si scorul Apgar.
Rezultatele cercetarii au fost prezentate cu ajutorul unei iconografii numeroase si
sugestive alcatuita din 161 tabele si 138 figuri.
Concluzii/Originalitate: Concluziile cercetarii care subliniaza importanta si marea incidenta
cu care survine suferinta multiorganica indusa de suferinta hipoxica perinatala, au o
aplicabilitate practica pentru medicul practician, pentru prevenirea si/sau minimalizarea
suferintei multiorganice posthipoxice.
Pentru originalitatea tezei de doctorat pledeaza numeroase aspecte:
-abordarea unei teme de importanta majora atat pentru neonatologie cat si pentru
pediatrie,asfixia perinatala constituind o cauza majora pentru morbiditatea si mortalitatea
acestei varste, constituind si ulterior in numeroase cazuri, un handicap pentru dezvoltarea
armonioasa a copilului
-efectuarea cercetarii pe loturi semnificative de pacienti, inclusiv si cu lot martor, toti pacientii
fiind urmariti si investigati conform acelorasi parametri, un studiu de aceeasi amploare nefiind
efectuat in ultimii ani in tara
-prelucrarea statistica aprofundata a rezultatelor cercetarii ceea ce le confera un grad sporit de
obiectivitate
-prezentarea rezultatelor cu ajutorul unei bogate si sugestive iconografii
-concluziile cu aplicabilitate practica pentru medicul practician
-sinteza realizata in prima parte a lucrarii privitoare la suferinta multiorganica indusa de
asfixia perinatala, material de informare de certa valoare pentru medicul practician
In concluzie consider ca teza de doctorat intruneste atributele unei cercetari stiintifice de
certa valoare si indeplineste cu prisosinta atributele unei excelente teze de doctorat, care poate
fi prezentata in fata Comisiei pentru Doctorat si o recomand in mod deosebit pentru acordarea
titlului de Doctor in Medicina.
209

57. NĂSTASE MIHAELA SM 57
Titlul tezei: STUDIUL DEZVOLTĂRII EVOLUTIVE A SISTEMULUI ARTEREI
CEREBRALE ANTERIOARE ÎN VIAŢA FETALĂ
Autor: Nastase Mihaela
Conducător ştiinţific: Prof. Univ. Dr. Dan Stefan Antohe
Data susţinerii publice: 23.05.2008
Referenţi ştiinţifici: Prof. Univ. Dr. A. Ispas – U.M.F. Bucureşti
Prof. Univ. Dr. P. Bordei – U.M.F. Constanta
Prof. Univ. Dr. C. Fatu – U.M.F. Iaşi
Motivaţia alegerii subiectului: Progresele ultimilor ani din domeniul neuroanatomiei, al
imagisticii cerebrale, al neuropsihologiei - studiul efectelor comportamentale şi cognitive ale
leziunilor cerebrale, şi al etologiei, noile descoperiri ştiinţifice găsesc fundamente diferite în
vederea înţelegerii depline a dezvoltării cognitive şi perceptuale. Datorită unor tehnici
noninvazive precum imagistica funcţională prin rezonanţa magnetică (f-MRI) sau potenţialele
evocate de densitate mare (HD-ERP), este posibilă studierea detaliată a anatomiei structurilor
cerebrale, a tuturor variantelor secundare defectelor apărute în cursul dezvoltării embriofetale,
înţelegerea simtomatologiei clinice consecutive şi elaborarea de noi planuri de diagnostic şi
tratament. Se impune astfel, necesitatea unor studii extensive mezoscopice şi biometrice care
să analizeze morfologia elementelor constitutive ale sistemului vascular cerebral al noii
populaţii, sistem care, aşa cum voi demonstra, este semnificativ diferit de cele ale loturilor
investigate. Datele prezentate în literatura de specialitate susţin ideea că anevrismele şi
malformaţiile arteriovenoase sunt întâlnite cu o frecvenţă crescută la pacienţii care prezintă
variante anatomice ale diferitelor segmente ale sistemului cerebrovascular, ceea ce face
esenţială recunoaşterea şi descrierea acestora. Recunoaşterea acestor anomalii este esenţială în
stabilirea planului operator sau a tratamentului endovascular al anevrismelor, caracterizarea
anatomică şi morfometrică a acestor anomalii jucând un rol esenţial în diagnosticul diferenţial
al patologiei cerebrovasculare.
Obiective urmărite: Obiectivele majore pe care şi le propune prezentul studiu sunt
reprezentate de:
‐ studiul mezoscopic şi biometric al arterei cerebrale anterioare la făt în perioada pregirală;
‐ studiul mezoscopic şi biometric al arterei cerebrale anterioare la adult;
‐ studiul angiografic al originii, trunchiului şi teritoriului de distribuţie a arterei cerebrale
anterioare la adult;
‐ stabilirea modelelor morfologice dominante ale arterei cerebrale anterioare;
‐ stabilirea modului de variaţie al arterei comunicante anterioare;
‐ prezentarea principalelor variante anatomice locale;
‐ evaluarea semnificaţiei clinice a acestor variante de dezvoltare ale arterei cerebrale
anterioare.
Rezumat (din referatul conducătorului ştiinţific) al tezei: autoarea şi-a propus să realizeze
în cadrul tezei o serie de studii aprofundate privind problemele legate de evoluţia embriofetală
a structurilor vasculare cerebrale, în vederea înţelegerii depline a dezvoltării cognitive şi
perceptuale de tip uman. Partea generală face dovada calităţilor de cadru didactic de excepţie
ale autoarei, prin sistematizarea în trei capitole a materialului bogat avut la dispoziţie privind
embriologia, anatomia şi aspectele clinico-imagistice ale sistemului vascular cerebral anterior
la om. Partea personală debutează prin prezentarea metodelor de lucru şi a materialelor
210

folosite în studiul morfometric al arterei cerebrale anterioare la om. Se remarcă spiritul
imaginativ al autoarei în stabilirea loturilor şi a criteriilor de observaţie morfometrică,
anatomică şi clinică. Meticulozitatea care caracterizează întreaga activitate a autoarei se face
simţită şi în lucrarea de faţă. Lucrarea se bucură de o iconografie de excepţie, cu imagini care
susţin convingător rezultatele prezentului studiu. Graficele sugestive facilitează înţelegerea
unui subiect atât de important pentru anatomişti, neurologi, nerurochirurgi şi medici legişti.
Teza dobândeşte un plus de valoare ştiinţifică prin numărul mare de referinţe bibliografice
(213 titluri) din literatura de specialitate. Compararea critică a rezultatelor cu datele din
literatură şi precum şi claritatea concluziilor demonstrează maturitatea profesională a
autorului.
Concluzii/Originalitate:
-Variantele sistemului arterial au ca suport ontogenetic dispoziţia plexiformă primordială,
ceea ce justifică studiile ontogenetice evolutive la vârste timpurii.
-Anatomia modernă trebuie să coreleze metodele de investigaţie clasice cu cele mezoscopice,
microscopice, dar şi cu tehnicile noninvazive, imagistice, de „anatomie fără disecţie”.
-Corelarea acestor date este indispensabilă interpretării corecte a imaginilor oferite de diverse
tehnici imagistice, radiologice, CT şi IRM.
-Studiul morfometric al ACA la făt a luat în calcul parametrii originali ca distanţa dintre
originea arterei şi ultima anastomoză comunicantă distală, lungimea trunchiului arterei până la
prima bifurcaţie, diametrul exterior la origine, diametrul exterior înainte de prima bifurcaţie şi
a evidenţiat date cantitative originale care lipsesc din literatura de specialitate.
-Studiul sistemului arterei cerebrale anterioare la adult s-a realizat de asemenea în două etape,
calitativă – descriptivă şi cantitativă – morfometrică.
-În cadrul studiului calitativ mezoscopic, un capitol aparte este dedicat descrierii organizării
funcţionale a membranei Liliequist.
-La nivelul acestei structuri arahnoidiene puţin cunoscute am pus în evidenţă condensări de
fibre conjunctive, cu topografie caracteristică şi organizare tractuală sau inelară pentru care am
popus terminologia adecvată.
-Studiul angiografic şi angio RMN a pus în evidenţă de fiecare dată existenţa arterelor
cerebrale anterioare dreaptă şi stângă, a căror constanţă constituie o realitate anatomică.
-Evaluarea angiografică a arterei cerebrale anterioare a urmat aceleaşi etape ca şi în cazurile
studiate pe cadavru.
-Varianta rară a arterei cerebrale anterioare biemisferice este demonstrată comparativ pe
angiografie şi piesă anatomică şi sunt evocate incidenţele practice ale interesării acestor ramuri
în timpul calosotomiei.
-Implicarea în patologie a sistemului arterei cerebrale anterioare a fost studiată prin prisma
bolilor ateromatoasă şi anevrismală.
-Leziunile anevrismale de tip IV, V şi VI au fost demonstrate pe fiecare dintre segmentele
arteriale şi sunt propuse căi colaterale de supleanţă a circulaţiei în cazul obstrucţiei arteriale.
-Identificare şi descrierea plăcilor ateromatoase în carenă constituie o contribuţie originală la
anatomia patologică a ateromatozei cerebrale.
-Boala anevrismală afectează frecvent sistemul arterei cerebrale anterioare, în lucrare
demonstrându-se existenţa anevrismelor mute, fără manifestare clinică, care pot fi sursa unor
incidente hemoragice fatale.
-Ca o consecinţa practică a existenţei anevrismelor mute se recomandă examinarea imagistică
noninvazivă în masă a populaţiei.
211

58. CĂILEAN CRISTINA-AURA SM 58
Titlul tezei: ACCIDENTELE VASCULARE HEMORAGICE
INTRAPARENCHIMATOASE LA ADULTUL TÂNĂR
Autor: Căilean Cristina-Aura
Conducător ştiinţific: Prof. Univ. Dr. Nicolai Ianovici
Data susţinerii publice: 28.05. 2008
Referenţi ştiinţifici: Prof. Univ. Dr. Alexandru Vlad Ciurea – U.M.F. Bucuresti
Prof. Univ. Dr. Alexandru Constantinovici – U.M.F. Bucuresti
Prof. Univ. Dr. Ion Poeată – U.M.F. Iaşi
Motivaţia alegerii subiectului: Lucrarea prezentă abordează un subiect de largă importanţă
statistică şi de mare actualitate în patologia cerebrovasculară. Accidentul vascular cerebral este
cea mai frecventă urgenţă neurochirurgicală, fiind a treia cauză de deces în majoritatea ţărilor
industrializate şi principala cauză de handicap neurologic, reprezentând o importantă problemă
de sănătate publică. În ciuda incidenţei scăzute a accidentelor vasculare cerebrale la adultul
tânăr, răsunetul important pe care îl are această patologie asupra calităţii vieţii persoanelor
cuprinse între 15 şi 45 de ani impun mai întâi de toate depistarea activă şi precoce,
dispensarizarea precum şi tratamentul prompt al factorilor de risc.
Obiectivele urmărite: Prezentul studiu încearcă evidenţierea unor aspecte generale şi
particulare legate de epidemiologia, clinica şi tratamentul adulţilor tineri cu accidente
vasculare cerebrale hemoragice intraparenchimatoase. În ultimii 20 de ani s-au produs
modificări majore sub aspect conceptual în abordarea acestui capitol. A apărut un nou concept
vizând diagnosticul şi tratamentul accidentelor vasculare hemoragice, impunându-se astfel
necesitatea unui diagnostic precoce, tratament rapid şi crearea unui centru specializat în
tratarea multimodală a acestei categorii de pacienţi.
Rezumat al tezei: Structura lucrării este corespunzătoare, incluzând partea generală (80
pagini) care reprezintă 1/3 din lucrare şi partea specială, de cercetări personale, care include
metodologia de lucru şi rezultatele studiilor statistice. Redactarea este corespunzătoare,
prezentând o iconografie bogată, reprezentată de 115 figuri şi 125 tabele şi grafice.
Partea generală reprezintă o tratare exhausivă cu un caracter monografic asupra stadiului
cunoştinţelor actuale privind anatomia şi fiziologia circulaţiei cerebrale, clasificarea,
fiziopatologia, anatomia patologică, clinica explorările radiologice moderne şi tratamentul
accidentelor vasculare cerebrale hemoragice. Efortul de documentare şi sinteză evidenţiază
calităţile de cercetător ale doctorandei.
Metodologia de studiu este complexă şi corespunde unei teze de doctorat. Sunt descrise
instrumentele statistice utilizate pentru analiza riguroasă a lotului investigat iar rezultatele sunt
elocvente şi pline de conţinut ştiinţific. Lucrarea cuprinde analiza prin studii retrospective şi
prospective a 512 pacienţi spitalizaţi în perioda 1 ianuarie 2001-1 ianuarie 2007, în Clinica I
Neurochirurgie Iaşi.
Au fost prezentate primele embolizari ale malformaţiilor arterio-venoase cerebrale realizate în
2004 cu sprijinul domnului profesor Patrick Courtheoux şi a Centrului de Cardiologie Iaşi.
Tot ca o premieră în neurochirurgia românească a fost prezentată utilizarea ecografiei
inraoperatorii în evacuarea hematoamelor intracerebrale. Utilizarea reperajului ecografic
212

inraoperator permite localizarea exactă a hematomului, leziuni minime asupra parenchimului
cerebral şi sunt evitate complicaţiile craniectomiei clasice.
Rezultatele cercetării sunt prezentate cu lux de amănunte, insistându-se pe aspectele
epidemiologice legate de vârstă, medii de provenienţă, a caracteristicilor pacienţilor şi în mod
particular asupra factorilor de risc pentru accidentul vascular cerebral hemoragic.
Studiul statistic a demonstrat încadrarea activităţii medicale neurochirurgicale în standardele şi
statisticile internaţionale, ceea ce reflectă un nivel medical ridicat al actului neurochirurgical
aplicat în clinica noastră.
Discuţiile subliniază într-un mod coerent rezultatele obţinute prin studiile efectuate,
comparativ cu literatura de specialitate, subliniind importanţa problematicii analizate,
insistându-se asupra caracteristicilor epidemiologice ale loturilor studiate.
Concluziile lucrării sintetizează volumul important de date, oferind elemente cu valoare
practică în înţelegerea profilaxiei şi a depistării factorilor de risc implicaţi în patogenia
accidentelor vasculare hemoragice intraparenchimatoase la adultul tânăr.
Concluzii (la teză) şi originalitate: Stilul concis şi clar al lucrării uşurează lectura unui
material complex având în vedere tema aleasă şi abundenţa prelucrărilor statistice.
Metodologia de mare acurateţe coferă toate atributele unei teze ce poate fi susţinută în
vederea obţinerii titlului de doctor în medicină.
Ansamblul constituit din studiul clinic, alături de prezentarea metodei de tratament
modern al malformaţiilor arterio-venoase cerebrale- embolizarea şi utilizarea reperajului
ecografic intraoperator în tratamentul hematoamelor intracerebrale, tehnici realizate în
premieră în neurochirurgia românească, relevă importanţa abordului complex al accidentelor
vasculare hemoragice , ceea ce se înscrie în tendinţele actuale ale cercetării internaţionale,
alcătuind astfel elementele de originalitate ale prezentei lucrări.
59. CONSTANTINESCU DANIELA SM 59
Titlul tezei: CARACTERIZAREA SUBSETURILOR LIMFOCITARE DE LA NIVELUL
INTERFEŢEI MATERNO-FETALE ÎN SARCINA NORMALĂ ŞI PATOLOGICĂ
Autor: Constantinescu Daniela
Conducător ştiinţific: Prof. Univ. Dr. Eugen Carasevici
Data susţinerii publice: 06.06.2008
Referenţi ştiinţifici: Prof. Univ. Dr. Carmen Ardeleanu
Prof. Univ. Dr. Ana Cristina Anton
Prof. Univ. Dr. Minodora Dobreanu
Motivaţia alegerii subiectului: Subiectul reproducerii este atat de instructiv la nivel
fundamental prin analiza raporturilor celule trofoblastice - celule deciduale încât s-a considerat
că este foarte utilă implementarea acest domeniu particular legat de sarcina printr-o teză de
doctorat. Explorarea acestui sistem biologic complex pus în funcţie de diverse inter-relaţii
celulare materno-fetale ar permite înţelegerea biologiei altor sisteme.
Obiective urmărite: Teza a vizat investigarea componentelor imune celulare sau factori
solubili de la intefaţa materno-fetală având ca obiective majore caracterizarea fenotipică a
213

populaţiilor celulare cu pondere importantă în relaţia materno-fetală, analiza funcţională a
subseturilor leucocitare şi investigarea distribuţiei tisulare a factorilor reglatori a invaziei
trofoblastice.
Rezumat din referatul conducatorului de doctorat al tezei: Plecând de la ideea unei
interacţiuni complexe, spaţio-temporale între sistemul imun şi ţesuturile materno-fetale, a
compartimentalizării unor funcţii imune destinate generării unui mediu sigur de dezvoltare a
sarcinii, autoarea a argumentat orientarea spre caracterizarea fenotipică a populaţiilor celulare
aflate la interfaţa materno-fetală, a analizei funcţionale a subseturilor leucocitare şi a
distribuţiei tisulare a factorilor reglatori ai invaziei trofoblastice în sarcina normală şi în
avortul recurent ca expresie a sarcinii patologice.
Pacientele cuprinse în studiu au fost femei cu sarcină normală de prim-trimestru care
au solicitat întreruperea cursului sarcinii şi care au constituit grupul de control (35 de femei) şi
femei cu sarcină oprită în evoluţie care au constituit grupul cu sarcini patologice (43 de femei).
Ca metodologie generală sângele a fost recoltat înaintea anesteziei, în timp ce produsul
uterin – ţesuturi uterine raclate şi fluide uterine – au fost recoltate în cursul actului chirurgical.
Tehnicile de obţinere a suspensiilor celulare au fost variate, în funcţie de originea
produsului, fie separare de celule mononucleare din sângele periferic utilizând ca mediu de
separare Ficoll-Hystopaque, fie izolarea celulelor de la interfaţa materno-fetală dupa 3 cicluri
de digestie enzimatică urmate de separare pe gradient de Pecoll. Remarc facptul că protocolul
de obţinere a celulelor din ţesuturile prelevate de la interfaţa materno-fetală presupune o
atenţie susţinută, necesită manipulări delicate şi consumatoare de timp, o permanentă
preocupare pentru un randament de separare cât mai eficient.
În timp ce caracterizarea diferitelor tipuri celulare s-a făcut prin fenotipare flowcitometrică,
prezenţa trofoblastului a fost confirmată şi prin imunocitochimie, printr-o metodă
de imunomarcaj indirect cu peroxidază.
Testele funcţionale au apelat la variate tehnici flow-citometrice atât pentru testarea
citotoxicităţii NK periferice şi uterine cât şi pentru identificarea producerii de citokine
intracelulare sau secretate. În plus, pentru a lărgi setul de citokine cercetate autoarea a apelat şi
la metoda ELISA pentru cuantificarea citokinelor IL-6, IL-8, IL-11 şi osteopontinei.
De asemenea, o remarcă trebuie făcută pentru standardizarea unei tehnici flowcitometrice
de determinare a citotoxicităţii NK în sensul utilizării unei ţinte celulare (K562)
marcate cu CFSE şi apoi păstrate la -70°C până în ziua testului.
Pentru a verifica legătura dintre nivelurile de citokine identificate la interfaţa maternofetală
şi factorii reglatori ai implantării şi invaziei trofoblastice doctoranda a analizat prin
tehnici imunohistochimice expresia tisulară a MMP2, MMP9 şi TIMP1, TIMP2.
Volumul mare de date a fost analizat statistic pentru identificarea diferenţelor
semnificative dintre diverşii parametri analizaţi.
Autoarea a constatat că modificările celulare sau moleculare de la nivel uterin nu se
reflectă în întregime în compartimentul periferic ceea ce face ca investigarea singulară a
subpopulaţiilor limfocitare circulante să nu fie suficientă pentru monitorizarea eficientă a
sarcinilor patologice. Pe de altă parte, deşi limfocitele periferice şi uterine arată pentru ambele
loturi studiate o capacitate comparabilă de a sintetiza citokine de tip Th1 dar şi Th2, o imagine
mai apropiată de contextul clinic apare după dozarea citokinelor în fluidele uterine, unde
TNFα, IL-6, IL-8, IL-10 şi IL-11 sunt semnificativ crescute în sarcinile oprite în evoluţie
comparativ cu cele întrerupte la cerere. Atrage atenţia faptul că aceste modificări nu se
214

egăsesc în periferie şi consolidează ideea că tabloul imunologic periferic nu este relevant
pentru o sarcină patologică în primul trimestru.
Într-o oarecare contradicţie cu datele din literatură, citotoxicitatea NK la nivel uterin a
fost mai mică la lotul cu sarcini oprite în evoluţie faţă de lotul cu sarcini întrerupte la cerere.
Autoarea tentează ca explicaţie comutarea fncţionalităţii către un tip celular NK secretor de
citokine la nivel uterin.
O altă constatare importantă este aceea că diferenţele dintre nivelurile de citokine de la
interfaţa materno-fetală nu antrenează în mod semnificativ modificări ale metaloproteinazelor
matricele MMP2 şi MMP9 sau ale inhibitorilor lor tisulari TIMP1 şi TIMP2. Expresia TIMP2
a fost de tip inversat comparativ cu expresia MMP2. S-a remarcat că TIMP-2 este pozitiv în
sarcinile patologice în care MMP2 nu se exprimă la nivel mezenchimal.
Concluziile/Originalitate: Investigaţiile efectuate susţin ideea compartimentalizării
evenimentelor uterine. Dozarea citokinelor în fluidele uterine reprezintă o abordare originală şi
conduce la o imagine mai realistă asupra contextului citokinic în care evoluează sarcina, a
mesajelor şi funcţiilor acestor proteine solubile generate de relaţia trofoblast-decidua în cursul
dezvoltării embrionare normale sau patologice. Obiectivul este reconstituirea imaginii
micromediului de la interfaţa materno-fetală şi surprinderea dinamicii semnalelor de
micromediu ca martori ai evoluţiei sarcinii. Teza aduce informaţii pe care le considerăm
importante şi care ar putea fi propuse într-un algoritm global ca utile diagnosticării etiologiei
imune în sarcinile oprite în evoluţie. Astfel, se propune introducerea în algoritmul de
investigare a gravidelor cu sarcini oprite în evoluţie a noi tipuri de determinări, cum sunt
dozarea citokinelor în fluidele uterine, investigarea imunohistochimică a markerilor de invazie
tisulară şi investigarea celulelor NK sub aspectul potenţialului lor reglator.
60. ROBERT MULLER SM 60
Titlul tezei: CONSIDERATII PRIVIND ROLUL FACTORILOR DE CITOPROTECTIE IN
CHIMIOTERAPIA ANTINEOPLAZICA LA COPIL
Autor: Robert Muller
Conducător ştiinţific: Prof. Univ. Dr. Ioan Tansanu
Data susţinerii publice: 06.06.2008
Referenţi ştiinţifici: Prof. Univ. Dr. Despina Baghiu – U.M.F. Targu Mures
Conf. Univ. Dr. Ingrith Miron – U.M.F. Iasi
Prof. Univ. Dr. Ion Gheorghina – U.M.F. Bucuresti
Motivatia alegerii subiectului: schemele tot mai numeroase cu noi citostatice, uneori cu
radioterapie conduc in unele cazuri la reactii in sfera hemato-leuco-trombopeniilor pentru care
exista sanse, in medicatia actuala de a le diminua efectele. Mentionam ca, in regiunea
Moldova, cazurile noi de neoplazie sunt mult peste media nationala si europeana.
Obiective urmarite: studiul pe o perioada de cinci ani a loturilor de copii cu neoplazii, care
au prezentat reactii adverse imediate sau tardive pentru a diminua prin cercetarea temei
efectele acestor reactii.
215

Rezumat: parte generala atesta studiul mentionat al doctorandului asupra datelor din literatura
romana si straina in legatura cu subiectul ales. El poate constitui o atentionare a tuturor
medikcilor din unitati spitalicesti si ambulatorii pentru ca, diagnosticul precoce ce reducde
reactiile adverse, sa fie aplicate. Calitatile de cercetator fac ca partea generala sa se constituie
ca un esential din care Ministerul Sanatatii ar trebui sa semnaleze reteaua de asistenta
medicala. Partea personala atesta aplicabilitatea notiunilor actuale ale temei unui lot de 290
copii, ce permite numeric sa ateste notele originale ale doctorandului, rezultate din
supravegherea si terapiile posibil de aplicat in teza, desi pentru trombocitopeniile severe nu
dispunem inca de trombopoetina.
Concluzii: notele originale ale studiului atesta calitatile de cercetator valoros ale
doctorandului si obiectivitatea concluziilor plus posibilitatea de a fi puse la dispozitia tuturor
practicienilor.
61. IONESCU CĂTĂLINA SM 61
Titlul tezei: CONTRIBUTII LA STUDIUL CLINICO-EVOLUTIVE SI TERAPEUTICE AL
NEUROBLASTOMULUI LA COPIL
Autor: Ionescu Catalina
Conducător ştiinţific: Prof. Univ. Dr. Ioan Tansanu
Data susţinerii publice: 06.06.2008
Referenţi ştiinţifici: Prof. Univ. Dr. Despina Baghiu – U.M.F. Targu Mures
Conf. Univ. Dr. Ingrith Miron – U.M.F. Iasi
Conf. Univ. Dr. Monica Dragomir – U.M.F. Bucuresti
Motivatie: cresterea frecventei neuroblastomului la copil.
Obiective urmarite:obiectul general l-a constituit investigarea unui lot de pacienti cu aspecte
clinice, biologice si terapeutice variate.
Rezumat al tezei (din referatul conducatorului de doctorat): Caracteristicele cu valoare
prognostica pentru raspunsul la tratament, supravietuirea globala si fara recidive a constituit
unul din obiectivele studiului. Scopul practic l-a reprezentat constituirea un ui scor prognostic
cu valoare de predictie a raspunsului la tratamentul uni sau multimodal, precum si al
supravietuirii, in conditiile de abordare diagnostica si terapeutica prezente in acest moment.
Partea generala este o punere la punct din literatura romana si straina. Partea personala
cuprinde un lot de 101 pacienti investigati in sectia de Hemato-Oncologie Iasi, in care s-au
folosit metode diverse de investigatii si terapii. Tratamentul a fost adaptat schemelor de
consens la zi, obtinandu-se o neta ameliorare a starii de sanatate si supravietuire a
copilului.Originala si interpretativa este investigarea lotului prin metode moderne si terapia
conform consensurilor actuale, obtinandu-se supravietuiri nete ale acestei neoplazii. Originala
este supravegherea clinico-paraclinica si concluziile reiesite din acestea ceea ce impun valoare
deolsebita.
216

Concluzii: abordarea temei incearca sa constituie un ghid de diagnostic si urmarirea evolutiei
adresat pediatrilor, medicilor din ambulator si medicilor de familie, care sa conduca la
diagnosticul cat mai timpuriu al neoplaziei.
62. CODRUŢA ILIESCU HALIŢCHI SM 62
Titlul tezei: SINDROMUL ANEMIC LA COPILUL CU INSUFICIENTĂ RENALĂ
CRONICĂ
Autor: Codruta Iliescu Halitchi
Conducător ştiinţific: Prof. Univ. Dr. Ovidiu Brumariu
Data susţinerii publice: 13.06.2008
Referenţi ştiinţifici: Prof. Univ. Dr. Maria Covic – U.M.F. Iasi
Prof. Univ. Dr. Nicolae Miu – U.M.F. Cluj Napoca
Prof. Univ. Dr. Ioan Sabău – U.M.F. Timisoara
Motivatia alegerii subiectului: Anemia din insuficienta renală cronică (IRC) este
normocromă normocitară si este produsă în principal prin scăderea sintezei renale de
eritropoietină, hormonul responsabil de stimularea măduvei osoase în producerea eritrocitelor.
Anemia este un determinant al sperantei de viată la pacientii dializati cronic. Întrucât în
România s-au efectuat si publicat putine cercetări privind anemia din IRC la copil, autoarea a
ales această temă de cercetare, care să analizeze pe o perioadă de 11 ani toate cazurile cu IRC
diagnosticate si tratate în Clinica de Nefrologie Pediatrică a Spitalului de Copii „Sf. Maria”
din Iasi, din punct de vedere al anemiei asociate.
Obiective urmărite: Scopul acestei teze este de a prezenta în prima parte datele actuale
privind producerea, evaluarea si tratamentul anemiei din insuficienta renală cronică, precum si
câteva date referitoare la implicatiile anemiei în disfunctiile altor organe si sisteme (interventia
anemiei în boala cardiovasculară din insuficienta renală cronică, precum si legătura dintre
anemie, inflamatie si stressul oxidativ).
Obiectivele majore ale studiului personal au fost reprezentate de evaluarea anemiei
secundare insuficientei renale cronice atât în perioada pre-dialitică, cât si după începerea
programului de supleere a functiei renale, aprecierea evoluţiei acesteia prin tratament,
identificarea factorilor de risc pentru evoluţia nefavorabilă, cu conturarea unui „portret robot
al pacientului cu evoluţie nefavorabilă din punct de vedere al anemiei renale, precum şi
stabilirea unui scor prognostic util în practica pediatrică, care sa permită adaptarea
tratamentului la fiecare caz.
Rezumat al tezei (din referatul conducatorului de doctorat): Lucrarea de fată este structurată
în două părti distincte: partea generală (96 pagini, 16 figuri, 10 tabele) si partea personală
(alcătuită din 191 pagini, care cuprinde 124 figuri si 44 de tabele), la care se adaugă o
bibliografie formată din 206 de titluri.
În partea generală sunt prezentate date la zi din literatura de specialitate română si
străină, redate logic si exaustiv cu obiectivitatea si capacitatea de selectie necesare cercetării
stiintifice, elemente concludente pentru minutiozitatea si atentia documentării. Sunt de
remarcat datele legate de modificările cardio-vasculare asociate anemiei la pacientul uremic,
217

interventia inflamatiei si a stressului oxidativ în producerea anemiei renale la copilul cu
insuficientă renală cronică terminală, precum si cele legate de istoricul anemiei renale.
Accentul este pus pe ameliorarea calitătii vietii pacientului uremic prin dializă si
ameliorarea anemiei renale prin tratamentul combinat cu eritropoietină umană recombinantă si
preparatele de fier utilizate.
În partea personală scopul studiului l-a constituit evaluarea anemiei la pacientii cu
insuficientă renală cronică terminală si predialitică, a răspunsului la tratament si identificarea
factorilor care determină hiporesponsivitatea sau non-responsivitatea la tratamentul cu
eritropoietină umană recombinantă si fier.
Lotul total a fost alcătuit din 71 de pacienti cu insuficientă renală cronică terminală
tratati în Clinica IV Pediatrie de la înfiintarea Unitătii de Dializă si până în prezent. La acestia
se adaugă un lot de 42 de pacienti cu insuficientă renală cronică predialitică.
Este remarcabil efortul de a lucra pe loturi distincte, în raport cu răspunsul pacientilor
la tratament, pe o perioadă de urmărire de 11 ani. Studiul este atent si variat redat în grafice,
rezultate din metodele moderne de prelucrare statistică, aplicată în cercetarea clinică.
Concluzii/Originalitate: studiului vizează necesitatea evaluării corecte a sindromului anemic
si a celorlalti factori care influentează negativ răspunsul la tratament, precum si necesitatea
introducerii de noi metode de apreciere a deficitului de fier. Între factorii de prognostic negativ
analizasi în perioada studiului mentionăm pe primul loc osteodistrofia renală si malnutriția
protein-calorică.
O altă concluzie importantă a studiului este faptul că durata de supleere a functiei
renale prin dializă trebuie să fie de maximum 20 de luni pentru ca aceasta să nu influenteze în
mod negativ evolutia anemiei. Doctoranda propune în final variantele terapeutice optime
pentru fiecare scor de vulnerabilitate calculat.
Originalitatea temei: scorul prognostic propus si „portretul robot” al pacientului care va
evolua nefavorabil din punct de vedere al anemiei renale, pentru ca acestea au o mare utilitate
in practica de zi cu zi.
63. PINTILIE ALEXANDRU RADU SM 63
Titlul tezei: RISCUL URETERAL ÎN CHIRURGIA GINECOLOGICĂ
Autor: Pintilie Alexandru Radu
Conducător ştiinţific: Prof. Univ. Dr. Mihai Pricop
Data susţinerii publice: 16.06.2008
Referenţi ştiinţifici: Prof. Univ. Dr. Gheorghe Bumbu – Univ. Oradea
Conf. Univ. Dr. Petru Chitulea - Univ. Oradea
Prof. Univ. Dr. Gheorghiţă Costăchescu - U.M.F. Iaşi
Motivaţia alegerii subiectului: Lucrarea prezentată abordează subiectul de mare actualitate al
riscului ureteral în chirurgia ginecologică; se subliniază gravitatea acestui tip de leziune care,
prin afectarea funcţionalităţii renale, are răsunet asupra întregului organism. În ciuda
progreselor tehnice realizate, incidenţa a rămas constantă în statisticile ultimilor aniaproximativ
1% din toate operaţiile pelvine. Două treimi din aceste complicaţii se produc în
cursul operaţiilor ginecologice.
218

Obiectivele urmărite: Chirurgia ginecologică este ramura chirurgicală cea mai
susceptibilă de a produce leziuni ureterale. Cunoaşterea factorilor de risc ureteral, precum
şi recunoaşterea intraoperatorie a acestor leziuni, constituie elemente esenţiale pentru
evoluţia postoperatorie optimă a pacientelor cu intervenţie chirurgicală în sfera pelvină.
Prezentul studiu încearcă să evalueze aceşti factori de risc din punct de vedere
statistic, de laborator şi experimental, în scopul reducerii incidenţei acestui grav tip de
leziune viscerală.
Rezumat al tezei (din referatul conducătorului de doctorat): Structura lucrării este
corespunzătoare, incluzând partea generală (81 pagini) care reprezintă 1/3 din lucrare şi partea
specială, de cercetări personale, care include metodologia de lucru şi rezultatele studiilor
statistic, clinic şi de laborator şi experimental. Redactarea este corespunzătoare, prezentând o
iconografie bogată reprezentată de 96 figuri, 31 grafice şi 53 tabele.
Partea generală reprezintă o tratare exhaustivă cu un caracter monografic asupra
stadiului cunoştinţelor actuale privind anatomia şi fiziologia ureterului, tipul intervenţiilor
chirurgicale ginecologice asupra proceselor benigne şi maligne care prezintă risc ureteral,
tipurile şi diagnosticul leziunilor ureterale, precum şi opţiunile de tratament urologic. Efortul
de documentare şi sinteză evidenţiază calităţile de cercetător ale doctorandului.
Metodologia de studiu este complexă şi corespunde unei teze de doctorat. Aceasta
include descrierea în amănunt a tehnicilor de explorare statistică, clinică, de laborator şi
experimentală. Sunt descrise instrumentele statistice utilizate pentru analiza riguroasă a
loturilor investigate iar rezultatele sunt elocvente şi pline de conţinut ştiinţific.
Studiul statistic are o componentă naţională –ce evidenţiază impactul chirurgiei
ginecologice corelativ cu cea urologică la acest nivel-şi o componentă locală ,cu loturi de
pacienţi care au fost incluse în două studii retrospective: unul pentru analiza statistică a
leziunilor ureterale în Clinica de Urologie a Spitalului „C.I. Parhon” şi celălalt pentru analiza
factorilor de risc în Clinica IV-a Obstetrică-Ginecologie, U.M.F. Iaşi; studiul retrospectiv a
fost efectuat pe un număr semnificativ de cazuri în raport cu incidenţa patologiei studiate (216
paciente cu leziuni ureterale în Clinica de Urologie şi 2339 paciente cu intervenţii chirurgicale
ginecologice în Clinica IV-a Obstetrică-Ginecologie).
Studiul clinic şi de laborator a implicat prelevarea de ţesut aderenţial intraperitoneal, cu
determinarea ulterioară a prezenţei şi evaluarea semicantitativă a activităţii MMP9,TIMP1 şi
TIMP2, reprezentând o aliniere la direcţiile de cercetare actuale în domeniu.
Studiul experimental ce a determinat patternul de cicatrizare ureterală la iepure, ne
introduce în fundamentarea ştiinţifică a actului medical, cu particularizare în sectorul urologic.
Rezultatele cercetării sunt prezentate cu lux de amănunte, insistându-se pe aspectele
epidemiologice legate de vârstă, medii de provenienţă, a caracteristicilor pacienţilor şi în mod
particular asupra importanţei factorilor de risc ureteral binecunoscuţi.
Studiul retrospectiv a demonstrat încadrarea activităţii medicale ginecologice şi
urologice locale în standardele şi statisticile internaţionale, ceea ce reflectă un nivel medical
ridicat al actului ginecologic şi urologic aplicat în clinicile sus menţionate.
Studiul clinic şi de laborator a reliefat importanţa prezenţei enzimelor implicate în
procesele de remodelare a matricei extracelulare pentru reducerea incidenţei unuia dintre
factorii de risc ureteral – aderenţele intraperitoneale.
Studiul experimental la iepure a demonstrat existenţa unui pattern de cicatrizare similar
cu cel al tegumentelor umane, dar cu o întrepătrundere condensată a fazelor procesului de
vindecare a plăgii ureterale.
219

Discuţiile subliniază într-un mod coerent rezultatele obţinute prin studiile efectuate,
comparativ cu literatura de specialitate, subliniind importanţa problematicii analizate,
insistându-se asupra caracteristicilor epidemiologice ale loturilor studiate şi asupra necesităţii
supravegherii factorilor de risc ureteral la pacienţii cu intervenţii chirurgicale ginecologice.
Concluziile lucrării sintetizează volumul important de date, oferind elemente cu
valoare practică în înţelegerea importanţei profilaxiei şi a depistării factorilor de risc implicaţi
în patogenia leziunii ureterale.
Concluzii (la teză)/Originalitate: Stilul clar şi concis al lucrării uşurează lectura unui
material complex având în vedere tema aleasă, abundenţa prelucrărilor statistice şi prezentarea
simultană a trei tipuri de studii complementare.
Metodologia de mare acurateţe conferă toate atributele unei teze ce poate fi susţinută în
vederea obţinerii titlului de doctor în medicină.
Ansamblul constituit de studiul clinic şi de laborator, alături de cel experimental relevă
importanţa abordului complex în cercetarea unor procese patologice din punct de vedere
imunohistochimic, anatomopatologic şi morfometric, ceea ce se înscrie în tendinţele actuale
ale cercetării internaţionale, alcătuind astfel elementele de originalitate ale prezentei lucrări.
64. TIUTIUCA RĂZVAN CĂLIN SM 64
Titlul tezei: CERCETĂRI CLINICE PRIVIND CALITĂTILE PERITONEULUI SI
ELEMENTELOR DERIVATE ÎN CARCINOMATOZELE PERITONEALE
Autor: Tiutiuca Răzvan Călin
Conducător ştiinţific: Prof. Univ. Dr. Stefan Mihalache
Data susţinerii publice: 20.06.2008
Referenţi ştiinţifici: Prof. Univ. Dr. Angelescu Nicolae – U.M.F. Bucuresti
Prof. Univ. Dr. Silviu Constantinoiu - U.M.F. Bucuresti
Prof. Univ. Dr. Eugen Târcoveanu - U.M.F. Iaşi
Motivaţia alegerii subiectului: În evoluţia tumorilor maligne abdominale sau pelvine,
peritoneul este apreciat a fi locul cel mai frecvent de recădere după intervenţiile chirurgicale
cu intenţie curativă sau este diagnosticat a fi implicat într-o proporţie importantă în evoluţia
acestor tipuri de neoplazii. Carcinomatoza peritoneală a fost considerată pentru o bună
perioadă de timp drept o stare patologică incurabilă chirurgical şi cu răspuns minim la
tratamentul chimioterapic efectuat pe cale general , ca atare o boală sistemică caracterizată de
o rezistenţă remarcabilă la tratamentele standard.
Pe parcursul ultimilor ani au fost identificate mecanisme fiziopatologice subtile
implicate în producerea acestei patologii şi răsunetul la nivel molecular al căilor patogenice
astfel deschise. În consecinţă au fost înregistrate progrese deosebite în evaluarea progresiei şi
prognosticului neoplaziilor. Rezultatul final al acestui efort de cercetare este materializat în
descrierea şi evaluarea unor noi mijloace de evaluare a bolii şi bolnavilor. Se deschid astfel
posibilităţi noi de tratament. O consecinţă a acestor strategii este, în prezent, revizuirea
atitudinii asupra prevenirii şi terapiei carcinomatozei peritoneale.
Creşterea frecvenţei şi a incidenţei maladiei neoplazice în ţara noastră, precum şi
prezentarea în stadii avansate de boală a pacienţilor a deschis drumul interesului în acest
domeniu.
220

Obiectivele urmărite:
1. Mi-am propus detectarea caracteristicilor clinico-patologice de prezentare a
carcinomatozelor peritoneale în funcţie de tipul neoplaziei. Având în vedere necesitatea
confirmării cât mai exacte a rezultatelor au fost cuprinşi în acest demers pacienţii Clinicii I
Chirurgie Iasi.
2. Am urmărit aprecierea modului în care factori legaţi de sexul, vârsta, mediul şi
comorbidităţile pacienţilor influenţează distribuţia depozitelor neoplazice intraperitoneale.
3. Am avut drept scop detectarea zonelor de mare risc în instalarea unei carcinomatoze, în
funcţie de tipul neoplaziei, pentru atacarea cu terapii adjuvante profilactice.
4. Am avut în vedere modul în care se modifică repartiţia depozitelor neoplazice
intraperitoneale in prezenţa ascitei, a metastazelor hepatice sau a recidivei tumorale şi
stabilirea corelaţiilor existente.
5. Am dorit stabilirea moduluui în care se transformă caracteristicile clinico-patologice ale
bolii în urma intervenţiilor chirurgicale rezecţionale.
6. Mi-am propus aprecierea posibilității de detectării imagistice pe aparatură IRM şi CT a
structurilor posibil implicate în transmiterea maladiilor.
Rezumat din referatul conducătorului de doctorat: Tema elaborată este de actualitate în
domeniul chirurgiei oncologice si marchează un aport substantial la cercetarea calitătilor
peritoneului si elementelor derivate în carcinomatoza peritoneală.
Lucrarea se remarcă prin aplicarea metodelor de cercetare clinico-statistice si
imagistice moderne în explorarea cavitătii peritoneale, cu aplicatii directe în aprofundarea
morfofunctionalitătii normale si patologiei neoplazice, cu consecinte importante asupra
schemelor terapeutice.
Teza este structurată în două părti interdependente: partea I, cea generală si partea a IIa,
cea personală. Obiectivul si motivatia alegerii temei de studiu sunt expuse folosind un lot de
pacienti furnizat de Clinica I Chirugie a UMF Iasi. Obiectivele propuse de autor se finalizează
pe parcursul lucrării.
Detaliind constatăm că partea generală cuprinde 6 capitole.
Capitolul I este dedicat datelor de embriologie si anatomie iar elementele de
morfofiziologie sunt subiectul capitolului II. Noţiunile de embriologie şi anatomie sunt
explicit prezentate, oferind suportul morfologcic pentru studiile ulterioare. Capitolul III
prezintă notiunile de fiziopatologie apoi autorul aduce în discutie date despre epidemiologia
carcinomatozelor peritoneale, bazându-se pe cele mai recente şi analitice studii si folosind o
bibliografie de ultimă oră. Capitolul V este dedicat explorării peritoneului si posibilitătilor de
evaluare a bolnavului neoplazic pentru ca elementele toretice asupra tratamentului
carcinomatozelor peritoneale să fie expuse în capitolul VI.
Partea personală începe enuntând obiectivele, materialul si metoda. Lotul de studiu este
reprezentat de 200 de cazuri selectate din cazuistica Clinicii I-a Chirurgicală, diagnosticate cu
carcinomatoză peritoneală în perioada 2000-2004. Sunt 88 bărbati si 112 femei cu neoplasm
gastric (85 cazuri), ovarian (27 cazuri), pancreas (17 cazuri), colon (42 cazuri), căi biliare (10
cazuri) si hepatocarcinom (3 cazuri).
Explorarea bolnavilor a fost efectuată ecografic, prin rezonantă magnetică si
computertomografie, laparoscopie si laparotomie exploratorie evaluându-se indexul peritoneal
al cancerului.
În continuare se prezintă rezultatele cazuisticii studiate. Analiza este efectuată în
functie de localizarea tumorii primare, sexul pacientilor si prezenta formelor clinice particulare
221

(ascita în diverse stadii, prezenta sau absenta metastazelor hepatice, interventii chirugicale
anterioare cu scop curativ sau paleativ). Se identifică particularitătile legate de dezvoltarea
proceselor peritoneale secundare în functie de acesti parametri, iar datele obtinute sunt
evaluate prin procedee statistice moderne care le asigură valabilitatea.
Concluzii/Originalitate: Elementele furnizate de discutiile bogate elaborate pe marginea
rezultatelor obtinute justifică pe deplin concluziile finale. Dintre acestea retinem:
‐ Neoplasmul gastric antral diagnosticat cu carcinomatoză peritoneală, în prezenţa ascitei nu
își modifică distribuţia depozitelor neoplazice, cu accentuarea interesării spaţiilor
subdiafragmatice disproporţionat la bărbaţi faţă de femei. Interesarea pelvină este de egală
importanţă la ambele sexe. În cazul operației se notează o frecvență mai mare a recidivelor
(66,66% din cazuri). Pentru tot lotul de neoplasm antral studiat prezenţa metastazelor hepatice
sincron cu cele peritoneale este extrem de rară (0,05%). Observaţiile efectuate în cazurile de
neoplasm corporeal corelează pozitiv nivelul superior al lichidului de ascită cu limita
inferioară a răspândirii principalelor depozite neoplazice.
‐ În cazul neoplasmului ovarian cu carcinomatoză sincronă dispoziţia implanturilor
neoplazice este dependentă de prezenţa lichidului de ascită. Prin importanţa pe care o deţine în
dinamica proceselor ascita poate fi un mediu de administrare a terapiilor sincrone. Metastazele
hepatice sunt de numai 7,4%, uniform distribuite pentru cazurile neoperate sau operate.
‐ Pentru neoplasmul pancreatic se remarcă tendinţa metastazelor peritoneale în cazul
neoplasmului cefalopancreatic (la sexul masculin) de a se organiza centroabdominal şi de a
implica ulterior ansele intestinului subţire.
‐ În cazul neoplasmului de colon drept neoperat se observă o interesare importantă a
sectoarelor centroabdominale, subdiafragmatice, pelvine şi anselor intestinului subţire. Este de
notat prezența metastazelor hepatice sincrone și a ascitei. Neoplasmul de colon stâng are o
proporție ridicată a metastazelor hepatice. Neoplasmul de rect și al joncțiunii rectosigmoidiene
se cantonează submezocolic. Formele neoperate sunt ascitogene în cantitate medie, par a fi
mai extinse pelvin şi manifestă interesare a spaţiilor subfrenice drepte. Formele clinice operate
sunt ascitogene în cantitate mare, la bărbați, și se definesc prin dezvoltarea maselor tumorale
la nivelul pelvisului (unele asociate cu recidive locoregionale), ultimelor anse intestinale
subţiri şi prin spaţiul creat chirugical, paracolic stâng.
‐ Carcinomul căilor biliare extrahepatice este relativ rar (10 cazuri). Formele ascitogene sunt
în proporţie ridicată (77,77%).
‐ Hepatocarcinomul este mai frecvent la femei. S-au identificat trei forme ascitogene.
‐ Examinarea prin imagistică prin rezonanță magnetică a abdomenului este deosebit de
valoroasă prin posibilitatea evidenţierii ligamentelor ce contribuie, alături de organele
abdominale fixe, la delimitarea spaţiilor peritoneale. Este obligatoriu a se efectua ambele tipuri
de secţiuni, coronale şi axiale, necesitate anatomic determinată de situaţia intraabdominală a
ligamentelor cu dispoziţie în plan frontal (coronal) pentru precizarea suplimentară a
compartimentării abdominale.
Aportul original al tezei poate fi sumarizat astfel:
- Identifică si confirmă prezenta unor particularităti evolutive a implanturilor neoplazice
peritoneale
- Stabileste ponderea factorilor implicati cum ar fi localizarea neoplaziei primare, sexul
pacientilor, prezenta si cantitatea ascitei, metastazele sincrone hepatice, actul chirurgical ce
guvernează specificitatea acestor dispozitii
222

- Descrie situatiile particulare ale carcinomatozelor peritoneale ascitogene urmărind
elementele ce conferă acestor forme clinice caractere speciale
- Propune strategii terapeutice pentru unele situatii clinice particulare, în concordantă cu cele
mai recente si pertinente opinii de specialitate
- Stabileste posibilitatea si modalitatea explorării prin metode moderne (imagistică prin
rezonantă magnetică si computertomografie) a structurilor si compartimentării peritoneale
65. BURDULOI VLĂDUŢ MIREL SM 65
Titlul tezei: OPŢIUNI TERAPEUTICE ÎN LITIAZA CĂII BILIARE PRINCIPALE
Autor: Burduloi Vlăduţ Mirel
Conducător ştiinţific: Prof. Univ. Dr. Eugen Târcoveanu
Data susţinerii publice: 20.06.2008
Referenţi ştiinţifici: Prof. Univ. Dr. Nicolae Angelescu – U.M.F. Bucuresti
Prof. Univ. Dr. Silviu Constantunoiu – U.M.F. Bucuresti
Prof. Univ. Dr. Dan Niculescu – U.M.F. Iasi
Motivaţia alegerii subiectului: optimizarea tratamentului litiazei căii biliare principale.
Obiective urmarite:
1. identificarea semnelor/simptomelor predictive pentru litiază a căii biliare principale,
2. aportul factorilor endogeni şi exogeni în determinismul litiazei căii biliare principale,
3. aportul şi secvenţialitatea metodelor de diagnostic utile în litiaza căii biliare principale,
4. criteriile de selecţie a celei mai eficiente metode terapeutice,
5. analiza comparativă a avantajelor şi dezavantajelor abordului chirurgical clasic, endoscopic
şi laparoscopic,
6. identificarea şi evaluarea pe termen lung a rezultatelor şi sechelelor diferitelor metode de
tratament chirurgical,
7. elaborarea unui scor predictiv pe baza studiului retroprospectiv efectuat,
8. descrierea scenariului optim de diagnostic şi tratament al litiazei căii biliare principale.
Rezumat al tezei (din referatul conducătorului de doctorat): Partea generală cuprinde 9
capitole în care sunt redate ultimele informaţii din literatura de specialitate referitoare la litiaza
CBP.
In primele 5 capitole sunt descrise anatomia chirurgicală a CBP, fiziologia şi
fiziopatologia secreţiei biliare, epidemiologia şi etiopatogenia litiazei căii biliare principale.
Capitolul VI abordează diagnosticul clinic, de laborator şi imagistic al litiazei
coledociene. Sunt descrise metode moderne de diagnostic, însoţite de imagini sugestive.
Cel mai important capitol al părţii generale se referă la tratamentul litiazei CBP,
începând cu metodele nechirurgicale, apoi doctorandul abordează pe rând metodele de
tratament preoperator(ERCP cu sfincterotomie endoscopică), tratamentul chirurgical
laparoscopic urmate de tratamentul chirurgical clasic. Sunt discutate, de asemenea, şi metodele
de tratamnet al litiazei CBP postoperatorii. Sunt aduse la zi cele mai noi tehnici, cu avantajele
şi dejavantajele acestora. Un capitol aparte este destinat profilaxiei litiazei coledociene.
In ultimul capitol din partea generală, sunt descrise complicaţiile postoperatorii ale
litiazei CBP şi metode tratament ale acestora.
223

Partea personală se constituie într-un veritabil studiu care cuprinde o analiză statistică
retro-prospectivă nerandomizată a unui lot de 246 pacienţi internaţi cu suspiciunea diagnostică
de LCBP, diagnosticaţi şi trataţi în cadrul Clinicii 1 Chirurgie Iaşi şi Institutului de
Gastroenterologie şi Hepatologie Iaşi în perioada 1 ianuarie 1997 - 31 decembrie 2006. Dintre
cei 246 pacienţi, 4 au fost trataţi exclusiv medical iar 242 au urmat etapele protocoalelor
terapeutice specifice endoscopice şi chirurgicale.
Lotul de 242 pacienţi trataţi chirurgical sau endoscopic a fost divizat în 3 subloturi în
funcţie de opţiunea terapeutică: tratament endoscopic (CPRE ± sfincterotomie cu/fără
extragere de calculi urmată de colecistectomie) - 29 cazuri, tratament laparoscopic
(colecistectomie, coledocotomie cu extragere de calculi, plasare tub Kehr pentru drenaj biliar)
- 22 cazuri, tratament chirurgical clasic (colecistectomie, coledocotomie cu extragere de
calculi, anastomoze biliodigestive) - 191 cazuri.
Sunt descrise caracteristicile lotului de studiu după sex, vârstă, mediul de provenienţă,
diagnosticul la internare, simptomele la internare.
Concluzii/Originalitate:
1. Determinarea anatomiei şi a variantelor de CBP ale bolnavului, influenţează opţiunea
terapeutică, în beneficiul pacientului şi conform abilităţilor tehnice ale echipei
multidisciplinare care acţionează.
2. în condiţiile moderne, diagnosticul LCBP este relativ facil, datorită multiplelor modalităţi
exploratorii neinvazive, metodele imagistice posibile având o acurateţa particulară. Algoritmul
explorator şi diagnostic permite diagnostice de mare fineţe, de care echipa terapeutică trebuie
să tină cont.
3. Din punct de vedere terapeutic, LCBP poate beneficia de tratament chirurgical,
endoscopic sau mixt, în secvenţe concomitente sau succesive.
4. Stabilirea opţiunilor terapeutice trebuie să ia în considerare factorii care ţin de bolnav dar
în egală măsură de elementele care ţin de potenţialul medical şi chirurgical, de dotare etc.
5. La vârstele tinere sunt preferate intervenţiile laparoscopice, iar la vârstele înaintate,
tratamentul chirurgical clasic, în legătură cu comorbidităţilor existente, fără ca acesta sa fie un
criteriu absolut
6. Una dintre achiziţiile relativ recente şi de mare valoare diagnostică şi terapeutică în
acelaşi timp, este CPRE, tehnică sigură, cu rată redusă de accidente, complicaţii sau
mortalitate şi cu mari avantaje privind durata de spitalizare; nu necesită anestezie. în pofida
avantajelor sale certe, CPRE nu se poate constitui într-o metodă diagnostică şi terapeutică de
rutină.
7. Coledocotomia laparoscopică oferă chirurgilor avantajul unui control independent al
diagnosticului şi tratamentului LCBP, dar nu este considerată a fi actualmente tratamentul
electiv al LCBP în spitalele care asigură asistenţă primară şi secundară.
8. Dintre derivaţiile biliodigestive, anastomozele cu duodenul sunt mai facile, întrucât
elementele de anastomozat sunt în raport imediat, faţă de anastomozele cu jejunul care sunt
mai laborioase, dar care trebuie însuşite de către orice chirurg.
224

66. VARVARA BEATRICE IONELA SM 66
Titlul tezei: INTOXICATIILE CU COROZIVE: CONSIDERATII EPIDEMIOLOGICE SI
MANAGEMENT MEDICAL
Autor: Varvara Beatrice Ionela
Conducător ştiinţific: Prof. Univ. Dr. Ştefan Mihalache
Data susţinerii publice: 20.06.2008
Referenţi ştiinţifici: Prof. Univ. Dr. Nicolae Angelescu – U.M.F. Bucuresti
Prof. Univ. Dr. Florian Popa – U.M.F. Bucuresti
Prof. Univ. Dr. Carmen Zamfir – U.M.F. Iasi
Motivatia alegerii subiectului: Subiectul este de actualitate, atât la nivel naţional cât şi
mondial. Ingestiile de corozive şi consecinţele grave pe termen lung reprezintă o reală
provocare pentru cadrele medicale, indiferent de dotarea centrului medical şi zona geografică
în care se află. Abordarea acestei patologii se face prin prisma mai multor specialităţi
(medicină de urgenţe, ATI, chirurgie, ORL, pediatrie, imagistică medicală, medicină internă,
psihiatrie) şi vizează atât stadiul acut, cât şi stenozele postcaustice (principala complicaţie a
intoxicaţiilor cu substanţe corozive).
Deşi în scădere evidentă, incidenţa acestor cazuri este încă mare în Romania şi în
special în Moldova (condiţii precarede viaţă la pacienţii din mediul rural reprezintă un factor
de risc).
Obiective urmarite: Principalele obiective urmărite pe parcursul studiului au fost evidenţierea
particularităţilor epidemiologice, diagnostice şi de tratament ale cazurilor de intoxicaţii cu
substanţe corozive la pacienţii internaţi în Spitalul Clinic de Urgenţe Iaşi şi compararea
acestora cu date din literatura de specialitate, precum şi monitorizarea pacienţilor în vederea
aprecierii eficacităţii terapeutice a unor preparate antisecretorii digestive.
Rezumat (din referatul conducatorului de doctorat) al tezei: Teza este structurată conform
normelor ştiinţifice şi cuprinde două părţi (partea generală, unde se punctează noţiunile
teoretice de actualitate şi partea personală, ce include două studii distincte efectuate pe o serie
de pacienţi internaţi în Spitalul Clinic de Urgenţe Iaşi).
Partea generală detaliază anatomia, histologia şi fiziologia tubului digestiv superior,
epidemiologia intoxicaţiilor cu substanţe corozive, noţiuni de etiopatogenie şi fiziopatologie,
modificările morfologice ale structurilor anatomice produse în arsurile chimice, consideraţii
clinico-evolutive, opţiunile terapeutice, tehnicile aplicate şi tratamentul complicaţiilor.
În partea personală se abordează iniţial un studiu retrospectiv pe un lot de 123 pacienţi
internaţi în secţia ATI şi Clinica Urgenţe Chirurgicale, Spitalul Clinic de Urgenţe Iaşi, în
perioada 01 ianuarie 1997 – 31 decembrie 2003. Vârsta bolnavilor a fost cuprinsă între 16 şi
78 ani, media fiind 46,32 ani. Repartiţia s-a făcut pe decade şi sexe. Incidenţa maximă a fost în
decada a V-a de viaţă, cazuri mai puţine la vârstele extreme (sub 20 şi peste 71 ani); se
remarcă o uşoară predominenţă a sexului masculin (52%). Ingestiile de substanţe corozive au
fost accidentale sau voluntare. Intoxicaţiile voluntare reprezintă majoritatea cazurilor (74
pacienţi, în mare parte persoane fără ocupaţie sau pensionari din mediul rural). Adresabilitatea
la serviciile medicale s-a produs între 30 minute şi 2 ani postingestie; 58% s-au prezentat în
primele 6 luni. Examenul baritat eso-gastro-duodenal a constatat stenoze ale tubului digestiv
225

(esofagiene şi gastrice). Endoscopia digestivă superioară s-a efectuat în scop diagnostic şi
terapeutic (dilataţii cu bujii Savary la 7 pacienţi).
În capitolul XII doctoranda face un studiu statistic prospectiv esomeprazol vs.
ranitidină în tratamentul arsurilor chimice la pacienţii spitalizaţi în clinica noastră în perioada
2003-2005. Se prezintă motivaţia studiului, material şi metodă, administrarea preparatelor,
obiectivele, rezultate şi discuţii. Dat fiind numărul mic de pacienţi din lotul de studiu,
concluziile sunt limitate la cazurile prezentate (esomeprazolul a avut efecte terapeutice
superioare ranitidinei).
De subliniat în teză numeroase grafice, tabele, radiografii, imagini EDS care-i cresc
valoarea. Lucrarea se încheie cu 15 concluzii judicios formulate.
Concluzii/Originalitate:
Dintre concluziile enunţate în finalul lucrării menţionez:
1. Deşi în scădere evidentă, ingestiile de corozive reprezintă o problemă naţională care
necesită masuri legislative adecvate (limitarea accesului populaţiei la substanţele caustice
concentrate). Majoritatea intoxicaţiilor din cazurile studiate reprezintă tentative autolitice în
mediul rural la persoane fără ocupaţie sau condiţii de viaţă precare.
2. Tratamentul medical nu influenţează semnificativ rata apariţiei stenozelor tubului digestiv,
acestea fiind în corelaţie directă cu gradul arsurii chimice.
Originalitatea tezei constă în prezentarea rezultatelor administrării la pacienţii cu forme
clinice medii şi severe postingestie de corozive a unor preparate utilizate pe scară largă în
tratamentul ulcerului peptic şi a refluxului gastroesofagian (esomeprazolul şi ranitidina). Deşi
studiul a inclus un număr relativ mic de pacienţi s-a remarcat faptul că eficacitate maximă în
atenuarea sau dispariţia simptomatologiei digestive a avut esomeprazolul (Nexium).
Importanţa acestei lucrări rezultă din monitorizarea unui număr mare de pacienţi cu
ingestii de corozive, stabilirea unor corelaţii epidemiologice şi desfăşurarea unui studiu
prospectiv autentic la bolnavii simptomatici cu stenoze esofagiene.
67. CIONCA VIOREL DAN SM 67
Titlul tezei: ACTUALITATEA OSTEOSINTEZEI ÎN TRATAMENTUL FRACTURILOR
DE COL FEMURAL
Autor: Cionca Viorel Dan
Conducător ştiinţific: Prof. Univ. Dr. Nicolae Georgescu
Data susţinerii publice: 20.06.2008
Referenţi ştiinţifici: Prof. Univ. Dr. Ioan Baier – U.M.F. Sibiu
Prof. Univ. Dr. Vasile Lupescu – Univ. “Ovidius” Constanta
Conf. Univ. Dr. Ovidiu Alexa – U.M.F. Iasi
Motivaţia alegerii subiectului: Fractura de col femural, fractură caracteristică persoanelor
vârstnice, înregistrează o frecvenţă în continuă creştere datorită prelungirii speranţei de viaţă a
pacienţilor. Acest tip fracturar reprezintă o provocare medicală, socială şi nu în ultimul rând
economică. Consecinţele medicale sunt determinate de rata mare a complicaţiilor care pot
compromite rezultatul fixării interne (40%). Aceste complicaţii determină un adevărat
handicap pentru pacientul cu fractură de col femural datorită deteriorării statutului social şi
226

profesional. Repercursiunile economice sunt de asemenea consistente, studiile americane
subliniind faptul că o fractură complicată de col femural costă sistemul naţional de asigurări de
sănătate aproximativ 20 000 euro. Pentru a scădea rata acestor complicaţii se impune o
stabilire riguroasă a indicaţiei de osteosinteză care presupune o evaluare precoce a viabilităţii
capului femural precum şi aplicarea unei tehnici chirurgicale corecte.
Obiective urmărite:
1. studierea capacităţii examenului RMN de a evalua precoce viabilitatea capului femural în
fractura de col femural;
2. realizarea unor cercetări experimentale privind stabilitatea diferitelor tipuri de
implanturi utilizate în fractura de col femural.
3. analiza asistată computerizat a poziţiei implantului în osteosinteza fracturilor de col
femural.
4. evaluarea rezultatelor fixării interne a fracturilor de col femural tratate în Clinica de
Ortopedie-Traumatologie a Spitalului Clinic de Urgenţe ”Sf. Ioan” Iaşi.
Rezumat (din referatul conducatorului de doctorat) al tezei: Tema abordată este deosebit
de importantă, în contextul în care fixarea internă a fracturii de col femural rămâne un capitol
disputat al patologiei aparatului locomotor.
Teza analizată, include trei părţi: Partea generală, Partea personală, Bibliografie.
Partea generală reprezintă o sinteză a documentării doctorandului în domeniul ales, fiind
structurată în 9 capitole. Pe parcursul acestor capitole sunt prezentate date despre anatomia şi
biomecanica extremităţii femurale superioare, despre mecanismele de producere şi
clasificarea fracturilor de col femoral. Capitole distincte sunt dedicate metodelor de evaluare
precoce a viabilităţii capului femural, posibilităţilor de fixare internă a acestui tip fracturar
precum şi complicaţiilor care pot greva evoluţia postoperatorie.
Partea personală include 4 capitole:
1. Evaluarea viabilităţii capului femural prin examenul RMN cu substanţă de contrast. Pe un
lot de 18 pacienţi cu fractură recentă de col femural, autorul evaluează capacitatea RMN cu
substanţă de contrast, de a cuantifica precoce perfuzia capului femural. Pentru a creşte
sensibilitatea examinării RMN se foloseşte tehnica STIR de saturaţie a grăsimilor. Toţi
pacienţii sunt reevaluaţi clinico-radiologic la distanţă, după minim 12 luni postoperator, pentru
identificarea cazurilor complicate cu osteonecroză avasculară de cap femural. Comparând
rezultatele examinării RMN cu contrast şi saturaţia grăsimilor cu cele clinice şi radiologice la
distanţă, autorul constată o rată de superpozabilitate a rezulatelor de peste 90%, demonstrând
utilitatea acestui tip de examen imagistic în evaluarea precoce a statusului vascular al capului
femural.
2. Analiza asistată computerizat a poziţiei implantului în osteosinteza fracturilor de col
femural. Având în vedere faptul că examenul radiologic standard intraoperator furnizează
imagini bidimensionale care pot determina o apreciere eronată a poziţiei implantului, autorul
crează un program de evaluare computerizată, în timp real, a coordonatelor acestuia la nivelul
capului şi respectiv colului femural. Pentru a evalua corectitudinea acestui calcul, rezultatele
sunt comparate cu cele obţinute după examinarea CT ale aceloraşi fracturi.
3. Cercetări experimentale privind stabilitatea diferitelor tipuri de implanturi utilizate în
fractura de col femural. Autorul realizează un studiu biomecanic pe modele osoase compozite
de a 4-a generaţie testând două tipuri de implanturi: şuruburile canulate tip AO şi sistemul de
broşe Hansson. Se evaluează gradul deformărilor plastice şi elastice apărute la nivelul
227

focarului fracturar după aplicarea unor solicitări variabile periodice care simulează mersul
normal. Se constată că în cazul fracturilor osteosintezate cu şuruburi canulate tip AO sunt mai
stabile decât cele fixate cu sistem Hansson.
4. Studiu clinic. Autorul analizează rezultatele fixării interne pe un lot de 154 de pacienţi cu
fractură de col femural, din punct de vedere funcţional, al ratei complicaţiilor şi
reintervenţiilor. Evaluarea preoperatorie a pacienţilor include tipul fracturii, statusul mental,
nivelul de activitate prefracturar şi severitatea comorbidităţilor existente. Evaluarea include de
asemenea corectitudinea reducerii şi a poziţionării implantelor. Analiza statistică a rezultatelor
stabileşte gradul de corelaţie între rata complicaţiilor şi variabilele menţionate anterior.
Bibliografia, de mare actualitate, cuprinde referinţe din literatura autohtonă şi străină.
Concluzii/Originalitate: Teza analizată abordează o temă actuală, importantă, pe care
doctorandul o studiază sub diverse aspecte, demonstrând:
• o documentare amplă asupra subiectului în dezbatere;
• o ilustrare sugestivă, prin numeroase figuri, tabele şi reprezentări grafice, a rezultatelor
obţinute;
• o riguroasă interpretare a rezultatelor.
Elementele de originalitate care impun această teză ca o lucrare de referinţă sunt
reprezentate de:
− studiul observaţional de evaluare a capacităţii RMN de cuantificare precoce a viabilităţii
capului femural, întrucât literatura de specialitate precizează un număr limitat de astfel de
studii;
− propunerea unui program original de evaluare computerizată, intraoperatorie, în timp real,
a poziţiei implantului la nivelul capului şi respectiv colului femural. Acest sistem va permite
evitarea erorilor intraoperatorii de tipul penetrării articulare şi respectiv efractării corticale;
− realizarea unui stand experimental care permite studierea comparativă a stabilităţii
diferitelor tipuri de implanturi utilizate în osteosinteza fracturilor de col femural. Utilitatea
acestei instalaţii poate fi extrapolată la testarea implanturile ortopedice folosite în alte tipuri
fracturare. Pe baza rezultatelor obţinute, chirurgul ortoped va putea selecta în mod argumentat
tipul de implant corespunzător unui anumit tip fracturar. Standul realizat face obiectul unei
cereri de brevet de invenţie.
68. MIHAI CĂTĂLINA SM 68
Titlul tezei: CORPII STRĂINI LA NIVELUL TRACTULUI DIGESTIV SUPERIOR
Autor: Mihai Cătălina
Conducător ştiinţific: Prof. Univ. Dr. Carol Stanciu
Data susţinerii publice: 21.06.2008
Referenţi ştiinţifici: Prof. Univ. Dr. Mircea Diculescu – U.M.F. Bucuresti
Prof. Univ. Dr. Tudorel Ciurea – U.M.F. Craiova
Prof. Univ. Dr. Anca Trifan – U.M.F. Iasi
Motivatia alegerii temei: Teza de doctorat se referă la un segment de supraspecializare din
domeniul gastroenterologiei şi endoscopiei digestive, puţin abordat în studiile efectuate în ţara
228

noastră. În ultimii ani se constată atât o diversificare a tipurilor de corpi străini, cu apariţia
unor noi categorii cum ar fi bateriile tip ceas, pachetele de droguri, corpii străini iatrogeni (ex.
videocapsula), cât şi o continuă dezvoltare a tehnicilor şi device-urilor endoscopice – tot mai
ingenioase şi performante – utilizate în extragerea acestora. Lucrarea are meritul de a
valorifica o experienţă extrem de bogată în ceea ce priveşte corpii străini - cea a Institutului de
Gastroenterologie şi Hepatologie din Iaşi.
Obiective urmarite: Autoarea şi-a propus să analizeze toate cazurile cu impactare de corpi
străini la nivelul tractului digestiv superior pe o perioadă de 20 de ani, în scopul stabilirii unor
recomandări de conduită practică, adaptate realităţilor şi posibilităţilor din România.
Obiectivele lucrării sunt realiste şi importante, abordând mai multe aspecte:
a) Diagnosticul şi tratamentul corpilor străini la nivelul tractului digestiv superior – 20 de
ani de experienţă: aprecierea proporţiei corpilor străini din totalul endoscopiilor digestive
superioare; distribuţia corpilor străini în funcţie de vârstă, sex, mediul de provenienţă, tipul de
ingestie; identificarea principalelor tipuri de corpi străini; precizarea locului de impactare;
evidenţierea patologiei asociate, digestive şi extradigestive; analiza particularităţilor corpilor
străini la categorii speciale: deţinuţi, pacienţi cu afecţiuni psihiatrice; rezultatele şi importanţa
examenului radiologic; analiza tratamentului endoscopic: echipamente, tehnici pentru fiecare
tip de corp străin în parte; identificarea principalelor complicaţii legate de corpii străini şi/sau
de tratamentul endoscopic; stabilirea ratei de succes a tratamentului endoscopic şi
determinarea principalilor factori ce duc la eşecul acestuia.
b) Bezoarii gastrici: determinarea principalilor factori de risc în apariţia bezoarilor: sex,
vârstă, patologie asociată; identificarea tipurilor de bezoari specifice zonei noastre geografice;
metodele clinice şi paraclinice de diagnostic a bezoarilor; aprecierea eficienţei tratamentului
medical (în particular tratamentul enzimatic p.o. cu coca-cola); analiza tratamentului
endoscopic al bezoarilor: echipamente, tehnici, rată de succes/eşec, complicaţii.
c) Factori predictivi pentru impactarea corpilor străini la nivelul tractului digestiv superior:
evaluarea factorilor asociaţi cu prezenţa corpilor străini la nivelul tractului digestiv, în
încercarea de a delimita în acest fel grupul de pacienţi care necesită evaluare şi tratament
endoscopic.
d) Leziuni asociate impactării de alimente la nivelul esofagului: identificarea principalelor
leziuni asociate şi analiza utilităţii explorărilor complementare în evaluarea acestor pacienţi;
prevalenţa esofagitei eosinofilice şi utilitatea biopsiei esofagiene ca explorare de rutină la
această categorie de pacienţi.
e) Crearea unui nou instrument endoscopic care să îmbunătăţească performanţele în
extragerea endoscopică a CS.
Rezumat al tezei (din referatul conducatorului de doctorat): Teza este echilibrată, conţine
87 de pagini în partea generală şi 171 de pagini în partea personală, are o iconografie
atrăgătoare şi sugestivă (175 de tabele şi 139 figuri) şi 346 de referinţe bibliografice.
În partea generală doctoranda trece în revistă mai multe aspecte: noţiuni de anatomie şi
fiziologie ale tractului digestiv superior, metode de explorare, afecţiuni digestive şi
extradigestive ce ar putea favoriza impactarea corpilor străini. Urmează apoi pe larg
clasificarea, diagnosticul clinic şi paraclinic, complicaţiile şi tratamentul (medical, endoscopic
şi chirurgical) corpilor străini. Pe lângă elementele clasice, sunt evidenţiate cele mai noi
progrese diagnostice şi mai ales terapeutice referitoare la corpii străini, bibliografia cuprinzând
cam tot ce s-a publicat în ultimii ani în acest domeniu.
229

Partea personală cuprinde 7 capitole şi mai multe cercetări personale. Motivaţia şi
obiectivele sunt clar expuse, metodologia adecvată scopurilor propuse. Aş remarca
modalitatea de prelucrare statistică a datelor care reuşeşte să stabilească interdependenţe între
variabile şi conferă rigurozitate tuturor datelor prezentate.
Capitolul cel mai vast al tezei se referă la 20 de ani de experienţă a Centrului de
Gastroenterologie de la Iaşi în ceea ce priveşte corpii străini. Având oportunitatea unei
cazuistici variate şi bogate, ce a inclus atât deţinuţi cât şi pacienţi cu patologie psihiatrică,
doctoranda studiază aspecte multiple legate de corpii străini: clasificarea acestora, tipul de
ingestie, datele demografice, locul de impactare, simptomatologie, examen radiologic,
tratament, complicaţii. Sunt creionate 2 profiluri particulare de pacienţi: deţinuţii şi cei cu
afecţiuni psihiatrice. Datele obţinute sunt în permanenţă raportate la literatura de specialitate,
iar corelaţiile multiple între diferiţi parametri încearcă să evidenţieze particularităţile ingestiei
de corpi străini la populaţia adultă din România. Tratamentul endoscopic este analizat
amănunţit, corelându-se fiecare tehnică cu tipul de corp străin. Sunt trecute în revistă: rata de
succes, complicaţiile, factorii care se corelează cu eşecul tratamentului endoscopic. Dat fiind
numărul mare de cazuri (333) şi varietatea patologiei putem considera observaţiile efectuate ca
având valoare de generalizare.
Bezoarii gastrici sunt analizaţi după un tipic asemănător celui menţionat în capitolul
anterior. Deosebit de interesant este studiul privind tratamentul de disoluţie al bezoarilor cu
coca-cola, pentru prima dată efectuat în ţara nostră. Rezultatele acestui tip de tratament sunt
încurajatoare, necesitând aprofundare în studii viitoare.
Studiul privind factorii predictivi de impactare ai corpilor străini la nivelul tractului
digestiv superior este complex şi original, evidenţiind faptul că, în discordanţă cu cele mai
multe recomandări existente (Ghidul Societăţii Americane de Endoscopie), endoscopia
digestivă superioară trebuie efectuată la toţi pacienţii cu suspiciune de corp străin.
Un alt capitol se referă la un studiu prospectiv legat de impactarea alimentelor în
esofag. După efectuarea endoscopiei toţi pacienţii aparent fără leziuni asociate au fost supuşi
unui protocol de studiu. 7 din 16 pacienţi au fost diagnosticaţi în acest fel cu alte afecţiuni.
Descoperirea a 4 cazuri de esofagită eosinofilică induce ideea că biopsia esofagiană ar trebui
efectuată la toţi pacienţii cu impactare de alimente în esofag. Este de remarcat faptul că datele
despre asocierea esofagitei eosinofilice cu impactarea de corpi străini sunt discordante
comparativ ce cele publicate în literatură, de unde concluzia că esofagita eosinofilică este fie o
entitate rară, fie subdiagnosticată în zona noastră geografică.
Nu în ultimul rând doctoranda reuşeşte, în colaborare cu Universitatea Tehnică „Gh.
Asachi” din Iaşi să creeze un nou mecanism al unui forceps cu trei braţe rigide.
Concluzii/Originalitate: Elementele de originalitate şi noutate constau în corelatiile valoroase
între parametrii studiati, precum şi abordarea tratamentului cu coca-cola în bezoarii gastrici,
stabilirea profilului pacienţilor ce necesita evaluare endoscopica imediată, diagnosticul
esofagitei eosinofilice în asociere cu impactarea de corpi straini alimentari. Lucrarea se
constituie ca o veritabilă monografie privind corpii străini la nivelul tractului digestiv superior,
acoperind o pagină albă din literatura medicală românească de specialitate.
Concluzile tezei sunt clare, prezentate într-o secvenţă logică, care pot reprezenta un
ghid de abordare a pacientului cu această patologie. Multe din concluziile tezei pot fi
considerate valori de referinţă în România, cunoaşterea acestora fiind esenţială pentru practica
endoscopică.
230

69. IFTENI GABRIELA IULIA SM 69
Titlul tezei: HIPERTENSIUNEA ARTERIALĂ ÎN DIABETUL ZAHARAT TIP 2
Autor: Ifteni Gabriela Iulia
Conducător ştiinţific: Prof. Univ. Dr. George Ioan Pandele
Data susţinerii publice: 25.06.2008
Referenţi ştiinţifici: Prof. Univ. Dr. Minerva Muraru – U.M.F. Bucuresti
Prof. Univ. Dr. Mariana Rădoi – Univ. “Transilvania” Brasov
Prof. Univ. Dr. Georgeta Datcu – U.M.F. Iasi
Motivaţia alegerii subiectului. Hipertensiunea arteriala şi diabetul zaharat de tip 2 reprezintă
probleme de evidentă actualitate şi interes ştiinţific, în contexul mondial al creşterii alarmante
a incidenţei şi prevalenţei celor două entităţi patologice, observate la toate grupele de vârstă, în
ţările industrializate cât şi în cele aflate în curs de deuzoltare. Lucrarea de faţă se aliniază
priorităţilor de cercetare recomandate de OMS, referitoare la identificarea şi controlul
factorilor de risc cardiovasculari şi metabolici, în vederea elaborării strategiei prevenţionale.
Obiective urmărite: În concordanţă cu noile recomandări de investigaţii şi clasificare,
elaborate de JNC 7, am investigat hipertensiunea arterială la pacienţii cu DZ tip 2 şi prediabet
(toleranţa scăzută la glucoză şi glicemia a jeune alterata). Pacienţii hipertensivi au efectuat
bilanţ clinico-biologic: date demografice, date antropometrice, colesterolul seric total, HDLcolesterol,
LDL-colesterol, trigliceride, acid uric, creatinină, microalbuminuria, monitorizarea
ambulatorie a tensiunii arteriale, măsurarea ecografică a grosimii intimei medii la nivel
carotidian, electrocardiograma, examenul fundului de ochi. Am urmărit evaluarea riscului
cardiovascular al pacientilor hipertensivi de vârstă medie fără diabet faţă de cei cu diabet
zaharat de tip 2 şi prediabet.
Rezumat (din referatul conducatorului de doctorat) al tezei: Lucrarea este structurată în
două părţi : partea generală, cuprinde primele trei capitole, în care autoarea reuşeşte o sinteză
remarcabilă a datelor din literatura de specialitate. Primul capitol face referire la
epidemiologia HTA, a diabetului zaharat tip 2 şi a sindromului metabolic, urmată în capitolul
doi de etiopatogenia HTA la persoanele cu DZ, discutate în lumina ultimelor achiziţii din
literatură. S-au prezentat de asemena factorii care intervin în determinismul HTA, disfuncţiei
endoteliale, insulinorezistenţei şi consecinţele metabolice ale acesteia, precum şi modicările
tonusului vascular arterial. Autoarea evaluează stautusul procoagulant în DZ tip 2 şi
analizează elementele definitorii ale tratamentului HTA, luând în considerare factorii de risc
cei mai frecvent asociaţi Partea personală cuprinde 121 de pagini, în care se realizează
expunerea metodologiei de lucru: selectarea pacienţilor, colectarea datelor demografice,
clinice şi paraclinice, cât si metodologia statistică. Analiza statistică este conformă normelor
din domeniu, utilizând o serie de metode de lucru: testul t-Student, metoda analizei variaţiei
ANOVA, metoda regresiilor logistice şi multiple, analiza funcţiei discriminant, testul χ 2 .
Loturile de studiu, cuprinzând bolnavi nediabetici, bolnavi cu toleranţă scăzută la glucoză şi
glicemia a jeun alterată şi pacienţi cu DZ de tip 2 au fost selectaţi timp de 3 ani pentru aspectul
profilului tensional, tabloului umoral biochimic şi evoluţia parametrilor somatici. Toţi bolnavii
au beneficiat de studierea ABPM, realizând o justă încadrare în deeper şi nondeeper a
231

profilului tensional, în concordanţă cu profilul umoral biochimic, ce a evidenţiat prezenţa la
majoritatea cazurilor a sindromului dislipidemic, mai ales mixt şi a nivelul hemoglobinei
glicozilate A1c, ca marker al valorilor glicemice pe ultimele 3 luni.Al doilea capitol din partea
personală cuprinde analiza rezultatelor şi discuţiile ce rezultă din compararea datelor personale
cu cele din literatură. Se efectuează împărţirea lotului în funcţie de sexul pacienţilor, analizând
ulterior datele obţinute. Apoi, se realizează evaluarea relaţiei dintre parametri antropometrici
şi grosimea intimei medii carotidiene, în funcţie de prezenţa în cadrul lotului a pacienţilor
nediabetici, cu toleranţă scăzută la glucoză, respectiv DZ tip 2. Ulterior, se stabileşte
severitatea şi profilulul HTA în urma studiului ABPM. Prezenţa sindromului metabolic la
pacienţii cu DZ tip 2 se stabileşte în urma analizei datelor somatice. Trebuie să remarcăm că
studiul fiecărui parametru sau grup de parametri biologici, vizând metabolismul lipidic,
echilibrul glicemic sau microalbuminuria au constituit elemente definitorii pentru materialele
publicate de doctorandă în ultimii trei ani în revistele de specialitate şi prezentate la
manifestările ştiinţifice naţionale (Conferinţa naţională de hipertensiune 2005; Congresul
naţional de cardiologie 2006; Congresul naţional de medicină internă 2007) şi internaţionale
(Congresul internaţional de cardiologie, Istanbul 2006, Congresul internaţional de HTA,
Berlin 2008; Conferinţa internaţională pentru factori de risc cardio-vasculari, Monte Carlo
2008 ).
Concluzii/Originalitate: Al şaselea capitol al tezei este reprezentat de concluzii, care sunt
elaborate pe baza rezultatelor cercetării proprii:
1. Analiza datelor din lucrarea de faţă constată că pacienţii hipertensivi cu diabet zaharat tip 2
şi prediabet se află la risc cardiovascular înalt.
2. Analiza multivariată a lotului de pacienţi hipertensivi împărţit în trei grupuri
(normoglicemici, cu prediabet şi diabet zaharat de tip 2), în funcţie de valoarea glicemiei
serice a jeun şi la 2 ore după testul de toleranţă la glucoză per os constată că cele trei grupuri
discriminează semnificativ între ele. Datele sugerează că valorile combinate ale factorilor
studiaţi constituie parametrii clinici şi paraclinici definitorii pentru diferenţierea dintre cele trei
grupuri şi ar putea fi consideraţi factori de predicţie pentru evoluţia cu diabet zaharat tip 2 la
pacienţii hipertensivi.
3. Elementele clinice sugestive pentru prezenţa diabetului zaharat tip 2 la pacienţii hipertensivi
sunt: obezitatea abdominală definită prin valori crescute ale circumferinţei taliei, raportul
talie/şold şi indicelui de masă corporală. Datele sugerează aportul obezităţii abdominale în
apariţia diabetului zaharat de tip 2.
4. La pacienţii hipertensivi vechimea hipertensiunii arteriale este semnificativ mai indelungată
faţă de cei cu diabet zaharat de tip 2 şi cu prediabet.
5. Analiza prin metoda variaţiei mediilor (ANOVA) a constat diferenţe statistic semnificative
între cele trei grupuri, pacienţii cu diabet zaharat având valorile medii cele mai crescute ale
LDL-colesterolului, trigliceridelor, acidului uric şi semnificativ mai scăzute ale HDLcolesterolului.
6. Microalbuminuria, definită prin eliminarea urinară de 20-200 mcg/min (30-300 mg/zi) a
fost prezentă cu o valoare medie sensibil egală la hipertensivii cu glicemii normale şi cei cu
prediabet, semnificativ mai mare cantitativ la diabetici, ajungând să depăşească valoarea ce
defineşte microalbuminuria spre albuminurie.
232

7. Valorile medii ale tensiunii arteriale sistolice nu au înregistrat diferenţe semnificative
statistic între cele trei grupuri. Datele referitoare la valorile medii ale tensiunii arteriale
diastolice pe 24 ore au arătat valori sensibil egale la pacienţii cu prediabet faţă de cei cu
glicemii normale şi semnificativ mai crescute faţă de cei cu diabet. Concordant cu
comportamentul valorilor medii ale tensiunii arteriale sistolice şi diastolice, la pacienţii cu
prediabet se observă valori medii crescute ale presiunii pulsului.
8. Am constatat o tendinţă de scădere semnificativă a valorilor medii ale indexului diurn la
pacienţii cu prediabet şi diabet zaharat faţă de cei cu glicemii normale, ca expresie a valorilor
crescute ale tensiunii arteriale pe timpul nopţii, la monitorizarea ambulatorie a tensiunii
arteriale. La pacienţii hipertensivi stuidiaţi, colesterolul seric şi tensiunea arterială sistolică
nocturnă reprezintă factori de prognostic pentru evoluţia severă a valorilor tensiunii arteriale
pe 24 ore. Pentru evoluţia clinică cu indexul diurn mai mic decât 10% (profil nondipper),
factorii de risc independenţi selectaţi de către modelul statistic au fost indicele de masă
corporală şi valoarea trigliceridelor serice. Profilul nondeeper asociază o tendinţă de creştere a
valorilor medii ale frecvenţei cardiace pe 24 ore, fapt ce ar putea să incrimineze hipertonia
simpatică din obezitate atât în apariţia hipertensiunii arteriale cât şi în definirea profilului
nondeeper.
9. În lotul studiat, grosimea intimei medii carotidiene are valori medii semnificativ mai mari la
pacienţii cu prediabet şi cu diabet faţă de cei cu glicemii normale. Evaluarea grosimii intimei
medii carotidiene la pacienţii cu prediabet şi diabet zaharat de tip 2 a pus în evidenţă creşterea
valorilor între 0.9 mm şi 1.5 mm, ce definesc leziunile aterosclerotice incipiente la un număr
de 59 (45%) pacienţi. Analiza a datelor prin regresie logistică multivariată constatată că riscul
pentru grosime imtimei medii carotidiene peste 1.5 mm este în relaţie directă cu raportul
talie/şold, microalbumnuria şi nivelul seric al trigliceridelor.
11. În studiul nostru am constatat că la pacientii hipertensivi cu prediabet, gradul mare al
obezitatii măsurată prin indicele de masă corporală, circumferinţa taliei, sau raportul talie/şold,
se asociază cu risc crescut pentru profil clinic sever de evoluţie al hipertensiunii arteriale,
grosimea intima media carotidiană crescută peste 1.5 mm şi pentru diabet zaharat de tip 2.
Datele noastre sunt susţinute de alte studii care au constatat că la indivizii de vârsta medie
există relaţie directă între factorii metabolici de risc cardiovascular, grosimea intimei medii
carotidiene şi riscul pentru boală cardiovasculară.
70. KHALIFA WA’EL SM 70
Titlul tezei: CERCETĂRI ETIPATOGENICE ŞI CLINICOTERAPEUTICE ÎN
HEMORAGIA TALAMICĂ
Autor: Khalifa Wa’El
Conducător ştiinţific: Prof. Univ. Dr. Felicia Ştefanache
Data susţinerii publice: 03.07.2008
Referenţi ştiinţifici: Prof. Univ. Dr. Ana Câmpeanu – U.M.F. Bucuresti
Prof. Univ. Dr. Pascu Ion – U.M.F. Targu Mures
Prof. Univ. Dr. Popescu Dinu Cristian - – U.M.F. Iasi
233

Motivaţia alegerii subiectului: Este necesară individualizarea caracteristicilor etiopatogenice,
clinice, a elementelor de prognostic şi de evaluare a mortalităţii la pacienţii cu hemoragie
talamică şi stabilirea corelaţiilor logice cu sediul hemoragiei, deoarece majoritatea studiilor
asupra AVC hemoragice se orientează pe evaluarea globală a pacienţilor cu hemoragie
cerebrală, fără a realiza o individualizare a cazurilor în funcţie de topografia specifică a
hemoragiei cerebrale.
Necesitatea individualizării hemoragia talamică ca tip de hemoragie cerebrală
supratentorială cu topografie subcorticală, pe baza caracteristicilor clinice particulare net
diferite de cele ale hemoragiilor lobare sau de trunchi cerebral.
Profilul clinic al hemoragiei cerebrale subcorticale cu topografie strict talamică trebuie
bine definit, iar factorii de prognostic ai mortalităţii pacienţilor cu acest tip de AVC hemoragic
trebuie clar stabiliţi; aceste aspecte sunt prost definite în prezent datorită faptului că cercetările
clinice bazate pe registrele de stroke din spitale nu realizează o analiză separată a cazurilor de
hemoragie talamică ca şi categorie clinică aparte.
Caracteristicile acestui tip de accident vascular cerebral hemoragic reprezintă un
subiect de mare interes pentru clinicieni, în vederea adoptării unor masuri de prevenţie şi
terapeutice cât mai eficiente, ce conduc la ameliorarea prognosticului vital şi funcţional al
hemoragiei talamice.
Obicetive urmărite: Cercetarea factorilor de risc vascular şi evaluarea afecţiunilor
concomitente.
Descrierea caracteristicilor etiologice, clinice şi de prognostic ale pacienţilor cu
hemoragie talamică, în funcţie de localizarea hemoragiei în diferite zone ale talamusului şi cu
interesarea unor grupe nucleare specifice.
Identificarea factorilor de prognostic nefavorabil la pacienţii cu hemoragie talamică, în
vederea conturării unui algoritm de evaluare precoce cu valoare aplicativă pentru medicul
practician.
Urmărirea evoluţiei tabloului clinic neurologic, care a fost posibilă la 105 pacienţi pe o
perioadă cuprinsă între 3 – 12 luni.
Rezumat (din referatul conducatorului de doctorat) al tezei: Teza de doctorat abordează
un subiect de actualitate atât în patologia neurologică cât şi în cea neurochirurgicală, tratând
aspecte importante legate de hemoragia talamică. Lucrarea tratează aspectele clinicoetiologice
ale diferitelor tipuri topografice ale hematoamelor talamice, dificultăţile de
diagnostic, particularităţile evolutive şi modalităţile de sancţionare terapeutică ale acestui tip
de accident vascular cerebral hemoragic. Doctorandul realizează un studiu ce foloseşte ca
material cazuistica Clinicii I Neurologie a Spitalului Clinic de Urgenţă „Sfânta Treime” Iaşi în
perioada 2002-2007, pentru studiul lotului de 117 pacienţi fiind utilizată metoda prospectivă.
Lucrarea este structurată în două părţi cuprinzând câte 8 capitole, precedate de un
capitol introductiv şi urmate de concluzii, recomandări practice şi de capitolul rezervat
bibliografiei.
Introducerea subliniază pertinent necesitatea studierii accidentelor vasculare
hemoragice, având în vedere faptul că studiile clinice adresate hemoragiei intracerebrale în
general şi mai ales hemoragiei subtentoriale sunt încă puţine în prezent.
Partea generală cuprinde cele mai recente date din literatura de specialitate privind
circulaţia cerebrală, fiziopatologia şi etiopatogenia hemoragiei cerebrale şi particularităţile
hemoragiei talamice, tabloul clinic şi complicaţiile acesteia, explorările paraclinice utile în
234

diagnosticul hemoragiei talamice. Capitolul I prezintă date de anatomie privind circulaţia
arterială cerebrală, aspectele complexe ale vascularizaţiei nucleilor talamici. În capitolul II
autorul prezintă datele de epidemiologie ale hemoragiei cerebrale, insistând asupra factorilor
etiologici şi a celor predispozanţi. Doctorandul subliniază rolul covârşitor al hipertensiunii
arteriale în producerea leziunilor vasculare ce vor conduce la survenirea hemoragiei talamice.
Capitolul III trece în revistă aspectele complexe ale fiziopatologiei hemoragiei cerebrale,
varietatea mecanismelor de producere a acesteia în funcţie de diferiţii factori etiologici
implicaţi. În capitolul IV sunt prezentate sistematizat aspectele anatomo-patologice ale
hemoragiei cerebrale, aspectele macroscopice şi microscopice ale hemoragiei cerebrale În
capitolul V sunt prezentate sistematizat şi detaliat aspectele clinice ale hemoragiei cerebrale,
precum şi particularităţile tabloului clinic al hemoragiei talamice. Capitolul VI este dedicat
explorărilor paraclinice utile în diagnosticul precoce al hemoragiei talamice şi în evaluarea
complicaţiilor ei. Capitolul VII prezintă detaliat aspectele legate de evoluţia şi prognosticul
hemoragiei talamice, insistând asupra elementelor clinice şi imagistice ce pot oferi o apreciere
predictivă a acestei evoluţii.Ultimul capitol, VIII, al părţii generale trece în revistă metodele
terapeutice actuale în hemoragia talamică.
Partea personală oferă date de o reală valoare pentru practica neurologică dar şi
neurochirurgicală, prin precizările pe care le face autorul cu privire la criteriile de diagnostic a
pacienţilor cu hemoragie talamică, stabilirea modalităţii de apreciere a prognosticului şi
calculul riscului de deces.
Doctorandul motivează perfect alegerea temei prin necesitatea unei mai bune
cunoaşteri a tabloului clinic al hemoragiei talamice, a frecvenţei şi cauzelor acesteia şi nu în
ultimul rând a posibilităţilor terapeutice. Capitolul Material şi metodă defineşte lotul de
pacienţi şi prezintă metoda de studiu folosită Autorul abordează sistematizat şi minuţios atât
aspectele clinice ale hemoragiei talamice, cât şi complicaţiile acesteia – efracţia în sistemul
ventricular, hidrocefalia, extensia către mezencefal sau hipotalamus. Prezentarea rezultatelor
studiului este realizată sugestiv într-o bogată iconografie color, cu scheme, grafice şi fotografii
ce ilustrează aspectele epidemiologice şi etiopatogenice, modificările clinice şi imagistice
întâlnite la pacienţii din cazuistica studiată. De remarcat contribuţia deosebită şi originală a
doctorandului sub aspectul stabilirii prognosticului pacientului cu hemoragie talamică. Autorul
propune un Program HEMOTAM ce calculează riscul de deces în hemoragia talamică şi ia în
calcul factorii demonstraţi statistic care cresc riscul de deces în hemoragia talamică (scorul
Glasgow între 3-8, inundaţia ventriculară, localizarea postero-laterală şi respectiv anterolaterală
a hemoragiei talamice, extinderea în mezencefal sau hipotalamus, dimensiunea
hemoragiei peste 45 mm, dilataţia ventriculului 4). Autorul analizează sistematic aspectele
morfopatologice ale hemoragiei talamice la cele 12 decese din cazurile studiate şi aduce o
contribuţie importantă la demonstrarea etiologiei hipertensive a acestui tip de stroke
hemoragic.
Concluzii/Originalitate: Hemoragia talamică are un tablou clinic complex, atât sub aspectul
debutului, cât şi al tabloului clinic constituit.
Incidenţa maximă a hemoragiei talamice este în decada de vârstă 60 – 69 ani la sexul
feminin, iar la sexul masculin vârful este atins la grupa 70-79 ani.
Factorii de risc care determină predilecţia pentru hemoragia cerebrala sunt HTA,
cardiopatia ischemica, glicemia bazala crescuta, valorile scazute ale colesterolului seric,
consumul cronic de alcool si antecedentele de accident vascular cerebral ischemic.
235

Alterarea responsivităţii cu aspect de obnubilare, stupoare sau comă a pacienţilor cu
hemoragia talamică a fost mai importantă comparativ cu hemoragiile de dimensiuni similare,
dar cu localizare emisferică.
Tabloul clinic, prognosticul şi mortalitatea precoce la pacienţii cu hemoragie talamică
depinde de sediul leziunii.
Hemoragia talamică aparţine grupului de hemoragii supratentoriale cu topografie
subcorticală şi are un tablou clinic ce diferă net de simptomatologia clinică a hemoragiilor
lobare sau de trunchi cerebral.
Anozognozia hemiplegiei asociată cu neglijare vizuo-spaţială controlaterală
hemoragiei talamice este frecvent întâlnită (25% din cazurile studiate) în leziunile de
dimensiuni mari ce interesează talamusul nedominant.
Atât tulburarea de limbaj cât şi fenomenele de emisfer nedominant au fost cu atât mai
bine exprimate clinic şi mai grave, cu cât volumul hemoragiei a fost mai important.
Rata deceselor s-a corelat statistic cu alterarea iniţială a stării de conştienţă, dimensiunea
hemoragiei talamice, prezenţa efracţiei în sistemul ventricular, a dilatării ventriculare şi cu
extinderea către mezencefal a hemoragiei.
Dovada asocierii hipertensiunii arteriale sistemice cu hemoragiile talamice a adus-o
autopsia cazurilor studiate la care s-au constatat aspecte macroscopice şi microscopice de
hipertrofie miocardului ventriculului stâng, nefroangioscleroză şi modificări angiopatice
hipertensive.
Cauza hemoragiei talamice masive asociată hipertensiunii arteriale este multifactorială
şi reuneşte hemodinamica cerebrală locală (creşterea brutală a presiunii arteriale cerebrale) cu
structura peretelui vascular (necroza fibrinoidă, lipohialinoza şi arterioloscleroza) ce determină
reducerea complianţei vasculare şi fragilitate crescută.
Se pot elabora modele de predicţie ale mortalităţii precoce la pacienţii cu hemoragie
talamică, folosind ecuaţiile modelelor de regresie logistică şi aplicarea lor într-un program de
calcul, dar utilitatea acestei metode este limitată la cazuri individuale.
Alegerea modalităţii de tratament conservativ sau chirurgical s-a facut în concordanţă
cu recomandările actuale existente.
71. MUNTEANU DRAGOŞ SM 71
Titlul tezei: DUREREA TORACICĂ ANTERIOARĂ. CONTRIBUŢII PRIVIND STUDIUL
CLINIC ŞI AL INVESTIGAŢIILOR, RAPORTATE LA CARDIOPATIA ISCHEMICĂ
Autor: Munteanu Dragoş
Conducător ştiinţific: Prof. Univ. Dr. Jan Hurjui
Data susţinerii publice: 04.07.2008
Referenţi ştiinţifici: Prof. Univ. Dr. Marius Georgescu – U.M.F. Craiova
Conf. Univ. Dr. Rodica Muşetescu – U.M.F. Craiova
Prof. Univ. Dr. Rodica Ghiuru – U.M.F. Iasi
Motivaţia alegerii subiectului: Subiectul ales are motivaţia în actualitatea temei, în frecvenţa
mare a cardiopatiei ischemice, în datele noi de practică şi teorie despre ischemie şi inflamaţie
şi, nu în ultimul rând, a cercetărilor întreprinse anterior, inclusiv de către doctorand în Clinica
236

a V-a Medicală a UMF "Gr. T. Popa" Iaşi, unde s-a realizat cercetarea durerii, în cadrul interesului
deosebit, prin profilul gerontologie-geriatrie al Clinicii.
Obiective urmărite: evaluări periodice pe diferite scale ale durerii toracice (The Visual
Analog Scale, în primul rând), evaluări repetate paraclinice. Dozarea homocisteinei (două
determinări la interval de 1 an), într-un studiu, ce poate fi definit ca fiind complet, într-o
cercetare complexă despre durerea toracică anterioară la pacienţii internaţi.
Rezumat al tezei (din referatul conducatorului de doctorat): Evaluarea durerii s-a făcut la
150 pacienţi din totalul lotului, pacienţi cu sindrom dureros toracic anterior. Pacienţii studiaţi,
din acest punct de vedere, sunt ca număr, 76 femei şi 74 de sex masculin, cifre ce au permis
compararea de loturi aproximativ egale, pe sexe, ca număr. Chestionarul, aparţinând
doctorandului, are criterii fezabile, concordante cu ceea ce era de demonstrat. Durerea este
analizată topografic, dar şi ca durere iradiată, ca durată. Sănătatea psihică, dar şi calitatea vieţii
sunt corelabile cu ritmul durerii, intensitatea sa. Chestionarul constituie una dintre contribuţiile
personale ale doctorandului. Durerea maximă comparată cu durerea minimă (corelaţia
Pearson), ca şi multe alte teste au contribuit la realizarea unui protocol realizat ştiinţific.
Pacienţii analizaţi au fost împărţiţi în patru loturi structurate după predominenţa
patologiei: lotul I - 121 pacienţi diagnosticaţi cu hipertensiune arterială esenţială (HTAE)
(33,62 % cazuri); lotul II - 108 pacienţi care au prezentat afectare hipertensivă (HTAE)
asociată cu cea dismetabolică, respectiv diabet zaharat (DZ) (30% pacienţi); lotul III - 131
pacienţi cu diagnosticul de cardiopatie ischemică cronică dureroasă certificată (angina
pectorală, infarct miocardic cronic, tehnici de revascularizaţie) (36,38% cazuri); lotul IV: 72
subiecţi fără antecedente personale de boală cardiovasculară sau metabolică (lot martor).
Trebuie menţionat "Studiul privind evaluarea rolului determinant al metabolismului
proteic în diagnosticul şi managementul pacienţilor cu durere toracică anterioară", el însuşi
(studiul respectiv) putând justifica atât partea paraclinică a tezei doctorandului cât şi
actualitatea unui demers original ca studiu şi ca cercetare originală. S-a corelat nivelul
homocisteinei cu o serie de parametri paraclinici biochimici şi imagistici.
Stratificarea riscului cardiovascular la pacienţii cu sindrom dureros toracic anterior este
de subliniat. În toate loturile, majoritatea cazurilor (valori medii) nivelul homocisteinei s-a
încadrat în categoria cu risc crescut de sindrom metabolic, corelaţia cu valorile homocisteinei
fiind pozitivă şi semnificativă.
"Modelul de îmbătrânire" - geriatrizare, diabetizare, feminizare (prin supravieţuirea
sexului feminin, comparativ cu cel masculin), poate include durerea toracică anterioară
corelată cu aspectele electrocardiogramei de repaus şi de efort, în context, la o populaţie
spitalizată, cum este cazul şi a celei cuprinse în prezenta teză de doctorat. Modelul de
îmbătrânire cuprinde valorile crescute ale glicemiei pe nemâncate, a variaţiilor din cursul
testului de toleranţă oral, şi corelaţiile cu hipertensiunea arterială sistolică, corespondent cu
ghidurile actuale (2005, 2007). Numitorul comun, în cercetarea de faţă, este reprezentat de
sindromul dureros toracic anterior. Demonstraţia este ştiinţific argumentată prin multitudinea
investigaţiilor şi prin corelaţiile între ele, pe tabele şi prin constatări ce dovedesc agregarea
factorilor de risc cardiovascular.
Din referatul conducătorului de doctorat al tezei se pot remarca şi argumentele pentru
un algoritm privind studiu clinic al durerii prezumptiv cauzată de ischemie. Scala durerii,
utilizată de doctorand, este conformă cu IASP - 2003. Reprezentarea grafică este edificatoare.
Experienţa personală a doctorandului este evidentă. Cercetarea durerii cu aplicare în cadrul
237

cardiopatiei ischemice este şi de interes practic, doctorandul aducând contribuţia sa importantă
la studiul clinic şi al investigaţiilor necesare.
Un expozeu teoretic şi practic valoros şi prin abordarea extensivă, în interpretarea
statistică la zi. Cercetarea include şi 16 analize morfopatologice la cele 16 cazuri decedate,
prezentând afecţiuni cu răsunet la nivel toracic anterior (cardiac, pulmonar, digestiv, pleură).
Concluzii (la teză)/Originalitate: Corelaţiile efectuate pe grupe de pacienţi demonstrează
asocierea semnificativă a patologiilor cardiovasculare, metabolice şi ischemice, cu
simptomatologie clinică dureroasă la nivel toracic anterior. Ateroscleroza în primul rând
(complicaţiile micro şi macrovasculare) reprezintă principala cauză a patologiilor cu răsunet
dureros toracic anterior. Riscul de diabet zaharat tip 2 este cu 2,48% mai mare la persoanele cu
hipertensiune arterială în cadrul lotului HTA şi DZ (rezistenţa la insulină şi hiperinsulinemia
explică modificările dismetabolice şi sunt consecinţa lor). La bolnavii cu angină stabilă,
leziunile coronariene cu stenoze de peste 70% sunt în proporţie de 25%, manifestările clinice
fiind nerelevante. Sindromul dureros toracic anterior face actuală, în conformitate cu
cercetarea noastră, problematica disfuncţiei endoteliale, corelată cu cardiopatia ischemică şi
sindromul metabolic. Rezultatele statistice între categoriile de vârstă de peste 70 ani (29,78%)
faţă de 61 - 70 ani (28,24%), pot fi şi ele un argument că "îmbătrânirea organismului uman"
poate fi apreciată ca instalându-se clinic, după vârsta de 70 de ani, în ansamblul multor altor
criterii de senescenţă.
Homeostazia cardiovasculară argumentată prin cercetarea de faţă are o notă de
originalitate dovedind experienţa d-lui Dragoş Munteanu.
72. RADU MIHAELA SM 72
Titlul tezei: HEPATITE ACUTE ŞI CRONICE CU VIRUS C. IMPLICAŢII ÎN
STOMATOLOGIE
Autor: Radu Mihaela
Conducător ştiinţific: Prof. Univ. Dr. Ştefan Dimitriu, Prof. Univ. Dr. Ştefan Lăcătuşu
Data susţinerii publice: 17.07.2008
Referenţi ştiinţifici: Prof. Univ. Dr. Dumitru Cristina – U.M.F. Cluj Napoca
Prof. Univ. Dr. Sorin Rugina – Univ. „Ovidius” Constanta
Prof. Univ. Dr. Vasile Luca – U.M.F. Iasi
Motivaţia alegerii subiectului: Progresele înregistrate în ultimii ani în tratamentul hepatitelor
virale, ca şi riscul, adesea supraestimat, al transmiterii virusului hepatitic C cu ocazia
intervenţiilor stomatologice, au determinat şi motivat doctoranda să efectueze un amplu studiu
prospectiv, care să evalueze o serie de implicaţii pe care această maladie le are în practica
stomatologică.
Obiective urmărite: aprecierea eficienţei terapiei cu peginterferon şi ribavirină şi evaluarea
fluxului salivar la pacienţii cu hepatită cronică C.
Rezumat al tezei (din referatul conducatorului de doctorat): În partea generală, bazată pe
studierea a 233 de titluri bibliografice, doctoranda a realizat o sinteză a celor mai recente
238

informaţii privitoare la aspectele epidemiologice, etiopatogenice, clinice, paraclinice şi
terapeutice ale infecţiei acute şi cronice cu virusul hepatitic C, acordând o atenţie deosebită
aspectelor referitoare la evoluţia şi tratamentul acestei infecţii la anumite categorii de pacienţi,
precum gravidele, copiii şi pacienţii cu coinfecţie HIV.
În partea personală sunt prezentate pe parcursul a trei capitole, rezultatele unor studii
prospective privind eficienţa terapiei cu peginterferon şi ribavirină la 286 pacienţi cu hepatită
cronică cu virus C, precum şi rezultatele unui studiu de evaluare a fluxului salivar la 42
pacienţi cu această maladie. Particularizarea răspunsului terapeutic la pacienţii cu factori de
risc, manifestări extrahepatice, steatoză, la pacienţii naivi şi trataţi anterior cu interferon
standard, aduce informaţii utile şi valoroase pentru practica medicală. Prezentarea amplă a
reacţiilor adverse generale şi hematologice induse de administrarea de peginterferon şi
ribavirină, sistematizate în funcţie de sex, grupe de vârstă, frecvenţă şi intensitate, completează
şi echilibrează balanţa beneficiu-risc de evaluare a terapiei antivirale .
Asocierea mai frecventă a xerostomiei cu prezenţa factorilor de risc, dar nu în mod
special cu intervenţiile stomatologice, precum şi cu manifestările extrahepatice, ca şi eficienţa
mai redusă a terapiei antivirale la pacienţii cu xerostomie sunt concluzii care subliniază
corelaţiile evolutive şi terapeutice dintre cele două entităţi clinice şi rolul stomatologului în
depistarea manifestărilor extrahepatice cu localizare salivară, ca markeri a infecţiei cu virusul
hepatitic C.
Studiul privind evaluarea fluxului salivar la pacienţii cu hepatită cronică C evidenţiază
aplicabilitatea practică a cercetării întreprinse de doctorandă şi reţine atenţia prin concluziile
interesante, cum ar fi corelaţia inversă cu steatoza hepatică şi răspunsul virusologic scăzut la
pacienţii cu hiposalivaţie. Deşi parametrii hematologici şi biochimici au fost comparabili la
cele două loturi de pacienţi, decelarea unor viremii crescute la cei cu hiposialie, expresie a
unei activităţi mai intense a virusului C, ca şi incidenţa mai mare a hiposialiei la pacienţii cu
hepatită cronică C, impun necesitatea continuării studiilor referitoare la acest subiect şi
investigarea mai frecventă a acestei etiologii la pacienţii din cabinetul stomatologic.
Concluzii/originalitate: Teza constituie primul studiu din România şi unul dintre puţinele
publicate în literatura medicală mondială privind analiza fluxului salivar la pacienţii cu
hepatită cronică cu virus C.
Lucrarea atrage atenţia asupra locului pe care stomatologul trebuie să-l deţină în
cadrul echipei interdisciplinare implicată în diagnosticul şi tratamentul hepatitei cronice C, dar
şi asupra rolului pe care acesta ar trebui să-l deţină în profilaxia bolilor infecţioase în general
şi a celor cu potenţial de transmitere prin manevre intervenţionale, în special.
Consistenţa şi originalitatea studiului, în mod special al celui referitor la evaluarea
fluxului salivar la pacienţii cu hepatită cronică C, justificarea statistică, iconografia
reprezentativă, constatările practice de excepţie sunt argumente majore, care recomandă teza
ca un material de referinţă pentru multe aspecte ale terapiei cu peginterferon şi ribavirină în
hepatita cronică cu virus C.
239

73. MANEA GEORGETA SIMONA SM 73
Titlul tezei: PATOLOGIA ESOFAGIANĂ LA BOLNAVII COLECISTECTOMIZAŢI
CLASIC ŞI LAPAROSCOPIC: REFLUXUL DUODENOGASTROESOFAGIAN
Autor: Manea Georgeta Simona
Conducător ştiinţific: Prof. Univ. Dr. Carol Stanciu
Data susţinerii publice: 29.09.2008
Referenţi ştiinţifici: Prof. Univ. Dr. Mircea Diculescu – U.M.F. Bucuresti
Prof. Univ. Dr. Tudorel Ciurea – U.M.F. Craiova
Prof. Univ. Dr. Marioara Stan – U.M.F. Iasi
Motivaţia alegerii subiectului: În prezent, deşi mecanismele fiziopatologice ale refluxului
gastroesofagian au fost studiate aprofundat şi sunt unanim acceptate o multitudine de elemente
care fundamentează substratul acestei boli, există încă zone de controverse care suscită
interesul specialiştilor în domeniu.
Numeroase studii au evidenţiat faptul că de multe ori refluxul are o compoziţie mixtă,
acidă şi alcalină, refluxul alcalin fiind considerat extrem de nociv. Cercetările au fost orientate
asupra detectării şi aprecierii tipului de reflux. Astfel, conceput pe principiile pH-metriei, a
fost validat Bilitecul 2000 - singurul dispozitiv capabil să analizeze spectrofotometric refluxul
biliar.
Îndelung studiat şi larg dezbătut, refluxul duodenogastroesofagian rămîne în continuare
un subiect de actualitate. Au existat variate şi ample descrieri epidemiologice în ceea ce
priveşte RDGE, dar acest studiu doctoral s-a orientat către un anumit grup de pacienţi, şi
anume pacienţii colecistectomizaţi cu simptomatologie persistentă. Perspectivele interrelaţiei
sindrom postcolecistectomie – reflux biliar au constituit subiectul pe care am dezvoltat această
cercetare doctorală. Progresele enorme în explicarea fiziopatologiei bolii de reflux au permis
stabilirea unor premise noi pentru institiurea variatelor modalităţi terapeutice.
Obiective: Obiectivul principal este de a determina prin metode complementare rolul
refluxului biliar sau duodenogastroesofagian diagnosticat spectrofotometric, în persistenţa
simptomelor post colecistectomie corelate cu modificările endoscopice de la nivelul mucoasei
esofagiene.
Obiectivele studiului clinic au presupus urmărirea lotului de pacienţi colecistectomizaţi
comparativ cu lotul martor din următoarele perspective:
- demografice, analiza statistică oferind relaţii despre vârstă, sex, mediul de provenienţă,
tip de colecistectomie
- caracterizarea simptomatologiei cu ajutorul chestionarului
- aprecierea leziunilor endoscopice de la nivel esofagian
- analiza spectrofotometrică a refluxatului esofagian
Realizarea unui model experimental vine în sprijinul ideii conform căreia contactul
prelungit şi excesiv dintre mucoasa esofagiană şi bilă sau amestec bilă şi acid clorhidric
determină leziuni la nivelul tubului digestiv, la animalele de experienţă. Astfel au fost create
premisele pentru obiectivele studiului experimental care a urmărit:
- dacă la animalele de experienţă bila exercită asupra mucoasei esofagiene un efect
nociv care să determine leziuni la acest nivel
- dacă la animalele de experienţă amestecul bilă şi acid clorhidric are potenţial nociv
pentru mucoasa tubului digestiv.
240

Aceste date au permis analiza comparativă între studiul clinic şi studiul experimental.
Rezumat al tezei (din referatul conducatorului de doctorat): Teza este concepută după un
model clasic de redactare într-o parte generală şi o parte personală. Partea generală
sistematizează gradat datele din literatura actuală referitoare la subiect. Este impresionantă
bogăţia de date din literatură grupate didactic şi sintetic. După prezentarea istoriei naturale a
afecţiunii doctoranda trece în revistă elementele de diagnostic clinic şi paraclinic insistâdu –se
pe interrelatiile dintre simptomatologie, leziuni esofagiene şi aspecte spectrofotometrice.
Structura interna a părţii personale a lucrării reţine atenţia printr-o sistematica riguroasă a
prelucrarii datelor cercetarii, multitudinea aspectelor a fost valorizată în termeni descriptivi şi
analitici printr-o atentă, selectată, riguros aplicată şi prudent comentată analiză statistică a
tuturor factorilor de definiţie. Obiectivele si motivaţia tezei sunt coerenete şi clar expuse.
Loturile şi metodele de studiu sunt diferenţiate pe cercetările efectuate. Astfel, se remarcă cele
doua studii, studiul clinic şi studiul experimental care oferă rezultate pertinente, ce permit
compararea datelor şi formularea unor concluzii cu implicaţii practice. Teza doctorandei este
echilibrată ca proporţie şi are o iconografie bogată şi atrăgătoare. În teză sunt utilizate
numeroase referinţe bibliografice din literatura de specialitate, judicios alese şi de mare
actualitate.
Concluzii/Originalitate:
1. Prin substratul fiziopatologic dezvoltat şi ansamblul manifestărilor clinice asociate,
colecistectomia poate fi inclusă în categoria factorilor de risc pentru refluxul
duodenogastroesofagian alcalin.
2. Anamneza direcţionată prin intermediul chestionarului aplicat permite stabilirea tipului de
simptomatologie aferent refluxului duodenogastroesofagian, constatându-se intricarea
patologiei bolii de reflux cu dispepsia de tip biliar. Această observaţie are valoare diagnostică,
în contextul antecedentelor de colecistectomie la distanţă.
3. Analiza spectrofotometrică (test Bilitec) reprezintă o metodă modernă, cu grad ridicat de
fiabilitate şi acurateţe, pentru identificarea şi caracterizarea cantitativă a refluxului alcalin.
4. Examenul endoscopic permite, prin vizualizarea modificărilor macroscopice ale mucoasei
esofagiene, încadrarea leziunilor în conformitate cu clasificările standardizate, operaţionale în
stabilirea diagnosticului. Conform rezultatelor obţinute, nu au putut fi stabilite corelaţii între
aspectele endoscopice şi caracteristicile cantitative ale refluxului.
5. Pacienţii colecistectomizaţi prin metoda clasică asociază mai frecvent reflux alcalin,
comparativ cu pacienţii colecistectomizaţi laparoscopic.
6. Modelul experimental permite identificarea leziunilor morfologice specifice.
Transformările de tip proliferativ susţin, în contextul secvenţei hiperplazie – displazie –
neoplazie, posibilitatea iniţierii, în timp, a mecanismului carcinogenic. Transformările de tip
atrofic pledează pentru evoluţia spre eroziune şi ulceraţie.
7. Studiul experimental deschide perspectivele extrapolării rezultatelor către contextul
biologic uman, tabloul morfologic obţinut demonstrând rolul iritant al refluxului biliar, in
vivo.
241

74. IVAN MIHAIL EUGEN SM 74
Titlul tezei: BOALA DE REFLUX GASTROESOFAGIAN: DIAGNOSTIC ŞI
TRATAMENT Autor: Ivan Mihail Eugen
Conducător ştiinţific: Prof. Univ. Dr. Carol Stanciu
Data susţinerii publice: 29.09.2008
Referenţi ştiinţifici: Prof. Univ. Dr. Mircea Diculescu – U.M.F. Bucuresti
Prof. Univ. Dr. Tudorel Ciurea – U.M.F. Craiova
Prof. Univ. Dr. Mărioara Stan – U.M.F. Iasi
Motivaţia alegerii subiectului: În momentul de faţă, boala de reflux gastroesofagian
reprezintă cea mai frecventă tulburare a tractului digestiv superior în ţările avansate ale lumii
vestice, fiind o temă larg dezbătută, îndelung studiată şi un subiect permanent de actualitate.
Deşi există o multitudine de teste diagnostice, niciunul nu este considerat perfect în
evidenţierea şi diagnosticul refluxului gastroesofagian patologic.
Teza evaluează şi compară diferitele metode de diagnostic al refluxlui ale refluxului
gastroesofagian pentru a observa procedeul cel mai util în reliefarea simptomelor tipice şi o
ierarhizare a testelor de diagnostic în funcţie de importanţa lor în evidenţierea
simptomatologiei clinice. Concomitent, se studiază acţiunea terapeutică a două clase de
medicamente frecvent utilizate în tratamentul bolii de reflux gastroesofagian: prokineticele şi
inhibitorii pompei de protoni, evaluând comparativ două scheme de tratament (IPP şi IPP +
prokinetic), concluzionând asupra efectelor acestor medicamente în boala de reflux
gastroesofagian.
Studiul reprezintă un nou punct de vedere şi se constituie întro nouă abordare a unui
subiect de actualitate, complex, extrem de bine analizat şi dezbătut în literatura de specialitate,
boala de reflux gastroesofagian şi a cărui probleme sunt încă departe de a fi epuizate.
Obiective urmarite: Studiul de faţă îşi propune să elucideze următoarele probleme privind
boala de reflux gastroesofagian:
• realizarea unui studiu comparativ între efectele tratamentelor cu IPP şi IPP prokinetic
asupra ameliorării simptomatologiei BRGE în loturile de studiu care asociau pacienţi
prezentând simptome tipice şi atipice;
• stabilirea ordinii de dispariţie a simptomatologiei în funcţie de metoda de tratament
folosită;
• stabilirea pe baza rezultatelor obţinute a importanţei tratamentului cu IPP şi IPP şi
prokinetic la pacienţii cu BRGE;
• realizarea unui studiu statistic privind durata rezultatelor terapeutice prin folosirea
fiecăreia dintre cele 2 metode de tratament, în funcţie de simptomatologia tipică sau atipică a
pacienţilor cu BRGE;
• stabilirea unor indici de eficienţă în cazul fiecăreia dintre cele două metode terapeutice.
Rezumat al tezei din referatul conducatorului de doctorat: Aşa după cum se reliefează în
referatul conducătorului de doctorat, prof. univ. dr. Carol Stanciu, teza, concepută după un
model clasic, este structurată întro parte generală, care sistematizează date actuale din
literatura de specialitate privind boala de reflux gastroesofagian şi o parte personală în care
sunt analizate 164 de cazuri diagnosticate cu boală de reflux gastroesofagian şi tratate în
242

cadrul Institutului de Gastroenterologie şi Hepatologie. Lucrarea se remarcă în primul rând
printrun nivel remarcabil de cuprindere numerică al cazuisticii unitar investigate prin tehnica
endoscopie digestivă superioară, pH-metrie, examen radiologic baritat şi manometrie, în
intervalul 1994-2006.
Structura internă a părţii personale reţine atenţia printro sistematizare şi prelucrare a
datelor, diferitele aspecte fiind valorizate în termeni analitici şi dublate de o analiză statistică a
factorilor studiaţi.
Rezultatele studiului sunt prezentate cu un suport ilustrativ amplu care facilitează
parcurgerea materialului. Consistenţa concluziilor aferente tipului de prelucrare statisticomatematică
a rezultatelor studiului califică materialul ştiinţific prin substanţa probatorie a
evidenţei susţinute.
Rezultatele utilizării metodelor endoscopice şi pH-metria sunt prezentate sub aspectul
diagnosticării refluxului patologic, lucrarea analizează rezultatele tratamentului medical în
diverse variante, cât şi a tratamentului chirurgical pentru unul din subloturile de studiu.
Subcapitolul prezintă comentat opţiunea terapeutică, performanţele acesteia raportate cu
dispariţia sau atenuarea simptomatologiei bolii de reflux gastroesofagian.
Evaluarea eficienţei acestor scheme terapeutice s-a făcut pe criterii clinice,
endoscopice şi pe baza pH-metriei, observându-se un procent uşor mai ridicat de dispariţie sau
ameliorare a simptomelor la lotul tratat cu IPP şi prokinetice. Endoscopia a evidenţiat un
răspuns pozitiv similar în cazul ambelor variante de tratament. Referitor la pacienţii care au
urmat tratament chirurgical, s-au obţinut rezultate favorabile la 83% din pacienţi, iniţial, iar
tardiv, la toţi pacienţii, cu precizarea că şi aceştia au urmat tratament cu IPP.
Studiul este susţinut de un bogat material ilustrativ care poate fi identificat cu valenţe
educaţionale, iar comentariile sunt expuse la capitolul discuţiilor.
Concluziile/Originalitate:
1. Raportat la simptomatologia tipică de reflux, ph-metria esofagiană se corelează în cel mai
înalt grad cu pirozisul.
2. Ph-metria esofagiană este metoda de referință pentru identificarea şi cuantificarea
refluxului acid patologic. Ph-metria este metoda de investigare în boala de reflux gastroesofagian
cu manifestări atipice.
3. Endoscopia digestivă superioară este esenţială în diagnosticul complicaţiilor bolii de
reflux gastroesofagian.
4. Manometria esofagiană are un rol limitat, am putea spune chiar neglijabil în diagnosticul
bolii de reflux gastro-esofagian. Decelarea unor valori scăzute ale presiunii SEI nu exclude
243

diagnosticul de boală de reflux gastro-esofagian. Manometria esofagiană îşi găseşte locul doar
în cazul pacienților care prezintă indicații de terapie chirurgicală.
5. Examenul radiologic tranzit baritat nu reprezintă un test fidel pentru diagnosticul bolii de
reflux gastro-esofagian, având o sensibilitate redusă. În schimb, examenul radiologic baritat
depistează prezența herniei hiatale, care reprezintă factor de risc petru BRGE.
6. Factorii favorizanți ai bolii de reflux gastro-esofagian sunt vârsta, sexul, fumatul,
consumul de alcool, utilizarea de antiinflamatoare nesteroidiene. Vârsta peste 40 de ani a
dominat lotul de pacienți cu simptomatologie tipică, majoritatea pacienților prezentând ca
simptom dominant pirozisul şi, împreună cu consumul de AINS s-au consitutit în factori
independenți de risc ai bolii de reflux gastro-esofagian.
244

7. Rezultatele studiului sunt contradictorii în ceea ce priveşte aportul fumatului şi a
consumului de alcool în boala de reflux gastro-esofagian, motiv pentru care nu considerăm că
ar putea fi consideraşi drept factori de risc absolut pentru boala de reflux acid.
8. IPP a revoluţionat tratamentul bolii de reflux gastro-esofagian şi este indicat atât în
tratamentele acute cât şi în cele cronice. Rezultatele studiului indică faptul că utilizarea IPP ca
medicație de primă intenţie constituie o opțiune terapeutică eficientă.
9. Medicaţia antireflux, în special IPP asociat cu prokinetic a demonstrat că poate realiza un
control efectiv al simptomelor şi ar putea diminua frecvenţa simptomelor între loturile de
studiu şi lotul martor, jumătate din subiecţii care urmau terapie antireflux declarând remisia
simptomatologiei bolii de reflux gastro-esofagian.
10. Rezultatele obținute nu relevă diferențe semnificative între tratamentul cu IPP şi IPP şi
prokinetic, în ceea ce priveşte leziunile de tip eroziv, remisia pirozisului şi recurenţa la
endoscopie a leziunilor erozive.
11. Opțiunile terapeutice ale bolii de reflux gastro-esofagian au evoluat şi evoluează
considerabil astfel că ineficiența terapiei medicamentoase devine treptat o realitate extrem de
rară în practica medicală curentă.
245

FACULTATEA DE MEDICINĂ DENTARĂ ANEXA 11
Teze de doctorat susţinute în anul universitar 2007-2008
Nr. Nume şi prenume Titlul tezei de doctorat Conducător ştiinţific Cod
crt. doctorand
sinteză
1. Ştefănescu Ovidiu Posibilităţi şi limite ale chirurgiei dento- Prof. Univ. Dr. Maria SMD1
alveolare de ambulator la pacienţii cu
hepatită cronică cu virus B.
Voroneanu
2. Pîrlia Carmen Contribuţii privind implicaţiile clinico- Prof. Univ. Dr. Maria SMD2
terapeutice ale terenului diabetic în
intervenţiile de chirurgie orală.
Voroneanu
3. Despina Ligia- Modificări orale consecutive administrării Prof. Univ. Dr. Mircea SMD3
Oana
medicaţiei antiepileptice.
Rusu, Prof. Univ. Dr.
Constantin
Romanescu
4. Sauciuc Dan- Cercetări privind prezenţa unor factori de Prof. Univ. Dr. Radu SMD4
Vasile
risc în afecţiunile odonto-parodontale la
un lot de adolescenţi şi tineri, comparativ
cu un lot de bolnavi psihic
(instituţionalizaţi), de vârste
asemănătoare.
Vataman
5. Gheorghiţă Posibilităţi şi limite în repoziţionarea Prof. Univ. Dr. Vasile SMD5
Daniela
centrică condiliană.
Burlui
6. Gheorghiţă Reabilitarea morfofuncţională
Prof. Univ. Dr. Vasile SMD6
Bogdan
posttraumatică a dinţilor frontali la tineri. Burlui; Prof. Univ. Dr.
Mircea Rusu
7. Ştefănescu Diana Studiul cariei dentare la populaţia din Prof. Univ. Dr. Vasile SMD7
Georgia
moldova aparţinând culturii sântana de
mureş, sec. III-IV e.n.
Burlui
8. Golovcencu Contribuţii la studiul implicaţiilor Prof. Univ. Dr. SMD8
Loredana
molarului 3 în etiopatogenia şi tratamentul
anomaliilor dento-maxilare.
Valentina Dorobăţ
9. Dobrea Genoveva Cercetări clinice şi de laborator privind Prof. Univ. Dr. Maria SMD9
Cristina
tratamentul conservator versus chirurgical
în parodontitele apicale cronice.
Voroneanu
10. Saleh Rashid Studiul morfologic, imunohistochimic şi Prof. Univ. Dr. SMD10
cantitativ în tumorile mezenchimale
uterine.
Elisabeta Labă
11. Caba Mihai Utilizarea clinică a materialelor
Prof. Univ. Dr. Ioan SMD11
bioadezive tip compomer în restaurarea
directă.
Dănilă
12. Dumitrache Evaluarea riscului carios la populaţia Prof. Univ. Dr. Ioan SMD12
Mihaela Adina şcolară (6-12 ani) din Bucureşti.
Dănilă
13. Dragomir Raluca-
Alina
14. Cozma Romică
Sebastian
Traumatisme coronare la copii şi
adolescenţi, implicaţii clinico-terapeutice.
Corelaţii clinico-electrofiziologice în
hipoacuziile neurosenzoriale.
246
Prof. Univ. Dr. Ioan
Dănilă
Prof. Univ. Dr. Dan
Mârţu
SMD13
SMD14

15. Budacu Cristian Implicaţiile bolii post-operatorii în Prof. Univ. Dr. Maria SMD15
Constantin chirurgia dento-alveolară.
Voroneanu
16. Rudnic Ioana Contribuţii la studiul patologiei orale în Prof. Univ. Dr. Maria SMD16
unele boli infecţioase.
Ursache
17. Dragomir Cristinel Cercetări privind terapia unor iatrogenii în Prof. Univ. Dr. Radu SMD17
endodonţie prin metode conservatoare şi
chirurgicale.
Vataman
18. Costan Victor- Valoarea lamboului pediculat fascial Prof. Univ. Dr. Dan SMD18
Vlad
temporoparietal în reconstrucţia
pierderilor de substanţă din teritoriul
O.M.F.
Gogălniceanu
19. Scurtu Mihaela Aspecte morfopatologice si clinico- Prof. Univ. Dr. SMD19
radiologice in osteitele cronice periapicale
la nivelul molarului 3 inferior.
Elisabeta Labă
20. Curcă Ioan Tratamentul medicamentos în boala Prof. Univ. Dr. Dan SMD20
Aurelian
meniere.
Mârţu
21. Vâscu Mihai Cercetări clinico-experimentale privind Prof. Univ. Dr. Ştefan SMD21
Bogdan
eficienţa unor aparate de imobilizare în
boala parodontală.
Lăcătuşu
22. Toader Ştefan Cercetări morfologice complexe în Prof. Univ. Dr. SMD22
Vasile
sarcoamele de părţi moi.
Elisabeta Labă
23. Costorel Ana- Riscul parodontal: monitorizare şi criterii Prof.dr. Ioan Dănilă SMD23
Cristina
de evaluare.
24. Damian Bogdan Cercetari privind raspunsul la tratamenul Prof. Univ. Dr. Silvia SMD24
conservator vs chirurgical in boala
parodontala
Mârţu
25. Damian Miruna Cercetări clinico-paraclinice de indicaţie a Prof. Univ. Dr. Silvia SMD25
implantării la pacientul cu teren
parodontopat.
Mârţu
26. Ene Carmen Studii privind afectarea odonto-
Prof. Univ. Dr. Silvia SMD26
parodontala si conduita psihoprotectiva in
asistenta stomatologica la copil si
adolescent.
Mârţu
27. Ioanid Nicoleta Studiu comparativ al biomecanicii dento- Prof. Univ. Dr. Vasile SMD27
parodontale şi implantare.
Burlui
28. Lesner Gabriela Utilizarea concentratului plachetar în Prof. Univ. Dr. Vasile SMD28
chirurgia periimplantară.
Burlui
29. Cordun Cristinel Aspecte morfologice ale cavitatilor anexe Prof. Univ. Dr. SMD29
Marcel
ale foselor nazale cu implicatii asupra
aparatului stomatognat.
Grigore Mihalache
30. Rusu Lidia Aspecte ale mucoasei orale la contactul cu Prof. Univ. Dr. SMD30
Mihaela
diverse materiale protetice (profilaxia şi
tratamentul eventualelor leziuni).
Grigore Mihalache
31. Pralea Carmen Substratul anatomic al infertilităţii Prof. Univ. Dr. SMD31
Elena
masculine.
Grigore Mihalache
32. Rascanu
Factori anatomici în patologia esofagiană. Prof. Univ. Dr. SMD32
Constantin
Grigore Mihalache
247

FACULTATEA DE MEDICINĂ DENTARĂ ANEXA 12
SINTEZE TEZE DE DOCTORAT
SUSŢINUTE ÎN ANUL UNIVERSITAR 2007-2008
1. ŞTEFĂNESCU OVIDIU MIHAIL SMD 1
Titlul tezei: POSIBILITĂŢI ŞI LIMITE ALE CHIRURGIEI DENTO-ALVEOLARE DE
AMBULATOR LA PACIENŢII CU HEPATITĂ CRONICĂ CU VIRUS B
Autor: Ştefănescu Ovidiu Mihail
Conducător ştiinţific: Prof. Univ. Dr. Maria Voroneanu
Data susţinerii publice: 31.10.2007
Referenţi ştiinţifici: Prof. Univ. Dr. Emil Urtilă – U.M.F. Timişoara
Prof. Univ. Dr. Alexandru Bucur – U.M.F. Bucureşti
Prof. Univ. Dr. Norina Forna – U.M.F. Iaşi
Motivaţia alegerii temei: Medicina dentară este o specialitate chirurgicală, în aplicarea
diverselor tratamente stomatologice fiind necesar un act operator. O preocupare constantă o
reprezintă analiza riscului transmiterii virusului hepatitei B în medicina dentară şi chirurgia
dento-alveolară, insistând asupra aplicării metodelor de asepsie şi antisepsie ca măsură
profilactică obligatorie în prevenirea sau combaterea infecţiilor postoperatorii. Tema aleasă
susţine ideea că principiile bioeticii trebuie să guverneze abordarea problematicii infecţiei cu
virus hepatitic B de către medicul stomatolog şi chirurgul dento-alveolar. În urma analizei
obiective în ceea ce priveşte iatrogenia în intervenţiile de chirurgie dento-alveolară la
pacienţii cu hepatită cronică cu virus B sunt propuse o serie de măsuri: crearea unor programe
de pregătire şi educaţie medicală continuă pentru pregătirea profesională a medicilor
stomatologi şi a chirurgilor dento-alveolari în domeniul patologiei iatrogene, redactarea de
protocoale de lucru standardizate pentru intervenţiile de chirurgie dento-alveolară, corectarea
deficienţelor în realizarea dosarelor medicale ale pacienţilor, cu specificarea exactă a
patologiei hepatice, supravegherea pacientului în timpul intervenţiei de chirurgie dentoalveolară
şi dispensarizarea postoperatorie.
Obiective urmărite:
- Stabilirea incidenţei hepatitei cronice cu virus B - forme declarate şi forme oculte - la
pacienţii care necesită intervenţii de chirurgie dento-alveolară
- Stabilirea rolului testelor paraclinice la pacienţii diagnosticaţi cu hepatită cronică cu
virus B, ca factor de predicţie în apariţia complicaţiilor intra şi postoperatorii
- Crearea unor direcţii practice de management al pacienţilor cu hepatită cronică cu virus
B în chirurgia dento-alveolară, în corelaţie cu rezultatele testelor de laborator
- Analiza influenţei hepatitei cronice cu virus B asupra complicaţiilor postextracţionale
248

- Interrelaţii între riscul de transmitere a infecţiei cu virusul hepatitei B în cazul
manoperelor de chirurgie dento-alveolară de ambulator şi stabilirea metodelor de profilaxie
necesare
- Studierea aspectelor medico-legale ale terapiei chirurgicale dento-alveolare la pacientul
cu hepatită cronică cu virus B şi aplicarea principiilor bioetice corespunzătoare
- Conceperea unui ghid propriu cu repere clinice şi paraclinice util în abordarea
pacientului cu hepatită cronică cu virus B în cadrul manoperelor de chirurgie dento-alveolară.
Rezumat al tezei (din referatul conducătorului de doctorat): În scopul atingerii
obiectivelor propuse am efectuat un studiu pe un eşantion uman reprezentativ format din
21648 pacienţi, trataţi în Clinica de Chirurgie Orală şi Maxilo-Facială (Ambulator), din cadrul
Policlinicii Universitare a Facultăţii de Medicină Dentară Iaşi, pe o perioadă de 2 ani,
1.06.2005-01.06.2007.
Abordarea eşantionului uman luat în studiu în cadrul cercetării , a fost efectuat pe trei
direcţii:statistic, clinic şi paraclinic.
Cercetarea statistică a oferit prin crearea unei baze de date şi prin prelucrarea
computerizată a datelor stocate, o interpretare cît mai exactă a rezultatelor obţinute precum şi
o analiză a corelaţiilor între prezenţa afecţiunii hepatice, indicii clinici şi paraclinici specifici
pacientului şi particularităţi ale procedurii chirurgicale.
Cercetarea clinică a implicat şi colaborarea cu Secţia de Gastroenterologie din cadrul
Spitalului Universitar „Sf. Spiridon” Iaşi, diferitele afecţiuni hepatice necesitând o colaborare
interdisciplinară în vederea obţinerii succesului terapeutic.
Studiile paraclinice au fost efectuate în Laboratorul de Analize Medicale din cadrul
Spitalului Universitar „Sf. Spiridon” Iaşi. De regulă au fost realizate examene paraclinice care
investigau funcţia hepatică şi hemostaza (hemoleucogramă, TGP, TGO, Bilirubină, timp de
sângerare, timp de coagulare, timp de Protrombină Quick). Antigenul HBs (AgHBs) este
markerul serologic esenţial la orice diagnostic al infecţiei cu VHB şi este decelabil între 2 şi 4
săptămâni înaintea fazei de stare a maladiei şi rămâne detectabil în medie timp de 4-6
săptămâni. Dispariţia AgHBs este semnul unei evoluţii favorabile a infecţiei şi se realizează
după normalizarea semnelor clinice şi biologice caracteristice. Persistenţa AgHBs
caracterizează evoluţia cronică a maladiei sau numai starea de purtător fost bolnav.
Prezenţa AcHBs este de obicei considerată ca un marker al vindecării şi martorul
imunităţii contra virusului hepatitei B. Pacienţii vaccinaţi contra acestui virus sintetizează
AcHBs şi sunt protejaţi contra infecţiei (controlul imunizării prin vaccinare).
Anticorpii HBc dirijaţi contra capsidei virale apar precoce, fiind deja prezenţi în faza de
stare a maladiei (de tip IgM) persistând mulţi ani după vindecare, chiar toată viaţa (de tip
IgG). Caracterul lor îi face markerul de elecţie pentru demonstrarea contactului cu virusul
hepatitei B.
Asocierea AgHBs şi AcHBc demonstrează o infecţie în curs de evoluţie, prezenţa
AcHBc de tip IgM evidenţiază caracterul recent, pe când absenţa lor demonstrează o infecţie
cronică.
Concluzii/Originalitate: procentul de 2,45% (527 pacienţi diagnosticaţi cu hepatită cronică
cu virus B din totalul de 21648 pacienţi), mult mai mic decât cel real, a fost observat după
efectuarea unor teste serologice. Această discrepanţă a datelor este cauzată de mai mulţi
factori: neprezentarea la medic, statusul economic precar, evoluţia asimptomatică a bolii, lipsa
249

de specificitate a simptomelor etc.; evidenţierea necesităţii de realizare a unor strategii de
screening populaţional, la 3 ani de către Ministerul Sănătăţii pentru analiza markerilor
serologici ai hepatitei virale B (AgHBs, AcHBc, AcHBs); centralizarea datelor cu privire la
incidenţa hepatitei B în România, prin instituirea programelor naţionale, ar oferi o imagine
reală a răspândirii acesteia şi ar genera implicit o nouă abordare a patologiei hepatice;
evidenţierea particularităţilor evoluţiei şi complicaţiilor postoperatorii apărute la pacienţii cu
hepatită cronică cu virus B. În acest context sunt esenţiale diagnosticarea şi evaluarea
statusului general al pacientului cu hepatită virală B; ipotezele şi metodele de lucru au fost
formulate corect, echilibrat şi competent, reprezentând un valoros ghid practic pentru medicul
stomatolog şi chirurgul dento-alveolar.
2. PÎRLIA CARMEN ELENA SMD 2
Titlul tezei: CONTRIBUŢII PRIVIND IMPLICAŢIILE CLINICO-TERAPEUTICE ALE
TERENULUI DIABETIC ÎN INTERVENŢIILE DE CHIRURGIE ORALĂ
Autor: Pîrlia Carmen Elena
Conducător ştiinţific: Prof. Univ. Dr. Maria Voroneanu
Data susţinerii publice: 31.10.2007
Referenţi ştiinţifici: Prof. Univ. Dr. Emil Urtilă – U.M.F. Timişoara
Prof. Univ. Dr. Alexandru Bucur – U.M.F. Bucureşti
Prof. Univ. Dr. Carmen Vicol – U.M.F. Iaşi
Motivaţia alegerii subiectului: Prevalenţa ridicată a diabetului pe plan mondial şi în
România, gravitatea urgenţelor şi complicaţiilor survenite intra şi post-operator obligă pe
fiecare medic practician la o evaluare corectă , complexă şi realistă a pacientului diabetic în
vederea efectuării intervenţiei chirurgicale propuse.
Importanţa detectării şi evaluării terenului diabetic în practica de medicină dentară
nu este determinată numai de numărul mare al complicaţiilor care necesită intervenţii
chirurgicale, ci şi de faptul că la pacientul diabetic orice agresiune, chiar limitată, poate
produce intrarea într-un cerc vicios, în care leziunea locală agravează starea diabetică, iar
starea diabetică, la rândul ei, înrăutăţeşte evoluţia locală a leziunilor .
În ciuda probelor care arată legătura mare dintre diabet şi starea cavităţii orale, şi
împreună cu studiile recente care confirmă că tratarea corespunzătoare a afecţiunilor
cavităţii orale este unul din lucrurile cele mai importante care pot fi făcute pentru pacienţii
diabetici, există încă medici stomatologi care nu îşi îndrumă pacienţii către diabetolog atunci
când este cazul, la fel cum există şi medici generalişti care nu obişnuiesc să monitorizeze o
varietate de semne pentru a determina dacă pacienţii lor diabetici prezintă riscul de a avea
probleme de sănătate orală şi nu-i îndrumă să viziteze cabinetele stomatologice.
Controversele în legătură cu definiţia, semantica, etiopatogenia şi fiziopatologia,
sistematizarea, diagnosticul în fazele preclinice, explicaţia apariţiei unor complicaţii şi
criteriile de alegere a celui mai bun mijloc terapeutic sunt încă de actualitate, constituind un
subiect de dispută ştiinţifică de mare interes pentru specialişti.
Obiective urmărite: SCOPUL principal al cercetărilor a fost stabilirea prin mijloace clinice
şi statistice , incidenţei şi prevalenţei pacienţilor cu TEREN dar şi cu RISC diabetic în
250

chirurgia orală de ambulator precum şi rolul medicului practician în reducerea incidenţei
instalării evenimentului metabolic neprevăzut .
În cazul studiului, sfera de cercetare a vizat pacientul cu risc metabolic coroborat cu
următorii itemi : „abilitatea medicului stomatolog, chirurg dento alveolar în detectarea
pacientului diabetic nedeclarat - intervenţia chirurgicală - riscul urgenţei metabolice –
metode de evaluare şi mangement a pacientului diabetic .”
Acesta este şi scopul pentru care s-au analizat riguros ştiinţific vectorii incidenţei şi
prevalenţei terenului diabetic dar şi a evenimentului metabolic neprevăzut în chirurgia orală
de ambulator sub diferite aspecte.
Al doilea scop al tezei de doctorat a fost acela de a identifica factorii de risc care
concură la instalarea urgenţei metabolice .
Al treilea scop urmărit a constat în investigarea rolului unor metode alternative,
medicamentoase de reducere a riscului urgenţei metabolice , iar dacă aceasta totuşi s-a
produs, de reducere a dramatismului ei pentru asigurarea comfortului intra şi postoperator.
Intenţia finală a tezei de doctorat a fost, prin cercetările efectuate, să demonstreze că
medicul stomatolog sau chirurgul dento-alveolar , printr-o o bună pregătire generală,
stăpânind arsenalul terapeutic de care dispune la ora actuală, poate rezolva cu succes
intervenţiile de chirurgie orală la pacienţii diabetici.
Rezumat al tezei (din referatul conducătorului de doctorat): Consider că medicul
stomatolog, prin numărul mare de pacienţi care se prezintă zilnic pentru îngrijiri dentare de
rutină, are un rol extrem de important în ceea ce priveşte orientarea bolnavilor „suspecţi”
către specialistul diabetolog, nutriţionist sau de medicină internă.
Este important rolul medicului stomatolog în depistarea formelor de diabet zaharat
potenţial, DZ latent sau DZ biochimic precum şi modalitatea de îngrijire a bolnavului
diabetic- alegerea anesteziei şi a tehnicii operatorii, evitarea declanşării unor complicaţii, toate
acestea reprezentând aspecte care implică direct responsabilitatea morală a medicului
stomatolog.
Tendinţa actuală în medicină este interdisciplinaritatea, intenţia tezei sale de doctorat
fiind aceea de a deschide noi perspective de colaborare între medicul stomatolog şi medicul
diabetolog pentru succesul terapiei instituite.
Modul original de abordare a temei oportunităţii evaluării preanestezice în practica
de chirurgie orală şi de cabinet stomatologic constă în elaborarea unor cercetări exhaustive
finalizate prin obţinerea unor rezultate şi consecinţe practice pertinente.
Viziunea sistemică asupra cazului clinic este esenţială pentru cunoaşterea
particularităţilor pacientului , permiţând instaurarea unui protocol multidisciplinar de
abordare a acestuia, adaptat la nevoile şi cerinţele sale.
Etapa preoperatorie este imperios necesară pentru cunoaşterea pacientului, evaluarea
riscului anestezic, definirea tehnicii de anestezie precum şi pentru o pregătire preanestezică
corespunzătoare.
În contextul actual, în care în medicină se pune accentul mai ales pe profilaxia
incidentelor, accidentelor şi complicaţiilor tehnicilor chirurgicale, consider extrem de bine
venită abordarea unei teme de studiu care să contribuie la reducerea riscului chirurgical şi
asigurarea comfortului pre – intra şi post- operator al pacientului diabetic în terapia
stomatologică şi de chirurgie dento-alveolară.
251

Apreciez că în acest scop , lucrarea de doctorat a D-nei Dr. PÎRLIA CARMEN
ELENA este o pledoarie dar şi o provocare pentru elaborarea unor direcţii cu statut de ghid
practic în managementul pacientului cu diabet zaharat .
Concepută armonios , structurându-se într-o parte generală şi o parte personală într-o
proporţie bine echilibrată , lucrarea sa se constituie într-o adevărată monografie exhaustivă ,
modernă cu subiectul menţionat.
După o parte generală , structurată în 6 capitole, în care se subliniază complexitatea
procesului de detectarea a pacientului „ cu risc diabetic”, după familiarizarea cu noţiunile de
patologie aferente subiectului ales, doctoranda îşi motivează alegerea temei menţionând că “
pregătirea generală şi practică a medicului curant, cunoaşterea unei premedicaţii adecvate, a
unei tehnici de analgezie sunt doar câteva elemente care asigură protecţia pacientului diabetic
, faţă de riscul oricărei manopere de stomatologie sau chirurgie dento-alveolară”.
Concluzii/Originalitate: Noutatea studiului D-nei Dr. PÎRLIA CARMEN ELENA a constat
în intenţia de a introduce în practica stomatologică şi de chirurgie dento-alveolară a rutinei
evaluării riguroase şi complete a pacientului, în special a celui cu diabet zaharat dar şi a unor
scheme medicamentoase proprii de profilaxie şi terapie a evenimentului metabolic
neprevăzut cu intenţia de a formula un protocol de tratament care să minimalizeze
discomfortul intra şi postoperator al pacienţilor cu potenţial de risc în declanşarea unei
urgenţe metabolice.
Cercetările, au fost posibile datorită achiziţionării personale, în scopul efectuării tezei
de doctorat, a trei dispozitive :
1. ACCUTREND GCT 2000 ( Top Diagnostic. Comp) – este un aparat modern, precis şi uşor
de operat cu ajutorul căruia a determinat din sângele capilar Glucoza în scopul realizării
unor corelaţii între valorile individuale ale acestor constante şi potenţialul de risc diabetic al
pacientului investigat . Acesta permite cu ajutorul chimiei uscate, monitorizarea rapidă şi
măsurarea cu ajutorul testelor specifice : Accutrend Glucose a glucozei în doar 12 secunde
2. HEMOGLOBIN A1C Now - METRIKA - este un dispozitiv care arată cantitatea de
glucoză retrospectiv în sângele bolnavului în ultimele 60-90 zile, indicator care oferă o
informaţie edificatoare asupra autocontrolului glicemiei persoanei respective. Testul este
simplu de realizat de către echipa stomatologică, cu un minim de inconvenient pentru pacient
(se utilizează o picătură de sânge prelevată din pulpa degetului), iar rezultatul se obţine în
aproximativ 9 minute.
2. TOP LEVEL 2001 » Holter TA BTL-08 ABPM : Holter de presiune arterială şi puls
pentru monitorizarea presiunii arteriale şi a pulsului în condiţii de ambulator .
Pentru evaluarea statusului diabetic al fiecărui pacient şi pentru colectarea în amănunt
a tuturor indicilor cu relevanţă în studiul conceput,factorii de risc cardio-vascular, a proiectat
mai multe tipuri de CHESTIONARE: chestionar de identificare şi evaluare a terenului
diabetic; chestionar de evaluare a stării de sănătate orală; chestionar de identificare a
factorilor de risc pentru diabetul zaharat.
Teama pacientului diabetic faţă de intervenţiile stomatologice este explicabilă deoarece
el asociază manoperele dentare cu riscul producerii unui eveniment metabolic neprevăzut dar
şi cu o evoluţie post-operatorie deficitară. Pe de altă parte, nici medicul practician nu este
lipsit de stress în faţa unui pacient cu suferinţă metabolică .
Importanţa practică a studiului realizat de D-na Dr. PÎRLIA CARMEN ELENA rezidă
în faptul că minimalizarea importanţei datelor de anamneză , poate duce la scăparea unor
aspecte importante, cu rol predictiv sau de certitudine în identificarea pacientului cu risc
252

metabolic silenţios şi în consecinţă expunerea gravă a pacientului dar şi a practicianului
stomatolog sau chirurg dento-alveolar la producerea intraoperatorie a unui accident metabolic
neprevăzut , care uneori se poate complica cu un accident cardio-vascular şi în consecinţă
poate urma o evoluţie dramatică.
3. DESPINA OANA LIGIA SMD 3
Titlul tezei: MODIFICĂRI ORALE CONSECUTIVE ADMINISTRĂRII MEDICAŢIEI ANTIEPILEPTICE
Autor: Despina Oana Ligia
Conducător ştiinţific: Prof. Univ. Dr. Ioan Dănilă
Data susţinerii publice: 23.11.2007
Referenţi ştiinţifici: Prof. Univ. Dr. Mihai Crăiţoiu – U.M.F. Craiova
Prof. Univ. Dr. Pătru Firu – U.M.F. Bucureşti
Prof. Univ. Dr. Liviu Pendefunda – U.M.F. Iaşi
Motivaţia alegerii temei de cercetare: Epilepsia se caracterizează printr-o variabilitate
extraordinară a crizelor, vârstei de debut, etiologiei, simptomatologiei, severităţii,
prognosticului şi, mai ales, abordării terapeutice (Panayiotopoulos, 2005).
Astfel, patologia este impresionantă prin diversitatea ei şi, mai ales, prin efectele
dramatice pe care le poate avea asupra bolnavilor, care privesc afecţiunea ca pe un handicap.
În plus, efectele secundare şi adverse ale medicaţiei antipepileptice (MAE) au o
incidenţă ridicată şi pot ameninţa chiar viaţa (Battino D, 2000). Mai mult de 61% dintre pacienţii
administraţi cu MAE convenţională, precum fenitoina, arbamazepina, valproat sau fenobarbital
prezintă reacţii adverse (Curry WJ, 1998), ceea ce contribuie la abandonarea iniţială a
tratamentului în cazul a peste 40% dintre pacienţi (Gilliam FG, 2003).
Deoarece eficienţa terapeutică este asemănătoare pentru medicamentele ce se
adresează unui anumit tip de criză, deseori efectele adverse generate devin criteriul cel mai
important în alegerea medicaţiei antiepileptice.
Un loc important în rândul reacţiilor adverse îl au modificările patologice de la nivelul
cavităţii orale – hipertrofii gingivale, xerostomie, glosite, stomatite, ulceraţii, regenerare
tisulară întârziată, sângerări gingivale post-operatorii etc.
Scopul tezei este acela de a reflecta impactul afecţiunii şi medicaţiei asociate asupra
calităţii vieţii şi cavităţii orale, cu evidenţierea modificărilor clinice şi histopatologice produse
la nivelul ţesuturilor intraorale.
Obiectivele urmărite în studiul de doctorat: Evaluarile privind calitatea vietii a pacientilor
cu epilepsie sunt esentiale in redarea nu numai a starii de bine / compensare a afectiunii unui
anumit bolnav, dar si a nivelului la care se afla asistenta medicala in domeniul epileptologiei.
Realizarea unui studiu care sa evidentieze eventualele diferente existente intre pacientii
epileptici si cei ne-epileptici in ceea ce priveste starea de sanatate orala, insistand asupra
statusului odonto-parodontal.
Studiul statistic are drept scop primordial evidenţierea unei diferente intre starea de
igiena a pacienţilor investigaţi si, daca aceasta exista, care sunt motivele si ce masuri pot fi
interprinse in vederea ameliorarii starii de sanatate orală.
253

Reticenţa medicilor stomatologic de a aborda pacienţii cu epilepsie derivă din
necunoaşterea unui set minim de reguli ce contribuie la creşterea siguranţei pacientului pe
parcursul tratamentului. Ezitările, nesiguranţa şi chiar refuzul medicilor de a trata aceşti
pacienţi pot avea măcar două consecinţe: fie pacienţii renunţă să se mai adreseze unui cabinet
stomatologic, fie nu mai declară existenţa afecţiunii. Ambele opţiuni pot avea consecinţe
extrem de grave şi sunt expresia sau se reflectă în alterarea calităţii vieţii acestor pacienţi. Este
necesara formularea unor recomandări generale şi precauţii specifice de aboradare a
pacienţilor epileptici în practica de zi cu zi.
Exista impresia generala ca, in cazul pacientilor cu epilepsie, igiena orala este
deficitara iar asistenta medicala stomatologica este mai putin adecvata decat in cazul
pacientilor non-epileptici. In acest sens doctoranda îşi propune sa realizeze un studiu in care sa
evidentieze eventualele diferente existente intre pacientii epileptici si cei ne-epileptici in ceea
ce priveste starea de sanatate orala, insistand asupra statusului odonto-parodontal.
Rezumatul tezei (din referatul conducatorului de doctorat) : Lucrarea de doctorat a dnei
dr. OANA LIGIA DESPINA, medic specialist de neurologie „Modificari orale consecutive
administrarii medicatiei antiepileptice”, efectuată sub îndrumarea Prof.dr.Mircea Rusu,
Facultatea de Medicină, U.M.F. “Grigore T. Popa” Iaşi, alături de prof.dr. Constantin
Romanescu, Facultatea de Medicină, U.M.F. “Grigore T. Popa” Iaşi readuce în actualitate o
problemă studiată atât în sfera stomatologică clasică, dar şi de interes clinic neurologic, tema
înca aflată sub cercetare, căpătând noi valenţe în ultimul timp datorită introducerii unor noi
metode de tratament în tratamentul sindromului epileptic.
Teza elaborată de doctorandă se înscrie în criteriul TD1 cuprins în anexa la Ordinul
Ministerului Educaţiei şi Cercetării, 4826/30.09.2004, fiind structurată în: cuprins,
introducere, stadiul cunoaşterii, contribuţii proprii, concluzii finale, bibliografie, anexe.
Teza de doctorat este bine structurată, fiind echilibrată datorită existenţei unui raport
corect între capitolele părţii generale şi cele ale părţii personale. Partea personală a lucrării
prezintă detaliat studiul laborios efectuat de autor pentru elucidarea ipotezelor de lucru:
cazuistica şi metodologia utilizată în investigaţii, rezultatele obţinute în cele cinci direcţii
principale ale cercetării, care sunt apoi analizate şi discutate cu spirit critic şi discernământ, pe
baza datelor din literatura de specialitate, în încheiere fiind enunţate concluziile finale
pertinente.
Metodologia cercetării este corect expusă şi prezentată, dovedind faptul că doctoranda
şi-a însuşit metodele unei cercetări minuţioase şi riguros ştiinţifice. Pentru fidelitatea evaluării
statistice, condiţie absolut obligatorie pentru o cercetare populaţională, autoarea foloseşte
programul SPSS 15.0, care permite prelucrarea corectă a informaţiilor din baza de date. Se
remarcă utilizarea metodelor de statistică avansată de tipul regresiei logistice, care permite
calcularea raportului de şanse, ce evidenţiază riscul îmbolnăvirii în funcţie de factori clinici,
sociali, comportamentali şi educaţionali.
După punerea la punct a problemei, a bazei teoretice necesare studiului personal, sunt
prezentate, pe direcţiile principale ale cercetării, metodele şi materialele folosite, rezultatele
obţinute care sunt apoi discutate cu discernământ şi analizate critic, pe baza unei bibliografii în
care a selecţionat 233 referinţe clasice şi actuale, fiecare capitol încheindu-se cu concluziile
parţiale. În finalul tezei sunt enunţate concluziile care rezultă în urma cercetării clinice,
paraclinice, morfopatologice , precum şi studiile statistice.
Atât datele din partea generală, cât şi cele din partea personală, sunt bogat şi concludent
ilustrate, cu imagini originale, datele cantitative fiind verificate statistic şi reprezentate grafic.
254

În capitolul introductiv autoarea prezintă motivaţia alegerii temei de studiu doctoral,
subliniind importanţa problemei temei abordate.
În primul capitol al părţii generale doctoranda sistematizează cele mai recente date din
literatura de specialitate privind etiologia sindromului epileptic, tabloul clinic al sindromului
epileptic, diagnosticul sindromului epileptic, precum şi complicaţiile sindromului epileptic.
În Capitolul 2 autoarea prezintă, într-o riguroasă selecţie şi excelentă sinteză, datele
principale din literatura de specialitate referitoare la farmacodinamica epilepsiei, sintetizând
criteriile utilizate în stabilirea medicaţiei pacienţilor epileptici, medicaţia antiepileptică propriu
zisă, farmacologia şi farnacochinetica medicaţiei antiepileptice, precum şi aspecte cu privire la
derivaţii hidantoinici.
Capitolul 3 al lucrării prezintă, într-o manieră sintetică şi precisă, efectele secundare şi
adverse ale medicamentelor în teritoriul sistemului stomatognat. Autoarea reuşeşte să parcurgă
un vast material bibliografic impresionând prin acurateţea prezentării schematice a
afecţiunilor glandelor salivare induse de tratament medicamentos, modificările gustului,
afecţiunile mucozale medicamentos induse, pigmentarea mucozală medicamentoasă,
tumefierile induse medicamkentos, cheilitele şi neuropatiile induse medicamentos, precum şi
modificîrile de culoare ale dinţilor induse medicamentos.
Capitolul 4 este dedicat studiilor epidemiologice privind calitatea vieţii şi starea de
sănătate orală a pacienţilor cu epilepsie. Sunt descrise şi analizate comparativ atât aspectele
legate de calitatea vieţii în epilepsie cât şi aspectele obiective prezentate în studiile
epidemiologice privitoare la calitatea vieţii şi starea de sănatate orală a pacienţilor epileptici.
Capitolul 5 tratează corelaţiile statistice privind tratamentul sindromului epileptic şi
modoficările orale, evidenţând modificările orale prin examene clinice şi paraclinice, relevînd
modificările de sănătate generală şi orală induse de tratamentul epileptic. Examenul clinic şi
paraclinic stomatologic al pacienţilor epileptici este deasemenea expus în acest capitol.
Studiul statistic privind medicaţia antiepileptică şi modificările orale este stucturat în
mai multe capitole, care prezintă iniţial o scurtă introducere, urmată de materiale şi metode,
rezultate şi discuţii, încheind cu o formulare sintetică a concluziilor.
Capitolului 6, este dedicat studiilor histologice privind modificările orale induse de
medicaţia epileptică, cu aspectele clinice şi morfofiziologice al parodonţiului marginal şi
profund, metabolismul ţesutului conjunctiv şi hiperplazia gingivală.
Capitolul dedicat concluziilor cuprinde concluziile finale care polarizează succint
conţinutul întregii lucrări, subliniind aplicabilitatea clinică, practică, a rezultatelor obţinute de
doctorandă în cercetarea doctorală. Structurarea lor relevă imaginea de ansamblu a autoarei
asupra problematicii pe care o ridică medicaţia antiepileptică .
Totodată, teza îndeplineşte criteriul TD2 de evaluare, prin valoarea înaltă a calităţii
informaţiilor sugerate, prin relevanţa surselor bibliografice utilizate, prin importanţa
rezultatelor obţinute, precum şi criteriul TD3, prin participarea la numeroase manifestări
ştiinţifice şi congrese cu lucrări în calitate de unic autor, prim autor şi co-autor.
Concluzii/Originalitate: Teza de doctorat intitulată „Modificari consecutive administrarii
medicatiei antiepileptice” elaborată de dr. Oana Ligia Despina, reprezintă o contribuţie
ştiinţifică valoroasă la studiul implicaţiilor medicaţiei antiepileptice şi modificările implicate
de acest tip de medicaţie.
255

Autoarea sistematizeză posibilităţile terapeutice clasice ţi mai cu seama actuale în
epilepsie, bazată pe studii clinice, morfologice, , alături de studii statistice complexe, care
conduc la concluzii originale, multe dintre ele cu aplicabilitate practică în scopul obţinerii unui
diagnostic precoce şi corect, selectării metodei de tratament şi eficacităţii acesteia. Experienţa
autoarei şi-a pus amprenta asupra sistematizării şi concentrării unui material extrem de vast,
prin stilul clar şi concis, iconografia demonstrativă.
Lucrarea de doctorat este rezultatul unei cercetări aprofundate, care investighează o
cazuistică bogată şi variată, privită în permanenţă în spirit critic şi în corelare cu datele recente
din literatura de specialitate, aducând multe elemente de originalitate şi aplicativitate în
practica medicală. Lucrarea se adresează atât practicienilor neurologi psihiatri si stomatologi,
cât şi medicilor de alte specialităţi, rezultatele optime pentru sănătatea pacienţilor fiind
obţinute numai în urma colaborării interdisciplinare dintre ei. Merită de menţionat
valorificarea pe parcurs a rezultatelor cercetării printr-un număr lucrări publicate in extenso şi
rezumate publicate în volumele unor manifestări ştiinţifice naţionale sau internaţionale.
4. SAUCIUC DAN VASILE SMD 4
Titlul tezei: CERCETĂRI PRIVIND PREZENŢA UNOR FACTORI DE RISC ÎN
AFECŢIUNILE ODONTO-PARODONTALE LA UN LOT DE ADOLESCENŢI ŞI TINERI,
COMPARATIV CU UN LOT DE BOLNAVI PSIHIC (INSTITUŢIONALIZAŢI), DE
VÂRSTE ASEMĂNĂTOARE
Autor: Sauciuc Dan Vasile
Conducător ştiinţific: Prof. Univ. Dr. Radu Vatamanu
Data susţinerii publice: 13.12.2007
Referenţi ştiinţifici: Prof. Univ. Dr. Luca Rodica – U.M.F. Bucureşti
Prof. Univ. Dr. Iliescu Andrei – U.M.F. Bucureşti
Prof. Univ. Dr. Silvia Mârţu – U.M.F. Iaşi
Motivaţia alegerii temei: Pornind de la faptul bine cunoscut că cele mai frecvente
îmbolnăviri în sfera orală sunt cariile şi parodontopatiile şi constatând că în zona în care îmi
desfăşor activitatea cele două maladii sunt în procentaje îngrijorătoare mai ales la populaţia
tânără, s-a întreprins un studiu complex, prin investigaţii clinice şi de laborator la o populaţie
de adolescenţi şi tineri din zone geografice diferite, una de şes – zona Siret (jud.Suceava) şi
alta de munte - Vicovul de sus (jud.Suceava), comparativ cu un lot de bolnavi psihic
instituţionalizaţi de vârste asemănătoare.
Scopul aceastui studiu realizat prin anchete transversale (de prevalenţă) epidemiologice
a fost acela de a scoate în evidenţă răspândirea şi factorii etiologici ai bolii carioase şi a celei
parodontale, luând în considerare caracteristicile condiţiilor locale ale îmbolnăvirilor,
influenţele starii generale a pacienţilor, precum şi factorii de risc depistaţi. Aceste elemente,
analizate temeinic şi consemnate în fişe individuale cuprinzătoare, ne-au furnizat baza
elementelor de calcul necesară evaluărilor statistice menite să ne ofere o orientare generală
asupra stării de sănătate orală a populaţiei tinere din zona de nord a Moldovei (Bucovina), în
vederea stabilirii unui plan cuprinzător privind măsurile de profilaxie şi terapie odontoparodontală,
necesare a fi desfăşurate în viitor.
O serie de investigaţii de laborator completează această cercetare ştiinţifică, aducând
elementele de susţinere şi confirmare a rezultatelor examenelor clinice.
256

Obiective urmărite: După un istoric complet al afecţiunii odonto-parodontale prezente, s-a
încercat, prin interogarea pacienţilor, a se evidenţia anumiţi factori de risc care ar fi putut
influenţa apariţia şi dezvoltatrea cariei şi parodontopatei.
Investigaţiile au avut drept scop evidenţierea atât a prezenţei cariilor cât şi pe cea a
parodontopatiilor, considerând că multe din aspectele înregistrate vizează ambele maladii în
aceeaşi măsură. Pe de altă parte, abordarea celor două maladii într-o manieră integralistă are
menirea de a scoate în evidenţă interrelaţiile dintre manifestările sistemice şi tulburările din
domeniul odonto-parodontal.
Investigaţiile clinice realizate au fost completate cu o suită de examene de laborator
care au precizat pH-ul şi cantitatea de fluor a apei potabile utilizate, amilaza serică şi cea
salivară, glicemia, prezenţa calciului şi a fierului în sânge.
Am încercat în acest mod să conturăm o arie mai largă a stării de sănătate orală a
populaţiei tinere din această regiune a ţării, permiţând astfel, implementarea unor măsuri
adecvate în educarea sanitară şi în parofilaxia acestor maladii atât de răspândite. Am
considerat că prin această acţiune putem veni în sprijinul eforturilor făcute de Organizaţia
Mondială de Sănătate (OMS) la noi în ţară aducând date dintr-o zonă mai puţin controlată
până în prezent.
Rezumat al tezei (din referatul conducătorului de doctorat): Partea personală începe cu un
capitol extrem de vast (Cap. IV) care cuprinde „Investigaţiile clinico-radiologice la trei loturi
de adolescenţi şi tineri” şi numeroase subcapitole în care se regăseşte prelucrarea statistică a
rezultatelor înregistrate clinic şi prin analize de laborator într-o manieră de acurateţe ştiinţifică
modernă.
În acest sens am conceput o foaie de observaţie clinică extrem de complexă, originală,
conţinând elemente din cea recomandată de OMS, cea a Clinicii de Odontologie şi
Parodontologie din Iaşi cât şi din modelul „Cariogram” amintit, pentru a fi cât mai
cuprinzătoare în a scoate în evidenţă eventualii factori de risc întâlniţi la fiecare caz în parte.
Dintre aceştia, factorului stres i s-a acordat o atenţie deosebită, fiind analizat după o metodă
utilizată în cercetare în USA, care cuprinde un chestionar ce atribuie o anumită valoare
fiecărei întrebări, ca în final valoarea totală să reprezinte gradul de stres.
În prelucrarea statistică a datelor culese s-a folosit programul STATISTICA utilizat în
cercetarea medicală, cu testele specifice diverselor tipuri de date analizate, dintre care putem
aminti testul ANOVA, Scheffé, Spjotvol/Stoline, teste specifice de corelaţie pentru variabile
cantitative, cât şi pentru variabile calitative, dintre care menţionăm testul Pearson, CHI-pătrat
(χ2), Mantel-Haenszel, Fisher, Spearman, Kendall tau, Gamma.
În finalul lucrării sunt prezentate imagini din câtva cazuri clinice reprezentative din
cele trei loturi de pacienţi studiate.
Concluzii/Originalitate: Deşi întreaga literatură de specialitate arată şi demonstrează că
principala cauză a dezvoltării celor două maladii orale, caria şi parodontopatia este lipsa de
igienă orală corectă, în cele trei zone în care a fost investigată populaţia tânără, nu s-a putut
oglindi o preocupare în acest sens, constatatându-se mari deficienţe în această privinţă şi
având drept urmare existenţa unor procentaje foarte ridicate de îmbolnăviri ale dinţilor şi
parodonţiului.
La această stare deplorabilă contribuie, după părerea noastră, trei factori responsabili:
257

1. Lipsa obiceiurilor şi îndrumărilor primite în cadrul familial, informaţii care sunt esenţiale
în formarea unei obişnuinţe din partea copilului şi care lipsesc însă aproape cu desăvârşire în
zonele anchetate.
2. O foarte slabă şi ineficientă muncă de informare privind păstrarea sănătăţii orale prin
îngrijirile zilnice, rol care revine cu precădere şcolii, dar care, din păcate, lasă mult de dorit.
3. Lipsa de informare privind rolul şi importanţa controlului periodic la cabinetul de
specialitate, obligaţie ce revine specialiştilor din zonă, dar care nu se face organizat şi ca atare
este aproape inexistentă.
Acestea sunt cauzele principale ale stării de sănătate orală înregistrată la grupele
de tineri investigate, care au dus la procentaje, medii, pentru procesele carioase la lotul zonei
de munte (Vicovul de Sus) de 83.33 % iar pentru parodontopatii de 73.33 % ceea ce arată că
numai 13.33% din cei examinaţi au fost indemni de carie şi parodontopatii, situaţie totuşi mai
bună comparativ cu lotul din zona de şes (oraşul Siret), care a prezentat valori medii de 93.33
% pentru carii şi 81,67 % pentru parodontopatii, iar la lotul celor afectaţi psihic de 86.67 %
pentru carii şi 88.33 % pentru parodontopatii, de unde putem trage concluzia că zona de munte
oferă mai puţini factori de risc în apariţia celor două maladii.
Un alt element verificat în apa potabilă a fost fluorul, a cărui efect anticarie şi antiplacă
este bine cunoscut.
Analizând prezenţa celor două maladii în funcţie de sexul subiecţilor investigaţi, putem
constata că există oarecari diferenţe. Astfel ponderea cariilor la sexul masculin este de 13.33
% , pe când la cel feminin este de numai 7.78 %, în timp ce procentajul parodontopaţilor este
inversat, fiind de 6.67 % la femei faţă de 1.11 % găsit la bărbaţi explicat prin faptul că, aşa
cum este arătat şi în literatura de specialitate sexul feminin pune mai mare accent pe igiena
orală decât bărbaţii iar pe de altă parte unele stări fiziologice la femei pot influenţa în mai
mare măsură starea ţesutului ginigival decât la persoanele de gen masculin fiind în mod
particular susceptibile la probleme parodontale.
Stresul emoţional evaluat cu ajutorul unui chestionar utilizat în Statele Unite ale
Americii, luat de pe internet, a furnizat date interesante, arătând ca în zona de munte aerul
curat, spaţiul deschis şi liniştea, au rolul de a calma, motiv pentru care lotul din Vicovul de
Sus a prezentat cele mai mici valori pentru stres (SC mediu = 57.1), faţă de cei din oraşul Siret
(SC mediu = 64.0) şi cei bolnavi psihic (SC mediu = 69.9), aspect care se reflectă şi în
numărul mai mic de afecţiuni odonto-parodontale în această zonă.
Obiceiul de a fuma al acestor tineri a arătat o pondere mai accentuată în zona oraşului
Siret faţă de celelalte loturi (p=0.025), ceea ce se reflectă în numărul crescut de parodontopaţi
din această zonă, cunoscut fiind rolul nicotinei în creşterea inflamaţiilor prin lipsa de
oxigenarea a ţesuturilor gingivale şi producerea de citokine (interleukine) in exces, atât de
dăunătoare aceloraşi ţesuturi. Pe de altă parte, putem observa că fumătorii, procentual, sunt în
mai mare măsură afectaţi atât de carii, cât şi de parodontopatii, decât nefumătorii.
Consumul de alcool a arătat, pe de altă parte, valori mai accentuate la tinerii din zona
de munte (8,33%) faţă de celelalte loturi dar nu în proporţii semnificative.
Luând în considerare toate aceste apecte ajungem la concluzia că atât în cazul bolii
carioase cât şi în cel al parodontopatiilor există un mare număr de factori de risc, a căror rol
este mai mult sau mai puţin fundamentat şi demonstrat. Dintre toţi aceştia însă, importanţa cea
mai mare o reprezintă calitatea igienei orale, răspunzătoare de formarea biofilmului dentar şi a
tartrului. Din fericire acest factor de risc poate fi stăpânit şi împiedecat să-şi exercite efectul
nociv asupra ţesuturilor odontale şi parodontale, dar din nenorocire acţiunile de prevenire sunt
în mare măsură neglijate de către cei care ar trebui să facă eforturi educative în acest sens.
258

5. GHEORGHIŢĂ DANIELA SMD 5
Titlul tezei: POSIBILITĂŢI ŞI LIMITE ÎN REPOZIŢIONAREA CENTRICĂ
CONDILIANĂ
Autor: Gheorghiţă Daniela
Conducător ştiinţific: Prof. Univ. Dr. Vasile Burlui
Data susţinerii publice: 20.12.2007
Referenţi ştiinţifici: Prof. Univ. Dr. Teodor Traistaru
Prof. Univ. Dr. Elvira Cocârla
Prof. Univ. Dr. Mircea Rusu
Motivaţia alegerii temei: În capitolele tezei de doctorat am urmarit să demonstrez prin
comparaţii tridimensionale şi studii de anatomie comparată existenţa unei largi varietăţi
morfofiziologice la nivel articular, ceea ce face ca şi tratamentul de repoziţionare să sufere un
acelaşi grad de varietate. Repoziţionarea condiliană oferă posibilitatea stabilirii unor noi tipare
de mişcare.
Obiective urmărite: Scopul studiului de faţă fiind sistematizarea diferitelor metode de
repoziţionare condiliană, stabilirea acţiunii şi eficienţei acestora, limitele pe care le are fiecare
metodă, alături de integrarea metodelor într-un algoritm de tratament posibil şi cât mai exact
care la final să ducă la echilibrarea sistemului stomatognat.
Rezumat al tezei (din referatul conducatorului de doctorat): Teza este structurată astfel
încât include părţile: cuprins, introducere, stadiul cunoaşterii, contribuţii proprii, concluzii
finale, bibliografie.
După o introducere în care se clarifică scopul şi direcţiile de acţiune, în partea
intitulată Stadiul cunoaşterii se creionează o imagine a morfofiziologiei ATM prin prisma
noutăţilor în domeniu (capitolul II), a normalului relaţiilor fundamentale cranio-mandibulare
statice şi dinamice, dar şi a patologiei relaţionale (capitolul III). Nouă şi amănunţit prezentată
este conturarea malrelaţiilor cranio-mandibulare ca şi definiţii, caracteristici şi clasificare.
Contribuţiile proprii reprezintă partea cea mai generoasă a lucrării şi se adresează în
primele două capitole cercetărilor personale antropologice de tip statistic ale homonizilor din
epoci străvechi şi contemporane, dar şi studii de anatomie comparată cu articulaţii animale.
De punctat este comparaţia între rezultatele obţinute prin studiile antropometrice şi
studiile tomografice ale ATM la un lot de pacienţi studiaţi şi trataţi.
Nu putem formula o decizie diagnostică şi cu atât mai puţin un plan terapeutic în lipsa
clarificării foarte precise a etiologiei maladiei pe care o vom trata. Astfel capitolul al III-lea
intitulat „Afecţiuni ale sistemului stomatognat implicate în poziţionarea condilianǎ” aduce în
prim plan multitudinea de factori etiologici implicaţi în declaşarea malrelaţiilor, interferenţele
de la nivel supra- sau intra-sistemic, precum şi proporţiile aproape uriaşe în care se regăsesc la
pacienţi semnele şi simptomele disfuncţionale.
Celelalte subcapitole ale părţii Contribuţii proprii se adresează pe rând tratamentului
de reechilibrare ocluzală, terapiei componentei neuro-musculare, dezordinilor ATM, respectiv
tratamentului gnatoprotetic complex. Studiul realizat este amplu şi surprinde numeroase
caracteristici ale terapiei de repoziţionare cranio-mandibulară, dar individualizarea
tratamentelor aplicate trebuie să reprezinte deviza medicului curant.
259

Concluzii/Originalitate: Teza este incheiata de capitolul Concluzii care reuneste punctele
esentiale tratate in cadrul cercetarilor personale si se regasesc in activitatea practica.
- Restabilirea unei armonii morfologice si functionale si a unui echilibru functional între
elementele sistemului stomatognat, sunt obiectivele principale urmarite in terapiile
stomatologice.
- Patologia articulară reprezintă o cauză a malrelaţiilor cranio-mandibulare afecţiune cu
tulburări grave şi devastatoare asupra sistemului stomatognat.
- Incidenţa crescută a manifestărilor disfuncţiilor articulare întâlnită în studiile efectuate de
noi plasează tema reabilitărilor articulare şi a poziţiei condiliene in actualitatea medicinii
stomatologice atât de cercetare cât şi cu aplicabilitate practică.
- Tendinta de reducere dimensionala (cel putin antero- posterioara) condiliana, insotita de
scaderea profunzimii si deschiderea amplitudinii cavitatii glenoide sunt directiile pe care le
urmeaza evolutia filogenetica a articulatiilor temporo- mandibulare.
- Cercetările de anatomie şi fiziologie comparată demonstrează existenta unor similitudini
intre articulaţiile umane si animale, cea mai complexă fiind cea umană, ceea ce atrage şi o
patologie mult mai complexă.
- Terapia de repoziţionare condiliană în contextele conceptuale de reabilitare orală complexă
se integrează într-un algoritm de tratament bine conceput şi structurat, terapia factorului
articular devenind astfel obligatorie în fiecare din etapele de diagnostic şi tratament ale
reabilitării orale.
- Posibilităţile de repoziţionare condiliană sunt foarte variate, tratamentul adecvat fiind
individualizat fiecărui caz, având în vedere gravitatea manifestărilor, de numeroase ori
preferându-se o terapie mixtă pentru obţinerea rezulatetelor scontate. Aplicarea unei singure
metode terapeutice acţionând doar printr-un singur mecanism devine insuficientă pentru
scopul propus, tratamentul etiologic fiind susţinut şi îmbunătăţit de terapia simptomatică ce va
crea condiţiile necesare relaxării şi repoziţionării articulare. Se preferă asocierea acestor
tratamente în defavoarea monoterapiei.
6. GHEORGHIŢĂ BOGDAN SMD 6
Titlul tezei: REABILITAREA MORFOFUNCŢIONALĂ POSTTRAUMATICĂ A
DINŢILOR FRONTALI LA TINERI
Autor: Gheorghiţă Bogdan
Conducător ştiinţific: Prof. Univ. Dr. Vasile Burlui; Prof. Univ. Dr. Mircea Rusu
Data susţinerii publice: 20.12.2007
Referenţi ştiinţifici: Prof. Univ. Dr. Teodor Traistaru
Prof. Univ. Dr. Elvira Cocârla
Prof. Univ. Dr. Dan Gogalniceanu
Motivaţia alegerii subiectului: Studiul realizat este amplu şi surprinde numeroase
caracteristici ale terapiei de reabilitare locală dentară, loco- regională, dar şi generală, iar
individualizarea tratamentelor aplicate reprezintă principiul coordonator al medicului curant
confruntat cu asemenea leziuni.
Obiective urmărite: Datǎ fiind frecvenţa în creştere a traumatismelor dento- faciale,
lucrarea de faţǎ îşi propune sǎ identifice prevalenţa acestora într-un grup social, tipuri de
260

leziuni apǎrute şi distribuţia lor, etiologia accidentelor traumatice într-un grup
populaţional, stigmatele purtǎtorilor de traume în funcţie de zona, mediul, apartenenţa la
sex şi vârstǎ. Aceasta teza de doctorat ilustreaza manoperele efectuate pe lotul de pacienţi
cu leziuni dentare nepenetrante, penetrante si coronare totale preponderenţa lor în funcţie
de situaţia clinică rezultată în urma traumatismului, dar şi rezultatele obţinute din punct de
vedere estetic si funcţional.
Rezumat al tezei (din referatul conducatorului de doctorat): Teza este structurată în 7
capitole, astfel încât include părţile: cuprins, introducere, stadiul cunoaşterii, contribuţii
proprii, concluzii finale, bibliografie.
După o introducere în care se clarifică istoricul, scopul şi direcţiile de acţiune, în
partea intitulată Stadiul cunoaşterii am creionat o imagine a particularităţilor mofofuncţionale
ale dinţilor frontali la tineri, abordând diferenţele de strategie impuse de condiţiile anatomice
particulare în terapia posttraumatică a acestei categorii de pacienţi.
Al doilea capitol intitulat „Traumatismele dinţilor frontali la tineri” reprezintă o
conturare a procesului complex etiologic de producere a acestor traume, bazat pe referinţele
celor mai de seamă traumatologi ai stomatologiei infantile. In acest capitol este descrisa
necesitatea înţelegerii mecanismelor de producere, pagubelor produse de aplicarea diferitelor
tipuri de forţe agresionale, precum şi tipurilor de leziuni rezultate.
Capitolul III vine să aducă contribuţii importante în studiul mecanismelor si condiţiilor
producerii traumatismelor cu o mare frecvenţă în rândul copiilor şi tinerilor: „Studiu statistic
al traumatismelor dintilor frontali la tineri”. Studiul comparativ pe loturi de studiu arată
preponderenţa dezvoltării acestei maladii în diferite momente ale anului, în diferite medii şi
zone geografice. Cauzele producerii accidentelor traumatice arată punctul nodal al indicaţiilor
profilactice în această ramură stomatologică. Sunt deosebite definiţiile, clasificarea,
mecanismele de producere a maladiei şi iconografia care reuşesc să cuprindă întreaga gamă de
modificări care pot surveni la nivelul sistemului stomatognat.
Concluzii/Originalitate: Teza este incheiata de capitolul Concluzii care reuneste punctele
esentiale tratate in cadrul cercetarilor personale si se regasesc in activitatea practica:
- Manifestările clinice ale traumatismelor dinţilor frontali la tineri sunt variate şi interferă
funcţiile sistemului stomatognat multe dintre ele fiind urgenţe pedodontice.
- Efectele agenţilor traumatici la nivel dentar, coronar sau radicular sunt multiple cu diferite
grade de afectare a structurii odontale, funcţie de care se va stabili tratamentul adecvat,
individualizat.
- Integritatea substructurilor pe care acţionează agentul traumatogen influenţează tiparul de
evoluţie al traumatismului şi implicit metoda terapeutică.
- Măsurile terapeutice minim invazive obligatoriu de aplicat pentru a preveni modificarea
echilibrului fragil al homeostaziei sistemului stomatognat în formare la copil şi tineri, impun
perspectiva înlocuirii metodelor tradiţionale de tratament ale dinţilor traumatizaţi la copii şi
instruirea medicilor stomatologi asupra indicaţiilor, avantajelor şi oportunităţilor de utilizare a
unor tehnici noi de tratament, puţin invazive, cu rezultate uşor de evaluat şi care să nu
genereze incidente sau accidente sub responsabilitate medico-legală.
- Terapia restaurativă a traumatismelor odontale necesită întotdeauna o adaptare la nivelul
funcţional şi psihologic al subiectului interesat. Este obligatorie coroborarea examenelor
clinice şi paraclinice cu profilul psihologic al pacientului traumatizat pentru obţinerea celor
mai bune rezultate.
261

Capitolele Contribuţiilor personale aduc o încadrare a leziunilor dentare rezultate în
categorii prefigurate astfel încât sugerează şi tratamentul aplicabil. Partea personală se axează
pe organizarea tratamentului şi studierea ponderii aplicării diverselor tehnici funcţie de
elementul / elementele perturbate. In acest mod, teza se adreseaza practic tratamentului
modificărilor dentare, locale, loco- regionale şi generale care derivă din starea de copil
traumatizat şi care au ca rezultat final reabilitarea completă a micului pacient.
Capitolele partii personale sunt structurate prin prisma abordarii formelor clinice si
tratamentului etapizat si individualizat pentru leziunile dentare traumatice nepenetrante
(capitolul I), penetrante (capitolul II), sau fracturi coronare totale (capitolul III).
7. ŞTEFĂNESCU DIANA GEORGIA SMD 7
Titlul tezei: STUDIUL CARIEI DENTARE LA POPULAŢIA DIN MOLDOVA
APARŢINÂND CULTURII SÂNTANA DE MUREŞ, SEC. III-IV E.N
Autor: Ştefănescu Diana Georgia
Conducător ştiinţific: Prof. Univ. Dr. Mircea Rusu
Data susţinerii publice: 20.12.2007
Referenţi ştiinţifici: Prof. Univ. Dr. Pătru Firu
Cercet. Antropolog gr.1 Maria Ştirbu
Prof. Univ. Dr. Vasile Burlui
Motivaţia alegerii subiectului: Cunoaşterea aspectelor morfopatologice dento-maxilare a
scheletelor umane, a afecţiunilor stomatologice, dar şi a patologiei în general, în studiile
antropologice este importantă în stabilirea unei relaţii între aceste afecţiuni şi cultura epocii
respective, a modului de viaţă şi condiţiile social-economice a populaţiilor umane vechi. De la
omul fosil la cel actual, s-au petrecut o serie de noi transformări morfologice ale extremităţii
cefalice, ca materializări ale funcţiilor aparatului dento-maxilar şi în raport cu noile condiţii de
viaţă în diferite epoci. În această lucrare, am studiat aspecte privind paleopatologia dentară la
patru populaţii prefeudale din Moldova ce aparţin Culturii Sântana de Mureş sec. III-IV e.n.,
perioada prefeudalismului sau a migraţiei popoarelor.
Obiective urmărite: Prin această teză de doctorat, am realizat o metodologie de cercetare
odontologică în antropologie, care poate contribui prin rezultatele obţinute la îmbogăţirea
fondului de cunoştinţe despre omul de ieri şi de azi, cu implicaţii în stomatologie.
Rezumat al tezei (din referatul conducătorului de doctorat): Teza de doctorat abordează o
problemă complexă şi foarte importantă privind patologia dentară la populaţiile vechi din
secolul III-IV e.n. de pe teritoriul ţării noastre, în regiunea Moldovei. Materialul
paleoantropologic sub formă de cranii a constituit obiectul studiului şi a fost pus la dispoziţie
de Institutul de Cercetări Antropologice Iaşi. Acest material, oferă un izvor de date pentru
cercetare, oferind posibilitatea unui studiu complex al patologiei dentare pentru sec. III-IV e.n,
din care am obţinut date originale privind indicii bolii carioase. Am adus în evidenţă o
cracterizare a tipului antropologic al populaţiilor prefeudale din Moldova şi o analiză între
aspectele morfo-patologice dento-maxilare şi condiţiile de viaţă social-economice a acelor
timpuri, în special modul de alimentaţie.
262

În partea generală, sunt prezentate două capitole: „Importanţa studiului antropometric
în stomatologie”şi „ Studiul evoluţiei cariei dentare la populaţiile vechi cu factori ecologici
specifici”, fiecare cu câte patru subcapitole.
În primul subcapitol se face o introducere în antropologia stomatologică , iar în
celelalte subcapitole se aduc la cunoştinţă: metodele de cercetare în antropologie cu
importanţă în stomatologia antropologică, cercetări în antropologie, unde se arată studiile
paleopatologice osoase şi dentare pe unele materiale osteologice umane, provenite din
necropole istorice vechi de pe teritoriul ţării noastre şi evoluţia filogenetică a aparatului
dento-maxilar, ce arată tendinţa de involuţie de-a lungul timpului a morfologiei şi funcţiilor
aparatului dento-maxilar.
În al doilea capitol din partea generală am prezentat: evoluţia patologiei dentare în
Europa din timpuri preistorice până în prezent, istoricul patologiei dento-maxilare la
populaţiile vechi de pe teritoriul României, complexul de factori etiologici ai cariei dentare şi
un scurt istoric al tratamentului cariei dentare de-a lungul timpului.
În partea personală am făcut un studiu al diagnozei tipologice a craniilor, din care am
obţinut şi date amănunţite privind indicii cariei dentare la populaţiile prefeudale din localităţile
regiunii Moldova: Mihălăşeni, Miorcani (jud. Botoşani), Valea Seacă (jud. Vaslui), Barcea
(jud. Galaţi) ce aparţin Culturii Sântana de Mureş sec. III-IV e.n. Rezultatele personale pe care
le-am obţinut provin din studiul a 504 cranii (291 femei şi 213 bărbaţi) şi un număr de 7531
dinţi.
De asemenea, am prezentat condiţiile istorice ale regiunii est-carpatice ale Daciei, cu
imaginea de ansamblu a vieţii sociale, culturale, politice şi istorice în care au trăit populaţiile
prefeudale ce aparţin Culturii Sântana de Mureş sec. III-IV e.n., precum şi date
paleodemografice. Pentru studiul tipologic au fost folosite metode antropologice biometrice şi
morfologice ale craniilor, studiul tipologic fiind bazat pe diagnozele individuale. Prin metode
stomatologice am determinat indicii de frecvenţă a cariei dentare, de intensitate în funcţie de
sex, vârstă, poziţia dinţilor pe arcadă, pe grupul de dinţi, indicele de intensitate pe cap de
locuitor, abraziunea dentară, frecvenţa căderilor de dinţi „in vivo”, edentaţia. Din studiul
privind tipologia scheletelor, am scos în evidenţă , structura polimorfă ce caracterizează
populaţia prefeudală ce aparţine Culturii Sântana de Mureş sec. III-IV e.n, perioada migraţiei
popoarelor, cu menţiunea că tipurile mediteranoide şi protoeuropoide, constituie fondul
predominant al populaţiei acestei culturi şi se încadrează în marea rasă europoidă. Rezultatele
privind indicii cariei dentare le-am evidenţiat mai întâi separat pe fiecare populaţie studiată în
parte şi apoi le-am sintetizat pe întregul material de studiu, fiind expuse în tabele şi grafice.
Concluzii / Originalitate:
- Indicii de de frecvenţă şi de intensitate a cariei dentare, au o evoluţie ascendentă şi paralelă
din neolitic până în zilele noastre cu o creştere explozivă în trei locuri: neolitic (I.de frecvenţă
– 26,5% şi I.de intensitate -1,3%), în perioada de trecere de la epoca fierului la prefeudalism
(I.de frecvenţă – 51,9% şi I.de intensitate -11,2%) şi în perioada de după 1800, ce corespunde
cu începutul industrializării (I.de frecvenţă – peste 80% şi I.de intensitate - 29%)
- Ca date originale, am găsit pentru populaţia prefeudală ce aparţine Culturii Sântana de
Mureş sec. III-IV e.n, un indice de frecvenţă de 58,92% şi un indice de intensitate de 5,92%
- La repartiţia pe sexe, la populaţia prefeudală, am constatat o diferenţă care se păstrează
constantă pentru toate categoriile de vârstă; femeile sunt cu 10 ani mai vârstnice decât bărbaţii
din punct de vedere al sănătăţii dentare.
263

- Referitor la sediul pe arcadă, indicele de frecvenţă şi de intensitate sunt mai ridicaţi la dinţii
inferiori faţă de cei superiori; astăzi acest raport este inversat
- Pe grupe de dinţi, am constatat: grupul frontal incisivo-canin, prezintă cel mai redus proces
de afectare, iar din grupul lateral, cei mai afectaţi sunt molarii inferiori
- În ceea ce priveşte gradul de avansare a cariei dentare, am constatat o prezenţă mai mare a
cariei de gradul I şi II cu afectarea stratului de smalţ şi smalţ-dentină
- Sediul cariei dentare are valoare antropologică ; oamenii fosili făceau carii de colet, dar cu
trecerea timpului se dezvoltă cariile aproximale datorită reducerii filogenetice a aparatului
dento-maxilar, astfel că populaţia prefeudală are valori crescute de carii de colet , urmate de
cele aproximale.
- Abraziunea dentară, la populaţiile prefeudale este reprezentată de gradul slab de abrazie I şi
II. Scăderea gradului III-IV de abraziune, merge în paralel cu creşterea indicilor de carie.
Creşterea frecvenţei şi intensităţii cariei dentare la populaţia prefeudală, este
determinată în principal de trei factori: alimentaţia prerdominant cerealieră ( păinea dospită,
fermentată); încrucişarea dintre populaţii cu caractere tipologice diferite. Astfel, încrucişarea
dintre tipurile dolico-cefale (faţa tip leptoprosop, cu arcade medii, dinţi mari şi medii ce
aparţin populaţiei autohtone-mediteranoizii şi protoeuropoizii) cu tipurile brahicrane (cu faţa
lată, arcade mici şi dinţi mici ce aparţin popoarelor migratoare- dinaricii şi alpinii), duce
inevitabil la apariţia anomaliilor dento-maxilare la descendenţi şi implicit la creşterea
maladiei carioase; involuţia filogenetică a aparatului dento-maxilar, cu reducerea mai rapidă a
oaselor maxilare decât reducerea dimensională a dinţilor, ceea ce duce la incongruienţe dentoalveolare
cu modificarea topografiei cariei dentare. Punctul de contact interdentar se
transformă în suprafaţă interdentară, loc de retenţie alimentară şi de apariţie a cariilor
aproximale.
8. GOLOVCENCU LOREDANA SMD 8
Titlul tezei: CONTRIBUŢII LA STUDIUL IMPLICAŢIILOR MOLARULUI 3 ÎN
ETIOPATOGENIA ŞI TRATAMENTUL ANOMALIILOR DENTO-MAXILARE
Autor: Golovcencu Loredana
Conducător ştiinţific: Prof. Univ. Dr. Valentina Dorobăţ
Data susţinerii publice: 18.01.2008
Referenţi ştiinţifici: Prof. Univ. Dr. Dragoş Stanciu – U.M.F. Bucuresti
Conf. Univ. Dr. Alin Şerbănescu – U.M.F. Cluj-Napoca
Prof. Univ. Dr. Norina Forna – U.M.F. Iasi
Motivaţia alegerii subiectului: Molarul al treilea a constituit dintotdeauna în stomatologie o
controversă date fiind particularităţile sale de dezvoltare şi erupţie . Problemele pe care le
ridică ultimul dinte de pe arcadă sunt de ordin practic şi îi privesc deopotrivă pe medicii din
toate ramurile stomatologice : chirurgi, ortodonţi, proteticieni, medici de stomatologie
generală.
Aspectele caracteristice molarului de minte sunt legate de vârsta târzie la care erupe şi
marea variabilitate a acesteia, variabilitatea importantă a prezenţei sau ageneziei, asimetria
ageneziei, probabilitatea mare de a rămâne inclus, probabilitatea de a determina înghesuiri
tardive anterioare şi posterioare cu modificarea relaţiilor ocluzale, importanţa pentru
reabilitarea arcadei dentare şi a ocluziei în edentaţiile întinse.
264

Preocupările legate de molarul de minte datează din cele mai vechi timpuri şi totuşi
molarul de minte rămâne o enigmă şi o provocare pentru ortodonţi, chirurgi oro-maxilo-faciali
şi dentişti. Deşi literatura universală aduce permanent date cu privire la molarul 3 în încercarea
de a stabili un algoritm în ceea ce priveşte disgnosticul şi atitudinea terapeutică vis-à-vis de
molarul 3, în literatura românească preocupările legate de acest subiect sunt abia la început şi
fac referiri numai la numite aspecte particulare.
Obiectivele studiului:
1. Stabilirea prevalenţei molarului de minte la un eşantion din populaţia noastră ce a solicitat
consultaţie şi asistenţă medicală ortodontică; studiu mixt longitudinal.
2. Analiza parametrilor de dezvoltare a molarului de minte în loturile studiate în funcţie de
vârstă, sex, tipul de anomalie dento-maxilară pe baza unui set de măsurători şi corelaţii care se
stabilesc între aceştia şi evaluarea calităţii şi aplicabilităţii clinice a diferitelor metode de
prognosticare a şanselor de erupţie sau incluzie a molarului 3.
3. Tudiu longitudinal pre- şi posttratament ortodontic a parametrilor ce caracterizează molarul
de minte maxilar şi mandibular la un lot de pacienţi ce a beneficit de tratament ortodontic.
4. Evaluarea statusului molarului de minte şi atitudinea terapeutică în contextul tratamentului
ortodontic extracţional şi nonextracţional.
5. Corelaţii între clasa de anomalie, tiparul de creştere verticală şi probabilitatea de incluzie
sau erupţie a molarului de minte.
Rezumat al tezei (din referatul conducatorului de doctorat): După o succintă introducere
cu privire la importanţa temei, care priveşte aproape toate domeniile stomatologiei în general,
şi pe cel al Ortodonţiei şi Ortopediei dento-faciale în special, autoare îşi structurează teza în
două mari register; cel cu privire la datele actuale din literatură asupra temei luată în studiu, şi
al doilea , partea personală.
În primul capitol “Molarul al treilea în contextul dezvoltării aparatului dento-maxilar”
cercetătoarea sintetizează schimbările filo-ontogenetice ale molarului 3 în contextul
dezvoltării aparatului dento-maxilar, concluzionând că tendinţa evolutivă este cea
reducţionistă, reducerea având loc sub aspect numeric, dinspre distal înspre mezial. În
subcapitolul privind organogeneza şi morfogeneza se evidenţiază influenţa factorului genetic,
dar şi a factorilor care condiţionează creşterea. Absenţa molarului 3 creşte de 13 ori
probabilitatea de a avea şi alte anodonţii şi anodonţia de molar 3 se corelează cu întârziei de
dezvoltare a dentiţiei.
În capitolul al II-lea al părţii generale, doctoranda se axează pe problematica
investigaţiilor radiologice care pot oferi date cu privire la existenţa şi evoluţia molarului 3 în
contextul factorilor loco-regionali în care acesta urmează să evoluieze. Apreciem că este o
bogată sinteză a datelor din literatură , utilă atât pentru medical practician, cât şi pentru
cercetătorul ştiinţific interesat de investigarea molarului de minte.
Capitolul al treilea al părţii generale cuprinde o sinteză a datelor cu privire la
problematica molarului 3 în contextul etiopatogeniei, diagnosticului şi tratamentului
anomaliilor dento-maxilare. Prin sinteza de literatură făcută şi cazuistica personală, autoarea
oferă un ghid preţios pentru decizii terapeutice medicilor practicieni şi nu numai. Sunt
prezentate indicaţiile şi contraindicaţiile extracţiei dentare pe tipuri de anomalii.
Partea personală a autoarei este structurată în două capitole, concluziile şi bibliografia.
Scopul studiului este de a evalua exprimarea fenomenului filogenetic şi evolutiv în populaţia
noastră, evoluţia molarului 3 în contextul dezvoltării aparatului dento-maxilar la pacienţii
265

ortodontici, metodele de evaluare cu caracter prognostic şi corelativ, identificarea
posibilităţilor de utilizare în strategiile de tratament a molarului 3.
Autoare îşi întemeiază cercetarea pe 3 loturi de studiu ce însumează 419 pacienţi, 287
fete şi 132 de băieţi, cu vârstele cuprinse între 11 – 25 de ani. Lotul I cuprinde 250 de pacienţi
la care evaluarea statusului şi prognosticului de erupţie al molarului 3 s-a făcut pe baza
analizei ortopantomografiei ; lotul II, format din 108 pacienţi, la care evaluarea molarului de
minte s-a făcut utilizând teleradiografia de profil şi lotul III, constituit din 60 de pacienţi care
au fost trataţi ortodontic, evaluarea statusului şi prognosticului molarului 3 făcându-se pe baza
ortopantomografiei şi teleradiografiei de profil efectuate înainte şi după terminarea
tratamentului ortodontic. Constituirea bazei de date şi prelucrarea s-a făcut în sistem
informatizat. Au fost utilizate 200 de variabile pentru a descrie statusul molarului 3, relaţiile
regionale şi prognosticul de evoluţie.
În subcapitolul I al studiului clinico- statistic autoarea analizează pe ortopantomografie
statusul molarului 3, urmărind stadiul de dezvoltare, diferenţiei în funcţie de clasele de vârstă,
maxilare, sex, tipul de anomalie dento-maxilară.
În lotul al doilea doctoranda urmăreşte aceeaşi parametri privind statusul şi
prognosticul de erupţie al molarului de minte pe ortopantomografie şi teleradiografia de profil,
aceste examene complementare oferindu-i posibilitatea de a face analize şi referiri de detaliu
asupra relaţiilor scheletale, în care se contextualizează molarul 3. Parametrii scheletali
investigaţi au fost : distanţa articulare- pogonion (care înregistrează un puseu mai mare de
creştere între 15-17 ani), distanţa gonion-menton, distanţa bispinală( care atinge dimensiunea
maximă între 14-16 ani) şi unghiul format de planul bazal mandibular cu planumul bazei
craniului, ce dă informaţii asupra tiparului de creştere verticală şi asupra modului în care
acesta influenţează erupţia molarului de minte.
Subcapitotulat al treilea este o cercetare longitudinală, efectuată asupra unui lot de
pacienţi, în care autoare îşi propune să stabilească în ce măsură predictibilitatea evoluţiei
molarului de minte la începutul tratamentului se confirmă la sfârşitul acestuia, precum şi
modul în care tratamentul influenţează prognosticul iniţial şi aplicabilitatea practică. Datele
obţinute arată că extracţiile dentare au îmbunătăţit şansele de erupţie ale molarului 3
mandibular, dar extracţia de premolar 1 nu a asigurat suficient spaţiu pentru erupţia acestuia.
Raportul dintre dimensiunea spaţiului disponibil estimat şi mărimea molarului 3 arată că
previziunile au fost apropiate de rezultatul clinic. Unghiul format de axele molarilor 2 şi 3
mandibulari are valoare prognostică când acesta se corelează cu măsurători ale spaţiului
disponibil posterior. extracţiile îmbunătăţesc prognosticul de erupţie cu 40%. Măsurătorile pe
teleradiografie relevă faptul că distanţa M2-Xi are valoare orientativă pentru medic în ceea ce
priveşte prognosticul de erupţie, în timp ce unghiul format de molarul 3 mandibular şi planul
palatal are valoare prognostică.
În capitolul V doctoranda ilustrează prctic aplicabilitatea în asistenţa clinică a
parametrilor care definesc dezvoltarea şi evoluţia molarului 3 în cursul tratamentului
diferitelor forme de anomalii dento-maxilare. Este prezentată o suită de cazuri bine selectate,
în care sunt cuprinse entităţi clinice ce aparţin celor trei clase Angle, cu abateri de la
dezvoltare la nivel dentar, scheletal sau în ambele sectoare.
Dizertaţia este bogat ilustrată cu o iconografie personală însumând 131 de imagini, 200
de tabele şi 135 de grafice. Rezultatele şi discuţiile sunt analizate prin prisma unei bogate şi
actuale bibliografii, însumând 315 titluri. Toate elementele mai sus prezentate ne îndreptăţesc
să considerăm lucrarea ca fiind valoroasă şi ca îndeplinind toate condiţiile pentru a fi admisă
266

spre prezentare şi dezbatere în şedinţă publică în vederea obţinerii titlului de Doctor în Ştiinţe
Medicale de către d-na dr. Golovcencu Loredana.
Concluzii/Orifinalitate: Prin discuţiile şi concluziile obţinute considerăm că doctoranda şi-a
îndeplinit obiectivele propuse în cercetare. Prin sinteza datelor de literatură şi observaţiile
personale, autoarea oferă mijlocul şi metoda de evaluare a evoluţiei molarului 3 în contextul
integrative al paratului dento-maxilar, utilizând ortopantomografia şi teleradiografia, mijloace
şi metode ce staule de tratament, evoluţia în cursul tratamentului la dispoziţia oricărui medic,
de la medical de stomatologie generală la specialistul de ortodonţie şi ortopedie dento-facială.
Contribuţiile personale ale autoarei se concretizează şi prin concluziile cu privire la
particularităţile pe care le comportă populaţia studiată cu privire la starea de sănătate , nevoile
de tratament, evoluţia în cursul tratamentului şi rezultatele obţinute, precum şi necesitatea de
abordare interdisciplinară a problematicii molarului 3.
Lucrarea de doctorat poate fi considerată un ghid care pune la dispoziţia medicului
practician şi cercetătorului o metodă de evaluare în analiza de caz ortodontic pretratament, în
cursul tratamentului şi posttratament.
9. DOBREA CRISTINA–GENOVEVA SMD 9
Titlul tezei: CERCETĂRI CLINICE ŞI DE LABORATOR PRIVIND TRATAMENTUL
CONSERVATOR VERSUS CHIRURGICAL ÎN PARODONTITELE APICALE CRONICE
Autor: Dobrea Cristina–Genoveva
Conducător ştiinţific: Prof. Univ. Dr. Maria Voroneanu
Data susţinerii publice: 27.02.2008
Referenţi ştiinţifici: Prof. Univ. Dr. Alexandru Bucur – U.M.F. Bucuresti
Prof. Univ. Dr. Emil Urtilă – U.M.F. Timişoara
Prof. Univ. Dr. Ştefan Lăcătuşu – U.M.F. Iasi
Motivaţia alegerii subiectului: În cadrul patologiei endodontice, parodontita apicală cronică
are o frecvenţă semnificativă şi de aceea, abordarea temei de cercetare îşi dovedeşte utilitatea.
Dată fiind ponderea mare a patologiei periapicale cronice, considerăm că importanţa
cercetărilor noastre rezultă şi din faptul că prin stabilirea criteriilor diagnostice şi a variantelor
terapeutice, putem obţine păstrarea dintelui pe arcadă o perioadă mai îndelungată.
Având în vedere faptul că parodontitele apicale, complicaţii ale gangrenei pulpare,
constituie una dintre cele mai spinoase probleme ale terapiei endodontice, am considerat
necesar să actualizăm anumite aspecte ale diagnosticului, pentru a institui terapia adecvată cu
cele mai mari şanse de menţinere pe arcadă a dinţilor afectaţi pulpar şi periapical.
Obiective urmărite: Stabilirea incidenţei, a tipului patologiei periapicale şi a variantei
terapeutice alese pentru pacienţii examinaţi în Clinica de Chirurgie Orală şi Maxilo-Facială
(Ambulator), din cadrul Policlinicii Universitare a Facultăţii de Medicină Dentară Iaşi;
Evidenţierea incidenţei, a tipului patologiei periapicale şi a variantei terapeutice alese pentru
pacienţii examinaţi în cabinetul de medicină dentară „AlbiDent” Iaşi; Analiza comparativă a
datelor obţinute, în corelaţie cu parametrii sex, vârstă, mediul de provenienţă; Evidenţierea
factorilor ce intervin în stabilirea deciziei terapeutice în cazul pacienţilor cu parodontită
apicală cronică; Stabilirea rolului consimţământului informat al pacientului cu parodontită
apicală cronică; Sublinierea rolului testelor microbiologice în contextul terapiei parodontitelor
267

apicale cronice; Analiza comparativă a speciilor microbiene evidenţiate în canalele radiculare
ale dinţilor cu parodontite apicale cronice şi cele care au suportat terapie endodontică
conservatoare, cu indicaţie de chirurgie periapicală, ca urmare a eşecului terapiei
conservatoare; Prezentarea etapelor tratamentului conservator în parodontitele apicale cronice
şi demonstrarea eficacităţii terapiei endodontice conservatoare; Studiul morfopatologic al
probelor de ţesut periapical prelevate intraoperator în caz de eşec al terapiei conservatoare;
Analiza comparativă a diagnosticului iniţial clinic şi radiologic versus diagnostic
morfopatologic în cazul pacienţilor cu parodontită apicală cronică la care am constatat eşec al
tratamentului conservator; Realizarea softului informatizat „EndoDent” pentru înregistrarea
parametrilor de interes, stocarea imaginilor clinice şi radiologice la diferite momente în timp,
generarea de rapoarte statistice şi a platformei „EndoNet”, cadru de colaborare pentru medici
în vederea soluţionării anumitor cazuri clinice.
În cadrul tezei mele de doctorat am urmărit ca scop final al cercetărilor analiza obiectivă
a factorilor ce intervin în alegerea metodelor de tratament în cazul leziunilor periapicale,
pentru a avea ca rezultat un ghid certificat clinic şi paraclinic, de un real folos atât în practica
medicului stomatolog, cât şi a chirurgului dento-alveolar.
Rezumatul tezei (din referatul conducătorului de doctorat): Concepută armonios,
structurându-se într-o parte generală şi o parte personală într-o proporţie bine echilibrată,
lucrarea se constituie într-o adevărată monografie exhaustivă, modernă care abordează
tratamentul parodontitelor apicale cronice.
După o parte generală, structurată în 6 capitole, doctoranda îşi motivează alegerea temei
menţionând că alegerea terapiei parodontitelor apicale cronice se face în ansamblul întregului
organism în corelaţie strânsă cu reactivitatea acestuia şi dependent de acesta, luând în
considerare factori de ordin local şi general.
Partea personală a tezei de doctorat a D-nei Dr. Dobrea Cristina –Genoveva,
prezentându-se ca un material voluminos, cuprinzând 7 capitole, atent structurate reprezintă
rodul cercetărilor sale.
Studiul exhaustiv a fost întreprins pe un eşantion uman reprezentativ format din: 29721
pacienţi, trataţi în Clinica de Chirurgie Orală şi Maxilo-Facială (Ambulator), din cadrul
Policlinicii Universitare a Facultăţii de Medicină Dentară Iaşi; 584 pacienţi trataţi în cabinetul
personal „AlbiDent” Iaşi, pe o perioadă de 3 ani, 1.08.2003-31.07.2007.
Abordarea eşantionului uman luat în studiu, a efectuat-o pe patru direcţii: clinicostatistic,
informatizat, morfopatologic şi microbiologic.
Un capitol foarte important al tezei de doctorat evidenţiază importanţa informării corecte
a pacientului şi alegerea variantei terapeutice juste în cazul parodontitelor apicale cronice. Un
rol important îl are obţinerea consimţământului informat al pacientului. Medicul trebuie să
informeze pacientul aspra etapelor obligatorii ale planului de tratament.
În cabinetul particular „AlbiDent” doctoranda a utilizat metoda consimţământului video
informat pentru a obţine consimţământul pacienţilor, prezentând materiale video pe CD, DVD
cu ajutorul Laptop-ului.
Un alt segment cu valoare practică al tezei de doctorat îl constituie cercetările privind
importanţa analizei microbiologice a conţinutului canalelor radiculare în cazul parodontitelor
apicale cronice.
Analiza microbiologică în cadrul cercetării D-nei Dr. Dobrea Cristina-Genoveva a vizat:
demonstrarea implicării microorganismelor în patologia periapicală evidenţierea spectrului
268

microbian decelat la nivelul canalelor radiculare ale dinţilor cu parodontită apicală cronică fără
tratament endodontic anterior şi respectiv cu obturaţie radiculară dar cu eşec al tratamentului
conservator; analiza cauzelor de eşec în tratamentul endodontic conservator al dinţilor cu
parodontită apicală cronică.
În continuarea cercetărilor , doctoranda a analizat tratamenul conservator al
parodontitelor apicale cronice şi valoarea examenului anatomopatologic în cazul eşecului
acestuia, urmărind identificarea unor aspecte morfopatologice legate de patologia periapicală .
Un aspect cu aplicabilitate practică sporită al cercetărilor D-nei Dr. Dobrea Cristina-
Genoveva îl constituie implementarea platformei „EndoNet” pentru facilitarea gestionării
datelor şi schimbului de informaţii între medicii stomatologi.
Teza de doctorat a D-nei Dr. DOBREA CRISTINA- GENOVEVA beneficiază de o
concepţie clară, unitară, deosebit de logic expusă precum şi de o documentare amplă bazată pe
324 de titluri bibliografice.
Semnalez ilustrarea grafică deosebit de modernă, deşi extrem de vastă (56 de grafice
color, 6 tabele şi 58 figuri) dar clară şi corectă pentru analiza uşoară a studiului efectuat,
sporeşte valoarea ştiinţifică a lucrării.
Concluzii/Originalitate: Deoarece un scop important al tratamentului endodontic este
reprezentat de eliminarea bacteriilor din canalele dinţilor cu pulpă necrotică, este utilă
verificarea eficacităţii tratamentului prin determinarea prezenţei şi identificarea
microorganismelor în canalele infectate şi ariile adiacente. Examenul morfopatologic în cazul
parodontitelor apicale cronice utilizează metode morfologice convenţionale (coloraţia
hematoxilin-eozină, H.E.), coloraţia Van Gieson şi metode imunohistochimice.
Alegerea terapiei parodontitelor apicale cronice se face în ansamblul întregului organism
în corelaţie strânsă cu reactivitatea acestuia şi dependent de acesta, luând în considerare factori
de ordin local şi general.
Tratamentul endodontic al parodontitelor apicale cronice implică obligatoriu distrugerea
microorganismelor din canalele radiculare şi de aceea se impune analiza eficacităţii
tratamentului prin determinarea prezenţei şi identificarea bacteriilor în canalele infectate şi
ariile adiacente.
Gravitatea leziunii poate influenţa decizia terapeutică şi de aceea diagnosticul corect al
patologiei periapicale este foarte important. De exemplu, în cazul chisturilor periapicale,
terapia conservatoare are rezultate limitate şi cel mai frecvent se indică metode chirurgicale.
Cercetarea morfopatologică certifică importanţa examenului anatomopatologic în ecuaţia
diagnostică a leziunilor periapicale.
Computerul permite eficientizarea activităţii medicului stomatolog prin întocmirea
fişelor fiecărui pacient, stocarea unor imagini clinice şi radiologice, care vor fi disponibile
pentru o analiză comparativă ulterioară de exemplu, realizarea programărilor, realizarea unor
rapoarte statistice, corespondenţa electronică etc.
Promovarea unei aplicaţii software proprii „EndoDent” şi a unei platforme informatice
„EndoNet” pentru a eficientiza utilizarea calculatorului şi mai ales a Internet-ului stimulează
familiarizarea medicilor cu posibilităţile şi avantajele oferite de utilizarea acestui program.
Programul informatic realizat de noi este facil de utilizat, permite înregistrarea parametrilor de
interes şi stocarea imaginilor clinice şi radiologice la diferite momente în timp, poate genera
rapoarte statistice şi prin conectivitatea cu platforma “EndoNet”, asigură schimbul de date
între utilizatorii simultani ai platformei. Dacă se asigură conectivitatea cu platforma
“EndoNet”, aplicaţia client “EndoDent” permite schimbul de date între utilizatorii simultani ai
269

platformei. Astfel, un medic stomatolog poate prezenta un caz pe care îl consideră
semnificativ sau se poate consulta cu alţi colegi, poate întocmi statistici în funcţie de
parametrii doriţi.
10. SALEH RASHID SMD 10
Titlul tezei: STUDIUL MORFOLOGIC IMUNOHISTOCHIMIC ŞI CANTITATIV ÎN
TUMORILE MEZENCHIMALE UTERINE
Autor: Saleh Rashid
Conducător ştiinţific: Prof. Univ. Dr. Elisabeta Laba
Data susţinerii publice: 29.02.2008
Referenţi ştiinţifici: Prof. Univ. Dr. Carmen Ardeleanu – U.M.F. Bucuresti
Prof. Univ. Dr. Florica Stăniceanu – U.M.F. Bucuresti
Prof. Univ. Dr. Marie-Janne Aldea – U.M.F. Iasi
Motivatia alegerii subiectului: Doctorandul şi-a ales această problemă spinoasă şi actuală,
dar mai ales ca rezolvare din punct de vedere anatomo-patologic care impun la un loc
cunoştinţe precise de anatomie, fiziopatologie, diagnostic clinic etc.
Trebuie să recunoaştem că oricând cancerul de col uterin îndeplineşte aceste deziderate,
şi apar întrebări la care se impune răspuns pentru orientare în activitatea medicală .
Obiectivele urmarite: Determinarea unor markeri utili şi accesibili în serviciile de anatomiepatologică
ale spitalelor în vederea stabilirii prognosticului şi ierarhizarea cazurilor în funcţie
de gradul de malignitate, grad ce determină abordarea diferită în ceea ce priveşte schema de
tratament pre şi post chirurgicală
Rezumat al tezei (din referatul conducştorului de doctorat): Lucrarea însumează 196
pagini, este bine proporţionată şi structurată conform cerinţelor actuale, fiecare capitol
cuprinzând date precise şi la obiect, cu exemplificări adecvate.
Principalul obiectiv al lucrării a fost acela de a prezenta, în lumina datelor actuale şi a
experienţei personale, importanţa anatomiei patologice în cancerul de col uterin, în intenţia de
a da fundament şi eficacitate terapiei, în condiţiile de aplicabilitate practică actuală şi în
perspectivă, realizând un management al acestui gen de afecţiune cu aplicativitate practică,
bazându-se pe o statistică cuprinzând bolnavele internate cu tumori mezenchimale maligne
uterine dintr-un total de 835 cazuri-(100%) cu tumori de corp uterin din care 257 cazuri cu
carcinoame-(30,77%), alte tumori de corp uterin- 522 cazuri (62,53%) şi 56 cazuri cu sarcom
uterin-(6,70%) internate în perioada(2001-2007) în Clinicile de Obstetrică-Ginecologie Iaşi,pe
care o implementează într-un studiu morfologic general.
Doctorantul prezintă într-o primă parte generală, ce însumează 111 pagini, date
preliminarii din literatura de specialitate care să-i permită evaluarea comparativă corectă a
proprii statistici, unde îşi aduce aportul personal sub aspect diagnostic, clinic, evolutiv şi
terapeutic, având concluzii riguroase şi la obiect.
Sunt trecute în revistă principalele date din literatură privind cancerul de col
uterin(anatomie, epidemiologie, etiologie, fiziologie, diagnostic ,tratament) precum şi unele
metode moderne de investigaţie din punct de vedere anatomo-patologic.
270

Anatomia şi fiziologia uterului(capitolul I şi II) o prezintă într-o manieră actualizată cu
principalele aspecte morfo-fiziologice înţelegerii subiectului şi cunoscute ca necesare
prezentării managementului cancerului de col uterin şi în special în realizarea tratamentului.
Elementele anatomice esenţiale sunt integrate într-o concepţie unitară care include
noţiunile noi din literatura de specialitate.
Noţiunile de etiopatogenie a cancerului de col uterin sunt prezentate insistând asupra
factorilor pricipali implicaţi în geneza cancerului cu datele din literatura de specialitate.
Sunt prezentate date referitoare la structura histologică şi modificările anatomopatologice
la nivelul colului uterin.
Doctorandul prezintă într-o manieră actualizată principalele aspecte morfofiziologice
pentru înţelegerea subiectului abordat şi absolut necesare a fi cunoscute în intenţia prezentării
managementului cancerului de col uterin. Reuşeşte să sistematizeze şi să facă înţeles
tratamentul cancerului de col uterin.
În fiecare capitol al lucrării doctorandul a insistat, în mod deosebit asupra acelor date
care pot conduce pe medic la evitarea unor greşeli de diagnostic, de interpretare şi de
indicaţie terapeutică .
Partea personală, compusă din 106 pagini debutează cu material şi metodă în care
autorul îşi propune să analizeze un studiu ce a cuprins pacienţii cu cancer de col uterin
diagnosticaţi anatomo-patologic în perioada 2001-2007.
Există astăzi posibilitatea aprecierii cu mare acurateţe a extensiei procesului tumoral ca
şi a monitorizarii răspunsului la tratament.
Cancerul de col uterin este exemplul cel mai convingător pentru necesitatea unei
cooperări multidisciplinare în diagnostic, stadializare şi tratament
Studiu realizat este dinamic, o parte din evaluări făcându-se retrospectiv pe baza datelor
din foile de observaţie clinică a pacienţilor şi condicile de protocol terapeutic.
Doctorandul, a reuşit să obţină, urmând un plan extrem de bine sistematizat, o imagine
în detaliu a cazuisticii investigate, fiecare element clinic, paraclinic, diagnostic şi terapeutic
fiind luat în considerare, analizat, discutat şi integrat în ansamblu afecţiunii.
Toţi pacienţii luaţi în studiu au avut confirmarea histopatologică a diagnosticului clinic.
Metodele histopatologice şi imunohistochimice au fost coroborate cu datele clinice şi
aspectele macroscopice tumorale în vederea aprecierii evoluţiei şi prognosticului cazurilor
studiate.
Rezultatele imunohistochimice reprezentate prin studierea markerilor P 53, Ki 67, CD
34, VEGF, au contribuit la aprecierea caracterului invaziv şi recidivant tumoral, cât şi a
duratei de viaţă.
Concluzii/Originalitate: Concluziile clare trasează conduita de cercetare în tumorile maligne
uterine şi indică principalii markeri ce trebuie urmăriţi. Accentuează, pe baza datelor obţinute,
asupra importanţei angiogenezei crescute din tumori ca factor important în aprecierea
agresivităţii tumorii şi dezvoltarea metastazelor tumorale.
Întreaga lucrare- este orientată pentru argumentarea aplicării strategiilor eficace în
asigurarea/ameliorarea sănătăţii:dezvoltarea cercetării ştiinţifice şi organizarea ei, tehnicizarea
profesională, aplicarea prevenţiilor(mai ales a celei primare) şi formarea unei populaţii
avizate.
În obţinerea acestora sunt necesare, reorientarea atitudinii serviciilor medicale şi a celor
comunitare către profilaxie, cu o cordonare a eforturilor printr-un complet program de
sănătate.
271

Iconografia lucrării este bogat reprezentată prin .tabele,46 grafice, şi 55 figuri alb negru
şi color ce realizează prelucrarea statistică şi evidenţiază modul de rezolvare a cazuisticii luate
în studiu.
Prezentarea didactică a lucrării, analiza profundă şi detaliată a aspectelor şi implicaţiilor
îi conferă un caracter monografic, constituind o bază de informare, un aport concret şi valoros
pentru tratarea firească a pacienţilor.
Consider că ceea ce dă originalitate acestei lucrări este experienţa dobîndită, dificultăţile
cu care s-a înfruntat continuu în stabilirea diagnosticului, în indicarea tratamentului, adecvate
fiecărui caz în parte.
Capitolul « Discuţii » sintetizează şi extrage esenţialul din studiul efectuat aducând date
de real interes ştiinţific şi aplicativ, foarte necesare celor care practică tratamentul cancerului
de rinofaringe.
Lucrarea se încheie cu formularea a 21 concluzii pertinente, care reflectă experienţa
proprie dobândită, ca urmare a elaborării tezei de doctorat.
Bibliografia utilizată este vastă, însumând 165 de titluri, reprezentând atât nume de
prestigiu din medicina românească, cât şi valoroşi autori din literatura medicală mondială,
Teza de doctorat, redactată într-o manieră clară, este rezultatul unui studiu perseverent,
în cadrul căruia doctorandul a făcut dovada unor calităţi indispensabile activităţii de cercetare :
rigurozitate şi minuţiozitate în investigarea cazurilor, capacitate de analiză şi sinteză a
rezultatelor.
Lectura lucrării este plăcută, scrisă pe înţelesul celor ce o studiază, ceea ce arată o
maturitate în gândire şi mai ales în cercetare, recomandându-l ca un medic format, capabil de a
transmite şi altora, experienţa acumulată.
Din analiza amănunţită a tezei se degajă următoarele: Lucrarea tratează un subiect de o
importanţă majoră şi de mare actualitate, reprezentând o problemă fundamentală din punct de
vedere medical cât şi socio-economic; Lucrarea s-a realizat din studiul literaturii de
specialitate din ţară şi străinătate, precum şi din experienţa personală a autorului fundamentată
prin cazurile luate în studiu; Din cuprinsul lucrării reiese o mare putere de sinteză a vastului
material consultat; Lucrarea este scrisă într-un stil clar, cursiv, ceea ce face citirea textului cu
uşurinţă şi plăcere; Prezentarea în contextul lucrării, a unor grafice, scheme, imagini a
cancerului de col uterin în diferite stadii concepute şi executate cu o tehnică modernă mai
frecvente în contribuţii proprii; Din lucrare reiese un grad de optimism alimentat de cuceririle
într-un viitor apropiat al ştiinţei, referitor la unele aspecte încă în dispută din domeniul
cancerului de col uterin.
În final, consider că teza de doctorat întruneşte toate condiţiile de formă şi conţinut al
unei lucrări ştiinţifice, cu note de originalitate, susţinută atât de datele teoretice, cât şi de
rezultatele practice, reprezentând un punct de referinţă în cadrul lucrărilor de specialitate şi
propun să fie acceptată ca teză de doctorat şi supusă analizei comisiei de specialitate în
vederea conferirii titlului de doctor în medicină, specialitatea anatomie patologică.
272

11. CABA MIHAI SMD 11
Titlul tezei: UTILIZAREA CLINICA A MATERIALELOR BIOADEZIVE TIP
COMPOMER IN RESTAURAREA DIRECTA
Autor: Caba Mihai
Conducător ştiinţific: Prof. Univ. Dr. Ioan Dănilă
Data susţinerii publice: 13.03.2008
Referenţi ştiinţifici: Prof. Univ. Dr. Andrei Iliescu
Prof. Univ. Dr. Mihai Romanu
Prof. Univ. Dr. Sorin Andrin
Motivaţia alegerii temei: Indicatia de electie a compomerilor este restaurarea estetica a
leziunilor carioase in cazul pacientilor cu risc cariogen crescut,argumentata de capacitatea de a
elibera fluor lent ca rezultat al reactiei dintre gruparile functionale acide atasate moleculei de
polimer si particulele de sticla in momentul contactului materialului polimerizat cu apa din
cavitatea orala. Desi unii compomeri pot contine si alte saruri de fluor decat cele eliberate de
reactia tardiva a ionomerului de sticla, cantitateatotala de fluor eliberata este semnificativ mai
joasa decat cea a ionomerilor traditionali sau a ionomerilor modificati cu rasina.
Plecand de la ideea pentru care compomerii au aparut in stomatologie : combinarea
usurintei de a aplica un material fotopolimerizabil , resitenta si estetica compozitelor hibride
cu caracteristicile preventive ale CIS – eliberarea ionilor de fluor , cu efect anticarie si
analizand modalitatea de utilizare in clinica ,putem spune ca deja compomerul are rolul sau
bine definit intre criteriile care stau la baza alegerii unui material de obturatie sau altul .
Astfel, proiectul tezei de doctorat îşi aduce contribuţii la cunoaşterea modului de
utilizarea a acestui material , calitatile acestuia in comparatie cu alte materiale existente pe
piata la pacientii cu risc criogen crescut,calitatile sigilarii marginale fiind influentata de o
serie de caracteristici proprii materialului (contractia de priza , expansiunea higroscopica,
coroziunea, caracteristici reologice ) dar si de corectitudinea manipularii.
Obiectivele urmărite:
1. Evaluarea percolarii marginale a restaurarilor realizate cu n material de tip compomer
utilizat in asociere cu 2 tipuri de sisteme adezive amelo-dentinare ( automordansare versus
conditionare acida )
2. Evaluarea vascozitatii materialului asupra percolarii marginale in cazul utilizarii
compomerilor (Dyract eXtra versus Dyract Flow)
3. Studiu asupra influentei expansiunii higroscopice asupra percolarii marginale in cazul unui
material de tip compomer.
4. Studiu de marketing in utilizarea compozitelor hibride si a compomerilor in Romania
5. Studiul comportamentului compomerului in timp in diverse tipuri de restauratii( in special
restauratii clasa II in zona laterala)
Rezumatul tezei (din referatul conducatorului de doctorat): Tema aleasă de doctorandă
este de mare actualitate, datorită dificultatilor intampinate de medicii stomatologi in alegerea
unui material de restaurare care sa indeplineasca mai multe functii, mai ales in cazul
pacientilor cu risc carios crescut : efecte profilactice si curative pe termen lung, manipulare
usoara si un pret acceptabil.
273

Teza elaborată de doctorandă se înscrie în criteriul TD1 cuprins în anexa la Ordinul
Ministerului Educaţiei şi Cercetării, 4826/30.09.2004, fiind structurată în: cuprins,
introducere, stadiul cunoaşterii, contribuţii proprii, concluzii finale, bibliografie, anexe.
Stadiul cunoaşterii a fost conceput de autoare printr-o documentare temeinică, ce a
presupus aprofundarea serioasă a problematicii studiate, fiind sistematizat în 3 capitole.
Metodologia cercetării este corect expusă şi prezentată, dovedind faptul că doctorandul
şi-a însuşit metodele unei cercetări minuţioase şi riguros ştiinţifice. Pentru fidelitatea evaluării
statistice autorul foloseşte programul SPSS 11,in versiunea shareware si programul Excel
2003 , care permite prelucrarea corectă a informaţiilor din baza de date.
Contribuţiile proprii prezintă rezultatele obţinute la cele 4 studii comparative pe care
autorul le-a dezvoltat în 4 capitole.
Totodată, teza îndeplineşte criteriul TD2 de evaluare, prin valoarea înaltă a calităţii
informaţiilor sugerate, prin relevanţa surselor bibliografice utilizate, prin importanţa
rezultatelor obţinute, precum şi criteriul TD3, prin participarea la numeroase manifestări
ştiinţifice şi congrese cu lucrări în calitate de unic autor, prim autor şi co-autor.
Concluzii/Originalitate: Rezultatele cercetarii aprofundate demostreaza ca aceste materiale ,
compomerii, sunt mai apropiate de clasa compozitelor hibride , partea anorganica fiind
formata din sticla reactiva, factor ce joaca un rol important in caracteristicile preventive.
Desi controversat inca in utilizarea lui ca solutie directa in zona laterala in cavitatile cu
distructie coronara mai mare de 2/3 din distanta intercuspidiana , studiile de piata
demonstreaza ca acest tip de material este utilizat pe scara larga in zona laterala, nu numai la
noi in tara.
Utilizarea compomerului de catre medicii dentisti romani a aparut pe fondul dezvoltarii
pietei romanesti , dovedind ca maturizarea pietei este un proces in continua desfasurare.
Rezultatele studiilor realizate in laborator sunt in conformitate cu ceea ce exista in
studiile realizate anterior, in literatura, referitor la percolarea marginala in cazul utilizarii
compomerului, utilizand sisteme adezive diferite, autogravante sau folosind tehnica total-etch.
Studiul de laborator , desfasurat in paralel,a luat in considerare diferenta de vascozitate
dintre compomerul de tip”flow” si cel de consistenta normala ,avand drept scop studierea
gradului de adaptare si inchiderea marginala ,posibil mai buna in cazul materialelor “flow”,
rezultatele fiind asemanatoare celor din literatura de specialitate.
Publicarea unui studiu Gfk/EUROBUS in 2003 privitor la utilizarea compomerilor in
mai multe tari europene si compararea rezultatelor cu cele extrase din studiul de piata efectuat,
creaza o imagine relevanta privitor la modul in care medicii romani aleg si utilizeaza
materialele de restaurare directa, comparativ cu alti colegi europeni.
12. DUMITRACHE MIHAELA ADINA SMD 12
Titlul tezei: EVALUAREA RISCULUI CARIOS LA POPULAŢIA ŞCOLARĂ (6-12 ani)
DIN BUCUREŞTI
Autor: Dumitrache Mihaela Adina
Conducător ştiinţific: Prof. Univ. Dr. Ioan Dănilă
Data susţinerii publice: 13.03.2008
Referenţi ştiinţifici: Prof. Univ. Dr. Dumitru Oltean – U.M.F. Bucuresti
Prof. Univ. Dr. Angela Podariu – U.M.F. Timisoara
Conf. Univ. Dr. Stela Carmen Hanganu – U.M.F. Iasi
274

Motivaţia alegerii temei: Sãnãtatea copiilor este un indicator de sãnãtate al comunitãţii.
Elementele fundamentale ale sãnãtãţii sunt stabilite în copilãrie. Existenţa unei stãri de
sãnãtate oralã optimã la copil creeazã premizele perpetuãrii acesteia la adolescent şi apoi la
adultul tânãr.
Cunoaşterea şi studierea determinanţilor sãnãtãţii, tendinţelor în sãnãtatea oralã şi
factorilor de risc determinanţi ai cariei dentare, precum şi a metodologiei necesare implementãrii
programelor de sãnãtate oralã în şcoli ţintite grupului de risc sunt de o realã importanţã pentru
stabilirea unor metode eficiente de îmbunãtãţire a stãrii de sănătate orală.
Astfel, printr-o analizã obiectivã, bazatã pe date ştiinţifice a factorilor de risc potenţiali pentru
viitorul status carios şi încadrarea corectă într-o grupă de risc crează premizele necesare alegerii
celor mai potrivite strategii preventive, cu o eficienţă maximă şi extinderea acestora, precum şi
pentru implementarea altor tipuri de acţiuni preventive, cu includerea unor diverse categorii de
vârstã (adolescenţi, tineri).
Analiza modelului de predicţie al riscului carios al şcolarilor depinde de analiza precisă şi
sintetică a tiparului bolii carioase în colectivitatea aleasă, de decelarea factorilor de agresiune
(atac) şi de protecţie pentru caria dentară, factori de care depinde alegerea metodelor preventive
specifice fiecărui grup de risc în parte.
În acest context, tema de cercetare (Evaluarea riscului carios la populaţia şcolară din
Bucureşti cu vârstele cuprinse între 6-12 ani) din cadrul tezei de doctorat este de o realã
importanţã pentru evaluarea factorilor de risc asociaţi cariei dentare la populaţia şcolară din
Bucureşti, în vederea implementării, susţinerii şi extinderii unor programme de sãnãtate oralã
complexe şi ţintite acestor factori de risc.
Obiectivele urmărite:
1. evaluarea stării de sănătate orală la populaţia şcolară din Bucureşti (clasele I şi VI) ;
2. stabilirea factorilor care determină inegalităţie în statusul oral al copiilor;
3. încadrarea copiilor într-o grupă de risc ;
4. analiza unor factori de predicţie a evoluţiei stării de sănătate orală la copii;
5. construirea unui model de predicţie al cariei pe dentiţia definitivă, care să permită
propunerea de metode profilactice ţintite şi specifice fiecarui grup de risc carios.
Rezumatul tezei (din referatul conducatorului de doctorat): Teza de doctorat abordează o
temă de actualitate şi interes pentru sfera Sănătăţii orale, reprezentată de studierea
determinanţilor şi tendinţelor în sãnãtãţea orală, şi factorilor de risc asociaţi cariei dentare la
populaţia şcolară de 6 -12 ani din Bucureşti, în vederea elaborării metodologiei necesare
implementãrii programelor de sãnãtate oralã în şcoli ţintite grupului de risc carios. Pe lângă
aceste considerente, teza de doctorat are meritul de a stabili un model de predicţie al cariei
pentru dentiţia definitivă, apelând la instrumente special concepute din statistica medicală.
Alegerea temei se grefează pe preocupările didactice şi ştiinţifice ale doctorandei, medic
şi cadru didactic cu o foarte bună pregătire profesională, caracterizat de exigenţă şi seriozitate
în întreaga activitate pe care o desfăşoară în cadrul Disciplinei de Sănătate Orală şi Ştiinţe
Comportamentale a Facultăţii de Medicină Dentară, Universitatea de Medicină şi Farmacie
“Carol Davila” Bucureşti.
Teza elaborată de doctorandă se înscrie în criteriul TD1 cuprins în anexa la Ordinul
Ministerului Educaţiei şi Cercetării, 4826/30.09.2004, fiind structurată în: cuprins,
introducere, stadiul cunoaşterii, contribuţii proprii, concluzii finale, bibliografie, anexe.
275

Stadiul cunoaşterii a fost conceput de autoare printr-o documentare temeinică, ce a
presupus aprofundarea serioasă a problematicii studiate, fiind sistematizat în 4 capitole.
Metodologia cercetării este corect expusă şi prezentată, dovedind faptul că doctoranda
şi-a însuşit metodele unei cercetări minuţioase şi riguros ştiinţifice. Pentru fidelitatea evaluării
statistice, condiţie absolut obligatorie pentru o cercetareepidemiologică, autoarea foloseşte
programul SPSS 10.0, care permite prelucrarea corectă a informaţiilor din baza de date. Se
remarcă utilizarea metodelor de statistică avansată de tipul regresiei lineare, care permite
estimarea numărului mediu de leziuni carioase în dentiţia definitivă, în funcţie de factori
clinici, salivari, socio demografici şi comportamentali.
Contribuţiile proprii prezintă rezultatele obţinute în studiul epidemiologic descriptiv
cross-secţional pe care autoarea l-a dezvoltat în 5 capitole.
Totodată, teza îndeplineşte criteriul TD2 de evaluare, prin valoarea înaltă a calităţii
informaţiilor sugerate, prin relevanţa surselor bibliografice utilizate, prin importanţa
rezultatelor obţinute, precum şi criteriul TD3, prin participarea la numeroase manifestări
ştiinţifice şi congrese cu lucrări în calitate de unic autor, prim autor şi co-autor.
Concluzii/Originalitate: Un element de noutate îl reprezintă elaborarea unui model de
predicţie al riscului carios, utilizând modelul regresiei lineare, pentru a ordona puterea de
predicţie a fiecărui factor de risc în parte şi pentru compararea puterii acestora. Modelul de
predicţie a cariei a fost realizat în funcţie de mai mulţi predictori de risc: experienţa carioasă
anterioară (indicii de carie defs, deft şi numărul suprafeţelor susceptibile la carie), factorii
salivari (rata secreţiei salivare, capacitatea tampon salivară); factori microbiologici (densitatea
streptococului mutans şi a lactobacilului), precum şi cei socio-demografici (sexul subiecţilor,
statusul socio-economic şi variabilele comportamentale).
Alt element de originalitate a tezei de doctorat este utilizarea Cariogramei, modelul
computerizat de evaluare a “Şansei de a evita cariile” în viitor, cu ajutorul căreia au fost
încadraţi subiecţii studiului într-una dintre cele trei grupe de risc.,
Mai mult, reţine atenţia seriozitatea cu care este analizată această problematică, prin
raportarea, atât la factorii clinici ce evaluează statusul oral, cât şi la cei socio-demografici şi
comportamentali, rezultând astfel un studiu exhaustiv asupra sănătăţii orale a şcolarilor cu
vărsta cuprinsă între 6-12 ani din Bucureşti.
13. DRAGOMIR RALUCA SMD 13
Titlul tezei: TRAUMATISMELE CORONARE LA COPII SI ADOLESCENT –
IMPLICATII CLINICE SI TERAPEUTICE
Autor: Dragomir Raluca
Conducător ştiinţific: Prof. Univ. Dr. Ioan Danila
Data susţinerii publice: 14.03. 2008
Referenţi ştiinţifici: Prof. Univ. Dr. Angela Podariu – U.M.F. Timisoara
Conf. Univ. Dr. Constantin Varlan – U.M.F. Bucuresti
Prof. Univ. Dr. Stefan Lacatusu – U.M.F. Iasi
Motivatia alegerii temei : Traumatismele dentare la copii de varsta scolara apar in conditii
foarte variate: caderi,loviri in timpul jocului,activitati sportive,accidente de circulatie,etc.
276

Frecventa lor a crescut in ultima vreme studiile din literature aratand ca incidenta cea mai
mare este in perioada dentatiei mixte.
Cresterea popularitatii sporturilor in randul adolescentilor si tinerilor reprezinta o alta
cauza a cresterii a numarului de traumatisme dento-parodontale care apar in statisticile din
literature. Plecand de la aceste considerente si considerand traumatismele dentare urgent
terapeutica, am abordat un studiu al traumatismelor dentare la copil,adolescent si tanar,
insistand pe o serie de parametrii,pentru a putea realize un studiu clinic-statistic cu date
representative, in scopul stabilirii unui algoritm terapeutic care sa poata constitui un ghid
practic pus la dispozitia parintilor , educatorilor si grupurilor populationale interesate in ceea
ce priveste prevenirea si tratamentul traumatismelor dentare.
Obiectivele urmarite: in cadrul tezei de doctorat au fost axate pe elaborarea unui program
complet de evaluare care cuprinde :
- Diagnosticul corelat cu stadiul evolutiv
- Obiectivele generale si particulare ale fiecarui caz clinic
- Studierea cazuisticii care sa constituie baza de date pentru elaborarea statistica
Rezumatul tezei de doctorat: In scopul atingerii scopurilor propuse doctoranda a elaborate
un studiu statistic pe baza cazuisticii Clinicii de Preventie Oro-Dentara UMF “Gr.T.Popa” Iasi
si a cabinetului stomatologic privat SC Danident Iasi in perioada 2004-2007.Lotul a fost de
1475 copii ,adolescent si tineri, in studiul statistic fiind introdusi 230,170 baieti si 60 fete cu
vasrta intre 8 si 23 ani.In evaluarea clinica s-a utilizat un formular special realizat care
reprezinta o contributie personala a tezei dublata de examene clinice Rx conventionale, CT si
fotografii. In functie de modul in care a survenit traumatismul, s-a constatat ca frecventa cea
mai mare o reprezinta accidentele urmata de agresiune si activitati sportive.Distributia in
functie de tipurile de fractura coronara, proportia cea mai mare este reprezentata de fracturi
nepenetrante (40%).
Preocuparea doctorandei a constat in deosebi in modalitatile optime de restaurare prin
material bioadezive a fracturilor coronare. In capitolul IX – Studiul comportarii in diverse
medii a unor material dentare utilizate in tratamentul fracturilor coronare - sunt analizate prin
studii comparative mecanismele implicate in adeziunea dentinara , structura adezivilor
dentinari si mentinerea calitatilor de suprafata a restaurarilot in mediul oral.
In capitolul X- Studiul privind prognosticul dintilor traumatizati si posibilitatile
terapeutice- doctoranda analizeaza comparativ datele obtinute in urmatoarele tipuri de
tratamente : reacolarea fragmentelor, reconstituirea coronara cu capa de celluloid si compozit,
pulpotomie CaOh, reacolare fragment cu glassionomer flow, pulpectomie, refacerea protetica
,IOS coroana de invelis, imobilizare si extractive.
Concluzii/Originalitate: Din analiza comparative a tezei cu alte surse de informare nationala
si international releva faptul ca doctoranda aduce date valoroase privind comportamentul
lantului educative ( educatori, invatatori,profesori,antrenori) fata de primul ajutor care trebuie
acordat pacientilor implicate in aceasta patologie.Elaborarea unui management al etapelor
obligatorii pe care trebuie sa le respecte atat mediul socio-educativ dar mai ales parintii pana
la accesarea specialistului stomatolog sunt foarte clar demonstrate si sustinute .
Comportamentul medicului stomatolog este decisive in asigurarea prognosticului masurilor
terapeutice pe termen mediu si lung, datele si cazuistica proband profunzimea profesionala a
doctorandei in abordarea acestei teme interdisciplinare si motiveaza cu prisosinta acordarea
titlului de doctor in stiinte medicale specialitatea medicina stomatologica.
277

14. COZMA ROMICĂ SEBASTIAN SMD 14
Titlul tezei: CORELAŢII CLINICO-ELECTROFIZIOLOGICE ÎN HIPOACUZIILE
NEURO-SENZORIALE
Autor: Cozma Romică Sebastian
Conducător ştiinţific: Prof. Univ. Dr. Vasile Mârţu
Data susţinerii publice: 09.05.2008
Referenţi ştiinţifici: Prof. Univ. Dr. Marcel Cosgarea
Prof. Univ. Dr. Cristian Radu Popescu
Prof. Univ. Dr. Vasile Costinescu
Motivaţia alegerii subiectului: Hipoacuziile neuro-senzoriale afectează peste 10% din
populaţie, fiind în acelaşi timp cea mai frecventă boală prezentă la naştere (între 1-3 la 1000
de nou-născuţi). Hipoacuzia nu este doar o afecţiune organică, ci ridică o importantă barieră
comunicaţională cu efecte complexe în viaţa socială a individului. Audiologia este un domeniu
în plină dezvoltare, cu un istoric de peste 30 ani în SUA şi Europa Occidentală, dar la noi în
ţară aproape inexistent până de curând. Este un domeniu medical care beneficiază de asistenţă
tehnologică modernă, cu metode de diagnostic în continuu progres şi soluţii terapeutice
moderne spectaculoase, prin protezele auditive convenţionale şi mai ales cele implantabile.
Literatura de specialitate nu oferă studii complexe care să reunească date despre toate
metodele actuale de investigare a hipoacuziilor.
Obiective urmărite: Scopul general al cercetării a fost studiul audiologic a trei categorii de
pacienţi pentru care au fost analizate diverse corelaţii între testele clinice şi electrofiziologice
de explorare auditivă: prima categorie a fost constituită din normali din punct de vedere
auditiv, a doua din pacienţi care prezentau hipoacuzie neuro/senzorială de diverse grade la cel
puţin o ureche, iar a treia din copii cu surdităţi neuro/senzoriale profunde implantaţi cohlear.
Obiective finale ale cercetării au fost următoarele:
- stabilirea pentru prima dată în România a unor normative pentru testele obiective auditive
(PEAP) pentru populaţia noastră pe un număr important de pacienţi;
- aprecierea dinamicii valorilor PEAP la copil şi corelaţia acestor valori cu maturarea
neurologică a releelor auditive;
- compararea lor cu cele din literatura de specialitate;
- studiul rezultatelor testelor audiologice la pacienţii cu hipoacuzii neuro-senzoriale pentru
fiecare grad în parte;
- studiul complex al corelaţiilor dintre testele auditive disponibile în prezent pentru bilanţul
audiologic la copil, adult şi vârstnic;
- corelaţiile dintre metodele subiective şi cele obiective de stabilire a pragurilor auditive,
aspect deosebit de important în stabilirea corectă a gradului de surditate;
- stabilirea celui mai potrivit algoritm de diagnostic pentru copiii la care nu se pot valorifica
probele subiective ;
- corelarea rezultatelor testelor de screening cu cele clinice şi stabilirea gradului de încredere;
- studiul efectului stimulării auditive electrice asupra sistemului nervos auditiv la copiii cu
surdităţi neuro-senzoriale prelinguale implantaţi cohlear – maturarea neuronală;
- compararea maturării neurologice auditive sub stimulare acustică cu cea sub stimularea
electrică.
Ca finalitate practică, pe baza studiului diferitelor loturi şi a corelaţiilor stabilite între
metodele audiologice clinice şi electrofiziologice, rezultatele lucrării se concretizează în:
278

elaborarea unei anexe cu valori normale pentru parametrii PEATC pentru populaţia din
România, elaborarea unui algoritm eficient de diagnostic audiologic al hipoacuziilor la copil,
stabilirea celei mai bune metode de utilizat pentru screeningul hipoacuziilor la nou-născut şi
demonstrarea efectului de maturare a sistemului nervos auditiv sub stimularea electrică prin
implantul cohlear.
Rezumat al tezei (din referatul conducătorului de doctorat): Lucrarea de doctorat
abordează un domeniu de deosebit de interesant şi de actualitate al patologiei ORL şi în
particular al patologiei audiologice, fiind vorba despre hipoacuziile neuro-senzoriale.
Progresele făcute în domeniul studiilor audiologice în ultimele decade au făcut posibile
crearea şi dezvoltarea metodelor protetice pentru tratamentul hipoacuziilor neuro-senzoriale,
incluzând aici protezarea auditivă convenţională, dar evidenţiind apariţia implantului cohlear,
moment crucial în istoria otologiei şi audiologiei.
Lucrarea domnului dr. Sebastian Cozma, este structurată pe două părţi principale,
partea generală şi cea personală.
După prezentarea temei abordate şi a scopului lucrării, autorul dezvoltă în următoarele
trei capitole o sinteză la zi a datelor referitoare la hipoacuzia neurosenzorială, la ansamblul de
teste folosite în diagnosticul acesteia în clinică şi la modalităţile de abord terapeutic.
Partea personală a tezei se bazează pe o bogată experienţă proprie din ultimii 7 ani ai
activităţii doctorandului, incluzând în studiul de faţă un număr de 437 de pacienţi, dintre care
409 (818 urechi) în categoria de diagnostic şi 28 de copii cu surdităţi profunde neurosenzoriale
implantaţi cohlear unilateral. Partea personală este iniţiată de capitolul IV, care prezintă
obiectivele generale ale cercetării, şi este dezvoltată ulterior pe parcursul capitolelor V, VI şi
VII. Capitolul V este dedicat studiului clinic şi paraclinic al pacienţilor, incluzând o parte în
care se prezintă aspectele metodologice generale şi se caracterizează descriptiv lotul de studiu.
A doua parte a capitolului V este dedicată pacienţilor cu auz normal, datele obţinute fiind
folosite pentru stabilirea de normative pentru raportarea loturilor de pacienţi normali auditiv
din ţara noastră, pe grupe de vârstă, la normativele internaţionale, acest aspect fiind abordat
pentru prima dată la noi în ţară pentru metodele de testare moderne. În partea a treia a
capitolului V se desfăşoară studiul lotului pacienţilor ce prezintă diferite tipuri şi grade de
hipoacuzii. Se folosesc rezultatele obţinute prin efectuarea unui bilanţ audiologic complet.
Autorul foloseşte rezultatele obţinute pentru stabilirea unor corelaţii clinico-electrofiziologice
valoroase pentru stabilirea importanţei fiecărei metode de explorare, ca şi a specificităţii
acestora în funcţie de patologie. De asemenea se evaluează fiecare metodă de screening
separat, otoemisiunile acustice şi potenţialele evocate şi apoi metoda combinată, prin corelarea
rezultatelor obţinute cu pragurile auditive subiective sau cu pragurile auditive stabilite prin
potenţiale evocate, evidenţiindu-se faptul că metoda combinată este cea mai indicată strategie
de folosit în screeningul surdităţii la nou-născuţi.
Capitolul VI este unul original, în care sunt prezentate rezultatele studiului maturării
releului neuronal auditiv la copil după implantarea cohleară, efectuat prin culegerea
potenţialelor evocate electric. Cercetarea s-a materializat şi prin publicarea unui articol
recunoscut ISI în revista Clinical Neurophysiology (2007).
Capitolul VII este dedicat concluziilor finale, formulate cu obiectivitate remarcabilă şi
fundamentate ştiinţific de substanţa materialului faptic rezultat din cercetarea clinică şi
evaluarea paraclinică complexă, reflectând pe deplin preocuparea constantă a doctorandului de
a realiza o lucrare ce se remarcă prin elementele de originalitate ale cercetării personale.
279

Relevanţa ştiinţifică a rezultatelor obţinute este susţinută de prelucrarea statistică
adecvată şi de ilustraţia grafică şi tabelară de o calitate excepţională. Lucrarea este redactată
într-un limbaj ştiinţific adecvat ce exprimă în totalitate datele esenţiale, realizând imaginea de
ansamblu şi de amănunt a subiectului tratat.
Bibliografia, însumând peste 400 de titluri selectate din publicaţiile apărute în ultimele
2 decade, dar nu numai, este corect exploatată ştiinţific şi integrată textului.
Concluzii/Originalitate: Cercetarea realizată de domnul dr. Sebastian Cozma are elemente
certe de originalitate, evidenţiindu-se prin semnificaţia ştiinţifică actuală a rezultatelor
obţinute ca şi prin potenţiala ei valoare aplicativă, susţinută de:
- studiul clinic, pe un număr relativ mare de pacienţi (437), atât cu auz normal, cât şi cu
hipoacuzii neurosenzoriale de toate gradele, individualizându-se astfel un algoritm modern de
explorare şi evaluare a acestora;
- prin corelaţiile stabilite între rezultatele obţinute prin teste diferite subiective şi obiective,
lucrarea contribuie la stabilirea direcţiilor de utilizare a acestor teste în diagnosticul clinic;
- certificarea faptului că potenţialele evocate auditive reprezintă, împreună cu otoemisiunile
acustice, cea mai bună metodă de depistare precoce a hipoacuziilor în populaţia de nou-născuţi
sau copii mici;
- descrierea maturării neuronale auditive la copilul hipoacuzic implantat cohlear, studiu
original încadrat în preocupările cele mai recente ale colectivelor de cercetare, care dovedeşte
acelaşi tipar de maturare sub efectul stimulării auditive prin implant.
15. BUDACU CRISTIAN CONSTANTIN SMD 15
Titlul tezei: IMPLICAŢIILE BOLII POSTOPERATORII ÎN CHIRURGIA DENTO-
ALVEOLARĂ
Autor: Budacu Cristian Constantin
Conducător ştiinţific: Prof. Univ. Dr. Maria Voroneanu
Data susţinerii publice: 05.06.2008
Referenţi ştiinţifici: Prof. Univ. Dr. Emil Urtilă
Prof. Univ. Dr. Alexandru Bucur
Prof. Univ. Dr. Carmen Vicol
Motivaţia alegerii subiectului: Problematica bolii post-operatorii este o realitate complexă
care trebuie privită şi abordată din mai multe puncte de vedere : Etiologia multifactorială a
manifestărilor post-operatorii în care axul central este cunoaşterea factorilor de risc ;
Invazivitatea intervenţiei chirurgicale . De cele mai multe ori factorul uman , respectiv
practicianul este principalul modulator al acestui aspect chirurgical; Reperele cele mai
importante care sunt îndreptăţite în a-l motiva pe chirurgul dento-alveolar să nu precupeţească
nici un efort în a aborda corect, cu maximum de precauţii intervenţia chirurgicală sunt :
specificitatea regiunilor oro-maxilo-faciale , riscul bacteriemic exacerbat precum şi riscul şi
severitatea crescută a manifestărilor post-operatorii; Imposibilitatea stabilirii unei graniţe
IATROGENIE versus AFECŢIUNE MULTIFACTORIALĂ cu mecanism intrinsec
neelucidat în totalitate, fapt care nu trebuie să justifice însă necunoaşterea sau mai grav
minimalizarea aspectelor cunoscute, lămurite care sunt imperative în profilaxia bolii postoperatorii.
.
280

În teza de doctorat D-L Dr. BUDACU CRISTIAN CONSTANTIN a urmărit ca printrun
studiu exhaustiv să abordeze aspecte multiple, unele originale în ceeace priveşte :
- Stabilirea incidenţei şi prevalenţei manifestărilor de tip boală post-operatorie în chirurgia
dento-alveolară de ambulator
- Analiza unor aspecte clinice privind evaluarea factorilor de risc general legaţi de pacient
în vederea intervenţiilor de chirurgie dento-alveolară şi stabilirea unor corelaţii cu incidenţa
bolii post-operatorii
- Analiza unor aspecte clinice privind evaluarea factorilor de risc general legaţi de
complexul operator ( intervenţia chirurgicală, pregătirea pre-operatorie, tehnicile operatorii,
asepsia şi antisepsia ) în chirurgia dento-alveolară şi stabilirea unor corelaţii cu incidenţa bolii
post-operatorii
- Cercetări personale privind algoritmul profilactic al bolii post-operatorii în chirurgia dentoalveolară
- Cercetări personale privind algoritmul terapeutic al bolii post-operatorii în chirurgia dentoalveolară
- Stabilirea graniţei medicale dintre boala post-operatorie, evoluţie post-operatorie
predictibilă-cu etiologie multifactorială, versus iatrogenie versus malpraxis.
Obiective urmarite: scopul principal al cercetărilor a fost să stabilească prin mijloace clinice
şi statistice- informatizate , modul şi procentul prin care indici importanţi legaţi de pacient
dar şi de complexul operator induc apariţia manifestărilor post-operatorii nefireşti (de tip
boală postoperatorie) precum şi rolul medicului practician în reducerea incidenţei instalării
acestori manifestări post-operatorii deviate de la normal .
În final Dl Dr. Budacu Cristian a urmărit să investigheze rolul unor metode
alternative, coercitive şi medicamentoase de reducere a riscului bolii post-operatorii iar dacă
aceasta totuşi s-a produs, de reducere a dramatismului ei pentru asigurarea comfortului
pacientului .
În scopul atingerii obiectivelor propuse în teza sa de doctorat, Dl Dr. Budacu Cristian
a efectuat un studiu pe un eşantion uman reprezentativ format din 53.400 de pacienţi, rezolvaţi
în Clinica de Chirurgie Orală şi Maxilo-Facială (Ambulator), din cadrul Policlinicii
Universitare de Stomatologie din Iaşi, în intervalul 1.01.2004 - 31.10.2007. Eşantionul uman
cuprins în cercetarea sa l-a abordat ca metodologie de lucru pe două direcţii principale şi
anume: clinic şi statistic informatizat .
Subiectul abordat de doctorand este o expunere clară pentru demonstrarea şi
argumentarea importanţei introducerii în practica chirurgiei dento-alveolare , a unui
ALGORITM de PROFILAXIE a BOLII POSTOPERATORII , de respectat în faţa oricărui
pacient la care se efectuează manopere de chirurgie orală .
Apelînd la studii clinice şi informatice complexe (pluridirecţionale, încrucişate pe mai
mulţi indici cu valoare clinică) unele în premieră, Dl Dr. Budacu Cristian Constantin
argumentează clar şi riguros ştiinţific că ignorarea factorilor de risc în instalarea bolii
postoperatorii la momentul abordului terapeutic chirurgical , este principalul vector care
transformă o şedinţă terapeutică obişnuită într-una cu deznodământ şi evoluţie neplăcută
pentru pacient .
Rezumat al tezei (din referatul conducatorului de doctorat): Ca o noutate a cercetărilor
Dlui Dr. Budacu Cristian Constantin doresc să subliniez faptul că domnia sa propune – cu
intenţia de ghid practic , mai multe sisteme de evaluare a manifestărilor bolii postoperatorii:
281

Evaluarea evoluţiei postoperatorii prin Scorul de Comfort Postoperator; Metoda măsurării
distensiei faciale cauzată de edemul postoperator în scopul stabilirii coeficientului de
edemaţiere Ec şi deci conducerea terapiei postoperatorii; Metoda măsurării obiective a
limitării deschiderii gurii cauzată de edemul şi trismusul postoperator.
Rezultatele cercetărilor Dlui Dr. Budacu Cristian Constantin au demonstrat evident că
nici una dintre metodele de profilaxie propuse nu poate garanta individual un curs
postoperator normal şi un comfort 100% al pacientului .
Bazându-se pe rezultatele obţinute Dlui Dr. Budacu Cristian Constantin recomandă ca
metodă combinată de profilaxie a bolii postoperatorii următoarele : acordarea recomandărilor
postoperatorii pe baza unui formular; administrarea de antiseptice pre şi postoperator;
administrarea de analgetic opioid preoperator; administrarea deANTIINFLAMATORII
imediat postoperator.
De asemeni doctorandul atenţionează asupra faptului că opţiunea pentru una dintre
metodele de profilaxie propuse sau pentru combinaţia acestora nu trebuie să eludeze, ci trebuie
individualizată în acord cu 2 aspecte extrem de importante : Pacientul care urmează a fi supus
intervenţiei chirurgicale; Complexitatea intervenţiei chirurgicale .
Prin cercetările sale Dl Dr. Budacu Cristian Constantin a încercat să obiectiveze faptul
că „ boala postoperatorie” există dar :
1. NU este de lungă durată
2. ESTE dominată de fenomene locale
3. NU determină un discomfort sever al pacientului
4. POATE fi prevenită
5. POATE fi bine controlată
6. NU lasă sechele .
De asemeni doctorandul consideră că dacă “conceptul de boală postoperatorie” ar fi
însuşit în medicina chirurgicală , ar fi o mare realizare pentru medicii practicieni care sunt
făcuţi direct responsabili , cu repercursiuni morale, pecuniare şi chiar medico-legale privind
compromiterea cursului postoperator.
Teza de doctorat a Dlui Dr. Budacu Cristian Constantin, redactată pe parcursul a 446
pagini este alcătuită conform rigorilor actuale , proporţionată echilibrat (1/3) între partea
generală şi partea personală şi concepută într-o manieră logică şi clară .
Bazată pe o amplă documentare teoretică , 282 titluri bibliografice , mai ales din
literatura ultimilor ani, ilustrată cu o imagistică personală de calitate,130 de grafice color, teza
de doctorat a Dlui Dr. Budacu Cristian Constantin reuşeşte prin explicaţii solide, argumentate
ştiinţific să ne prezinte o finalizare exemplară a unui studiu competent cu certă valoare
teoretică şi practică.
În concluzie, pe baza datelor prezentate , sunt motivată să afirm cu toată convingerea
că teza de doctorat a Dlui Dr. Budacu Cristian Constantin reprezintă un studiu complex , care
aduce o valoroasă contribuţie teoretică şi practică într-un domeniu actual – cel al bolii
postoperatorii în chirurgia dento-alveolară .
Obiectivele pe care şi le-a propus Dl Dr. Budacu Cristian Constantin în realizarea tezei
de doctorat au fost bine motivate, documentate şi confirmate printr-un material personal,
interpretat după rigorile ştiinţifice actuale. Implicaţiile practice ale tezei de doctorat sunt de
necontestat , aceasta constituindu-se ca un valoros ghid practic de cunoaştere şi de prevenire a
manifestărilor postoperatorii deviate de la firesc.
282

Concluzii/Originalitate: Noutatea studiului D-Lui Dr. BUDACU CRISTIAN
CONSTANTIN a constat în : Intenţia de a introduce în practica de chirurgie dento-alveolară
a unei obişnuinţe de evaluare riguroasă şi completă a pacientului; Stabilirea unor corelaţii- cu
aplicabilitate practică, între factorii de risc decelaţi de cercetările dsale şi incidenţa şi
prevalenţa bolii post-operatorii în sensul formulării unui protocol de abord chirurgical care să
minimalizeze discomfortul postoperator al pacienţilor; Intenţia de a introduce în practica de
chirurgie dento-alveolară a unor scheme medicamentoase proprii de profilaxie şi terapie a
bolii postoperatorii.
În partea personală a tezei sale, Dl Dr. Budacu Cristian Constantin pledează pentru
implementarea unei atitudini moderne şi complexe, argumentată prin studii clinice şi prin
rezultate susţinute de :
- un ALGORITM de intervenţie profilactică în managementul bolii postoperatorii .
- o sistematizare proprie (bazată pe experienţa sa la nivelul cazuisticii abordate) a
fenomenului cunoscut sub denumirea de BOALĂ POSTOPERATORIE.
- Propunerea unui CHESTIONAR DE IDENTIFICARE ŞI EVALUARE A RISCULUI
BOLII POSTOPERATORII .
- Propunerea unor metode de evaluarea a manifestărilor bolii postoperatorii dar şi a valorii
terapiei recomandate în reducerea fenomenelor specifice unui curs postoperator deviat de la
firesc
- Recomandarea unui FORMULAR DE PROTOCOL POSTOPERATOR care a cuprins
indicaţiile postoperatorii precum şi metodele medicamentoase (profilactice sau curative )
recomandate fiecărui pacient în parte .
16. RUDNIC IOANA SMD 16
Titlul tezei: CONTRIBUŢII LA STUDIUL PATOLOGIEI ORALE ÎN UNELE BOLI
INFECŢIOASE
Autor: Rudnic Ioana
Conducător ştiinţific: Prof. Univ. Dr. Maria Ursache
Data susţinerii publice: 12.06.2008
Referenţi ştiinţifici: Prof. Univ. Dr. Horia Traian Dumitriu – U.M.F. Bucureşti
Prof. Univ. Dr. Gheorghe Neculau – U.M.F. Chişinău
Prof. Univ. Dr. Vasile Luca – U.M.F. Iaşi
Motivatia alegerii subiectului: Subiectul tezei de doctorat a doctorandei prep. dr. Ioana
Rudnic prezintă un dublu interes abordând pe de o parte un capitol foarte polimorf şi vast al
medicinei dentare-cel al leziunilor orale-domeniu în care nici până în prezent nu s-a ajuns la
un punct de vedere comun privind clasificarea acestor entităţi morbide.
Mucoasa orală, prin particularităţile sale structurale şi funcţionale constituie sediul unor
manifestări patologice de un deosebit polimorfism clinic, determinate de o gamă foarte largă
de agenţi etiologici în cadrul unor afecţiuni generale sau locale, motiv pentru oare nici până in
prezent nu s-a ajuns la un consens general privind clasificarea acestora.
Doctoranda se referă pe larg în cadrul tezei la aceste entităţi clinice despre care,
informaţiile specialiştilor sunt adeseori relative şi reduse cantitativ, posibile abia după
descoperirea culturilor celulare şi folosirea lor pentru izolarea virusurilor din diferite produse
patologice.
283

Obiectivele urmărite:
1. Cercetarea întreprinsă priveşte unele din principalele manifestări orale ale unor boli
infecţioase de etiologie virală care determină la nivelul cavităţii orale apariţia unor leziuni mai
mult sau mai puţin specifice: herpesul, varicela, zona zoster, rujeola etc.
2. Datorită contagiozităţii mari a acestor boli infecţioase care odată apărute se
răspândesc apoi mai departe în populaţie, medicul dentist are obligaţia de a depista eventualele
cazuri, de a le trata dacă este în măsură sau de le îndruma spre consult de specialitate.
3. Pentru medicul dentist cunoaşterea acestor boli, particularităţile evolutive, factorii
determinanţi, mecanismul lor de acţiune, elemente de diagnostic şi prognostic, soluţiile
terapeutice au o importanţă deosebită, deoarece în cabinetul său, medicul poate face o
profilaxie secundară prin punerea unui diagnostic corect şi precoce îndrumând pacientul la o
clinica de boli infecţioase în vederea efectuării unor examene de specialitate şi instituirea unui
tratament cât mai eficace.
4. Medicul dentist trebuie să cunoască manifestările clinice de la nivelul cavităţii orale
pentru a pune un diagnostic corect şi pentru a le diferenţia de alte boli care au manifestări
clinice asemănătoare pentru un tratament corect (în cazul bolilor propriu-zise ale cavităţii
orale) sau recomandarea unui consult de specialitate.
5. În cazul examinării unui pacient pe care îl suspectăm de una din aceste boli
infecţioase eruptive (herpesul, varicela, zona zoster, mononucleoza infecţioasa, rujeola),
trebuie avut în vedere după terminarea examenului o dezinfecţie eficientă a instrumentarului
folosit cât şi a încăperii.
6. Medicul dentist trebuie să fie conştient de importanţa cunoaşterii şi diagnosticării
acestor boli deoarece evoluţia lor nu este întotdeauna benignă şi că, nediagnosticate pot atrage
după sine consecinţe grave.
Rezumat al tezei (din referatul conducatorului de doctorat): Dr. Ioana Rudnic şi-a orientat
cercetările în cei cinci ani de activitate doctorală asupra studiului implicării agenţilor
infecţioşi virali în patologia orala, valoarea tezei fiind deosebită, dată fiind problematica
abordată şi cercetată , metodologia utilizată, dar şi concluziile cu valoare practica la care a
ajuns după analiza datelor. Doctoranda îşi propune ca obiectiv de cercetare studiul apariţiei
manifestărilor orale din cadrul bolilor infecţioase cu etiologie virală, atrăgând atenţia asupra
importanţei cunoaşterii acestor manifestări patologice.
Doctoranda a urmat o direcţie complexă a cercetărilor bazate pe numeroase studii
clinice, paraclinice şi statistice, în încercarea de a cuprinde şi exemplifica influenţa acestor
factori virali asupra stării de sănătate orală.
Teza de doctorat elaborată este structurată în 2 părţi principale; stadiul cunoaşterii si
partea personală, cu menţinerea proporţionalităţii care se impune.
Partea generală, este o sistematizare foarte bună a celor mai recente informaţii din
literatura de specialitate referitoare la faptul că în ultimii ani s-au realizat progrese deosebite
în înţelegerea factorilor cauzali asociaţi cu apariţia patologiei orale, descoperiri care duc la
concluzia că aceştia, altii decât cei deja cunoscuţi, joacă un rol important în determinarea
cauzei pentru care unii pacienţi sunt mai susceptibili decât alţii pentru a manifesta un anumit
tipar lezional.
În partea generală se face o expunere sistematică a infecţiilor virale cu manifestări la
nivelul mucoasei orale, tratându-se astfel problematica infecţiilor cu virusul Herpes Simplex
de tip1, virusul varicelo-zosterian, virusul Epstein-Barr şi virusul rujeolic.
284

Partea finală aduce în discuţie unele date de ultima ora referitoare la patologia orală din
cadrul acestor boli infecţioase de etiologie virală.
Partea personală începe cu capitolul numit “Metodologia cercetării” care prezintă o
structură deosebită, ce urmăreşte prezentarea loturilor de studiu, criteriile cercetării, scopul şi
obiectivele acesteia în vederea identificării modului în care afecţiunile sistemice intervin în
apariţia şi evoluţia patologiei orale, pe de o parte şi pe de altă parte, a modului în care
manifestările orale poate constitui un factor de diagnostic în practica medicului dentist în
vederea identifăcării infecţiilor virale sistemice.
Pornind de la această bază de date, doctoranda efectuează o serie de studii expuse în
capitolele următoare din cadrul părţii personale.
După o introducere privind diferitele forme de leziuni orale care apar în cadrul
patologiei virale sistemice se prezintă rezultatele investigaţiilor proprii, efectuate pe cazuri,
selecţionate în funcţie de diagnostic, din cazuistica Spitalului Clinic de Boli Infecţioase "Sf.
Parascheva" Iaşi, având o simptomatologie similară celei descrisă în literatura de specialitate,
cu leziuni ale mucoasei orale însoţite/sau nu de fenomene clinice generale (febră, adenopatie,
exantem).
În cadrul acestei cercetări, doctoranda a folosit o serie de teste specifice diverselor tipuri
de date analizate, printre care: Testul ANOVA, Testul Mann Whitney U, Testul χ 2 Pearson.
În următoarele cinci capitole doctoranda structurează sistematic rezultatele obţinute în
urma cercetărilor personale pe loturi totale de studiu .
Fiecare dintre aceste capitole studiază minuţios patologia orală din cadrul unei boli
infecţioase de etiologie virală: gingivostomatita herpetică, varicela, zona-zoster,
mononucleoza infecţioasă, rujeola.
Contributia personală poate fi apreciată ca un factor obiectiv al cercetării prin tratarea cu
conştiinciozitate a direcţiilor de studiu propuse.
Studiile clinico- statistice efectuate, pleacă de la considerente bine argumentate, privind
entităţi morbide mai puţin cunoscute practicienilor din domeniul medicinii dentare ceea ce
permite îmbunătăţirea diagnosticului etiologic şi evitarea antibioticoterapiei inutil
administrate.
Concluzii/Originalitate: Concluziile finale reflectă în mod sintetic rezultatele cercetării şi
constituie un îndreptar preţios în înţelegerea rolului esenţial al virusurilor în patologia orală.
Originalitatea acestei teze este dată de:
- alegerea temei de cercetare având în vedere faptul că virusurile (enterovirusurile) sunt
considerate, pe bună dreptate, agenţii patogeni cu cel mai mare polimorfism clinic, atât din
punctul de vedere al diversităţii sindroamelor provocate, cât şi din punctul de vedere al
gravităţii bolii, care se poate manifesta de la forme inaparente şi până la cele mai grave forme
clinice, letale. Infecţia poate afecta aproape toate organele şi ţesuturile;
- abordarea unui subiect relativ nou în literatura de specialitate tratând problema implicării
herpesvirusurilor în patologia orală, atât din punct de vedere a apariţiei bolii cât şi din
perspectiva evoluţiei tratamentului;
- de remarcat aplicabilitatea practică a rezultatelor care aduc în atenţie noi entităţi morbide
mai puţin cunoscute practicienilor din domeniul medicinii dentare ceea ce permite
îmbunătăţirea diagnosticului etiologic şi evitarea antibioticoterapiei inutil administrate.
- descrierea particularităţilor clinico-epidemiologice ale infecţiilor virale şi multiplele
manifestări orale determinate;
285

- efectuarea unui studiu complex clinico-statistic extins pe 5 tipuri de boli infecţioase virale
care determină la nivelul cavităţii orale un mare polimorfism lezional (gingivostomatita
herpetică, varicela, zona-zoster, mononucleoza infecţioasă, rujeola);
- identificarea unor entităţi lezionale relativ puţin cunoscute în literatura de specialitate,
posibil asociate cu evoluţia clinică a acestor tipuri de infecţii;
- relevarea importanţei în practica medicului dentist cât şi a medicului infecţionist a
identificării şi încadrării acestor manifestări orale în tiparul unei anume patologii virale extrem
de utilă în întocmirea unui diagnostic corect şi în abordarea unei viitoare atitudini terapeutice;
- corelarea patologiei orale cu tiparele eruptive cutanate din cadrul acestor afecţiuni ;
- corelarea patologiei orale studiate cu rezultatele examenelor de laborator;
- abordarea problematicii apariţiei şi evoluţiei manifestărilor orale din diferite perspective
tocmai în ideea de a releva importanţa studiului patologiei orale în aceste afecţiuni virale;
- problematica cercetării care este expusă cu o foarte mare claritate şi este excelent
sistematizatã astfel încât textul sã poatã fi parcurs cu uşurinţã, modul de prezentare iconografia
sugestivã ca şi rezultatele obţinute demonstrând temeinicia pregãtirii doctorandei în acest
domeniu şi realele sale calitãţile de cercetãtor.
17. DRAGOMIR CONSTANTIN CRISTINEL SMD 17
Titlul tezei: CERCETĂRI PRIVIND TERAPIA UNOR IATROGENII ÎN ENDODONŢIE,
PRIN METODE CONSERVATOARE ŞI CHIRURGICALE
Autor: Dragomir Constantin Cristinel
Conducător ştiinţific: Prof. Univ. Dr. Radu Vataman
Data susţinerii publice: 12.06.2008
Referenţi ştiinţifici: Prof. Univ. Dr. Iliescu Andrei
Prof. Univ. Dr. Gheorghe Neculau
Prof. Univ. Dr. Vataman Maria
Motivaţia alegerii temei: Cunoscută fiind anatomia extrem de variată şi uneori cu totul
aberantă a spaţiului endodontic, în practica de zi cu zi a specialiştilor în endodonţie se produc
inevitabil o serie întreagă de aşa zise greşeli în abordarea acestui spaţiu, care pot fi considerate
inevitabile, dar care necesită o remediere bine concepută, prin metodele cele mai moderne şi
mai judicios aplicate. Datorită acestui fapt, tema aleasa pentru cercetare este deosebit de
incitantă, cu curaj abordată de către autor şi cuprinde o suită de situaţii în care datorită unor
variate iatrogenii s-au aplicat cele mai judicioase metode de tratament reparator, fie
conservator, fie chirurgical, în funcţie de situaţia dată.
Obiectivele urmărite: Prin acest amplu şi diversificat studiu s-a urmărit a se constitui un
material cuprinzător al celor mai utile metode de abordare a iatrogeniilor din domeniul terapiei
endodontice pe care autorul le-a aplicat în decursul anilor pregătitori ai acestei lucrări de
doctorat.
Acest studiu se întinde pe 279 de pagini şi este structurat în două părţi, corect
proporţionate, conform cerinţelor actuale, una generală, care pregăteşte teoretic o serie de
elemente pe care autorul le va folosi în partea personală, în investigaţiile din cadrul cercetării
întreprinse.
Partea generală a lucrării începe cu o introducere în tema abordată, în care autorul
trece în revistă progresele realizate de-a lungul timpului în endodonţie, prin apariţia de noi
286

tehnici de preparare a spaţiului endodontic, o medicaţie canalară tot mai eficientă, precum şi
materiale de obturaţie performante şi cu calităţi biostimulatoare certe.
Capitolul I al lucrării are ca subiect expunerea unor elemente de morfologie
endodontică, în care sunt detaliate caracteristicile spaţiului endodontic, începând cu camera
pulpară şi continuând cu anatomia canalară şi variatele situaţii ce pot fi întâlnite la diferiţi
dinţi, precum şi greutăţile întâmpinate în accesarea labirintului endodontic.
În capitolul al II-lea autorul se ocupă de o serie de aspecte patologice ale pulpei dentare
ce necesită intervenţii chirurgicale. Sunt dezvoltate noţiuni de histologie a pulpei dentare şi de
biologie pulpară, urmate de înşiruirea cauzelor care duc la mortificările pulpare, precum şi
descrierea formelor clinice ale mortificărilor pulpare, toate acestea bazate pe o largă
investigare a celor mai recente şi mai importante lucrări ştiinţifice apărute în literatura de
specialitate.
Capitolul III prezintă principiile fundamentale în terapia endodontică, cu eşalonarea
fazelor de tratament endodontic, începând cu examenul clinic, stabilirea diagnosticului,
crearea accesului la spaţiul endodontic, determinarea lungimii de lucru, îndepărtarea
conţinutului canalar, irigarea endodontică, tehnici de modelare a spaţiului canalar.
Capitolul IV face o trecere în revistă a metodelor de chirurgie endodontică, începând
cu drenajul apical transosos, chiuretajul periapical, apicectomia, premolarizarea şi amputaţia
radiculară, arătând care sunt indicaţiile şi tehnica fiecărei metode.
Ultimul capitol al părţii generale cuprinde o descriere a variatelor iatrogenii ce pot avea
loc în timpul tratamentelor endodontice şi situaţiile în care acestea se pot produce şi
posibilităţile de remediere a acestora.
Rezumat al tezei (din referatul conducatorului de doctorat): Contribuţia personală a
lucrării, ce cuprinde 198 de pagini, începe printr-o trecere în revistă a situaţiilor în care s-au
produs iatrogenii, în cursul unor tratamente endodontice efectuate de către practicieni, precum
şi a factorilor care pot influenţa succesul sau eşecul în abordarea acestui spaţiu.
Material şi metodă. Se arată în acest capitol că investigaţiile s-au desfăşurat pe un lot de
942 de subiecţi, cuprinşi între vârste de 18 - 71 ani, care au necesitat reintervenţii în urma
producerii unor iatrogenii în sfera endodontică. Cercetarea a cuprins mai multe loturi de
studiu:
Un prim lot, de 186 subiecţi, grupaţi pe mai multe categorii de leziuni apicale şi pe sexe,
reprezentaţi prin analize statistice, au fost supuşi unor examene radiologice în urma unor
diferite faze de tratament, pentru a putea fi analizate efectele intervenţiei. Au fost astfel
urmărite anumite criterii in analiza imaginilor radiografice, care au permis diferenţierea
succesului de eşec, in terapia endodontica, iar datele obţinute au fost analizate statistic, ceea ce
a permis înfăţişarea unui tablou realist al rezultatelor.
Un al doilea lot, de 18 pacienţi prezentau erupţii defectuoase ale molarului de minte şi
au necesitat extracţia. Pe aceşti dinţi s-au realizat, înainte de extracţie, cavităţi cu diferite
profunzimi, ca după două zile să fie extraşi, iar pulpa să fie supusă unor examene histologice
pentru a se constata efectele iatrogenice suferite. Cupele histologice au furnizat imagini
deosebit de intersante şi elocvente, văzute la microscopul optic, prin care s-a evidenţiat
multitudinea de modificari ale structurilor pulpare, cauzate de factorii iatrogeni ce au acţionat
asupra dintelui. Comentarii pertinente şi analize statistice însoţesc acest experiment.
Pe al treilea lot, de 180 de pacienţi, cuprinşi între vârste de 20 – 55 ani, care prezentau
eşecuri ale tratamentelor endodontice, s-au realizat analize clinico-radiologice, pentru a
depista manifestările clinice, cauzele şi caracteristicile iatrogeniei, gruparea lor pe clase şi un
287

studiu statistic ilustrat prin grafice, care au arătat ponderea fiecărei forme de iatrogenie
întâlnită, precum şi reuşita reintervenţiilor endodontice realizate în scopul remedierii acestor
iatrogenii. Toate acestea au fost analizate în amănunt, pentru a putea trage concluziile neceare
evitarii unor asemenea eşecuri terapeutice.
In subcapitolul în care au fost abordate cazurile de chirurgie endodontică se discută
despre un lot de 40 de pacienţi (20 femei şi 20 bărbaţi) cu vârste între 20 şi 65 de ani, care au
necesitat tratamente endodontice, în urma apariţiei unor leziuni pulpo-periapicale. Se
analizează statistic, câte din acestea au necesitat intervenţii chirurgicale în vederea corectării
iatrogeniilor apărute. Sunt przentate o serie de cazuri mai reprezentative, însoţite de imagini
din timpul tratării acestora, precum şi a rezultatelor obţinute. Autorul insistă asupra rolului
irigarii corecte a spaţiului endodontic abordat precum şi a unor metode de combatere a florei
canalare.
Un studiu bacteriologic a fost realizat pentru a se constata care este efectul a trei soluţii
de irigare canalară asupra florei bacteriene din acest spaţiu. Soluţiile testate au fost:
hipocloritul de sodiu 1%, hipocloritul de sodiu 2,5% şi clorhexidina 2%. Au fost analizate
diferite colonii bacteriene asupra cărora a fost verificat efectul acestor soluţii. Observaţii
clinice, tabele şi grafice bine concepute susţin acest studiu, care implica alegerea unor metode
adecvate de pregatire a spaţiului endodontic.
O altă direcţie de cercetare întreprinsă, a fost aceea a unei analize detaliate a
iatrogeniilor ce duc la apariţia parodontitelor apicale acute şi cronice.
Un studiu statistic pe 120 de cazuri a avut drept obiectiv stabilirea procentajelor de
succese şi eşecuri în urma tratamentelor endodontice, analizându-se şi cauzele care au dus la
insuccese. Calculele statistice au fost realizate separat pe cele două maxilare, pe categorii de
dinţi, pe diferenţele de sex ale pacienţilor şi pe grupe de vârstă. Aprecierea rezultatelor s-a
făcut pe criterii clinice şi radiologice, susţinute de calcule statistice şi exemplificate prin
prezentări ale unor cazuri mai reprezentative(din păcate fără imagini corespunzătoare).
Sunt prezentate, în paginile următoare, căteva cazuri de intervenţii chirurgicale rezolvate
prin amputaţie radiculară, hemisecţie sau rezecţie apicală, cu imagini relevante şi comentarii
detaliate asupra metodologiei aplicate şi a evoluţiei postoperatorii.
Spre finalul lucrării este înserat un capitol în care este inclus un studiu statistic asupra
durerii post tratament endodontic. Tabele şi grafice bine realizate au oglindit elementele
investigate şi prin calcule statistice, permiţând autorului să aducă în discuţie multitudinea de
aspecte întâlnite..
Al doilea lot de studiu a cuprins 96 de pacienţi cu patologie pulpo-periapicală, trataţi
prin metode conservatoare, în mai multe şedinţe. Au fost urmăriţi aceeiaşi parametri ca la
primul lot, rezultatele fiind diferite.
Toate investigaţiile realizate prin această lucrare, ce constituie o amplă cercetare asupra
posibilităţilor de combatere a diverselor iatrogenii produse în cadrul intervenţiilor
endodontice, au permis o abordare bine documentată, bazată şi pe o bogată experienţă în
domeniu, ceea ce se conturează în capitolul discuţii.
Concluzii/Originalitate: Concluziile principale ale lucrării insistă supra aspectelor
profilactice ale iatrogeniilor în endodonţie, prin buna cunoaştrere a anatomiei spaţiului
endodontic şi prin aplicarea unor tehnici de tratament cât mai adecvate şi corecte, pentru a
evita eşecurile, suferinţele pacienţilor şi pierderea de timp inutilă.
288

Lucrarea, arată preocuparea intensă a doctorandului pentru domeniul abordat şi
străduinţa de a cuprinde cât mai multe aspecte legate de tema aleasă, bazate pe o bogată
experienţă personală şi pe o documentare amplă din literatura de specialitate actuală.
Textul este redactat într-un stil clar şi concis, însoţit de numeroase analize statistice
concludente şi realizate profesionist, după cele mai noi cerinţe, precum şi de o iconografie
corespunzătoare, de bună calitate, cu un grad accentuat de originalitate, care atestă orizontul
larg al pregatirii doctorandului, conferind lucrării o valoare certă ca sursă de informare pentru
cei ce doresc sa se documenteze în acest domeniu
18. COSTAN VICTOR-VLAD SMD 18
Titlul tezei: VALOAREA LAMBOULUI PEDICULAT FASCIAL TEMPOROPARIETAL
ÎN RECONSTRUCŢIA PIERDERILOR DE SUBSTANŢĂ DIN TERITORIUL OMF
Autor: Costan Victor-Vlad
Conducător ştiinţific: Prof. Univ. Dr. Dan Gogalniceanu
Data susţinerii publice: 14.06.2008
Referenţi ştiinţifici: Prof. Univ. Dr. Teofil Lung – U.M.F. Cluj
Prof. Univ. Dr. Dezideriu Kovacs – U.M.F. Târgu Mureş
Prof. Univ. Dr. Carmen Vicol - U.M.F. Iaşi
Motivaţia alegerii subiectului: Defectele în suprafaţă de la nivelul cavitâţii orale au uneori
forme complexe şi suprafeţe mari ceea ce le face dificil de reconstruit.
Pentru aceasta ar fi ideală utilizarea unui lambou uşor de recoltat, cu o anatomie fiabilă,
care să furnizeze un ţesut identic cu cel ce urmează să fie refăcut, să nu determine apariţia de
sechele la nivelul regiunii donatoare şi să permită reconstrucţiile compozite.
De asemenea, trebuie să fie capabil să refacă funcţionalitatea unor regiuni cum ar fi cea
jugală, comisura intermaxilară, trigonul retromolar. Orice limitare a funcţiilor acestor zone
conduce la deficite ale unor funcţii extrem de importante: vorbirea şi alimentaţia.
Acest aspect este cu atât mai important cu cât cei mai mulţi pacienţi cu carcinoame
localizate în regiunile sus-menţionate se prezintă cu limitări importante ale deschiderii gurii,
refacerea funcţionalităţii fiind în consecinţă cu atât mai greu de obţinut.
În acelaşi timp, rezultatele estetice obţinute trebuie să fie cât mai bune, atât la nivelul
zonei receptoare, la nivelul celei donoare şi, nu în ultimul rând între cele două regiuni, ţinând
cont că, adesea, sunt utilizate lambouri pediculate.
Obiective urmarite: scopul principal al cercetărilor d-lui Dr. Victor-Vlad Costan a fost acela
de a găsi o soluţie tehnică optimă pentru acoperirea defectelor în suprafaţă de la nivelul
cavităţii bucale, şi în special a celor de la nivelul trigonului retromolar.
Obiectivele propuse de cercetarea d-sale au urmărit următoarele aspecte: Dezideratul de
a obţine rezultate funcţionale cât mai bune este deosebit de important deoarece, evoluţia
tehnicilor chirurgicale precum şi a procedurilor terapeutice complementare au permis nu atât
o prelungire a duratei de viată a pacienţilor cât o îmbunătăţire a calităţii vieţii; A fost necesară
găsirea unui lambou care să fie suficient de subţire încât să se muleze pe suprafeţele
neregulate de la nivelul pierderii de substanţă, să aibă o suprafaţă suficient de mare încât să
289

poată acoperi o zonă denudată cât mai întinsă; Obţinerea postoperatorie a unei mucoase cu
structură şi aspect cât mai apropiate de cea a mucoasei orale obişnuite; O rată cât mai redusă a
complicaţiilor postoperatorii immediate şi tardive; Sechele estetice şi funcţionale minime la
nivelul zonei donatoare.
Rezumat al tezei (din referatul conducatorului de doctorat): Fascia temporală superficială,
descrisă în literatură sub numeroase denumiri, este printre puţinele structuri tisulare cu această
textură ce are o încărcătură vasculară ce poate acoperi o suprafaţă mare şi poate fi pliată,
respectând o tehnică corectă.
Un loc aparte în studiul doctorandului îl ocupă aspectele anatomice ale lamboului în care
rapoartele anatomice cu structurile limitrofe şi sistemul vascular sunt evidenţiate prin
constatări personale şi în partea a II-a a lucrării.
Este binecunoscut că sistemul arterial, venos şi limfatic al unui lambou pediculat joacă
un rol esenţial şi autorul a respectat în studiu şi în practică valoarea sistemului nutriţional al
ţesuturilor dizlocate şi transferate la distanţă.
Tot în partea generală autorul culege din literatură şi sistematizează informaţiile la zi
legate de indicaţiile lamboului şi modalităţile de deplasare ale saleîn câmpul operator al
defectului şi al axului de rotaţie dependent de sistemul vascular.
O paginaţie numeroasă este dedicată avantajelor şi dezavantajelor lamboului, culese
din cele 255 de titluri bibliografice pe care le-a consultat.
Evoluţia intraorală a lamboului fascial a stârnit un interes deosebit pentru autor deşi
numărul de publicaţii este limitat şi sărac în detalii.
In capitolul doi al tezei referitor la studiile personale autorul menţionează chiar de la
început, că scopul cercetării sale este acela de a găsi o soluţie tehnică eficientă şi uşor
practicabilă în acoperirea defectelor în suprafaţă de la nivelul cavităţii orale pentru refacerea
morfologică şi funcţională a sistemului. Cele existente în pachetul de materiale utilizate în
lume au limite şi deficienţe în acoperirea pierderilor de substanţă unidimensionale ale cavităţii
orale.
In teză sunt detailate, pe baza cazurilor operate, studiile sale referitoare la redobândirea
sensibilităţii zonei reconstruite şi, foarte important, asupra variaţiilor anatomice de
vascularizaţie ale lamboului.
Studiul este efectuat pe 25 de cazuri. Pare puţin, dar comparând cu numărul din
publicaţiile altor autori şi cu complexităţile metodei vom constata că este mult şi suficient
pentru a trage câteva concluzii de utilitate practică şi teoretică.
Se dau detalii în partea personală asupra vârstei, sexului, afecţiunilor generale, asupra
cauzelor pierderilor de substanţă şi localizării acestora. Despre zona cu defect, rezultată cel
mai adesea după extirparea unor tumori maligne, se dau parametri de o importanţă majoră
pentru reconstrucţie. Impărţirea pe arii reconstructive este logică şi de indispensabilă utilitate.
Se dau în acest sens exemple din cazuistica personală.
Un subcapitol important, plin cu amănunte de esenţă, îl reprezintă indicaţiile şi
modalităţile de tehnică pentru îndepărtarea ţesuturilor patologice şi acoperirii lor cu lambouri
fasciale preparate şi aplicate în aceeaşi şedinţă operatorie. Dezavantaj, subliniază autorul
pentru că prelungeşte actul operator, dar un alt timp de recoltare nu este posibil. Imaginile
cazurilor clinice operate sunt elocvente şi demonstrează argumentele adecvate.
Autorul, pe parcursul întregii expuneri pe baza experienţei personale nu ezită să-şi
demonstreze unele dintre eşecuri ca rezultat al complexităţii metodei, cât şi ale anatomiei
290

imprevizibile şi greu de localizat sau a greşelilor operatorului. Este un act de onestitate
profesioală obligatoriu pentru un chirurg.
Cu toată modestia, îşi expune rezultatele bune şi foarte bune într-o majoritate absolută
a cazurilor aflate în observaţia doctorandului.
Rezultatele cercetării le compară, în capitolul discuţii, cu cele ale altor autori, puţine la
număr, în contextul abordat de autor pentru redefinirea unor capitole ale problematicii. Teza
este explicită, are conţinut şi formă care onorează autorul. Cazurile operate de autor aduc
argumente şi demonstrază seriozitatea doctorandului.
Concluziile la care a ajuns Doctorul Costan sunt logice, rupte din realitatea Clinicii de
Chirurgie Maxilo-Facială, expuse clar şi în concordanţă cu rezultatele obţinute. Iconografia
respectă reguluile moderne de reprezentare a motivaţiei şi demonstraţiei subiectului.
Bibliografia cuprinde 255 de titluri, este „la zi” şi demonstrează interesul doctorandului
pentru noutatea autentică.
Ţinând cont de toate calităţile tezei şi de ampla documentare a autorului şi dorinţa
pasională a acestuia de a se perfecţiona şi de a promova „noul autentic” şi calitatea în chirurgie
consider că sunt îndeplinite toate condiţiile pentru a-şi susţine public teza în vederea conferirii
titlului de Doctor în ştiinţe medicale.
Concluzii/Originalitate: Originalitatea temei abordate a constat în găsirea unei metode pentru
plastia pierderilor de substanţă în suprafaţă mucozale de la nivelul cavităţii orale. A precizat în
acelaşi timp şi regiunile în care metoda poate fi aplicată optim dar şi pe cele la care trebuie
păstrată ca o metodă de rezervă. Studiile originale privind determinarea elementelor anatomice
de la nivelul regiunilor temporală şi parietală au permis trasarea unor indicaţii care să permită
diminuarea la maxim a complicaţiilor postoperatorii dar şi diminuarea ratei celor
postoperatorii tardiv, din cursul unor eventuale tratamente asociate..
Un alt studiu original, a monitorizat evoluţia sensibilităţii de la nivelul regiunii
receptoare şi a suprapus-o peste cea a funcţiilor, respectiv a masticaţiei şi deglutiţiei precum şi
a fonaţiei. A fost oferit, în acest mod, o explicaţie ştiinţifică la bunele rezultate obţinute.
De asemena, a fost urmărită clinic şi a fost demonstrat că modelul experimental de
transformare a fasciei temporoparietale în mucoasă orală este unul valabil şi la om, această
ultimă cercetare efectuată pe parcursul stagiului doctoral având rolul de a completa metoda şi
de a oferi o soluţie completă, teoretică şi practică, plastiei defectelor mucozale intraorale, în
suprafaţă.
19. SCURTU MIHAELA SMD 19
Titlul tezei: ASPECTE MORFOPATOLOGICE SI CLINICO-RADIOLOGICE ÎN
OSTEITELE CRONICE PERIAPICALE LA NIVELUL MOLARULUI TREI INFERIOR
Autor: Scurtu Mihaela
Conducător ştiinţific: Prof. Univ. Dr. Elisabeta Laba
Data susţinerii publice: 18.06.2008
Referenţi ştiinţifici: Prof. Univ. Dr. Carmen Ardeleanu
Prof. Univ. Dr. Florica Stăniceanu
Prof. Univ. Dr. Silvia Mârţu
291

Motivaţia alegrii subiectului: Importanta studiului osteitelor cronice periapicale la nivelul
molarului de trei inferior este justificată de paleta vastă a complicaţiilor determinată de aceste
afecţiuni şi menţionate adesea în literatura de specialitate.
Studiul de faţă evidenţiază faptul că în diagnosticarea şi tratamentul osteitelor cronice
periapicale nu este suficientă simpla investigare radiologică, ci ea trebuie completată cu o
investigaţie anatomo-patologică pentru a putea pune un diagnostic de certitudine.
Patologia molarului trei inferior este complexă şi în afară de patologia comună a
celorlalţi dinţi (carie şi complicaţiile ei, parodontopatiile marginale cronice, patologia
traumatică şi tumorală etc.), se adaugă şi accidentele de erupţie ale molarilor trei inferiori.
Molarii trei inferiori, datorită localizării lor distale puţin accesibilă, sunt predispuşi la
apariţia cariilor datorită lipsei autocurăţirii sau acţiunilor de igienă, carie care apare la început
ca o pată alb-cretoasă sau uşor pigmentată în brun-cenuşiu, care apoi se excavează, astfel încât
poate fi decelată cu sonda dentară iar mai târziu ca o soluţie de continuitate în care sonda se
agaţă. La aceasta se poate adăuga inflamaţia ţesutului pulpar care va evolua extinzâdu-se către
regiunea apicală, apoi în spaţiul desmodontal, realizându-se, ulterior, leziuni periapicale de tip:
granulom, chist şi osteită. Fenomenele inflamatorii se pot extinde şi la părţile moi vecine de
tip celulită, având de obicei, evoluţie acută. Rareori se pot produce şi complicaţii la distanţă de
tip: endocardită, artrită, abcese cu diverse localizări etc.
Obiectivele urmărite în lucrarea au fost: Pentru realizarea acestor scopuri, au fost
nominalizate următoarele obiective:
- elaborarea unui program complet de evaluare care cuprinde: diagnosticul cu riscul cariogen
(stadiul evolutiv), obiectivele generale şi particulare ale fiecărui caz clinic, tudierea cazuisticii
care să constituie baza de date pentru prelucrarea statistică.
- determinarea factorilor patogenici de bază, a riscului declanşării patologiei molarului trei
inferior.
Studiul efectuat a fost orientat pe următoarele direcţii: studiu clinic de evaluare a stării
de sănătate orală şi determinare a riscului cariogen pe loturi de pacienţi şi anume pacienţi cu
stare generală bună şi pacienţi cu stare generală afectată fie prin boli generale, fie prin
tratamente (radioterapie) pentru boli generale.
Rezumat al tezei (din referatul conducatorului de doctorat): Doctoranda abordează o
tematică originală care prin conţinut şi orientare prezintă o deosebitã importanţã în medicina
dentară, ca urmare a strânsei relaţii ce există între sănătatea orală şi cea sistemică, fiind axată
în special pe patologia molarului de minte inferior.
Subiectul tezei de doctorat prezintă un dublu interes abordând pe de o parte un capitol
foarte polimorf al medicini dentare - cel al patologiei molarului trei inferior - şi, pe de altă
parte, referindu-se la aspecte morfopatologice şi clinico-radiologice, aceste entităţi clinice
despre care, informaţiile specialiştilor sunt adeseori relative şi reduse cantitativ.
Lucrarea este structurată în două părţi: o parte generala in care doctoranda a tratat
aspectele generale legate de tema, aduse la zi, comentate cu date obţinute din literatura de
specialitate şi o parte personala care cuprinde obiectivele, materialul, metodele de lucru,
rezultatele obţinute care au fost comentate faţă de rezultatele din literatură.
In partea a doua a lucrării, partea personală a tezei de doctorat, sunt expuse rezultatele
cercetării proprii ce sunt prezentate în cinci părţi distincte.
Obiective şi metodologia cercetării porneşte de la stabilirea strategiei direcţiilor de
cercetare, expune loturile luate în studiu, modul de creare a bazei de date şi metoda statistică
292

utilizată; toate acestea în scopul identificări modului în care afecţiunile molarului trei inferior
duc la apariţia osteitelor cronice periapicale, pe de o parte şi pe de altă parte, a modului în care
aspectele morfopatologice si clinico-radiologice pot constitui o metodă de diagnostic în
practica medicului dentist.
Pornind de la această bază de date, doctoranda efectuează o serie de studii expuse pe
parcursul prezentării rezultatelor.
Concluzii/ Originalitate: Concluziile finale ale cercetării personale, evidenţiază contribuţia
adusa la stabilirea unor criterii de înţelegere si aplicare a unui tratament adecvat leziunilor
întâlnite la nivelul molarului trei inferior. Autoarea a reuşit sa evidenţieze necesitatea
examenului anatomo-patologic, absolut necesar, in precizarea complicaţiilor posibile.
Osteitele cronice la nivelul molarului de minte inferior au o implicare majora in
determinarea complicaţiilor apărute si necesita investigaţie anatomo-patologică pentru
precizarea diagnosticului de certitudine.
Cariile, leziunile traumatice, tumorale, de erupţie au fost studiate in partea personală pe
baza unor fise de observaţie pentru fiecare bolnav.
Prelucrarea histologica a fost efectuata prin metode de histologie curente.
Studiul a fost efectuat pe un număr de 121 de cazuri selecţionate din cazuistica proprie
în colaborare cu un cabinet privat de chirurgie O.M.F. pe o perioadă de 4 ani (2004-2007), a
căror patologie a fost apreciata prin examene radiologice, histopatologice si clinice, şi care au
permis evidenţierea implicaţiilor grave ale complicaţiilor şi nu în ultimul rând prezentarea
problematicii iscate prin inflamaţia ţesutului pulpar în cazul osteitelor cronice periapicale la
nivelul molarului trei inferior.
Din prelucrarea statistica rezulta o pondere ceva mai mare a cazurilor de sex feminin
(58,6%) comparativ cu pacienţii de sex masculin. Incidenţa la persoane tinere 21-30 ani a fost
aproximativ similara intre sexe.
In ce privesc complicaţiile s-a înregistrat o prevalenta crescuta a cariilor (34,7%)
urmate de osteite (24%), incluzii (19%), chisturi (13%) si osteomielite (9%).
S-a evidenţiat că ponderea crescuta la sexul masculin o deţin chisturile 2% comparative
cu sexul feminin 8,5% la care predomina incluziile dentare 22,5%.
Un factor de risc important i-a revenit fumatului. Din lotul studiat 76,9% au fost
fumători la care si osteitele si osteomielitele au fost mai frecvente.
Un fapt remarcabil l-a constituit creşterea semnificativa a leziunilor de osteita la
pacienţii consumatori de alcool care au realizat 24% din totalul pacienţilor luaţi in studiu.
Diagnosticul anatomo-patologic a evidenţiat o sensibilitate de 99,8% si specificitate de
91,8% pentru diagnosticul de osteita si o sensibilitate de 98,6% si specificitate de 91,8% in
diagnosticul de chist.
Factorii de risc asociaţi leziunilor molarului trei inferior au fost :afecţiuni cardiace,
digestive, hepatice, pulmonare, sanguine, alergii si osteite periapicale.
Valorile parametrilor de risc duc la concluzia ca afectarea digestive, pulmonara si
sanguina prezintă un risc semnificativ in apariţia osteitei periapicale a molarului trei
mandibular.
Dintre cazurile examinate s-au remarcat leziuni sub forma de fuziune dentara, carii
profunde cu pulpite cronice ulcerate, osteite periapicale cu pulpite cornice, osteite cronice,
chisturi reziduale, granulom periapical, incluzii dentare cu leziuni de pulpita cronica , leziuni
de osteomielita.
293

Din cazuistica prezentata se desprind unele concluzii .Ponderea cea mai ridicata o
ocupa pacienţii de vârsta tânăra 21-30 ani cu semnificaţie aproximativ egala pentru cele doua
sexe si grupul de vârsta 31-40 ani.
Dintre procesele patologice s-a remarcat incidenţa semnificativ mai mare a cariilor
28% profunde si complicate, parodontite apicale acute, osteita acuta si cronica si osteomielita
acuta si cronica .
Analiza sensibilităţii si specificităţii metodelor de diagnostic clinico-radiologic si al
examenului anatomopatologic a evidenţiat diferente semnificative intre sensibilitate si
specificitate (p=0.0014, respectiv p=0.038 in cazul diagnosticării osteitei.
Evidenţierea clinico-radiologica confirmata anatomo-patologic a leziunilor din evoluţia
molarului trei inferior inclus aduce un real aport in practica stomatologica si in aplicarea unei
conduite terapeutice adecvate .
Complexitatea rezultatelor studiului s-a datorat şi metodei de abordare a temei propuse
aceasta constând în: analiza şi interpretarea clinico-statistică a rezultatelor, aprecierea critică,
comparativ cu datele din literatura de specialitate, observaţia de caz clinic particular.
Datele clinice au fost centralizate şi interpretate printr-o prelucrare statistică de
excepţie, de mare acurateţe, utilizând pe de o parte teste de comparaţie a valorilor medii ale
diferiţilor parametri, teste de corelaţie, teste de semnificaţie, calculul parametrilor de şansă şi
risc, prin aplicarea extensivă a acestor date de prelucrare statistică, rezultatele cercetării au
avut un înalt grad de obiectivitate, putând fi comparate corect cu date prezentate în literatura
de specialitate.
Cu un pronunţat caracter de originalitate a fost conceperea unor fişe medicale astfel
încât să permită realizarea unei anamneze detaliate, vizând depistarea unor factori de risc
existenţi, cu descrierea rezultatelor examenului clinic realizat cu mare atenţie şi consemnarea
tuturor detaliilor din cadrul modificărilor întâlnite şi exprimate prin indicii de carie cunoscuţi.
Aceste fişe au permis ulterior realizarea bazei de date necesare evaluării complete a
problematicii studiate.
Teza este bine documentata, cercetarea bazându-se pe studiul unei bibliografii vaste
din literatura de specialitate română şi străină, prezentate în mod selectiv numai 241 titluri
bibliografice, evidenţiindu-se cele mai noi date din literatură.
Prin datele obţinute şi concluziile la care a ajuns, prin contribuţiile personale aduse în
domeniu care au favorizat înţelegerea leziunilor posibile ale molarului trei inferior, teza de
doctorat constituie o lucrare de referinţă.
20. CURCA AURELIAN IOAN SMD 20
Titlul tezei: TRATAMENTUL MEDICAMENTOS IN BOALA MENIERE
Autor: Curca Aurelian Ioan
Conducător ştiinţific: Prof. Univ. Dr. Dan Martu
Data susţinerii publice: 24.06.2008
Referenţi ştiinţifici: Prof. Univ. Dr. Cristian Popescu
Prof. Univ. Dr. Stan Cotulbea
Prof. Univ. Dr. Vasile Costinescu
294

Motivaţia alegerii subiectului: Boala Ménierè (hidropsul endolimfatic) se defineşte prin
atacuri episodice de acufene, hipoacuzie, senzaţie de presiune auriculară şi vertij, cu durata de
minute sau ore.
Deoarece etiologia bolii Ménierè este necunoscută, nu s-a demonstrat încă un tratament
curativ. Deşi principiile de tratament în boala Ménierè au la bază excesul de fluid endolimfatic
de la nivelul urechii interne, obiectivul principal rămâne totuşi controlul simptomelor. Lipsa
existenţei, în prezent, a unui medicament antivertiginos care să asigure un control optim al
simptomelor pentru toţi pacienţii cu aceste acuze, precum şi opţiunile terapeutice limitate în
tratamentul cronic al afecţiunilor vestibulare, ne îndreptăţeşte să căutăm, dacă nu cel mai bun
medicament în boala Meniere, cel puţin o alternativă terapeutică eficientă.
Datorită episoadelor vertiginoase cu durată relativ redusă (minute sau ore), evoluţiei
cronice a bolii şi progresiei ei spre hipoacuzie profundă, pacienţii diagnosticaţi de noi cu boală
Meniere nu necesită de cele mai multe ori un tratament al fazei acute. Diagnosticul are la bază,
de multe ori, anamneza iar motivul adresării acestor pacienţi la medic este dominat de dorinţa
prevenţiei acestor crize, sau cel puţin reducerea lor ca durată şi intensitate, precum şi eventuala
stopare a progresiei hipoacuziei. Aceste fapte ne-au îndrumat spre căutarea unui medicament
care să îndeplinească aceste deziderate, în administrare cronică, cel puţin ca alternativă la
antivertiginoasele existente.
Obiective urmarite: Toate demersurile întreprinse au vizat sublinierea unor noi elemente
privind tratamentul medicamentos şi diagnosticul bolii Meniere.
Rezumat al tezei (din referatul conducatorului de doctorat): Lucrarea de doctorat
abordează un domeniu de deosebit de interesant şi destul de puţin cunoscut al patologiei ORL
şi în particular al patologiei vestibulare, fiind vorba despre boala Meniere. Provocarea pe care
o aduce această boală, la graniţa dintre ORL şi neurologie este numărul redus de date certe
legate de ea, în ciuda numeroaselor studii publicate. Până în prezent nu se cunosc cu
certitudine nici etiologia bolii, nici fiziopatologia ei şi nici tratamentul curativ.
Deşi boala este clasificată de către Comisia Europeană pentru Sănătate şi Protecţia
Consumatorului ca boală rară, datorită vertijului important ce evoluează în crize, precum şi
datorită asocierii cu hipoacuzia progresivă şi acufenele, este foarte invalidantă pentru pacient.
Pe de altă parte, prevalenţa ei redusă face dificil studiul pe loturi mari de pacienţi.
Perfecţionarea aparaturii de diagnostic a permis o mai bună cunoaştere a acestei
patologii la nivel mondial, în ţara noastră nivelul cercetării în domeniu fiind însă destul de
scăzut. Acest lucru se datorează lipsei aparaturii specifice investigării sistemului vestibular
(videonistagmograf, aparat pentru proba calorică, scaun rotator, etc.).
În primul capitol al partii personale se desfăşoară studiul pilot observaţional deschis al
lotului pacienţilor diagnosticaţi cu boală Meniere. Se folosesc rezultatele obţinute prin
efectuarea unui bilanţ vestibular şi audiologic complet, ce a inclus, în funcţie de vârsta şi
situaţia fiecărui pacient, următoarele teste: audiograma tonală liminară (praguri auditive
aeriene şi osoase), audiograma vocală, timpanograma şi reflexul stapedian, otoemisiuni
acustice tranzitorii de screening, potenţiale evocate auditive precoce de screening, probe şi
manevre de echilibru, proba calorică, potenţiale miogenice evocate vestibular, precum şi alte
explorări funcţionale utile diagnosticului diferenţial. După obţinerea acordului informat al
pacienţilor, aceştia sunt incluşi în lotul de studiu, format din 24 de pacienţi cu boala Meniere
295

sigur sau probabil (conform criteriilor americane) şi li s-a administrat N acetil leucina
(Tanganil) în doză de 1 gram pe zi. În paralel s-a constituit un lot martor din 13 pacienţi cărora
li s-a administrat acelaşi tratament. Ambele loturi de pacienţi au fost evaluaţi, prin chestionare
standardizate, din punct de vedere al auzului, acufenelor şi vertijului şi impactul acestor
simptome asupra calităţii vieţii, atât la includerea în studiu cât şi după o lună şi trei luni de
tratament. Autorul foloseşte rezultatele obţinute pentru stabilirea unor corelaţii valoroase
pentru stabilirea eficienţei leucinei, relaţiei doză – efect, specificatea acestui tratament,
importanţei fiecărei metode de explorare, ca şi a specificităţii acestora în funcţie de
patologie.Astfel, partea personală a tezei se bazează pe o bogată experienţă proprie din ultimii
4 ani ai activităţii doctorandului, acesta explorând acustico-vestibular peste 250 de pacienţi şi
stabilind diagnosticul de boala Meniere în 30 de cazuri. Această analiză cuprinzătoare a fost
completată după aducerea, cu dificultăţile specifice perioadei pe care o traversăm, a
echipamentelor de înaltă tehnologie necesare pentru investigaţiile pe care tema doctoratului lea
presupus.
Partea personală se incheie cu doua capitole dedicate studiului clinic şi paraclinic al
pacienţilor fără acuze vestibulare, precum si a pacientilor cu boala Meniere, privind proba
calorică şi potenţialele miogenice evocate vestibular, datele obţinute fiind folosite pentru
stabilirea de normative şi pentru raportarea loturilor de pacienţi normali vestibular din ţara
noastră, pe grupe de vârstă, la normativele internaţionale, acest aspect fiind abordat pentru
prima dată la noi în ţară pentru aceste două investigaţii.
Relevanţa ştiinţifică a rezultatelor obţinute este susţinută de prelucrarea statistică
adecvată şi de ilustraţia grafică şi tabelară de o calitate excepţională. Lucrarea este redactată
într-un limbaj ştiinţific adecvat ce exprimă în totalitate datele esenţiale, realizând imaginea de
ansamblu şi de amănunt a subiectului tratat.
Bibliografia, însumând aproximativ 300 titluri selectate din publicaţiile apărute în
ultimele 2 decade, dar nu numai, este corect exploatată ştiinţific şi integrată textului.
În concluzie, consider că lucrarea de doctorat a domnului dr. Aurelian Curcă este de reală
valoare ştiinţifică şi practică, tema aleasă fiind de actualitate, modul de prelucrare şi redactare
a parţii personale fiind într-o manieră modernă şi susţinută ştiinţific riguros de analiză
statistică, ce conferă obiectivitatea necesară susţinerii observaţiilor personale.
Prin calităţile dovedite în modul de procesare a bogatului material faptic, prin corecta
individualizare a concluziilor şi substanţa demersului ştiinţific, teza are o autentică valoare,
întrunind cu prisosinţă toate condiţiile pentru a fi prezentată şi acceptată în vederea acordării
titlului ştiinţific de doctor în medicină domnului doctorand Curcă Ioan Aurelian.
Concluzii/Originalitate:
• Leucina, în administrare cronica de 1 gram pe zi, timp de 3 luni, la pacienţii diagnosticaţi
cu boală Meniere, produce o ameliorare semnificativă a vertijului, producând o scădere
semnificativă statistic a duratei medii a atacului vertiginos cât şi a indicelui vertij/zi, precum
şi o ameliorare semnificativă statistic a factorilor fizici, a componentei emoţionale şi a
componentei funcţionale a vertijului. Tratamentul cu leucină produce o ameliorare
semnificativă a acufenelor, îmbunătăţind handicapul fizic, consecinţele emoţionale,
consecinţele sociale, şi handicapul auditiv produs de acestea, dar nu şi percepţia lor de către
pacient. Din punct de vedere audiometric, sub tratament cu leucină, auzul în conducerea
aeriană nu sufera modificări importante statistic.
296

• Factorii de risc asociaţi cu ineficienţa tratamentului au fost: boala Meniere stadiul I;
tratament ineficient cu alte vertiginoase; antecedente otologice; prezenţa acufenelor pe urechea
stângă; absenţa fenomenelor vegetative; boala Meniere diagnostic probabil.
• Leucina, în administrare de 1 gram pe zi timp de 3 luni, la pacienţii diagnosticaţi cu
sindrom vertiginos altul decât boală Meniere, nu produce o ameliorare semnificativă a
vertijului, producând o minimă scădere (nesemnificativă statistic) a duratei medii a atacului
vertiginos, dar o creştere minimă (nesemnificativă statistic) a indicelui vertij/zi, precum şi o
minimă ameliorare (nesemnificativă statistic) a factorilor fizici, a componentei emoţionale şi a
componentei funcţionale a vertijului. Tratamentul cu leucină nu produce o ameliorare
semnificativă a acufenelor, îmbunătăţind nesemnificativ handicapul fizic,în schimb agravând,
deasemeni nesemnificativ statistic, consecinţele emoţionale, consecinţele sociale, handicapul
auditiv produs de acestea, precum şi percepţia lor de către pacient.
• Deşi latenţele şi amplitudinile potentialelor miogenice evocate vestibular pot varia ca
valoare de la un subiect la altul în limite destul de largi ( considerând intervalul de normalitate
media +- 2DS, latenţa undei P13 poate varia între 9,24 şi 12,12mS, iar latenţa undei N23 între
16,49 şi 20,53mS), diferenţele interaurale sunt mult mai mici. Ele ne permit aprecierea
modificărilor patologice de latenţă şi amplitudine raportând o ureche la urechea de partea
opusă.
• Atât amplitudinile, cat şi latenţele undelor P13, N23 şi complexului P13-N23 sunt mai mari, în
valoare absolută, pentru urechea de partea dominantă, decât pentru urechea de pe partea
nedominantă. Deşi aceste diferenţe nu au semnificaţie statistică, această observaţie, neregasita
in literatura de specialitate, este omogenă pentru toate cele 6 valori (3 amplitudini şi 3 latenţe)
găsite de doctorand sugerează că acest fapt nu este o simplă coincidenţă.
• În cazul pacienţilor cu boală Meniere, investigati prin potentiale miogenice evocate
vestibular, se poate remarca o prelungire a latenţelor undelor P13 şi N23 la urechea afectată şi
un ratio cu valori patologice, precum si valori patologice ale latenţelor complexului P13- N23 la
urechea diagnosticată cu boală Meniere şi diferenţe interaurale semnificative ale latenţelor
undelor P13 şi N23.
• S-a determinat, pe lot semnificativ de pacienţi fara acuze vestibulare şi în condiţii standard,
un interval de normalitate al duratei nistagmsului de 90 – 130 secunde, o valoare normală de
sub 6% pentru pareza unilaterală şi de sub 10% pentru preponderenţa direcţională.
• O alternativă de calcul ale valorilor parezei unilaterale şi a preponderenţei direcţionale,
poate fi folosind valorile nistagmusului în secunde, mai uşor de determinat în absenţa unei
dotări specifice.
21. VASCU MIHAI BOGDAN SMD 21
Titlul tezei: CERCETARI CLINICO-EXPERIMENTALE PRIVIND EFICIENTA UNOR
APARATE DE IMOBILIZARE IN BOALA PARODONTALA
Autor: Vascu Mihai Bogdan
Conducător ştiinţific: Prof. Univ. Dr. Lacatusu Stefan
Data susţinerii publice: 26.06.2008
297

Referenţi ştiinţifici: Prof. Univ. Dr. Horia Dumitriu – U.M.F. Bucuresti
Prof. Univ. Dr. Nicolau Gheorghe – U.M.F. Chisinau
Prof. Univ. Dr. Silvia Martu – U.M.F. Iasi
Motivaţia alegerii temei: Managementul clinic al dintilor mobili poate fi o problema greu de
inteles,mai ales daca cauzele fundamentale ale acestei mobilitati nu au fost diagnosticate in
mod corespunzator.In unele cazuri,dintii mobili sunt retinuti deoarece pacientii refuza
tratament multidisciplinar,tratament care ar putea cuprinde extractii starategice.
Mobilizarea dintilor este un proces de adaptare a parodontiului la fortele de
ocluzie,care nu trebuie considerate neaparat a fi patologice.In absenta inflamatiei,dintii mobili
cu tesuturi parodontale sanatoase pot fi pastrati.
Obiectivul principal al imobilizarii este acela de a reduce deplasarea tridimensionala a
distilor lipsiti de suport parodontal corespunzator.Acest obiectiv este adeseori realizat odata
cu plasarea adecvata a unei imobilizari la nivelul unui sector intins sau la nivelul intregii
arcade.
Obiective urmărite: Ca urmare a preocupărilor din practica curentă şi din cursul pregătirii
doctoratului, mi-am propus:
- Selectarea unui material documentar care sa integreze datele din literatura de speciali
tate,privind boala parodontala si efectele acesteia asupra mobilitatii dentaresi implicit asupra
prognosticului pe termen lung al distilo parodontotici;
- Precizarea elementelor clinice,a investigatiilor paraclinice,exporarilor complementare
pentru diagnosticul de certitudine si diagnosticul diferential;
- Studierea patologiei parodontale si necesitatea de tratament prin aparate de imobilizare la
pacientii luati in studiu in programul complex de evidenti ere.evaluare si tratament a bolii
parodontale ca si elaborarea unui program terapeutic general complex care
cuprinde:diagnosticul corelat cu stadiul evolutiv,obiectivele generale si particolare ale fiecarui
caz clinic,obiectivele si motivatia terapiei parodontale,demonstrarea efectului terapeutic cert al
unor metode de imobilizare;
- Efecturea unor studii clinice si experimentale pe o baza de date personale privind
managementul dintilor mobili si diferitele tipuri de materiale dentare si aparate de imobilizare
realizate la pacientii luati in studiu .
Rezumat al tezei (din referatul conducatorului de doctorat): Partea personală cuprinde 7
capitole care sustin scopul de la care s a plecat in realizarea studiului ,si anume efectele
benefice ale imobilizarii dintilor parodontotici si analiza materialelor si sistemelor de
imobilizare.
Capitolul VI cuprinde creearea bazei de date,obiectivele,directii de cercetare,materiale
si metode folosite,cazuri clinice si metodele statistice utilizate,abordate cu ajutorul
programului Analyze-it for Exel,General and Clinical Laboratory Statistics.
Capitolul VII aduce in discutie un studiu privind evaluarea si controlul factorilor locali
care determina aparitia bolii parodontale.
Capitolul VIII cuprinde un studiu privind evaluarea electrochimica si mecanica a unor
materiale dentare utilizate in realizarea aparatelor de imobilizare.
Capitolul IX este prezentata evaluarea modificarilor indicilor clinico-biologici
parodontali dupa detartraj si netezirea suprafetelor in conjunctie cu metoda ozonoterapiei.
298

Capitolul X prezinta o cercetare privind modificarile aparute la interfata dintre sinele
de imobilizare adezive si suprafata dentara.
Capitolul XI cuprinde studiul clinico-statistic privind conditia parodontala la pacientii cu
aparate de imobilizare.
Concluzii/Originalitate: Prin frecventa mare ,boala parodontala prezinta dupa caria dentara
cea mai mare morbiditate.
Problema afectarii prin carie si parodontopatie este strins legata la ora actuala de
gradul in care se efectueaza igiena orala.
Putem considéra ca utilizarea ozonului in tratamentul complex al bolii parodontale
duce la efecte clinique évidente.
Ca urmare a celor constatate consideram ca imobilizarile extemporanee ce utilizeaza
benzi din fibra de sticla constituie alternative viabile la variantele clasice de aparate de
imobilizare.
22. TOADER ŞTEFAN-VASILE SMD 22
Titlul tezei: CERCETĂRI MORFOLOGICE COMPLEXE ÎN SARCOAMELE DE PĂRŢI
MOI
Autor: Toader Stefan-Vasile
Conducător ştiinţific: Prof. Univ. Dr. Elisabeta Laba
Data susţinerii publice: 07.07.2008
Referenţi ştiinţifici: Prof. Univ. Dr. Carmen Ardeleanu – U.M.F. Bucuresti
Prof. Univ. Dr. Florica Stăniceanu – U.M.F. Bucuresti
Prof. Univ. Dr. Marcel Costuleanu – U.M.F. Iasi
Motivatia alegerii subiectului: Alegerea temei a fost motivată de eterogenitatea sarcoamelor
de părţi moi, cu peste 50 de tipuri şi subtipuri tumorale, cu un larg spectru al trăsăturilor
histopatologice şi cu o largă răspândire în organism, cu afectarea atât a copiilor cât şi a
adulţilor. Deşi sunt relativ rare, gradul înalt de malignitate a multor tipuri histologice cu
rezultate post chirurgicale cel mai adesea imprevizibile conduce la necesitatea unui diagnostic
histopatologic corect care să includă şi determinarea unor factori prognostici şi predictivi.
Obiectivele urmarite: Determinarea unor markeri utili şi accesibili în serviciile de anatomiepatologică
ale spitalelor în vederea stabilirii prognosticului şi ierarhizarea cazurilor în funcţie
de gradul de malignitate, grad ce determină abordarea diferită în ceea ce priveşte schema de
tratament pre şi post chirurgicală.
Rezumat al tezei (din rferatul conducatorului de doctorat): Lucrarea elaborată de domnul
Ştefan Toader reprezintă o cercetare complexă asupra sarcoamelor de ţesuturi moi, reunind
studii de histopatologie convenţională şi studii de imunohistochimie cu accent asupra
markerilor de prognostic legaţi de procesele de proliferare celulară, apoptoză şi angiogeneză.
Grup heterogen de tumori maligne foarte rare, reprezentând sub 1% din cancerele
adultului şi între 7-10% din cele ale copilului, sarcoamele de ţesuturi moi au constituit în
ultimul timp subiectul a numeroase publicaţii.
299

Progresele recente din histologia moleculară şi genetică au permis acumularea unor
date noi pe baza cărora s-au structurat noi interpretări şi clasificări, dar mai ales s-a
perfecţionat diagnosticul histologic prin introducerea metodelor imunohistochimice.
Totodată s-au definit noi strategii privind evaluarea şi tratamentul acestui tip de tumori,
abordarea modernă a managementului statuând rolul important al patologului, în echipa
multidisciplinară care este implicată în diagnostic şi tratament.
Teza de doctorat elaborata de D-nul Dr. Toader Ştefan totalizează 284 pagini şi este
organizată în două părţi între care există un raport optim, prima parte fiind dedicată noţiunilor
teoretice care definesc cunoaşterea în domeniu (89 pagini), iar partea a doua – contribuţiilor
proprii (195 pagini).
Partea teoretică a lucrării cuprinde primele 4 capitole, în care au fost sintetizate într-un
număr minim de pagini, aspecte semnificative ale literaturii de specialitate în legătură cu
subiectul abordat: epidemiologia şi etiologia tumorilor de părţi moi, clasificarea, gradarea şi
stadializarea acestora, aspectele morfologice şi imunohistochimice ale principalelor tipuri de
sarcoame de părţi moi.
În partea a doua a lucrării, doctorandul prezintă rezultatele cercetărilor personale pe
parcursul a 6 capitole ale căror titluri marchează etapele esenţiale ale demersului de cercetare
ştiinţifică realizat, de la scopul şi motivaţia alegerii temei, materialul şi metodele utilizate în
cercetare, studiul statistic al cazurilor investigate, aspectele morfologice ale cazurilor
personale investigate, la discuţii şi concluziile finale.
Doctorandul abordează cercetarea cazurilor de sarcoame de părţi moi atât la dulţi, cât
şi la copii, urmărind incidenţa, distribuţia pe grupe de vârstă, pe ani (în perioada urmărită),
localizarea, tipurile histologice.
Doctorandul foloseşte, pe lângă metodele de histologie convenţională, un panel larg de
investigaţii imunohistochimice care i-au permis o încadrare corectă a fiecărui caz în parte. Din
acest punct de vedere, doctorandul apreciază valoarea unor markeri imunohistochimici care
oferă informaţii relevante pentru diagnostic sau pentru aprecierea gradului de proliferare şi a
agresivităţii unor tumori. Astfel, markerii structurali (desmină, vimentină, mioglobimă, actină,
S100) s-au dovedit extrem de utili în stabilirea cu precizie a diagnosticului în unele subtipuri
de sarcoame de părţi moi (sarcoamele cu celule fuziforme, sarcoamele cu celule mici rotunde
sau sarcoamele nediferenţiate/pleomorfe). Markerii de proliferare (Ki-67), completaţi de
expresia markerilor proapoptotici (p53) şi antiapoptotici (Bcl-2) au adus informaţii utile pentru
aprecierea agresivităţii tumorale, studiul de faţă subliniind faptul că indicele Ki67 poate fi
considerat un factor independent de prognostic în timp ce raportul între expresia pozitivă şi
negativă a p53 şi Bcl-2, în favoarea celui de-al doilea indică o creştere tumorală nelimitată,
necesitând un tratament postoperator agresiv. De asemenea, evaluarea semicantitativă a
angiogenezei tumorale, utilizând markerul CD-34, a condus la concluzia că scorurile mari ale
acesteia se asociază cu un indice Ki-67 mare în unele tipuri de sarcoame (fibrosarcom slab
diferenţiat, rabdomiosarcom alveolar şi angiosarcom), subliniind evoluţia lor agresivă şi
capacitatea mai mare de metastazare.
Capitolul de discuţii este organizat pentru a valorifica toate elementele care
individualizează cercetarea doctorală, comparativ cu datele din literatură. Prima parte a
textului este axată pe ponderea sarcoamelor de ţesuturi moi în patologia generală, luându-se în
discuţie incidenţa acestora în lotul studiat, localizarea diferitelor tipuri histologice,
predominenţa anumitor tipuri la diferite categorii de vârstă. Ulterior doctorandul
argumentează, în baza experienţei personale, valoarea unor markeri structurali în diagnosticul
300

de certitudine pentru anumite tipuri de sarcoame, precum şi valoarea unor markeri moleculari
de prognostic şi de evaluare a angiogenezei tumorale.
Ultimul capitol este rezervat concluziilor finale care, formulate într-o succesiune
logică, accentuează aspectele relevante ale cercetării şi certifică atingerea obiectivului propus.
Teza este ilustrată excelent prin cele 212 microfotografii color, tabele şi grafice care
demonstrează meticulozitatea doctorandului, calitate obligatorie pentru cercetarea
fundamentală.
În realizarea lucrării doctorandul a utilizat o bibliografie amplă şi modernă însumând
204 titluri.
Concluzii /Originalitate: Deşi sarcoamele de ţesuturi moi reprezintă unele din cele mai rare
tumori maligne, constituind sub 1% din totalul neoplaziilor, studiul complex histopatologic şi
imunohistochimic este obligatoriu în scopul identificării acelor cazuri care prezintă risc pentru
recidiva locală sau diseminarea la distanţă ca şi pentru riscul de deces.
Deşi testele imunohistochimice nu pot înlocui diagnosticul morfologic tradiţional,
aportul lor este esenţial pentru a diferenţia anumite tipuri de sarcoame al căror diagnostic
poate fi dificil în practica curentă. Din această perspectivă investigarea markerilor: desmină,
vimentină, actina musculară şi mioglobină au furnizat informaţii relevante pentru diagnosticul
definitiv.
În vederea aprecierii gradului de proliferare şi a agresivităţii tumorilor s-au studiat
markerii Ki67, p53 şi Bcl-2, care au servit pentru aprecierea prognosticului cazurilor luate în
studiu ca şi pentru monitorizarea tratamentului.
Evaluarea angiogenezei s-a dovedit extrem de utilă apărând diferenţe mari de la un tip
de sarcom la altul sau chiar de la o arie tumorală la alta în cadrul aceluiaşi tip de sarcom.
Scorurile mari ale angiogenezei, 3+ şi 4+ au fost asociate cu un indice Ki67 mare în cazurile
de fibrosarcom slab diferenţiat, rabdomiosarcom alveolar şi angiosarcom. Este cunoscut că
aceste tipuri de sarcom prezintă o evoluţie agresivă şi eventual o capacitate mai mare de
metastazare.
Metodologia modernă de studiu permite obţinerea de progrese importante pentru
identificarea factorilor predictivi care fac posibil un tratament personalizat ca şi un program
terapeutic conservator în cazul unui prognostic bun sau din contră un tratament agresiv în
cazul unui prognostic defavorabil.
Elementele de originalitate ale tezei sunt reprezentate de: aprecierea valorii prognostice
a markerilor studiaţi şi argumentarea faptului că indicele Ki67 poate fi considerat un factor
independent de prognostic, precum şi de raportarea, în baza unui lot de studiu reprezentativ, a
unui procent de cazuri de sarcoame de părţi moi care necesită evaluare imunohistochimică
pentru diagnosticul de certitudine.
23. COSTOREL ANA-CRISTINA SMD 23
Titlul tezei: RISCUL PARODONTAL: MONITORIZARE ŞI CRITERII DE EVALUARE
Autor: Costorel Ana-Cristina
Conducător ştiinţific: Prof. Univ. Dr. Ioan Dănilă
Data susţinerii publice: 17.07.2008
Referenţi ştiinţifici: Prof. Univ. Dr. Horia Traian Dumitriu – U.M.F. Bucuresti
Prof. Univ. Dr. Angela Podariu – U.M.F. Timişoara
301

Prof. Univ. Dr. Silvia Mârţu – U.M.F. Iasi
Motivaţia alegerii temei de cercetare: O cercetare asupra bolii parodontale şi a riscului
parodontal este deosebit de utilă la ora actuală când există puţine date despre prevalenţa
acestei patologii în rândul populaţiei din România. Semnalată în statisticile internaţionale,
prevalenţa crescută a bolii parodontale necesită obiectivarea şi la noi în ţară prin analiza
indicatorilor de morbiditate specifici. Tendinţele demografice actuale la nivel mondial
demonstrează necesitatea unei reorientări a politicilor de sănătate către grupele de vârstă
mai înaintate, care s-au dovedit a fi grupe cu risc ce necesită programe specifice de
prevenţie.
În contextul actual, în care medicina modernă pune din ce în ce mai mult accentul pe
asigurarea confortului şi calităţii vieţii pacientului, este deosebit de indicată pentru cercetare
abordarea unei teme de studiu care se referă la evaluarea şi identificarea pacientului cu teren
parodontal în practica stomatologiei generale. Găsirea unor metode verificate riguros ştiinţific
care au drept scop identificarea pacientului cu risc parodontal, pe de o parte, şi managementul
bolnavului parodontopat, pe de altă parte, vor fi cu siguranţă achiziţii valoroase pentru practica
de cabinet stomatologic.
Astfel, proiectul tezei de doctorat îşi aduce contribuţii la cunoaşterea morbidităţii
prin boala parodontală la un segment populaţional reprezentat de pacienţii cu diabet
zaharat din judeţul Iaşi. O deosebită atenţie trebuie acordată colaborării cu medicul
diabetolog, singurul în măsură să stabilească gradul de gravitate a bolii şi să prescrie medicaţia
specifică. În acest context, rolul medicului stomatolog este foarte important, întrucât acesta
trebuie să adapteze planul de tratament şi etapizarea şedinţelor, în funcţie de statusul
pacientului. În aceeaşi ordine de idei, studiul a permis depistarea unui segment populaţional
defavorizat din punct de vedere socio-economic şi poate contribui la introducerea la acest
nivel a unor programe de asistenţă socială şi sanitară, cu scopul de a obţine o bună calitate a
vieţii, necesară desfăşurării activităţilor cotidiene.
Tema de studiu aleasă se dovedeşte a fi una de actualitate, evidenţiind importanţa
diabetului zaharat la pacienţii cu parodontopatie marginală, din ce în ce mai frecventă în
rândul populaţiei şi cu răsunet direct în desfăşurarea unui plan de tratament stomatologic.
În acest context, coroborând rezultatele proprii cu cele din literatura de specialitate, s-a
deschis un capitol nou privind riscul parodontal şi evaluarea acestuia la populaţiile
specifice.
Obiectivele urmărite în studiul de doctorat:
1. Stabilirea prevalenţei bolii parodontale la pacientul diabetic.
2. Evaluarea asocierii dintre statusul metabolic al diabetului de tip 1 şi 2 şi statusul
parodontal conform ipotezelor recente din literatură.
3. Testarea validităţii modelelor ipotetice pentru asocierea dintre diabet şi boala
parodontală.
4. Stabilirea corelaţiilor dintre riscul parodontal şi stadiul bolii parodontale şi diferite
dimensiuni: calitatea vieţii, depresia, comportamentul sanogen de viaţă, percepţia oboselii,
comportamentul faţă de dietă, vârsta, comportamentul faţă de sănătatea orală, preocuparea faţă
de sănătatea orală, aprecierea subiectivă a simptomelor bolii, obezitatea, controlul metabolic
şi stresul.
5. Analiza aspectelor clinice, comportamentale, psihologice şi metabolice privind evaluarea
pacienţilor cu risc parodontal.
302

6. Elaborarea unor direcţii practice de evaluare şi investigare a pacientului parodontopat
în medicina dentară, cu scopul certificării riscului parodontal sau a identificării pacienţilor cu
risc şi îndrumarea acestora către parodontolog.
7. Stabilirea unei formule de evaluare a riscului parodontal în cabinetul stomatologic.
8. Testarea ipotezei recente din literatură conform căreia sângele care se exprimă de la
nivelul ţesuturilor gingivale în timpul unei examinări parodontale de rutină poate fi utilizat
pentru screening-ul diabetului zaharat.
9. Întărirea colaborării între medicul dentist şi specialistul diabetolog pentru un beneficiu
maxim al pacienţilor.
10. Elaborarea unor materiale de educaţie de sănătate orală necesare ridicării nivelului de
cunoştinţe medicale al populaţiei pentru prevenţia primară a bolii parodontale.
Rezumatul tezei (din referatul conducatorului de doctorat): Tema aleasă de doctorandă
este de mare actualitate, datorită faptului că abordarea populaţională a celor două afecţiuni
orale, caria dentară şi boala parodontală, considerate importante probleme de sănătate publică,
reprezintă un imperativ al reformei din domeniul sanitar, datorită răspândirii lor endemice şi
implicaţiilor multiple, medicale şi socio-economice. Asemenea investigaţii asigură în final
elaborarea unor mijloace prevenţionale cu maxim de eficienţă, stabilirea grupurilor vulnerabile
care să necesite susţinere financiară , precum şi a necesarului de forţă de muncă din acest
domeniu. Pe lângă aceste considerente, teza de doctorat are meritul de a stabili impactul pe
care afecţiunile orale comune îl au asupra calităţii vieţii, apelând la instrumente special
concepute şi deosebit de utile în practica medicală.
Teza elaborată de doctorandă se înscrie în criteriul TD1 cuprins în anexa la Ordinul
Ministerului Educaţiei şi Cercetării, 4826/30.09.2004, fiind structurată în: cuprins,
introducere, stadiul cunoaşterii, contribuţii proprii, concluzii finale, bibliografie, anexe.
Stadiul cunoaşterii a fost conceput de autoare printr-o documentare temeinică, ce a presupus
aprofundarea serioasă a problematicii studiate, fiind sistematizat în 11 capitole.
Metodologia cercetării este corect expusă şi prezentată, dovedind faptul că doctoranda
şi-a însuşit metodele unei cercetări minuţioase şi riguros ştiinţifice. Pentru fidelitatea evaluării
statistice, condiţie absolut obligatorie pentru o cercetare populaţională, autoarea foloseşte
programul SPSS 15.0, care permite prelucrarea corectă a informaţiilor din baza de date. Se
remarcă utilizarea metodelor de statistică avansată de tipul regresiei logistice, care permite
calcularea raportului de şanse, ce evidenţiază riscul îmbolnăvirii în funcţie de factori clinici,
sociali, comportamentali şi educaţionali.
Contribuţiile proprii prezintă rezultatele obţinute la cele două studii epidemiologice
descriptive pe care autoarea le-a dezvoltat în 3 capitole.
Totodată, teza îndeplineşte criteriul TD2 de evaluare, prin valoarea înaltă a calităţii
informaţiilor sugerate, prin relevanţa surselor bibliografice utilizate, prin importanţa
rezultatelor obţinute, precum şi criteriul TD3, prin participarea la numeroase manifestări
ştiinţifice şi congrese cu lucrări în calitate de unic autor, prim autor şi co-autor.
Concluzii/Originalitate: Un element de noutate îl reprezintă calcularea factorilor de predicţie
atât pentru boala parodontală şi stabilirea unei ecuaţii pentru calcularea riscului parodontal la
pacienţii diabetici, precum şi utilizarea în România a metodei de evaluare cantitativă a
riscului parodontal - PREVISER.
Alt element de originalitate a tezei de doctorat este validarea şi utilizarea pentru prima
dată în studiile populaţionale din România a chestionarelor Japan Railway Health
303

Questionnaire (JRHQ), Ferrans and Powers Quality of life index©diabetes, Hiroshima
University Dental Behaviour Inventory (HU-BDI), utilizate cu succes de către doctorandă. La
acestea, se adaugă proiectarea unui CHESTIONAR DE SĂNĂTATE PARODONTALĂ
pentru identificarea şi evaluarea riscului parodontal.
O alta contribuţie personală a autoarei este introducerea unei metode de screening a
diabetului zaharat în cabinetul stomatologic şi elaborarea materialelor de educaţie sanitară
(ghid practic), oferit unităţilor de învăţământ preşcolar şi şcolar, precum şi pacienţilor incluşi
în studiu, sub formă de broşuri şi CD-uri.
Mai mult, reţine atenţia seriozitatea cu care este analizată problematica, prin raportarea,
atât la factorii clinici ce evaluează statusul oral, cât şi la cei socio-demografici şi
comportamentali, rezultând astfel un studiu exhaustiv asupra bolii parodontale.
24. DAMIAN BOGDAN SMD 24
Titlul tezei: CERCETARI PRIVIND RASPUNSUL LA TRATAMENUL CONSERVATOR
VS CHIRURGICAL IN BOALA PARODONTALA
Autor: Damian Bogdan
Conducător ştiinţific: Prof. Univ. Dr. Silvia Mârţu
Data susţinerii publice: 17.07.2008
Referenţi ştiinţifici: Prof. Univ. Dr. Horia Traian Dumitriu – U.M.F. Bucuresti
Prof. Univ. Dr. Doina Onisei – U.M.F. Timişoara
Prof. Univ. Dr. Norina Forna – U.M.F. Iasi
Motivaţia alegerii temei: Tematică abordata in cercetare este actuală prin conţinut şi
orientare si prezintã o deosebitã importanţã în stomatologie, mai ales din punct de vedere
practic în această etapă când patologia parodontală este foarte frecventă mai ales în ceea ce
priveşte gravitatea manifestărilor locale care ridică probleme multiple în decizia de terapie atât
locală cât şi sistemică.
Boala parodontală – maladie a întregului organism, manifestată prin fenomene
patologice la nivelul parodonţiului, având drept caracteristii distrucţia lentă, progresivă şi
ireversibilă a elementelor de susţinere a dinţilor, afectează aproape 98% din persoanele adulte.
Etiologia microbiană a bolii parodontale, altă dată obscură, acum în mare parte
elucidată, a făcut ca atenţia clinicienilor să fie îndreptată, tot mai mult, spre identificarea şi
tratarea, din cele mai precoce faze, a cauzelor şi nu numai a efectelor acestei boli.
Constatarea că mai mult de 72% din populaţia de peste 35 ani este afectată de diferite
forme de îmbolnăvire parodontală, fapt la care se adaugă prelungirea duratei medii de viaţă,
impune o schimbare a atitudinii faţă de boala parodontală, dat fiind faptul că este mult mai
uşor a se preveni îmbolnăvirea şi/sau intercepta dezvoltarea acesteia, decât să se „repare”
neajunsurile provocate de aceasta.
Diagnosticul afectării parodontale este cheia de boltă a tratamentului, de aceea este
necesară o analiză a mijloacelor diagnostice, asocierea dintre examenul clinic, radiografic,
304

sondajul parodontal şi examenul bacteriologic dovedindu-şi utilitatea în lumina noilor direcţii
în ceea ce priveşte asocierea unei flore specifice cu o anumită formă de boală.
Medicina dentară modernã acordã o importantã majorã potenţialului bolii parodontale
de a influenta evolutia sistemicã, cercetãrile efectuate directionand scopul tratamentelor
parodontale, în sensul eliminãrii infectiilor specifice.
Terapia parodontală conservatoare sau chirurgicală poate restaura gingia inflamată
cronic
Chirurgia parodontalã pune accent pe metodele de acoperire a rãdãcinilor şi pe
procedurile preprotetice cum ar fi: conservarea sau augmentarea osoasã alveolarã.
Scopul tehnicilor de chirurgie parodontală şi de regenerare tisularã ghidatã este de a obtine
rezultate estetice şi functionale folosind, pe langã metodele curente, o nouã generatie de
produse: growth - regulatory molecules, substante care pot dirija regenerarea ligamentului
parodontal şi a osului alveolar; se realizează astfel, stimularea formãrii cementului acelular cu
ajutorul unui derivat de matrice amelogenicã.
Obiectivele urmărite: Pentru realizarea acestor scopuri, au fost nominalizate următoarele
obiective:
Elaborarea unui program complet de evaluare care cuprinde: diagnosticul clinic si
paraclinic corelat cu stadiul evolutiv; obiectivele generale şi particulare ale fiecărui caz clinic;
studierea cazuisticii care să constituie baza de date pentru prelucrarea statistică; determinarea
factorilor patogenici de bază; precizarea elementelor clinice, a investigaţiilor paraclinice,
explorări funcţionale şi teste biologice pentru diagnosticul de certitudine şi a diagnosticului
diferenţial.
Rezumatul tezei (din referatul conducatorului de doctorat): Teza de doctorat abordează o
temă de actualitate şi interes pentru sfera patologiei orale si in special in boala parodontala.
Tema aleasă evidentiaza importanţa diagnosticului leziunii în stadiul incipient,
obligatoriu pentru o abordare terapeutică minim invazivă, concept care se regăseşte apoi pe tot
parcursul lucrării, în modul cum este condusă investigaţia, eficienţa metodelor paraclinice
raportându-se constant la un standard clinic şi fiind confirmată ulterior în cadrul unor tehnici
minim invazive chirurgicale sau tehnici conservatoare neinvazive.
In prima parte a tezei privind stadiul cunoasterii in domeniu sunt prezentate studii
clinice şi paraclinice pentru evaluarea factorilor locali şi condiţiile sistemice (terenul) în boala
parodontală şi mecanismele etiopatogenice prin care se produce distrucţia suportului osos şi
consecinţele reflectate în tiparele de distrucţie, care pot influenţa decizia de tratament imediat,
a tratamentului curativ propriu zis şi terapia de menţinere.
Capitolul II, prezintă stadiul cunoaşterii manifestărilor clinice, diagnostic, evolutie,
prognostic şi complicaţii în bolile parodontale prin metodele şi tehnicile de evaluare clinice şi
paraclinice (bacteriologice, imunohistologice, bioclimice, radiologice, etc. iar capitolul III,
prezintă, studiind o bibliografie ţintită şi foarte recentă, consideraţiile şi tendinţele actuale
privind metodele şi tehnicile de realizare a tratamentului conservator / chirurgical în boala
parodontală mai ales în ceea ce priveşte decizia terapeutică individuală.
Cercetarea personala: in primul capitol prezintă metodologia cercetării cu: motivaţia
studiului, scopul şi obiectivele cercetării, metodologia cercetării, care cuprinde organizarea
cercetării., materialul şi metodele folosite la loturile de pacienăţi evaluaţi.
Se prezinta sistemul Florida probe de evaluare si inregistrare electronica a statusului
parodontal si a parodontogramei computerizate care a fost folosit in evaluarea clinica.In
305

capitolul II prezinta un studiu privind evaluarea paraclinica (radiografica,CT) a statusului
parodontal în stabilirea opţiunii terapeutice –tratament conservator vs chirurgical unde
introduce o metoda originala de masurare a unghiului din defectele osoase parodontale
verticale cu rol de evaluare a prognosticului in indicatia de terapie chirurgicala si utilizarea CT
segmentare in aprecierea statusului parodontal.
In capitolul III face un studiu studiu clinic şi de laborator privind identificarea florei
microbiene izolate din pungile parodontale şi evaluarea efectului bactericid a două soluţii de
irigare subgingivală pe un lot reprezentativ de pacienti si In capitolul IV in cadrul terapiei
conservatoare/ conventionale, analizeaza efectele clinice şi microbiologice ale derartrajului şi
surfasajului în conjuncţie cu aplicarea subgingivală a gelului cu clorhexidina în tratamentul
pungilor parodontale, în cadrul conceptului de desinfecţie totală a cavităţii orale. FMD
Un ultim studiu se adreseaza metodelor de analiză şi evaluare prognostică în indicaţia
de chirurgie parodontală in tratamentul bolii parodontale.
De remarcat aplicabilitatea practică a rezultatelor care aduc în atenţie criteriile de
evaluare în decizia de terapie conservatoare sau chirurgicală in boala parodontală.
Teza elaborată de doctorand se înscrie în criteriul TD1 cuprins în anexa la Ordinul
Ministerului Educaţiei şi Cercetării, 4826/30.09.2004, fiind structurată în: cuprins,
introducere, stadiul cunoaşterii, contribuţii proprii, concluzii finale, bibliografie, anexe.
Stadiul cunoaşterii a fost conceput de autoare printr-o documentare temeinică, ce a
presupus aprofundarea serioasă a problematicii studiate, fiind sistematizat în 4 capitole.
Metodologia cercetării este corect expusă şi prezentată, dovedind faptul că doctorandul
şi-a însuşit metodele unei cercetări minuţioase şi riguros ştiinţifice. Pentru fidelitatea evaluării
statistice, condiţie absolut obligatorie pentru o cercetare, autoarea foloseşte programul
informatizat, care permite prelucrarea corectă a informaţiilor din baza de date.
Contribuţiile proprii prezintă rezultatele obţinute în studiul clinice si paraclinice
(sistem Florida probe, CT segmentat si introducerea unor indici de evaluare.
Totodată, teza îndeplineşte criteriul TD2 de evaluare, prin valoarea înaltă a calităţii
informaţiilor sugerate, prin relevanţa surselor bibliografice utilizate, prin importanţa
rezultatelor obţinute, precum şi criteriul TD3, prin participarea la numeroase manifestări
ştiinţifice şi congrese cu lucrări în calitate de unic autor, prim autor şi co-autor.
Concluzii/Originalitate: Un element de noutate îl reprezintă utilizarea sistemul Florida probe
de evaluare si inregistrare electronica a statusului parodontal si a parodontogramei
computerizate care a fost folosit in evaluarea clinica.
Alt element de originalitate a tezei de doctorat il prezinta studiul privind evaluarea
paraclinica (radiografica,CT) a statusului parodontal în stabilirea opţiunii terapeutice –
tratament conservator vs chirurgical si evaluarea indicelui de prognostic introducand o metoda
originala de masurare a unghiului din defectele osoase parodontale verticale cu rol de
evaluare a prognosticului in indicatia de terapie chirurgicala si utilizarea CT segmentare in
aprecierea statusului parodontal.
De asemenea reţine atenţia aplicarea, evaluarea si indicarea metodelor de tratament în
cadrul conceptului de desinfecţie totală a cavităţii orale (FMD) atat in etapa terapiei etiologice
cat si a terapiei de mentinere in boala parodontala.
306

25. DAMIAN MIRUNA SMD 25
Titlul tezei: CERCETARI CLINICO-PARACLINICE DE INDICATIE A IMPLANTARII
LA PACIENTUL CU TEREN PARODONTOPAT
Autor: Damian Miruna
Conducător ştiinţific: Prof. Univ. Dr. Silvia Mârţu
Data susţinerii publice: 17.07.2008
Referenţi ştiinţifici: Prof. Univ. Dr. Horia Traian Dumitriu – U.M.F. Bucuresti
Prof. Univ. Dr. Augustin Mihai – U.M.F. Bucuresti
Prof. Univ. Dr. Norina Forna – U.M.F. Iasi
Motivaţia alegerii temei de cercetare: Tematică abordata in cercetare este actuală prin
conţinut şi orientare si prezintã o deosebitã importanţã în stomatologie, când patologia
parodontală este foarte frecventă mai ales în ceea ce priveşte gravitatea manifestărilor locale
care ridică probleme multiple în diagnostic si in decizia de terapie atât locală cât şi sistemică si
mai ales din punct de vedere practic în această etapă a introducerii masive a implantelor în
reabilitarea morfofuncţionala a edentaţiei cu probleme în decizia de prezervare a unor dinţi cu
boală parodontală sau extracţia lor, înaintea implantării pentru creearea unui teren implantar
favorabil unui prognostic şi evoluţie morfofuncţionala bună pentru a evita complicaţiile
ulterioare.
Cu o etiologie plurifactorială, boala parodontală prezintă o serie de particularităţi ce-i
creează dificultăţi în profilaxie, tratament şi prevenirea complicaţiilor: debut insidios, evoluţie
de lungă durată, oligo-simptomatică, complicaţii tardive şi recidivă după tratament
Boala parodontală distructivă este un proces infecţios de aceea si decizia de implantare
trebuie să pornească de la o evaluare microbiologică comprehensivă.
În evaluarea pacientului parodontopat în ceea ce priveşte decizia de implantare,
examenul clinic constituie cheia de boltă a diagnosticului şi deciziei implantare care va
decurge de aici si necesitatea unei o corectitudini exemplare, cea mai mică neglijenţă putând
induce un diagnostic şi o terapeutică eronate.
Necesitatea folosirii unor mijloace de explorare paraclinica moderne cum ar fi
imagistica digitală sau electronică care este deja disponibilă de mai mult de un deceniu si se
estimează că 10-20% din practicieni utilizează tehnologie imagisticăă, în practica de cabinet
valori care vor creşte în următorii 10 ani, pe măsura ce stomatologia continuă să se deplaseze
de la utilizarea filmului către imagistica digitală.
Implantologia dentară este un concept de actualitate pentru medici dar si pacienţii cu
teren parodontopat pentru care implantele dentare reprezintă singura posibilitate de ancorare a
unor aparate gnato-protetice conjuncte. De asemenea, cu ajutorul implantelor dentare pacienţii
de varstă inaintată cu atrofii avansate ale crestelor alveolare, pacienţii cu parodontopatii
avansate şi cei cu osteoporoză şi-au găsit rezolvarea problemelor lor stomatologice.
Pentru noul concept parodonto-implanto-protetic este nevoie de o interdependenţă a
disciplinelor stomatologice: anatomia, chirurgia orală, ocluzologia, protetica dentară,
tehnologia materialelor, parodontologia.
Conceptul de osteointegrare a schimbat atitudinea specialiştilor faţă de implant si
decizia de indicatie a implantarii pe teren parodontopat din punct de vedere al momentului,
biomaterialelor si tehnicii folosite pentru a evita recidiva si complicatiile.
Diagnosticul afectării parodontale este cheia de boltă a indicatiei terapeutice de aceea
este necesară o analiză a mijloacelor diagnostice, asocierea dintre examenul clinic,
307

adiografic, sondajul parodontal şi examenul bacteriologic dovedindu-şi utilitatea în lumina
noilor direcţii în ceea ce priveşte asocierea unei flore specifice cu o anumită formă de boală
parodontala.
Obiectivele urmărite: Pentru realizarea acestor scopuri, au fost nominalizate următoarele
obiective:
Elaborarea unui program complet de evaluare care cuprinde: diagnosticul clinic si
paraclinic corelat cu stadiul evolutiv; obiectivele generale şi particulare ale fiecărui caz clinic;
studierea cazuisticii care să constituie baza de date pentru prelucrarea statistică; determinarea
factorilor patogenici de bază; precizarea elementelor clinice, a investigaţiilor paraclinice,
explorări funcţionale şi teste biologice pentru diagnosticul de certitudine şi a diagnosticului
diferenţial.
Rezumatul tezei (din referatul conducatorului de doctorat): Subiectul tezei de doctorat,
Cercetări clinico-paraclinice privind indicaţia de implantare la pacientul cu teren
parodontopat a prezintă un dublu interes, abordând pe de o parte un capitol foarte vast al
patologiei parodontale cu implicaţii asupra suportului osos care susţine şi asigură
osteointegrarea - osteoacceptarea implantului şi cel al posibilităţilor clinice şi paraclinice de
evaluare pentru decizia de implantare, cât şi decizia de prezervare sau extracţie a dinţilor
parodontotici si indicaţia de implantare din punct de vedere a momentului extracţiei şi
tehnicile de implantare folosite.
Cercetarea abordează o tematică originală care prin conţinut şi orientare prezintã o
deosebitã importanţã în stomatologie, mai ales din punct de vedere practic în această era a
introducerii masive a implanturilor în reabilitarea morfofuncţionala a edentaţiei parţiale redusă
sau intinsă.
Cercetarea s-a bazat pe o cazuistica importanta oferita de activitatea desfasurata in
Clinica Dentoval Ploiesti in serviciul de Implantologie, serviciul de Radiologie si laboratorul
de Microbiologie, si in Clinica de Parodontologie UMF Iasi.
Partea generală, stadiul cunoaşterii în problema cercetată reprezinta 1/3 din
teza.Capitolul I, dupa studiul unei bibliografii de specialitate evaluează factorii etiologici
locali dar mai ales condiţiile sistemice (terenul) în boala parodontală şi mecanismele
etiopatogenice prin care se produce distrucţia suportului osos. De asemenea analizează critic
consecinţele patologiei parodontale reflectate în tiparele de distrucţie, care pot influenţa
decizia de implantare imediată sau după terapii ajutătoare, alegerea tipului de implant, terapii
complementare locale sau sistemice.Capitolul II, analizeaza metodele şi tehnicile de evaluare
clinică şi mai ales paraclinica (bacteriologice, imunohistologice, biochimice, radiologice, etc.)
folosite în evaluarea capitalului osos la pacientul parodontopat în vederea implantării.
Capitolul III, prezintă, consideraţiile clinice şi terapeutice în relaţia implant – teren
parodontopat, abordate ca similitudini si deosebiri intre parodontiu-tesut periimplantar,
parodontita-periimplantita si terapie parodontita-periimplantita aspecte privind incidentele,
accidentele, evoluţia şi posibilele complicaţii, precum şi măsurile preventive utilizate , facand
o paralela intre implant si elementele odonto-parodontale.
Studiile si cercetările personale sunt grupate în 5 capitole pe fiecare problematică
analizată.
In final, concluzii generale şi aprecieri cu valoare practică pentru activitatea
medicului stomatolog, care reprezinta un indreptar in indicatia si decizia de implantare pe
teren parodontopat.
308

În cadrul acestei cercetări, pentru prelucrarea statistică, doctoranda a folosit o serie de
teste specifice diverselor tipuri de date analizate. De remarcat aplicabilitatea practică a
metodelor folosite şi a rezultatelor obţinute care aduc în atenţie criteriile de evaluare şi
posibilităţile clinice şi paraclinice în decizia de implantare pe teren parodontopat.
Teza elaborată de doctorand se înscrie în criteriul TD1 cuprins în anexa la Ordinul
Ministerului Educaţiei şi Cercetării, 4826/30.09.2004, fiind structurată în: cuprins,
introducere, stadiul cunoaşterii, contribuţii proprii, concluzii finale, bibliografie, anexe.
Stadiul cunoaşterii a fost conceput de autoare printr-o documentare temeinică, ce a
presupus aprofundarea serioasă a problematicii studiate, fiind sistematizat în 3 capitole.
Metodologia cercetării este corect expusă şi prezentată, dovedind faptul că doctoranda
şi-a însuşit metodele unei cercetări minuţioase şi riguros ştiinţifice. Pentru fidelitatea evaluării
statistice, condiţie absolut obligatorie pentru o cercetare, autoarea foloseşte programul
informatizat, care permite prelucrarea corectă a informaţiilor din baza de date.
Contribuţiile proprii prezintă rezultatele obţinute în studiul clinice si paraclinice, CT
segmentat si introducerea unor indici de evaluare.
Lucrarea are importante elemente de originalitate mai ales in evaluarea paraclinica si stabilirea
corelatiilor in relatia implant – teren parodontopat in acel trigon parodonto-implanto-protetic.
Studiu privind evaluarea dinamicii colonizării subgingivale a pungilor peri-implantare la
pacientul cu istoric de boală parodontală prin testele ADN.
Ultimul capitol analizeaza rata de supravetuire a implantelor pe teren parodontopat intr-un
studiu realizat pe o perioada de 5 ani in premiera la noi in tara.
Totodată, teza îndeplineşte criteriul TD2 de evaluare, prin valoarea înaltă a calităţii
informaţiilor sugerate, prin relevanţa surselor bibliografice utilizate, prin importanţa
rezultatelor obţinute, precum şi criteriul TD3, prin participarea la numeroase manifestări
ştiinţifice şi congrese cu lucrări în calitate de unic autor, prim autor şi co-autor.
Concluzii/Originalitate: Un element de noutate îl reprezintă studiu privind evaluarea
dinamicii colonizării subgingivale a pungilor peri-implantare la pacientul cu istoric de boală
parodontală prin testele ADN.
Alt element de originalitate a tezei de doctorat il prezinta studiul privind evaluarea
paraclinica (radiografica,CT) a statusului parodontal în stabilirea opţiunii de implantare pe
teren parodontopat si evaluarea indicelui de prognostic introducand o metoda originala de
masurare a unghiului din defectele osoase parodontale verticale cu rol de evaluare a
prognosticului siutilizarea de metode combinate clinice si paraclinice suprapuse.
Concluziile lucrării reflectă în mod sintetic rezultatele cercetării şi constituie un
îndreptar preţios în înţelegerea rolului esenţial al diagnosticului clinic si paraclinic în decizia
de implantare în general şi în mod special pe teren parodontopat.
26. ENE CARMEN SMD 26
Titlul tezei: STUDII PRIVIND AFECTAREA ODONTO-PARODONTALA SI CONDUITA
PSIHOPROTECTIVA IN ASISTENTA STOMATOLOGICA LA COPIL SI ADOLESCENT
Autor: Ene Carmen
Conducător ştiinţific: Prof. Univ. Dr. Silvia Mârţu
Data susţinerii publice: 17.07.2008
Referenţi ştiinţifici: Prof. Univ. Dr. Horia Traian Dumitriu – U.M.F. Bucuresti
309

Prof. Univ. Dr. Amariei Cornel – Univ. „Ovidius” Constanta
Prof. Univ. Dr. Maxim Adam – U.M.F. Iasi
Motivaţia alegerii temei: Interesul pentru formele de îmbolnăvire ale parodonţiului marginal
la copii şi tineri a crescut mult în special în ultimele decenii, datorită frecvenţei crescânde şi
prejudiciilor pe care le aduc stării de sănătate fizică şi psihică a celor afectaţi.
Afecţiunile odonto-parodontale la copilul şi adolescentul cu disabilităţi sociale sau
psiho-motorii continuă să fie în continuare un subiect cu multe necunoscute, interesând atât
cercetătorii cât şi clinicienii, ca urmare a particularităţilor anatomo-funcţionale ale
parodonţiului marginal la copil şi adolescent, varietatea exprimării clinice a îmbolnăvirii
acestuia, precum şi heterogenitatea etiologiei şi complexitatea mecanismelor patogenetice.
Neconcordanţa dintre agresivitatea distrucţiilor parodontale la copil şi adolescent şi
cantitatea de placă bacteriană, în unele forme de îmbolnăvire parodontală, a determinat o serie
de cercetători să afirme că bacteriile, deşi sunt absolut necesare pentru dezvoltarea bolii
parodontale, sunt insuficiente (ca şi condiţii) pentru a dezvolta parodontita, astfel fiind
implicată şi susceptibilitatea gazde.
Prin urmare, prevalenţa, debutul, progresia şi în special patogeneza bolilor parodontale
pot fi modificate de numeroşi factori endogeni, notabil fiind faptul că, în mare, 50% din riscul
de dezvoltare a bolii parodontale mai târziu în viaţă este determinat genetic şi deci este prezent
în timpul copilăriei.
Abordarea copilului în practica stomatologică, în vederea unei bune colaborări, în perioada
instituirii metodelor terapeutice, necesită o o atenţie deosebită cunoaşterii acordată etapelor
dezvoltării fizice, intelectuale şi psihosociale ale copilului, precum şi metodologiei terapeutice
specifice fiecărei etape de vârstă.
O înţelegere generală a copiilor, a psihologiei lor, şi a filosofiei îngrijirii copiilor este
esenţială în practica stomatologică a copilului sănătos şi disabilitat institutionalizat sau nu.
Screening-ul parodontal trebuie să fie parte integrantă a examenului stomatologic la
adolescenţi şi tineri.
Analiza modelului de predicţie al riscului carios si parodontal al al copiilor si
adolescentilor depinde de analiza precisă şi sintetică a tiparului bolii în colectivitatea aleasă,
de decelarea factorilor de agresiune (atac) şi de protecţie, factori de care depinde alegerea
metodelor preventive specifice fiecărui grup de risc în parte.
În acest context, tema de cercetare din cadrul tezei de doctorat este de o realã
importanţã pentru evaluarea factorilor de risc asociaţi cariei dentare si parodontopatiei la
populaţia şcolară din Pitesti pe categorii de copii normali si disabilitati psihic sau social în
vederea implementării, susţinerii şi extinderii unor programme de sãnãtate oralã complexe şi
ţintite acestor factori de risc.
Obiective urmărite: evaluarea stării de sănătate orală si studierea patologiei parodontale la
copil şi adolescent, în programul complex de evidenţiere, evaluare şi tratament a copiilor cu
afectare odonto-parodontală; stabilirea factorilor care determină inegalităţie în statusul oral al
copiilor, încadrarea copiilor într-o grupă de risc si analiza unor factori de predicţie a evoluţiei
stării de sănătate orală la copii; efectuarea unor studii clinico- statistice privind starea de
sănătate şi afectarea odonto-parodontala la copii şi adolescenţii integraţi social,
instituţionalizaţi şi a copiilor cu nevoi speciale .
310

Rezumatul tezei (din referatul conducatorului de doctorat): Tema tezei de doctorat,
prezintă un dublu interes, abordând pe de o parte, aspectele privind patologia complexă
odonto-parodontală la copilul şi adolescentul disabilitat din comunităţi asistate, comparativ cu
cel normal, cât şi conduita psiho - protectivo-comportamentala în asistenţa stomatologică la
copil si adolescent.
Cercetarea abordează o tematică actuală (problema copilului în general si a
dizabilitatului în particular), care prin conţinut şi orientare, prezintã o deosebitã importanţã în
stomatologie, mai ales din punct de vedere al calităţii vieţii la această categorie de pacienţi
având în vedere ca patologia odonto-parodontală prin polimorfismul lezional, la vârsta tânără,
prezintă implicaţii psiho-sociale date de gradul de înţelegere şi cooperare pe de o parte cât şi
de capacitatea de adaptăre a atitudinii practicianului la aceste probleme.
Partea generală a tezei privind stadiul cunoaşterii abordează probleme generale în
problematica cercetată si anume studii clinice şi paraclinice privind particularităţile morfofiziologice
şi de patologie odonto-parodontală la copil şi adolescent, problema dinamicii
particularităţilor psiho-comportamentale la copilul sănătos şi disabilitat psihosomatic
consultând o bibliografie selectivă şi de actualitate si particularităţile managementului
diagnostic si terapeutic odonto-parodontal la copilul şi adolescentul sanatos sau cel cu nevoi
speciale.
Cercetarea personala prezintă datele cercetării grupate în 5 capitole pe fiecare
problematică analizată. In aceste capitole prezintă metodologia cercetării cu: motivaţia
studiului, scopul şi obiectivele cercetării, metodologia cercetării, care cuprinde organizarea
cercetării, materialul şi metodele folosite la loturile de pacienţi evaluaţi. Cercetarea s-a
efectuat comparativ pe loturi de pacienţi normali si copii disabilitati psihic si social
institutionalizati din Piteşti.
De remarcat utilizarea programelor de evidenta informatizate in studiul patologiei odontoparodontale
la copil si adolescent si in monitorizarea asistentei stomatologice.Un alt studiu
complex în fost facut pentru determinarea variatiilor psihologice si comportamentale ale
copilului in relatia cu tratamentele stomatologice cat si aprecierea relatiei dintre calitatea vietii
si sanatatea orala utilizand autoevaluarea globala la un lot de adolescenti prin metoda
chestionarelor.
De remarcat aplicabilitatea practică a rezultatelor care aduc în atenţie criteriile de
evaluare în patologia odonto-parodontală la copil si adolescent şi de aspecte de medicina
comportamentala cu toate valentele si implicatiile in practica stomatologica.
Concluziile lucrării reflectă în mod sintetic rezultatele cercetării şi constituie un
îndreptar preţios în înţelegerea rolului esenţial al diagnosticului clinic si paraclinic în
evaluarea psiho-comportamentală a pacientului şi atitudinea psiho-protectivă în asistenţa
stomatologică a copilului şi adolescentului cu afectare odonto-parodontală.
Teza elaborată de doctorandă se înscrie în criteriul TD1 cuprins în anexa la Ordinul
Ministerului Educaţiei şi Cercetării, 4826/30.09.2004, fiind structurată în: cuprins,
introducere, stadiul cunoaşterii, contribuţii proprii, concluzii finale, bibliografie, anexe.
Stadiul cunoaşterii a fost conceput de autoare printr-o documentare temeinică, ce a
presupus aprofundarea serioasă a problematicii studiate, fiind sistematizat în 3 capitole.
Metodologia cercetării este corect expusă şi prezentată, dovedind faptul că doctoranda
şi-a însuşit metodele unei cercetări minuţioase şi riguros ştiinţifice. Pentru fidelitatea evaluării
statistice, condiţie absolut obligatorie pentru o cercetare epidemiologică, autoarea foloseşte
programul SPSS 10.0, care permite prelucrarea corectă a informaţiilor din baza de date. Se
remarcă utilizarea metodelor de statistică avansată de tipul regresiei lineare, care permite
311

estimarea numărului mediu de leziuni carioase în dentiţia definitivă, în funcţie de factori
clinici, salivari, socio demografici şi comportamentali.
Totodată, teza îndeplineşte criteriul TD2 de evaluare, prin valoarea înaltă a calităţii
informaţiilor sugerate, prin relevanţa surselor bibliografice utilizate, prin importanţa
rezultatelor obţinute, precum şi criteriul TD3, prin participarea la numeroase manifestări
ştiinţifice şi congrese cu lucrări în calitate de unic autor, prim autor şi co-autor.
Tema de cercetare din cadrul tezei de doctorat are un grad de originalitate prin
evaluarea factorilor de risc asociaţi cariei dentare si parodontopatiei la populaţia şcolară din
Pitesti pe categorii de copii normali si disabilitati psihic sau social în vederea implementării,
susţinerii şi extinderii unor programme de sãnãtate oralã complexe şi ţintite acestor factori de
risc.
Concluzii/Originalitate:
De remarcat utilizarea programelor de evidenta informatizate in studiul patologiei
odonto-parodontale la copil si adolescent si in monitorizarea asistentei stomatologice
Un element de noutate il reprezinta un studiu complex pentru determinarea variatiilor
psihologice si comportamentale ale copilului normal si disabilitat institutionalizati in relatia cu
tratamentele stomatologice cât si aprecierea raportului dintre calitatea vietii si sanatatea orala
utilizand autoevaluarea globala la un lot de adolescenti.
De remarcat aplicabilitatea practică a rezultatelor care aduc în atenţie criteriile de
evaluare în patologia odonto-parodontală la copil si adolescent şi de aspecte de medicina
comportamentala cu toate valentele si implicatiile in practica stomatologica.
27. IOANID NICOLETA SMD 27
Titlul tezei: STUDIUL COMPARATIV AL BIOMECANICII DENTO-PARODONTALE SI
IMPLANTARE
Autor: Ioanid Nicoleta
Conducător ştiinţific: Prof. Univ. Dr. Vasile Burlui
Data susţinerii publice: 19.09.2008
Referenţi ştiinţifici: Prof. Univ. Dr. Corneliu Amariei – Univ. "Ovidius" Constanta
Prof. Univ. Dr. Mircea Craitoiu – U.M.F. Craiova
Prof. Univ. Dr. Silvia Mârţu – U.M.F. Iasi
Motivaţia alegerii temei de cercetare: Implanturile endoosoase sunt utilizate într-o largă
varietate de cazuri clinice, de la înlocuirea unui singur dinte absent până la refacerea întregii
arcade. Astăzi, punţile fixe de trei elemente nu mai pot fi considerate tratamentul standard în
edentaţiile unidentare. Literatura de specialitate abundă în date statistice, marea lor majoritate
venind în sprijinul ideii că înlocuirea dinţilor absenţi cu implanturi poate fi considerată o
terapie mai conservatoare, mai predictibilă şi chiar mai eficientă din punct de vedere al
raportului preţ/calitate.
Nu trebuie, însă, pierdut din vedere faptul că, un număr mare de unităţi odontoparodontale
absente pune probleme suplimentare şi măreşte gradul de dificultate al deciziei
terapeutice. Durata extinsă a tratamentului, costul ridicat şi existenţa unui anumit grad de risc,
obligă practicianul la o atentă analiză a opţiunii de tratament prin implant. Acesta trebuie să se
bazeze pe o adevărată strategie terapeutica şi o evaluare cât mai pertinentă a tuturor
312

consecinţelor posibile legate de introducerea în biologia organismului a unui substitut
artificial.
Interesul tot mai pronunţat pentru înlocuirea dinţilor absenţi cu implanturi endoosoase,
a determinat o serie de autori să pună chiar, sub semnul întrebării importanta complexului
parodontal de vreme ce, implantul nu are nevoie de o astfel de structură specializată pentru a
se „ataşa” de suportul osos.
În acest context, proiectul tezei de doctorat aduce contribuţii valoroase în precizarea
rolului pe care il are parodonţiul în fiziologia complexului odonto-parodontal şi, prin
comparare cu implantul, să accentueze diferenta fundamentala de comportament biomecanic
al unei astfel de structuri înalt specializate cum este cea a suportului parodontal: transmiterea
de o manieră contrololată şi perfect adaptată a forţelor ocluzale la ţesuturile de sprijin.
Tema de studiu aleasă se dovedeşte a fi una de mare actualitate, necesitand cunoştinţe în
domenii tangente medicinii stomatologice, precum mecanică, fizică, matematică, informatică,
coroborarea rezultatelor proprii cu cele din literatura de specialitate deschizand noi perspective
in evaluarea si cuantificarea suprafetei „utile” de sprijin parodontal si respectiv, implantar.
Obiectivele urmărite în studiul de doctorat:
1. Cunoasterea evoluţiei implanturilor dentare în strânsă corelaţie cu diversificarea
materialelor implantare şi perfecţionării tehnicilor chirugicale, precum şi a tendinţelor actuale
ale cercetarii în domeniul designului implantar.
2. Elaborarea criteriilor de clasificare a implanturilor din utilizarea curentă pe baza cărora
au fost diferenţiate şi selectate sistemele implantare existente
3. Analiza biomecaniicii macrosistemului care receptează şi integrează substitutul
artificial implantar. Precizarea determinanţilor dinamicii sistemului stomatognat şi a rolului
individual pe care îl deţine fiecare dintre aceştia în stabilirea corelaţiilor structură – funcţie
pentru complexul parodontal.
4. Evaluarea competenţei biomecanice a unităţii odonto-parodontale pe baza suprafeţei
parodontale „utile”, implicate efectiv în preluarea şi transmiterea forţelor ocluzale la suportul
osos, în condiţiile unui suport parodontal neafectat şi apoi, particularizat, pentru cazul
recesiunii parodontale.
5. Identificarea ponderii deţinute de principalii parametri geometrici ai implanturilor
endoosoase în determinarea suprafeţei „utile” sau „funcţionale” implantare: lungimea,
diametrul şi cele patru tipuri de filet implantar considerate convenţionale: cu secţiunea triunghi
isoscel sau echilateral, „buttress” sau „reverse buttress”.
6. Determinarea nivelului de influenţă a parametrilor de design ai filetului implantar
(pasul, adancimea, profilul ) în calcularea ariei de sprijin implantar.
7. Realizarea unor modele teoretice de analiză a comportamentului biomecanic a unor
sisteme simple bi- sau tridentare, cu posibilitatea de generalizare în cazul sistemelor odontoparodontale
multiple integre în vederea stabilirii numărului de unitaţi dentare necesare
echilibrarii statice şi dinamice a reconstituirilor protetice ample.
8. Stabilirea celei mai eficiente modalităţi de distribuţie a implanturilor pe arcadă, astfel
încât repartizarea eforturilor mecanice să fie cât mai echilibrată.
9. Studierea efectului solicitarilor exercitate la nivelul arcadelor reconstituite pe suport
parodontal şi respectiv, implantar asupra macrostructurii mandibulare.
10. Investigarea factorilor ce pot avea o influenţă statistic semnificativă asupra
fenomenului de flexiune mandibulară, mai ales pentru situaţiile reabilitarii protetice a
edentaţiilor întinse
313

Rezumatul tezei de doctorat: Tema aleasă de doctorandă este de mare actualitate, utilizarea
implanturilor orale în reabilitarea morfo-funcţională a arcadelor dentare, afectate în diferite
grade de edentaţie, determinând o adevărată revoluţie în medicina dentară. Trecerea, însă, de
la selecţia, preponderent empirică, a ofertei de implanturi dentare, la cea fundamentată pe
concepte chirurgicale şi restaurative riguroase este rezultatul cercetării continui în domeniul
implantologiei orale.
Crearea premizelor succesului terapeutic implantar pe termen lung, are ca punct de
plecare înţelegerea diferenţelor fundamentale existente între dintele natural şi implantul
dentar. Realizarea unei analize profunde a celor două sisteme de suport al reconstituirilor
protetice, parodontal și respectiv implantar, în ansamblul sistemului stomatognat, un sistem
biologic deschis, realizat prin convergenţa funcţională a structurilor individuale, la rândul lor,
subordonate funcţiilor globale ale oganismului, reprezintă unul din principalele merite ale
tezei de doctorat
Cercetarea comparativă abordată de doctorandă se înscrie în studiile de biomecanică,
recunoscute ca fiind de o complexitate aparte. Mărturie stau numeroasele cercetări în acest
domeniu, unul din principalele scopuri ale acestora fiind elaborarea unor metode şi modele de
analiză cât mai complete, capabile să reproducă cât mai fidel mecanismele ce stau la baza
dinamicii diferitelor elemente componente, precum şi ale sistemului stomatognat în ansamblu.
Investigatiile realizate de la simplu la complex, pe sisteme unitare si apoi pe sisteme
plurale parodontale si respectiv implantare, au permis în final, pe baza utilizării conceptului de
suprafată „utilă” sau „functională” precizarea nivelului de influentă a recesiunii parodontale
asupra mentinerii dintelui afectat pe arcadă, stabilirea celei mai favorabile geometrii
implantare corelate cu topografia dintelui substituit, precum si determinarea necesarului de
unităti odonto-parodontale pentru stabilizarea protezelor fixe la nivelul unui câmp protetic
afectat si prin boală parodontală. Deasemenea, teza are meritul de a pune în evidentă efectul
solicitărilor biomecanice a structurilor odonto-parodontale si respectiv, implantare asupra
macrostructurii manibulare. Impactul negativ al deformării arcului mandibular asupra
protezării pe implanturi, ar putea explica o serie de fenomene ce apar cu frecventă variabilă în
practica curentă : distorsionarea amprentelor, reducerea adaptării protezelor în regiunea distală
mandibulară, sensibilitatea dureroasă în rimpul exercitării funcţiilor, decimentarea protezelor,
fractura componentei fizionomice, mobilizarea sau fractura şurubului de fixare, şi chiar
fractura implantului.
Teza elaborată de doctorandă se înscrie în criteriul TD1 cuprins în anexa la Ordinul
Ministerului Educaţiei şi Cercetării, 4826/30.09.2004, fiind structurată în: introducere, stadiul
cunoaşterii, contribuţii proprii, concluzii finale, bibliografie, anexe.
Stadiul cunoaşterii a fost conceput de autoare printr-o documentare temeinică, ce a
presupus aprofundarea serioasă a problematicii studiate, fiind sistematizat în 3 capitole.
Metodologia cercetării este corect expusă şi prezentată, dovedind faptul că doctoranda
şi-a însuşit metodele unei cercetări minuţioase şi riguros ştiinţifice. Pentru fidelitatea analizei,
au fost utilizate metode informatice moderne, cu largă aplicabilitate în domenii variate
constând în tehnici şi metode de modelare şi analiză a structurilor, prin metoda elementelor
finite. Astfel, s-a operat cu programe de tipul Rhinoceros, CosmosDesignStar, ABAQUS 6.5
dar şi cu alte instrumente de lucru proprii informaticii şi statisticii medicale cum ar fi:
UTHSCSA ImageTool 3.0, CURVE EXPERT 1.3, Solid Edge V18, Microsoft Excel şi
programul Statistica 6.0.
314

Contribuţiile proprii prezintă rezultatele obţinute pe baza studiilor de biomecanică pe
parcursul a 5 capitole.
Totodată, teza îndeplineşte criteriul TD2 de evaluare, prin valoarea înaltă a calităţii
informaţiilor sugerate, prin relevanţa surselor bibliografice utilizate, prin importanţa
rezultatelor obţinute, precum şi criteriul TD3, prin participarea la numeroase manifestări
ştiinţifice şi congrese cu lucrări în calitate de unic autor, prim autor şi co-autor.
Concluzii/Originalitate: Un element de noutate îl reprezintă calcularea „suprafeței
funcționale” a filetului implantar. Cea mai mare suprafaţă funcţională (zona de contact cu
ţesutul osos pe unitatea de lungime) a fost determinată pentru profilul triunghi isoscel, urmată
de cea a triunghiului dreptunghic („buttress” sau „reverse buttress”) şi de cea a filetului pătrat,
dacă toţi ceilalţi parametri sunt identici. Pasul filetului variază invers proporţional cu suprafaţa
funcţională a implantului, filetul cel mai „fin“, cu numărul cel mai mare de spire, asigură şi
cea mai mare suprafaţă de contact cu osul. Adâncimea filetului variază direct proporţional cu
suprafaţa funcţională, având o influenţă net superioară pasului, indiferent de profilul pe
secţiune a filetului.
Alt element de originalitate a tezei de doctorat este posibilitatea introducerii în practica
curentă a formulei de calcul deduse pe baza modelului regresiei liniare, şi care poate sta la
îndemâna oricărui practician pentru evaluarea procentuală a suprafeţei desmodontale restante,
folosind nivelului de ataşament parodontal, măsurabil radiografic. Astfel, stabilirea numărului
de dinti necesari sustinerii unei constructii protetice se va face tinând cont atât de deficitul de
sprijin parodontal prin edentatie cît si a celui datorat bolii parodontale.
O altă contribuţie personală a autoarei constă în fundamentarea unui model multifactorial
pe baza căruia să se poată stabili un nivel semnificativ al corelaţiei dintre un set de variabile
predictibile (de exemplu, aria simfizei mentoniere, densitatea osoasă, lungimea corpului
mandibular, etc.) şi gradul de deformare al mandibulei în timpul dinamicii stomatognate.
28. LESNER GABRIELA SMD 28
Titlul tezei: UTILIZAREA CONCENTRATULUI PLACHETAR IN CHIRURGIA
PERIIMPLANTARA
Autor: Lesner Gabriela
Conducător ştiinţific: Prof. Univ. Dr. Vasile Burlui
Data susţinerii publice: 19.09.2008
Referenţi ştiinţifici: Prof. Univ. Dr. Mihai Augustin
Prof. Univ. Dr. Ioan Sirbu
Conf. Univ. Dr. Liliana Foia
315

Motivatia alegerii subiectului: În capitolele tezei de doctorat am urmarit abordarea un
subiect incitant al implantologiei şi anume utilizarea concentratului plachetar in chirurgia
periimplantara (această temă nemaifiind aprofundată în literatura românească de specialitate).
Obiective urmarite: In cadrul acestui studiu s-a propus investigarea etapelor cicatrizarii in
vederea stabilirii unor puncte de reper necesare evaluării ulterioare a eficienţei utilizării
concentratelor plachetare în chirurgia periimplantară.
Rezumatul tezei (din referatul conducatorului de doctorat): Teza este alcătuită după
modelul clasic şi cuprinde o parte generală şi o parte personală care include o prezentare a
metodelor şi tehnicilor utilizate în studiu precum şi contribuţiile personale, originale. Teza este
structurată astfel încât include părţile: NIVELUL CUNOAŞTERII, structurat in trei capitole,
CONTRIBUŢII PERONALE, structurat in sase capitole, CONCLUZII FINALE, si
BIBLIOGRAFIE.
După o introducere în care se clarifică scopul şi direcţiile de acţiune, urmeaza o trecere
în revistă a datelor din literatură privind procesul de cicatrizare, cit si tehnicile moderne de
chirurgie implantara.
Capitolul I cuprinde introducerea , istoric scop, şi argumentarea temei, în care sunt
aduse date noi , moderne, referitoare la regenerarea tesuturilor moi si osoase, facind referire si
la procedurile legate de regenerarea acestora, importante in practica medicului stomatolog si
chirurg, asigurind pacientului cel mai ridicat nivel de îngrijire a starii de sanatate orala.
Capitolul II prezintă date interesante şi de actualitate referitoare la studiul procesului
de cicatrizare, concepte moderne in procesul de vindecare al plagilor. De asemenea fac
referire la ce se ascunde in spatele concentratului plachetar, ce compozitie are, cum se poate
obtine, modul in care acesta influenteaza regenerarea tesuturilor moi si osoase, formele lui de
utilizare, cit si aspecte legate de aplicatiile clinice.
Al treilea capitol tratează tehnicile moderne de chirurgie periimplantara cu ajutorul
carora se pot corecta deficientele osoase in vederea redarii unui suport adecvat pentru
realizarea montarii implantelor. Diferite tehnici, folosind grefe osoase, regenerare osoasa
ghidata sau variate materiale sintetice pot trata aceste deficiente.
Partea personală (cercetările personale) cuprinde 2/3 ale tezei de doctorat şi prezintă un
„recital” de muncă, seriozitate, calitate şi noutate.
În prima parte a părţii personale, intitulată „Studiul experimental al cicatrizarii in
absenta factorilor de crestere aditionati” mi-am propus investigarea etapelor cicatrizarii in
absenta concentratului plachetar, in vederea stabilirii unor puncte de reper necesare evaluării
ulterioare a eficienţei utilizării concentratelor plachetare în chirurgia periimplantară.
Capitolul al doilea reprezintă de asemenea un complex studiu experimental al
cicatrizarii in prezenta factorilor de crestere aditionati, determinarea rolului şi mecanismului
exact pe care factorii de creştere intervin în cadrul regenerarii tesutrilor moi, cit si a celor
osoase. Au fost descrise pe larg metodele ce pot fi folosit pentru obtinerea concentratului
plachetar, metodologia de examinare, cit si ritmicitatea monitorizarii procesului de vindecare
tisulara dupa utilizarea concentratului plachetar, la 1, 3, 10 si 16 saptanimi postoperator.
Evaluarea fenomenelor de cicatrizare a fost realizata atit la nivelul tesuterilor moi, cit si la
nivelul tesuturilor osoase, materialele de studiu umane , fiind recoltate in perioada
preimplantara, rezultand probe de tesut moale si osos care au fost supuse analizei
histomorfometrice. Recoltarea osului s-a realizat cu ajutorul frezelor trepan, in momentul
forarii pentru crearea patului implantar.
316

Capitolul al treilea al părţii personale ilustreaza utilizarea post extractionala a fibrinei
imbogatita plachetar, un alt tip de derivat sangvin concentrat, bogat in trombocite fibrina si
factori de crestere, in vederea optimizarii proceselor de vindecare tisulara periimplantara.
Capitolul al patrulea prezintă utilizarea concentratului plachetar in chirurgia partilor
moi in care s-a realizat o analiză comparativă a eficienţei utilizării diferitelor tipuri de
concentrate plachetare (PRP vs PRF) în chirurgia părţilor moi periimplantare .
Al cincilea capitol prezintă un sumar de studii clinice şi paraclinice referitoare la
utilizarea concentratului plachetar in regenerarea osoasa ghidata unde s-a realizat investigarea
modului in care utilizarea diferitelor concentratelor plachetare în amestec cu materiale de
comblaj cât şi ca membrane de regenerare conduce la optimizarea campului osos implantar.
Urmeaza cel de-al saselea capitol al partii personale, numit ,, Utilizarea concentratului
plachetar in liftingul sinusal” unde a fost propusa efectuarea unei comparaţii intre calitatea
osului sintetizat prin aplicarea unor grefe de os autolog provenind de la nivelul situsului
operator si osul generat prin combinaţia osului autolog cu PRP. Studiul a fos aprobat de
Comisia de Etica a UMF GrT.Popa Iaşi. Bogat ilustrat, acest capitol ne relevă situaţii cu care
ne întâlnim în practica stomatologică.
Concluzii/Originalitate: Teza este incheiata de capitolul Concluzii care reuneste punctele
esentiale tratate in cadrul cercetarilor personale si se regasesc in activitatea practica.
Utilizarea concentratelor plachetare a deschis noi perspective in chirurgia
periimplantara si nu numai.
Desi limitate din punct de vedere cantitativ deoarece presupun utilizarea sangelui
pacientului recoltat imediat preoperator, concentratele plachetare permit , prin stimularea
fenomenelor de neogeneza tisulara,utilizarea unei cantitati mai mici de tesut autogen si
corectarea unor defecte tisulare din ce in ce mai importante.
Studiile cu privire la eficienta lor sunt extrem de controversate tocmai datorita actiunii
acestor derivate de sange in primele etape ale vindecarii tisulare , studiile in vivo pe subiecti
umani nepermitand realizarea de prelevari in aceste momente.
De aici si unele rezultate care nu par a fi deosebite in mod substantial de cele obtinute
in absenta utilizarii aditiei de factori de crestere.
Studiile noastre demonstreaza fara echivoc eficienta deosebita a utilizarii
concentratelor plachetare in stimularea proceselor de vindecare a tesuturilor muco-gingivale.
In ceea ce priveste tesuturile moi, muco-gingivale folosirea concentratului plachetar
determina o mucoasa-conjunctiva bine reprezentata.
In ceea ce priveste tesuturile dure cercetate demonstreaza ca PRF este mai eficient
decat PRP ca urmare probabil a fibrinei ce stimuleaza procesele de adeziune si diferentiere
celulara, momente foarte importante in faza initiala de formare a osului.
Utilizarea PRP in combinatie cu os autolog in liftingul sinusal cu comblaj nu pare a
genera o sinteza osoasa mai intensa sau a unui os de mai buna calitate.
PRF poate fi folosit ca si o membrana autologa peste materialul de comblaj in liftingul
sinusal.
Poate fi folosit ca si glue biologic in stabilizarea materialelor de comblaj , recomandind
materialul in toate aceste situatii.
Este PRF un material interesant? Se poate spune ca DA . La nivelul tesutului mucogingival
cicatrizarea este excelenta si permite o inchidere precoce a lambourilor.Alicatiile
clinice in chirurgia muco-gingivala sunt numeroase si toti practicienii ce vor putea utiliza PRF
vor avea satisfactii incluzind aceasta tehnologie in arsenalul lor terapeutic. La nivel osos
317

ezultatele cercetarilor clinice sunt de asemenea entuziaste dar inca insuficient
analizate.Rezultate mai complexe nu vor intirzia sa apara.
318

29. CORDUN CRISTINEL MARCEL SMD 29
Titlul tezei: ASPECTE MORFOLOGICE ALE CAVITATILOR ANEXE ALE FOSELOR
NAZALE CU IMPLICATII ASUPRA APARATULUI STOMATOGNAT
Autor: Cordun Cristinel Marcel
Conducător ştiinţific: Prof. Univ. Dr. Grigore Mihalache
Data susţinerii publice: 21.09.2008
Referenţi ştiinţifici: Prof. Univ. Dr. Petru Bordei
Prof. Univ. Dr. Alexandru Ispas
Prof. Univ. Dr. Carmen Vicol
Motivatia alegerii temei: În aceasta teza de doctorat am urmarit aspectele morfologice ale
cavitatilor anexe ale foselor nazale cu implicatii asupra aparatului stomatognat”, o temă
actuală şi de interes în contextul incidenţei mari şi în creştere a patologiei de la acest nivel.
Amplitudinea acestei probleme de sănătate este incertă atâta timp cât patologia sinusală
împrumută complicaţiile afecţiunilor de vecinătate, prin prisma rapoartelor anatomice.
Obiective urmarite: In majoritatea cazurilor, datorită particularităţilor anatomo-funcţionale,
afecţiunile de la acest nivel determină modificări temporare sau definitive asupra întregului
aparat stomatognat, conducând la disfuncţii anatomo-funcţionale majore, care afectează viaţa
particulară şi socială a pacientului.
Rezumatul tezei (din referatul conducatorului de doctorat): teza este structurată astfel
încât include părţile: CUPRINS, INTRODUCERE, PARTEA GENERALA, PARTEA
PERSONALA (CONTRIBUŢII PROPRII), CONCLUZII FINALE, BIBLIOGRAFIE.
După o introducere în care se clarifică scopul şi direcţiile de acţiune, în partea
intitulată PARTEA GENERALA se creionează o imagine a morfofiziologiei sinusurilor
paranazale prin prisma noutăţilor în domeniu, şi a patologiei întâlnită mai frecvent la acest
nivel.
PARTEA I- partea generală
Este alcătuită din şase subcapitole, care abordează filoontogeneza şi anatomia
cavităţilor anexe ale foselor nazale, dar si noţiuni teoretice generale privind patologia
aparatului stomatognat, dintre care cele mai frecvente sunt sinuzitele odontogene,
traumatismele cavitătilor anexe ale foselor nazale şi comunicarea oro-sinuzală.
PARTEA II- contribuţii proprii
Această parte este alcătuită din cinci subcapitole, unde a fost descris materialul şi
metoda folosite, precum şi studiile clinice despre infecţiile, traumatismele şi tumorile de la
nivelul sinusurilor paranazale. De asemenea au fost luate în studiu şi defectele oro-sinusale.
Studiul temei propuse a fost efectuat la Spitalul Judeţean de Urgenţă “Sf. Pantelimon”
Focşani, secţiile de o.r.l şi de chirurgie oro-maxilo-facială, precum şi la Clinica de Chirurgie
Oro-Maxilo-Facială din cadrul Spitalului “Sf Spiridon” din Iaşi.
Iniţial, studiul a pornit de la un lot de aproximativ 5000 de pacienţi cu diverse afecţiuni
din sfera o.r.l şi o.m.f. Dintre aceştia, au fost selectaţi 1500 de pacienţi, aproximativ 900 cu
patologie sinusală, internaţi la clinica o.r.l, şi aproximativ 600 de la secţia de chirurgie oromaxilo-facială.
Au fost alese aceste secţii, din considerentul că la clinica de chirurgie oro-
319

maxilo-facială predomină intervenţiile chirurgicale din cadrul urgenţelor medico-chirurgicale,
în timp ce la secţia o.r.l. se efectuază şi alte tipuri de terapii.
Cazurile luate în studiu au fost diagnosticate cu afecţiuni ale cavităţilor anexe ale
foselor nazale cu implicaţii asupra aparatului stomatognat, respectiv sinuzite odontogene,
tumori, traumatisme, fracturi.
O parte dintre pacienţi au fost urmăriţi chiar de la prima prezentare la camera de
urgenţă sau cabinetul de consultaţie, până la vindecare.
Concluzii/Originalitate: din studiul distribuţiei liniilor de fortă care apar în urma unui
traumatism, reiese ca parte dintr ele se distribuie spre baza craniului. Acest aspect are
importanţă practică pentru constructorii de echipamente de protecţie (căşti de protecţie);
- infecţiile sinusurilor se tratează cu antibiotice cu spectru cât mai larg. Pentru cazurile
cronice, este necesar tratament chirurgical. S-a demonstrat că terapia laser este un adjuvant
important, atât în cazurile acute cât şi în cazurile cronice, atât preoperator cât şi postoperator;
- s-a demonstrat că laserul are atât proprietăti antiinflamatorii, hemostatice şi analgezice;
- s-a constatat că peste 90 % dintre pacienţii cu afecţiuni dentare cronice de la nivelul
arcadelor superioare, suferă de diferite forme de sinuzite. De aceea vizita la medicul dentist o
data la şase luni este imperios necesară;
- tratamentul sinuzitelor trebuie început în cabinetul medicului dentist, care să asaneze
focarele de infecţie de la nivelul dintilor arcadelor superioare;
- Femeile îşi îngrijesc mult mai bine afecţiunile dentare şi drept urmare apar mai frecvent
defectele oro-sinusale de cauză iatrogenă ;
- Medicul dentist, în momentul când execută o lucrare protetică, trebuie sa cunoască dacă
pacientul suferă de vreo afecţiune sinusală. Afecţiunile sinusale influenţează direct câmpul
protetic superior şi indirect parametrii fiziologici ai câmpului protetic inferior. Altfel spus,
afecţiunile sinusale afetează direct parametrii anatomici ai aparatului stomatognat.
- Tratamentul leziunilor traumatice postagresionale, trebuie început cu PREVENTIA
agresiunilor interumane. Teoretic, ar trebui să fie cea mai uşoară campanie de prevenire a
factorilor de risc, prin campanii susţinute, printr-un management mai serios unitatilor care
servesc alcool etc
- Au crescut numărul agresiunile în rândul femeilor şi elevilor, a numărului accidentelor de
circulaţie produse de minori cu vehicole motorizate cu două roţi;
- Pentru prevenirea complicaţiilor care pot apărea la nivelul aparatului stomatognat, este
recomandat ca închiderea comunicării oro-sinusale să fie făcută în două planuri, profund
(sinusal) şi superficial (oral), această metodă fiind mult mai eficientă. Sutura în două planuri
oferă o rezistenţă superioară atât din punct de vedere mecanic, dar şi fizio-patologic.
- Patologia sinusurilor paranazale afectează funcţiile aparatului stomatognat. Pentru a limita
cât mai mult aceste complicaţii, diagnosticul trebuie pus cât mai rapid, iar tratamentul trebuie
instituit cât mai precoce;
- Majoritatea afecţiunilor mutilante (traume, tumori maligne) care se produc, la nivelul feţei (a
masivului facial) îşi pun amprenta şi pe echilibrul psihic al pacientului. De aceea, pentru
tratamentul definitiv, trebuie sa se apeleze pe lângă suportul familial şi ajutorul specialiştilor
psihiatri, care să ofere un suport adecvat pentru reinserţia socială;
- Prin tratamentul definitiv, practicat de chirurgia plastică, se are în vedere nu doar rezolvarea
aspectelor estetice, ci reinserţia socială a individului.
320

30. RUSU LIDIA-MIHAELA SMD 30
Titlul tezei: ASPECTE ALE MUCOASEI ORALE LA CONTACTUL CU DIVERSE
MATERIALE PROTETICE (PROFILAXIA ŞI TRATAMENTUL EVENTUALELOR
LEZIUNI)
Autor: Rusu Lidia-Mihaela
Conducător ştiinţific: Prof. Univ. Dr. Grigore Mihalache
Data susţinerii publice: 21.09.2008
Referenţi ştiinţifici: Prof. Univ. Dr. Petru Bordei
Prof. Univ. Dr. Alexandru Ispas
Prof. Univ. Dr. Silvia Mârţu
Motivatia alegerii temei: Una din cele mai mari probleme cu care se confruntă practicienii
stomatologi din toate vremurile este restaurarea protetică prin redarea cât mai apropiată de
natural.
Într-o protezare parţială sau totală, un aspect deosebit de important atât pentru pacient,
cât şi pentru medicul de medicină dentară, este materialul din care se va realiza viitorul aparat
gnato-protetic.
Obiective urmarite: Prin intermediul acestei teze, ne-am propus să studiem aspectele
patologice ale mucoasei orale, la contactul cu factorii protetici de natură mecanică, chimică,
toxică şi alergică şi rolul determinant direct sau indirect, pe care îl au aceştia în apariţia
leziunilor orale.
Rezumat al tezei din referatul conducatorului de doctorat: Teza este structurată astfel încât
include părţile: CUPRINS, INTRODUCERE, STADIUL CUNOAŞTERII, CONTRIBUŢII
PROPRII, CONCLUZII GENERALE, BIBLIOGRAFIE.
După o introducere în care se clarifică scopul şi direcţiile de acţiune, în partea
intitulată Stadiul cunoaşterii(capitolul II) se descrie filogenia şi ontogenia cavităţii orale. Se
prezintă formarea şi dezvoltarea dinţilor şi sunt relatate anomalii de dezvoltare ale feţei şi
dinţilor.
În continuare în capitolul III este prezentată anatomia funcţională a cavităţii orale şi
morfologia mucoasei orale şi un capitol în care sunt prezentate teste de biocompatibilitate ale
materialelor dentare.
Contribuţiile proprii (capitolul V) reprezintă partea cea mai generoasă a lucrării şi se
adresează cercetărilor personale, pe loturi de pacienţi în funcţie de materialele protetice
utilizate.
Au fost examinaţi un total de 450 de pacienţi, atât din mediul rural cât şi din mediul
rural întocmindu-se la toţi foi de observaţie cu anamneză amănunţită, cu un diagnostic corect
şi cu tratament profilactic şi chirurgical adaptat fiecărui caz în parte.
Loturile de pacienţi au fost organizate în funcţie de materialele protetice astfel:lotul cu
materiale acrilice (aparate gnatoprotetice amovibile parţiale sau totale şi aparate gnatoprotetice
conjuncte acrilice), lotul cu aparate gnatoprotetice din oţeluri inoxidabile, gaudent şi aliaje
nobile, lotul cu obturaţii din amalgam şi lotul cu aparate gnatoprotetice conjuncte din
materiale compozite şi ceramică.
În paralel cu cazurile clinice s-au urmărit aspectele morfo-patologice ale leziunilor
orale prezentate clinic.
321

În acest capitol s-a realizat un studiu comparativ din punct de vedere morfo-patologic
cu anul 1969.
De punctat este comparaţia între rezultatele obţinute prin studiile personale şi studiile
obţinute în anii anteriori pe un lot de pacienţi studiaţi şi trataţi.
Una din noutăţile acestei teze este un caz de alergie la materialele compozite,
confirmat atât prin exament clinic endobucal, cât şi prin cel morfopatologic cu elemente
caracteristice reacţiilor alergice.
Nu putem formula o decizie diagnostică şi cu atât mai puţin un plan terapeutic în lipsa
clarificării foarte precise a etiologiei leziunilor orale pe care le vom trata. Astfel capitolul al
IV-lea intitulat „MATERIALE PROTETICE FOLOSITE ÎN STOMATOLOGIE” aduce în prim
plan multitudinea de factori etiologici implicaţi în declaşarea leziunilor orale.
Concluzii/Originalitate: Teza este incheiata de capitolul Concluzii generale care reuneşte
punctele esenţiale tratate in cadrul cercetărilor personale şi se regăsesc in activitatea practică.
� Cunoaşterea vascularizaţiei şi inervaţiei cavităţii orale este foarte importantă, deoarece
în protezările protetice, mai ales cele adjuncte parţiale sau totale şi în cazul implanturilor,
trebuie să evităm orificiile prin care ies pachetele vasculo-nervoase.
� Anatomia funcţională a cavităţii orale trebuie cunoscută de către medicul de medicină
dentară, pentru a putea face deosebiri între anumite anomalii congenitale şi tumori
benigne sau maligne apărute ca urmare a unei protezări necorespunzătoare adjuncte sau
conjuncte.
� Clasificarea materialelor protetice şi compoziţia în linii mari a aliajelor metalice
trebuie să fie cunoscută de către medic, pentru a putea evita apariţia reacţiilor alergice la
unii pacienţi şi pentru a recomanda materiale biocompatibile, specifice fiecărui caz în
parte.
� Unui pacient intrat în cabinetul de medicină dentară, care prezintă o leziune orală de
orice tip, i se va efectua o anamneză atentă şi un examen clinic amănunţit,
recomandându-i-se şi examene complementare acolo unde este cazul.
� Prin prezentarea la timp în cabinetul de medicină dentară a pacientului cu leziuni orale
şi printr-o diagnosticare corectă şi un tratament eficient, pofilactic, antiinflamator şi
antimicrobian, un număr mare de formaţiuni cu caracter benign nu ar mai avea şansa de a
se maligniza.
� Materialele stomatologice pentru reconstituiri protetice utilizate astăzi cel mai frecvent
sunt materialele compozite, ceramica, titanul şi zirconiu.
� Se recomandă utilizarea pe scară cât mai largă a unuia dintre aceste materiale, deoarece
ele sunt singurele care întrunesc aproape toate calităţile unui material biocompatibil,
convieţuind în termeni fiziologici cu ţesuturile şi fluidele din cavitatea orală.
� Una din problemele cu care se confruntă societatea noastră este aceea că aproape
jumătate din populaţia ţării noastre nu are putere financiară pentru a-şi face reconstituiri
protetice cu aceste materiale biocompatibile şi atunci se recurge la unele care nu
îndeplinesc toate condiţiile de toleranţă orală, apărând inevitabil reacţii biologice şi
chimice adverse la nivelul cavităţii orale.
� Faptul că educaţia sanitară nu reuşeşte să sensibilizeze populaţia din mediul rural mai
ales, dar şi din mediul urban, se traduce prin faptul că pacienţii nu respectă şi nu aplică
regulile de profilaxie primară.
322

� În aceste condiţii majoritatea pacienţilor intraţi în cabinetul de medicină dentară
prezintă o placă bacteriană abundentă şi depozite de tartru supra şi subgingival care
favorizează apariţia unor leziuni noi şi le întreţin şi amplifică pe cele deja existente.
� Aparatele gnato-protetice conjuncte din metale nenobile, gaudent, viplă, oţeluri
inoxidabile, produc în reacţie cu ph-ul salivar fenomenul de coroziune electrochimică,
determinând pigmentări, coloraţii specifice şi reacţii alergice locale sau la distanţă.
� Cu toate că acrilatul dă cele mai multe reacţii alergice şi nu reface cu naturaleţe
principiul fizionomic, este folosit în continuare pe scară largă pentru realizarea aparatelor
gnato-protetice adjuncte, a celor conjuncte şi chiar în chirurgie la realizarea
obturatoarelor, deoarece are un preţ scăzut.
� Reacţiile alergice sunt rare şi nu apar decât la persoanele cu teren alergic.
� Rezultatele studiului nostru au arătat că factorii principali implicaţi în apariţia
leziunilor orale formează o triadă reprezentată de igiena orală, adaptările
necorespunzătoare ale aparatelor gnato-protetice atât la nivel cervical, cât şi la nivel
ocluzal sau incizal şi terenul alergic.
� În comparaţie cu ţările Uniunii Europene, populaţia României nu acordă suficientă
importanţă regulilor de profilaxie primară, nu se prezintă la controale periodice pentru a
se putea face o diagnosticare precoce a leziunilor orale şi nu are posibilităţi financiare
pentru reconstituiri protetice cu materiale biocompatibile, inerte din punct de vedere
chimic şi biologic
31. PRALEA CARMEN ELENA SMD 31
Titlul tezei: SUBSTRATUL ANATOMIC AL INFERTILITĂŢII MASCULINE
Autor: Pralea Carmen Elena
Conducător ştiinţific: Prof. Univ. Dr. Grigore Mihalache
Data susţinerii publice: 21.09.2008
Referenţi ştiinţifici: Prof. Univ. Dr. Petru Bordei
Prof. Univ. Dr. Alexandru Ispas
Conf. Univ. Dr. Anca Indrei
Motivatia alegerii temei: Studiul efectuat pe un lot format din 325 pacienţi a urmărit
sublinierea etiologiei multifactoriale a infertilităţii masculine; evaluarea prevalenţei diferiţilor
factori etiologici ai infertilităţii; prezentarea efectelor estrogenoterapiei asupra aparatului
genital masculin şi elaborarea unei posibile profilaxii a infertilităţii.
Obiective urmarite: În capitolele tezei de doctorat am urmărit să demonstrez importanţa
corelării substratului anatomic şi histologic al structurilor normale ale aparatului genital
masculin şi ale leziunilor implicate în infertilitate, cu aspectele imagistice normale şi
patologice coroborate cu datele clinice şi paraclinice.
Rezumat al tezei (din referatul conducatorului de doctorat): Teza este structurată astfel
încât include părţile: cuprins, introducere, partea generală, partea personală, concluzii
generale, bibliografie.
După o introducere în care este motivată alegerea temei de cercetare, în Partea
Generală – nivelul cunoaşterii în domeniu - se realizează o trecere în revistă a stadiului actual
323

al cunoaşterii privind filoontogeneza, anatomia şi fiziologia aparatului genital masculin,
precum şi a tehnicilor moderne de examinare recomandate în studiul infertilităţii masculine.
Documentarea se bazează pe o bibliografie de peste 300 de titluri.
Partea personală reprezintă partea cea mai generoasă a lucrării şi cuprinde trei capitole
care susţin scopul de la care s-a plecat în realizarea studiului, şi anume prezentarea tulburărilor
de spermatogeneză în infertilitatea masculină; evaluarea volumului testicular, FSH-ului si LHului;
implicarea şi detectarea factorilor genetici, infecţioşi şi autoimuni, a varicocelului,
criptorhidiei, factorilor de mediu şi patologiei asociate în etiologia infertilităţii; studiul
modificărilor morfologice la nivelul testiculului şi al căilor spermatice sub tratament
estrogenic. Aprecierea infertilităţii de cauză masculină impune cunoaşterea proceselor normale
fiziologice şi organizarea structurală a tractului reproductiv masculin.
Concluzii/Originalitate: Teza este incheiata de Concluziile generale care reunesc punctele
esentiale tratate în cadrul cercetarilor personale şi se regăsesc în activitatea practică.
Majoritatea pacienţilor ce s-au prezentat la consult pentru o problemă de infertilitate sau
situat în grupul de vârstă 30-39 ani (201 pacienţi, 61.84%), cel mai puţin reprezentat fiind
grupul 50-59 ani (4 pacienţi, 1.23%).
Un factor prognostic important este durata infertilităţii, la cuplurile cu infertilitate
primară cu durată mai mare de 3 ani posibilitatea unei sarcini fără o metodă de reproducere
asistată fiind scăzută. In cadrul lotului se remarcă o frecvenţă mai mare (36.92%) a infertilităţii
cu durată de peste 4 ani.
Majoritatea pacienţilor prezentau infertilitate primară, respectiv 87,70%
Printre populaţia urbană răspândirea infertilităţii masculine este mai mare (57,23%)
faţă de populaţia rurală (42,77%).
Analiza ejaculatului pacienţilor cu infertilitate relevă că din punct de vedere cantitativ
predomină oligospermia (28%), iar cea mai frecventă cauza a tulburărilor calitative o
reprezintă astenospermia (42,46%) - consecinţe a majorităţii tulburărilor de spermatogeneză
dar şi a tuturor factorilor exogeni cu influenţe nefavorabile asupra fertilităţii (infecţioşi,
autoimuni, toxici etc).
Determinarea FSH-ului, volumului testicular şi concentraţiei spermatice prezintă o
importanţă deosebită în diagnosticul unei infertilităţi masculine, evaluarea lor constituind
etape obligatorii pentru clasificarea fiziopatologică a infertilităţii şi stabilirea posibilităţii şi a
metodelor de tratament.
In ceea ce priveşte etiologia infertilităţii cele mai frecvente cauze au fost infecţiile
căilor spermatice (40,92%), urmate de varicocel (17,23%) şi sindrom Klinefelter (15.70%) în
contextul mijloacelor mai reduse de diagnostic, în special a metodelor de diagnostic genetic.
În cazul studiului nostru infecţiile aparatului genital masculin au o pondere majoră în
etiologia infertilităţii lotului analizat. Mijloacele de diagnostic mai reduse au permis
identificarea a 22 cazuri cu serologie pozitivă pentru Chlamydia (15.49%) , 25 cazuri cu E coli
(17.60%) şi 32 cazuri cu urocultură pozitivă pentru Stafilococ auriu (18.30%).
Frecvenţa autoimunizării (0.92%) găsită de noi în cadrul factorilor etiologici ai
infertilităţii este conformă cu datele din literatură (0.8-6.2%).
Prevalenţa infertilităţii masculine este în creştere, afectarea funcţiei testiculare fiind
dată şi de boli sistemice acute sau cronice.
Implicarea factorilor de mediu în patologia reproductivă determină o creştere a
incidenţei anomaliilor aparatului reproductiv masculin (criptorhidie, hipospadias, cancer
324

testicular) asociată cu o alterare a parametrilor seminali (concentraţia medie a
spermatozoizilor, procentul spermatozoizilor mobili şi cu morfologie normală).
Identificând în lotul studiat pacienţii cu factori de risc profesionali subliniem încă o
dată implicarea acestora în tulburările de spermatogeneză (de exemplu sulfura de carbon,
utilizată ca solvent în producţia mătăsii artificiale, produce neurotoxicitate şi afectare
testiculară).
Tulburările de spermatogeneză pot fi asociate cu infecţii/inflamaţii, factori autoimuni,
factori obstructivi. Se remarcă asocierea frecventă cu infecţiile şi inflamaţiile aceasta
explicându-se şi prin frecvenţa mare a acestei patologii în lotul studiat.
Modificările produse de estrogenoterapie asupra morfologiei gonadelor şi a căilor
spermatice, depind de tipul de estrogeni, de doză şi de timpul de acţiune.
Aplicarea tratamentului estrogenic produce modificări importante în stuctura
tractusului genital masculin cu repercursiuni severe asupra funcţiei de reproducere, organul cel
mai afectat fiind testiculul.
Investigarea genetică a cuplurilor cu probleme de fertilitate necesită o tehnologie
complexă, specifică şi o dotare corespunzătoare, motiv pentru care constituie un subiect puţin
abordat în această lucrare.
Procentul mic al pacienţilor (9,54%) la care s-a efectuat examen anatomo-patologic,
confirmă faptul că biopsia testiculară reprezintă un examen invaziv, greu acceptat de bolnav,
cu toate că această investigaţie poate preciza diagnosticul etiologic în anumite forme clinice şi
poate aprecia procesul de spermatogeneză şi implicit eficienţa unui tratament.
In abordarea modernă a infertilităţii ca problemă de sănatate publică se impune crearea
unui centru de Reproducere Asistată la Iaşi dotat cu mijloace de investigaţie corespunzătoare
efectuării unei analize a spermei şi a unui profil hormonal conform recomandărilor OMS la
care trebuie asociat un examen citogenetic cât mai complet în vederea diagnosticului
infertilităţii masculine.
32. RĂŞCANU CRISTIAN SMD 32
Titlul tezei: FACTORI ANATOMICI ÎN PATOLOGIA ESOFAGIANĂ
Autor: Răşcanu Cristian
Conducător ştiinţific: Prof. Univ. Dr. Grigore Mihalache
Data susţinerii publice: 21.09.2008
Referenţi ştiinţifici: Prof. Univ. Dr. Petru Bordei
Prof. Univ. Dr. Alexandru Ispas
Prof. Univ. Dr. Mărioara Stan
Motivatia alegerii temei: Elaborarea oricărei lucrări în domeniul medical, constituie un act de
curaj prin prisma ideilor proprii pe care le aduce în atenţia generală, cu atât mai mult cu cât
aceste idei aparţin unei generaţii tinere, care este de multe ori considerată ca fiind lipsită de
experienţă. Nu trebuie însă să uităm că marile descoperiri din multe domenii ale lumii aparţin
celor, care au avut curajul să-şi exprime punctul de vedere, chiar dacă acesta nu corespundea
de multe ori sau nu era complet în acordul principiilor şi regulilor generale.
Orice rând scris, care aduce în atenţie date noi despre elementele anatomice, este
raportat la principiile şi teoriile anatomo-embriologice şi anatomo-clinice emise de-a lungul
timpului de anatomişti şi clinicieni renumiţi, ceea ce poate speria şi inhiba pe oricine are o
325

idee nouă sau încearcă să facă o nouă descoperire. Frica, riscul, curajul şi mai nou şi nu în
ultimul rând stress-ul sunt elemente ce fac parte din viaţa noastră, ideile sunt parte dintr-un
complex anatomo-funcţional, care este omul. Ideea acestei lucrări a apărut, în momentul în
care am încercat să fac o evaluare a unui caz clinic şi am constatat că există multiple date
legate atât de anomaliile genetice de la nivelul esofagului cât şi de bolile specifice sau cu
răsunet asupra esofagului.
De obicei nu se mai aduce în atenţia generală datele de diagnosticare prenatală,
evaluarea anatomo-embriologică şi anatomo-clinică, algoritmele lor de terapie, ce pot fi
aplicate în datele obţinute anterior.
Obiective urmarite: Scopul realizării şi prezentării acestui material este de a exprima o părere
proprie, care poate reprezenta la un moment dat o bază pentru un anatomist sau un clinician
pentru noi teorii filogenetice, pentru noi clasificări sau chiar noi tehnici chirurgicale.
Rezumat al tezei (din referatul conducatorului de doctorat): Lucrarea este axată pe două
mari idei, aceea de diagnostic precoce a malformaţiilor şi bolilor prezente sau care pot apărea
la nivelul esofagului încă de la naştere şi de a obţine un algoritm de terapie şi evaluarea bolilor
ce apar de-a lungul vieţii din cauza diferitelor traume şi realizarea unui plan de tratament cât
mai comod şi mai non-invaziv.
Capitolele acestei lucrări au o structură clasică, accesibilă, care prezintă şi o uşoară
amprentă proprie, concordantă cu caracterul meu şi pregătirea mea profesională.
Alegerea acestei teme pentru lucrarea de doctorat, susţinerea examenelor şi referatelor,
pregătirea şi asistenţa în elaborarea sa s-au realizat sub atenta îndrumare a domnului Prof.
Univ. Dr. Grigore Mihalache, căruia vreau să-i mulţumesc în mod special pentru încrederea
acordată. Pe parcursul acumulării datelor clinice şi elaborării tezei, am primit tot sprijinul
profesional şi moral de la medici şi cadre didactice cu experienţă vastă şi renume în lumea
medicală, de la care am avut şi voi avea întotdeauna ceva de învăţat. Între aceştia aş vrea să
menţionez pe doamna Prof. Univ. Dr. Stan Mărioara, medic primar în specialitatea de
Gastroenterologie din cadrul Clinicii de Gastroenterologie a Spitalului Sf. Spiridon Iaşi, de la
care am învaţat şi sper că voi învăţa în continuare ceea ce înseamnă descoperirea şi
tratamentul atât a aparatului digestiv cât şi a semiologiei medicale.
Teza este structurată astfel încât include părţile: cuprins, introducere, partea generală,
partea personală (contribuţii proprii), concluzii finale, bibliografie.
Partea generală – cuprinde noţiuni generale despre esofag.
Partea personală- contribuţii personale
S-au realizat 2 studii complexe, transversale şi interdisciplinare. Studiul 1 „Aspecte ale
atreziei esofagiene observate de noi” şi studiul 2 „Importanţa cunoaşterii esofagului din punct
de vedere anatomic în practica chirurgicală”.
În primul studiu „Aspecte ale atreziei esofagiene observate de noi” obiectivul principal
a fost evaluarea riscului de apariţie a atreziei esofagiene la un număr de pacienţi atent selectaţi.
S-a urmărit deasemenea stabilirea prevalenţei bolii, a ratei de supravieţuire, cât şi a
tratamentului chirurgical. Pentru realizarea studiului s-a utilizat examenul baritat care s-a
realizat cu un aparat de radiologie care surprinde imagine a sulfatului de bariu îngurgitat la
copii prin biberon. Este o metodă uzuală, cea mai folosită si cu maxime rezultate în ceea ce
priveşte diagnosticarea atreziei esofagiene.
Pacienţii au fost examinaţi în cadrul Clinicii de Chirurgie Pediatrică a Spitalului Clinic
Universitar „SF. Maria” din Iaşi.
326

Eşantionul a cuprins 41 de pacienţi atent selectaţi, diagnosticaţi cu atrezie esofagiană,
dintre care 20 erau de sex feminin şi 21 de sex masculin.
Vârstele variau între 1 zi şi 30 zile. Datele au fost analizate cu ajutorul programului
SPSS 16.
Din cei 41 de pacienţi, 20 proveneau din mediu rural, iar 21 din mediu urban.
În ceea ce priveşte anomaliile asociate, s-a observat că, la 68,3% dintre pacienţi există
anomalii, cu o pondere mai mare la sexul masculin (39,3%) faţă de 29% la celălalt sex.
Atrezia esofagiană tip Ladd III este prezentă la un număr de 33 de pacienţi din cei 41,
adică într-un procent de 80,5%, fiind urmată de atrezia esofagiană tip Ladd I (9,8%), tip Ladd
IV (7,3%)şi tip Ladd II (2,4%).
Din totalul cazurilor de atrezie esofagiană, hipersalivaţia este simptomul predominant,
în procent de 90,2%, urmat de cianoză cu 73,2% şi tuse 56,1
În al doilea studiu, intitulat “Importanţa cunoaşterii esofagului din punct de vedere
anatomic în practica chirurgicală”, s-au urmărit evoluţiile a 20 de pacienţi din Clinica I
Chirurgie din cadrul Spitalului Clinic Universitar “Sf. Spiridon” Iaşi. Dintre aceşti pacienţi 11
proveneau din mediu urban, iar 9 din mediu rural, 11 fiind bărbaţi, iar 9 femei. Din analiza
datelor prezente în table rezultă următoarele: o distribuţie aproximativ egală a celor două sexe,
o remisie a simptomelor achalaziei cardiei după tratamentul chirurgical efectuat, o creştere a
ratei de supravieţuire şi o scădere a morbidităţii.
Concluzii/Originalitate:
- Cunoaşterea aparatului digestiv pornind de la diverse animale şi până la om, este necesară
în vederea unei mai bune întelegeri a anatomiei şi fiziologiei esofagului uman.
- Deglutiţia este principalul act fiziologic care integrează activitatea esofagiană. Funcţia
majoră a esofagului este de a asigura transportul strict anterograd al alimentelor în timpul
deglutiţiei.
- Deglutiţia se realizează cu participarea musculaturii netede şi striate existente la nivelul
esofagului. Este deci foarte important de ştiut distribuţia acestor fibre musculare în alcătuirea
esofagului şi cum acestea ajută la împingerea bolului alimentar mai departe spre stomac.
- Cunoaşterea malformaţiilor de la nivelul esofagului, integrarea lor în clasificarea
malformaţiilor şi asocierea malformaţiilor esofagiene cu alte malformaţii asociate este
important de cunoscut pentru realizarea unui plan de tratament, dar mai ales pentru prevenirea
apariţiei lor.
- Prevenirea apariţiei unei malformaţii şi determinarea etiologiei sale reprezintă un punct de
plecare pentru multe studii realizate în tară şi în străinătate şi în încercarea de a trata aceste
malformaţii prin metode minim invazive.
- Una dintre metodele de profilaxie a anomaliilor esofagiene este screening-ul genetic care ar
trebui sa devină un examen paraclinic comun şi accesibil.
- Examenul baritat reprezintă încă metodă paraclinică de elecţie pentru multe dintre
anomaliile şi afecţiunile ale esofagului.
- Examenul baritat reprezintă încă cea mai uzuală metodă paraclinică de dignosticare a
patologiei esofagiene.
- Tratamentul atreziei esofagiene este strict chirurgical şi prezintă o creştere a ratei de
supravieţuire la noi născuţi odată cu implementarea progresivă a tehnicilor chirurgicale.
- Tratamentul acalaziei cardia poate fi tridimensional şi se încearcă mai întâi un tratament
medicamentos, mecanic şi în cele din urmă un tratament chirurgical.
327

- În tratamentul medicamentos al acalaziei cardia se urmăreşte ameliorarea simptomelor şi
întîrzierea tratamentului chirurgical.
- O parte dintre pacienţi optează pentru un tratament mecanic care se numeşte dilatarea cu
balon. Se realizează progresiv, în mai multe etape şi chiar poate substitui pentru o perioadă de
timp variabilă tratamentul chirurgical.
- Tratamentul chirurgical al acalaziei esofagiene se realizează în ultimii 60 de ani prin
intervenţia care se numeşte cardiomiotomia Heller numită după cel care a inventat-o şi care a
revoluţionat chirurgia reparatorie.
- Patologia esofagiană întâlnită în practică atât la copii cât şi la adulţi este de puţine ori
zgomotoasă şi majoritatea pacienţilor se prezintă la medic în stadiile avansate ale bolii. Se
încearcă constientizarea pacienţilor de a merge la medic încă de la apariţia primelor simptome
precum şi a necesităţii impunerii unui tratament adecvat de orice natură este el.
328

FACULTATEA DE FARMACIE ANEXA 13
Teze de doctorat susţinute în anul universitar 2007-2008
Nr. Nume şi prenume Titlu teză de doctorat Conducător ştiinţific Cod
Crt. doctorand
sinteză
1. Perju Claudia Cercetări analitice privind unii Prof. Univ. Dr. Vasile SF1
inhibitori COX2
Dorneanu
2. Nastasa Veronica Studiul farmacologic experimental Prof. Univ. Dr. Mircea SF2
al unor interacţiuni dintre Pavelescu, Acad. Ion
medicamente analgezice şi Haulică
substanţe care modulează
răspunsul inflamator sau imun
3. Christopoulos Cercetări analitice privind Prof. Univ. Dr. Vasile SF3
Leonidas
instituirea de noi metode de Dorneanu
determinare a unor substanţe din
clasa simpatomimeticelor
329

FACULTATEA DE FARMACIE ANEXA 14
SINTEZE TEZE DE DOCTORAT
SUSŢINUTE ÎN ANUL UNIVERSITAR 2007-2008
1. PERJU CLAUDIA SF 1
Titlul tezei: CERCETĂRI ANALITICE PRIVIND UNII INHIBITORI COX2
Autor: Perju Claudia
Conducător ştiinţific: Prof. Univ. Dr. Vasile Dorneanu
Data susţinerii publice: 25.01.2008
Referenţi ştiinţifici:
Prof. Univ. Dr. Viorica Dulman – Facultatea de Chimie, Universitatea „Al.I.Cuza”, Iaşi
Prof. Univ. Dr. Ioan Sârghie - Facultatea de Chimie, Universitatea Tehnică „Gheorghe
Asachi”, Iaşi
Prof. Univ. Dr. Maria Stan – Facultatea de Farmacie, U.M.F. „Gr.T.Popa”, Iaşi
Motivaţia alegerii subiectului: Inhibitorii Ciclooxigenazei 2 (COX2) au acelaşi efect în
combaterea durerii ca şi antiinflamatoarele nesteroidiene clasice, nu cauzează efecte serioase
cum sunt ulcerul, perforaţia ulcerului sau hemoragia.In plus au efecte şi în boala Alzheimer,
pot reduce riscul de cancer la colon etc.
Prin urmare unii inhibitoti COX2 au demonstrat o siguranţă superioară
antiinflamatoarelor nesteroidiene pentru terapia de lungă durată.
Lucrarea şi-a popus îmbunătăţirea metodelor de analiză cantitativă a doi importanţi
reprezentanţi şi anume meloxicamul şi nimesulidul.
Obiectivele urmărite în această lucrare sunt:
– trecerea în revistă a noţiunilor teoretice şi practice privind antiinflamatoarele
nesteroidiene cu accent pe inhibitorii COX2, structura şi proprietăţile lor, precum şi metodele
de analiză cunoscute.
– realizarea de noi metode spectrofotometrice, pentru determinarea cantitativă a
meloxicamului şi nimesulidului;
– separarea şi determinarea cantitativă a meloxicamului şi nimesulidului prin
cromatografie de lichide de înaltă performanţă;
Rezumat al tezei (din referatul conducătorului de doctorat): Lucrarea cuprinde în
total 256 pagini şi este ilustrată cu 99 tabele, 46 figuri, care includ şi dovedesc datele
experimentale obţinute de D-na doctorandă, ca şi parametrii, indicii şi factorii calculaţi,
utilizând algoritmi cunoscuţi.
Partea generală se bazează pe o bună cunoaştere a domeniului, ilustrată prin
bibliografia selectivă citată (43 de indicaţii bibliografice).
În partea teoretică (capitolele 1 şi 2) doctoranda face, bine documentat, o prezentare
generală privind antiinflamatoarele nesteroidiene (clasificare, sinteză, proprietăţi fizico –
chimice, proprietăţi farmacologice).
330

Partea experimentală, care include cercetările şi contribuţiile proprii ale Doamnei
farmacist Andreia Claudia Perju, cuprinde, în capitolele 3 – 5. evaluarea rezultatelor
metodelor de analiză şi validarea acestora (capitolul 3), cercetările privind determinarea
meloxicamului prin cromatografie de lichide de înaltă performanţă (HPLC) şi cercetări
spectrofotometrice de determinare în vizibil a meloxicamului prin reacţia de complexare cu
ionul Al 3+ (capitolul 4). Capitolul 5, cuprinde determinarea nimesulidului prin cromatografie
de lichide de înaltă performanţă (HPLC) şi determinarea spectrofotometrică în vizibil folosind
reacţia de reducere urmată de diazotarea aminei şi cuplarea cu diverşi reactivi (trei metode)
sau cuplarea directă a aminei rezultate (o metodă). În acelaşi capitol se face o comparaţie a
metodelor spectrofotometrice realizate.
De asemenea, sunt prezentate metodele de analiză descrise în literatura de specialitate.
Metodele realizate au fost aplicate cu bune rezultate pentru determinarea nimesulidului
şi meloxicamului din produse farmaceutice.
Teza se încheie cu concluzii generale şi bibliografia consultată.
Capitolul 3, cuprinde o trecere în revistă a modului de evaluare a metodelor de analiză
şi validarea acestora. Este descris modul de calculare a parametrilor de caracterizare şi
validare a metodelor analitice, a aparaturii analitice: specificitatea, selectivitatea, stabilirea
lungimii de undă de detecţie sau de măsurare a absorbanţei, liniaritatea, limita de detecţie,
limita de cuantificare, intervalul de lucru, precizia şi exactitatea, robusteţea şi stabilitatea
metodei. Se fac numeroase trimiteri la literatura de specialitate.
Capitolul 4, cuprinde două metode de determinare a meloxicamului prin HPLC şi
spectrofotometrie în vizibil.
In cazul metodei HPLC este descris detaliat modul de realizare a etaloanelor de meloxicam de
o anumită concentraţie, compoziţia fazei mobile, modul de stabilire a lungimii de undă de
detecţie folosind detectorul cu multidiode (DAD), λmax. = 358nm; identificarea picului
corespunzător meloxicamului din cromatogramă, verificarea purităţii picului prin compararea
spectrului de absorbţie al meloxicamului din probă comparativ cu etalonul de referinţă.
Metoda a fost aplicată pentru determinarea meloxicamului din comprimate, valoarea medie a
conţinutului pe comprimat încadrându-se în limitele impuse de FR – X.
Pentru determinarea meloxicamului spectrofotometric s-a folosit reacţia de complexare a
acestuia cu ionul de aluminiu, complexul obţinut colorat în galben prezentând un maxim de
absorbtie la 375 nm.Complexul prezintă o valoare constantă a absorbaţei în intervalul de timp
30 – 50 minute de la preparare.
A fost evaluată liniaritatea rezultatelor din graficul de calibrare; valorile pantei şi
interceptul demonstrând existenţa unei drepte foarte apropiate de bisectoare cu un coefiecient
de corelaţie foarte bun, r = 0,9995.
Metoda a fost aplicată pentru determinarea meloxicamului din comprimate şi s-a
constatat o bună coreleţie între regăsirea cantităţii de meloxicam şi regăsirea metodei.
În cadrul capitolului 5, doctoranda trece în revistă metodele instituite pentru
determinarea cantitativă a nimesulidului.Este descrisă o metodă prin cromatografie de lichide
de înaltă performanţă pentru determinarea nimesulidului, folosind o coloană C 18 (Stable
Bond SB), faza mobilă formată din amestec apă / acetonitril / metanol (10 / 50 / 40), debit 0,7
mL/minut, detecţia în UV la 300 nm. Pentru estimarea preciziei s-a verificat valoarea deviaţiei
standard relative (RSD = 0,677%), repetabilitatea determinării, repetabilitatea metodei,
precizia intermediară, exactitatea pentru care regăsirea are valori cuprinse între 96,51 şi
100,17%.
331

Metoda pusă la punct a fost aplicată pentru determinarea nimesulidului din comprimate
provenind de la diverşi producători,cu foarte bune rezultate.
Pentru determinarea nimesulidului spectrofotometric, doctoranda a pus la punct patru
metode ce se bazează pe reducerea grupării nitro din poziţia 4 a nimesulidului la grupa amino (
a fost studiată reducerea cu hidrogen în stare născândă din zinc şi acid clorhidric, la cald).
În cazul a trei metode a fost diazotată gruparea amino urmată de cuplarea cu 1-naftolul,
o-crezolul şi timolul iar în alt caz cuplarea directă cu p-dimetil amino benzaldehida. Compuşii
rezultaţi prezintă absorbanţă în vizibil la 514 nm, 469 nm, 476 nm, respectiv 447 nm.
Pentru toate metodele au fost obţinute datele necesare pentru validare; lungimea de
undă pentru măsurarea absorbanţei, liniaritatea funcţiei de răspuns, limita de detecţie, limita de
cuantificare, precizia sistemului, precizia şi exactitatea metodei.
Datele experimentale confimă existenţa unor metode sensibile, precise şi exacte. Cea
mai bună, din datele obţinute, este metoda folosind ca reactiv de cuplare o-crezolul.
Toate metodele au fost aplicate pentru determinarea nimesulidului din comprimate cu
rezultate foarte bune.
Concluzii/Originalitate: Lucrarea de doctorat iese în evidenţă şi prin aspectele de
originalitate pe care doctoranda le-a pus în evidenţă:
– studii privind instituirea a două metode, sensibile şi exacte, prin cromatografie de
lichide de înaltă performanţă pentru determinarea cantitativă a meloxicamului şi
nimesulidului;
– aplicarea acestor metode pentru determinarea nimesulidului şi meloxicamului din
produse farmaceutice;
– a instituit o metodă spectrofotometrică în vizibil pentru determinarea meloxicamului
prin complexare cu ionul aluminiu. Metoda este rapidă, foarte sensibilă şi selectivă;
– metoda a fost aplicată pentru determinarea meloxicamului din comprimate;
– a instituit patru metode spectrofotometrice în vizibil de determinare cantitativă a
nimesulidului apelând la reactivi necitaţi în literatura de specialitate pentru acest compus,
bazate pe reacţia de reducere a grupării nitro la amină, diazotarea acesteia şi cuplarea cu 1naftolul,
o-crezolul, timolul sau cuplarea directă a aminei rezultate cu p – dimetil amino
benzaldehida.
Metodele puse la punct au fost validate.
– metodele instituite au fost aplicate pentru determinarea cu bune rezultate a
nimesulidului din comprimate.
– publicarea a trei lucrări ştiinţifice referitoare la cercetările întreprinse în reviste de
circulaţie internaţională (Revista Medico – Chirurgicală şi Revista de Chimie) şi patru lucrări
comunicate în cadrul unor manifestări ştiinţifice din străinătate sau din ţară (Al XIII-lea
Congres Naţional de Farmacie, Cluj Napoca – 2006, 12 th Panhellenic Pharmaceutical
Congress, Atena, Grecia – 2005).
2. NASTASA VERONICA SF 2
Titlul tezei: STUDIUL FARMACOLOGIC EXPERIMENTAL AL UNOR INTERACŢIUNI
DINTRE MEDICAMENTE ANALGEZICE ŞI SUBSTANŢE CARE MODULEAZĂ
RĂSPUNSUL INFLAMATOR SAU IMUN
Autor: Nastasa Veronica
332

Conducător ştiinţific: Prof. Univ. Dr. Mircea Pavelescu, Acad. Ion Haulică
Data susţinerii publice: 08.04.2008
Referenţi ştiinţifici:
Prof. Univ. Dr. Maria Titica Dogaru - Fcultatea de Farmacie U.M.F. Târgu Mureş
Prof. Univ. Dr. Vlaicu Şandor - U.M.F Cluj
Prof. Univ. Dr. Ostin Costel Mungiu – U.M.F. „Gr.T.Popa”, Iaşi
Motivaţia alegerii subiectului: Studiul interacțiunilor între substanțele medicamentoase
reprezintă o subspecialitate de mare dificultate în cadrul farmacologiei experimentale,
deoarece, pe lângă cunoștințele teoretice de mare anvergură pe care trebuie să le posede
cercetătorul, investigațiile experimentale ce trebuie efectuate sunt extraordinar de laborioase,
pentru ca datele obținute să fie interpretabile iar precizia investigațiilor trebuie să fie maximă,
pentru a se putea asigura semnificația statistică absolut necesară tragerii unor concluzii
pertinente.
Lucrarea are ca obiectiv investigarea interacțiunilor dintre medicamentele analgezice
și substanțele ce modulează răspunsul inflamator sau imun tocmai datorită omniprezenței
acestor substanțe medicamentoase în terapeutica de zi cu zi a populației generale.
Probabil cel mai frecvent prescrise și achiziționate medicmente sunt analgezicele. La
acestea se adaugă antiinflamatoarele, cu sau fără acțiune analgezică. Medicamentele ce
modulează răspunsul imun sunt mai rar întâlnite în practica cotidiană, dar se pare că pot fi
auxiliari serioși în lupta împotriva durerii.
Obiective urmărite:
- Trecerea în revistă a noțiunilor teoretice și practice privind substanțele
medicamentoase luate în studiu,
- Evaluarea stadiului cunoașterii în ceea ce privește mecanismele de apariție și
dispariție a durerii neuropate sau inflamatorii
- Investigarea rolului activării imune în patologia durerii
- Identificarea și familiarizarea cu modelele experimentale care să separe durerea
inflamatorie de cea non-inflamatorie și care să permită o evaluare corectă și obiectivă
a efectului administrării medicamentelor
- Crearea unei baze matematice în metodologia analizei cantitative a datelor doză-efect
- Investigarea interacțiunilor pe modelele experimentale
- Identificarea adițiilor, sinergiilor sau antagonismelor între diversele tipuri de substanțe
medicamentoase
- Emiterea de ipoteze privind cauzele acestor interacțiuni și semnalarea sinergiilor
potențial folositoare pentru practica medicală și pentru realizarea de noi combinații
Rezumat al tezei (din referatul conducatorului de doctorat):Teza de doctorat este corect și
proporțional structurală, stadiul cunoașterii (studiul bibliografic) fiind elaborat pe 111 pagini,
iar Contribuțiile Proprii fiind prezentate de-a lungul a 230 de pagini.
Lucrarea cuprinde în total 352 de pagini și este ilustrată cu 160 de figuri și grafice, iar
datele experimentale sunt prezentate în 157 de tabele, demonstrând cantitatea și calitatea
datelor obținute de dna doctorandă, precum și calculele laborioase efectuate, folosind softuri
dedicate și algoritmi bine stabiliți.
333

Bibliografia este deosebit de bogată și actuală, cuprinzînd 311 de referințe.
Rezultatele s-au concretizat în 5 lucrări in extenso (4 în publicațiii din țară, 1 în
străinătate în volumele dedicate manifestărilor ştiinţifice şi în reviste de specialitate) și a
susținut 7 prezentări la manifestări științifice din țară și străinătate. Doctoranda a obţinut 2
premii nationale şi 1 premiu internaţional in cadrul manifestarilor ştiinţifice.
Capitolul I familiarizează cu procesul inflamator, detaliază cunoștințele actuale în
procesul de inițiere și transmitere a durerii. Se definește noțiunea de nocicepție, se detaliază
căile de transducție a semnalului, tipurile de receptori inplicați în nocicepție. Se enumeră
mediatorii implicați în durerea de origine inflamatorie, factorii chimici produși în timpul
lezării tisulare, se introduce noțiunea de plasticitate neuronală și de sensibilizare centrală.
Capitolul 2 trece în revistă agenții farmacologici experimentali și terapeutici în uz la
ora actuală.
Se detaliază mecanismele prin care se realizează determinarea selectivității
ciclooxigenazice, se prezintă medicamentele antiiflamatoare nesteroidiene (AINS), și ultimele
date privind izoformele enzimei ubiquitare ciclooxigenaza (COX). Se prezintă agenţii ce
blochează sau modulează canalele ionice, substanțele opioide, neuropeptidele și antagoniștii
lor, antagoniștii aminoacizilor excitatori,
Capitolul 3 prezintă activarea imună și rolul mediatorilor imunologici în inflamație și
durere. Se prezintă ultimele noutăți privind procesul de activare glială și agenții care perturbă
activarea glială, inhibitorii sintezei de citokine proinflamatoare, ce par a sta la baza producerii
fenomenelor de hiperalgezie.
Capitolul 4 se ocupă cu metodologia analizei cantitative a datelor doză-efect în studiul
farmacologic experimental al combinațiilor (asocierilor) medicamentoase și detectarea și
aplicațiile sinergismului. Se prezintă metodele matematice și statistice de investigare a
metodologiei de studiu cantitativ (metoda curbei aditive compuse, metoda de analiză izobolară
generalizată, metoda analizei suprafeței de răspuns, reprezentarea grafică tridimensională a
acțiunii).
Partea de contribuții proprii se întinde de-a lungul a 5 capitole, structurate astfel:
Capitolul 5 detaliază materialele și metodele folosite. Se explică noțiunile de
farmacometrie care formează baza matematică a lucrării de față.
Capitolul 6 prezintă rezultatele investigării prin metodele experimentale prezentate mai
sus ale asocierii între paracetamol si substanțe care influențează răspunsul inflamator sau
imun.
Se prezintă asocierea paracetamol–oxicami, investigată prin testul raspunsului
raspunsului constrictiv abdominal indus prin zymosan, testul de imersie a cozii, testul placii
încalzite (Hot Plate Test) și testul Randall-Selitto.
Se investighează apoi, prin aceleași metode, asocierea paracetamol-ibuprofen,
asocierea paracetamol-nimesulid, paracetamol-acid acetilsalicilic. Pentru observarea
răspunsului la interacțiunea cu agenți modulatori ai activității gliale, s-a studiat asocierea
paracetamol-pentoxifilin pe toate metodele prezentate mai sus, paracetamol –propentofilina.
În capitolul 7 se prezintă asocierea între metamizol și substanțe care influențează
răspunsul inflamator sau imun.
Capitolul 8 prezintă rezultatele studiului asocierii între propifenazonă și substanțele
care influențează răspunsul inflamator sau imun.
334

Capitolul 9 prezintă rezultatele studiului asocierii între un analgezic opioid, precum
codeina și substanțe care influențează răspunsul inflamator sau imun.
La sfârșitul fiecarui subcapitol se detaliază rezultatele obținute, semnificația lor
statistică, se menționează dacă s-au observat sinergii sau antagonisme semnificative și se emit
o serie de ipoteze care să explice prezumtiv rezultatele obținute, în lumina experienței proprii
și a datelor din literatură.
Concluzii/Observatii: doctoranda a studiat și pus la punct 4 metode de investigare a
sensibilității nociceptive, două dintre ele care au studiat sensibilitatea nociceptivă acută prin
stimul termic (testul de imersie a cozii și testul hot-plate) și două care au studiat sensibilitatea
nociceptivă indusă de agenți proinflamatori: de tip carrageenan, și zymosan.
Aparatul matematic însușit și pus la punct de doctorandă este o noutate absolută în țara
noastră. Metodologia de lucru este de ultimă oră, doctoranda făcând apel chiar la un software
dedicat, creat chiar de autorul metodelor folosite și care a fost obținut cu licență, prin
eforturile proprii ale doctorandei.
A obținut aspect al literei „U” în determinarea DE50 pentru acţiunea antiinflamatoare a
meloxicamului, pe mai multe modele, sugerind în premieră posibilitatea a două mecanisme de
acțiune ale acestei substanțe.
A explorat pentru prima dată substanțele de tip modulator glial precum pentoxifilina și
propentofilina în asociere cu analgezicele clasice, cu activitate antiinflamatorie sau nu.
A demonstrat antagonismul dintre paracetamol și propentofilină, codeinăpropentofilină
și eventuala implicare a acesteia în medierea nociceptivă opioidergică.
Toate administrările au fost realizat pe cale orală, calea cea mai dificilă având în
vedere animalul de experiență folosit - șoarecele.
Toate investigațiile din această lucrare au însumat peste 6000 de testări pe animale,
pentru stabilirea DE50 pentru fiecare substanță și fiecare metodă de lucru, urmată de testarea
asocierilor pe fiecare model.
Teaza de doctorat reprezintă o lucrare de pionierat la noi în ţară care deschide o
perspectivă deosebită în cercetarile de farmacologie experimentală privind problema complexă
a interacţiunilor
3. CHRISTOPOULOS LEONIDAS SF 3
Titlul tezei: Cercetări analitice privind instituirea de noi metode de determinare a unor
substanţe din clasa simpatomimeticelor
Autor: Christopoulos Leonidas
Conducător ştiinţific: Prof. Univ. Dr. Vasile Dorneanu
Data susţinerii publice: 29.05.2008
Referenţi ştiinţifici:
Prof. Univ. Dr. Crina Maria Monciu, Facultatea de Farmacie, U.M.F. „Victor Babeş”
Bucureşti
Prof. Univ. Dr. Raluca Mocanu – Facultatea de Chimie, Universitatea „Al.I.Cuza”, Iaşi
Prof. Univ. Dr. Maria Stan – Facultatea de Farmacie, U.M.F. „Gr.T.Popa”, Iaşi
335

Motivaţia alegerii subiectului: Apariţia de noi produse farmaceutice impune adaptarea
metodologiei de control, reevaluarea sau instituirea de noi metode fizico-chimice de analiză a
acestora. Lucrarea îşi propune realizarea de noi metode analitice cromatografice şi
spectrofotometrice pentru determinarea efedrinei şi adrenalinei.
Obiectivele urmărite în această lucrare sunt:
– trecerea în revistă a datelor teoretice şi practice privind reprezentanţii mai importanţi
ai clasei simpatomimeticelor vasoconstrictoare, precum şi metodele de analiză cunoscute.
– realizarea de noi metode spectrofotometrice, pentru determinarea cantitativă a
efedrinei şi adrenalinei;
– separarea şi determinarea cantitativă a adrenalinei prin cromatografie de lichide de
înaltă performanţă şi a efedrinei prin gaz cromatografie cu detectare prin spectrometrie de
masă;
Rezumat al tezei (din referatul conducătorului de doctorat): Lucrarea cuprinde 249
pagini şi este ilustrată cu 54 tabele, 17 figuri, care includ şi dovedesc datele experimentale
obţinute de Domnul doctorand, ca şi parametrii, indicii şi factorii calculaţi, utilizând algoritmi
cunoscuţi.
Partea generală se bazează pe o bună cunoaştere a domeniului, ilustrată prin
bibliografia selectivă citată (217 de indicaţii bibliografice).
În capitolul I doctorandul face o prezentare a medicamentelor simpatomimetice
(acţiune, clasificare, aspecte farmacologice).
Capitolul II descrie proprietăţile fizico-chimice şi metodele de analiza citate în
literatura de specialitate pentru reprezentanţii clasei medicamentelor sipatomimetice
vasoconstrictoare (adrenalina şi efedrina).
Capitolul III prezintă proprietăţile farmacologice ale adrenalinei efedrinei şi
nafazolinei.
Partea experimentală, include cercetările şi contribuţiile proprii ale domnului
farmacist Christopoulos Leonidas,în capitolele IV –VI.
Capitolul IV, cuprinde o trecere în revistă a modului de evaluare a metodelor de
analiză şi validarea acestora. Este descris modul de calculare a parametrilor de caracterizare şi
validare a metodelor analitice: specificitatea / selectivitatea, stabilirea lungimii de undă de
detecţie sau de măsurare a absorbanţei, liniaritatea, limita de detecţie, limita de cuantificare,
intervalul de lucru, precizia şi exactitatea, robusteţea şi stabilitatea metodei. Se fac numeroase
trimiteri la literatura de specialitate.
Metodele pentru determinarea cantitativă a efedrinei puse la punct de doctorand
precum şi evaluarea lor sunt cuprinse în capitolul V.
Sunt prezentat două metode pentru determinarea cantitativă a efedrinei prin
cromatografie de gaze cu detecţie prin spectrometrie de masă.
O primă metodă prezintă datele obţinute pe un Gaz cromatograf tip HP 5890 echipat cu
detector spectrometru de masă tip HP 5971, folosind o coloană capilară tipul HP 5 MS (30m,
0,25 mm, 0,25 μm), regimul termic al coloanei între 100 o C şi 260 o C cu viteza de creştere a
temperaturii de 10 o C/min. Metoda a fost validată conform descrierii făcută la capitolul IV.
Parametrii urmăriţi la validarea reproductibilităţii metodei arată că lucrând pe coloane
diferite liniaritatea funcţiei de răspuns, liniaritatea rezultatelor limita de detecţie, limita de
cuantificare, precizia sistemului, precizia metodei sunt foarte apropiaţi.
336

Metoda a fost aplicată cu bune rezultate la determinarea efedrinei din soluţii
injectabile.Valoarea medie a conţinutului în efedrină se încadrează în limitele impuse de FR X
(50 ± 1,5 mg/mL).
O a doua metodă gaz cromatografică a fost elaborată folosind acelaşi gaz cromatograf,
în aceleaşi condiţii de lucru, dar pe o coloană Ultra 1 pracurgându-se aceleaşi etape de validare
ca şi în cazul coloanei HP 5MS.
Prin compararea parametrilor de validare pentru cele două metode gaz cromatografice
se constată că, pentru acelaşi domeniu de concentraţie , ambele metode sunt liniare
(coeficientul de regresie r > 0,999), precise (RSD < 2%) şi exacte. Limitele de detecţie şi
cuantificare sunt sensibil egale pentru ambele metode.
Metodele au fost aplicate pentru determinarea efedrinei din soluţii injectabile cu bune
rezultate. Valorile de concentraţie se încadrează în limitele impuse de FR X.
Pentru determinarea cantitativă a efedrinei doctorandul a elaborat şi o metodă
spectrofotometrică în vizibil utilizând ca reactiv eritrozina (tetraiodfluoresceina).
Complexul cu transfer de sarcină format în urma reacţiei dintre efedrină şi eritrozină, la
pH = 6,0 (tampon fosfat) este colorat în galben portocaliu cu două maxime de absorbţie în
vizibil, la 398 nm şi 490 nm. Metoda elaborată foloseşte aborbanţa de la 398 nm care este
proporţională cu concentraţia.
Au fost stabilite condiţiile de lucru (pH-ul de reacţie, timpul de reacţie, stabilitatea
complexului etc.
Metoda a fost validată urmărind parametrii importanţi de validare: lungimea de undă
de detecţie, liniaritatea funcţiei de răspuns, liniaritatea rezultatelor, limita de detecţie, limita de
cuantificare, precizia sistemului şi a metodei şi exactitatea metodei.
Metoda a fost aplicată pentru determinarea efedrinei din soluţii injectabile cu rezultate
ce se încadrează în limitele prevăzute de FRX.
Capitolul VI. Acest capitol cuprinde descrierea metodelor realizate de doctorand
pentru determinarea cantitativă a adrenalinei.
A fost instituită o metodă spectrofotometrică în vizibil folosind ca reactivi molibdatul
de amoniu şi nitritul de sodiu.
Adrenalina formează cu molibdatul de amoniu în prezenţa nitritului de sodiu în mediu
acid un compus colorat în galben cu absorbanţa maximă la 405 nm şi absorbanţa specifică
A 1% 1cm = 59,2.
Şi în acest caz metoda a fost validată urmărind parametrii importanţi de validare:
lungimea de undă de detecţie, liniaritatea funcţiei de răspuns, liniaritatea rezultatelor, limita de
detecţie, limita de cuantificare, precizia sistemului şi a metodei şi exactitatea metodei.
Metoda a fost aplicată la determinarea adrenalinei din soluţii injectabile, conţinutul
determinat corespunde FRX.
Pentru determinarea cantitativă a adrenalinei doctorandul a instituit o metodă HPLC
cu următorii parametri de lucru:
– s-a folosit un lichid cromatograf Agilent 1100 dotat cu o coloană tip Stable bond C18
(150mm x 4,6mm, 5 µm), folosind o fază mobilă formată din amestec de acid acetic şi
metanol în raport 60/40 (v/v) adus la pH = 3,5, cu un debit de0,5 mL/min., volumul de probă
injectat 20 µL, detecţia în UV la λ = 280 nm;
S-a făcut identificarea şi puritatea picului prin compararea spectrului etalonului cu a
picului separat;
337

– au fost calculaţi şi ceilalţi parametri de validare: deviaţia standard relativă (RSD)
prezintă valori ce se încadrează în limitele admise pentru estimarea preciziei; de asemenea
estimarea exactităţii care are o valoare medie de 100,68%.
– metoda a fost aplicată pentru determinarea adrenalinei din produse farmaceutice
(soluţii injectabile prode de diverse firme de medicamente).
Lucrarea se încheie cu concluziile generale asupra rezultatelor experimentale şi cu o
evaluare critică a metodelor analitice propuse.
Concluzii/Originalitate: Lucrarea de doctorat iese în evidenţă şi prin aspectele de
originalitate pe care doctorandul le-a pus în evidenţă:
– studii privind instituirea a unei metode, sensibile şi exacte, prin cromatografie de
lichide de înaltă performanţă pentru determinarea cantitativă a adrenalinei;
– aplicarea acestei metode pentru determinarea adrenalinei din produse farmaceutice;
– a instituit o metodă spectrofotometrică în vizibil pentru determinarea adrenalinei
folosind reacţia cu molibdat de amoniu, nitrit de sodiu in mediu acid. Metoda este rapidă,
destul de sensibilă şi selectivă;
– metoda a fost aplicată pentru determinarea adrenalinei din soluţii injectabile;
– a instituit două metode gaz cromatografice de determinare cantitativă a efedrinei
folosind ca detector spectrometrul de masă.
– a realizat o metodă spectrofotometrică pentru determinarea efedrinei bazată pe
reacţia cu formare de complecşi cu transfer de sarcină folosind ca reactiv eritrozina.
Metodele puse la punct au fost validate conform normelor în vigoare.
– metodele instituite au fost aplicate pentru determinarea cu bune rezultate a efedrinei
din soluţii injectabile.
– publicarea a trei lucrări ştiinţifice referitoare la cercetările întreprinse în reviste de
circulaţie internaţională (European Journal of Drug Metabolism and Pharmacokinetics,
Revista Medico – Chirurgicală) şi două lucrări comunicate în cadrul unor manifestări
ştiinţifice din străinătate sau din ţară (Al XIII-lea Congres Naţional de Farmacie, Cluj Napoca
– 2006, 12 th Panhellenic Pharmaceutical Congress, Atena, Grecia – 2005 şi 13 th Panhellenic
Pharmaceutical Congress, Atena, Grecia – 2007).
338

Nr.
crt.
TABEL
Cu conduc\torii de doctorat — an universitar 2007/2008
Universitatea de Medicină şi Farmacie „Gr. T. Popa” Iaşi
Numele [i prenumele
conduc\torului [tiin]ific de doctorat
339
Specialitatea
Facultatea de Medicină
1. ALDEA ADRIAN-SORIN Chirurgie toracică
2. ALEXA LUCIA Igienă
3. ANTOHE DAN-{TEFAN Anatomie
4. ARSENESCU GEORGESCU MARINA Cardiologie
CATALINA
ANEXA 15
5. ANGHELACHE LUPAŞCU IVONA Obst.ginecol.
6. ASTĂRĂSTOAE VASILE Med.legală
7. AZOICĂI DOINA Epidemiologie
8. BĂDESCU ADRIANA Histologie
9. BĂDESCU MAGDA MARIANA Fiziologie normală şi patologică
10. BĂLAN GHEORGHE Gastroenterologie
11. BILD EDUARD Oncologie-radioterapie
12. BOTEZ PAUL Ortopedie-traumatologie
13. BRUMARIU OVIDIU MARIN Pediatrie
14. BUIUC DUMITRU Microbiologie
15. BUIUC SERGIU Oftalmologie
16. CARASEVICI EUGEN Imunologie-imunopatologie
17. CHIRIEAC RODICA MARIETA Reumatologie
18. CHIRIAC MIRCEA Anatomie
19. CHIRIŢĂ VASILE Psihiatrie
20. CHISELITA DORIN Oftalmologie
21. CIORNIA TEODOR Medicină legală
22. COSOVANU ADRIAN Cardiologie
23. COSTĂCHESCU GHIORGHI}| Obstetrică-ginecologie
24. COSTINESCU VASILE- NECULAI O.R.L.
25. COTRUTZ CONSTANTIN- EREMIA Biologie celulară şi moleculară
26. COTUŢIU CORIOLAN Histologie
27. COVIC MARIA Nefrologie
28. COVIC ADRIAN CONSTANTIN Nefrologie
29. COVIC MIRCEA Genetică
30. DATCU GEORGETA Cardiologie

31. DATCU MIHAIL DAN Cardiologie
32. DIMITRIU ALEXANDRU GRIGORE Pediatrie
33. DIMITRIU {TEFAN Boli infecţioase
34. DOBRESCU GIOCONDA Morfopatologie
35. DRAGOMIR CRISTIAN MIRCEA Chirurgie
36. DRAGOMIR DRAGOŞ Obstetrică - ginecologie
37. DUMITRESCU SAVA Farmacologie
38. FLOAREŞ GHEORGHE Ortopedie-traumatologie
39. FRÂNCU DOINA LUCIA Anatomie
40. GAVĂT VIORICA Igienă
41. GĂLEŞANU MIHAIL ROMEO Radiologie
42. GEORGESCU NICOLAE MIHAIL Ortopedie-traumatologie
43. GOŢIA DAN-GEORGE Chirugie infantilă
44. GOŢIA STELA Pediatrie
45. GRAUR MARIANA Diabet, boli de nutriţie
46. HURJUI JAN Medicină internă
47. IANOVICI NICOLAI Neurochirurgie
48. IANCU LUMINIŢA SMARANDA Microbiologie
49. IONESCU CRISTINA Istoria medicinii
50. IVAN AUREL Epidemiologie
51. LAZĂR COSTACHE Chirurgie
52. LUCA VASILE Boli infecţioase
53. LUCA COLEV VERONICA Fiziologie normală şi patologică
54. LUCA MARIANA Parazitologie
55. LUPUŞORU ELENA CĂTĂLINA Farmacologie
56. MĂTĂSARU SILVIA Medicină de familie
57. MIHAILOVICI MARIA SULTANA Anatomie patologică
58. MIHALACHE {TEFAN Chirurgie
59. MIHALACHE DOINA GABRIELA Boli infecţioase
60. MIHĂESCU TRAIAN Pneumologie
61. MORARU DAN Pediatrie
62. MORARU EVELINA Pediatrie
63. MUNGIU OSTIN COSTEL Farmacologie
64. NEGURĂ ANTRANIC Obstetrică-ginecoloogie
65. PANDELE GEORGE IOAN Medicină internă
66. PETRESCU ZENAIDA Dermatologie - venerologie
67. PETRESCU GHEORGHE Fiziologie normală şi patologică
68. PLEŞA COSTIC| Chirurgie
69. POEATĂ ION Neurochirurgie
70. POPA GEORGIC| Medicină internă
71. POPESCU CRISTIAN DINU Neurologie
72. PRELIPCEAN CRISTINA Gastroenterologie
73. PRICOP FLORENTINA- ZENOVIA Obstetrică-ginecologie
74. PRICOP MIHAI Obstetrică-ginecologie
75. RĂDULESCU DOINI}A Anatomie patologică
340

76. ROMANESCU CONSTANTIN Istoria medicinii
77. RUSU VALERIU Biofizică medicală
78. SCRIPCARU GHEORGHE Medicină legală
79. SILION ION Medicina muncii
80. STAMATE TEODOR Chirurgie plastică şi recuperatorie
81. STANCIU CAROL Gastroenterologie
82. STRAT VICTOR Chirurgie
83. STRATONE ANA Fiziologie normală şi patologică
84. ŞTEFANACHE FELICIA Neurologie
85. TACU VICTOR Medicină internă
86. TANSANU IOAN Pediatrie
87. TÂRCOVEANU EUGEN Chirurgie
88. TINICĂ GRIGORE Chirurgie cardiovasculară
89. TRIFAN ANCA VICTORIŢA Gastroenterologie
90. VÂŢĂ ALLA Boli infecţioase
91. ZAMFIR MIRCEA Anatomie
92. ZAMFIR CARMEN LĂCRĂMIOARA Histologie
93. ZBRANCA EUSEBIE Endocrinologie
Facultatea de Medicină Dentară
94 ANDRIAN SORIN Odontologie - parodontologie
95 BURLEA MARIN Pediatrie
96 BURLUI VASILE Protetică dentară
97 CĂRUNTU IRINA DRAGA Morfopatologie
98 CHIRIŢĂ ROXANA Psihiatrie
99 COSTIN DĂNUŢ Oftalmologie
100 COSTULEANU MARCEL Fiziologie normală şi patologică
101 COTRUTZ ELENA CARMEN Biologie celulară şi moleculară
102 DĂNILĂ IOAN Stomatologie generală
103 DIACONESCU MIHAI RADU Chirurgie
104 DOROBĂŢ VALENTINA Ortodonţie
105 FĂTU CONSTANTIN Anatomie
106 FORNA NORINA CONSUELA Stomatologie generală
107 GHIURU RODICA Geriatrie
108 GOGĂLNICEANU DAN Chirurgie OMF
109 LABA ELISABETA Morfopatologie
110 LĂCĂTUŞU {TEFAN Odontologie -parodontologie
111 MAXIM ADAM Stomatologie infantilă
112 MÂRŢU DAN O.R.L.
113 MÂRŢU SILVIA Odontologie - parodontologie
114 MIHALACHE GRIGORE Anatomie
115 NEAMŢU CORNELIU Fiziologie normală şi patologică
116 NECHIFOR MIHAI Farmacologie
117 PANAITE {TEFAN Protetică dentară
118 PENDEFUNDA LIVIU Neurologie
119 POPESCU EUGENIA Chirurgie OMF
341

120 RUSU MIRCEA Stomatologie infantilă
121 ŞELARU MIHAI Psihiatrie
122 URSACHE MARIA Protetică dentară
123 VATAMAN RADU Odontologie-parodontologie
124 VORONEANU MARIA Chirurgie OMF
Facultatea de Farmacie
125 BUTNARU ELENA Toxicologie
126 CUCIUREANU RODICA Chimie analitică
127 DORNEANU VASILE Chimie analitică
128 GAFIŢANU ELIZA Tehnologie farmaceutică
129 GRIGORESCU EMANOIL Farmacognozie
130 LAZĂR MIHAI IOAN Analiza medicamentelor
131 NĂSTASE VICTOR Chimie analitică
132 PAVELESCU DAVID GHEORGHE Farmacologie
MIRCEA
133 POPOVICI IULIANA Tehnologie farmaceutică
134 SCUTARIU MIHAI DINU Anatomie
135 STĂNESCU URSULA Farmacognozie
342