2 - Akademos - Academia de Ştiinţe a Moldovei

Ştiinţă Heraldică şi educaţieteoretică a unui simbol heraldic, fără contribuţianecesară, corespunzătoare a artistului plastic realizator,fie această concepţie chiar ideală, va rămâneliteră moartă... Doar prin conlucrarea eficientă, armonioasăa specialiştilor din aceste domenii poaterezulta un produs calitativ, valoros sub aspect teoretic,ştiinţific şi artistic.Referitor la concursul naţional pentru elaborareaproiectului actualei Steme de Stat, desfăşurat laChişinău în vara anului 1990, s-a vorbit doar despreaspectele pozitive ale organizării acestuia, dar nus-a spus nimic despre deficienţele şi aspectele negative.În componenţa juriului nu a fost inclus niciunexpert în domeniul artelor plastice - artist plasticsau critic de artă. Juriul a fost alcătuit din deputaţiai Sovietului Suprem, funcţionari sau specialiştiîn alte domenii. Poate că tocmai din aceste motivela una dintre şedinţe a fost susţinut şi recomandatspre aprobare un proiect care nu era altceva decâto caricatură! Cununa rotundă compusă din produseagricole: ştiuleţi de porumb, struguri, spice degrâu, frunze de viţă de vie evocau stema din perioadasovietică. Acest balast împovăra mentalitatea şigândirea unor autori, elemente componente de felulacesta figurând în mai multe proiecte.Însă aspectul caraghios al acestui proiect era cauzatde elementele componente, amplasate în interiorulcununii respective. Pe axa centrală a compoziţieiautorul a desenat o torţă evidenţiată cu negru,partea de sus a acesteia asemănându-se cu un cap debovideu, deasupra căreia a amplasat o stea de culoaregalbenă din care ieşea o flacără roşie, iar dela aceasta, în toate direcţiile, porneau raze aurii. Înpartea stângă şi dreaptă pe axa orizontală centrală aufost amplasaţi aştrii, soarele şi luna, sugerând ochii(torţa sugera nasul) desenaţi decorativ. Dedesubtultorţei, cu majuscule, a fost scris cuvântul Moldova,evidenţiat cu culoare roşie, orientat pe o linie curbă,sugerând gura sau mai precis, dinţii. Sub inscripţie,cu vârful în jos a fost aşezată o frunză de viţă de vie,evocând barba.Astfel, din ansamblul şi repartizarea elementelorcomponente, amplasate pe fundal alb în interiorulcununii, a rezultat o faţă monstruoasă de strigoi...Sub aspect plastic imaginea a fost realizată cuprecizie şi acurateţe, iar sub aspectul concepţiei şi încalitate de Stemă de Stat părea cu totul oribilă.Spre sfârşitul şedinţei respective, disputele întremembrii Juriului se înfierbântaseră în aşa măsurăîncât regretatul Gheorghe Mazilu, care era împotrivaacestei variante, a trântit cu pumnul în masă,împiedicând adoptarea unei decizii finale pentrususţinerea acestui proiect.Totuşi varianta cu pricina a figurat printre celeşase variante după care s-au făcut fotografii policromeşi au fost duse, pentru consultaţie, la Comisia despecialitate de la Bucureşti...„Acvila trebuie să aibă crucea în gură”În perioada de timp cât a durat concursul auavut loc mai multe evenimente şi întâmplări careunora ar putea să li se pară neînsemnate. Şi totuşiele fac parte din şirul de întâmplări, uneori confuzesau stranii, care s-au ţinut lanţ, dar prin care atrebuit să trec, rătăcind ca printr-un labirint, pânăs-au clarificat lucrurile. Analizând acele întâmplăridin retrospectiva zilei de azi, punându-le împreună,uneori am impresia că a trebuit să existe şi o predestinarepentru a se putea realiza acest simbol heraldicşi a se impune în pofida atâtor piedici şi ostilităţi...Într-o seară m-am dus la colegul Isaia Cârmu,rugându-l să-mi împrumute cartea „Aspiraţia poporuluiromân spre unitate şi independenţă oglindită însimbol”, album heraldic întocmit de Maria Dogaru,doctor în istorie. Vroiam să mă documentez referitorla unele aspecte legate de heraldică, deoarececontinuam să lucrez asupra proiectului Stemei, cutoate că eram înlăturat din grupul concurenţilor cucare începusem să lucrăm împreună şi care rămaserăîn vizorul autorităţilor. În atelier se afla şi scriitorulAurel Scobioală, colegul lucrând la prezentareagrafică a unei cărţi pentru copii a acestuia. Auzindmotivul pentru care venisem, aşa după cum îi esteobiceiul, Isaia Cârmu replică apăsat:„-Gheorghi! Tăt îi făcut! Mâine va fi râdicatDrapelul pe clădirea Sovietului Suprem!”Zic: „-Staţi un pic, oameni buni, că încă nu s-avotat!”Cu toate că se făcuse târziu, am avut intuiţia sămă întorc în atelierul meu şi să întind varianta ceamai dezvoltată a proiectului stemei pe o planşetă,deoarece era pictată pe o coală de craft-papir. Hârtias-a întins şi s-a nivelat perfect.A doua zi dimineaţă, pe la orele 8.00, aud bătăiîn uşă. Locuiam în sectorul Râşcani pe b-dul Moscoveiîn blocul cu cinci nivele, la etajul patru, deasupramagazinului alimentar „Progres”. Am deschisuşa şi l-am văzut pe d-l Mihai Cimpoi, deputat înSovietul Suprem. A venit din sectorul Ciocana. Nuştia cu precizie adresa unde locuiesc. A aflat întrebândde vecini. După ce ne-am salutat, a zis:„-Gheorghe, azi în Sovietul Suprem se va discutaproblema Stemei. Ştiu că ai şi tu nişte variante. Săprezinţi şi tu proiectul tău.”„-Bine, bine”, zic. „D-le academician, dar sepoate aşa ceva?!”„-Să aduci proiectul numaidecât!”Am plecat la atelier, am luat lucrarea, am urcatîn troleibuz şi cu vreun sfert de oră înainte de începereaşedinţei, am intrat în sediul Sovietului Suprem.Concurenţii care nu se aşteptau la aşa ceva,când m-au văzut, s-au crucit!„-Iar o vinit aista cu vulturul!” - a exclamat unuldintre ei.Proiectele au fost expuse pe scenă, rezematede masa prezidiului. Noi, autorii, ne-am aşezat înnr.4(11), decembrie 2008 - 97