2 - Akademos - Academia de Ştiinţe a Moldovei

Ştiinţă şi educaţieŞTIINŢA ŞIEDUCAŢIA,PRIORITĂŢI PETERMEN LUNGVladimir VORONIN,preşedintele Republicii MoldovaSCIENCE AND EDUCATION,LONG-TERM PRIORITIESThe President of the Republic of Moldova,Vladimir Voronin presented this speech in the frameof the international Conference dedicated to policiesin the field of science and education. From his pointof view the science reform, the legislative supportof who is Science and Innovation Code, continues.But even today it is clear that the following longtermpriority is education. For this aim a new draftdocument was elaborated - Education Code, thatregulates all stages of education – from pre-scholarto post-university. A considerable part of the codeis dedicated for alignment to Bologna standards.From the other hand there are problems regardingthe development of education in Moldova – lowsalaries, the devalorization of graduate and postgraduatestudies etc. The new Code for Educationoffers solutions to tackle these problems.Stimate Doamne şi Stimaţi Domni!Forumul de astăzi constituie o mare onoare pentruRepublica Moldova. Şi prin prestigiul participanţilor,şi prin importanţa problemelor care se preconizează afi discutate în următoarele trei zile, această conferinţăva lăsa, fără îndoială, o urmă adâncă în societateanoastră. Cu toate că este un forum internaţional, nuîntâmplător vorbesc anume de societatea noastră, societateamoldovenească. În pofida caracterului universalal unor asemenea probleme ca interdependenţa ştiinţeişi educaţiei, cu toate că o aşa sarcină ca formarea uneieconomii bazate pe cunoştinţe are un caracter global,în proiecţia noastră, moldovenească, aceste teme capătăo acuitate deosebită, sunt deosebit de imperioase şidobândesc o dimensiune extrem de pragmatică.Îmi voi explica gândul. În virtutea unor circumstanţeobiective, unica resursă accesibilă de dezvoltarea Republicii Moldova este capitalul uman. Subestimareaacestei circumstanţe a condus, în primul deceniude independenţă, la o prăbuşire economică şi socialăfără precedent în Moldova. Fetişismul pseudopieţeidin anii ’90 considera că stihia liberală va crea de lasine o bază durabilă pentru dezvoltare. Şi noi ştim căacest lucru nu s-a întâmplat. Cel puţin, în Moldova, rezultateles-au dovedit diametral opuse celor care ni sepromiteau. Reacţia în lanţ a catastrofei social-economicedin ţară se prezenta astfel: piaţa, înainte de toate,n-a cruţat ştiinţa. Prăbuşirea şi marginalizarea sfereicercetării şi inovării a diminuat dramatic receptivitateaţării şi a societăţii faţă de reînzestrarea tehnologică,faţă de creşterea competenţei la toate nivelurile, inclusivla nivelul managementului politic general. Dupămarginalizarea ştiinţei a urmat diminuarea calităţii învăţământului– şi a celui superior, şi a celui secundar.Drept urmare, la o anumită etapă, piaţa muncii a rămasfără forţă de muncă calificată, capabilă a fi antrenată îneventualele oferte investiţionale. Acest model de degradareconstituie o ilustrare concludentă a spuseloreminentului sociolog Immanuel Wallerstein care, cu oanumită ocazie, a menţionat că modul de înţelegere apieţei, care exista în anii 90, era capabil să schimbesituaţia în societate nu mai mult decât vitaminele pottrata leucemia.Şi, într-adevăr, Moldova avea nevoie de cu totulalte medicamente. Evaluarea exactă, serioasă, a loculuişi a rolului potenţialului uman în ţară, conştientizareainterdependenţei dintre dezvoltarea ştiinţei şieducaţie, dintre reproducţia profesională şi reproducţiaeconomică au generat fenomenul reformelor de tipnou. Aceste reforme, care au demarat acum opt ani, sedeosebeau în mod cardinal prin înseşi principiile relansăriiproceselor dezvoltării pozitive. „De la investiţiiîn om – la o economie dezvoltată şi competitivă”– aceasta a fost lozinca noastră. Posibil că ea era întrucâtvaromantică şi populistă la prima vedere. Dar ea,fără doar şi poate, s-a soldat cu anumite rezultate. Caurmare a practicii noastre de opt ani, noi ne-am întăritşi într-o altă idee paradoxală: într-o ţară săracă, esteinadmisibil să se economisească pe seama sferei sociale,într-o ţară săracă este inadmisibil să se economiseascăpe seama ştiinţei, o ţară săracă are doar osingură şansă să devină o ţară dezvoltată şi bogată –ea trebuie să devină mai întâi o societate competentă.Astăzi, organismele financiare internaţionale ne criticăadesea pentru faptul că structura bugetelor noastreeste, în opinia lor, orientată într-o măsură prea marespre consum, cu prevalarea semnificativă a cheltuielilorsociale, inclusiv a celor făcute pentru ştiinţă şipentru educaţie. Noi, însă, considerăm că în acestcaz concret trebuie să vorbim nu despre cheltuieli, cidespre investiţii, despre investiţii făcute în capitaluluman. În cazul ţărilor care posedă mari rezerve de petrol,cheltuielile făcute pentru prospecţiuni geologiceşi pentru construirea de sonde, desigur, ar fi fost consideratedrept investiţii. Pentru Moldova, care posedădoar capital uman, un fel de „sondă” capabilă, în ultimăinstanţă, să îmbogăţească societatea, poate fi numaio politică investiţională pe termen lung în sistemulştiinţei şi educaţiei.Acum patru ani, în Moldova a fost adoptat Codulcu privire la ştiinţă şi inovare. Codul a fost adoptat pefundalul unor idei bizare privind necesitatea lichidăriiAcademiei de Ştiinţe, reducerii cheltuielilor pentrunr.4(11), decembrie 2008 - 9