2 - Akademos - Academia de Ştiinţe a Moldovei

Akademoso parte din gravurile de lemn, realizate de călugărulIlia şi considerate printre cele mai reuşite stampe aleediţiilor din Kiev şi Lvov între anii 1639-1670. Gravurileacestui meşter ilustrează prima carte tipărităla Iaşi în 1643 – Cazania sau Carte românească deînvăţătură scrisă de Mitropolitul Varlaam.Gravurile semnate de meşterul ucrainean Iliaocupă o pătrime din pagină şi ilustrează textele principaleale Cazaniei. Dar specificul acestor gravurieste constituit nu atât de originalitatea iconografică amotivelor evanghelice, cât de expresivitatea stângaceşi naivă a tratării, imaginile lui fiind apropiate deoperele de artă populară. Acest aspect se ilustreazăelocvent prin scenele Naşterii lui Hristos (Il. nr.59),Întâmpinarea Domnului (Il. nr. 60), inclusiv şi îngravura Preacuvioasa Paraschiva. Gravurile pentrufrontispicii poartă aceleaşi particularităţi stilisticeca şi iniţialele din text (Il. nr.73), fiind utilizate modeleledin manuscrise (F.1 ) sau tiparul imaginii „albpe negru” şi invers (Il. nr.nr. 40,49).Pe parcursul secolelor XVIII şi XIX cartea luiVarlaam a fost retipărită de 12 ori, fiecare ediţiesuportând devieri considerabile în ceea ce priveşteilustrarea Cazaniei.Gravurile din cărţile tipărite la Mănăstirea TreiIerarhi purtau amprenta influenţelor ucrainene, avândfondul închis şi, în acelaşi timp, păstrau un caracterGhervasie Monahul. Soborul Sfinţilor Îngeri,mănăstirea Neamţ, 1833tradiţional, specific miniaturii lui Anastasie Crimca.Ornamentul geometrizat a fost înlocuit cu cel vegetal,stilizarea formelor devenind mai pronunţată.Tendinţa de reînnoire a ornamentelor se facesesizată la începutul secolului XVII şi în orfevrăriaEvangheliei de la 1614 sau a compoziţiei Coborâreaîn iad, ce înfrumuseţează Evanghelia de laDragomirna 1 . Ornamentele florale domină şi în prelucrareaartistică a lemnului, drept dovadă servinduşile împărăteşti de la mănăstirea Dragomirna (sec.XVII), devenind mai abundente în secolul al XVIIIlea,după cum o demonstrează uşile împărăteşti dela biserica Sfinţii Voievozi din Vorniceni 2 .După Cazania lui Varlaam, la Iaşi se tipăreştePravila lui Vasile Lupu (1646) şi Liturghia ilustratăde gravorii Grigore şi Sandu în 1672. Până în1679, în perioada staţionării acestei tipografii, MitropolitulDosoftei apelează la serviciile tipografieiucrainene din Uniev, unde văd lumina zilei lucrărilePsaltirea în versuri, Preacinstitul acatist şi Paraclisul(1673).La 1679 Dosoftei obţine sprijinul lui NicolaeMilescu Spătaru şi a Patriarhului Moscovei Ioachim,prin intermediul cărora se cumpără o nouă tipografiepentru Trei Ierarhi şi care este instalată de tipografulVasile Stadniţchi de la Uniev. În perioada ulterioarăaici se tipăresc traducerile şi scrierile lui Dosoftei:Dumnezeiască Liturghie (1679), Molitvenicul denţăles(1681) şi Viaţa sfi nţilor (1682-1686).Concomitent cu dezvoltarea tiparului şi evoluţiagravurii de carte în secolul XVII, la mănăstiri continuăsă fie realizate mai multe manuscrise, decorulcărora poartă evident influenţa gravurii de carte, miniaturile,frontispiciile şi iniţialele fiind executate înculori monocrome, după cum o demonstrează manuscrisuleslave târzii ale lui N. Milescu Spătaru DescriereaChinei şi Descrierea Moldovei de DmitrieCantemir (1705). În manuscrisele timpurii apărute laIaşi (Dumnezeiasca Liturghie, 1679; Psaltirea slavoromână,1680; Vieţile sfinţilor 1686) elementele ornamentuluirenascentist sunt îmbogăţite cu forme baroce.Motivul ce domină ornamentica manuscriselordin această epocă este viţa de vie în formă de spirală,care înconjoară medalioanele sfinţilor, iar frunzele şistrugurii se utilizează pentru decorul frontispiciilor şia iniţialelor sau însoţesc textul.Secolul XVIII poate fi considerat veacul de aural xilografiei româneşti. În tipografiile de la Bucureşti,Sibiu, Blaj, Rădăuţi şi Iaşi funcţionau adevărateşcoli de gravori care înfrumuseţau cu măiestrialor cărţile tipărite. La începutul acestui segment detimp în gravura de carte se urmăreşte o pondere maimare a ornamentului de factură barocă şi eliminareamotivelor renascentiste.42 - nr. 4(11), decembrie 2008