2 - Akademos - Academia de Ştiinţe a Moldovei

Ştiinţă Anul şi Ion educaţie DruţăCEL DE-ALTREILEA MILENIUTHE 3 rd MILLENNIUMAcad. Ion DRUŢĂThe writer academician Ion Druta presentedthis presentation at the international symposium IonDruţă – humanism and contemporaniety that tookplace on 16 October 2008, under the aegis of ASM.The 80-aged writer be lived that the biggest problemthat persisted in time and dominated above all theproblems is the human being, and the goal of itsexistence. The third millennium, which had beganseveral years ago, shall give the answer to the mustcontradictory and maybe pained question of all thatcan be – WTAT IS, DEFINETLY, HUMAN?Vorba lui Creangă, nu ştiu cum alţii au răzbătutvenind azi la Academie, însă eu unul am ajunsdestul de greu. Străzile sărmanului Chişinău, proiectatepentru brişte şi sănii, acum gem îndopate cutransporturi mecanizate de toate soiurile. Urbanizareaexcesivă, concentrarea populaţiei prin oraşelemari concomitent cu dezvoltarea mijloacelor detransport, au pus lumea în faţa unei grave dileme:ce facem, cum ne descurcăm mai departe? Se ştiecă peste câţiva ani, şi nu prea mulţi, oraşele se vorconfrunta cu o paralizie generală a mijloacelor detransport.Viaţa, fireşte, nu poate fi oprită, trebuie ceva defăcut. Idei sunt multe, dar, din toate soluţiile propuse,una mai nebuloasă decât alta, am reţinut replicaunui slujbaş de la primăria Moscovei.-Domnilor, a zis demnitarul, nu ne grăbim. Săvedem mai întâi cu ochii noştri colapsul, pe urmă neaşezăm şi ne gândim ce facem.Mă tem că această atitudine de filozofie contemplativăcaracterizează mentalitatea întregii lumi moderne.Săpăm zi şi noapte sub temeliile casei în carelocuim, sub temeliile societăţilor plămădite atât degreu de-a lungul veacurilor, punem însăşi existenţaumană sub semnul întrebării, dar, nepăsători din fireprecum suntem, când ni se spune, ce faceţi, domnilor,duceţi lumea în prăpastie, răspundem de obicei,dacă nu cu glas tare atunci cel puţin în sinea noastră– nu ne grăbim. Să vedem mai întâi prăpastia, să-icalculăm dimensiunile, să-i analizăm fundul, să facemschema căderii, cu ce viteză şi care şi unde arputea să cadă, şi când vom fi deja în zbor, atunci neaşezăm şi căutăm soluţia ieşirii din situaţie.Deşi orizonturile cunoştinţelor noastre istoricese lărgesc într-una, trecând peste zeci şi chiar sutede mii de ani, lumea civilizată a stabilit, printr-oînţelegere tacită, să ne enumerăm existenţa de laNaşterea Mântuitorului. Aşa stând lucrurile, suntemdeci martorii şi chiar participanţii trecerii omeniriidin cel de-al doilea, în cel de-al treilea mileniu.Ce reprezintă, în fond, aceste douăzeci de veacuritrăite de omenire în totalitatea lor? Cu ce auvenit, ce ne-au adus aceste două milenii trecute?În linii mari, s-ar putea spune că primul mileniua fost trăit sub semnul răspândirii şi cimentării credinţei,sub semnul plămădirii şi replămădirii vieţiispirituale. S-a făcut un salt istoric, trecerea de la păgânismla civilizaţia creştină.Al doilea mileniu, pe lângă înveşnicirea credinţeiîn opere de artă, cultură şi arhitectură a fost, în primulrând, mileniul dezvoltării ştiinţifice în mai toatedomeniile. De la arc şi suliţă până la arma atomică,de la carul cu boi şi plugul de lemn până la zborurilecosmice. Însăşi longevitatea umană s-a dublat, de latreizeci-patruzeci de ani s-a ajuns la şaptezeci-optzeci,ba şi mai mult în ţările cu traiul aşezat.Aşa stând lucrurile, nu ne-ar rămânea decât să nebucurăm, să ridicăm monumente şi să tot sărbătorimmarile izbânzi ale geniului uman, dar, abia păşindpragul celui de-al treilea mileniu, ne-am pomenit lao mare, la o tragică răspântie. Vorba e că tot ce s-aacumulat de-a lungul primelor două milenii, marilenoastre izbânzi, descoperirile revoluţiilor tehnicoştiinţificeau ajuns, la un moment dat, sub un enormsemn al întrebării.www.druta.asm.mdnr.4(11), decembrie 2008 - 27