2 - Akademos - Academia de Ştiinţe a Moldovei

Akademoslandşaftul republicii şi a fundamentat ştiinţific rolulculturilor de lucernă în sporirea fertilităţii solului, înrezolvarea problemei proteinei vegetale şi în combatereaeroziunii provocate de apă şi de vânt. A contribuitla cercetarea şi implementarea noilor soiuri şispecii netradiţionale de culturi de câmp şi a determinatrolul acestora în asigurarea sectorului zootehniccu nutreţuri. A publicat în tară şi în străinătate peste350 de lucrări ştiinţifice, inclusiv 25 de cărţi, manuale,broşuri, în care a abordat probleme de agriculturăşi ecologie: Смешанные посевы кормовых культурна силос (1965); Однолетние кормовые культуры(1972); Технические и кормовые культуры (1976);Люцерна (1988); Agricultura Moldovei şi ameliorareaei ecologică (1996); Agricultura ecologică şiproducerea furajelor în Republica Moldova (1998);Lucerna: importanţa ecologica şi furajeră (2004)s.a.A pregătit 10 doctori în ştiinţe agricole.Titluri şi decoraţii: Este membru titular alAcademiei Agricole din Federaţia Rusă, membru deonoare al Academiei Agricole şi Silvice din Româniaşi al Academiei Central-Europene pentru Ştiinţesi Arte. Doctor Honoris Causa al Universităţii Agrarede Stat din Moldova. A fost distins cu titlurilede „Om Emerit”, de laureat al Premiului de Stat alRepublicii Moldova şi al Premiului „Gheorghe Ionescu-Şişeşti”(România). Este decorat cu 2 ordine„Insigna de Onoare”, Ordinul „Drapelul Roşu deMunca”, Ordinul „Lenin”, „Ordinul Republicii”.Acad. ION DRUŢĂla 80 de aniProzator, dramaturg,publicist.Membru titularal Academiei deŞtiinţe a Moldovei(1992)Născut la 3 septembrie1928 în satulHorodişte, azi raionulDonduşeni. A absolvitşcoala primară din satulnatal şi cea medienecompletă în s. GhicaVodă, cursurile superioarede literaturăde pe lângă Institutulde Literatură Universală„M. Gorki” din Moscova (1955–1957).Colaborează, cu reportaje, schiţe şi nuvelete dinrealitatea curentă, la ziarele Ţăranul sovietic, Moldovasocialistă, revista Femeia Moldovei, iar apoi şi larevista Octombrie (Nistru). Debutul literar îl face în1951 cu povestirea Problema vieţii (revista Octombrie,nr. 2). Debutul editorial îl marchează culegereade povestiri La noi în sat (1953), urmată de Poveste dedragoste (1954); Dor de oameni (1959); Piept la piept(1964); Osânda căutării (1959) etc. Însăşi denumireaprimei culegeri de povestiri indică asupra tematicii ruralede care e preocupat autorul, tradiţiile populare şimentalitatea profund ţărănească constituind repereledefinitorii ale acestei apariţii artistice ieşite din comun.Într-o manieră poetică individuală, Ion Druţă abordeazăsubiecte sociale şi umane de importanţă majoră,utilizând în acest scop procedee artistice cristalizateîn basmul popular şi în opera unor mari creatori desorginte populară, cum ar fi, de exemplu, Ion Creangă.Nuvele şi povestiri gen Rubanca; Nicolae Anton şicei şapte feciori ai lui; Bobocul; Pădureanca; Samariteanca;Balada celor cinci motănaşi; Povestea furnicii;Badea Cireş; Bătrâneţe, haine grele; Sania ş.a.s-au impus chiar din momentul apariţiei drept creaţiide referinţă în domeniu.Din anul 1969 locuieşte la Moscova, fiind silit deîmprejurări să-şi schimbe domiciliul. Recunoaşterea deplinăa talentului prozatorului – atât pe plan naţional, câtşi internaţional – i-au adus-o scrierile epice de amploareşi creaţiile dramatice de profundă rezonanţă psihologică,care au apărut la diferite intervale de timp: romanele şipovestirile Frunze de dor (1957); Ultima lună de toamnă(1963); Povara bunătăţii noastre (1968); Clopotniţa(1972); Horodişte (1975); Biserica albă (1975–1981),apoi dramele Casa mare (1959); Doina (1968); Păsăriletinereţii noastre (1971); Sfânta sfintelor (Frumosşi sfânt) (1976); Rugăciunea de seară (Cervus divinus)(1977–1987); Plecarea lui Tolstoi (1970); Harul Domnului(epopee teatrală în două volume, 2001); CădereaRomei; Apostolul Pavel (1996); Ultima iubire a lui Petrucel Mare (Последняя любовь Петра Великого)(2008); Ужин у товарища Сталина (O cină cu tovarăşulStalin) (2005) etc. Harta etnopsihologică, socialăşi geografică a eroilor e diversă şi complexă: de laplugarii simpli din Câmpia Sorocii la demnitarii moldovenide la curţile domneşti de altădată; de la cochiliileapostolului Pavel la saloanele goale şi reci ale tiranuluiStalin; de la încăperile europenizate ale domnitorului,savantului şi scriitorului Dimitrie Cantemir la palateleluxoase ale atotputernicului împărat reformator Petrucel Mare; de la arhimandritul de la Mănăstirea NeamţPaisie Velicicovschi la Iasnaia Poleana a lui Lev Tolstoi,titanul literaturii ruse şi universale.În totalitatea ei, opera lui Ion Druţă se sprijină pe treipiloni principali: idealurile atotpurificatoare ale creştinismului;tradiţiile înnobilatoare-populare, culturale şiistorice ale neamului; preceptele verificate ale unei gândirişi experienţe civilizate de factură modernă.Valorile sacre, spaţiul sacru, timpul sacru – alăturide tradiţiile folclorice şi istorice, prezente în întregulunivers artistic druţian – îşi află, în anii de la urmă,110 - nr. 4(11), decembrie 2008