2 - Akademos - Academia de Ştiinţe a Moldovei

akademosRevistă de Ştiinţă,Inovare, Cultură şi ArtăÎnregistrată la Ministerul Justiţiei la25.05.2005, nr. 189.Fondator:Academia de Ştiinţe a MoldoveiColegiu de redacţie:Acad. Gheorghe DUCAAcad. Teodor FURDUIM.c. Ion TIGHINEANUAcad. Boris GAINAAcad. Alexandru ROŞCAAcad. Ion TODERAŞAcad. Valeriu CANŢERM.c. Gheorghe MIŞCOIAcad. Gheorghe GHIDIRIMAcad. Simion TOMARedactor-şef:Viorica CUCEREANUFoto:Vladimir Colos, Iurie FocaAcest număr este ilustrat cu lucrări deValentina Rusu-Ciobanu din colecţiileMuzeului Naţional de Artă a Moldovei;Albumul Valentina Rusu-Ciobanu.Maeştri basarabeni din secolul XX,editura “Arc”, 2004Adresa Redacţiei:MD 2001mun. Chişinău,bd. Ştefan cel Mare 1et. 4, birou 432Tel.: (+373 22) 212381e-mail: akademos@asm.mdvcucereanu@yahoo.frISSN 1857-0461Editat la Tipografia A.Ş.M.Redacţia nu-şi asumă răspunderea pentruopiniile exprimate de autoriDistribuire gratuităŞtiinţă şi educaţieCUPRINS«Ştiinţa şi educaţia sunt ca şi apele unui râu care trebuie să curgă împreună».Conferinţa internaţională pentru statele Europei Centrale şi de Sud-Est, Caucaziene,CSI, Ţările Balcanice şi cele Baltice cu genericul Politici în domeniul ştiinţei şieducaţiei ........................................................................................................................3Zoran Stancic, şef-adjunct al Directoratului General pentru Cercetare,Comisia Europeană. Spaţiul de cercetare al UE, deschis ţărilor vecine ...................6Vladimir Voronin, preşedintele RM. Ştiinţa şi educaţia, priorităţi pe termen lung 9Acad. Florin G. Filip, vicepreşedinte al Academiei de Ştiinţe Române,Igor Cojocaru, director al Institutului de Dezvoltare a SocietăţiiInformaţionale, A.Ş.M. Economia culturii în societatea informaţională bazată pecunoaştere ...................................................................................................................11Dr.Victor Balmuş. Ajustarea proiectului Codului învăţământului la rigorileeuropene şi internaţionale .......................................................................................... 19Vorbesc elevii Liceului Academiei de Ştiinţe a Moldovei.................................... 21Acad. Gh.Ghidirim, dr.hab. Gh.Ciobanu, dr.hab. Minodora Mazur. SăptămânaUniunii Medicale Balcanice la Chişinău – eveniment de valoare internaţională .... 23M.cor. Leonid Culiuc. Cea de-a IV-a ediţie a Conferinţei ştiinţifice internaţionaleMaterials Science and Condensed Matter Physics (MSCMP-2008)....................... 24Rodica Frunze, doctorand. Fiziologia şi sanocreatologia: realizări şi aprecieri ... 25Dr. Maria Gonţa. Rolul chimiei ecologice în cercetarea poluării şi dezvoltareadurabilă ...................................................................................................................... 26Acad. Ion Druţă. Cel de-al treilea mileniu .............................................................. 27Acad. Gheorghe Duca. Academicianul Ion Druţă – scriitor care ne reprezintăneamul........................................................................................................................ 30Acad. Mihail Dolgan. Fenomenul artistic Ion Druţă în date necunoscute (partea I) 32Dr.Victor Ţvircun. Moştenirea istorică a lui Dimitrie Cantemir şicontemporaneitatea .................................................................................................... 37Acad. Andrei Eşanu; Valentina Eşanu, cercetător ştiinţific. DinastiaCantemireştilor (secolele XVII-XVIII) .................................................................... 39Dr.hab. Tudor Stăvilă. Xilogravura religioasă în Moldova medievală.Interferenţe occidentale şi regionale ........................................................................ 41Dr.hab. Vasile Pavel. Limba română – unitate în diversitate ................................. 45Noi tehnologii în combaterea cancerului .............................................................. 51Dr.hab. Anatol Rotaru. Metamorfozele utilizării undelor electromagneticemilimetrice în medicină. Mit sau realitate. ............................................................. 57Dr. Konstantin Gudima. Marele Accelerator de Hadroni ................................... 60Adrian Buzatu, doctorand, Universitatea McGill, Montreal, Canada.Cât de mult a costat LHC-ul? ................................................................................... 62Acad. Andrei Ursu. Problema degradării solurilor ................................................. 63M.cor. Andrei Palii. Studiul şi utilizarea variabilităţii genetice în ameliorareacalităţii bobului la specia Zea mays L. ...................................................................... 66Acad. Boris Gaina. Importanţa studiilor uvologice în omologarea soiurior deviţă de vie ................................................................................................................... 72Член-коpр. АНМ Георге Козуб. Молдавские, украинские и российскиевина: прошлое, настоящее и будущее ................................................................... 74Dr. Natalia Ţislinscaia; Marina Podogova, doctorand; Zinaida Rotarenco,licenţiată în economie. Optimizarea compoziţiei din culturi leguminoase şicerealiere pentru fabricarea produselor extrudate ..................................................... 78Rudic Valery, Toderas Ion, Gudumac Valentin, Derjanschi Valery, BulimagaValentina, Chiriac Tatiana, Arcan Elena, Bogdan Valery, Ichim Maria.New remedies for bees .............................................................................................. 81Dr. Veaceslav Popa; Olesea Volciuc, colaborator ştiinţific. Noi tehnologii denanostructurare a materialelor semiconductoare pentru dispozitive electronice .... 84Inga Ciobanu, cercetător ştiinţific stagiar. Deschideri spre o propedeutică aalterităţii .................................................................................................................... 86Acad. Kopi Kycyku, Tirana, Albania. Nicolae Iorga şi popoarele“născute într-o zodie fără noroc” .............................................................................. 90Gheorghe Vrabie, artist plastic. Din nou despre simboluri .................................. 92Tudor Braga, director, Centrul Expoziţional “C. Brâncuşi”, UAP, RM.Valentina Rusu-Ciobanu, pe măsura marilor săi dascăli ........................................ 103Noi membri de onoare ai A.Ş.M.Acad. Evgheni Ceazov ............................................................................................ 105Acad. Momir Djurovic ............................................................................................ 105Acad. Vladislav Homich ......................................................................................... 106Noi Doctori Honoris Causa al A.Ş.M.Dr. Irina Uvarova ..................................................................................................... 106Acad. Alexandr Ciubarian ....................................................................................... 107Dr.hab. Ion Ţurcanu ................................................................................................. 107Jubilee ..................................................................................................................... 108In memoriam ...........................................................................................................115nr.4(11), decembrie 2008 - 1

AkademosANUL ION DRUŢĂIon Druţă:“Mileniul trei, care a început abia acum câţiva ani, urmează să dea răspunsul lamult controversata şi poate cea mai dureroasă întrebare din câte pot fi -CE ESTE, ÎN DEFINITIV, OMUL?”2 - nr. 4(11), decembrie 2008

Ştiinţă şi educaţie„ŞTIINŢA ŞI EDUCAŢIASUNT CA ŞI APELEUNUI RÂU CARETREBUIE SĂ CURGĂÎMPREUNĂ”Între 19-21 septembrie curent, Academia de Ştiinţea Moldovei a găzduit Conferinţa internaţionalăcu genericul Politici în domeniul ştiinţei şi educaţiei,la care au participat miniştrii educaţiei şi ştiinţei,preşedinţii Academiilor de Ştiinţe din stateleEuropei Centrale şi de Sud-Est, Caucaziene, CSI,Ţările Balcanice şi cele Baltice. Evenimentul a întrunitsavanţi din 24 de ţări, precum şi reprezentanţia 9 organizaţii internaţionale. Manifestarea a fost ocontinuare a Conferinţei Academiilor de Ştiinţe dinEuropa de Est şi de Sud-Est cu genericul Ştiinţa globalăşi politicile naţionale: rolul academiilor, desfăşuratăîntre 4-5 mai 2007 sub auspiciile A.Ş.M. laChişinău, care devenise evenimentul ştiinţific principalal anului 2007.La rândul său, conferinţa consacrată politicilorîn domeniul ştiinţei şi educaţiei prin mesajul săucomplex, varietatea şi profunzimea problemelorabordate, face cap de afiş al evenimentelor ştiinţificedin 2008. Cele patru sesiuni au trasat direcţiileprincipale ale dezbaterilor: Consolidarea impactuluiinternaţional al programelor naţionale de cercetareşi educaţie; Consolidarea cercetării în învăţământuluniversitar; Dezvoltarea unei economii bazatepe cunoaştere; Cum să oprim şi să inversăm exodulcreierilor.În deschiderea conferinţei Zoran Stancic, şefadjunctal Directoratului General pentru Cercetareal Comisiei Europene, menţionase că procesul globalizăriicomportă în sine multiple probleme – economice,ecologice, energetice etc., iar intrarea încompetiţie a noilor actori globali, precum China şiIndia, lasă să se întrevadă noi oportunităţi şi pentruţările industrializate, şi pentru cele în tranziţie.Strategia unei economii bazate pe cunoaştere,lansată de UE în 2000, îşi propune să transformecunoştinţele în creştere economică. În acest context,triada instruire-cercetare-inovare capătă dimensiuneaşi menirea de forţă motrice a dezvoltării societăţiicunoaşterii. UE pledează pentru coordonarea politicilorîn domeniul ştiinţei şi educaţiei în interiorulşi în vecinătatea sa, iar crearea Spaţiului Europeande Cercetare condiţionează importanţa deosebită arelaţiilor de parteneriat dintre ţările membre cu ţărilePEV. De menţionat că în luna mai anul curent,Republica Moldova a depus cererea oficială pentruasocierea la Programul Cadru 7 al UE în domeniulştiinţei şi dezvoltării tehnologice, instrumentul principalal UE de finanţare a cercetărilor în perioada2007-2013. Statutul de ţară asociată presupune obţinereadrepturilor similare cu ale structurilor de cercetaredin statele membre ale UE, dar, totodată, şiun înalt grad de responsabilitate.Despre ce înseamnă şi cum se poate materializaun parteneriat efectiv cu Occidentul a relatat EricNovotny, prim-vicepreşedinte al Fondului Americande Cercetări Civile şi Dezvoltare (CRDF).În anii 2000-2008 Guvernul SUA a oferit cercetătorilormoldoveni 250 de granturi în valoare de8 milioane dolari. De ele au beneficiat circa 2 miide savanţi, inclusiv tineri. Triada instruire-cercetare-inovareface posibilă valorificarea mai multoroportunităţi în acest sens.“Ştiinţa şi educaţia sunt ca şi apele unui râucare trebuie să curgă împreună”. Această metaforă,enunţată de Engelbert Ruoss, Directorul BirouluiRegional UNESCO pentru Ştiinţă şi Cultură în Europa(BRESCE), exprimă mesajul esenţial al comunităţiiştiinţifice moderne. Noile strategii ştiinţificeşi educaţionale contribuie la o mai bună sesizare şiadministrare a schimbărilor tehnice şi sociale.În cadrul conferinţei preşedintele RepubliciiMoldova, Vladimir Voronin, a lansat proiectul Coduluiînvăţământului. Acesta se anunţă a fi un jalonimportant în reforma sistemului educaţional din ţaranoastră.Preşedintele A.Ş.M., acad. Gheorghe Duca acatalogat conferinţa internaţională Politici în domeniulştiinţei şi educaţiei ca fiind o reuniune care aridicat prestigiul comunităţii ştiinţifice autohtone înEuropa.Conferinţa Politici în domeniul ştiinţei şi educaţieis-a desfăşurat sub auspiciul Preşedinţiei RepubliciiMoldova la Procesul de Cooperare în Europade Sud-Est (SEECP) şi a fost organizată prin eforturilecomune ale Academiei de Ştiinţe a Moldovei,Ministerului Educaţiei şi Tineretului al RepubliciiMoldova, cu suportul Oficiului UNESCO din Moscova,Iniţiativei Central Europeane, Fondului Americande Cercetări Civile şi Dezvoltare (CRDF),Oficiului Naval de Cercetări Globale (ONRG) şiAsociaţiei Moldoveneşti de Cercetare şi Dezvoltare(MRDA), altor fundaţii şi organizaţii.nr.4(11), decembrie 2008 - 3

4 - nr. 4(11), decembrie 2008COMUNICATFINALConferinţa internaţională pentru stateleEuropei Centrale şi de Sud-Est, Caucaziene,CSI, Ţările Balcanice şi cele Baltice cugenericul Politici în domeniul ştiinţei şieducaţiei.Chişinău, Republica Moldova,18-21 septembrie 2008AkademosÎn urma prezentărilor şi discuţiilor pe margineaproblemelor abordate, participanţii au căzut deacord asupra următoarelor:1. Atenţia sporită faţă de sinergia dintre cercetareşi învăţământul superior în procesul de elaborarea politicilor naţionale în domeniul ştiinţei şi educaţieieste esenţială în edificarea economiei durabilebazate pe cunoaştere.2. Excelenţa în managementul cunoaşteriipoate fi obţinută prin consolidarea impactului internaţionalal programelor naţionale de cercetare şieducaţie, prin aprofundarea cooperării internaţionalela nivel bi- şi multilateral.3. Domeniile de interes şi problemele sunt similarepentru majoritatea ţărilor din regiunile vizate,astfel încât un beneficiu major ar putea fi obţinutîn cazul diseminării celor mai bune practici, activităţide benchmarking, acţiuni comune şi programede cooperare regionale, acţiuni orizontale de suport,relevante pentru regiune şi alte acţiuni care necesităeforturi comune.4. Consolidarea relaţiilor între domeniul educaţieişi domeniul cercetare-dezvoltare-inovarevaspori calitatea şi eficienţaprocesului educaţional, vaînlesni accesul studenţilorşi mediului academic la excelenţaştiinţifică şi va creaoportunităţi pentru ajustareaadecvată a educaţiei la procesulgeneral de dezvoltarea ştiinţei.5. O societate ştiinţificăviguroasă şi puternică,capabilă să soluţioneze problemede importanţă globală,poate fi edificată numaiîn cazul în care cercetareaşi educaţia vor colabora reciproc.6. Educaţia ştiinţifică informală este la fel deimportantă ca şi cea formală. Ea încurajează societateasă utilizeze rezultatele ştiinţifice, să combatăpericolele eventuale ale acestora, în special în domeniulfizicii nucleare, biotehnologiilor, nanotehnologiilor,astfel protejând nu numai mediul, dar şivieţile omeneşti.7. Educaţia şi, în consecinţă, cercetarea interdisciplinarănu pot fi evitate în era tehnologiilormoderne, de aceea consolidarea comunicării interdisciplinareşi stabilirea legăturilor între sectoare şidiscipline este o necesitate imperativă.8. Conexiunea dintre învăţământul superior şiştiinţă este stabilită prin intermediul cadrului legal.Activităţile de cercetare din universităţi trebuie susţinuteşi consolidate.9. Tânăra generaţie de cercetători joacă un rolcrucial în fortificarea societăţii bazate pe cunoaştereşi din acest considerent implicarea ei în procesul decizionalcapătă o semnificaţie deosebită.10. O atenţie specială în elaborarea politicilor îndomeniul ştiinţei şi educaţiei trebuie acordată mobilităţiicadrelor de calificare înaltă, încurajând pe de oparte mobilitatea talentelor, iar pe de altă parte stopareaefectelor negative ale „exodului creierilor”.11. Participanţii au atestat schimbările pozitiveîn sistemele educaţionale naţionale care s-au produsodată cu aprobarea principiilor Procesului de la Bolognaşi salută lansarea reformelor în sectorul educaţionaldin Republica Moldova.Participanţii confirmă că este necesar un programspecific şi complex de acţiuni ce se referă la managementulştiinţei şi educaţiei atât la nivel naţional,cât şi regional. În concluzie, participanţii au solicitatOficiului UNESCO, Comisiei Europene şi altor organizaţiiinternaţionale, la fel şi autorităţilor naţionale,Sala Azurie a A.Ş.M., 19 septembrie 2008

Ştiinţă şi educaţiesă ţină cont de următoarele recomandări pentru dezvoltareaştiinţei şi politicilor educaţionale:1. Să deschidă accesul la programele şi instituţiilesale naţionale solicitanţilor din alte ţări, înacest fel, prin concurenţă şi colaborare, încurajândpropriile cercetări.2. Să creeze şi să acorde facilităţi în cadrulschemelor de finanţare a cercetărilor naţionale pentrua motiva cercetătorii să se implice în cercetăritransfrontaliere.3. Să relanseze acordurile de cooperare ştiinţificăcu ţările din lumea a treia şi organizaţiile internaţionaleîn vederea schimbului de cele mai bunepractici; să identifice priorităţi comune şi beneficiulpotenţial; să definească şi implementeze în comunprograme educaţionale şi de cercetare.4. Toţi beneficiarii implicaţi, în special guvernele,ar trebui să acorde prioritate consolidăriipotenţialului uman prin educaţie, să garanteze implementareacunoştinţelor în toate domeniile economieinaţionale şi facilitarea accesului la informaţiaştiinţifică.5. Să dezvolte centrele de excelenţă în domeniulcercetărilor ştiinţifice şi educaţiei şi să creezecondiţii pentru inovare şi antreprenoriatul tehnologic,sporind astfel atractivitatea ţării pentru forţa de muncăde înaltă calificare, din ţară şi de peste hotarele ei.6. Să contribuie la dezvoltarea centrelor regionaleşi supranaţionale, a reţelelor de cercetare,pentru a spori gradul de cooperare.7. Să colaboreze pentru a asigura ca beneficiileeconomice şi intelectuale de pe urma creşterii mobilităţiiinternaţionale a cercetătorilor şi studenţilor săaibă un impact echitabil asupra tuturor actorilor implicaţi,simplificând totodată regulile şi procedurileexistente de cooperare internaţională a savanţilor.8. Să susţină crearea şi dezvoltarea reţelelorde diaspore intelectual-ştiinţifice şi proiectelor decooperare dintre expatriaţi şi ţara lor de origine; săextindă oportunităţile de studii virtuale şi la distanţă,să promoveze programe de reîntoarcere reale şivirtuale.9. Toţi beneficiarii, în special guvernele, trebuiesă acorde o atenţie sporită elaborării politicilorcare ar include programe şi măsuri de stimulare aimplicării tinerilor în ştiinţă.10. Să întreprindă măsuri de incluziune a sectoruluide afaceri în finanţarea cercetării, prin utilizareacunoştinţelor şi rezultatelor ştiinţifice în domeniullor de interes şi, desigur, să sporească participareastatului în procesul de finanţare a cercetării înînvăţământul superior.11. Să formuleze condiţii şi mecanisme pentrua încuraja antreprenoriatul inovaţional şi să lansezemăsuri (iniţiind un acord-cadru) privind comercializareaşi transferul drepturilor de proprietate intelectuală;să consolideze schimbul de know howregional, instruirea în comun privind dezvoltareaabilităţilor în domeniul tehnologiilor.12. Să încurajeze creşterea gradului de conştientizare,precum şi realizarea conexiunii dintre cunoaştereşi percepţia ei de către opinia publică şi deoficialităţi.13. Să recunoască rolul academiilor naţionale,consiliilor de cercetare şi fundaţiilor în ceea ce priveştepoliticile în domeniul ştiinţei şi contribuţia acestora laedificarea economiei bazate pe cunoaştere.14. Să stabilească în perioada următoare întâlniricomune a factorilor de decizie cu reprezentanţiimediului academic şi să aprofundeze comunicareala nivel naţional şi internaţional.Acest document constituie o contribuţie a statelorEuropei Centrale şi de Sud-Est, Caucaziene,CSI, Ţările Balcanice şi cele Baltice la ConferinţaMondială în domeniul Învăţământului Superior(Paris, iulie 2009), şi la Forumul Ştiinţific Mondial(Budapesta, noiembrie 2009).DECLARAŢIEConferinţa Internaţională pentru stateleEuropei Centrale şi de Sud-Est, Caucaziene,CSI, Ţările Balcanice şi cele Baltice Politiciîn domeniul ştiinţei şi educaţiei.1. Pentru regiunile vizate, Conferinţa recomandăcrearea unor mecanisme la nivel naţional înscopul schimbului sistematic de informaţii şi experienţăîntre factorii decizionali şi comunitatea ştiinţifică.Aceste mecanisme ar trebui să ajute factoriide decizie în formularea politicilor în domeniul ştiinţeişi educaţiei, astfel contribuind la crearea societăţiibazate pe cunoaştere. Conferinţa consideră căAcademiile de Ştiinţe trebuie să devină promotoriiacestui proces la nivel naţional. Academiile urmeazăsa garanteze ca întreaga comunitate ştiinţifică săfie inclusă în procesul respectiv.2. Conferinţa solicită UNESCO şi FondulCRDF să convoace, peste doi ani, o întrunire în continuareacelei de astăzi, pentru a evalua nivelul deimplementare a acestor recomandări.3. Conferinţa îndeamnă principalii donatori(Comisia Europeană, Guvernele naţionale, fundaţiiinternaţionale etc.) să aloce fonduri necesare pentrua sprijini implementarea recomandărilor sus-menţionate,atât la nivel naţional, cât şi la nivel internaţional.nr.4(11), decembrie 2008 - 5

AkademosSPAŢIUL DECERCETARE AL UE,DESCHIS ŢĂRILORVECINEZoran STANCIC,şef-adjunct al Directoratului Generalpentru Cercetare,Comisia EuropeanăEU RESEARCH AREA, OPENED TONEIGHBORING COUNTRIESEU Research Area is not limited to memberstates, and should not be a fortress. It is openedfor third countries, ENP countries, as well as forpartner countries. The Implementation of the EU7 th Frame Program continues by new instrumentsdirected to a fruitful international cooperation.For sure, Enlarged Europe face common threats,but the European Commission is ready to tacklethem promoting a wide cooperation between allcountries.Intenţia de a reforma sistemul educaţional şi decercetare, declarată de participanţii la actuala conferinţă,este una ambiţioasă şi salutară. Ea presupuneîn egală măsură consolidarea impactului programelorde cercetare şi dezvoltarea politicilor direcţionateîn domeniul cooperării internaţionale.Cu asemenea provocări se confruntă de regulăastăzi ţările în tranziţie, dar să nu uităm că acesteaau efecte deosebite şi asupra statelor membre aleUniunii Europene. Iată de ce, aş vrea să împărtăşesccu dvs. informaţia despre politica statelor UE, careeste adoptată şi se implementează prin intermediulStrategiei de la Lisabona pentru piaţa muncii, cercetareşi energie.*Vă amintesc că în ce priveşte reforma educaţieişi a sistemului de studii superioare Strategia de laLisabona include 5 obiective, dintre care aş vrea sămă refer la următoarele trei:______________*Strategia de la Lisabona, adoptată pentru prima oară de lideriiUniunii Europene în 2000, constituie un pachet de măsuri alcăror obiectiv este îmbunătăţirea performanţelor economiilorEuropene. Strategia a fost relansată la Consiliul European dinmartie 2005. Parlamentul accentuează interdependenţa întrereformele economice, sociale şi de mediu care, împreună cucreşterea economică şi piaţa muncii, constituie condiţii esenţialepentru obţinerea de succes în crearea unei economii şi societăţidinamice.1. Cel puţin 85% din tinerii UE trebuie să obţinăstudii medii.2. 12%-12,5 % din populaţie trebuie să înveţepe tot parcursul vieţii.3. Numărul de absolvenţi în ştiinţele exacte,tehnologii, cercetări trebuie să crească până la 50%către anul 2010.Ţin să vă informez că procesul de realizare aacestor obiective este sub monitorizare, rezultatelesunt publicate regulat şi putem face deja unele bilanţuri.Chiar la ultima şedinţă a Comisiei s-au analizatprogresele înregistrate de statele UE, pe de altă partese atestă o performanţă înceată, dar semnificativă,în vecinătatea UE.În ceea ce priveşte populaţia adultă care trebuiesă fie conectată la studii pe tot parcursul vieţii,exemplele Marii Britanii şi a Danemarcei sunt celemai performante - de la 26% până la 42% din adulţisunt antrenaţi în acest proces, în comparaţie cupunctul de reper de 12,5%.Când ne referim la absolvenţii de după educaţiasecundară, cea mai bună impresie o creează Cehia,Slovacia, Polonia cu rata de absolvire mai mare de90% în raport cu punctul de reper de 85%.Iar în privinţa cercetărilor, în Europa cei maimari investitori în cercetare şi dezvoltare sunt Suediaşi Finlanda. Trebuie de recunoscut realizărileFranţei şi Islandei care au un număr sporit de absolvenţiangajaţi în cercetare. Să nu neglijăm nicinoile state membre ale UE cu rol de lider în ceeace priveşte raportul de sexe în domeniul cercetaredezvoltare.E cazul să accentuăm aici şi importanţa celor 3procente de investiţii din PIB în cercetare-dezvoltare.După cum ştiţi, politicienii europeni au adoptataceastă ţintă şi noi facem progrese, în pofida faptuluica ar trebui sa fim sinceri în a spune că nu amatins-o deocamdată. Şi probabil este o idee bună caţările Europei Centrale şi de Est, din regiunile învecinatesă-şi propună asemenea sarcini ambiţioase şisă lupte pentru realizarea lor.Aşadar, în 2005 Comisia Uniunii Europene aadoptat documentul politic cu denumirea Agendade modernizare a universităţilor. Aceasta conţinechestiuni vulnerabile, reforma curriculară, de fapt,pune accentul pe sistemul în ciclu al învăţământuluiliber. De asemenea este important că studenţii vorsolicita competenţă în urma studiilor, acces la studiiflexibile, recunoaşterea diplomelor şi mobilitate.Partea a doua a Agendei ţine de reforma administraţieiuniversitare. Este important să avem universităţiprivate, libere de a promova o colaborare6 - nr. 4(11), decembrie 2008

privată publică care ar conduce la perfecţionareaactivităţii lor de cercetare şi dezvoltare.Cel de-al treilea pilon este reforma finanţării.Noi încurajăm universităţile în efortul lor de a obţinesurse de venit diverse, legături mai bune cu instituţiiperformante, noi la fel dorim ca universităţilesă promoveze acţiuni echitabile şi eficiente, inclusivpracticarea taxelor de studii, a granturilor şi burselorpentru cercetare. Aş vrea sa mai accentuez căUE nu impune nimic statelor membre – este doar olistă de recomandări pe care, bineînţeles, oricine opoate supune votului.De menţionat că, în afara reţelei UE, există şiProcesul Bologna care a fost iniţiat în 1999 şi completeazăpolitica Uniunii Europene. După cum seştie, Procesul Bologna promovează reforma curricularăîn domeniul cercetării şi educaţiei pentru acrea un spaţiu unic de învăţământ superior al celor46 de state participante, printre care Republica Moldova,alte ţări partenere ale PEV, cu excepţia Belarus,toate statele potenţiale candidate, precum şiFederaţia Rusă.Obiectivul principal este introducerea unuisistem al ciclului de învăţământ liber, asigurareacalităţii educaţiei şi, de asemenea, facilitarea recunoaşteriicalificării în perioada studiilor. Comisiaconsideră aceste reforme drept cea mai bună cale decreştere a abilităţilor pentru a răspunde semnificativprovocărilor societăţii cunoaşterii, bineînţeles pentruintegrarea liberă a dimensiunilor educative, decercetare şi inovare care formează aşa numita triadacunoaşterii. Comisiasusţineconsolidareaacestei triadeprintr-o multitudinede politicişi instrumentediverse care indubitabilsuntadresate statelormembre şicelor potenţialedin regiune, unadintre ele avândŞtiinţă şi educaţiedenumirea deProgram Cadru7 pentru Cercetare.În plus, noitrebuie sa luămîn calcul relevanţamobilităţiiforţei de muncă în baza schemelor internaţionaleexistente şi, probabil, cea mai recentă iniţiativă – dea crea Institutul European de Tehnologie şi Inovare –este un exemplu elocvent. In ceea ce priveşte ProgramulCadru de Cercetare, e o problemă majoră că bugetultotal al Programului este de 53 ml. euro pentruo perioada de 7 ani. Este foarte complex, dar oferă unset mare de diferite oportunităţi şi vreau să accentuezcă acestea vor fi utilizate şi de către participanţii veniţidin regiunea pe care o reprezentaţi. Pentru ţărileparte la PEV, s-au semnat o serie de acorduri, nouaschemă internaţională al schimbului de cercetare deasemenea este un instrument important.Comisia face multe ca să consolideze noile cercetărişi sisteme de educaţie din afara ProgramuluiCadru 7. Din 1999, un program important a fostProgramul TEMPUS care atenţiona asupra unor aspectede cooperare dintre Universităţile UE cu celedin Balcani, Europa Centrala şi de Est, Asia Centralăîn domeniul proiectelor si modernizării studiilorsuperioare. Noi am lansat un nou Program TEM-PUS, anul trecut, care se va desfăşura între 2007-2014 şi care va încerca să consolideze cooperareadintre instituţii. Important pentru dvs. e că noi pledămpentru o extindere a politicii de dialogare cese derulează deja şi pentru o colaborare mai strânsăîntre ţările terţe ce iau decizii politice în programevariate precum definirea priorităţilor naţionale sauPlanurile de Acţiuni.Un alt instrument al UE în domeniul învăţământuluisuperior reprezintă Programul ERASMUSZoran Stancic, şef-adjunct al Directoratului General pentru Cercetare, Comisia Europeanăşi Larisa Şavga, ministrul Educaţiei şi Tineretului din Republica Moldova.Chişinău, A.Ş.M., 19 septembrie 2008.nr.4(11), decembrie 2008 - 7

AkademosMUNDUS care, după cum ştiţi, se desfăşoară cu succesdin 2004. Prin el se promovează mobilitatea şicooperarea în vederea consolidării politicii, vizibilităţiisi atractivităţii educaţiei europene în ţările terţe.Începând cu 2006, noul Program ERASMUS a iniţiato cooperare si promovează noi oportunităţi pentruschimb de persoane cu studii superioare dintre UE şiţările vecine.Aş mai vrea să vă informez despre Institutul pentruInovare si Tehnologie al UE cu sediul la Budapesta,care este operaţional astăzi. Am putea zice că esteprima tentativă de a integra totalmente triada cunoaşterii.Acesta va inspira şi călăuzi instituţiile existentede învăţământ superior şi de cercetare. Bineînţelescă el se va baza pe parteneriatul integrat şi excelentdintre universităţi, organizaţii de cercetare şi business– aşa numita comunitate de cunoaştere şi inovare. Văîncurajez să cooperaţi pentru a lansa un parteneriat cuinstitutul nominalizat.Toate aceste instrumente sunt indispensabile pentrurealizarea circulaţiei libere a ştiinţelor, constituindaşa numita a 5-ea libertate întru reformarea spaţiuluieducaţional şi de cercetare. Acestea sunt prompt reflectateîn discuţiile cu privire la viitorul PEV al UEîn ceea ce priveşte îmbunătăţirea situaţiei de dezvoltareşi cercetare pe care aş vrea să le abordez.După cum se ştie, ideea spaţiului UE de cercetarea fost concepută şi lansată în 2000, iar în 2007Comisia UE a susţinut-o prin publicarea Documentuluiprivind spaţiul unic de cercetare (ERA GreenPaper) care stabileşte pentru fiecare din ţările membreprincipii de construcţie eficientă a spaţiului europeande cercetare. Este importantă dorinţa ce-omanifestăm de a consolida parteneriatul nostru custatele membre, la fel şi cu ţările care negociază încadrul programului de cercetare şi care, într-o oarecaremăsură, împărtăşesc responsabilitatea pentrususţinerea statelor membre si regiunilor respectiveîn vederea edificări şi eficientizării spaţiului europeande cercetare.In acest context, deja am adoptat o serie de iniţiativepolitice importante. În primul rând, am vreasă garantăm circulaţia liberă a cunoştinţelor cu perspectivereale de atragere a cercetătorilor. În cel de-aldoilea rând, să constituim şi promovăm universităţişi organizaţii de cercetare globale bogate, moderneşi competitive ce ar fi capabile sa furnizeze cunoştinţeexcelente în domeniul ştiinţei şi tehnologiei. Înal treilea rând, am vrea să creăm condiţii favorabilepentru ca toţi actorii implicaţi să investească încercetare şi, ceea ce e foarte important, să valorificerezultatele cercetărilor. Toate acestea vor fi posibilenumai dacă UE va dispune de o infrastructură bunăde cercetare.Aşadar, noi am propus instrumente proprii pentrua edifica infrastructura europeană de cercetare şi astfela soluţiona provocările sociale printr-o cooperarefoarte strânsă în baza unor programe comune.Permiteţi, de asemenea, să vă asigur că spaţiulde cercetare al UE nu e limitat doar la statele membre,noi nu dorim ca acesta să devină o fortăreaţă. El estedeschis pentru statele terţe, statele PEV, precum şi ţărilepartenere. Cred că o listă cu acţiuni concrete va fipreluata în 2009 şi aş dori să vă asigur din nou că pedurata acestor iniţiative, implementarea ProgramuluiCadru 7 continuă prin noi instrumente direcţionate lao cooperare internaţională fructuoasă. Aş vrea să accentuezşi un specific al cooperării internaţionale careare ca scop consolidarea capacităţilor de cercetare încadrul PEV pentru a răspunde necesităţilor particulareale economiilor mai puţin dezvoltate.Experienţa demonstrează că politicile cu privirela programele educaţionale, de cercetare şi inovarepot avea impact doar în cazul în care sunt susţinuteprintr-o serie de acţiuni de succes. Prima dintre elear fi lansarea unui program guvernamental pentruparticipanţii din alte state de încurajare a competiţieidintre cele mai bune talente din lume şi de elaborarea unor scheme de cercetare-finanţare pentrucercetări transfrontaliere. Alte practici ar putea ficonsolidarea activităţilor de cooperare în domeniulcercetării cu statele terţe pentru a face schimb deexperienţă şi a identifica priorităţi comune. A douaacţiune care se impune ar fi investirea în liberamişcare a cunoştinţelor, a cercetătorilor şi studenţilor,aceasta urmând să devină o prioritate majorăa politicilor naţionale. A treia ar fi consolidarea instituţiilorşi universităţilor europene de cercetare,acestea fiind actorii, producătorii şi furnizorii principalide cunoştinţe şi de abilităţi profesioniste decercetare. A patra. A îmbunătăţi condiţiile cadru, atransforma cunoştinţele într-un produs comercial,de exemplu prin îmbunătăţirea drepturilor de proprietateintelectuală şi accesul la finanţe. Aceastaeste tema de acasă pentru companiile tradiţionale,este de fapt tema pentru toţi, inclusiv pentru UE.Comisia este convinsă că acestea sunt măsurilecheie care trebuie să ne ajute în realizarea Agendeipolitice de către statele membre ale UE, ţările PEVşi în urma acestor eforturi să avem o cercetare maieficientă în educaţie şi ştiinţă, să ne concentrăm lanoua generaţie şi să multiplicăm beneficiile pentrutoţi cetăţenii noştri. Pe parcursul reformei UE, noitrebuie să fim convinşi că toate laturile triadei ştiinţificevor in teracţiona. Excelenţa în cercetare nue posibilă fără o politică educaţională şi eforturileîn cercetare trebuie să se soldeze cu crearea noilorlocuri de muncă pentru toţi. Fără îndoială, EuropaLărgită se confruntă cu provocări comune, iar Comisiaeste pregătită să facă faţă acestora printr-ocooperare mai apropiată cu dvs.Discurs rostit îm cadrul Conferinţei internaţionalePolitici în domeniul ştiinţei şi educaţiei.Chişinău, 19 septembrie 2008Traducere Natalia Rusu8 - nr. 4(11), decembrie 2008

Ştiinţă şi educaţieŞTIINŢA ŞIEDUCAŢIA,PRIORITĂŢI PETERMEN LUNGVladimir VORONIN,preşedintele Republicii MoldovaSCIENCE AND EDUCATION,LONG-TERM PRIORITIESThe President of the Republic of Moldova,Vladimir Voronin presented this speech in the frameof the international Conference dedicated to policiesin the field of science and education. From his pointof view the science reform, the legislative supportof who is Science and Innovation Code, continues.But even today it is clear that the following longtermpriority is education. For this aim a new draftdocument was elaborated - Education Code, thatregulates all stages of education – from pre-scholarto post-university. A considerable part of the codeis dedicated for alignment to Bologna standards.From the other hand there are problems regardingthe development of education in Moldova – lowsalaries, the devalorization of graduate and postgraduatestudies etc. The new Code for Educationoffers solutions to tackle these problems.Stimate Doamne şi Stimaţi Domni!Forumul de astăzi constituie o mare onoare pentruRepublica Moldova. Şi prin prestigiul participanţilor,şi prin importanţa problemelor care se preconizează afi discutate în următoarele trei zile, această conferinţăva lăsa, fără îndoială, o urmă adâncă în societateanoastră. Cu toate că este un forum internaţional, nuîntâmplător vorbesc anume de societatea noastră, societateamoldovenească. În pofida caracterului universalal unor asemenea probleme ca interdependenţa ştiinţeişi educaţiei, cu toate că o aşa sarcină ca formarea uneieconomii bazate pe cunoştinţe are un caracter global,în proiecţia noastră, moldovenească, aceste teme capătăo acuitate deosebită, sunt deosebit de imperioase şidobândesc o dimensiune extrem de pragmatică.Îmi voi explica gândul. În virtutea unor circumstanţeobiective, unica resursă accesibilă de dezvoltarea Republicii Moldova este capitalul uman. Subestimareaacestei circumstanţe a condus, în primul deceniude independenţă, la o prăbuşire economică şi socialăfără precedent în Moldova. Fetişismul pseudopieţeidin anii ’90 considera că stihia liberală va crea de lasine o bază durabilă pentru dezvoltare. Şi noi ştim căacest lucru nu s-a întâmplat. Cel puţin, în Moldova, rezultateles-au dovedit diametral opuse celor care ni sepromiteau. Reacţia în lanţ a catastrofei social-economicedin ţară se prezenta astfel: piaţa, înainte de toate,n-a cruţat ştiinţa. Prăbuşirea şi marginalizarea sfereicercetării şi inovării a diminuat dramatic receptivitateaţării şi a societăţii faţă de reînzestrarea tehnologică,faţă de creşterea competenţei la toate nivelurile, inclusivla nivelul managementului politic general. Dupămarginalizarea ştiinţei a urmat diminuarea calităţii învăţământului– şi a celui superior, şi a celui secundar.Drept urmare, la o anumită etapă, piaţa muncii a rămasfără forţă de muncă calificată, capabilă a fi antrenată îneventualele oferte investiţionale. Acest model de degradareconstituie o ilustrare concludentă a spuseloreminentului sociolog Immanuel Wallerstein care, cu oanumită ocazie, a menţionat că modul de înţelegere apieţei, care exista în anii 90, era capabil să schimbesituaţia în societate nu mai mult decât vitaminele pottrata leucemia.Şi, într-adevăr, Moldova avea nevoie de cu totulalte medicamente. Evaluarea exactă, serioasă, a loculuişi a rolului potenţialului uman în ţară, conştientizareainterdependenţei dintre dezvoltarea ştiinţei şieducaţie, dintre reproducţia profesională şi reproducţiaeconomică au generat fenomenul reformelor de tipnou. Aceste reforme, care au demarat acum opt ani, sedeosebeau în mod cardinal prin înseşi principiile relansăriiproceselor dezvoltării pozitive. „De la investiţiiîn om – la o economie dezvoltată şi competitivă”– aceasta a fost lozinca noastră. Posibil că ea era întrucâtvaromantică şi populistă la prima vedere. Dar ea,fără doar şi poate, s-a soldat cu anumite rezultate. Caurmare a practicii noastre de opt ani, noi ne-am întăritşi într-o altă idee paradoxală: într-o ţară săracă, esteinadmisibil să se economisească pe seama sferei sociale,într-o ţară săracă este inadmisibil să se economiseascăpe seama ştiinţei, o ţară săracă are doar osingură şansă să devină o ţară dezvoltată şi bogată –ea trebuie să devină mai întâi o societate competentă.Astăzi, organismele financiare internaţionale ne criticăadesea pentru faptul că structura bugetelor noastreeste, în opinia lor, orientată într-o măsură prea marespre consum, cu prevalarea semnificativă a cheltuielilorsociale, inclusiv a celor făcute pentru ştiinţă şipentru educaţie. Noi, însă, considerăm că în acestcaz concret trebuie să vorbim nu despre cheltuieli, cidespre investiţii, despre investiţii făcute în capitaluluman. În cazul ţărilor care posedă mari rezerve de petrol,cheltuielile făcute pentru prospecţiuni geologiceşi pentru construirea de sonde, desigur, ar fi fost consideratedrept investiţii. Pentru Moldova, care posedădoar capital uman, un fel de „sondă” capabilă, în ultimăinstanţă, să îmbogăţească societatea, poate fi numaio politică investiţională pe termen lung în sistemulştiinţei şi educaţiei.Acum patru ani, în Moldova a fost adoptat Codulcu privire la ştiinţă şi inovare. Codul a fost adoptat pefundalul unor idei bizare privind necesitatea lichidăriiAcademiei de Ştiinţe, reducerii cheltuielilor pentrunr.4(11), decembrie 2008 - 9

Akademosştiinţă. În cele din urmă, noi am procedat exact invers.Noi nu numai că am majorat în mod serios, de câtevaori, cheltuielile pentru ştiinţă, noi am schimbat în modradical climatul inovaţional din ţară, întrunind pentruprima dată într-un singur cod de legi stimulentele pentrudezvoltarea ştiinţei, inovării, protecţiei proprietăţiiintelectuale şi dezvoltării parcurilor şi incubatoarelortehnologice. Ştiu că acest Cod cu privire la ştiinţă şiinovare face parte din setul de materiale pe care îl autoţi delegaţii la conferinţă. Ne putem convinge uşor că,după structura eforturilor întreprinse, reforma promovatăs-a dovedit a fi, de fapt, un adevărat proiect investiţional.Un proiect care, şi vreau să subliniez acest lucru,a sporit brusc nivelul de autoapreciere al comunităţiiştiinţifice, exigenţa ei faţă de sine, responsabilitateaei. Or, actuala Academie de Ştiinţe a Moldovei nu estedoar o instituţie transparentă şi absolut independentă,care include structuri de cercetare şi de inovare cu diferitetipuri de proprietate şi care este dirijată de Asambleeasa. Academia de Ştiinţe a Moldovei este, totodată,consultant al Guvernului, încheie cu acesta contracte departeneriat, cu alte cuvinte, este un coparticipant la conducereaţării.Reforma ştiinţei continuă. Dar deja astăzi este clarcă următoarea prioritate pe termen lung devine educaţia.În plus, voi menţiona din capul locului că învăţământulîn Moldova va fi, în următorul deceniu, principala prioritatea dezvoltării. Noi am finalizat lucrul asupra Coduluiînvăţământului. Acest nou document va genera,bineînţeles, discuţii aprinse în societate la noi, în Moldova,şi peste hotarele ei. La drept vorbind, pe aceastaşi contăm. Altfel, desigur, nici că se poate. Prea multesfere vizează acest nou proiect de lege care întruneşte însine reglementarea tuturor treptelor învăţământului – dela cea preşcolară la cea postuniversitară. Ne dăm bineseama că învăţământul, în orice ţară, este în felul lui unelement conservativ al sistemului social. Dar, în cazulnostru, a menţine conservatismul ar însemna nu păstrareaataşamentului faţă de unele tradiţii aprobate de timp,ci supunerea riscului a însuşi viitorului societăţii noastre.De aceea, o bună parte a codului este orientată spreadaptarea întregului sistem al învăţământului nostru lacunoscutele standarde de la Bologna. Pe de altă parte,există probleme specifice ale dezvoltării învăţământuluiîn Moldova. Este vorba de nivelul remunerării munciiprofesorilor din şcoala medie. Nivelul de astăzi al salariilorîn sistemul învăţământului secundar rămâne cumult în urmă, chiar şi faţă de indicii salariului mediupe economie. Şi pentru noi este absolut clar faptul că,având asemenea indici ai nivelului de retribuire a pedagogilor,vom rămâne, în curând, nu numai fără pedagogicalificaţi, dar în genere fără învăţământ secundar.Această situaţie nu poate fi redresată prin evoluţie,adică prin majorarea eşalonată a salariilor. În noul codnoi declarăm deschis că, începând cu anul 2009, salariulmediu al pedagogilor trebuie să fie egal cu salariulmediu pe economie. Aceasta înseamnă o majorare a retribuţieipedagogilor de aproape două ori cu garantareamenţinerii creşterii salariului în viitor. Sperăm că o asemeneaabordare selectivă, o asemenea atitudine exclusivistăfaţă de nivelul de remunerare a profesorilor dinşcoli va găsi înţelegere la toate categoriile de bugetari,că această măsură de durată va trezi un sentiment desolidaritate din partea întregii societăţi. Toţi trebuie săconştientizăm că, atâta timp cât profesia de învăţător nuva deveni una atrăgătoare din punct de vedere economicpentru cei mai buni din cei mai buni profesionişti, noinu vom avea învăţământ – nici superior, nici secundar.Încă un element foarte important al noului cod.El, de asemenea, ţine de concepţia investiţiilor sociale.Constituţia moldovenească proclamă că învăţământulpublic în ţara noastră este gratuit. În realitate, acestprincipiu, de bine de rău, funcţionează doar în sistemulînvăţământului secundar. În sistemul învăţământuluisuperior de stat s-a încetăţenit, însă, o practică absolutvicioasă. Ea se datorează faptului că aproape jumătatedin studenţii universităţilor din Moldova îşi fac studiileîn bază de contract. Acest principiu nu poate fi pus laîndoială în cazul universităţilor private. În cazul învăţământuluide stat, vedem că el a dus la crearea în ţară aunui sistem absolut iraţional. În goană după contracte,universităţile dublează specializările care se bucură depopularitate. Ca urmare statul lansează pe piaţă mii deoameni, a căror specializare nu corespunde solicitărilorpieţei muncii şi necesităţilor sociale. Corpul didacticdegradează, nivelul standardelor educaţionale scade necontenit.Se majorează şi cheltuielile statului, dar eficienţaşi volumul lor, calculate pe student, se prezintă cafiind deosebit de modeste. Cu alte cuvinte, are loc devalorizareaînvăţământului superior, diploma de studii nuîi spune eventualului angajator nimic despre calităţileprofesionale ale absolventului unei universităţi.Probabil că, în această situaţie, ar trebui să concentrămcheltuielile în sfera învăţământului asupraanumitor priorităţi, de importanţă majoră pe termenlung, care ar garanta reproducerea competenţei profesionalea societăţii, înalte standarde educaţionale, unînalt nivel de asigurare tehnico-materială a procesuluieducaţional. Anume această abordare nu numai că neva permite să diminuăm în mod considerabil problemape care o reprezintă relaţiile contractuale echivocedintre student şi instituţia de învăţământ superior, darşi să optimizăm numărul studenţilor în universităţi, sămajorăm bursele de câteva ori, să asigurăm studenţiicu condiţii moderne de cazare în cămine şi, principalul,să sporim considerabil exigenţele faţă de calitateapregătirii lor profesionale.Noi intenţionăm să realizăm aceste transformări.Pentru că fără aceste măsuri decisive, toate vorbeledespre transferul de tehnologii, despre edificarea înMoldova a unei economii bazate pe cunoştinţe, despreo societate democratică dezvoltată şi competentă vorrămâne doar vorbe.Discurs rostit în cadrul Conferinţei InternaţionalePolitici în domeniul ştiinţei şi educaţiei.Chişinău, 19 septembrie 200810 - nr. 4(11), decembrie 2008

Societatea Ştiinţă şi educaţie cunoaşteriiECONOMIA CULTURIIÎN SOCIETATEAINFORMAŢIONALĂBAZATĂ PECUNOAŞTEREAcad. Florin G. FILIP,vicepreşedinte al Academieide Ştiinţe Române,Igor COJOCARU, director al Institutuluide Dezvoltare a Societăţii Informaţionale,A.Ş.M.ECONOMY OF CULTURE IN THEINFORMATION SOCIETY BASED ONKNOWLEDGEThe article develops a vision regarding the convergencebetween evolutions of culture institutions,holders of knowledge and artistic values (libraries,archives, museums) and information and communicationtechnologies, in a context created by internationalinitiatives aimed at clarification of conceptsand building of an economy of culture as part of aglobal information society based on knowledge. Thework identifies preliminary actors and key decisionsand also presents several possible scenarios, dependingon uncontrolled and unpredictable evolutionsof some factors from the context.Cuvinte-cheie: bunuri culturale, economie aculturii, instituţii culturale, iniţiative internaţionale,tehnologia informaţiei, societatea cunoaşterii.1. IntroducereScopul acestui articol este de a prezenta o versiuneactualizată a unei viziuni propuse şi dezvoltateîn lucrări anterioare (Filip, 1996a,b) asupraposibilităţii de interacţiune a unor factori diverşi(guvernamentali, instituţii culturale, populaţie,organizaţii cu scop lucrativ, învăţământ şi cercetare)în scopul prezervării şi valorificării în interesul ţării,al cetăţeanului şi al agenţilor economici (tradiţionalisau noi) a patrimoniului cultural naţional. Principaleleelemente care au determinat necesitatea extinderiişi actualizării modelului propus anteriorizvorăsc din abordările din ce în ce mai sistematiceşi dinamice petrecute pe plan internaţional şi dindezvoltările tehnologice actuale.2. Context internaţional2.1. IstoricCa şi în multe alte domenii de activitate umană,aflate în expansiune rapidă, primele iniţiative privindfolosirea tehnologiilor informaţiei în instituţiiledepozitare de bunuri culturale (cunoştinţe şi valoriartistice) au apărut în lumea academică. Oamenii deştiinţă au urmărit, în primul rând, găsirea de căi noipentru prezervarea bunurilor culturale acumulateîn secole de dezvoltare umană şi pentru creştereanumărului celor care au acces cât mai neîngrădit (dinmotive financiare, geografice, de poziţie socială) şimai rapid la acestea (Dertouzos, 1991, 1997; Saltzer,1992).Lumea afacerilor a sesizat cu promptitudine posibilitateade a valorifica iniţiativele cu obiective nobileale savanţilor în activităţi lucrative noi. Acestea au cascop atât valorificarea în sens economic a moşteniriiculturale aflate în biblioteci, arhive, muzee şi colecţii,cât şi eficientizarea legăturii dintre creatorul contemporande cunoştinţe şi de valori artistice şi beneficiarulşi consumatorul acestor producţii, aflate în librării,săli de expoziţie sau de spectacol (Dertouzos, 1997;Martin, 1998). În acest sens, s-a afirmat că “pentruEuropa, patrimoniul cultural este o resursă strategicăcare poate juca rolul pe care îl are petrolul pentru ţărilearabe” (De Michelis, 1996). Deşi astfel de prognozenu s-au confirmat încă în măsura sperată, au apărut,în peisajul lumii afacerilor, pe lângă producătorii detehnologii, o serie de organizaţii economice cu rol detransformare, distribuire şi intermediere a bunurilorculturale transformate.De o atenţie deosebită s-au bucurat bibliotecileşi arhivele, principalele instituţii depozitarede informaţie şi cunoştinţe. În scopul creşteriiproductivităţii muncii în realizarea de produseşi servicii, pe seama îmbunătăţirii accesului (caviteză şi ca arie de cuprindere), au fost create instrumenteinformatice care să asiste transformareaşi funcţionarea acestora într-un mod asemănătorcu cel al unor organizaţii industriale sau de servicii(F.N., 2001).Al treilea factor care a intervenit în interacţiuneadintre tehnologiile informatice şi creatori şiinstituţiile culturale a fost acţiunea guvernamentală.Guvernele ţărilor dezvoltate au sesizat faptul că societateainformaţională globală (SIG) poate avea odimensiune culturală mai importantă decât societateaindustrială. Această dimensiune a fost percepută cafiind atât în interesul cetăţeanului (“îmbogăţit” peplan spiritual), cât şi al întreprinderilor (care trebuiesă concureze, dar să şi coopereze în contextul economicîn curs de globalizare) şi al comunităţilorumane, al statelor şi regiunilor.Principalele iniţiative care au avut impact directîn domeniul de interes al acestui studiu au fost: a)nr.4(11), decembrie 2008 - 11

Akademosprogramul american al NSF/DARPA/NASA intitulat“Research in Digital Library Initiative” (NSF1998), b) Raportul Bangemann (1994) adresat ConsiliuluiEuropean (prin prisma stimulării industrieiconţinutului şi, mai ales, c) unele proiecte-pilotlansate la Conferinţa G7 de la Bruxelles, din lunafebruarie 1995 (G7, 1995). Acestea s-au referit la:a) “Educaţie şi instruire interculturală în SIG” (temanr. 3), b) “Biblioteci electronizate” (tema nr. 4) şi c)“Acces extins, multimedial la patrimoniul culturalmondial din muzee şi galerii de artă” (tema nr. 5).Aceste proiecte au fost descrise cu ocazia simpozionului“Rolul tehnologiilor contemporane în dezvoltareapatrimoniului cultural naţional”, organizatde Academia Română pe data de 21 februarie1996. Tot atunci s-a prezentat primul sit informaticcu informaţii culturale realizat la ICI Bucureşti, s-afăcut o excursie virtuală în muzeele şi bibliotecile dinlume şi s-a prezentat o viziune privind relaţiile carese pot stabili între diferiţi factori (guvernamentali,din instituţiile culturale, din cercetare, învăţământ şidin lumea afacerilor) pentru valorificarea patrimoniuluinaţional cultural (Filip, 1996; Cristea, 1996;Neamţu, 1996).Arhivele KGB la Universitatea din Harvard2.2. Tendinţe europene recenteÎn Europa, s-a acceptat la nivel oficial faptulcă “resursele culturale şi cunoştinţele ştiinţificeale Europei constituie o resursă publică unică, careformează memoria colectivă şi în evoluţie a diverselorsocietăţi [ale UE] şi care constituie o bazăsolidă pentru dezvoltarea industriilor de conţinutdigital într-o societate a cunoaşterii, sustenabilă(Lund, 2001). Se apreciază (Euroabstracts, 2001)că “valoarea enormă a bogăţiei culturale a Europeieste de cca două ori mai mare decât a sectorului detelecomunicaţii”. Se vorbeşte în prezent nu numaide sectorul industriei de conţinut, ci şi de “economiaculturii”. Plecând de la această constatare, o seriede studii şi analize, şedinţe de tip brainstorming,întâlniri ale experţilor şi ale reprezentanţilor statelormembre (Lund, 2001; Eva, 2001; DigiCULT 2001;Slazburg Research, 2001; Bride, 2001; FN 1998)încearcă să contribuie la conturarea unei strategiieuropene coerente pentru următorii 5-10 ani. Principaleleelemente concrete pentru prezentul studiusunt date mai jos:• Adoptarea Planului de acţiune “eEurope”la Reuniunea Consiliului European de la Feira (19-20 iunie, 2000). Obiectivul 3d al Planului de acţiunese referă la “stimularea conţinutului european înreţelele globale şi stipulează crearea unui mecanismde coordonare pentru programele de digitizare întrestatele membre”.• Adoptarea de către Consiliul European, pedata de 22 decembrie 2000, a programului “eContent”având un buget de 100 milioane de Euro.Acesta urmăreşte “transformarea bazei de conţinut[informaţional] bogate ale Europei într-un avantajcompetitiv în societatea informaţională şi asigurareaunei poziţii mai importante pe Internet pentru operatoriieuropeni” prin “accesul şi folosirea informaţiilordin sectorul public, ca şi prin extinderea oferteiinformaţionale, adaptarea culturală şi lingvistică aproduselor informaţionale şi înlăturarea barierelorcomerciale” (EC 2000b). Direcţiile de acţiune aleprogramului eContent sunt “a) îmbunătăţirea accesuluişi folosirea extinsă a informaţiilor din sectorulpublic, b) extinderea producţiei de “conţinut”într-un mediu multilingvistic şi multicultural şic) creşterea dinamismului pieţei de conţinut digital”.• Includerea în Programul de acţiune eEurope+(EC 2000a), destinat ţărilor din Europacentrală şi de est a unor acţiuni privind: “a) stimulareadezvoltării şi diseminarea “conţinutului” digitaleuropean (acţiunea 3d), sprijinirea exploatăriiinformaţiilor din sectorul public şi stabilirea uneicolecţii digitale europene de baze de date “cheie” şib) accesul la patrimoniul cultural digitizat”.12 - nr. 4(11), decembrie 2008

Societatea Ştiinţă şi educaţie cunoaşterii• Iniţiativa ”Librăria digitală” (DLI) are dreptscop facilitarea utilizării şi valorificării patrimoniuluieuropean cultural şi ştiinţific (cărţi, filme,hărţi, fotografii, muzică etc.) în scopuri de lucru,studii sau recreare. Această iniţiativă se bazează peresursele bogate ale Europei, combinând mediilemulticulturale şi miltilingve cu realizările tehnologiceşi noile modele de business. Iniţiativa constădin două compartimente:Patrimoniul cultural: crearea unei LibrăriiEuropene Digitale comune care ar servi ca unpunct de acces internet multilingv la colecţiile culturaledin statele membre. (Communication “i2010:Digital Libraries” , 30 September 2005).Patrimoniul ştiinţific: pentru asigurarea accesuluicurent şi viitor în scopuri de cercetare şi inovare.3. Dezvoltarea unei viziuni cu privire la S1-SCde pe poziţiile temei abordateÎntr-o lucrare anterioară (Filip, 1996 a), s-apropus o viziune asupra convergenţei evoluţieiinstituţiilor culturale (biblioteci, muzee, arhive) cutehnologiile informaţiei şi comunicaţiilor, oferinduseargumente şi evidenţiindu-se limitele şi riscurilepotenţiale ale unui astfel de demers. În alte lucrăriulterioare (Filip, 1996 b; Filip, Donciulescu şi Sauer,1996; Filip, Donciulescu, Filip, 2000), aceastăviziune a fost dezvoltată şi susţinută prin modelematematice, care pot fi folosite în simularea efectelordiferitor decizii privind investiţiile directe îninstituţiile culturale, demararea unor activităţi lucrativede valorificare a bunurilor culturale transformate(electronizate), nivelul drepturilor plătite instituţiilorculturale etc. În continuare, se vor prezenta pe scurtcâteva dintre ideile centrale – aduse la zi – ale viziuniişi modelului propuse anterior.3.1. Calculatorul în biblioteciÎntr-o încercare de definire a „bibliotecii anului2000”, Saltzer (1992) arată câteva atribute alebibliotecii. Fondul de obiecte culturale fizice (cărţi,manuscrise, partituri, hărţi geografice etc.) este înacelaşi timp selectiv (nu orice se scrie, se publică, şinu tot ce se publică se colecţionează în biblioteci),persistent (destinat păstrării/arhivării pe o perioadăcât mai îndelungată) şi destinat folosirii de către unanumit public (nerestricţionat sau aparţinând anumitorcategorii având grade diferite de acces în funcţiede caracterul bibliotecii). La rândul lor, bibliotecariiau ca sarcină nu numai colectarea, întreţinereaşi gestionarea fondului de obiecte culturale, dar şiasistarea cititorilor, deosebindu-se prin această dinurmă activitate, de colecţionari.În cazul bibliotecilor publice, „colecţiile logice”(conţinând informaţii despre obiecte, şi anume cataloage,indexuri etc.) depăşesc „colecţiile fizice” deobiecte. Caracterul partajat al bibliotecii, raţiunieconomice şi chiar spaţiul fizic limitat de depozitareau condus la această stare de fapte, iar dezvoltarearecentă a comunicaţiilor a amplificat fenomenul.Există state în SUA în care o bibliotecă universitarănu mai achiziţionează al doilea exemplar dintr-unnumăr de revistă dacă acesta există deja într-o altăbibliotecă universitară interconectată la reţea. În ultimavreme, se constată o tendinţă de specializare abibliotecilor, unele concentrându-se pe acumulareade obiecte fizice, iar altele pe realizarea de colecţiide informaţii despre obiecte şi pe furnizarea deinformaţii şi servicii (Saltzer, 1992).La o analiză a modului în care calculatorul afost folosit în ultimele decenii în biblioteci, se potobserva (Saltzer, 1992) trei direcţii principale. Primaconstă în automatizarea funcţiilor tradiţionale(achiziţii, pregătire cataloage, gestiune împrumuturişi schimburi). A doua constă în descoperirea documentelorrelevante, variind de la căutări simple, folosindtehnici clasice de regăsire a informaţiilor (deexemplu, indicarea tuturor lucrărilor autorului X,aflate în bibliotecă) la căutări conţinând elemente deinteligenţă artificială cu rezultate, până în prezent,aparent mai puţin relevante (de exemplu, găsireamulţimii lucrărilor în care se prezintă o idee expusăîn lucrarea Y). A treia direcţie de folosire a calculatoruluiconstă în stocarea conţinutului şi „navigarea”din text în referinţele citate.Imagine din biblioteca Academiei Române.Ferdousi, Cartea regilornr.4(11), decembrie 2008 - 13

În urmă cu câţiva ani, Saltzer (1992), propuneao viziune a „bibliotecii anului 2000” simplă şiprecisă, prezentată în continuare:• Oricine, conectat la reţea prin intermediulunui PC sau al unei Staţii de lucru (WS), poate„răsfoi” orice carte, ziar, manuscris, partitură, raporttehnic, stocate în „on-line”, fără a fi nevoit a sedeplasa la bibliotecă;• La parcurgerea documentului se poateaduce într-o fereastră, pe ecran, textul unei referinţecitate, biblioteca apărând ca un uriaş sistem hipertext.Scopul nu este înlocuirea cărţilor, ci facilitarea„răsfoirii” lor înainte de împrumut, protejarea fizicăşi accesul paralel (al mai multor cititori la acelaşiobiect) şi multiplu (al unui cititor în mai multe biblioteci).Multe dintre problemele tehnologice carecondiţionau transpunerea în viaţă a acelei viziuni(îmbunătăţirea rezoluţiei ecranelor terminalelor,creşterea vitezei de transmisie în reţea la milioanede caractere pe secundă, dezvoltarea pe baze dedate de tip hipertext, arhitecturile „client-server” şicreşterea capacităţii memoriilor externe magnetice)sunt deja rezolvate într-o măsură semnificativă.Plecând de la o observaţie făcută la începutulacestui capitol privind specializarea bibliotecilor,viziunea se poate rafina şi extinde. Astfel, se potimagina biblioteci „pur electronice” (nu numai „electronizate”),specializate sau destinate servirii uneizone geografice bine delimitate (din considerentede micşorare a costului transmisiilor de date), caresă acumuleze atât informaţii despre obiecte fizice,cât şi „fondul digitizat”. Acestea pot să furnizeze,contra cost, servicii de documentare on-line la sediulbibliotecii sau, mai degrabă, la distanţă pe bazăde timp, la cereri formulate în avans (în scopulrezolvării problemelor de concurenţă a accesului şia celor legate de volumul de date necesare a fi stocate„on-line”). În acest din urmă caz, similitudineacu sistemele moderne VOD („video on demand”) nueste întâmplătoare, ci are la bază realizările tehnologiceîn domeniul reţelelor debandă largă şi al arhitecturilorde tip „client-server”. Acesteevoluţii sunt stimulate atât denoile modalităţi de muncă ladistanţă – „telework” (Britton,1994), vizând aspectul „acces”,cât şi de noile modalităţide producţie ieftină şi, maiales, rapidă a revistelor şi avolumelor electronice, carepermit distribuirea „aproapeîn timp real” a unor informaţii(mai ales ştiinţifice), pe măsuraapariţiei lor.14 - nr. 4(11), decembrie 2008AkademosLa ora actuală, o carte de cca 400 pagini,conţinând numai text, realizată monocrom, necesită,după scanare şi comprimare a datelor, cca 30Mbytes. Altfel spus, pe un CD-ROM (650 Mb) sepot „depune” cca 20 de astfel de cărţi. Din punctde vedere al costului, totul pare foarte promiţător:la preţurile actuale, copia electronică a cărţii peCD-ROM costă cca 40 cenţi, spaţiul necesar esteincomparabil mai mic, urmărirea şi accesul sunt,evident, mai facile şi sigure. Timpul de realizarea copiei electronice, deşi infinit mai mic decât celal realizării tipăriturii (chiar în condiţii moderne),începe să conteze foarte mult (ani) atunci când sedoreşte realizarea unor copii electronice pentru întregicolecţii sau biblioteci, chiar dacă se folosescnoile tehnologii rapide de tip Photo CD (ale cărorpreţuri sunt de câteva zeci de mii de dolari). Dacăam considera Biblioteca Institutului Naţional deCercetare-Dezvoltare în Informatică – ICI, în cares-au strâns în 30 de ani cca 30.000 volume de specialitate,realizarea versiunii electronice ar conducela un număr de peste 1500 CD-ROM. Costul şitimpul de transpunere par în acest caz suportabile.Dacă însă considerăm Biblioteca Academiei şi, dintrecele 10 milioane de obiecte (cărţi, ziare, manuscrise,medalii), intenţionăm să digitizăm numai cele1,6 milioane de volume, ajungem printr-un calculrapid şi aproximativ la un necesar de 80 mii de CDpentru a găzdui informaţia estimată la 50 Terrabytes(10 la puterea 12). Este evident pentru oricine căaceasta nu e o sarcină uşoară sau care s-ar putea realizarapid. Totuşi ea ar trebui considerată şi, eventual,realizată. Să nu uităm că Biblioteca Congresuluidin Washington numără 90 milioane de lucrărireprezentând 2,7 Pentabytes (10 la puterea 15) sau337500 stick-uri a câte 8 GB.3.2. O tranziţie către instituţiile culturaleglobale şi virtualeMulte din elementele descriind procesul de electronizarea bibliotecilor (premise, mod de abordareşi chiar unele soluţii tehnologice) se pot extinde laImagine manuscris Giacomo Rossini

Akademosdirect – PD). În acest moment, merită evidenţiat unatribut esenţial al accesului la distanţă, care îl diferenţiazănet de mijloacele tradiţionale (tipărituri,casete, CD). Conţinutul informaţional al „serverelor”din reţea este dinamic, posibil de actualizatşi extins în mod continuu, spre deosebire de mijloaceletradiţionale, care sunt cumva îngheţate celpuţin pentru o perioadă de timp, orice modificareînsemnând o nouă ediţie. Desigur, mijloacele tradiţionaleau rolul lor. Acestea sunt ele însele obiectefizice, putând constitui colecţii, marcând trecereacolecţionarului prin locurile unde se puteau achiziţionaacele obiecte sau anumite evenimente.3.4. Ce nu se poate face prin prezenţa virtualăÎn primul rând, nu se poate atinge obiectul. Înal doilea rând, acesta nu poate fi perceput în mediulsău firesc (sală de bibliotecă sau de muzeu,cadru natural). Dacă mişcarea norilor pe cerul dedeasupra unui monument sau schimbarea luminiidintr-o sală de muzeu în funcţie de oră şi de anotimp,sau chiar zgomotul străzii de sub fereastrabibliotecii ar putea fi tehnic realizabile, parfumulcărţilor vechi sau, mai ales, emoţia întâlnirii cu unanumit obiect şi sentimentul comunicării cu alţi vizitatori(şi ei perceptibili direct) aflaţi în faţa aceluiaşiobiect sunt aproape sigur imposibil de transmissau de provocat prin calculatoare şi prin reţele.4. Formularea preliminară a unor opţiuniPentru formularea unor opţiuni preliminare seva folosi metoda scenariilor (Shoemaker, 1995).4.1 Elementele consideratePrincipalele elemente care intervin în elaborareascenariilor sunt prezentate în continuare.Variabilele de decizie cheie, care se referă la:a) deciziile de digitizare sistematică şi de conectarela proiectele şi reţelele internaţionale (ale instituţiilorculturale), b) demararea unor investiţii vizând furnizareade servicii de conţinut digital (la furnizorii deservicii), c) diversificarea şi convergenţa metodelorde transformare a bunurilor culturale (la transformatoritradiţionali şi noi de bunuri culturale), d) gradulde implicare guvernamentală prin programe şicomenzi de stat şi de considerare a recomandăriloreuropene (de către guvern).Factorii care pot afecta deciziile privesc înprimul rând abordările europene care sunt în curs declarificare şi adoptare, tehnologiile care se dezvoltăşi accesibilitatea acestora (în primul rând, din punctde vedere al costurilor), perspectivele de dezvoltarea infrastructurilor informatice, reglementările privindstatutul instituţiilor culturale publice.Incertitudinile principale se referă, în primulrând, la evoluţia generală a economiei cu impactasupra puterii de cumpărare şi a atitudinii publicului,la succesul în acţiunile de integrare euroatlantică,16 - nr. 4(11), decembrie 2008Reconstituirea vizuală a castelului Suceava (fosta capitală a Moldovei)realizată de SSI “Bucovina” Suceava

Societatea Ştiinţă şi educaţie cunoaşteriicare influenţează interesul manifestat din exteriorfaţă de conţinutul cultural existent în România .4.2. Câteva scenariiÎn continuare, se prezintă, pe scurt, câteva scenariipreliminare:4.2.1. Scenariul pesimistEconomia stagnează; legislaţia nu permitevalorificarea eficientă a conţinutului cultural alinstituţiilor publice, acţiunile de integrare nureuşesc; sunt demarate numeroase proiecte guvernamentaleinsuficient finanţate; gusturile populaţieise deteriorează puternic ca urmare a impactuluinegativ al emisiunilor TV şi al altor producţii facile.În cel mai bun caz, câteva instituţii culturale seimplică în mod sporadic, pe baze ocazionale şi fărăsprijin intern, într-un număr limitat de proiecte şireţele internaţionale şi apar, în număr nesemnificativ,furnizori de servicii de conţinut cultural digitizatimportat, fără localizare.4.2.2. Scenariul optimistEconomia evoluează foarte bine (sectorul tehnologieiinformaţiei si comunicatiilor contribuiecu cca 30% la constituirea produsului intern brut);reuşesc iniţiativele de integrare în UE; populaţiaare mijloacele necesare şi este educată în sensul„îmbogăţirii” cu valori culturale reale; se dezvoltăinfrastructura şi guvernul consideră în mod seriosrecomandările şi iniţiativele europene. În acest caz,ţinta este atinsă în măsură semnificativă în anul2003 (2004) şi în fiecare localitate funcţionează uncămin cultural şi şcoli dotate cu cărţi electronice şiavând acces la conţinutul digitizat al marilor bibliotecişi muzee.4.2.3. Un scenariu intermediar (A)Economia evoluează în sens ascendent, în ritmlent, dar în mod continuu şi incontestabil; deşiacţiunile de integrare sunt întârziate, interesul externfaţă de România este în creştere semnificativă;populaţia tânără are un interes rezonabil faţă de culturaadevărată; angajatorii înţeleg rostul educaţieicontinue; reuşesc pe scară largă câteva proiecte guvernamentale.În aceste condiţii, guvernul sprijină(cu informaţii şi fonduri) implicarea instituţiilorculturale şi a furnizorilor de servicii în proiecteşi iniţiative europene; asociaţiile profesionale aleinstituţiilor culturale şi ale furnizorilor de serviciicooperează în măsură rezonabilă în interesul membrilorlor şi al publicului; cercetarea realizează instrumentepentru „localizarea” conţinutului culturaldigitizat importat.4.2.4. Un scenariu intermediar (B)Se consideră aceleaşi premise ca în cazul anterior.Deciziile luate la realizarea unui proiectdirector, fundamentat (prin participarea tuturorreprezentanţilor factorilor evocaţi în subcapitolul4.1), care urmăreşte tendinţele şi recomandările europeneîntr-un plan de acţiune. Acest proiect esteactualizat în permanenţă şi constituie o referinţăcredibilă pentru organismele guvernamentale şipentru sectorul privat.5. ConcluziiEvoluţiile internaţionale, caracterizate, în primulrând, prin multiplicarea iniţiativelor, adâncireacarac terului sistematic al abordării de către factoriiguvernamentali, precum şi prin ţintele ambiţioase şiritmurile rapide propuse, au determinat necesitateaactualizări viziunii anterioare. Principalele concluziicare se pot desprinde sunt următoarele:• Îmbunătăţirea accesului şi valorificareape plan naţional şi internaţional a patrimoniuluinaţional a devenit deja obiectivul unor recomandărinaţionale. Aceste obiective trebuie completate cuelementele duale de localizare şi de facilitare a accesuluila bunurile culturale (cunoştinţe şi valoriartistice) internaţionale într-o societate globalizată,bazată pe cunoaştere, care îşi propune să respecte şisă cultive multilingvismul şi aportul adus de diversitateamemoriei colective culturale a diferitor ţări. Înacest context, nu putem să nu semnalizăm pericoluldezechilibrării balanţei import-export de conţinutcultural în favoarea importului de conţinut electronizatstrăin, „localizat”, sau chiar nelocalizat.• Realizarea obiectivelor propuse – carevizează atât creşterea productivităţii muncii(prin accent la elementele de cunoaştere), cât şi„îmbogăţirea” spirituală a cetăţeanului – nu se potrealiza decât prin interacţiunea şi cooperarea loialăa unor grupuri diferite de factori: (guvernamentalidin instituţii culturale şi din lumea academică,organizaţii cu scop lucrativ, creatori de cunoştinţeşi valori artistice) într-o mişcare armonizată, carefoloseşte fonduri semnificative, provenind din surseatât publice, cât şi private.• Sensurile acestei mişcări sunt fundamentatede studii, din ce în ce mai aprofundate, realizatepe plan mondial, din perspective multiple, de cătreinstituţii şi consorţii de cercetare care antreneazăforţe intelectuale impresionante.• În ceea ce priveşte evoluţiile interne din domeniu,se poate aprecia că acestea nu pot fi desprinsede contextul evoluţiei generale a ţării (a economiei şia gusturilor populaţiei), nici de percepţia şi interesulinternaţional faţă de ţările noastre elemente ale cărortendinţe sunt încă afectate de incertitudini.nr.4(11), decembrie 2008 - 17

Akademos• Faptul care nu poate fi pus încă de pe acumsub semnul întrebării este necesitatea de a urmăritendinţele internaţionale în vederea înscrierii – dedorit într-o manieră sistematică şi sprijinită înplan organizaţional şi financiar de către stat – îndife rite iniţiative şi mişcări care vizează creareaunei economii a culturii globalizate în domeniulabordat.BibliografieBangemann, M (1994). Europe and Global InformationSociety. Raport către Consiliul European, 24-25 iunie (tradus in lb. română în Revista Română deInformatică şi Automatică – RRIA, 4 (2-3), P. 2-26).Bide, M. (2001) Business Models for DistributionArchiving and Use of Electronic Information: Towardsa Value Chain Perspective. Mark Bide &Associates.CELIP (2001a) Accesul la resursele electronice – aspecteprivind licenţele în biblioteci (http://www.eblida.org/celip/workshops/romania_agenda.html)CELIP (2001b). Licencing issues for Central andEastern Europe (http://www.eblida.org/celip/workshops)Cristea Mihaela (1996). S-ar putea face mai mult înprivinţa popularizării patrimoniului naţional. ComputerWorld Romania, aprilie, p. 9.CULTIVATE (2001) (http://www.cultivate-eu.org).De Michelis (1996). VENIVA ESPRIT Project andthe cultural heritage as a natural resource in the 21 st Century.In Proc. EVA’96 (V. Cappelini, J. Hemsley Eds.),Florence.Dertouzos, M. (1991). Building the InformationMarkatplace. Technology Reviews, 94 (1), p. 29-40.Dertouzos, M. (1997) What it Will Be. Harper Edge.New York. (trad. în lb. rom., Ed. Tehnică, 2000)Digicult (2001) Key background Information and theCultural Heritage (http://www.cordis.eu/ist/ka3/digicult/en/bactgrd.html)DigiCULT (2001). Digital Heritage and CulturalContent (http://www.cordis.eu/ist/ka3/digicult.htm)EAN (2001) The European Archival Network (http://www.european-archival.net)EC (European Commission) (2001).Cultural Heritagein FP6 (http://www.cordis.eu/ist/ka3/digicult/en/fp6.html)EC (European Commission) 2000 a) eEurope+ forCandidate Countries. (http://europa.eu.int/information_societz/eeuropa/index_enhtm)EC (European Commission) 2000 b) eContent;Press Release/22.17.00EC DGXIII/E-4 (1991). Report on the Situation ofLibraries, museums and archives in the EU MemberStates and EFTA Countries (http://www.eu/libraries/en/nfp/introd.html)eContent (2001) European Content on Digital Networks(http://www.cordis.eu/econtent)eCulture (2001). A Newsletter on Cultural Contentand Digital Heritage (http://www.cordis.lu/ist/ka3/digicult/en/newsletter.html)EVA (2001).The Florence Agenda: Trends and18 - nr. 4(11), decembrie 2008Future Developments in ICT for Culture and Science(http://www.cordis.eu/ist/ka3/digicult/en/florena-agenda.html)F.N. (2001) Library management systems. Managinginformation, 8 (3), April, p.32.Filip, F.G. (1995). Tehnologiile informatice pentruprocesele lucrative. ACADEMICA, An V, 6 (154),p. 20-21.Filip, F.G. (1996). Information technologies in culturalinstitutions. Studies in Informatics and Control- SIC, 6 (14), p. 385-400.Filip, F.G., D. Donciulescu, F. G. Filip (2000). A cyberneticmodel of Computerisation of the cultural heritage.In Proc. 8 th IEEE Mediteranean Conference onControl & Automation - MED 2000, Patras, July 17-19(CD-ROM).Filip, F.G., D. Donciulescu, Carmen Sauer (1996).Towards cultural integration of Romania by using informationtechnology. In Procedings “Electronic and VirtualArts-EVA’96”, Paris, Vol.4, p. 45-50.Filip, F.G. (1996). Tehnologiile informaţionale şivalorificarea patrimoniului cultural naţional. ACADEM-ICA, An VI, 9 (69), p. 22-24.FN (1998) Convergence in the Digital Age: Challengesfor Libraries, Museums and Archives. Proceedingsof the Seminar, held in Amsterdam, 13-14 August.G7 (1995). Information Society Conference. PilotProjects; Executive Summary. Brussels, 25-27 February.Lund (2001).The Lund Principles: Conclusions ofExpert Meeting, Lund, 4th April 2001 (http://cordis.eu/ist/ka3/digicult/en/eeurope.html)Martin, Chuck (1998). The time dynamics of futurepublishing. In Blueprint to the Digital Economy, CreatingWealth in the Era of e-Business (D. Tapscott,Ed.). Mc. Graw Hill, New York.Matei, D. (1996). Crearea infrastructurii informaţieia instituţiilor culturale din România. CIMEC Bucureşti.Neamţu, L. (1996). Punct de plecare: cabinetul demanuscrise rare al Bibliotecii Academiei. Punct de sosire:plasarea României pe orbita Internet. Totuşi iubirea,VIII, Nr. 26/27, p. 24-25.NSF (1998). Digital Libraries Initiative-Phase2(http://www.nsf.gov/pubs/1998/nsf9863/nsf9863.htm)Saltzer, J.H. (1992). Technology networks and thelibray of the Year 200. In Future Tendencies in ComputerScience, Control and Applied Mathematics (A.Bensoussan, J.P. Verjus Eds.).. Springer Verlag, Berlin,p.51-67.Salzburg Research (2001). Europe’s Memory Institutionson Their Way into the digital Cultural Economy.DigiCULT Study (http://www.salzburgresearchat/fbi/digicult/start.html).Shoemaker, P.J.H. (1995). Scenario planning: a toolfor strategic thinking. Sloan Management Review, 36(2), p. 25-40.TEL (2001). The European Library (http://www.europeanlibrary.org)TfL(1998).Telematics for Libraries (http://www.cordis.eu/libraries/en/libraries.html)dis.eu/libraries/en/libraries.html)

Codul Ştiinţă învăţământuluişi educaţieAJUSTAREAPROIECTULUICODULUIÎNVĂŢĂMÂNTULUILA RIGORILEEUROPENE ŞIINTERNAŢIONALEVictor BALMUŞ, dr. în drept,Institutul de Istorie, Stat şi Drept,A.Ş.M.THE ADJUSTMENT OF EDUCATIONCODE PROJECT TO THE EUROPEAN ANDINTERNATIONAL STANDARDSThe author exposes his opinion both about the opportunityand the significance of promovation of theeducational Code project’s ideas, and about the necessityof operating some modifications and complementationsof the project for adjusting it with national andinternational normative frame.Lansarea ce către preşedintele Republicii Moldovaa proiectului Codului învăţământului, în cadrulConferinţei internaţionale cu genericul Politiciin domeniul ştiinţei si educaţiei, la care au participatminiştri ai educaţiei şi ştiinţei şi preşedinţi aiacademiilor de ştiinţe din ţările Europei Centrale şide Sud-Est, Caucaziene, CSI, Ţările Balcanice şicele Baltice, vorbeşte elocvent despre importanţa pecare o atribuie autorităţile publice învăţământului şiştiinţei – pilonilor principali ai societăţii bazate pecunoştinţe, la care aspirăm.În opinia noastră, ideile inovatoare care trebuieevidenţiate şi reproduse coerent în varianta finală aproiectului menţionat sunt următoarele:a) crearea unei structuri a sistemului de învăţământajustate la rigorile ISCED şi recomandărileprocesului Bologna, păstrând tradiţiile sănătoaseale sistemului existent;b) aplicarea nemijlocită a normelor constituţionalecare stipulează că „Învăţământul de stat estegratuit” 1 , prin includerea în proiectul de lege menţionata „priorităţilor fundamentale ale statului îndomeniul învăţământului”;1Constituţia Republicii Moldova, adoptată la 29.07.94, art.35 alin. (4), Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.1 din12.08.1994.c) lărgirea autonomiei universitare şi transparenţeialegerilor organelor de conducere a instituţiilorde învăţământ superior prin organizarea alegerilordirecte de către Adunarea generală (Asambleea)instituţiei de învăţământ superior;d) crearea Agenţiei evaluării şi acreditării instituţionalea instituţiilor de învăţământ în cadrulConsiliului Naţional pentru Acreditare şi Atestareşi asigurarea acreditării instituţionale şi ştiinţifice ainstituţiilor de învăţământ superior de către o instituţiepublică independentă;e) suplimentarea denumirii instituţiilor de învăţământsuperior acreditate instituţional şi ştiinţificcu cuvintele universitate sau academie în funcţiede rezultatele acreditării, iar cele neacreditate să fieobligate să-şi suplimenteze denumirea cu cuvântulinstitut;f) instituirea masteratului doar în cadrul instituţiilorde învăţământ superior acreditate instituţionalşi ştiinţific;g) integrarea învăţământului şi ştiinţei în procesulde pregătire a cadrelor ştiinţifice prin „organizareaunui sistem eficient de studii prin masterat,doctorat şi postdoctorat” 2 , care ar include instituţiilede învăţământ superior acreditate instituţional şiştiinţific şi organizaţiile din sfera ştiinţei şi inovăriiacreditate ştiinţific;h) asigurarea eficienţei instruirii la masterat şipregătirea cadrelor ştiinţifice prin doctorat şi postdoctoratîn cadrul clusterelor ştiinţifico-educaţionalecare ar include: instituţiile de învăţământ superior,inclusiv Universitatea Academiei de Ştiinţe aMoldovei, organizaţiile de profil din sfera ştiinţei şiinovării şi societăţile comerciale interesate.În opinia noastră, misiunea acestui proiect de legeeste de a asigura cadrul juridic necesar pentru conjugareaeforturilor puterii, societăţii, învăţământuluişi ştiinţei în crearea unui sistem de învăţământ modern,inovaţional şi competitiv. Oportunitatea acesteialegeri este demonstrată de succesele acelor ţăricare încă nu demult se aflau la periferia dezvoltăriieconomice mondiale, iar astăzi sunt printre primele:Finlanda, Singapore, Luxemburg, Olanda etc.Este cunoscut că volumul informaţiei deţinut decivilizaţia noastră se dublează peste fiecare 5 ani,de aceea nu mai puţin important, pe lângă asimilareacunoştinţelor, devine asimilarea deprinderilor şitehnicii care ar ajuta la obţinerea, procesarea şi utilizareainformaţiei noi. Astfel, este cert că transmitereamecanică a cunoştinţelor care se învechesc per-2Codul cu privire la ştiinţă şi inovare al Republicii Moldovanr. 259-XV din 15.07.2004, art. 74 e), Monitorul Oficial alRepublicii Moldova nr.125-129 art. 663 din 30.07.2004nr.4(11), decembrie 2008 - 19

Akademosmanent devine ineficientă şi chiar iraţională, soluţiafiind trecerea la învăţământul inovaţional orientatspre obţinerea unor competenţe fundamentale ce arpermite, la necesitate, obţinerea de sine stătătoarea cunoştinţelor. Aceasta condiţionează interacţiuneamult mai strânsă a învăţământului inovaţionalcu practica, decât al celui tradiţional. În consecinţă,învăţământul inovaţional presupune şi instruireaîn procesul creării cunoştinţelor noi prin integrareasferei ştiinţei şi inovării cu procesul de învăţământşi producerea.Astfel, activitatea oamenilor instruiţi în condiţiinoi se bazează nu doar pe cunoştinţele înseşi, dar pecunoştinţele întruchipate în produsele inovaţionalecompetitive. Ca urmare importantă a aplicării învăţământuluiinovaţional devine modificarea sistemuluide indicatori ai calităţii învăţământului. Atenţia principalăeste acordată înţelegerii şi însuşirii noţiunilorcheie,metodelor ştiinţifice, deprinderilor de a obţineşi utiliza cunoştinţele în diferite situaţii concrete.Creşterea rigorilor faţă de calitatea învăţământuluistimulează dezvoltarea programelor de susţinerede stat a cercetărilor fundamentale în universităţi,afluxul investiţiilor private pentru demararea activităţilorinovaţionale de interes comun. Astfel, prindesfăşurarea unor concursuri exigente şi transparentepentru obţinerea granturilor şi contractelor de laagenţi economici, autorităţi publice locale, organizaţiifilantropice interesate în procurarea proprietăţiiintelectuale se va ajunge la lărgirea iminentă a bazeifinanţării învăţământului superior de către instituţiilede învăţământ superior.Este cert că viitorul prosper al Republicii Moldova,în mare măsură, este condiţionat de pasibilitateanoastră de a accepta, susţine şi respecta în cadrulpoliticilor în domeniul ştiinţei şi educaţiei a unorprincipii deja aprobate de comunitatea academicăeuropeană şi internaţională:a) reformarea consecventă a sistemului de învăţământarhaic în cel de tip inovaţional;b) sporirea calităţii şi competitivităţii învăţământului;c) „producerea” unor cunoştinţe şi deprinderiunice;d) asimilarea cunoştinţelor şi oricăror succesepentru asigurarea succesului propriu, păstrând înacelaşi timp tradiţiile naţionale ale învăţământului.Astăzi, însă, cadrul normativ al Republicii Moldovaîn domeniul învăţământului este dispersat şidepăşit, iar în unele cazuri favorizează creşterea discrepanţelordintre învăţământul universitar şi sferaştiinţei şi inovării. Absolvenţii universităţilor noastredevin necompetitivi pe piaţa mondială a forţeide muncă de calificare înaltă, iar ştiinţa autohtonăpierde capacitatea de reproducere a potenţialuluiştiinţific uman.Cu toate că proiectul Codului învăţământuluireprezintă un salt în crearea unui sistem de învăţământinovaţional, competitiv şi modern, nu putemsă trecem cu vederea că varianta proiectului, propusăspre examinare, conţine dispoziţii ce contravinConstituţiei Republicii Moldova, Codului cu privirela ştiinţă şi inovare, adoptat din iniţiativa preşedinteluiRepublicii Moldova şi altor acte legislative.Mai mult decât atât. După cum am menţionat,legislaţia naţională în domeniu nu stimulează eliminareadecalajului între învăţământul universitarşi sfera ştiinţei şi inovării, deci, pentru realizareaobiectivelor procesului Bologna sunt iminent necesareurmătoarele acţiuni:a) diversificarea izvoarelor de finanţare a învăţământului,ştiinţei şi inovării;b) ajustarea proiectului Codului învăţământuluila prevederile Legii privind actele legislative nr.780 din 27.12.2001, inclusiv:- redactarea întregului text al proiectului delege vis-a-vis de limbajul şi expresia juridică 3 , înspecial la compartimentul privind pregătirea cadrelorştiinţifice;- structurarea proiectului Codului învăţământului4 etc.;c) excluderea din textul proiectului de lege asintagmei Centrul pentru Instruire Universitară,Postuniversitară şi Perfecţionare, deoarece acestuiCentru se incumbă doar atribuţiile de administrareşi elaborare a politicilor în domeniu, iar de instruireagenerală a doctoranzilor şi cercetarea ştiinţificăîn cadrul tezei de doctorat se vor preocupa doctoranturileUniversităţii Academiei de Ştiinţe a Moldoveişi a organizaţiilor din sfera ştiinţei şi inovăriiacreditate;d) completarea proiectului Codului învăţământuluicu anexa Regulamentul privind modul deevaluare şi acreditare instituţională a instituţiilorde învăţământ;e) ajustarea proiectului Codului învăţământuluila prevederile procesului Bologna privind asigurareamobilităţii studenţilor, doctoranzilor şi profesorilor;f) completarea şi modificarea Codului ştiinţeişi inovării al Republicii Moldova cu dispoziţii privindAgenţia evaluării şi acreditării instituţionale ainstituţiilor de învăţământ etc.3Legea privind actele legislative nr. 780-XV din 27.12.2001,art. 19, Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.36-38 art.210 din 14.03.2002.4Idem, art. 24-33.20 - nr. 4(11), decembrie 2008

Ştiinţă Cluster şi educaţional educaţieVORBESC ELEVIILICEULUI ACADEMIEIDE ŞTIINŢE AMOLDOVEIVasile GHERASIM, cl.X A „O şcoală se mândreştenu cu numărul de elevi, ci cu numărul deelevi deştepţi”, spunea Aristotel. Fiind nu mulţila număr, dar numeroşi la fapte, liceul AŞM vadeveni pentru noi, elevii săi, „casă” pentru câţivaani ai adolescenţei noastre de neuitat. Înzestrat cuun sediu în stil european, cu o echipă pedagogicăaleasă, cu laboratoare performante ce permitefectuarea celor mai dificile experimente, LAŞMmai este şi instituţia care generează concurenţa;acest factor important al vieţii ne face mai puternici,mai căliţi în faţa problemelor şi dificultăţilor ce neaşteaptă în viitor. Spiritul de concurenţă este acelimbold, acel impuls care ne va duce spre dezvoltareşi perfecţionare continuă.Mihai ANDRONIC, cl.X B : „Putem fi înţelepţiprin propria noastră înţelepciune”Chiar dacă am putea fi savanţi prin ştiinţa altora,înţelepţi nu putem fi decât prin propria noastrăînţelepciune. Sunt un băiat cu o personalitateputernică care mereu a preferat să fie înţelept, dar înacelaşi timp i-a iubit şi i-a respectat pe cei înţelepţi.Am venit la LAŞM deoarece am simţit că pot generaidei, cunoştinţe şi energii intelectuale, de fapt nicinu a fost nevoie să-mi dau seama de acest lucru,am ştiut-o dintotdeauna. Vreau să mă afirm ca omde cultură, devotat cu trup şi suflet cărţilor, ca omde ştiinţă, dar mai ales ca om al cifrelor... Iubescmatematica la fel de mult cum mă iubesc pe mineînsumi şi n-am niciun dubiu că acest domeniu măva împlini sufleteşte.Eugenia OAIENEAGRĂ, cl.X B: „Vreau săvalorific din plin această şansă unică de a fiinstruită de iluştri oameni de ştiinţă din ţară”Liceul Academiei de Ştiinţe oferă oportunităţiextraordinare de formare a unei personalităţi.Vreau să valorific din plin această şansă unică dea fi instruită de iluştri oameni de ştiinţă din ţară,pentru ca în viitor să pot contribui la creştereaprestigiului ştiinţei din Republica Moldova înîntreaga lume. Am ales profilul fizico-matematicdatorită pasiunii mele pentru matematică. Aş vreasă studiez aprofundat această disciplină, să participla olimpiade, la competiţii de profil. După părereamea, ar fi binevenită crearea unui club de dezbateriîn cadrul LAŞM. Acesta ne-ar dezvolta capacităţilede comunicare, de argumentare a propriilor opinii,de lucru în echipă.Dana NEGRESCU, cl.X C: „Am găsit laLAŞM colegi pe măsura mea”„Lucrurile nu sunt greu de făcut. Greu e să teLa ora inaugurării Liceului Academiei de Ştiinţe a Moldovei, 1 septembrie 2008nr.4(11), decembrie 2008 - 21

Akademospui în poziţia de a le face” (C.Brâncuşi). Uneori, totde ce are nevoie o plantă ca să-şi revină e un stropde apă; pentru ca totul să se dea mai uşor elevilor, enevoie de un dascăl bun, care poate susţine elevul,să-l facă să se simtă sigur pe propriile forţe. Amgăsit la LAŞM colegi pe măsura mea, care îmi vor fiprieteni şi concurenţi.Ion GUCEAC, cl.X A: „Să învăţ mai multdecât mi se predă”Doresc atingerea unui nivel de profesionalism,pledez pentru o dăruire exemplară în interesulliceului care să-mi călăuzească gândirea. Caracterulînsuşi al unei şcoli bune e ca elevul să înveţe înea mai mult decât i se predă, mai mult decât ştieînsuşi profesorul, de aceea tind ca prin competenţă,educaţie şi dăruire să muncesc nerenunţând în faţaprincipiilor care mă vor călăuzi.Mihaela DUCA, cl.X B : „Vreau să dobândescexperienţă intelectuală şi de comportare”A.N.Leontiev definea învăţarea ca fiind„procesul dobândirii experienţei intelectuale decomportare”, înţelegând prin aceasta asimilarea deinformaţii şi, mai mult decât atât, formarea gândirii,a sferei afective, a voinţei, deci formarea sistemuluide personalitate. Anume acest „proces al dobândiriiexperienţei intelectuale şi de comportare” aş vreasă-l parcurg la Liceul Academiei de Ştiinţe dinMoldova.Tudor ŞTUBEI, cl.X B: „A învăţa aici esteo cinste deosebită, dar şi o responsabilitateenormă”Liceul Academiei de Ştiinţe oferă o posibilitateunică pentru elevii din Republica Moldova. Mă simtonorat că sunt elev al acestui liceu şi am cele maifrumoase presentimente în ceea ce priveşte studiulîn cadrul lui. Liceul AŞM îmi oferă posibilitateade a mă încadra în circuitul ştiinţific al republiciisub aspectul studierii profunde teoretice şi lucruluipractic alături de remarcabili savanţi din diferitedomenii. Aceasta este o cinste deosebită, dar şi oresponsabilitate enormă.Pentru societatea contemporană este foarteimportantă aflarea răspunsului la întrebareasupremă: „Cum am apărut?”. Pentru mine adevărulla întrebarea apariţiei noastre este unul foarteimportant şi eu mi-aş dori ca prin abilităţile formateîn procesul studiului la liceu să mă apropii derăspunsul la această întrebare. Formarea şi evoluţiaUniversului este un subiect extrem de incitant,deoarece el ne ajută să ne înţelegem importanţa înspaţiul cosmic şi posibilităţile noastre pentru viitor.Dacă noi o să înţelegem cum am apărut, va apare şirăspunsul la întrebarea „De ce am apărut?”.Irina ODAJIU, cl.X C: „Sper ca studierea înLAŞM să fie un experiment ce-mi va modificacomplet viaţa”Marele Eminescu, poetul sufletului român,spunea: „În orice om, o lume îşi face încercarea”.Fiecare om este asemeni unui labirint prin carese scurge un râu. Acest râu nu este altceva decâtsubstanţa verde, miraculoasă sub numele de Viaţă,pe când labirintul este caracterul şi sufletul omuluice dirijează scurgerea râului enigmatic. Şi precumfiece om este o lume plină de idei, concepţii,realizări şi sentimente, astfel şi eu am o lume proprietotal diferită de celelalte lumi. Labirintul meu încăse află în construcţie, însă pilonii principali dejaau fost plasaţi la locul lor. A fost depusă o muncădestul de grea spre a făuri aceşti piloni, dar reuşitaa meritat efortul. De mic copil am avut parte de omultitudine de experienţe. Aceste experienţe au fostacele unghiuri din labirint ce ne fac să ne schimbămdirecţia mersului. Sper ca studierea la LAŞM să fieun experiment ce-mi va modifica complet atât viaţa,cât şi modul de a gândi.Sergiu ŞARGAROVSCHI, cl.X C: „Inteligenţae cea mai reuşită investiţie de capital”În cadrul liceului Academiei de Ştiinţe aş dorisă devin un intelectual al secolului XXI. În prezentse pune accentul pe proprietatea intelectuală afiecăruia. Ea este cea mai reuşită investiţie de capitalîn timpul de faţă. Un specialist capabil poate să ajutela ridicarea economiei naţionale. Un funcţionarmodern trebuie să cunoască noile tehnologii...Irina FALĂ, cl.X A: „Visez să ajung în vârfulpiramidei cunoştinţelor”Doresc să particip la diverse seminare, traininguri,mese rotunde, dezbateri. Să rezolv uneleprobleme ale societăţii la nivel local, naţional şimondial. Să contribui la dezvoltarea tineretuluişi să propun proiecte, realizarea cărora ar duce laameliorarea stării ecologice, energetice universale...Doar dacă voi urma toate obiectivele pe care mi leampropus, voi ajunge acolo unde am visat mereu –,în vârful piramidei cunoştinţelor.Valentina Rusu-Ciobanu. Setea (Prima variantă).1965-1966. Ulei pe pânză22 - nr. 4(11), decembrie 2008

Ştiinţă Tradiţii şi academice educaţieSĂPTĂMÂNA UNIUNIIMEDICALE BALCANICELA CHIŞINĂU–EVENIMENTDE VALOAREINTERNAŢIONALĂAcad. Gh. GHIDIRIM,dr.hab. Gh. CIOBANU,dr.hab. Minodora MAZURUniunea Medicală Balcanică (UMB) este o organizaţienonguvernamentală şi nonprofit. UMB a fostfondată la 24 octombrie 1932 în România de cătredoctorul umanist Mitică Popescu-Buzău, cu suportulAcademiei Naţionale Medicale din Franţa, dupăconsultările de la Paris (1927), Berlin (1929), Atena(1930), Istanbul (1931) şi Bucureşti (1932).Din start, UMB şi-a propus să instituie şi promovezerelaţii de colaborare dintre medici şi oamenii deştiinţă, cercetări ştiinţifice în comun, să organizezemanifestări ştiinţifice de anvergură, precum SăptămânaMedicală Balcanică, zilele Medicale Balcaniceşi Cursuri Internaţionale de Perfecţionare.S-a condiţionat ca staff-ul organizatoric să fieformat dintr-un secretar – cetăţean al României, Consiliulcentral constituit din preşedinţii filialelor ţărilormembre, preşedinte prin rotaţie fiind şeful Filialei naţionalecare organizează şi găzduieşte forul respectiv.Iniţial, limba oficială a fost franceza, iar din 1988 şiengleza, cu amplasarea secretariatului la Bucureşti.Pe parcursul activităţii sale UMB a organizat 71 demanifestări ştiinţifice, inclusiv 30 de Săptămâni aleUMB, 17 Zile ale UMB, 24 de Cursuri Internaţionalede Perfecţionare. Aceste acţiuni s-au desfăşurat înAlbania, Bulgaria, Cipru, Franţa, Grecia, Italia, fostaIugoslavie, Republica Moldova, România şi Turcia,iar mesajul UMB s-a extins datorită unei colaborărifructuoase cu Uniunea Medicală Mediteraneană Latină(UMML), Uniunea Medicilor Arabi (UMA),OMS, Asociaţia Medicală Mondială, Asociaţia deCercetări Medicale şi Cultură, Asociaţia Internaţionalăde Stomatologie.La etapa actuală Uniunea Medicală Balcanică îşipropune să continue şi aprofundeze studierea problemelorde sănătate privind profilaxia, diagnosticul şitratamentul afecţiunilor specifice regiunii balcanice(patologia cardiovasculară, digestivă, reumatologia),să contribuie la un schimb eficient de experienţă îndomeniul ştiinţei şi practicii medicale, să fortificerelaţiile de prietenie şi colaborare dintre medici.Anume cu sloganul Sănătate, Prietenie, Pace se realizeazăpromovarea cooperării şi a principiilor medicaleumaniste în medicina balcanică. Iar activitateaUMB este oglindită de organul său de presă, revistarecenzată Arhivele Uniunii Medicale Balcanice, caredescrie cazuri clinice inedite, dificile şi utile mediculuipractician, publică articole ştiinţifice şi prezintăreferate în limbile franceză şi engleză.Actualmente, UMB întruneşte 8 Filiale Naţionale:din Albania, Bulgaria, Cipru, Grecia, România,Serbia, Turcia şi Republica Moldova, ţara noastrăaderând la această prestigioasă organizaţie în 1993.Secretarul general al UMB cu sediul la Bucureşti esteprofesorul universitar, academicianul AŞR VasileCândea (România), preşedintele în exerciţiu – doctorulhabilitat în medicină Gheorghe Ciobanu (RepublicaMoldova). Cel din urmă, dr.hab.GheorgheCiobanu, este şi preşedinte al Filialei UMB din RepublicaMoldova, secretarul ştiinţific al Filialei fiindprofesorul universitar, doctorul habilitat în medicinăMinodora Mazur.Potrivit statutului UMB, Congresul cu titlul deSăptămâna Uniunii Medicale Balcanice se organizeazăo dată la 4-5 ani în conformitate cu ordinea stabilită,în fiecare ţară membră a UMB. Programul delucru al Congresului include sesiuni ştiinţifice, meserotunde, cursuri de perfecţionare, şcoala medicilor tinerişi un program cultural. La manifestări se invităpersonalităţi marcante din Ţările Balcanice şi organizaţiilecu care colaborează, corpul diplomatic alţărilor membre. Franţa, care a jucat un rol decisiv lafondarea UMB, este reprezentată la asemenea foruride un membru titular al Academiei.Pentru Republica Moldova aderarea la UMBa însemnat o şansă în plus de a recepţiona noutăţileştiinţifice din domeniul ştiinţelor medicale şi experienţamedicală modernă, precum şi posibilitateade a-şi etala propriile realizări. Chişinăul a găzduittrei evenimente notorii organizate de UMB – ZileleUMB în 1992, Săptămâna Uniunii Medicale Balcaniceîn 2002 cu participarea a peste 1700 delegaţi şi,între 16-18 septembrie 2008 – Săptămâna a XXX-eaa Uniunii Medicale Balcanice şi Cursurile Internaţionalede Perfecţionare.Acest for merită să fie menţionat în mod specialpentru că, sub tutela lui, şi-a desfăşurat lucrările PrimulCongres în medicina de urgenţă cu tema Abordări contemporaneîn urgenţele medico-chirurgicale. Evenimentuls-a bucurat de o largă asistenţă, întrunind 1372de medici, printre care reprezentanţi din Bulgaria, Belgia,Cipru, Franţa, Grecia, România, SUA şi Turcia.La cursurile care au precedat Congresul au fost luateîn dezbatere câteva teme actuale, printre care metodeleendoscopice de tratament chirurgical şi abordarea multilateralăa artritei reumatoide. Iar tematica generală aCongresului s-a axat pe urgenţe chirurgicale, cardiovasculare,neurologice, din medicina internă, traumatologie,obstetrică şi ginecologie, peri/neonatalogie.Congresul a oferit oportunitatea unui larg schimb deexperienţă şi de prezentare a realizărilor ştiinţifice îndiverse domenii ale medicinii moderne.nr.4(11), decembrie 2008 - 23

AkademosCEA DE-A IV-A EDIŢIEA CONFERINŢEIŞTIINŢIFICEINTERNAŢIONALEMATERIALS SCIENCEAND CONDENSEDMATTER PHYSICS(MSCMP-2008)Membru corespondent al A.Ş.M.Leonid CULIUC, directorul IFA A.Ş.M.Între 23-26 septembrie 2008, la Chişinău şi-a desfăşuratlucrările cea de a IV-a Conferinţă internaţionalăŞtiinţa Materialelor şi Fizica Materiei Condensate(MSCMP – 2008), organizată de Institutul de FizicăAplicată, Institutul de Inginerie Electronică şi TehnologiiIndustriale, cu participarea Universităţii de Statdin Moldova, Universităţii Tehnice din Moldova şi cusuportul Consiliului Suprem pentru Ştiinţă şi DezvoltareTehnologică şi al Societăţii Europene de Fizică.Conferinţa MSCMP este, de fapt, succesorulconferinţelor cu generic similar de scară unională şiinternaţională organizate, începând cu sfârşitul anilorşaptezeci, de repetate ori la Chişinău la iniţiativaacademicianului Sergiu Rădăuţan. Acestui ciclu demanifestări ştiinţifice ar putea fi atribuită şi conferinţaICTMC–8 (Eighth International Conference on Ternaryand Multinary Compounds), petrecută în 1990, carea fost prima conferinţă internaţională în domeniul fiziciiorganizată într-o ţară est-europeană. Prin aceasta aufost recunoscute meritele şi prestigiul şcolii ştiinţificechişinăuene în domeniul ştiinţei materialelor şi fiziciisolidului, inclusiv a semiconductorilor.După un deceniu de întrerupere cauzată de lipsamijloacelor financiare, la solicitarea comunităţii fizicienilordin republică şi a colegilor de peste hotare, înanul 2001 s-a hotărât de a relua organizarea conferinţelorpe această tematică la Chişinău. Spre a cuprindemai multe direcţii ştiinţifice din domeniile dezvoltatede fizicienii din republică, denumirea conferinţei afost modificată – Ştiinţa Materialelor şi Fizica MaterieiCondensate sau, în engleză – limba „oficială”în care se desfăşoară lucrările conferinţei – MaterialsScience and Condensed Matter Physics. Preşedinte alComitetului de Program al Conferinţelor MSCMP afost nominalizat academicianul Valeriu Canţer, academicianulcoordonator al Secţiei de Ştiinţe Fizice şi Inginereştia AŞM şi preşedintele Societăţii Fizicienilordin Moldova, iar preşedinte al Comitetului de Organizare– autorul acestui articol. Menţinerea prestigiuluişcolilor ştiinţifice naţionale şi stabilirea unor noirelaţii ştiinţifice cu alte ţări au fost de la bun începutdeterminate ca obiective principale ale organizatorilorConferinţei.Prima ediţie a conferinţei ştiinţifice internaţionaleMaterials Science and Condensed Matter Physics(MSCMP), organizată în iunie 2001, a fost dedicatăaniversării a 75-ea a regretatului acad. Sergiu Rădăuţanşi s-a bucurat de un mare succes. Autoritatea conferinţeifusese asigurată de participarea la lucrările ei aunui şir de personalităţi marcante din Belgia, Germania,Israel, România, Japonia, Franţa, Rusia, Ucrainaşi alte ţări.Cea de-a II-a conferinţă MSCMP, din septembrie2004, a fost consacrată jubileului de 40 de ani de lafondarea Institutului de Fizică Aplicată al A.Ş.M. Evenimentuls-a bucurat de un interes şi mai mare din parteacomunităţii ştiinţifice internaţionale şi naţionale.La lucrările conferinţei au luat parte 256 de fizicieni,inclusiv 51 de cercetători din 13 ţări: Germania, Belgia,Elveţia, Finlanda, Algeria, Turcia, Egipt, Polonia,Israel, România, Rusia, Ucraina, Belorusia.Cea de-a III-ea conferinţă MSCMP a avut loc înperioada 3-6 octombrie 2006, fiind dedicată împliniriia 85 de ani de la naşterea regretatului acad. TadeuşMalinovschii şi 80 de ani de la naşterea acad. SergiuRădăuţan. Evenimentul de asemenea s-a bucurat deun mare succes şi o amplă participare a savanţilor depeste hotare.La cea de-a IV-a ediţie, din septembrie anul curent,au participat peste 220 cercetători, dintre carecirca 150 din Republica Moldova şi 72 din 15 ţări,inclusiv din statele membre ale UE cum ar fi: Belgia(2), Germania (4), Finlanda (1), Franţa (1), Letonia(2), Lituania (1), Polonia (1), România (9), Spania (1),Elveţia (3), Marea Britanie (1).La şedinţele plenare şi cele cinci secţiuni ale Conferinţei:„Ingineria materialelor avansate şi caracteristicilestructurii”; ”Nanotehnologii, nanostructurişi nanoelectronica”; “Caracteristicile şi proprietăţileproceselor fizice”; “Fizica corpului solid şi tehnologiipentru echipamente moderne”; “Teoria materiei condensate”au fost prezentate 195 comunicări, printrecare 20 rapoarte invitate, prezentate de savanţi cu renume,35 rapoarte orale şi 120 postere.E de menţionat, că în calitate de satelit al Conferinţeişi-a desfăşurat lucrările un seminar moldo-rus,organizat în cadrul programelor Fundaţiei Ruse pentruCercetări Fundamentale (РФФИ) cu genericul “Nanotehnologiipentru electronică, fotonică şi energeticasolară”. Majoritatea raportorilor la seminar erau tineriicercetători – fizicieni din ambele ţări participante. Dinpartea Rusiei organizatori ai acestui seminar au fostUniversitatea de Stat din Moscova M.V. Lomonosovşi Institutul de Radioelectronică şi Automatică dinMoscova.În cadrul lucrărilor MSCMP-2008 au fost organizatetrei sesiuni cu destinaţie specială: de omagiere cuocazia jubileelor de 80 ani ai acad. Sveatoslav Moscalencoşi acad. Vsevolod Moscalenco, jubileului de 75de ani ai acad. Andrei Andrieş şi o sesiune in memoriamprof. Iulia Boyarskaya.Rămâne sa mai adaug că, aidoma ediţiilor saleprecedente, Conferinţa MSCMP-2008 a fost nu numaiun bun prilej pentru schimb de idei, experienţă şi informaţiiîntre specialiştii din diverse domenii ale fiziciişi ingineriei, ci şi un instrument eficient de demararea proiectelor de cercetare-dezvoltare în vedereaobţinerii finanţării prin granturi internaţionale, ceea ceconstituie un important suport în dezvoltarea ştiinţelorfizice şi inginereşti din Republica Moldova.24 - nr. 4(11), decembrie 2008

Ştiinţă Tradiţii şi academice educaţieFIZIOLOGIA ŞISANOCREATOLOGIA:REALIZĂRI ŞIAPRECIERIRodica FRUNZE, doctorandcolaboratoare la Institutulde Fiziologie şi Sanocreatologie, A.Ş.M.Recent, la Chişinău a avut loc Congresul II Internaţionalal Fiziologilor din ţările CSI. Ca să înţelegemmai bine semnificaţia acestui eveniment, trebuiesă ne amintim că acum cinci ani, la 11-12 octombrie2003, la Soci (Dagomâs) a avut loc Congresul I, cugenericul Fiziologia şi sănătatea omului, în cadrulcăruia pentru prima dată au fost prezentate la nivelinternaţional realizările ştiinţifice obţinute în sanocreatologie,o direcţie nouă în biomedicină, fondatăla Institutul de Fiziologie şi Sanocreatologie al Academieide Ştiinţe a Moldovei. Rezultatele ştiinţificeprivind conceptul, metodele şi noţiunile de bază alesanocreatologiei, mecanismele sanogene de reglarea funcţiei şi sistemului cardio-vascular, clasificareanivelului de sănătate a acestuia, etapele principale dedezvoltare a cordului în perioada intrauterină şi ontogenezapostnatală timpurie, precum şi rolul direcţieinou-create în soluţionarea problemei sănătăţii şi prevenireadegradării biologice precoce a organismuluiuman au fost înalt apreciate de către cei peste 290 departicipanţi la lucrările Congresului.Despre semnificaţia acestor realizări mărturiseştefaptul că la şedinţa plenară, una din cele 4 prelegeriprivind problemele actuale în domeniul fiziologieişi sănătăţii a fost prezentată de către fondatorul sanocreatologiei,academicianul Teodor Furdui, alesîn calitate de vicepreşedinte al Uniunii SocietăţilorFiziologilor din ţările CSI, iar printre moderatoriisimpozioanelor ştiinţifice s-a numărat şi dr. ValentinaCiochină, directorul Institutului de Fiziologie şi Sanocreatologieal A.Ş.M.Nivelul înalt al rapoartelor ştiinţifice a determinatdecizia participanţilor de a convoca Congresul II Internaţionalal Fiziologilor din ţările CSI la Chişinău,în baza Institutului de Fiziologie şi Sanocreatologie.Lucrările lui s-au desfăşurat la Chişinău în perioada29-31 octombrie curent, având genericul Fiziologiaşi sănătatea omului. Cel de-al doilea Congres a fostconsacrat memoriei excelentului savant academicianOleg Gazenco, fondator al fiziologiei cosmice. Apropo,în anul 1987, tot aici, la Chişinău, a avut loc ultimulcongres al fiziologilor din fosta URSS, la care auparticipat circa 1000 de delegaţi.Congresul al II-lea Internaţional al Fiziologilordin ţările CSI, graţie numărului impunător departicipanţi şi tematicii focalizate pe examinareadiferitor aspecte ale fiziologiei în planul rezolvăriiproblemei sănătăţii omului s-a dovedit a fi unul dincele mai reprezentative forumuri ştiinţifice. Numaisolicitări de a prezenta rapoarte şi comunicări încadrul Congresului au fost mai mult de 900, fiindsatisfăcute 235.Deschiderea lucrărilor Congresului a avut loc pedata de 29 octombrie 2008. Sala Azurie a Academieide Ştiinţe a Moldovei a fost arhiplină. La Congres auparticipat delegaţii din partea instituţiilor de bază îndomeniul fiziologiei din ţările CSI, precum şi reprezentanţide peste hotare. După difuzarea discursuluiştiinţific al regretatului academician Oleg Gazenko,rostit la Congresul XV al Fiziologilor din fosta URSScare a avut loc la Chişinău în 1987, către delegaţiiCongresului s-au adresat cu un cuvânt de salut viceprim-ministruldr. V.Stepaniuc, preşedintele A.Ş.M.acad. Gh.Duca, reprezentanţi ai ţărilor CSI. În cadrulCongresului şi-au ţinut lucrările 21 de simpozioane,cinci dintre care au fost moderate de acad. T.Furdui,m. cor. M.Duca, dr. V.Chiochină, acad. I.Toderaş, dr.hab. V.Şeptiţchi. Cele două şedinţe plenare au fostconsacrate audierii a şase lecţii axate pe problemeleactuale ale fiziologiei şi sănătăţii, prezentate de savanţicu renume, printre care şi lecţia acad. TeodorFurdui cu genericul “Stresul, evoluţia omului, sănătateaşi sanocreatologia”. Rapoartele ştiinţifice alecolaboratorilor Institutului de Fiziologie şi Sanocreatologieau abordat diferite aspect ale noii direcţii înbiomedicină – sanocreatologia. Au fost prezentatedate relevante privind degradarea biologică precoce asocietăţii contemporane şi factorii ce determină acestproces, precum şi rezultatele obţinute în dezvoltareabazelor ştiinţifice şi practice ale sanocreatologiei.Un interes deosebit a prezentat comunicarea dr.V.Ciochină consacrată sănătăţii sistemului cardiovascularşi sarcinilor noii direcţii – cardiosanocreatologia.În baza datelor privind sistemele structurofuncţionaleale activităţii ritmice bazale şi operativeale cordului, organogeneza cordului în perioada dedezvoltare intrauterină şi postnatală, în perioadelevulnerabile ale dezvoltării structuro-funcţionale aleacesteia, au fost elaborate şi prezentate metode sanogenede fortificare şi menţinere a capacităţii funcţionalea cordului.O mare rezonanţă a avut noul Concept al sănătăţiipsihice, în baza căruia pentru prima dată afost propusă tipologia nivelelor sănătăţii psiho-fiziologiceşi criteriile de testare a acestora, elaborat deun grup de autori de la Institutul de Fiziologie şiSanocreatologie.Paricipanţii la masa rotundă Tehnologii inovaţionaleîn predarea fiziologiei au rămas impresionaţide raportul ştiinţific prezentat de m.cor. Maria Duca“Pregătirea cadrelor în Academia de Ştiinţe a Moldoveiprin clusterul ştiinţifico-educaţional”.La şedinţa plenară de închidere a lucrărilor Congresului,realizările Institutului de Fiziologie şi Sanocreatologieau fost apreciate la înalta lor valoarede către asemenea savanţi cu nume de rezonanţăinternaţională ca acad. Constantin Sudakov, acad.Revaz Sepeaşvili, acad. Mihail Roşcevschi etc., iaracad. Teodor Furdui a fost ales din nou în calitate devicepreşedinte al Congresului. S-a decis că cel dealIII-lea Congres Internaţional al Fiziologilor dinţările CSI se va întruni în 2012.nr.4(11), decembrie 2008 - 25

AkademosROLUL CHIMIEIECOLOGICE ÎNCERCETAREA POLUĂRIIŞI DEZVOLTAREADURABILĂDr. conferenţiar Maria GONŢA,şef catedră Chimie Industrială şi Ecologică,USMÎn perioda 8-12 octombrie 2008, la Chişinău aavut loc cea de a IV-a întrunire ştiinţifică în domeniulchimiei ecologice cu genericul Rolul chimiei ecologiceîn cercetarea poluării şi dezvoltarea durabilă,desfăşurată în cadrul Programului NATO Ştiinţa pentrupace şi securitate.Evenimentul a fost organizat de către UniversitateaTehnică din Braunschweig, Germania, Academiade Ştiinţe a Moldovei, Asociaţia pentru Cercetare şiDezvoltare din Moldova, Facultatea de chimie şi tehnologiechimică şi Catedra de Chimie Industrială şiEcologică a USM.Această reuniune se constituie într-un bilanţ alunei prodigioase activităţi ştiinţifice în domeniulchimiei ecologice care a început acum trei decenii.Atunci, în anii 80 ai secolului trecut, la hotarul dintrechimie şi ecologie a apărut o direcţie nouă numităchimie ecologică, care a venit să evidenţieze aspectulchimic al interacţiunii mediului cu organismele vii.Fondatorul acestui domeniu în Republica Moldovaeste acad.Gh.Duca. Într-o perioadă scurtă, chimiaecologică şi-a găsit susţinători şi promotori în diferiteţări ale lumii, fapt care l-a determinat pe acad.Gh.Duca să organizeze în 1988 la Chişinău PrimulSeminar Internaţional în domeniul chimiei ecologice.În 1992, la iniţiativa sa, la Universitatea de Stat dinMoldova, Facultatea chimie şi tehnologie chimică, afost fondată Catedra chimie industrială şi ecologică,prima catedră din Republica Moldova în domeniulchimiei ecologice şi protecţiei mediului, care a începutsă pregătească studenţi şi doctoranzi la specialitateaProtecţia mediului şi folosirea raţională a resurselornaturale. În 1994 a fost editat primul manualde chimie ecologică, care a fost tradus în 3 limbi. În1996 fusese fondat Centrul de cercetări ştiinţificeChimia Aplicată şi Ecologică (CŞCAE), în cadrul căruias-au constituit 4 laboratoare ştiinţifice.Cercetările desfăşurate la catedră şi în laboratoareleCŞCAE au avut ca temă Chimia şi TehnologiaProceselor Industriale şi Tratarea Apelor şi Deşeurilorşi s-au soldat cu elaborări importante, precum:• Teoria oxidativă de autopurificare chimică a apelor şidinamica sezonieră a stării redox a apelor naturale• Teoria reactoarelor fluide de transformare a compuşilorde azot cu microorganisme imobilizate pe suport• Teoria stării redox a mediului ambiant• Metode de tratare fizico-chimice şi biochimice a deşeurilorsolide şi apelor reziduale• Metode de inhibiţie a procesului de formare a N-nitrozaminelorcu utilizarea reductonilor• Mecanisme de oxidare catalitică şi fotochimică a substanţelororganice cu oxigen, peroxid de hidrogen şi radicaliliberiÎn domeniul chimiei ecologice şi protecţiei mediuluiau fost editate 20 de monografii şi manuale,11 materiale didactice pentru cursuri teoretice, 15 îndrumarede lucrări de laborator şi un şir de articoleştiinţifice. Titlurile principalelor monografii ştiinţificesunt extrem de sugestive în privinţa complexităţiişi actualităţii problemelor abordate: Auditul ecologic(2000), Procese redox în mediul ambiant (2001), Tehnologiimoderne de ardere şi de reducere a emisiilorpoluante în atmosferă (2002), Procese de poluare şiautoepurare a apelor naturale (2002), Ingineria mediuluiîn energetică (2003), Industria vinicolă ecologicpură (2004), Hidrochimia râurilor mici (2004).Astfel, catedra şi-a asigurat un rol semnificativ îndezvoltarea chimiei ecologice şi protecţiei mediuluidin Republica Moldova şi a obţinut în acest domeniupoziţii onorabile pe plan ştiinţific internaţional. Demenţionat că în anul de studii 2008-2009 la Universitateade Stat din Moldova, la Catedra chimie industrialăşi ecologică a fost deschisă specialitatea chimiaecologică şi protecţia mediului ambiant pentru studiide masterat şi doctorat, studenţii având posibilitateade a se specializa în acest domeniu.Pe parcurs, a devenit o tradiţie organizarea la Chişinăua simpozioanelor internaţionale menite să generalizezeşi fructifice experienţa în domeniul chimieiecologice. Primul simpozion internaţional de acestgen a fost organizat în Moldova în 1995 şi a întrunit150 participanţi. Al doilea simpozion internaţional aavut loc în 2002, la care au luat parte 260 cercetătoriştiinţifici din 26 ţări. Al treilea simpozion internaţionalîn domeniul chimiei ecologice a avut loc în 2005şi s-a bucurat de prezenţa a 470 participanţi din 38ţări. Şi iată că în toamna curentă Chişinăul iarăşi devinegazda unui important for ştiinţific, al IV-lea lanumăr, în domeniul chimiei ecologice.Workshop-ul organizat cu suportul NATO a urmăritobiectivul de a analiza nivelul şi calitatea cercetărilorîn domeniul chimiei ecologice din spaţiul CSI,Orientului Mijlociu, Europei de Vest spre a prezentaulterior abordări şi strategii noi în vederea elaborăriiunor tehnologii tolerante faţă de mediu pentru odezvoltare durabilă, inclusiv prin fortificarea capacităţiloreducaţionale. Astfel, cercetători din 12 ţăriau analizat întreg ansamblu de probleme ce ţin dechimia ecologică – de la cercetarea poluării, până ladezvoltarea durabilă relevantă pentru cooperarea regionalăşi internaţională; au discutat despre creşterearolului cercetătorilor în elaborarea politicilor şi luareadeciziilor privind mediul ambiant în context regionalşi internaţional; au elucidat rolul chimiei ecologice laedificarea societăţii bazate pe cunoaştere în Europade Vest şi de Est, SUA şi ţările arabe.Procesul de poluare nu ţine cont de frontierelenaţionale. E o problemă de securitate internaţională.Tocmai de aceea, de exemplu, NATO încurajeazăcercetarea ştiinţifică vizând dezvoltarea durabilă şicombaterea poluării. Pornind de la această idee, estenecesar a consolida politicile economice, ecologiceşi cererile sociale prin metoda sinergeticii, ele fiindîntr-o corelaţie permanentă.26 - nr. 4(11), decembrie 2008

Ştiinţă Anul şi Ion educaţie DruţăCEL DE-ALTREILEA MILENIUTHE 3 rd MILLENNIUMAcad. Ion DRUŢĂThe writer academician Ion Druta presentedthis presentation at the international symposium IonDruţă – humanism and contemporaniety that tookplace on 16 October 2008, under the aegis of ASM.The 80-aged writer be lived that the biggest problemthat persisted in time and dominated above all theproblems is the human being, and the goal of itsexistence. The third millennium, which had beganseveral years ago, shall give the answer to the mustcontradictory and maybe pained question of all thatcan be – WTAT IS, DEFINETLY, HUMAN?Vorba lui Creangă, nu ştiu cum alţii au răzbătutvenind azi la Academie, însă eu unul am ajunsdestul de greu. Străzile sărmanului Chişinău, proiectatepentru brişte şi sănii, acum gem îndopate cutransporturi mecanizate de toate soiurile. Urbanizareaexcesivă, concentrarea populaţiei prin oraşelemari concomitent cu dezvoltarea mijloacelor detransport, au pus lumea în faţa unei grave dileme:ce facem, cum ne descurcăm mai departe? Se ştiecă peste câţiva ani, şi nu prea mulţi, oraşele se vorconfrunta cu o paralizie generală a mijloacelor detransport.Viaţa, fireşte, nu poate fi oprită, trebuie ceva defăcut. Idei sunt multe, dar, din toate soluţiile propuse,una mai nebuloasă decât alta, am reţinut replicaunui slujbaş de la primăria Moscovei.-Domnilor, a zis demnitarul, nu ne grăbim. Săvedem mai întâi cu ochii noştri colapsul, pe urmă neaşezăm şi ne gândim ce facem.Mă tem că această atitudine de filozofie contemplativăcaracterizează mentalitatea întregii lumi moderne.Săpăm zi şi noapte sub temeliile casei în carelocuim, sub temeliile societăţilor plămădite atât degreu de-a lungul veacurilor, punem însăşi existenţaumană sub semnul întrebării, dar, nepăsători din fireprecum suntem, când ni se spune, ce faceţi, domnilor,duceţi lumea în prăpastie, răspundem de obicei,dacă nu cu glas tare atunci cel puţin în sinea noastră– nu ne grăbim. Să vedem mai întâi prăpastia, să-icalculăm dimensiunile, să-i analizăm fundul, să facemschema căderii, cu ce viteză şi care şi unde arputea să cadă, şi când vom fi deja în zbor, atunci neaşezăm şi căutăm soluţia ieşirii din situaţie.Deşi orizonturile cunoştinţelor noastre istoricese lărgesc într-una, trecând peste zeci şi chiar sutede mii de ani, lumea civilizată a stabilit, printr-oînţelegere tacită, să ne enumerăm existenţa de laNaşterea Mântuitorului. Aşa stând lucrurile, suntemdeci martorii şi chiar participanţii trecerii omeniriidin cel de-al doilea, în cel de-al treilea mileniu.Ce reprezintă, în fond, aceste douăzeci de veacuritrăite de omenire în totalitatea lor? Cu ce auvenit, ce ne-au adus aceste două milenii trecute?În linii mari, s-ar putea spune că primul mileniua fost trăit sub semnul răspândirii şi cimentării credinţei,sub semnul plămădirii şi replămădirii vieţiispirituale. S-a făcut un salt istoric, trecerea de la păgânismla civilizaţia creştină.Al doilea mileniu, pe lângă înveşnicirea credinţeiîn opere de artă, cultură şi arhitectură a fost, în primulrând, mileniul dezvoltării ştiinţifice în mai toatedomeniile. De la arc şi suliţă până la arma atomică,de la carul cu boi şi plugul de lemn până la zborurilecosmice. Însăşi longevitatea umană s-a dublat, de latreizeci-patruzeci de ani s-a ajuns la şaptezeci-optzeci,ba şi mai mult în ţările cu traiul aşezat.Aşa stând lucrurile, nu ne-ar rămânea decât să nebucurăm, să ridicăm monumente şi să tot sărbătorimmarile izbânzi ale geniului uman, dar, abia păşindpragul celui de-al treilea mileniu, ne-am pomenit lao mare, la o tragică răspântie. Vorba e că tot ce s-aacumulat de-a lungul primelor două milenii, marilenoastre izbânzi, descoperirile revoluţiilor tehnicoştiinţificeau ajuns, la un moment dat, sub un enormsemn al întrebării.www.druta.asm.mdnr.4(11), decembrie 2008 - 27

AkademosDupă cum se ştie, primul mileniu ne-a adusSfânta Scriptură cu cele două Testamente, cu celezece porunci. Această carte de căpătâi, poate ceamai răspândită, citită şi studiată în lume, a stabilitformula şi sensul vieţii umane, harta trecerii noastreprin lume, de unde venim şi unde ne ducem, până şinormele morale ale omului au fost condiţionate decele zece porunci.Şi la ce-am ajuns noi azi, în cel de-al treileamileniu? Sfânta Scriptură se prăfuieşte pe tejgheleprintre cărţile cu un conţinut mai mult decât odios,de cele zece porunci nimeni nu-şi mai aduce aminte,pentru că, ce înseamnă să nu furi, când majoritatealumii seceră cu ochiul prin lături, căutând ce ar maiputea acapara, aceasta fiind mecanismul principal allumii neocapitaliste, principiu numit oarecum ştiinţificbusiness.Ce înseamnă pentru copilaşii de azi poruncaDomnului să-l cinsteşti pe tatăl tău şi pe maică ta,odată ce tata e în Italia, mama în Rusia, iară copiiirămaşi singurei. Ce înseamnă să nu-ţi doreşti soţiaaproapelui tău, când ea singură ţi se vâră în pat? Ceînseamnă să nu-ţi faci chip cioplit, adică idoli, cărorasă te închini? Nu ni-i facem, Doamne fereşte, nune închinăm lor, dar stăm seară de seară, milioane şimilioane, în faţa unei cutii pline cu lucruri necuviincioaseşi violenţe numit televizor. De rugat nu seroagă nimeni în glas tare către cutia ceea, dar nu semai pot rupe de la emisiunile deşarte nici cei mici,nici cei mari.Volens-nolens, ne transformăm în nişte adaptoriai feluritelor invenţii şi jucării sofisticate. Subconştientul,străvechiul motor al creativităţii umane, stăresemnat în faţa acestei cutii diabolice şi refuză săne mai servească.Fireşte, nu e vorba doar de Moldova şi de moldoveni.Azi aşa-zisul proces de descreştinizare acuprins mai toată lumea iudeo-creştină. Sărmanelenoastre biserici, smulse cu atâta greu din gura demonilor,restaurate cu atâta elan şi bucurie, stau maimult goale, abia de se umplu pe jumătate la sărbătorilecele mari. Slujitorii bisericilor, preoţii, cei mairăsăriţi, mai pe ascuns, mai în văzul lumii, se ocupăşi ei cu ceea ce se numeşte business. La urma urmei,au familie, au copii, sunt şi ei oameni.Cuvântul, carele este de la Dumnezeu şi, precumzice Scriptura, e însuşi Dumnezeu, a decăzut caniciodată. În artă, în politică, în viaţa noastră cotidianăcuvântul mai că nu înseamnă nimic. Azi căutămsă aflăm ce-a vrut cela să spună pe când înşira unlanţ sonor de silabe. Azi a-i spune cuiva – uite, îţidau cuvântul meu de onoare, înseamnă a-ţi bate jocde el.Astfel, în ziua de azi, întreaga omenire, rămasăfără credinţă, lipsită de orizonturi spirituale, stă ca orachetă pe rampa de lansare. Ascultă resemnată numărătoareainversă şi primul scântei care ne va rupede la pământ aruncându-ne în bezna neagră. Dezorientată,disperată, sărmana noastră făptură urlă cugură de şarpe – fraţilor, faceţi ceva că ne pierdempentru nimica, dar demnitarul de la primărie zice–nu ne grăbim. Să auzim mai întâi focul în rachetă,să ne rupem de la pământ, pe urmă ne aşezăm şi negândim ce facem mai departe.Roadele celui de-al doilea mileniu care, prindescoperirile sale senzaţionale ne-a ţinut într-unentuziasm letargic, de-am tot proslăvit şi preamăritgeniul uman, într-o bună zi am amuţit brusc odatăcu explozia reactorului de la Cernobâl. Unul din savanţiicare a proiectat Cernobâlul a spus înainte demoarte că Europa a fost salvată de aşa zisul om sovietic,obişnuit a fura de la stat. Căci, zicea savantul,dacă muncitorii de la construcţie nu furau ciment cunemiluita şi reactorul ar fi fost îmbrăcat în cămaşade beton proiectată, forţa nucleară, tot crescândîn interior, la declanşare ar fi fost atât de puternicăîncât de la munţii Ural şi până în insulele Britanices-ar fi aşternut o enormă pustietate.Pentru prima oară în istoria sa omenirea a căpătatîn mâinile sale un instrument capabil să distrugăînsăşi viaţa pe pământ, ba chiar, ce nu este delocexclus, să smulgă planeta de pe obişnuita sa orbită,aruncând-o în bezna infinitului cosmic. Putem noiazi organiza un control viguros, putem obţine garanţiică aşa ceva nu se va întâmpla? Nicidecum.Suntem obişnuiţi în viaţa noastră cotidiană cu anumitemetode de precauţie. Se ştie, de-o pildă, că trebuiesă ascunzi de copii cuţitele, foarfecele şi acele.Se ştie că trebuie să doseşti de bătrânii senili cutiacu chibrituri. Se ştie că există anumite categorii decetăţeni care nu pot primi autorizaţie pentru a procuraarme de foc. Dar ce facem cu ţările suveraneşi independente, care vor şi ele să se joace puţin cuarma atomică?Acum câteva decenii a apărut o noţiune nouăcare circulă tot mai frecvent, punând stăpânire pevisele şi năzuinţele noastre. E vorba, fireşte, de ecologie.Marile descoperiri ale celui de-al doilea mileniune distrug zi cu zi mediul ambiant. Agrochimiaa umplut spitalele şi ne face să ne gândim de zeceori când luăm o legumă, înainte de a o folosi ne interesămunde anume a fost ea cultivată.Încălzireaglobului reduce terenurile arabile peste tot, se zicecă în viitorul apropiat popoarele africane vor începea migra, gonite de foame, spre nord, ne apropiem deraţionalizarea apei potabile pe cap de locuitor.Azi suntem confruntaţi cu cel mai mare pericoldin istoria lumii, pericolul distrugerii vieţii ca atare.Ce s-ar putea de făcut? Care ar fi salvarea? Că amputea să ne întoarcem la căsuţa cea de lut din vârfuldealului, la aratul cu căluţii şi la toaleta din fundulogrăzii, aşa ceva nu cred că ar fi posibil. Prea departene-am dus.Punctul revenirii a fost depăşit.Pentru moment, singura salvare ar putea fi, vorbaînţelepţilor antici, simţul măsurii, pe care l-ampierdut cu mulţi, mulţi ani în urmă. Simţul măsurii28 - nr. 4(11), decembrie 2008

Ştiinţă Anul şi Ion educaţie Druţăşi responsabilităţii ne-ar da un mic răgaz, aşa ca săne putem dezmetici pentru a găsi o soluţie rezonabilă,pentru a depăşi pericolul autonimicirii, dar, teamă-mieste că nici asta nu se va putea realiza. Neocapitalismulîn goana sa după profit şi supraprofit nuse va opri, oricât de mare ar fi pericolul.Cămaşa de oxigen ce ţine globul în braţele salea fost şi este ferfeniţită zi şi noapte de numeroaseaeronave şi rachete, tradiţionalele curente aerieneau fost date peste cap. Credeţi că s-ar putea găsi osingură ţară să renunţe la zborurile aeriene? Din păcate,ele au devenit o necesitate vitală. Ei şi apoivorba bătrânului Marx despre profit şi supraprofit.Dacă mâine pierim, foarte bine, zic ei, vom pierimâine, dar astăzi trebuie să fim în câştig.De aici, cred eu, a şi venit celebra maximă avremurilor noastre că neocapitalismul şi ocrotireamediului ambiant sunt incompatibile, sunt două lucruricare se exclud reciproc. Cu siguranţă că unao va nimici pe cealaltă şi nu e cazul să ghicim carepe care. De aici, aş crede eu, a şi pornit o mare îngrijorarecoborâtă până la nivelul nostru genetic. Şinu e de mirare că fiinţa umană ca atare degenereazăîntr-un ritm galopant.Au dispărut marile personalităţi istorice dinfruntea statelor de mare răspundere. Peste tot, prinpalatele aurite, oameni întâmplători. Prăbuşirea s-aprodus pe verticală, de la vlădică şi până la opincă.Am întâlnit prin sate absolvenţi ai şcolilor medii care,sărmanii, cu atestatul de maturitate ce se colbăieşteundeva pe dulap în casa mare, nu sunt în stare săşipună semnătura corect. Au uitat literele propriuluisău nume. Parcă nu demult am luptat cu toţii pentrualfabetizarea satelor, acum e în plin toi procesul dedezalfabetizare. În fond, nu e de mirare că după descreştinizarea venit rândul dezalfabetizării.Sărmana noastră talpă a ţării.-Ce mai faceţi? Un’ vă duceţi?Toţi cei crescuţi la sate ştiu că acestea sunt replicilecele mai des folosite în sat. Le auzi de dimineaţapână seara, peste tot. Secole la rând răspunsurileerau şi ele cam la fel:-De, ce să facem, muncim. Ne ducem, iaca, ladeal.Acum, la obişnuita întrebare, ce mai faceţi, un’vă duceţi, se răspunde:-Supravieţuim. Ne ducem, iaca, în Italia. În Rusia.În Grecia.În definitiv, nu e nimic tragic în faptul că moldoveanulnostru în cele din urmă a coborât de pecuptor, ieşind şi el în lume. Fireşte, nu a făcut-o debună voie dar, precum spune marele filozof Kant,omul îndestulat degradează şi numai cei cesuferăsimt viaţa din plin.Aşadar, supravieţuim. Simţim viaţa din plin.Nimic tragic, se mai întâmplă şi cu alţii, însă luptapentru supravieţuire, dragii mei, nu poate include însine mai mult decât o anumită perioadă de maximătensiune, de eforturi supraomeneşti, de jertfe incalculabile.Războaie, secetă. Foame, epidemii, calamităţinaturale. Cam de-aici pornesc luptele pentrusupravieţuire. Cum marile blesteme sunt depăşite,viaţa revine în făgaşul ei obişnuit. Totul ce are unînceput, urmează să aibă, odată şi odată, un sfârşit.Atunci însă când lupta pentru supravieţuire trecedin an în an, din generaţie în generaţie, când setransformă în felul omului de-a fi, pentru că de revenirela normal nici pomeneală, atunci lupta pentrusupravieţuire se transformă în declin, în apus, într-ostingere mai mult sau mai puţin lentă.Omul simplu al acestei ţări, copilul acestuipământ, vine astăzi în faţa noastră să ne întrebe–domnilor! Spuneţi-ne pentru Dumnezeu, de undeşi până unde? De alaltăieri şi până când?! Care neeste scopul şi care poate fi preţul pe care va trebuisă-l plătim?Sunt întrebări grele, tragice, dar ele persistă,ocolite nu pot fi în niciun caz. Până când culturanoastră, ştiinţa, forţele politice nu vor fi în stare sădea un răspuns clar şi răspicat la aceste întrebărigrave şi dureroase, nici cultura nu va avea dreptulmoral de a se numi cultură, nici ştiinţa nu va maiputea pretinde că este cu adevărat ştiinţă, şi cu atâtmai mult forţele politice nu vor avea acoperire moralăde a se numi reprezentanţii acestui popor, aleşisă administreze viaţa alegătorilor săiMarea problemă, însă, care domină peste toateproblemele, rămâne, fireşte, fiinţa umană. Ce esteomul în definitiv? Pentru ce a venit el pe acest pământşi care este scopul existenţei sale? S-a zis căsuntem fiii Domnului, zidiţi după chipul şi asemănareaSa. Apoi s-a zis că omul este regele naturii, ceamai desăvârşită fiinţă din câte există sub soare, unicaînzestrată cu darul conştiinţei propriei sale existenţe.Человек это звучит гордо, vorba lui Gorki. Apois-a bănuit că am fi coborât de pe copac şi în urmanesfârşitelor selecţii naturale ne-am ridicat pe douăpicioare. După care ni s-a mai spus că nu suntem decâtnişte şurubaşe ale unei enorme maşinării, dar ceproduce maşina ceea şi pentru cine produce, asta oştia numai Marele mecanic al acelei maşini.În sfârşit, de la o vreme a început a se vorbi maiîntâi în şoaptă, apoi tot mai pronunţat, că omul nueste decât un vlăstar nărăvos şi imprevizibil al naturiicare, în cele din urmă, va contribui fără să vreala distrugerea vieţii pe pământ şi a însăşi planetei penume Terra.Mileniul trei, care a început abia acum câţivaani, urmează să dea răspunsul definitiv la mult controversataşi poate cea mai dureroasă întrebare dincâte pot fi – CE ESTE, ÎN DEFINITIV, OMUL?Discurs rostit în cadrul Simpozionului internaţionalcu genericul Ion Druţă - umanism şi contemporaneitate,Chişinău, 16 octombrie 2008nr.4(11), decembrie 2008 - 29

ACADEMICIANULION DRUŢĂ –SCRIITOR CARE NEREPREZINTĂ NEAMULAcad. Gheorghe DUCA,preşedinte al Academiei de Ştiinţea MoldoveiAkademosACADEMICIAN ION DRUTA – THEWRITER THAT REPRESENTS OUR PEPOLEIon Druta Year that we celebrate in 2008 is justa frame of time from an epoch, that has the destinyto remain forever as Ion Druta’s epoch, complex andcontroversional, build up from rebellions and censor,fight and obedience, victories and defeat, truthand lies, good and evil, faith and atheism. In thisdramatic epoch was made the attempt to suppress ofa veritable poet in prose – Ion Druta, who in equalmanner mark and express her.Scriitorul Ion Druţă, mare creator de metafore şisimboluri nemaiîntâlnite, care, datorită originalităţiilor exprese, de multe ori nu pot fi traduse în altelimbi ale lumii, a devenit el însuşi persoana care s-aînvrednicit de cele mai alese figuri de stil. Pornindde la celebrul îndemn al maestrului – Să ne trăiascăpăsările tinereţii noastre!, vom spune că toţi cei 80de ani ai lui Ion Druţă se călătoresc ca păsările înzboruri nesfârşite către stele, configurând impetuoso epocă – epoca lui Ion Druţă.Din perspectiva selecţiei valorice pe care o faceistoria, această sintagmă caracterizează exact şi sugestivviaţa şi creaţia scriitorului în raport şi în contextcu viaţa poporului său din perioada postbelică.Or, aşa cum remarca Vasile Coroban, Ion Druţă acreat în proza noastră strălucite tablouri plastice plinede viaţă.Anul Ion Druţă, pe care îl traversăm în 2008, nueste decât un segment de timp trecător dintr-o epocă,hărăzită a rămâne înscrisă pe răbojul valorilornaţionale.Epoca lui Ion Druţă, complexă şi controversată,este într-adevăr una a contrariilor, constituindu-sedin răzvrătire şi cenzură, luptă şi cedare, victorii şieşecuri, adevăr şi minciună, bine şi rău, credinţă şiateism. În această dramatică epocă s-a încercat suprimareaunui veritabil poet în proză – Ion Druţăcare, în egală măsură, o marchează şi o exprimă.Las pe seama criticilor literari şi de artă să sepronunţe asupra subtilităţilor de ordin estetic şi filozoficale creaţiei druţiene. Ţin să subliniez doarFenomenul artistic Ion Druţă. Monografie colectivăinternaţională. Coordonator acad. Mihail DolganChişinău, Tipografia Centrală, 2008.că prozatorul, dramaturgul şi eseistul Ion Druţă areuşit să revoluţioneze literatura, dramaturgia, întregfenomenul cultural al timpului prin mesajul săuumanist şi creştin, dar şi prin modelu-i narativ demare autenticitate, printr-un lirism şi psihologismprofund naţional. Pe parcursul a cinci decenii, IonDruţă a ilustrat cu măiestrie prin opera sa adevăratafrumuseţe a sufletului omenesc şi spiritualitatea poporuluinostru, întemeiată pe tradiţie şi creştinism.Scriitorul îndrăgit al moldovenilor a dat dovadănu numai de talent scriitoricesc şi de capacitatea de acrea veritabile valori estetice, ci şi de multă bărbăţie,de mult spirit combativ. El a avut curajul să pledezecauza naţională într-o vreme când cei care se opuneaudeschis regimului totalitar erau nespus de puţini.Să dăm Cezarului ce-i al Cezarului şi să amintimaici că în discursul său, rostit în anul 1965 laCongresul Uniunii Scriitorilor de la Chişinău, IonDruţă a spus clar şi tranşant: „Pentru o limbă cu rădăcinilelatine ar fi fi resc să se treacă la alfabetullatin”. Este adevărat că revenirea la alfabetul latins-a reuşit abia după un sfert de veac, în anul 1989,dar tot atât de adevărat este şi faptul că anume scriitorulIon Druţă, cu autoritatea numelui său, a înclinatbalanţa în favoarea mişcării de eliberare naţională.Şi creaţia sa, de asemenea, a constituit o expresie arezistenţei naţionale şi spirituale.Trebuie să recunoaştem şi faptul că opera academicianuluiIon Druţă a fost o şcoală excepţionalăpentru câteva generaţii de conaţionali de-ai săi, cuimpact asupra altor popoare, dovadă fiind şi suc-30 - nr. 4(11), decembrie 2008

Ştiinţă Anul şi Ion educaţie Druţăcesul montării pieselor druţiene, inclusiv de cătrecunoscutul regizor Ion Ungureanu în colaborare cuilustrul compozitor Eugen Doga, pe diferite sceneale lumii: la Moscova, Riga, Varşovia, Paris ş.a.În scrierile sale, dar, mai cu seamă, în dramaturgieşi eseistică, Ion Druţă a abordat problema acutăa menţinerii echilibrului ecologic întru evitareaunor cataclisme naturale, probleme ce suspendă şiacum, aidoma sabiei lui Damocle, peste RepublicaMoldova, peste Europa, peste Terra. Ca un îndureratfiu al acestui meleag, Ion Druţă a pus într-o legăturăorganică – şi metaforică, şi simbolică, şi mitică, darşi de un dur realism – ecologia naturii şi ecologiasufletului omenesc.Comunicându-ne, prin opera sa artistică, oexperienţă umană esenţială, vorba cunoscutuluiteoretician literar Adrian Marino, activitatea scriitorului-academicianIon Druţă este edificatoare şipentru conceptul european de societate bazată pecunoaştere, concept pe care actualmente îl promoveazăAcademia de Ştiinţe a Moldovei. Participareala conferinţele de rezonanţă internaţională, iniţiereaeditării unor cărţi valoroase ale scriitorilor „nedreptăţiţi”,realizarea monumentului Lumânarea Recunoştinţei,contribuţia la deschiderea complexuluimuzeistic Constantin Stere de la Cerepcău, lansareavalorosului proiect internaţional DinastiaCantemir în 8 volume, suntparte a demersului ştiinţific şi cognitivneîntrerupt pe care Ion Druţă îlpromovează de-a lungul anilor.Lucrarea colectivă Fenomenulartistic Ion Druţă, întocmită, coordonatăşi redactată de academicianulMihail Dolgan, este una impunătoareprin volum, prin mulţimeamulticoloră a judecăţilor de valoareemise în legătură cu scriitorul cercetat,prin substanţa-i ştiinţificăautentică şi solidă. Ea vede luminatiparului în prestigioasa colecţieAcademica şi propune cititoruluide toate gradele cele mai pertinenteexegeze despre creaţia polifonică ascriitorului, exegeze ale unor avizaţisavanţi, critici şi istorici literari, teatrologişi eseişti din circa zece ţări.Cartea înglobează texte de o marevarietate de genuri şi specii, de formuleşi modalităţi – de la studii şiarticole de problemă până la portreteşi eseuri, de la polemici şi scrisoriparticulare până la dedicaţii poetice,de la poeme personale până la discursuriaproape necunoscute publiculuicititor. De asemenea, cititorulva avea prilejul să ia cunoştinţă deun amplu Curriculum Vitae al scriitorului,însoţit de comentarii critice pertinente şi documentate,cu un extraordinar set de fotografii colorşi alb-negru, cu un Indice de nume şi cu un originalCD care cuprinde selecţii din discursurile şi lecturilelui Ion Druţă în interpretarea celor mai talentaţiactori, precum şi secvenţe din spectacolele celebre.Valoarea monografiei colective cu caracter internaţionalFenomenul artistic Ion Druţă mai rezidăşi în faptul că ea nu ocoleşte nici obiecţiilecritice aduse de unii autori creaţiei druţiene, lucru,în general, firesc într-o societate democratică (celpuţin după 1989). Timpul, desigur, va alege grâulde neghină, ca să recurgem la o altă metaforă celebrăa scriitorului Ion Druţă, lansată public la MareaAdunare Naţională de la Chişinău, în anul 1989.Cert rămâne faptul că membrul titular al Academieide Ştiinţe a Moldovei Ion Druţă, Preşedinte deonoare al Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova(1987), Membru de onoare al Academiei Române(1990), prin viaţa şi opera sa bogată, variatăşi zbuciumată, ne permite să parcurgem – pe caleaimaginii artistice inspirate– o întreagă epocă a republicii,cu suişurile şi coborâşurile ei, cu contradicţiileşi confruntările de idei, cu oamenii ei dârjişi dornici de adevăr.Valentina Rusu-Ciobanu. Ion Druţă. 1972. Ulei, tempera şi vopsea debronz pe pânzănr.4(11), decembrie 2008 - 31

AkademosFENOMENULARTISTIC ION DRUŢĂÎN DATENECUNOSCUTE(partea I)Acad. Mihail DOLGANTHE ARTISTIC PHENOMENON IONDRUTA IN THE UNKNOWN DATA.The opera of Ion Druta consisted from storiesand novels, dramas, sketches, publicism, has beentranslated into over than 35 foreign languages: intoabsolutely all languages from ex URSS, principalforeign languages in Europe and America: French,German, English, Spanish, Italian, Polish, Czech,Slovak, Bulgarian, Finnish, Swedish. Drutian’s opera“Casa mare” had been played in over than 100theatres world side. Author encloses in his academicspeech unknown data, comments, references, impressionsof experts in literature and dramaturgy fromdifferent countries about opera of Ion Druta.„Rostirea adevărului nu trebuie să supere,nici să ruşineze”Cinstită asistentă! Anul 2008 este declarat decătre Parlamentul şi Guvernul Republicii MoldovaAnul Ion Druţă – Ion Druţă, Scriitor al Poporului,Ion Druţă, academician a două academii naţionale,Ion Druţă, scriitorul preferat al tuturor cititorilor dela noi – de la plugar până la academician, de la vlădicăpână la opincă, cum se zice. Mai mult chiar,milioane de cititori din alte ţări ne descoperă şi necunosc Moldova, ne preţuiesc şi ne admiră, în primulrând, prin romanele şi dramele răvăşitoare alelui Ion Druţă. Însuşi preşedintele republicii, cândi-a ajuns cuţitul la os, cum zicea el, a trebuit să seconsulte asupra stării social-politice din ţară doarcu Ion Druţă, printr-o scrisoare deschisă din 2002,solicitându-i sfaturile de rigoare, ca unui înţelept alînţelepţilor. Şi le-a obţinut, aceste sfaturi, de la bardulde la Horodişte, tot pe calea unei scrisori deschise,intitulată semnificativ de problematic: „Dolarulînlocuieşte Constituţia” (vezi Moldova suveranădin 14 martie 2002).Mihail Gorbaciov, părintele „perestroicii” şi al„transparenţei”, ţinea să-l aibă în escorta sa, prezentându-l,când pleca în delegaţii, drept „cel mai marescriitor clasic în viaţă”. Iar criticul Ion Ciocanu, unexeget cu nume în domeniul romanului, susţine că„în contextul literaturii moldoveneşti contemporaneIon Druţă deţine locul unui rege al prozei” (vezi:Druţiana, 1990, p. 52). Cunoscutul prozator VladimirBeşleagă, în cadrul unei serate omagiale din 2septembrie 1988 de la Casa Scriitorilor, îi fixeazăastfel locul lui Ion Druţă în evoluţia literaturii naţionaleîn genere în perioada postbelică: „Considercă întreaga literatură şi proză, şi dramaturgie, şi publicistică,şi chiar poezie, căci Druţă este un poet, înprimul rând, s-a dezvoltat sub semnul lui Ion Druţă.(Ceea ce a fost mai autentic, mai veritabil, ceea ce afost de înaltă valoare). Descoperirile mari, în expresiaartistică, făcute de Ion Druţă s-au reflectat asuprafiecăruia dintre noi, dintre scriitorii mai tineri şi maivârstnici. Aş spune chiar şi asupra literaturii pentrucopii…” (vezi: Druţiana, 1990, p. 111). În timp cepoetul şi actorul bucureştean Arcadie Donos, îngrijitorulprimei ediţii a antologiei poeţilor moldoveniapărută la Bucureşti, l-a caracterizat pe Druţă ca pe„un mare scriitor, nu numai al ţării sale, ci al lumiiîntregi”, accentuând că Druţă este un clasic în viaţă(tot acolo, p. 138).Aţi înţeles, desigur, că Anul Ion Druţă este,în realitate, anul nostru, anul nemuritoarei viţe demoldoveni, care, trecând prin Creangă şi Eminescu,prin Cantemir şi Neculce, se trage încă de la Ştefancel Mare şi Sfânt. E anul în care ne simţim maiîn toată plenitudinea şi mai în adâncime identitateaistorică naţională, cu poezia şi înţelepciunea ei, cutradiţiile şi spiritualitatea-i de mare rezistenţă, cu totce are neamul nostru mai împovărat de bunătate şiadevăr, mai frumos şi mai sacru, cu „bisericile albe”şi „casa mare” a sufletului, cu doinele şi cu „frunzelede dor” pe buze, cu spiritul Mioriţei în sânge, curădăcinile mereu pline de sevă, mereu lucrătoare.Nimeni, absolut nimeni din scriitorii în viaţă – şidin Republica Moldova, dar şi din România, nu s-aubucurat de o popularitate atât de mare – „acasă” şiîn străinătate – ca moldoveanul Ion Druţă din Horodişte.Creaţia lui, constituită din povestiri şi nuvele,romane şi drame, eseuri şi publicistică, a fosttradusă până în prezent în peste 35 de limbi străine:în absolut toate limbile din fosta URSS (rusă, ucraineană,bielorusă, letonă, lituaniană, estonă, cazahă,chirghiză, armeană, georgiană, turcmenă, tadjică,uzbecă; başchiră, ciuvaşă, udmurtă, cecenă, abhazăş.a.), în principalele limbi străine din Europa şiAmerica: franceză, germană, engleză, spaniolă, italiană,poloneză, cehă, slovacă, bulgară, finlandeză,suedeză… Până şi în Japonia au fost traduse celemai populare povestiri pentru copii ale lui Ion Druţă.32 - nr. 4(11), decembrie 2008

Ştiinţă Anul şi Ion educaţie DruţăPână şi la Honululu din îndepărtatele insule Hawai(Statele Unite ale Americii) a văzut lumina tiparuluiîn engleză o carte întreagă de circa 300 de paginiintitulată Toamnă moldovenească, incluzând piesaCasa mare şi o bună parte din cunoscutele nuveleşi povestiri ale scriitorului nostru. Iar cunoscuta revistăamericană Icarus din 1995, care apare la NewYork, publică, printre cei 15 reprezentanţi de vazăai fostelor republici unionale, şi pe Ion Druţă cuminunata-i nuvelă Samariteanca (tradusă din rusăde Sonia Melnicov), cu o fotografie, cu un succintportret de creaţie şi cu informaţia preţioasă că piesadruţiană Casa mare a fost jucată în peste 100 deteatre ale lumii. Lucru nemaiîntâlnit în cazul altordramaturgi contemporani! De altfel, o informaţiecurioasă publică şi gazeta Вечерная Москва din 4mai 1981: numai pe scena teatrului “Lenkom” dinMoscova piesa Horia de Ion Druţă a fost jucată de100 de ori! Se vede că şi ruşii au nu puţine problemelegate de istoria naţională, din care au fost izgoniţimai toţi ţarii.Doctorul în istorie din Statele Unite ale AmericiiKeith Hitchins, într-un studiu special consacratlui Ion Druţă – Istorie şi identitate în romanelelui Ion Druţă (vezi volumul: Identitatea culturalăromânească în contextul integrării europene, Iaşi,2006, p. 499-503), se arată a fi „fascinat” de „superbavocaţie artistică” a prozatorului moldoveanîn evocarea faptelor istorice şi a efectelor acestoraasupra „minţilor individuale şi a conştiinţei colective”.Iată câteva concluzii judicioase ale savantuluiamerican privind romanul istoric druţian:„Chiar dacă Ion Druţă nu tratează istoria în acelaşifel cum o face un istoric profesionist, el dă dovadătotuşi de o înţelegere pătrunzătoare a moduluiîn care istoria influenţează societatea, în general, şiîi afectează pe indivizi, în particular. Entuziasmulsău pentru istorie este contagios: el este un fel deHoria Holban, învăţătorul de şcoală de la ţară dinromanul Clopotniţa, care venerează istoria ca păstrătoarea memoriei şi ca pe un ghid moral”.„În Frunze de dor şi în Clopotniţa istoria este oforţă activă; ea formează caractere de-a lungul secolelorşi este, totodată, un factor care consolideazăvalori, dacă nu chiar un creator al valorilor. Înevoluţia sa – ne spune Druţă,– reprezentanţii unuipopor trebuie să-şi cunoască istoria proprie; altfelaceştia nu se vor cunoaşte pe ei înşişi şi nu vor ficapabili să-şi traseze un drum printr-un prezent capriciosspre un viitor evaziv”.„Ion Druţă se simte acasă printre locuitorii satelordin Moldova… El nu numai că a analizat satuldin interior, dar s-a contopit cu acesta, cu atmosferasa, cu tradiţiile şi vorbirea, cu semnificaţia destinuluisău şi înclinarea spre umor”.„Pentru Ion Druţă, ţăranii sunt adevăraţii creatoriai istoriei, deoarece ei poartă poverile societăţiişi menţin unitatea comunităţii de-a lungul veacurilorprin păstrarea credinţei şi a valorilor, precum şiprin transmiterea acestora generaţiilor viitoare. Nuexistă o afirmare mai frapantă a credinţei sale în misiuneaţăranului decât contrastul ilustrat în Bisericaalbă dintre Ecaterina Mare a Rusiei, împreună cucei de la curtea sa, şi ţăranca Ecaterina „cea Mică”,cu sătenii şi vecinii ei”.„Romanul Biserica albă poate fi citit în întregimeca o meditaţie despre spiritualitatea ţăranuluişi despre locul religiei în viaţa moldovenilor de laţară”.Câtă clarviziune în opiniile despre Druţă-romancierulale unui cercetător american şi câtă miopieîn consideraţiile unor critici autohtoni referitoare laacelaşi subiect!..Se cuvine de reţinut încă un argument edificatorîn favoarea popularităţii lui Druţă: mulţimea de traduceria operei druţiene în zeci şi zeci de limbi a fostşi este însoţită de sute şi sute de adnotări, croniciliterare, recenzii, articole şi studii. Cele peste 3100de materiale şi descrieri privind creaţia polifonică ascriitorului înglobate în ampla şi cuprinzătoarea biobibliografieAcademicianul Ion Druţă: prozatorul,dramaturgul, eseistul, întocmită de un grup de lucrătoride la biblioteca academică “Andrei Lupan”şi predată deja editurii “Tipografia Centrală”, vorbescde la sine şi cu probe de netăgăduit de popularitateaenormă a scriitorului la noi şi în lume.V-aţi convins, desigur, că dacă e cazul să vorbimla modul serios de un „context european” adevărat,acesta se referă în primul rând la Ion Druţă– se referă firesc şi realmente. E regretabil faptulcă un director de editură de la noi, rău intenţionat,susţine, într-un demers oficial, contrariul: chipurile,acest „context” ar fi fost „forţat”, ar fi fost „lărgitartificial”. Ca să vedeţi, un exeget american (KeithHitchins) nu se sinchiseşte să-l examineze pe IonDruţă „în contextul integrării europene”, iar noi, ceide acasă, l-am vrea plasat doar „în contextul Donduşenilor”!Ne-ar produce o plăcere jinduită!Am pomenit mai sus de Paris. Într-adevăr, înanul 1981 Teatrul din cartierul d’Ivri a pus în scenăpiesa lui Ion Druţă Frumos şi sfânt (în franceză Lachose sacrée).Totodată, pretutindeni se accentuează neapăratideea că Ion Druţă este un poet în proză sau un poetdramatic, care posedă o viziune lirică, care vehiculeazăun limbaj metaforic şi care are o turnură artisticăa frazei în conformitate cu legile poeziei. Criticaşi publicistica franceză, de exemplu, numai înbaza unei singure lucrări (e vorba de piesa Frumosnr.4(11), decembrie 2008 - 33

Akademosşi sfânt care a fost montată la Paris în 1981), înclinăsă definească pe scriitorul moldovean drept un poetdramatic autentic, al cărui nume poate fi situat în vecinătateacuvântului „geniu”. Spectacolul a devenitun eveniment remarcabil, ieşit din comun: în marileziare pariziene Le Monde, Le Figaro, L’Umaniteau apărut adnotări şi recenzii elogioase semnate deAntoin Vitez, Ewa Lewinson, Pierre Macabru,Michel Cournot ş.a. Ion Druţă e considerat de cătretoţi un mare „poet dramatic”, o celebritate. E „dramaturgulcel mai „jucat” în Rusia”. Citez un pasajdin Antoin Vitez:„E pentru prima dată când Druţă e jucat lanoi, deşi el a ajuns celebru la sine în ţară, în toatăUniunea Sovietică, precum şi în multe alte ţări. Îngenere, noi ştim prea puţin despre moldoveni şi nune prea dăm seama că idiomul lor e înfrăţit cu alnostru; ei vorbesc latina ca şi noi, iar patria lor eunul din teritoriile de limbă română. Să-l primim,deci, binevoitor pe Ion Druţă, a cărui aproape întreagaoperă mărturiseşte în favoarea pământuluinatal, precum şi a marii Istorii care l-a traversat denenumărate ori cu tulburările ei”.La spectacol a asistat şi autorul, Ion Druţă. În cadrulunei discuţii, organizată imediat după spectacol,scriitorul de la Chişinău şi Moscova a răspuns la maimulte întrebări. Cunoscutul teoretician şi istoric literardin România Adrian Marino, scriind un eseu specialdespre acest eveniment – Ion Druţă la Paris (cuun anume subtext uşor ironic din Vasile Alecsandri),a reprodus în mod magnific felul de a fi al lui Druţă ca„vedetă”, inclusiv atmosfera momentului:„Aveam în faţa mea un talent nativ, foarte apropiatde izvoarele inspiraţiei sale: Moldova, pământulnatal, etica tradiţională ţărănească, o anume religiozitatecosmică. Răspundea în fraze simple, gândite,care exprima convingeri profunde, într-o limbă moalenemaiauzită din copilărie. Nimic artificial, nimicsimulat, nimic crispat. O astfel de sinceritate cucereşte,şi sala devenise tot mai caldă, mai receptivă.Confesiunile autorului, ideile sale, programul săuliterar, social şi moral, erau – adesea – în antipodulaşteptărilor „pariziene”... Ni se comunica totuşi oexperienţă umană esenţială, faţă de care toate „estetismele”şi „formalismele” din lume pălesc”.E cazul să se ia aminte mai ales remarca dinurmă, care vizează şi pe unii postmodernişti de lanoi, gata oricând să-l atace pe înaintaş. Între altele,tot din acest eseu desprindem ideea inedită pecare Ion Druţă nicăieri altundeva n-o mărturiseşte,şi anume: finalul piesei Frumos şi sfânt – moartea(poate chiar sinuciderea) ciobanului, găsit dupădouă săptămâni înconjurat de oi, care-l vegheau nemişcate,adevărată apoteoză mioritică, i-a fost povestitde scriitorul român D. R. Popescu, în urmă cucâţiva ani, ca un fapt autentic. Deosebit de importantăşi actuală este şi concluzia formulată de cătrereputatul estetician (tocmai în 1981!): „Ion Druţămi-a lăsatnostalgia scriitorului de mare caracter,fără niciun viciu al „vieţii literare”. Deci el există, eltrebuie să existe în întreg spaţiul limbii române”(subl. n. – M. D.).Evenimentul de la Paris a fost relatat în mod elogiosşi de către publicaţia moscovită За рубежом(1981, nr.18, p.23) prin articolul «Обращение –путь к дружбе» (piesa Frumos şi sfânt de I. Druţăpe scena Teatrului parizian d’Ivry).Cutremurătoare şi emoţionantă, prin explicaţiilesale sincere şi omeneşti, este scrisoarea prozatoruluispaniol contemporan Antonio Herrera cătreDruţă în legătură cu piesa acestuia Păsările tinereţiinoastre. Nevoit să-şi părăsească Patria din cauza căsătorieicu o rusoaică, Antonio Herrera găseşte înopera lui Ion Druţă, în însăşi personalitatea lui, închiar ţara lui de baştină – atât de apropiate şi dragisufletului – o alinare, o ieşire din situaţie, o tămăduirea singurătăţii friguroase, o patrie asemănătoarechiar. Căci opera lui Ion Druţă are marele dar şi harde a da omului ceea ce jinduieşte mai mult. Iată unfragment din această scrisoare datată cu 9 februarie1977 – o sfâşiere a sufletului măcinat de înstrăinareşi singurătate:„Popoarele noastre, spaniol şi moldovenesc, seînrudesc nu numai prin limbă, foarte multe lucruricomune stau la baza spiritului nostru naţional [...].Este oare cazul să vă mai spun că în eroina principalăa dramei Dumneavoastră „Păsările tinereţiinoastre”, de fi ecare dată când se întâmplă să o citescsau să o ascult la radio, eu am văzut pe mamamea, pe femeile noastre! Vă mulţumesc! [...] Odată,toamna trecută, după ce am ascultat la radio „Păsăriletinereţii noastre”, mi-a venit deodată dorulsă plec imediat în Moldova, unde doream să rătăcescprin sate, să ascult şi să respir în tăcere – mi sepărea că astfel voi deveni mai puternic! [...] Îndatăce voi avea posibilitatea, voi pleca spre pământulDumneavoastră şi îi voi ruga pe oameni să-mi permităsă încep acolo sfârşitul vieţii mele”.Mi s-au umezit ochii când am citit pentru primadată aceste rânduri.Ce înseamnă când se întâlnesc două spirite superioare,care sunt foarte naţionale şi care, în acelaşitimp, ştiu a se ridica deasupra a tot ce e strict / îngustnaţional! Pe de altă parte, ce minune, ce miracolpoate săvârşi slova artistică de mare umanism şicreştinătate a lui Ion Druţă! Ea poate dărui şi Patriecelora care n-o au temporar, suplinind-o. Influenţeazăîn felul acesta ca un vraci, ca o bună vrăjitoare.34 - nr. 4(11), decembrie 2008

Ştiinţă Anul şi Ion educaţie DruţăAltfel spus, prin Druţă popoarele ne descoperă – penoi, moldovenii – ca naţiune, ca Ţară, admirându-neşi preţuindu-ne.Chiar şi popoarele care nu au balade ca Mioriţa,nu au doine, nu au „casă mare”, nu au „bisericialbe”, nu au „păsări ale tinereţii”, nu au emblemeale cocostârcilor, ar vrea să le aibă, iar dacă nu leau în realitate, vor să le aibă măcar în imaginaţie, înconştiinţă, în vis. Căci opera lui Ion Druţă potoleştefoamea de frumos şi setea de bunătate.Încă un fapt mult grăitor demn de reţinut: dintretoţi dramaturgii contemporani doar unul Ion Druţădin Moldova a avut norocul să intre dimpreună cupiesa sa Apostolul Pavel în cel mai sfânt şi mai pătimitlăcaş al moscoviţilor – în Soborul Bisericiescal Mântuitorului Iisus Hristos (anume aici în august2004 a fost înscenată sus-numita piesă).În genere, cei mai distinşi critici şi istorici literaridin Rusia, prin cărţi aparte, prin studii şi articolesolide, prin recenzii şi interviuri au trudit enorm demult la configurarea unei imagini policrome şi fosforescentea scriitorului nostru: Valentin Oskoţki, VladimirGusev, Iurii Borev, Igor Dedkov, Nina Velehova,Natalia Krâmova, V. Maximova, inclusiv actoriicelebri Igor Ilinski, Liubov Dobrojanskaia, EvgheniLebedev, Rufina Nifontova, Alexandr Zbruev, VladimirSamoilov ş.a. S-ar cuveni să le spunem tuturoraun mare mulţumesc din partea moldovenilor.Iar în Ţările Baltice: în Letonia, Lituania şi EstoniaDruţă e ca şi cum acasă la el: este aproape integraltradus, despre el se scrie mai mult decât desprescriitorii băştinaşi, piesele lui, în majoritatea lor,au fost montate aici într-o perioadă când Moldovale trata cu refuz (mărturisesc: eu însumi am vizionatpentru prima dată spectacolul Frumos şi sfântla Riga, dimpreună cu colegii de lucru S. Cibotaru,N. Bileţchi, E. Botezatu). Şi aceasta nu numai dincauza că Ion Druţă a evocat în câteva rânduri peoamenii din sus-numitele ţări (Ţara bărbaţilor frumoşi,Mozart la sfârşitul verii ş.a.), ci pentru că întreaceste mici republici există nişte legături tainice maiadânci, legături rostite şi nerostite, pentru că la ei, lapopoarele nordice în discuţie, talentul, demnitatea şicurajul se află la loc de cinste (nu întâmplător Glasul,prima noastră revistă cu grafie latină, condusăde Ion Druţă, acolo a văzut lumina tiparului).Prezenţa lui Ion Druţă în prim-planul realităţilorliterare ruseşti (desigur, aici şi-a spus cuvântul şieditarea masivă a operei lui în traducere şi în original)a făcut pe autorii unei importante EnciclopediiBritanice din 1982 (apărute la Londra în limba rusă)să-l introducă pe moldoveanul Ion Druţă printre„scriitorii ruşi”. Autorul însă nu s-a supărat.O imagine despre Druţă şi mai adecvată, mai încadratăîn matricea stilistică a neamului, o prezintăcritica şi istoria literară din România. Mai cu seamăde când a devenit Membru de Onoare al AcademieiRomâne (în 1990), popularitatea lui Ion Druţă începesă crească tot mai mult aici. E drept, şi până laaceastă dată piesele lui (nu însă şi romanele!) eraubine cunoscute în teatrele din principalele oraşe aleŢării (Iaşi, Cluj-Napoca, Timişoara, Craiova, Bacăuetc.), unde au fost deseori montate şi despre cares-au scris în presa de specialitate zeci de croniciteatrale. Dar acum creaţia lui Ion Druţă, în deosebiromanele Povara bunătăţii noastre şi Biserica albăsunt frecvent incluse în majoritatea manualelor şcolareşi liceale, în diverse monografii solide despreevoluţia romanului românesc contemporan, în dicţionareleesenţiale, precum şi în cele mai remarcabileistorii literare ale literaturii române de la începuturileei şi până în prezent. Concretizăm câteva istoriiliterare de excepţie: O istorie a literaturii româneîn 7 volume de dr. prof. Ion Rotaru, Scurtă istorie aliteraturii române în 7 volume de Dumitru Micu, Istorialiteraturii române de azi pe mâine în 2 volumede Marian Popa, Literatura română în ţările vecinede dr. Catinca Agache ş.a. Dintre dicţionarele fundamentalecare onorează numele lui Ion Druţă amputea numi, în primul rând, Dicţionarul Esenţial alScriitorilor Români (Coordonatori: Mircea Zaciu,Marian Papahagi, Aurel Sasu, 2000) şi DicţionarulGeneral al Literaturii Române în 6 volume (Coordonator:Eugen Simon), Bucureşti, vol.2, C-D.Hermeneutica druţiană datorează mult – în dezvăluireaoperei ca fenomen estetic şi în elucidareaunor probleme mai încâlcite – unor numeroşi specialiştiîn materie din România cu: Valeriu Cristea,Theodor Codreanu, Anton Cosma, Marian Barbu,Ştefan Oprea, Ion Simuţ, Mircea Ghiţulescu, PetruSălcudeanu ş.a.Din multele judecăţi de valoare pertinente emiseasupra creaţiei lui Ion Druţă reţinem doar trei, câtse poate de grăitoare:Ion Rotaru – „Ion Druţă este un scriitor dinspiţa clasicilor români Creangă, Sadoveanu, Coşbuc,Caragiale, în chip anume un scriitor „popular”,în accepţia largă, povestitor înnăscut şi unmare „savant” cunoscător al limbii române, de laizvoarele ei cele mai pure. Printre contemporaniide generaţie el poate sta alături de Marin Preda,Eugen Barbu, Fănuş Neagu sau Nicolae Velea, cuspecifi carea că între moldovenii de azi el este celmai mare”;Ilie Rad – „În ciuda unor reproşuri estetice cei se pot aduce, opera lui Ion Druţă, luată în ansamblu,impune un scriitor inconfundabil, unul dintrecei mai mari pe care i-a dat românitatea în a douanr.4(11), decembrie 2008 - 35

Akademosjumătate a acestui secol”. (Acelaşi critic distinge laDruţă 3 „capodopere”: Povara bunătăţii noastre,Biserica albă şi Clopotniţa);Catinca Agache – „Ion Druţă reprezintă miracoluldin proza românească a Basarabiei postbelice,comparabil cu ceea ce Constantin Stere a însemnatpentru perioada interbelică”. „Deosebit de prolific,Ion Druţă construieşte un univers rural ca spaţiu alsfinţeniei, care păstrează încă preceptele morale,punct de echilibru al unei lumi alienate din cauza îndepărtăriide Divinitate. Mergând pe linia a ceea ceMircea Eliade numea „revelaţia sacrului”, autorul,asemenea lui Sadoveanu, creează o lume arhetipalăîn care semnele şi o anume ordine sunt scutul de rezistenţăîn faţa haosului epocii contemporane, provocatde „invazia civilizaţiei” care ucide frumuseţea şisacralitatea naturii”. „...Opera lui este un monumental literaturii române din Basarabia, un adevărat fenomen,nemaiîntâlnit în celelalte spaţii în discuţie”(E vorba de nordul Bucovinei [Ucraina], Banatuliugoslav – Voevodina [Serbia] şi Ungaria). Sursadirectă: Catinca Agache. Literatura română în ţărilevecine. 1945 – 2000. – Iaşi: Princeps Edit, 2006,p.80, 81.Tot critica română a adus lumină şi asupra aşazisului„sămănătorism” al prozei lui Ion Druţă. Istoriculliterar Zigu Ornea, în studiul Simboluri aledăinuirii de neam, vorbind de viabilitatea romanuluilirico-simbolic ca o formulă narativă specificăpentru a doua jumătate a sec. XX, conchide: „Important,la urma urmei, nu e tipul naraţiunii, ci valoareaei estetică în sine. Vetustul sămănătorism, culirismul său idilizant, n-are nimic comun cu proza,puternică şi viguroasă, a dlui Ion Druţă”. Iar criticulValeriu Cristea opinează, mai nuanţat, că prozalui Ion Druţă a depăşit ideologia sămănătorismuluişi că, „prin acest mare exponent”, sămănătorismula făcut trecerea „de la minor la major, de la lipsade valoare sau de la valoarea modestă la valoareade nivel naţional şi european” (Judecăţi de valoaredespre Ion Druţă // „Literatorul”, nr.5, 1995).Nu demult academicianul Eugen Simion, o somitateîn domeniul filologiei, luând în dezbatere într-oaccepţie mai largă problema tradiţionalismuluişi modernismului din poezie, a ţinut să facă următoareledelimitări şi disocieri de rigoare: „Tradiţionalismulşi modernismul sunt concepte ideologice,nu estetice, şi că, în multe cazuri, ele se amestecă înpoezie [...]. Se face o confuzie de criterii în criticaliterară. Poezia nu este bună sau rea pentru că elogiazăsatul tradiţionalist sau oraşul civilizat, poeziaeste bună sau rea în funcţie de substanţa ei lirică interioarăşi de capacitatea ei de expresie, cum ziceaucriticii literari de dinaintea noastră” (Literatura şiarta din 10 iulie 2008, p.1). Acelaşi lucru se întâmplăşi în proză sau dramaturgie.Totodată, creaţia lui Ion Druţă devine tot maides obiectul de studiu al mai multor teze de doctoratnu numai la noi (ceea ce e în firea lucrurilor), cişi în străinătate, fapt ce vorbeşte de înalta ei artisticitateşi de actualitatea-i mereu netrecătoare. Numimdoar trei exemple: în Franţa, la Universitatea„Stendhal” din Grenoble, este susţinută teza Imaginarulşi ideologia pământului în opera lui JeanGionaşi Ion Druţă (2006); la Moscova, la Universitateade Stat „M. Lomonosov” este susţinută tezaDramaturgia lui Ion Druţă (1994); la Sofia, la Universitateabulgară „Sfântul Kliment Ohridski” estesusţinută teza de disertaţie Conceptul despre om înopera lui Iordan Radicikov şi Ion Druţă (2005).Ar fi păcat şi chiar nedrept dacă n-am spunecâteva cuvinte şi despre felul cum este investigatăopera lui Ion Druţă la el „acasă”. În Moldova, judecânddoar după biobibliografia în curs de apariţie,s-a scris enorm de mult, cel mai mult decât oriundeşi cel mai mult decât despre oricine: s-a scris debine şi de foarte bine (de cele mai multe ori), s-ascris însă şi de rău şi de foarte rău, discutându-seîn contradictoriu şi atrăgându-l pe autor în polemicimaliţioase sau chiar ponegritoare. În sus-numita Biobibliografie am specificat o rubrică aparte pe caream intitulat-o Materiale critice şi publicistice care-lvăd pe Druţă într-o lumină defavorabilă. Compartimentula adunat circa 100 de bucăţi negative înraport cu cele peste… 3000 de înregistrări de momentepozitive!Există şi două încercări (inegale) de investigaremonografică a creaţiei lui Ion Druţă: una aparţinândlui Andrei Hropotinschi (Problema vieţii şia creaţiei, 1988) şi alta lui Gheorghe Mazilu (Autoritateanoastră spirituală. Creaţia lui Ion Druţă,2003). La timpul cuvenit s-a scris şi o micromonografiedespre Creaţia lui Ion Druţă în şcoală(Mihai Cimpoi, 1986). Deasupra tuturora se înalţăînsă monografia colectivă în 2 volume Opera luiIon Druţă: univers artistic, spiritual, fi lozofi c (Întocmire,coordonare şi redactare: Mihail Dolgan,2004). Indiscutabil, marea monografie despre Druţăîncă nu s-a scris, e în aşteptare. Chiar dacă dispunemde o mulţime de studii disparate de toatăpătrunderea estetică.Discurs academic ţinut în faţa Adunării Generalea membrilor titulari şi membrilor corespondenţiai A.Ş.M., 12 iunie 200836 - nr. 4(11), decembrie 2008

Anul Ştiinţă Cantemireştilorşi educaţieMOŞTENIREA ISTORICĂA LUI DIMITRIECANTEMIR ŞICONTEMPORANEITATEADr. Victor ŢVIRCUNTHE HERITAGE OF DIMITRII KANTE-MIR AND CONTEMPORANEITYDimitrie Cantemir (1673-1723), Moldavian ruler,Prince of the Russian and Habsburg Empires,world renowned thinker and scientist, the 335 th anniversaryof whom we celebrate, is one of the mosteminent personalities of our past.Raised and educated in Constantinople – the capitalof diverse world civilizations, the crossroads ofmany religions, languages and cultures – Cantemirhad gained, from one hand, the wisdom and diversityof the East, and on the other hand had achievedthe encyclopedic knowledge and rationalistic logicWest. Particularly this symbiosis had formed DimitrieCantemir as the first integrationist Europeanscientist. He was leading the way in writingnewfundamental studies in political, social and spiritualhistory of the Moldavian Principality and OttomanEmpire. His volumes were the handbooks of manygenerations of the European scientist. These workshad determined for decades the methods and contentfor the scientific researches of the European schoolsof Eastern studies.Dimitrie Cantemir is an exceptional phenomenonfor his period. In the era of military oppositionbetween the Christian West and Muslim East, he hadtaken upon himself the role of a liaison between thetwo huge cultures, enriching each of them with newknowledge, and at the same time awakening the interestand the need for studying and reciprocal understandingof each other’s particularities.Dimitrie Cantemir (1673-1723), domnitorulmoldovean, principe al Imperiului Rus şi al ImperiuluiGabsburg, savant şi gânditor de nivel mondial,al cărui aniversare a 335-a o marcăm, este unuldintre exponenţii eminenţi ai trecutului nostru.Crescut şi educat la Constantinopol – capitalamai multor civilizaţii, intersecţia numeroaselor religii,limbi şi culturi – Cantemir a absorbit, pe de oparte, înţelepciunea rafinată, diversitatea şi policromiaOrientului, iar pe de alta – cărturăria savantă,cunoştinţele enciclopedice şi logica raţionalistă aOccidentului. Anume această simbioză l-a formatpe Dimitrie Cantemir – primul savant integraţionisteuropean. Lui îi aparţine pionieratul în scrierea unorlucrări fundamentale de istorie politică, socială şispirituală a Principatului Moldav şi Imperiului Otoman,care timp de un secol au fost cărţile de căpătâiale câtorva generaţii de savanţi europeni. Aceste lucrăriau determinat pe decenii înainte direcţiile, metodeleşi conţinutul cercetărilor ştiinţifice ale şcoliieuropene de orientalistică.Pentru primă dată, în faţa ştiinţei istorice europenea fost prezentată istoria unor ţări şi a unor popoarepuţin sau deloc cunoscute. Meritul lui DimitrieCantemir e că le-a descris complex, acumulândatât cunoştinţe vaste despre plasarea lor geografică,natura, rezervele naturale, gospodărie, cât şi datedespre societate, structura ei demografică, caracteristicatrăsăturilor specifice ale poporului, obiceiurişi tradiţii. Cele menţionate ne permit să-l considerămpe Dimitrie Cantemir unul dintre fondatorii ştiinţeietnografice europene.Este important de accentuat că evenimenteleistorice şi politice, expuse în operele lui DimitrieCantemir, nu sunt lipsite de prezenţa principaluluicreator şi arhitect al lor – omul. Caracteristicile şievaluările sale date mai multor personaje istorice,demnitari de stat şi domnitori ai diferitelor statede pe timpul său, continuă până astăzi să prezinteun deosebit interes pentru cercetătorii care studiazăistoria Moldovei, Ţării Româneşti şi ImperiuluiOtoman din a doua jumătate a sec. XVII – primulsfert al sec. XVIII. Fiind un mare umanist, el a revărsatacest sentiment asupra istoriei, populând-o cuoameni vii, cu interesele şi năzuinţele lor, acţiunilepozitive şi negative. În operele lui istoria a căpătatsufletul şi spiritul epocii, iar portretele personalităţiloristorice, subtile şi impresionant de exacte, pecare le realizase Dimitrie Cantemir s-au constituitîntr-o filă nouă în istoriografie.Îmbogăţind ştiinţa europeană cu date noi despreOrientul Apropiat, savantul-enciclopedist a adusconcomitent o contribuţie inestimabilă la dezvoltareaculturii muzicale a Imperiului Otoman. Operalui muzicologică, scrisă la începutul secoluluial XVIII-lea, a avut o dublă semnificaţie. Pe de oparte, acumulând şi publicând diferite piese muzicaleale predecesorilor şi contemporanilor săi, el acontribuit la menţinerea, păstrarea şi perpetuarea întimp a unui bogat strat al culturii muzicale turceştipopulare şi de salon. Pe de altă parte, opera lui DimitrieCantemir a deschis o nouă filă în cultură muzicalăa Imperiului Otoman, asigurând trecerea de latransmiterea creaţiei muzicale prin metoda auditivă,la folosirea sistemului de note muzicale.Dimitrie Cantemir a fost un fenomen excepţionalpentru timpul său. Într-o perioadă a opoziţiei militareşi politice dintre Occidentul creştin şi Orientulmusulman, el şi-a asumat rolul de verigă de legăturăîntre cele două mari culturi, îmbogăţindu-le reciproccu noi cunoştinţe, trezind interesul şi nevoia dea se studia şi a se înţelege una pe alta. Pentru primadată Imperiul Otoman i-a fost prezentat cititoruluieuropean nu în calitate de duşman şi inamic potenţial,ci ca o ţară bogată în tradiţii istorice, culturale,politice şi spirituale.Vorbind despre cititorii şi savanţii europeni nutrebuie neglijat stratul intelectual din Turcia. Bogatapaletă de evenimente, fapte, date şi persoane pre-nr.4(11), decembrie 2008 - 37

Akademoszentate în lucrarea Înflorirea şi descreşterea ImperiulOtoman trezeşte un interes viu în rândurile populaţieiturcice. Drept confirmare a celor spuse serveşte faptul,că în ultimii 50 de ani, numai în Republica Turciaaceastă lucrare remarcabilă a lui Dimitrie Cantemira obţinut şase ediţii, ultima fiind în anul 2002.(1)Atât opera menţionată, cât şi o altă lucrare a mareluisavant moldovean – Sistemul religiei mahometane –este o splendidă probă de toleranţă ştiinţifică, delocspecifică pentru istoriografia europeană atât din secolulXVIII, cât şi din epoca contemporană.Meritele lui Dimitrie Cantemir în faţa culturii,gândirii istorice şi filozofice a lumii nu-i umbresc nicidecumfaptele de fiu credincios al religiei ortodoxeşi de adevărat patriot al Moldovei. Se pare că în toatăistoria de 650 de ani ai ţării noastre personalitatea lui,ca anvergură şi importanţă, poate fi comparabilă doarcu cea a lui Ştefan cel Mare şi Sfânt. „Fiind plin devitejie în timpul primejdiei, rezistent la loviturile vieţii...făcând faptele mari cu mijloace mici”(2) prin geniulmilitar şi talentul politic Ştefan-Vodă a introdusŢara Moldovei în rândul statelor europene importantedin a doua jumătate a sec. XV – începutul sec.XVI,obligând să ţină cont de interesele ei mai multe ţăricare o întreceau şi ca dimensiune, şi la numărul deoşteni. Anume pe vremea lui Ştefan cel Mare şi SfântEuropa a aflat de Moldova şi a recunoscut-o dreptun actor eficient şi plenipotenţiar pe arena relaţiilorpolitice şi militare internaţionale.Peste două veacuri Dimitrie Cantemir îi repetăperformanţa. Dar, spre deosebire de marele săucompatriot, el a folosit drept armă pentru atingereascopului trasat nu sabia ascuţită şi diplomaţia iscusită,ci pana, hârtia şi arta literară. Pentru prima datădupă Ştefan cel Mare, prin lucrările sale de filozofie,istorie şi geografie, el a obligat Europa să vorbeascădespre Ţara Moldovei, a trezit interesul pentru eadin partea celor mai distinşi gânditori şi savanţi aisecolului al XVIII-lea.Dorind fericire şi prosperitate patriei sale, el aspiras-o facă liberă şi luminată, demnă de interesulşi atenţia oamenilor politici, cercetătorilor, literaţilorşi călătorilor. A fost nevoie de câteva veacuripentru ca aceste visuri ale domnitorului şi iluministuluimoldovean să înceapă a fi aplicate în viaţă.Descrierea moştenirii istorice a lui DimitrieCantemir va fi incompletă dacă nu vom abordacâteva probleme, scăpate din atenţia cercetătorilorvieţii şi activităţii domnitorului Moldovei. În primulrând, este vorba de studiile lui Dimitrie Cantemir îndomeniul teologiei şi istoriei religiei. El devine primulsavant european laic din sec. XVIII care dă publicităţiicugetările sale asupra Sfintei Scripturi şi,totodată, folosind cunoştinţele sale enciclopedice,prezintă cetăţeanului european istoria principalelordogme ale religiei islamice. Din păcate, până înprezent, lucrările lui Dimitrie Cantemir consacratetemei date, precum şi influenţa lor asupra dezvoltăriiştiinţelor umanitare din epoca sa, nu sunt supusecercetării ştiinţifice.A doua problemă, insuficient sau deloc studiatăde biografi, este activitatea lui Dimitrie Cantemirîn calitate de ctitor şi făuritor al lăcaşelor sfinte dinŢara Moldovei şi Rusia. Majoritatea absolută confirmăcontribuţia lui la zidirea bisericii Sf. Constantinşi Elena de la mănăstirea greacă Sf. Nicolae dinMoscova, precum şi a bisericii Sf. Dumitru din orăşelulDimitrov (regiunea Oriol). Totodată, studiereamanuscriselor lui Dimitrie Cantemir, precum şi aactelor administraţiei locale din Oriol, Kursk, Moscovane oferă posibilitatea să constatăm că domnitorulmoldovean şi principele iluminat rus a ctitoritmănăstirea Sf. Nicolae din satul Urlaţ judeţul Vaslui,închinată mănăstirii Vatapet din Sfintele Munte,precum şi cel puţin 6 biserici în satele din regiuneaMoscova, Kursk şi Oriol (3). Această dragoste faţade credinţa ortodoxă, faţă de tradiţia şi moştenireaspirituală i s-a transmis prin ereditate urmaşilor luiCantemir. Feciorul Matei construieşte biserica însatul Ciornaia Griazi, fiica cea mai mare Maria – însatul Ulitkino, mezina Smaragda – spital şi bisericăla Moscova.Dintr-o privire detaşată viaţa şi activitatea luiDimitrie Cantemir a fost şi este studiată destul deamplu – îi sunt consacrate zeci de cărţi, mii de articoleştiinţifice şi de popularizare (4). Dar, odată cutrecerea anilor, generaţii noi de savanţi revizuiesc şistudiază din temelie moştenirea ştiinţifică şi literarăa lui Dimitrie Cantemir, descoperind pagini inediteîn biografia sa şi în manifestările numeroaselor saletalente. Rămâne constantă doar contribuţia incontestabilăa marelui fiu al poporului moldovenesc lacultura mondială, rolul lui în păstrarea datinii strămoşeşti,în menţinerea şi consolidarea statаlităţiimoldoveneşti.Consider că a venit timpul ca moştenirea istorică,literară etc. a lui Dimitrie Cantemir să fie supusă uneicercetări ştiinţifice sistematice, în acest scop conjugându-seeforturile savanţilor din diferite ţări unde atrăit şi a activat ilustrul gânditor european sau unde sepăstrează manuscrisele şi corespondenţa lui.A venit timpul, ca sub egida Academiei de Ştiinţea Republicii Moldova să fie organizate şi efectuateconferinţe internaţionale anuale cu genericulLecturile lui Dimitrie Cantemir – un for ştiinţificcare va valorifica pe deplin moştenirea ştiinţifică amarelui enciclopedist.Bibliografie1.Dimitri Kantemir. Osmanlı İmparatorluğu’nunyükseliş ve çöküş tarihi. İki cilt. İstanbul. Cumhuriyetkitapları. 2002.2. Карамзин Н.М. История ГосударстваРоссийского. Книга 2. Т.У1. М., «Книга», 1989.С.109.3. Российский Государственный Военно-Исторический Архив . F& VUA& Ed& xr& 25& Hast;18& Л. 4 и об.; Cronica Episcopiei Huşilor. IV. Huşi,1998. Pag.623-625.4. Madan Ion. Dimitrie Cantemir. 1673-1723. Bibliografie.Chişinău, 1973.38 - nr. 4(11), decembrie 2008

DINASTIACANTEMIREŞTILOR(SECOLELE XVII-XVIII)*Acad. Andrei EŞANU,Valentina EŞANUcercetător ştiinţifi c la IISD, A.Ş.M.Ştiinţă Colecţia şi Academica educaţieCANTEMIRS’ DYNASTY (XVII – XVIII)This is the title of the volume recently publishedin the Academica series at the Stiinta publishing housefrom Chisinau. The project was realized in the frame ofthe State Program “Cantemirs’ Dinasty: the polyphoniesof the scientifically – artistically concern”, under theguidance of the Academy of Sciences of Moldova.The authors of this important work are researchersfrom the Republic of Moldova and Romania. Thecoordinator and the editor of this issue is academicianAndrei Esanu. The edition is an attempt of an historicaland genealogical study, elaborated in an investigatorystile with plenty of references to the sources andbibliography.Dinastia Cantemireştilor (secolele XVII-XVIII).Coord., red. şt. acad. A. Eşanu, Chişinău, Ştiinţa2008, 604 p.+ arbore genealogicLa editura Ştiinţa din Chişinău în prestigioasaserie Academica a văzut lumina tiparului volumulîntitulat Dinastia Cantemireştilor (secolele XVII-XVIII), elaborat de un valoros colectiv de cercetătoridin Republica Moldova şi România, sub egidaAcademiei de Ştiinţe a Moldovei, avându-l în calitatede coordonator şi redactor ştiinţific pe istoriculAndrei Eşanu. Proiectul a fost realizat în cadrul Programuluide Stat Dinastia Cantemir: polifonismulpreocupărilor ştiinţifi co-artistice, printre autori fiindcercetători de la cele patru institute ale secţiei deŞtiinţe Umanistice şi Arte a A.Ş.M., precum şi diferiteinstituţii academice şi universitare din România(acad. Andrei Eşanu, acad. Haralambie Corbu,m.cor. Demir Dragnev, dr. prof. Ştefan S.Gorovei,dr. prof. Constantin Rezachevici, dr. hab. GheorgheBobână, dr. Paul Păltânea, dr. Victor Ţvircun, dr.Sorin Iftimi, dr. Dumitru Grama, dr. Victor Ghilaş,dr. Victor Cirimpei, dr. Silviu Andrieş-Tabac, cercetătoareaValentina Eşanu). Volumul reprezintă o încercarede studiu istorico-genealogic, elaborat într-oformulă strict investigatorie academică cu bogatereferinţe la izvoare şi literatură.Lucrarea se deschide cu eseurile Personalităţinecesare timpului şi locului purtând semnătura preşedinteluiAcademiei de Ştiinţe a Moldovei, acad.Gheorghe Duca şi Sub steaua Renaşterii semnat demaestrul academician Ion Druţă, care imprimă tratatuluisobrietate şi înaltă ţinută academică şi culturală.Materia propriu-zisă a volumului este structuratădupă cum urmează: introducere, notă asupra ediţiei,listă abrevierilor, opt capitole, care la rândul lor suntdivizate în compartimente ce înlesnesc percepereaimensului material adus în paginile cărţii, după careurmează încheierea şi cuprinsul. Volumul este înzestratcu un bogat material ilustrativ şi un temeinicarbore genealogic Neamul Cantemireştilor.Tratatul este dedicat dinastiei Cantemireştilor,care a lăsat urme adânci în istoria Ţării Moldovei, aaltor ţări şi popoare din întreaga Europă. Deşi era deobârşie modestă, neamul Cantemireştilor s-a impusîn secolele XVII-XVIII printr-un şir de personalităţiremarcabile pe tărâm politic, militar, diplomatic şicultural-ştiinţific.O primă personalitate însemnată din şirul generaţiiloracestei dinastii a fost Constantin Cantemir,domn al Moldovei (1685-1693), care proveneadintr-o familie de ţărani din satul Silişteni (de undei s-a mai zic şi „Silişteanu”), din ţinutul Fălciului,Ţara de Jos. Acesta din tinereţe s-a făcut remarcat camercenar în oastea leşească. După mai mulţi ani s-aîntors pe meleagurile natale unde a deţinut diversedregătorii, la început mai mici, apoi tot mai înalteîn Ţara Românească şi mai ales în Moldova, caspre sfârşitul vieţii să urce în scaunul voievodal dinIaşi. Ca voievod al ţării a încercat să reziste la toateprovocările timpului, de altfel, pline de primejdii,războaie şi dări deosebit de grele către Poarta Otomană.Multe dintre peripeţiile şi activităţile sale dintinereţe, dar şi de aflare în scaunul Moldovei au fostdescrise mai târziu într-una din operele fiului săuDimitrie Cantemir - Viaţa lui Constantin Cantemir.Dacă activitatea sa militară şi politică nu de puţineori este evaluată critic, apoi faptul că, deşi eraun om fără ştiinţă de carte, a ştiut să dea copiilor săio educaţie aleasă, a fost apreciat după merit. Toateaceste aspecte au căpătat reflectare în capitolul I allucrării.La o treaptă mult mai înaltă de afirmare au urcatfiii lui Constantin Cantemir – Antioh (1670-1724) şimai ales Dimitrie (1673-1723). Cel dintâi fiu, Antioh,s-a impus prin activitatea sa politică şi diplomatică, lanr.4(11), decembrie 2008 - 39

Akademosînceput ca reprezentant al tatălui său la curtea otomană,apoi în rang de domn al Ţării Moldovei în douărânduri (1695-1700; 1705-1707), fiind apreciat încronicile vremii ca un bun diriguitor de ţară. AntiohCantemir a jucat un anumit rol în viaţa şi activitatealui Dimitrie Cantemir, sprijinindu-l în mai multe situaţiilegate de afirmarea acestuia în plan cărturăresc,editându-i prima sa operă la 1698, ajutându-l să-şi înfiripezefamilia, iar mai târziu cei doi fraţi s-au sprijinitreciproc în mediul intrigilor ţesute împotriva lorla Constantinopol. La rândul său Antioh a lăsat maimulţi urmaşi dintre care fiii (Constantin şi Dimitrie),nepoţii şi strănepoţii săi au făcut o remarcabilă carierămilitară în armata rusă, momente care şi-au găsitreflectare în cel de-al II-lea capitol.Următoarele capitole - III, IV şi V sunt dedicateuneia din figurile cheie ale acestei dinastii DimitrieCantemir, care şi-a înscris numele pe firmamentulpatriei sale, dar şi ale marilor imperii de atunci –cel otoman şi cel ţarist, ca personalitate politică,ştiinţifică şi culturală de prim rang. În istoria ŢăriiMoldovei el face parte din pleiada iluştrilor voievozişi domni care, jertfind totul, a încercat prin sabieşi alianţa cu una din marele puteri creştine deatunci să scuture nesuferita stăpânire otomană; încea a Imperiului Otoman s-a manifestat ca influentăpersonalitate politică şi culturală în mediul capitaleide pe ţărmul Bosforului, ca muzician şi compozitorde muzică turcească; iar în cea a Imperiului Rusiei– ca aliat de nădejde al acestuia, consilier de taină şisenator al lui Petru cel Mare. Toate aceste activităţisunt eclipsate în mare parte de strălucitele sale operecărturăreşti pe care le-a lăsat posterităţii, poporuluisău, în primul rând. Mai ales prin tratatele sale ştiinţificefundamentale Dimitrie Cantemir şi-a înscrisnumele printre personalităţile de vază ale culturiinaţionale şi europene, ca istoric, filosof, geograf,cartograf, orientalist, etnolog, muzician ş.a.Capitolul al VI-lea este dedicat soţiilor şi descendenţilorlui Dimitrie Cantemir. Din prima căsătoriecu fiica voievodului valah Şerban Cantacuzino– Casandra (? - 1713) şi din cea de-a doua cu fiicacneazului rus Ivan Trubeţkoi – Anastasia (1700/1705- 1755), Dimitrie Cantemir a avut mai mulţi urmaşi.Dacă unii dintre ei au murit în pruncie sau în fragedătinereţe, cum ar fi cea de-a doua fiică - Smaragda(1701-1720), apoi ceilalţi - Maria, Matei, Constantin,Şerban, Antioh şi Smaragda-Ecaterina au avutparte de o viaţă relativ îndelungată, reuşind fiecaresă se manifeste în felul său.Celei dintâi născute în familia lui Dimitrie şiCasandra– Maria Cantemir (1700-1757) i s-a dusvestea la curtea imperială de la Sankt-Petersburg şiîn înalta societate aristocratică rusă de femeie deosebitde cultă, cu vaste interese cărturăreşti şi ştiinţifice,de bună chivernisitoare, care a ştiut să-şiadministreze cu multă pricepere moşiile şi averileşi să poarte de grijă celorlalţi fraţi ai săi. Culturaei s-a făcut cunoscută în deosebi prin corespondenţacu fratele său mai mic Antioh. Alţi trei copii aivoievodului moldovean - Matei, Constantin, Şerbanîncă de minori, după stabilirea tatălui lor în Rusia în1711, au fost înscrişi în vestitul polc de gardă „Preobrajenski”al lui Petru cel Mare. Ajunşi la maturitate,fiecare dintre ei a făcut timp de mai mulţi ani serviciulmilitar, învrednicindu-se de diferite ranguriofiţereşti. Dacă Matei şi Constantin şi-au întemeiatfamilie, căsătorindu-se cu reprezentante ale nobilimiiruse, neavând urmaşi, apoi cel din urmă, Şerban-Serghei,participândla o campanie militară, s-aales cu o frumoasă prizonieră turcoaică, care l-a înzestratcu două fiice. Cei trei fraţi Cantemireşti dupăîncheierea carierei militare s-au ocupat de activităţiedilitar-gospodăreşti, construindu-şi curţi frumoaseşi înjghebându-şi economii profitabile.Smaragda-Ecaterina, mezina lui Dimitrie Cantemirdin căsătoria cu Anastasia Trubeţkaia, s-a făcutremarcată în înalta societate rusă şi europeană cao persoană de o rară inteligenţă şi cultură, care a pustemeliile unei prime instituţii spitaliceşti din Rusia.Prin efortul ei financiar au fost trimişi la studii înstrăinătate numeroşi tineri ruşi.Capitolul al VII-lea este dedicat celui mai deseamă dintre urmaşii lui Dimitrie Cantemir - AntiohCantemir (1708-1744), care din fragedă copilăries-a remarcat prin capacităţile sale intelectuale deosebite.După ce a acumulat bogate cunoştinţe în celemai diverse domenii, întregindu-şi studiile atât subîndrumarea personală a tatălui său, cât şi a unor cărturariruşi şi străini de la instituţiile de învăţământdin Rusia, la o vârstă abia trecută de adolescenţă,a început să joace un rol deosebit de important înviaţa politică a Imperiului la hotarul anilor 20-30 aisec al XVIII-lea. Drept urmare, la vârsta de 23 deani, este numit ambasador şi ministru plenipotenţiarla Londra (1732-1738), apoi la Paris (1738-1744),remarcându-se ca diplomat iscusit. În paralel înaceşti ani, a desfăşurat o vastă activitate în vedereaeditării scrierilor tatălui său în Occident, apoica poet şi scriitor satiric. A stabilit şi a întreţinut ointeresantă corespondenţă cu mari personalităţi aleculturii şi ştiinţei ruse, germane, engleze, francezeş.a., a acumulat o bogată bibliotecă de tip iluminist.S-a distins prin vederile sale filozofice moderne,prin interesante opere literare şi epistolare.Fiecare din personalităţile acestei stirpe s-a bucuratîn volumul de faţă de eseuri aparte pe măsuranu numai a nivelului de cercetare şi valorificarea moştenirii lor, dar şi în funcţie de contribuţia şijertfa adusă pe altarul patriei lor de origine şi a celeiadoptive. Prin punerea laolaltă a acestor studiişi cercetări biografice colectivul de autori a urmăritscopul de a prezenta publicului cultivat, dar şi cerculuilarg de cititori o panoramă istorică cât se poatede integră a perindării prin vreme a vestitului neamal Cantemireştilor, care a avut un merit deosebit înistoria şi cultura naţională şi europeană, lăsându-nemoştenire o bogată zestre intelectuală şi spirituală.Întregeşte studiul monografic capitolul al VIIIleadedicat stemelor Cantemireştilor, în care cititorulva găsi numeroase materiale heraldice, acestea fiindun atribut indispensabil oricărui neam de nobili.Volumul se doreşte a fi un omagiu adus tuturorCantemireştilor, dar mai ales lui Dimitrie Cantemirşi Antioh, fiul său, de la a căror naştere se împlinescîn anul curent 335 şi, respectiv, 300 de ani.40 - nr. 4(11), decembrie 2008

Ştiinţă Patrimoniu şi educaţieXILOGRAVURARELIGIOASĂÎN MOLDOVAMEDIEVALĂ:INTERFERENŢEOCCIDENTALE ŞIREGIONALETudor STAVILĂ,dr.hab. în studiul artelorTHE MEDIEVAL ENGRAVING OF MOL-DOVA: WESTERN AND REGIONAL INFLU-ENCE.In this article the author considers some specificityand evolution of medieval engraving that forcedout bookish miniature at certain phase and promotedthe appearance of an icon-engraving on the paperand farther their spreading. The appearance of suchicons in the Orthodox world has become possibledue to European issues of 1650 (The Bible ofPiscatorJan Visher) and the Bible of Ectip ChristopherWeigel (1695). In medieval Moldova the developmentof this type of art is connected with the foundationof Yassky typography in 1642 and illustrationof Kazanii of metropolitan Varlaam by the engravingof Ukrainian monk Elias in 1645.În arta Moldovei medievale icoana şi gravura decarte religioasă constituie domenii apropiate, cares-au influenţat reciproc, rămânând genuri cu specificullor tehnologic şi procedeele plastice utilizate,marcate doar de interferenţele stilistice ce au evoluatde la un secol la altul. Aceste interferenţe potfi urmărite în arta secolelor XVII- XVIII, dar dominăşi arta evului mediu tardiv, în care se observăschimbări radicale ce înclină balanţa echilibrului înfavoarea gravurii.Existenţa unor fenomene cu caracter general,european privitor la tendinţele şi interferenţele dininteriorul artelor plastice, a fost condiţionată de unproces de sincronizare artistică. Această apropierea artelor în Evul Mediu nu s-a derulat concomitentşi la acelaşi nivel în vestul şi în sud-estul european,creând anumite decalaje cronologice şi stilistice,purtătoare ale unor diverse medii religioase. Atâtîn icoană, cât şi în gravură, pătrunderea influenţeloroccidentale în arta românească şi cea balcanicăs-a făcut observată cu mult înainte de secolulal XIX-lea. După cum menţionează E.Costescu înÎnceputurile artei moderne în sud-estul european(Bucureşti, 1983), acest lucru s-a petrecut în tot mediulreligiei ortodoxe, inclusiv în Rusia şi Ucraina,având ca prototip lucrările gravorului olandez JanVisscher (Piscator), cunoscut datorită ediţiilor tipăritela Amsterdam a Teatrum Biblicum în anii 1650şi 1674. Biblia Piscator, cu denumirea sa cunoscutăîn mediul ortodox, a exercitat influenţe nu doar asuprarepertoriului iconografic, ci şi asupra stilului deinterpretare a imaginilor.Editarea cărţilor în Europa, dar mai ales a BiblieiEctypa de Christophor Veighel (1695), careconţinea 430 de gravuri în aramă şi ilustra texteleVechiului şi Noului Testament, a transferat în arealulortodox şi stilurile europene – diverse amalgameartistice izvorâte din arta renascentistă, barocă sauclasicism. Toate aceste tendinţe nu au avut însă odelimitare strictă temporală, suprapunându-se în diversetipărituri din diferite secole.Dezvoltarea gravurii de carte în Moldova medievalăa fost o consecinţă a apariţiei tipografiilor, carese datorează eforturilor comune depuse de domnitorulVasile Lupu şi Mitropolitul kievean Petru Movilă,prin intermediul căruia, pe lângă mănăstirea TreiIerarhi din Iaşi se înfiinţează prima tipografie (1642).Împreună cu teascul de tipar, Mitropolia primeşte şiSimeon Iereu. Scara Părintelui Iona,mănăstirea Neamţ, 1814nr.4(11), decembrie 2008 - 41

Akademoso parte din gravurile de lemn, realizate de călugărulIlia şi considerate printre cele mai reuşite stampe aleediţiilor din Kiev şi Lvov între anii 1639-1670. Gravurileacestui meşter ilustrează prima carte tipărităla Iaşi în 1643 – Cazania sau Carte românească deînvăţătură scrisă de Mitropolitul Varlaam.Gravurile semnate de meşterul ucrainean Iliaocupă o pătrime din pagină şi ilustrează textele principaleale Cazaniei. Dar specificul acestor gravurieste constituit nu atât de originalitatea iconografică amotivelor evanghelice, cât de expresivitatea stângaceşi naivă a tratării, imaginile lui fiind apropiate deoperele de artă populară. Acest aspect se ilustreazăelocvent prin scenele Naşterii lui Hristos (Il. nr.59),Întâmpinarea Domnului (Il. nr. 60), inclusiv şi îngravura Preacuvioasa Paraschiva. Gravurile pentrufrontispicii poartă aceleaşi particularităţi stilisticeca şi iniţialele din text (Il. nr.73), fiind utilizate modeleledin manuscrise (F.1 ) sau tiparul imaginii „albpe negru” şi invers (Il. nr.nr. 40,49).Pe parcursul secolelor XVIII şi XIX cartea luiVarlaam a fost retipărită de 12 ori, fiecare ediţiesuportând devieri considerabile în ceea ce priveşteilustrarea Cazaniei.Gravurile din cărţile tipărite la Mănăstirea TreiIerarhi purtau amprenta influenţelor ucrainene, avândfondul închis şi, în acelaşi timp, păstrau un caracterGhervasie Monahul. Soborul Sfinţilor Îngeri,mănăstirea Neamţ, 1833tradiţional, specific miniaturii lui Anastasie Crimca.Ornamentul geometrizat a fost înlocuit cu cel vegetal,stilizarea formelor devenind mai pronunţată.Tendinţa de reînnoire a ornamentelor se facesesizată la începutul secolului XVII şi în orfevrăriaEvangheliei de la 1614 sau a compoziţiei Coborâreaîn iad, ce înfrumuseţează Evanghelia de laDragomirna 1 . Ornamentele florale domină şi în prelucrareaartistică a lemnului, drept dovadă servinduşile împărăteşti de la mănăstirea Dragomirna (sec.XVII), devenind mai abundente în secolul al XVIIIlea,după cum o demonstrează uşile împărăteşti dela biserica Sfinţii Voievozi din Vorniceni 2 .După Cazania lui Varlaam, la Iaşi se tipăreştePravila lui Vasile Lupu (1646) şi Liturghia ilustratăde gravorii Grigore şi Sandu în 1672. Până în1679, în perioada staţionării acestei tipografii, MitropolitulDosoftei apelează la serviciile tipografieiucrainene din Uniev, unde văd lumina zilei lucrărilePsaltirea în versuri, Preacinstitul acatist şi Paraclisul(1673).La 1679 Dosoftei obţine sprijinul lui NicolaeMilescu Spătaru şi a Patriarhului Moscovei Ioachim,prin intermediul cărora se cumpără o nouă tipografiepentru Trei Ierarhi şi care este instalată de tipografulVasile Stadniţchi de la Uniev. În perioada ulterioarăaici se tipăresc traducerile şi scrierile lui Dosoftei:Dumnezeiască Liturghie (1679), Molitvenicul denţăles(1681) şi Viaţa sfi nţilor (1682-1686).Concomitent cu dezvoltarea tiparului şi evoluţiagravurii de carte în secolul XVII, la mănăstiri continuăsă fie realizate mai multe manuscrise, decorulcărora poartă evident influenţa gravurii de carte, miniaturile,frontispiciile şi iniţialele fiind executate înculori monocrome, după cum o demonstrează manuscrisuleslave târzii ale lui N. Milescu Spătaru DescriereaChinei şi Descrierea Moldovei de DmitrieCantemir (1705). În manuscrisele timpurii apărute laIaşi (Dumnezeiasca Liturghie, 1679; Psaltirea slavoromână,1680; Vieţile sfinţilor 1686) elementele ornamentuluirenascentist sunt îmbogăţite cu forme baroce.Motivul ce domină ornamentica manuscriselordin această epocă este viţa de vie în formă de spirală,care înconjoară medalioanele sfinţilor, iar frunzele şistrugurii se utilizează pentru decorul frontispiciilor şia iniţialelor sau însoţesc textul.Secolul XVIII poate fi considerat veacul de aural xilografiei româneşti. În tipografiile de la Bucureşti,Sibiu, Blaj, Rădăuţi şi Iaşi funcţionau adevărateşcoli de gravori care înfrumuseţau cu măiestrialor cărţile tipărite. La începutul acestui segment detimp în gravura de carte se urmăreşte o pondere maimare a ornamentului de factură barocă şi eliminareamotivelor renascentiste.42 - nr. 4(11), decembrie 2008

Ştiinţă Patrimoniu şi educaţieDar şi în acest caz nu se constituie un stil unic aldecorului cărţii, ilustraţiile rămânând eterogene, cuaplicarea unor elemente stilistice diverse nu numaiîn cadrul unei cărţi, dar şi în formatul unei singurepagini. În majoritatea ediţiilor din aceste timpuri seutilizează tiparul în două culori – negru şi roşu, constituindu-seun model tipografic unic, aplicat consecvent.Dezvoltarea tiparului şi avântul pe care acesta-lluase în a doua jumătate a secolului al XVII-lea ainfluenţat profund soarta manuscrisului medieval şimai ales ilustraţia lui. Textul tipărit, cu girul domnieişi al autorităţii bisericeşti, oferă garanţia celeimai mari corectitudini, comparativ cu manuscriseletimpului, înlocuind astfel în biserică cartea scrisămanual. Aceste schimbări s-au răsfrânt negativ asupramanuscrisului cu ilustraţii policrome, cu iniţialeaurite şi ornamente ce înfrumuseţau fiecare pagină,rămânând în situaţia să imite sau să copie fidel textulşi decorul cărţii tipărite, mult mai sărăcăcios şimai raţional decât putea fi un manuscris tradiţionaldin timpurile lui Anastasie Crimca.În această ambianţă cartea tipărită se bucură deun privilegiu netăgăduit: ea este copiată, tradusă,servind drept model nu numai în ce priveşte textul,dar şi ilustraţia, şi ornamentul 3 .Se obişnuia frecvent schimbul de materiale întretipografii, precum şi folosirea clişeelor de lemn maivechi. De exemplu, ilustraţiile pentru Liturghia din1672 şi Apostolul din 1756, cu semnăturile tipografilorGrigore şi Sandu au ca suport unele şi aceleaşiclişee. Similare sunt şi ornamentele lucrate de MihailStrilbiţchi pentru Prăvălioara tipărită la Iaşi în1784, care au fost repetate în mai multe cărţi. Penticostarionultipărit la Bucureşti în 1800 de StanciulThomovici şi Penticostarionul imprimat la Blaj în1808 şi semnat de Petru Râmniceanul conţin uneleşi aceleaşi imagini, ceea ce atestă faptul că ambiigravori au avut ca model un original mai vechi. Altaspect al interferenţelor dintre cartea tipărită şi manuscrisse referă la unele încercări de a completatextul scris cu ilustraţia tipărită de pe gravura delemn (Manuscrisul nr. 1468 din 1754, BibliotecaAcademiei Române, f.1 recto), fapt semnalat anteriorîn Antologhionul tipărit la Iaşi în 1755.O fineţe deosebită a artei xilogravurii medievalemoldoveneşti este caracteristică pentru tipografii-gravoriGrigore şi Sandu, care tipăresc la Rădăuţiîn anul 1745 Ceaslovul. Două dintre gravurilece însoţesc textele – Bunavestirea şi Iisus Hristosblagoslovind cu semnăturile acestor gravori reflectăo elegantă structură compoziţională şi o măiestrieaparte a tehnicii xilografice. Pagina de titlu cu medalionulînscris în centrul gravurii îl reprezintă peIisus Hristos la masa Cinei de Taină, având pe lacolţuri alte patru medalioane mai mici cu imaginilelui Iacov, Vasile cel Mare, Ioan Gură de Aur şiGrigore, înscris pe fondul întunecat şi completatecu ornamente florale. Gravura atestă o măiestrie deosebităa punerii în pagină şi a fineţii desenului, înaplicarea haşurei pe fundal întunecat şi deschis.Aceleaşi particularităţi stilistice sunt caracteristicepentru Triodul tipărit la Iaşi în 1747 cu gravurace reprezintă Stema Ţării Româneşti şi a Moldovei,dar ca nivel artistic a fost executată mai laconic şifără vreo expresivitate deosebită.În Catavasierul de la Iaşi, tipărit în anul 1778,numele lui Mihail Strilbiţchi apare pe pagina verso atitlului, înscris în monograma Mitropolitului Gavriil,într-o compoziţie dreptunghiulară cu prezenţa a doiputti şi a simbolurilor ierarhice ale deţinătorului.Gravura de carte a secolului XVIII, în cea de-adoua lui jumătate, a fost marcată de personalitateacelui mai reprezentativ gravor al epocii – MihailStrilbiţchi 4 , care se stabileşte la Iaşi în 1750. Din1756, când gravorul realizează prima lucrare şi pânăîn 1807/ 08, timpul decesului, el devine cunoscut caautor a cca 200 de gravuri, care includ foile de titlu,frontispiciile, scenele biblice şi imaginile evangheliştilor,precum şi diverse viniete şi iniţiale.În perioada aflării sale la Iaşi, din 1778 şi pânăîn 1792, Mihail Strilbiţchi ilustrează cu gravuri ex-Simeon Iereu. Născătoarea de Dumnezeu,mănăstirea Neamţ, 1829nr.4(11), decembrie 2008 - 43

Akademoscelente Prăvălioara (1784), Calendarul sau Vieţilesfi nţilor (1785), Octoihul (1786 şi 1789), Psaltirea(1792), Apostolul din 1791. Odată cu transferultipografiei la Dubăsari în anul 1792, Mihail Strilbiţchi,în afară de cărţi religioase, tipăreşte mai multecărţi de orientare laică cum ar fi manuale, cărţididactice sau vocabulare, cărţi populare, dar în carelipsesc ilustraţiile. Oricum, denumirile lor – Bucvar(1794), Alexandria (1793), Poezii de Ioan Cantacuzio(1793-1796) nu sunt o excepţie în activitateaeditorială a gravorului.Ponderea cărţilor tipărite în secolul al XVIII-lea,diversitatea şi răspândirea lor în arealul PrincipatelorRomâne şi a Ţării Moldovei corespunde unuisalt vertiginos în evoluţia tiparului. Dintre cele 50de titluri de cărţi tipărite la Iaşi în a doua jumătate asecolului al XVIII-lea, 33 de titluri aveau orientarereligioasă, iar 17 conţinut laic. După 1796 MihailStrilbiţchi transferă tipografia de la Dubăsari la Movilău,unde aceasta va funcţiona până în anul 1800.Tot în acest an gravorul şi tipograful a contribuit cuun teasc, cu litere şi alte scule la constituirea uneitipografii la Mănăstirea Neamţ unde a tipărit maimulte titluri de carte religioasă şi cu conţinut laic.Sfârşitul secolului al XVIII-lea a mai cunoscut,în afară de gravura de carte, şi gravura pe hârtie,răspândită ca icoane, multe dintre ele fiind produseale gravorilor de la Mănăstirea Neamţ. Şcoalade gravori de aici s-a impus cu autoritate nu doarFeodosie Monahul. Sfântul Ioan Damaschin,mănăstirea Neamţ, 1836datorită lui Mihail Strilbiţchi, ci şi meşterilor Simeon,Ghervasie, Teodosie şi Damian, care au lucrat şiprin alte locuri.Cel mai înzestrat dintre ei, Ghervasie, a împodobitcu gravuri Noul Testament (1818), una dintrecele mai frumoase cărţi româneşti. Acelaşi Ghervasiea lucrat pentru cea dintâi Evanghelie ilustrată,tipăritură monumentală ieşită din teascurile de laNeamţ în 1821.Schimbările esenţiale de la începutul secoluluial XIX-lea, drept consecinţă a războaielor ruso-turce,au afectat imens mai toate domeniile culturii dinBasarabia. Unicul domeniu, care a mai continuatcât de cât să se mai menţină, devenind o importantăverigă de legătură între gubernia rusă şi PrincipatulMoldovei, sunt tipăriturile, ce au avut circulaţie intensăpe tot parcursul secolului XIX.Tipografiile de la Iaşi şi Mănăstirea Neamţ,vechi centre culturale medievale, au influenţat şistimulat concomitent activitatea mitropolitului G.Bănulescu-Bodoni, care fondează în 1814, pe lângăMitropolia Chişinăului şi Hotinului, prima tipografiebasarabeană.Dar cel mai important moment se referă la aspectulartistic al cărţilor tipărite şi influenţa lor asupraaltor domenii ale artei, ce poartă pecetea tipăriturilorde la Iaşi şi Neamţ.Fiind multiplicată, gravura de carte a avut o maiamplă răspândire decât operele de pictură, favorizândinfluenţe puternice asupra icoanelor din aceastăperioadă de timp, care schimbă complet imaginea.Astfel, în icoană predomină o manieră şi un stilgrafic accentuat, o linie dură a conturului, colorituluirevenindu-i un cadru secundar, fără a schimbacardinal iconografia imaginilor.La începutul secolului XIX gravura de carterămâne unul dintre cele mai avansate genuri, înambianţa căreia se constituie alte domenii ale arteiplastice: tabloul istoric, portretul, peisajul etc. ceconţin parametri integri, respectivi fiecărui domeniuamintit.Bibliografie1 Zevin A., Rodnin K., Izobrazitelinoe iscusstvoMoldavii, Chişinău,1965,p.p. 69,702 Ibidem, p.p.92,943 Lăzărescu E.,Câteva date cu privire la ilustraţiamanuscriselor româneşti în secolul al XVIII-lea (Rupereade tradiţie), în Studii şi cercetări de istoria artei, Bucureşti,nr.3-4 1956, p.p.73-874 Mihail Strilbiţchi (1703, Mirgorod, regiunea Poltava– 1805/ 1807), tipograf şi gravor. A absolvit AcademiaTeologică din Kiev. La Iaşi a activat din 1750, iar cuanul 1756 este datată prima gravură. Între anii 1792-1796înfiinţează o tipografie la Dubăsari. Din 1776 se stabileştela Movilău, iar după 1800 se reîntoarce la Iaşi.44 - nr. 4(11), decembrie 2008

Ştiinţă Lingvistică şi educaţieLIMBA ROMÂNĂ–UNITATE ÎNDIVERSITATEDr. hab. Vasile PAVELTHE ROMANIAN LANGUAGE – UNITYIN DIVERSITYThe ill-will attempt to support the invented ideathat there exists a „Moldavian language” oppozed tothe Romanian language, as is based on the Moldovandialectal basis, is a serious error and absurdity.The political substratum of the problem of the „Moldavianlanguage” is evident. The spoken and writtenlanguage in Republic of Moldova is the Romanianlanguage. The common supra-dialectal norms ofthe literary Romanian have extended during severalcenturies in the entire Romanian language space dueto support and concord of educated people of Moldova,Wallachia (Muntenia) and Transilvania.Semnificaţia adoptării legislaţiei lingvistice la 31august 1989 şi a iniţierii Sărbătorii Naţionale Limbanoastră cea română este greu de subapreciat. Limbarusă a strâmtorat sfera de utilizare a românei literareîn zonă, în primejdie era şi simţirea de neam. Regimulsovietic a cultivat în mod conştient dezbinarea,ura împotriva a tot ce e românesc, proces început înBasarabia încă în timpul Rusiei ţariste. Mulţi concetăţenierau ameninţaţi de pericolul aculturaţiei. Înacest context, libertatea de exprimare, oficializarealimbii române şi revenirea la alfabetul latin constituieo reală cucerire, poate cea mai mare de la 1989încoace.Perioada care a trecut de la momentul când neamrugat îngenunchind în Piaţa Marii Adunări Naţionaleşi am exclamat „Limbă, alfabet / limbă, alfabet!”a fost fermă, pentru multă lume, în procesul deconştientizare a adevărului că limba naţională estetestimoniul esenţial şi cel dintâi semn al identităţiineamului nostru. E adevărat că la 1989 legislatoriiau optat pentru „un prezent care era depăşit” şi căaceeaşi legislaţie lingvistică va avea altă conotaţiedupă 1991, adică după proclamarea independenţeiRepublicii Moldova.În chestiunea unităţii limbii române, inclusiv aistoriei şi folosirii glotonimului „limbă moldovenească”,ştiinţa lingvistică s-a pronunţat demult. Afăcut acest lucru, public şi cu demnitate, şi Academiade Ştiinţe a Moldovei. Adunarea Generală Anualăa Academiei din 28 februarie 1996 a confirmatopinia ştiinţifică argumentată a specialiştilor filologidin republică şi de peste hotare, aprobată prin HotărâreaPrezidiului A.Ş.M. din 9 septembrie 1994 (înadoptarea deciziei Prezidiului Academiei de Ştiinţe,în rol determinant l-a avut acad. Silviu Berejan, directoral Institutului de Lingvistică al A.Ş.M. la aceadată), potrivit căreia „denumirea corectă a limbii destat (ofi ciale) a Republicii Moldova este Limba Română”.Cu părere de rău, savanţii nu au fost auziţi.Parlamentarii noştri nu au fost în măsură să se ridicenici până acum la înălţimea cuvenită pentru promovarealimbii naţiunii titulare, şi anume: denumireacorectă a limbii oficiale şi crearea condiţiilor de„securitate lingvistică” necesare pentru promovareanestingherită a acesteia [7, p. 215].Politica a fost şi este azi aşa cum este, ştiinţatrebuie să rămână în adevărul ei. De bună seamă,„Politica stă sub vremi, ştiinţa stă în adevărul ei”[11, p. 7].Realitatea glotică din Republica Moldova a fostîntotdeauna cea românească, dar vorbirea localăcontinuă să fie interpretată (în fond, de nespecialişti)de pe poziţii dezbinatorii, antiromâneşti. Încăîn RASSM (1924-1940), la comanda Moscovei, s-aîncercat a zămisli, fără sorţi de izbândă, un mijlocartificial de comunicare, chipurile o limbă „cultă”care, după cum se creadea, nu are nimic cu româna,deşi în realitate nu mai era măcar „dialectală moldovenească”,ci un „erzaţ de română” [1, p. 99], altfelspus, un surogat de grai, şi nicidecum un viu graimoldovenesc. Drept model al unui asemenea mijlocde comunicare este Gramatica moldovenească(partea I, Fonetica şi Morfologhia), Tirişpolea, anu1930, cu alfabet rusesc. Autorul ei, L.A. Madan,afirmă că „Gramatica fi şticării linghi în temelii s-alcătuieşti după vorba jii a norodului”şi că„limbamoldovneascâ, în cari grăieşti amu norodu moldovnesc,esti limba sânistătoari, diosăghitâ di limba româneascâ”(„Pricuvântarea avtorului”, p. XI-XII).El încearcă a „crea” în gramatica sa un alt metalimbajgramatical, o terminologie „diosăghitâ dilimba româneascâ”: sloguri „silabe”, starnic „substantiv”,multuratic „plural”, sânguratic „singular”,căderi„caz”, treptili di potrijiri„gradele de comparaţie”,aplecarea cuvintelor cu sfârşâtu fărâ lojiturâ„declinarea cuvintelor cu terminaţie neaccentuată”,numărătoarili câtnici „numerale cardinale”, locdinumi„pronumi”, graiu „verbul”, hotărârea graiului„definiţia verbului” etc., etc. Acest manual a fostrecomandat pentru editare de către profesorul dinMoscova M.V.Serghievskii, ideologul principal allimbii moldoveneşti, care în vara anului 1925 şi înanii 1928-1930 a cercetat graiurile moldoveneşti dinRASS Moldovenească şi l-a sprijinit pe L.A.Madan,„teoreticianul” moldovean al unei noi „limbi” romanicede est (”limba moldovenească”), idee carenr.4(11), decembrie 2008 - 45

46 - nr. 4(11), decembrie 2008Akademosse trage de pe timpul ţarismului în Basarabia (1812-1918). Vorba e că după Unirea Principatelor (1859),în Basarabia s-a interzis utilizarea glotonimului limbaromână; funcţionarii ţarişti aveau indicaţii secretede a înrădăcina în Basarabia „un dialect apropiatlimbii slave” [Vezi: 2, p. 12, 22].Ca orice limbă, limba română este o unitate îndiversitate. Lingvistica actuală distinge trei tipuriprincipale de varietate (diversitate) glotică.a) varietate diatopică sau geografică (generea-ză variante teritoriale: dialecte, subdialecte, graiuricare constituie obiectul dialectologiei şi al geografieilingvistice);b) varietate diastratică sau socială (genereazăvariante specificeunor grupurisocioculturalenumite iniţial dialectesociale careconstituie obiectulsociolingvisticii)şic) varietatediafazică sau stilistică(genereazăvariante stilistice,desemnate ca variantestilisticocontextualecareconstituie obiectulstilisticii).Dat fiind călimbajul este creativitate,nu există„limbi istoricemonolitic unitare”,fiindcă prezintădiferenţe înspaţiu, diferenţesocioculturale şidiferenţe stilistice[4, 11-12]. Calingvist dialectolog,în comunicareade faţă supunatenţiei examinareaunor aspecte alevariaţiei determinate geografic.Limba română are patru dialecte: dacoromân,aromân (macedoromân), meglenoromân şi istroromân.Ultimele trei sunt dialecte sud-dunărene. Numaidialectul dacoromân şi-a dezvoltat o formă literară.Specificul dialectal nu afectează unitatea limbiiromâne, mai ales că pe baza tuturor varietăţilor geografices-a constituit o singură limbă de cultură, olimbă literară unică, pe care marele lingvist EugeniuCoşeriu a numit-o exemplară [4, p. 12].Varietatea dialectală din interiorul limbii române– al dacoromânei – ţine, pe de o parte, de douăgrupuri de graiuri: grupul sud-estic (graiurile dinMuntenia, Oltenia, Dobrogea, sud-vestul Basarabieişi sud-estul Transilvaniei) şi grupul nord-vestic, maiextins şi mai puţin unitar (e vorba de graiurile de perestul teritoriului dacoromânei). Această repartiţie afost stabilită iniţial de Al. Philippide în lucrarea saOriginea românilor [10, p. 389-405]. Ea reflectă „ostructură dialectală anterioară”, ilustrată de primeleatestări ale dacoromânei (secolul al XVI-lea), darcare rezultă, în parte, şi din datele oferite de Atlasullingvistic român(ALR), alcătuitla mijlocul secoluluial XX-lea,pe care se întemeiază,pe de altăparte, clasificareadacoromânei încele cinci subdialecte:moldovean,muntean, bănăţean,crişean şimaramureşean,repartiţie dialectalăazi acceptatăca atare de majoritateadialectologilor[Vezi: 12,p. 163-423].Graiurile dinBasarabia, Bucovinaşi Transnistriaţin astfelde subdialectulmoldoveanaldialectului dacoromân.Fărăa neglija studiulmonografic, voisublinia că ceamai documentarăValentina Rusu-Ciobanu. Grigore Vieru. 1972. Tempera pe pânză. descriere a graiurilorlimbii românea fost realizată în hărţile atlaselor lingvistice şi pebaza acestora. Asemenea opere fundamentale nu rareorisunt puse alături de arhivele istorice.Limba română dispune de trei tipuri de atlaselingvistice ale graiurilor dacoromâne: naţional, regionalşi regional-sinteză, toate elaborate în mai puţinde un secol.Primul atlas lingvistic naţional îl datorăm ro-

Ştiinţă Lingvistică şi educaţiemanistului german Gustav Weigand (1860-1930),editat în 1909, la Leipzig, unul dintre primele atlaselingvistice realizate pe plan mondial. Cuprinde 67de hărţi, cele mai multe fonetice, având la bază ancheteleefectuate de Weigand la faţa locului, în 752de localităţi, inclusiv în Bucovina şi Basarabia. Profitânddin plin de metodologia elaborării acelui „cap deserie” , Atlasul lingvistic al Franţei al lui Gilliéron şiEdmont, şcoala lingvistică clujeană, condusă de SextilPuşcariu, personalitate ştiinţifică multilaterală, arealizat, prin Sever Pop şi Emil Petrovici, la mijloculsecolului al XX-lea, cel de-al doilea atlas naţional,Atlasul lingvistic român (ALR), unul din cele mai reuşiteatlase lingvistice în romanistică.În ultimele cinci decenii, geografia lingvisticăromânească e dominată de elaborarea atlaselor lingvisticeregionale (NALR/ALRR), dintre care şapteîntocmite în Ţară – pe provincii istorice: Oltenia,Maramureş, serii complete; Mintenia şi Dobrogea,Transilvania, Moldova şi Bucovina, Banat şi Crişana,în total (25 de volume). Au trudit la întocmirealor distinşi dialectologi din Bucureşti, Cluj-Napoca,Iaşi, Timişoara. La Chişinău, în cadrul Institutuluide Lingvistică al A.Ş.M., au fost pregătite şi editate8 volume: patru din Atlasul lingvistic moldovenesc(ALM) (1968-1973), coordonator şi coautor R.Udler,şi altele patru, continuare la ALM, sub titlul revăzut,adecvat Atlasul lingvistic român pe regiuni. Basarabia,nordul Bucovinei, Transnistria (ALRR. Bas.,1993-2003), coordonator şi coautor subsemnatul.Un eveniment ştiinţific remarcabil este apariţiarecentă în cadrul Institutului de Lingvistică „IorguIordan – Al. Rosetti” al Academiei Române a primuluivolum din Atlasul lingvistic român pe regiuni:Sinteză (ALRR. Sinteză), Bucureşti, 2005, coordonatorprof. univ. dr. Nicolae Saramandu. Estepentru prima dată când se elaborează la nivel romanicun asemenea atlas-sinteză. Volumul include135 de hărţi realizate prin simboluri. Reţeaua estede 1203 localităţi, dintre care 205 sunt din reţeauade puncte cartografice cuprinse în ALM.Spre sfârşitul secolului trecut cartografia lingvisticăse îndreaptă şi spre o largă colaborare internaţională,concretizată în elaborarea AtlasuluiLingvistic Romanic (Atlas Linguistic Roman, ALiR),Atlasului limbilor Europei (Atlas linguarum Europae,ALE) etc., la care au participat sau continuăsă participe activ şi dialectologi de la AcademiaRomână şi Academia de Ştiinţe a Moldovei. Pânăacum au apărut şase fascicole din ALE (1983-2006)şi două volume din ALiR (1995-2002), în care, de laînceputul anilor ’90 încoace, limba vorbită în RepublicaMoldova este numită limba română.Atlasele lingvistice au pus astfel la dispoziţialingviştilor (şi nu numai) o bogăţie de date fără precedent.Acestora li se adaugă Arhiva fonogramică alimbii române, textele şi glosarele dialectale.Să folosim în mod creator tezaurul popular cuprinsîn atlase. Hărţile lingvistice ne arată, adese,lupta dintre cuvintele vechi şi noi, migraţia lor, felulîn care este evitată omonimia sau este creat un cuvânt,care în opinia lui Coşeriu este un „act poetic”.În concepţia lui Gillieron, omonimia este o boalăprimejdioasă pentru cuvinte. ALR ne înfăţişează extensiunea,în Muntenia şi în sud-vestul Basarabiei,a formei diminutivale porumbel pentru pasărea numităîn Ardeal porumb, iar în Moldova hulub Ariaporumbel în Muntenia se suprapune şi coincideaproape total cu aria porumb „păpuşoi”. E o dovadăcă forma porumbel pentru pasăre s-a generalizat,susţine S.Puşcariu, pentru a se evita omonimia cuplanta numită porumb.Marile anchete dialectale de teren, de ani şi anide zile, şi editarea atlaselor lingvistice sunt urmate,fireşte, de reflectarea profundă asupra fenomenelorstudiate. Prin elaborarea atlaselor lingvistice şiprin investigaţiile asupra faptelor cuprinse în asemenealucrări, afirmă E.Coşeriu, au fost îmbogăţitecu principii teoretice nu numai lingvistica generalăşi istorică, ci şi metodologia lingvistică [Vezi: 3, p.25-90].Merită să fie reţinut că realitatea varietăţii regionalea fost asociată de cărturarii din toate ţările delimbă română, cu conştiinţa apartenenţei la o limbăcomună şi la originea comună. Cazania sa din 1643Varlaam şi-a intitulat-o Carte românească de învăţătură.Militând pentru o limbă unitară, convins căse adresează românilor din „toate ţările”, ca entitateetnică unitară ca şi limba, Simion Ştefan, mitropolital Transilvaniei, scria următoarele în predoslovia sala Noul Testament de la Bălgrad (1648): „… rumâniinu grăescu în toate ţările într-un chip… Bine ştimcă cuvintele trebuie să fie ca banii, că banii aceiasânt buni care îmblă în toate ţările, aşia şi cuvinteleacelea sânt bune carele le înţeleg toţi…”; „Aşijdereaşi limba noastră din multe limbi este adunată…,măcară că de la Râm ne tragem” (Grigore Ureche);„Românii dintr-o fântână au izvorât şi cură” (ConstantinCantacuzino).Particularitatea unicităţii situează limba literarăca suprapusă diversităţii regionale. Dar ca forme deexistenţă a limbii române, graiurile populare şi limbaliterară reprezintă realităţi interferente. La începuttextele noastre conţineau multe caracteristici regionale.A urmat un proces îndelungat al unificării lingvistice,proces de identificare a criteriilor de evaluareşi de alegere a ce este mai bun, mai potrivit pentrunormele cu caracter supradialectal [6, p. 46-48].Cercetând limba tuturor monumentelor literaredin secolele al XVI-lea – al XVIII-lea şi încercândnr.4(11), decembrie 2008 - 47

48 - nr. 4(11), decembrie 2008Akademoss-o localizeze, cunoscutul lingvist Ion Gheţie a reuşitsă stabilească, în lucrarea sa capitală Baza dialectalăa românei literare, puternica presiune pecare o exercită, în perioada 1656-1715, „graiurileasupra normelor literare”, fenomen vizibil mai alesîn Muntenia şi Moldova, unde, îndeosebi în Bibliade la Bucureşti (1688) şi, respectiv, în cărţile lui Dosoftei,se observă o tendinţă de a reduce „decalajulexistent între normă şi grai” [5, p. 624-625].În perioada 1715-1780, se încheie procesul denaţionalizare a serviciului divin, eveniment de o importanţăexcepţională în istoria limbii române literare,având în vedere rolul jucat de literatura religioasăîn vechea culturăromânească.Acest procesare loc înîmprejurări denatură a favorizaexpansiuneaşi impunereaca normă,în „producţialiterară tipărită”,a varianteiliterare munteneşti.Când,spre 1750,apoi după1780-1830, tipografiade laIaşi intensificăactivitatea, earetipăreşte cărţilemunteneşti,fără a modificanormele literareale originalelor[Ibidem,p. 626-627].Literatura religioasă,răspândităprintre româniidin toate Principatele, a îndeplinit, prin acurateţealimbii, o excepţională funcţie unificatoare.„Aceste cărţi bisericeşti au statornicit pentru toateveacurile unitatea limbei româneşti” (O.Ghibu).Având în vedere stadiul atins astăzi de limbaliterară, se pare că majoritatea lingviştilor româniacceptă teza emisă de ilustrul cercetător al istorieilimbii române literare, I.Gheţie: baza dialectală aromânei literare este graiul muntean, bineînţeles,în conlucrare cu celelalte graiuri ale limbii române.Meritul principal în procesul de unificare lingvisticăcare are loc în anii 1836-1881 îi revine lui I. HeliadeRădulescu [Ibidem, p. 616, 628]. Aici ţin să adaugimediat că în procesul de stabilizare a normelor limbiiromâne literare moderne, unice pentru toţi românii(moldoveni, munteni, ardeleni, bucovineni, maramureşenietc.), după cum au afirmat acad. Vl. E.Şişmarev, acad. N.Corlăteanu şi alţi lingvişti notorii,au participat, de asemenea, moldovenii Gh.Asachi,C.Negruzzi, ardelenii Gh.Bariţiu, A.Mureşan ş. a.C. Negruzzi îl numea pe I.Heliade Rădulescu „vindecător”al limbii române. După Eminescu, la bazaformării şi a dezvoltării limbii literare trebuie pusetrei surse principale: operele cronicarilor şi literaturareligioasă, operele scriitorilor clasici şi nu înultimul rândviul grai popular,precizând:„Dar o adevăratăliteraturătrainică care săne placă nouăşi să fie originalăpentru alţii,nu se poateîntemeia decâtpe graiul viu alpoporului nostru”.Oriundes-a aflat în timpulperegrinărilorsale, Eminescuînsuşeadin varietateade cuvinte, locuţiunişi expresiiplastice,asimilându-şiastfel spiritulValentina Rusu-Ciobanu. Emil Loteanu. 1966-1967. Ulei pe pânză.vorbirii vii,spontane. Eminescurenunţăînsă la fonetismelece i sepăreau preadialectale, indiferent dacă era vorba de o pronunţiemuntenească, moldovenească sau transilvăneană.În Ţară, în a doua jumătate a secolului al XIXlealimba culturii moderne româneşti reprezintă un„sistem constituit” în liniile sale generale. Unitară înambele sale ipostaze – scrisă şi orală – limba literară„devine compatibilă” şi cu utilizarea cotidiană, încomunicarea neoficială, restrâns familiară şi amicală[6, p. 45-49]. În aceste condiţii, faptele dialectale, regionale(de exemplu, sî ŝíbî, carivái, g!íni, zin, k!ept,nui&é, făŝém, soreancă „floarea soarelui” ş.a.) suntincluse ca un caz special în incorect, neliterar.

Ştiinţă Lingvistică şi educaţieÎn Basarabia situaţia a fost oarecum diferităsub ocupaţia Rusiei ţariste, când limba română nua funcţionat ca atare în sferele vitale (în învăţământ,administraţie, ştiinţă, literatură). Doar graiul moldovenesca continuat să-şi realizeze funcţia comunicativă,limitată însă la nivelul cotidian, mai ales înmediul rural. Este semnificativă în această privinţămărturisirea scriitorului basarabean Constantin Stamati-Ciurea(1828-1889): „Limba română rustică,precum o vorbeşte poporul nostru din Basarabia,a fost singurul izvor din care m-am adăpat; nici oşcoală populară măcar; am fost şi sunt o insulă solitarăîn imensulocean al slavismului.Mai multnu zic.” [Vezi:Opere alese,Chişinău, 1957,p. 424].Cât priveştestarea de azi alimbii româneîn RepublicaMoldova, cititorulnostrueste familiarizatcu aceastăproblemă, pusăîn discuţie înnumeroase studiidin ultimeledouă decenii. Arămas nesoluţionatăproblemaidentităţiide limbă, ca şicea a identităţiietnice (şi naţionale).Limbaare nevoie deprosperare şi,mai ales, de stoparea poluăriivorbirii oralecu împrumuturinejustificate din limba rusă.Pentru a preciza şi a rezuma în câteva cuvinteconstatările făcute mai sus, voi spune că graiurilelimbii române din Republica Moldova şi din zoneleînvecinate ţin în principal de subdialectul moldovean,vorbit pe ambele maluri ale Prutului, în spaţiulMoldovei istorice. Niciodată nu s-a vorbit despre ungrai basarabean, acesta identificându-se cu cel moldovean.În volumul colectiv, coordonat de ValeriuRusu, Tratat de dialectologie românească (Craiova,1984), Paul Lăzărescu include curajos (atuncicând puţini dialectologi aveau acest curaj s-o facă)şi descrie graiurile din Basarabia în cadrul generalal subdialectului moldovean. E şi meritul şi curajulabsolut al prof. V. Rusu [12, p. 208-240].Cele patru grupuri de graiuri din Basarabia,nordul Bucovinei şi Transnistria, delimitate pe bazaALM, nu sunt nicidecum separate de celelalte graiuriromâneşti nord-dunărene. În articolul Limba românăşi graiurile ei teritoriale (Vezi: RLSL, 1995,nr. 5) am arătat că aşa-numitele graiuri centrale,care ocupă cea mai întinsă parte a teritoriului de laest de Prut şi dedincolo de Nistru,au trăsăturifonetice identicecu cele răspânditeîn graiuriledin provinciaMoldova(România). DeValentina Rusu-Ciobanu. Bărbatul cu pocal şi ţigară (portretul luiAureliu Busuioc). 1966. Ulei pe pânză.pildă: realizareaafricatelorprepalatale ĉ,ĝ în stadiul defricatizare ŝ, z(ŝerc „cerc”, zer„ger”), realizarealabializăriilabiodentalelorf, v în stadiul ŝ, z(ŝérbi „fierbe”,zin „vin”), palatalizarealabialelorp,b, m,înstadiul k!, ģ, ń(k!ept „piept”,g!ini „bine”,ńírişti „mirişte”)etc. Uneleparticularităţirecunosc caracteregenerale alevorbirii româneştidin aria denord-est a dacoromânei: conservarea fonetismuluiarhaic dz în elemente de substrat şi în cele moştenitedin latină budză, urdzâcă, dzâuă, brândză,utilizareaformei invariabile a, în loc de al, ai, a, ale, termenidin vocabularul activ ca rărunchi, mai (maiură),cute, cocostârc, pântece, ciubotă, ogradă, glod,colb, hulub, perj, curechi, omăt, sudoare care formeazărespectiv perechi cu termenii folosiţi activ înaria sud-vestică rinichi, fi cat, gresie, barză, burtă,cizmă, curte, noroi, praf, porumbel, prun, varză, ză-nr.4(11), decembrie 2008 - 49

Akademospadă, năduşeală. Multe din caracteristicile grupuluide graiuri de sud-vest (pe linia Cahul-Reni-Ismail-Chilia) fac arii comune cu graiurile munteneşti (iotacizareaverbelor: văz „văd”, spui & „spun”; termenica război & ”război de ţesut” , pâlnie, cormană (laplug), crastavete „castravete” etc.Micile deosebiri de pronunţie şi de cuvinte determinategeografic nu se răsfrâng asupra comunităţiilimbii în general. Românii munteni şi ardeleni seînţeleg foarte bine cu românii moldoveni din RepublicaMoldova. Limba română este mult mai unitarădecât italiana, franceza sau altă limbă romanică.Unitatea şi comunitatea se manifestă prin posibilitateaei de neîndoielnică înţelegere între românii depretutindeni. Unitatea limbii române şi a graiurilorei teritoriale are la bază, în primul rând, un fond decuvinte relativ numeros, care acoperă întreg spaţiulglotic românesc. Caracterul unitar al graiurilor dacoromâneeste explicat de lingvişti prin faptul căele au rămas tot timpul în contact, ceea ce a făcutposibilă „influenţa reciprocă” a graiurilor. Cuvinteleruseşti sau de altă origine ce mai bântuie azi în„regiunea ruptă din întreg” ca baistruc „copil dinflori”, cleioncă „muşama”, mozóli „bătătură” etc.,elemente lexicale nesemnificative pentru caracterizareagraiului, vor dispărea de îndată ce limba românăva funcţiona cu temeinicie şi fără a fi stingherităde limba rusă, care azi continuă să favorizezecrearea unui mediu lingvistic dezastruos.Graiurile moldoveneşti de la est de Prut (ca parteintegrantă a vorbirii moldoveneşti din Moldova istorică)nu au un statut autonom şi luate în ansamblu elen-au fost atrase într-o altă arie lingvistică, deoarecede-a lungul Prutului nu avem izofone şi izomorfe, iarîn majoritatea cazurilor, nici izolexe. Gramatica graiurilorcercetate este unitară. Or, cu gramatica şi seidentifică în fond unitatea limbii române.Tentativa de a sprijini ideea, din rătăcire saurea-voinţă, că există o „limbă moldovenească”opusă limbii române, zămislită chipurile pe o bazădialectală moldovenească, este o gravă eroare şi oabsurditate. Substratul politic al problemei „limbiimoldoveneşti” este evident. Limba vorbită şiscrisă în Republica Moldova este limba română.Normele unice supradialectale ale românei literares-au extins, de câteva secole încoace, în întregspaţiul glotic românesc prin concursul şi consensuloamenilor de cultură din Moldova, Munteniaşi Transilvania.Cantemir şi Creangă, Eminescu şi Iorga, Hasdeuşi Enescu, Coşeriu şi Vieru, cu o vastă culturăşi cu subtile caracteristici ale spiritului moldovenesc,toţi geografic din nordul Moldovei, reprezintăla nivel naţional general geniul şi poezia, ştiinţaşi gândirea, limba şi cântecul poporului român. Învirtutea comunităţii originei romane a neamului şilatine a limbii române, „… moldovenismul (în sensulbun al cuvântului – n. V.P.) … nu se opune românismului,ci este o formă a lui…” (E.Coşeriu).Sărbătoarea Limba noastră cea română ne prilejuieşteemoţii frumoase, clipe inspirate. Prin limbăne zidim cultura noastră spirituală. Savurăm sacreleadevăruri despre limbă care este „cartea de nobleţă”a unui neam (V. Alecsandri), „întâiul mare poem alunui popor” (L.Blaga). Limba română este „însăşifloarea sufletului etnic al românimii” (M.Eminescu).„În aceeaşi limbă / Toată lumea plânge, / În aceeaşilimbă / Râde un pământ. / Ci doar în limba ta / Durereapoţi s-o mângâi, / Iar bucuria / S-o preschimbiîn cânt” (Gr. Vieru).Graiul fiecărei etnii este un viu monument popular,un tezaur profund al întregii experienţe de viaţă şicreaţie. Cuvântul ca o comoară de gândire este creaţiavorbitorului, izvorât din harul imaginaţiei, al frumosuluişi al binelui şi consfinţit în memoria neamului.Discurs rostit la şedinţa festivă a CSŞDT alA.Ş.M. consacrată Sărbătorii Naţionale Limbanoastră, 28 august 2008Referinţe bibliografice1. Berejan, Silviu, Degradarea vorbirii orale întrunstat în care funcţionează paralel două limbi ofi ciale. //Silviu Berejan, Itinerar sociolingvistic.Selecţie şi prefaţăde Alexandru Bantoş, Chişinău, 2007, p. 98-105.2. Colesnic-Codreanca, Lidia, Limba română în Basarabia(1812-1918). Studiu sociolingvistic pe baza materialelorde arhivă, Chişinău, MUZEUM, 2003.3. Coşeriu, Eugen, Lingvistică din perspectivă spaţialăşi antropologică. Cu o prefaţă de S.Berejan şi unpunct de vedere editorial de S.Dumistrăcel, Chişinău,Ştiinţa, 1994.4. Coşeriu, E., Unitatea limbii române – planuri şicriterii // Limba română şi varietăţile ei locale,Bucureşti,Editura Academiei Române, 1995, p. 11-19.5. Gheţie, Ion, Baza dialectală a româneiliterare,Bucureşti, Editura Academiei Române, 1975.6. Guţu, Romalo, Valeria, Raporturile dintre limbaliterară şi graiurile limbii române // Limba română şi varietăţileei locale, Bucureşti, Editura Academiei Române,1995, p. 45-52.7. Moldovanu, Gheorghe, Politică şi planificare lingvistică:de la teorie la practică (în baza materialului dinRepublica Moldova şi din alte state), Chişinău, 2007.8. Pavel, Vasile, Graiul românilor basarabeni, expresiea continuităţii teritoriului de limbă română //Limba română şi varietăţile ei locale, Bucureşti, EdituraAcademiei Române, 1995, p. 83-90.9. Pavel, Vasile, Limba română şi graiurile ei teritoriale(Cu referire la denumirea corectă a limbii românilorde la est de Prut) // Revistă de lingvistică şi ştiinţăliterară, 1995, nr. 5, p. 60-63.10. Philippide, Al., Originea românilor, vol. II,Iaşi, 1927.11. Simion, Eugen, Unitatea limbii române //Limbaromână şi varietăţile ei locale, Bucureşti, Editura AcademieiRomâne, p. 7-9.12. Tratat de dialectologie românească. CoordonatorValeriu Rusu, Craiova, Scrisul Românesc, 1984.50 - nr. 4(11), decembrie 2008

Laureaţi ai Premiului de Ştiinţă Stat şi al educaţie Republicii Moldova pentru 2008NOI TEHNOLOGIIÎN COMBATEREACANCERULUINEW TECHNOLOGY TO STRUGGLEAGAINST CANCERAt the end of 90 th a group of scientists fromOncological Institute – acad. Gh. Ţîbîrnă, cor.mem. I. Coricimari, PhD D. Sofroni, PhD N. Gidirim,PhD A. Cernîi – elaborated National Programfor Struggling against Cancer for the periodof years 1998-2003, approved by GovernmentDecision nr. 1269 from 25.12.1998. The maindirections of activity of the Program consisted inorganization of oncologic services, primary andsecondary cancer prophylaxis, premature diagnosis,treatment and rehabilitation of oncologicalpatients. As a result of the implementation of thisNational Program, the index of the morbidity andmortality from malignant growth in the Republicof Moldova has stabilized, but certain of the indexare in a light decrease. For realization and promotionof new technologies for struggling againstcancer these five notorious specialists have beendecorated by Premium of State in Science and Technologydomain for 2008 year.O luptă organizată împotriva cancerului a începutîn Republica Moldova din momentul înfiinţăriiîn anul 1960 a Institutului de Cercetări Ştiinţificeîn domeniul Oncologiei, azi – Institutul Oncologic.Se lucra după un program unic, propus şi dirijat deInstitutul Oncologic Unional de la Moscova, în colaborarecu Institutul Central de Educaţie Sanitară.După formarea statului independent RepublicaMoldova, Institutul Oncologic şi-a asumat în totalitatemisiunea de elaborare şi promovare a uneistrategii la nivel naţional de combatere şi profilaxiea cancerului. Parte a acesteia, bunăoară, esteSăptămâna de Combatere a Cancerului, iniţiatăîn 1993, menită să mediatizeze pe larg problemeleoncologice. În cadrul unor asemenea Săptămâni seorganizează prelegeri şi emisiuni radio/tv, publicaţiiîn presă, se demonstrează filme de popularizare aştiinţei, se efectuează examene profilactice ale populaţieiîn diferite localităţi etc. Ca rezultat, a scăzutcu 15% ponderea bolnavilor depistaţi în stadiiavansate, în special a formelor vizuale (pielea, buzainferioară, glanda tiroidă, colul uterin).La sfârşitul anilor 90, un grup de savanţi dela Institutul Oncologic (Gh.Ţîbîrnă, I.Corcimaru,D.Sofroni, Gh.Ghidirim, A.Cernîi) a elaborat ProgramulNaţional de Combatere a Cancerului peperioada anilor 1998-2003, aprobat prin HotărâreaGuvernului nr. 1269 din 25.XII.1998. Principaleledirecţii de activitate a acestui Program au constat înorganizarea serviciului oncologic, profilaxia primarăşi secundară a cancerului, diagnosticul precoce,tratamentul şi reabilitarea bolnavilor oncologici. Înurma aplicării în practică a Programului Naţionalde Combatere a Cancerului, indicii morbidităţii şimortalităţii prin tumori maligne în Republica Moldovas-au stabilizat, iar unii indici sunt chiar într-ouşoară descreştere (cancerul pielii, buzei inferioare,colului uterin, gastric, hemoblastozele). Fiecare dinsavanţii nominalizaţi şi-a adus o contribuţie extremde importantă în domeniul combaterii canceruluiAcademicianul Gheorghe ŢÎBÎRNĂ, deexemplu, are un merit deosebit în ce priveşte organizareaşi includerea în structura serviciului oncologicdin Republica Moldova a secţiei specializatede tratament al bolnavilor oncologici cu tumori înregiunea capului şi gâtului. Drept argument pentruorganizarea acestei secţii au servit indicii înalţi aimorbidităţii (până la 30,4 cazuri anuale la 100.000populaţie) prin maladii neoplazice cu această localizare,particularităţile lor clinico-morfologice comune,capacitatea răspândirii rapide de pe un organ pealtul, căile comune de metastazare (ganglionii limfaticicervicali), aceleaşi principii de diagnostic şitratament.Experienţa acumulată pe parcursul a trei deceniidemonstrează că la momentul actual Secţiile Cap şiGât constituie cea mai reuşită formă organizatoricăîn structura instituţiilor oncologice, permiţând centralizareaasistenţei medicale oncologice a contingentuluirespectiv de pacienţi. Odată cu organizarealor a decăzut necesitatea transferului bolnavilor înalte instituţii şi secţii de profil, toate etapele tratamentuluifiind asigurate şi supravegheate de o singurăechipă de medici cu pregătire oncologică specială.Timp de 30 de ani în clinica Institutului aufost trataţi 19 000 de pacienţi, dintre care 16 800cu tumori maligne ale regiunii capului şi gâtului.Au fost efectuate peste 17 000 de intervenţii chirurgicale,mortalitatea intraspitalicească fiind doar de1,9%. În această perioadă colaboratorii clinicii aueditat peste trei sute de lucrări ştiinţifice, dintre care11 monografii şi trei recomandări metodice referitorla diagnosticul precoce, tratamentul şi reabilitareabolnavilor cu tumori în regiunea capului şi gâtului,au obţinut 13 brevete de invenţie.Activitatea ştiinţifică a acad. Gh.Ţîbîrnă acoperăpractic întregul domeniu clinic al tumorilor,având drept scop îmbunătăţirea indicilor calitativiai tratamentului acestor bolnavi. El este autorul câtorvatehnologii care au intrat în practica mediciniiautohtone ca fiind nişte noutăţi absolute, de largaaplicare şi de mare eficienţă.nr.4(11), decembrie 2008 - 51

AkademosTehnologia „Aplicarea suturilor mecanice pentrurestabilirea defectelor faringelui şi esofaguluidupă laringectomie în cancer laringian efectuatecu aparate speciale УКЛ-60, УГ-70 şi aparatulnou construit SL-80” a fost utilizată la 475 bolnavicu cancer laringian, fapt ce a permis scăderea substanţială(cu 22 – 36%) a complicaţiilor postoperatorii,reducând durata spitalizării în medie cu 11 zileşi costul tratamentului cu 27%. Cercetările în aceastădirecţie la momentul actual se prelungesc, fiindelaborat un nou aparat de sutură mecanică.Tehnologia „Posibilităţile metodei criodestrucţieiîn cancerul pielii capului, gâtului şi al buzeiinferioare în condiţii de ambulator”, a fost aplicatăla un lot de 3120 pacienţi cu tumori maligne. Avantajelemetodei sunt accesibilitatea, lipsa contraindicaţiilorpentru aplicarea ei, ea nu necesită utilajcostisitor. Implementarea tehnologiei date a permisobţinerea unei rate de supravieţuire de 100% la bolnaviitrataţi, beneficiul socio-economic fiind de 8-9ori mai avantajos comparativ cu metoda chirurgicalăşi radioterapeutică.Una din cele mai complexe şi eficiente tehnologii,„Elaborarea operaţiilor lărgite şi combinateîn tratamentul tumorilor maligne local-răspânditeîn regiunea capului şi gâtului”, a fost aplicată la920 pacienţi cu tumori maligne. În urma efectuăriistudiului, s-a demonstrat gradul de eficienţă a operaţiilorlărgite şi combinate în funcţie de localizareaşi răspândirea tumorilor maligne, eficienţa fiind netsuperioară metodelor tradiţionale aplicate anterior.Supravieţuirea la 5 ani a alcătuit 53,6% + 5,4%.Această tehnologie a servit bază ştiinţifică pentruteza de doctor habilitat al acad. Gh.Ţîbîrnã.Tehnologia „Rolul operaţiilor microchirurgicaleîn tratamentul tumorilor capului şi gâtului” amarcat prin sine o etapă calitativ nouă de dezvoltarea chirurgiei plastice şi reparatorii, sporind recuperareaplasticã a defectelor posttumorale, consideratepână nu demult ireparabile.Tehnologia „Perfecţionarea metodei combinatede tratament ale tumorilor capului şi gâtului cuaplicarea factorilor fizici în scopul îmbunătăţiriiprocesului de reabilitare a bolnavilor oncologici”a avut ca obiect al cercetărilor bolnavii cu proceselocal-avansate (st. IIIa - IVa): tumori maligne alepielii regiunii capului şi gâtului, buzei inferioare,mucoasei cavităţii bucale, laringelui. Aplicarea metodeicombinate de tratament a sporit supravieţuireala 5 ani a 472 de bolnavi până la 86,2% sau cu 15-20% mai mare decât prin metoda tradiţională. Beneficiuleconomic constituie 11-15%.Tehnologia „Aspecte clinico-morfologice alecancerului tiroidian „ocult” şi incipient” s-a soldatcu elaborarea ulterioară a unui algoritm optimde diagnostic al maladiei în stadiul precoce, deasemenea a unei strategii terapeutice corespunzătoare.În baza rezultatelor obţinute se poate totalizacă cancerul „ocult” şi incipient se manifestă prinparticularităţi specifice clinico-morfologice, iarexaminarea succesivă şi obligatorie prin metodeleexpuse în algoritmul diagnostic elaborat şi aplicareavolumului optim de rezecţie a glandei, completat lanecesitate cu intervenţii de limfodisecţie cervicală apermis obţinerea unei rate de supravieţuire la 5 anide 96,8%.Un rol primordial în organizarea serviciului hematologicîn Republica Moldova l-a jucat membrulcorespondent al A.Ş.M., prof. Ion CORCIMARU.O importanţă deosebită în sporirea calităţii şi eficacităţiitratamentului hemoblastozelor a avut-o organizareaserviciului hematologic. Particularităţile evoluţieiclinice a acestor maladii, care se caracterizează printr-undinamism exprimat cu necesitatea tratamentuluiantirecidivant de lungă durată şi o supraveghereîn continuu a pacienţilor pentru depistarea precocea recidivelor au argumentat centralizarea asistenţeimedicale hematologice. Datele despre morbiditateaînaltă a hemoblastozelor, care ocupă locul 5 în structuramorbidităţii tumorilor maligne în RepublicaMoldova, indicii prevalenţei şi necesitatea reală despitalizare au servit ca bază pentru majorarea în anul1994 a numărului de paturi pentru adulţi de la 70până la 100 paturi şi organizarea secţiei hematologicepentru copii cu hemoblastoze de 40 de paturi.În aşa fel a fost creat Centrul Hematologic (conducătorprof. I.Corcimaru) în componenţa InstitutuluiOncologic – unicul centru medical unde se acordăasistenţă specializată pacienţilor hematologicidin Republica Moldova.Reieşind din structura morbidităţii hemoblastozelorîn Republica Moldova, a fost determinatădirecţia ştiinţifică principală consacrată studierii şielaborării metodelor de diagnostic şi tratament allimfoamelor maligne (limfomul malign Hodjkin şilimfoamele maligne non-Hodjkin).Centralizarea asistenţei medicale a bolnavilor culimfoame maligne într-o singură instituţie medicală,independent de organul afectat primar şi supraveghereabolnavilor în dinamică pe tot parcursul maladieia permis de a studia particularităţile evoluţiei clinicea limfoamelor non-Hodjkin (LNH), care au servit cabază pentru elaborarea şi perfecţionarea metodelorde tratament şi diagnostic al acestor patologii.Studierea acestor patologii a fost bazată pe teorianouă despre hematopoieză apărută în anii 1968-1974 şi pe particularităţile morfofuncţionale alecelulelor limfoide în ţesutul limfatic care au schimbatradical concepţia despre substratul morfological LNH. Au fost elaborate multiple variante mor-52 - nr. 4(11), decembrie 2008

Laureaţi ai Premiului de Stat Ştiinţă în domeniul şi educaţie Ştiinţei, Tehnicii şi Producţieifologice, care necesitau studierea particularităţilorclinico-hematologice pentru a elabora programe diferenţiatede tratament. A fost stabilit că LNH independentde varianta morfologică se manifestă prinapariţia unui focar tumoral primar, care în 42% decazuri este situat extranodal.Studierea caracterului de răspândire a procesuluidin focarul primar a argumentat necesitatea administrăriiîn stadiile locale a tratamentului combinatchimioradioterapeutic care considerabil a amelioratrezultatele atât nemijlocite cât şi la distanţă. Supravieţuireade 5 ani în cazurile de LNH cu agresivitatesporită în stadiul I a constituit 90,2%, în stadiul II– 75,4%, dar numai după radioterapie, aplicată anterior,constituie 12,8%.Reieşind din agresivitatea procesului şi durata insuficientăa remisiunii complete în stadiile generalizateale LNH a fost studiată eficacitatea tratamentuluide reinducere cu cicluri de polichimioterapie fiecare3 luni timp de 5 ani. În rezultatul acestui trataments-a mărit veridic durata remisiunilor şi supravieţuireabolnavilor. Supravieţuirea de 5 ani a bolnavilor deLNH de grad sporit de malignitate a constituit 74,6%,fără tratament de reinducere – 36,4%.Pentru pacienţii cu LNH ale tractului gastrointestinalîn stadiile locale a fost elaborat programulde tratament chimioterapeutic după intervenţia chirurgicală,care considerabil a ameliorat rezultatelela distanţă – 10 ani fără recidivă trăiesc 91,5% debolnavi. În stadiile generalizate ale LNH ale tractuluigastrointestinal au fost propuse operaţiile paliativecu chimioradioterapie ulterioară, reieşind dineficacitatea joasă a acestor metode în regresia tumoriidin peretele tractului gastrointestinal. După astfelde tratament combinat remisiunile complete aufost obţinute la 78,6% de bolnavi, iar fără recidivetimp de 5 ani au supravieţuit 76% de pacienţi. Dupăutilizarea numai a polichimioterapiei combinat remisiunilecomplete au fost constatate la 42,5% depacienţi, iar remisiunile complete timp de 5 ani s-aupăstrat numai în 22% de cazuri.Pentru prima dată pe un lot important de bolnavi(155) au fost realizate cercetări privitor la aspectelehistologice şi frecvenţa diferitor variantemorfologice ale LNH lienale. Au fost evidenţiateparticularităţile clinico-evolutive ale LNH lienaleîn funcţie de varianta morfologică. În grupuri semnificativede pacienţi au fost conturate corelaţiilemodificărilor în hemogramă, aspectele citologiceşi histologice de afectare a măduvei oaselor cuvarianta morfologică. A fost argumentat avantajultratamentului combinat chirurgical – chimioradioterapeutic,o etapă importantă a căruia fiind splenectomiaca metodă de extirpare a masei tumoraleconsiderabile, revocării recidivelor în splină şimodalitate terapeutică indispensabilă în plan delichidare a citopeniilor.Au fost descrise şi studiate în plan de diagnosticdiferenţial limfomul Lennert, limfadenopatia anghioimunoblastică,limfomul anghiofolicular benignCastleman, histiocitoza sinusuală, histiocitoza malignă.Au fost, de asemenea, studiate particularităţileclinico-morfologice ale limfomului Hodgkin, caracteristicarecidivelor tardive ale acestei maladii,frecvenţa tumorilor secundare dezvoltate la pacienţiicare au suferit de limfomul Hodgkin. O atenţiedeosebită a fost acordată studierii tabloului histological variantei scleroză nodulară a limfomuluiHodgkin cu elaborarea subvariantelor cu importanţăprognostică.Ca rezultat al implementării metodelor diagnosticeşi de tratament elaborate s-a stabilit, că prevalenţahemoblastozelor în Republica Moldova s-amajorat de la 61,4% ooo (anul 1999), până la 81,4% ooo(anul 2007).Profesor universitar Dumitru SOFRONI s-amanifestat în viaţa medicală a ţării într-o dublă ipostază– de remarcabil savant oncolog şi de strălucitmanager în calitatea sa de director al IMSP InstitutulOncologic din anul 1966 până în prezent.Datorită lui au fost realizate proiecte de unicatpentru Republica Moldova, privind aplicarea noilortehnologii cu impact maximal pentru tratamentul oncologic.Astfel, directorul Institutului Oncologic cusprijinul AŞM şi Ministerului Sănătăţii a implementat5 tehnologii noi de tratament prin intermediul a5 proiecte de cooperare cu Agenţia Internaţionalăa Energiei Atomice: RER 6/006 (1998-1999);MOL 6/002 (2000-2004); MOL 005/01 (2005-2005); RER 6/012 F3 (2007-2008), beneficiindde echipament special în sumă totală de 3,5 mlndolari SUA, inclusiv un aparat pentru topometrie şiprogramarea terapiei ionizante SIMULIX, un aparatradioterapic GammaMed, un aparat radioterapicTherapax, două aparate radioterapice Theragam şiTherabalt cu surse de Cobalt radioactiv, computertomograf spiralat Somaton, Accelerator Linear deperformanţă. De asemenea, fiind conducătorul DepartamentuluiOncoginecologie al IMSP InstitutulOncologic, Dumitru Sofroni a operat şi consultatpeste 12000 paciente oncologice, rata morbidităţiiintraspitaliceşti alcătuind circa 0,8%.O mare importanţă a avut organizarea în RepublicaMoldova de către directorul Dumitru Sofronia Simpozionului Naţional (1999) şi ulterior a I-lui(2000) şi celui de-al II-lea Congres Naţional în Oncologie(2005) cu participare internaţională care aupermis aprofundarea şi acumularea informaţiilor deultimă oră în domeniul oncologiei.nr.4(11), decembrie 2008 - 53

AkademosGraţie colaborării cu conducerea regiunii Trantinodin Italia s-a reuşit aplicarea noilor tehnologiiîn Institutul Oncologic prin dotarea cu un aparat deultrasonografie, un bronhoscop, gastroduodenoscopşi rectoromanoscop de performanţă. Institutul întreţinerelaţii fructuoase de colaborare cu SocietateaNord-Estică de Oncologie a Germaniei, Clinica OncologicăCharite Berlin, Centrul de Medicină MolecularăMDC Max del Bruck din Germania, Companiade Colectare a ţesuturilor Umane „Asterand”,Şcoala Europeană de oncologie şi alte structuri internaţionalenotorii.Activitatea ştiinţifică a cercetătorului DumitruSofroni se axează pe soluţionarea unor probleme actualeale ştiinţei oncologice contemporane. O tehnologienouă, care a constituit chintesenţa tezei salede doctor în medicină ”Determinarea dinamică areceptorilor citoplasmatici, nucleari estrogenicişi progesteronici la pacientele cu cancer endometrial”a relevat importante conexiuni etiopatogeneticea cancerului de corp uterin. Ideea şi-a găsitcontinuarea în teza de doctor habilitat în medicină:”Argumentarea clinico-morfologică a individualizăriitratamentului cancerului de corp uterin” – unstudiu complex ce a urmat eficientizarea abordăriitratamentului cancerului endometrial incipient, local-difuzşi metastatic.Cercetătorul a trasat o idee bine-axată în planştiinţific, continuându-şi investigaţiile prin a educanişte discipoli cu vocaţie în ştiinţa naţională şi internaţională.Un exemplu concludent în acest sens estecercetarea efectuată în cadrul tezei de doctor în medicinăa dlui Lilian Guţu „Particularităţi clinice şiparaclinice ale cancerului endometrial cu divers nivelde expresie al aminelor biogene”. În acest travaliupentru prima dată, s-a lansat o tehnologie nouă,efectuându-se o incursiune în aspectele etiopatogeneticeale cancerului endometrial cu stabilirea unorinedite relaţii dintre sistemul serotoninergic la nivelde ARN mesager pentru Triptofanhidroxilaza 1 şicancerul endometrial.O tehnologie nouă a fost implementată prin intermediulunui studiu valoros al dnei Irena Digol -„Factorii de risc de infectare a colului uterin cu tipurioncogene ale papillomavirusului uman”. În cadrullui, au fost evidenţiaţi factorii de risc de infectarecu tipuri oncogene ale papillomavirusului la femeilede vârstă reproductivă şi argumentate ştiinţific recomandărilepractice privitor la metodele eficiente deprofilaxie şi diagnostic precoce al colului uterin careocupă primul loc în structura morbidităţii canceruluiorganelor genitale în Republica Moldova.Un impact deosebit l-a avut tehnologia nouăelaborată în baza temei tezei de doctor în medicinăa dlui Roman Balan „Particularităţile clinico-morfologiceale precursorilor cancerului endometrial”.În această lucrare pentru prima dată, din punct devedere ştiinţific, au fost apreciate schimbările morfologiceultrastructurale ale edometrului supus progestinoterapieide ultima generaţie cu ajutorul microscopieielectronice. O semnificaţie ştiinţifică şiaplicativ-practică prin tehnologia sa inedită a avutoşi teza de doctor în medicină a dnei Veronica Ciobanu,„Aspecte clinico-morfologice de diagnostic şitratament ale precursorilor cancerului vulvar”. Autoareaabordează şi dă soluţii practice în apreciereaeficacităţii a diverse metode de tratament aplicateacestora cu oferirea a noi algoritme curative.Toate aceste studii aprofundate, realizate de discipoliidirectorului Dumitru Sofroni şi prin nemijlocitalui contribuţe, au condus la diminuarea cu 3-5%a morbidităţii cancerului organelor reproductive lafemei şi la creşterea ratei diagnosticării precoce acancerului sus-numitelor localizări.Doctorul habilitat în ştiinţe medicale NicolaeGHIDIRIM a realizat studii importante în aspectulevaluării funcţiei renale pre – şi postoperator în cancerulgastric. În urma studiului minuţios, pe parcursula 3 ani, a unui lot de 115 bolnavi de cancer gastriccu determinarea indicilor principali ce caracterizeazăfuncţia renală, s-a constatat că este în strânsă corelarecu stadiul tumorii şi complicaţiile manifestatecu disfagie în cancerul cardioesofagian şi dereglareaevacuatorie a stomacului în pilorostenoză.Cei mai informativi au fost următorii indici:filtraţia glomerulară, circuitul plasmatic şi sangvin,fracţia de filtraţie. Aceşti indici principali au contribuitla efectuarea terapiei corecţionale preoperatorie,ameliorând şi evoluţia postoperatorie. Aceststudiu s-a încheiat cu susţinerea tezei de doctor înmedicină.În urma studiului epidemiologic, clinic, diagnosticşi de tratament al cancerului esofagian în RepublicaMoldova s-a constatat că incidenţa acestuia înRepublica Moldova nu depăşea (anii 1960-1980) şinici nu depăşeşte la ora actuală cifra de 1,7 – 2,1 la100000 populaţie.Studiul a urmărit incidenţa cancerului esofagianpe parcursul a 15 ani (1960 - 1974) în 6 grupeetnice (moldoveni, ucraineni, ruşi, evrei, bulgari şigăgăuzi). Cea mai înaltă incidenţă a fost înregistratăîn grupul etnic evreiesc, constituind 6,8 la 100000populaţie ceea ce depăşeşte de 3-4 ori incidenţa celorlaltegrupuri etnice, care nu depăşea pe cel mediupe republică (1,7 la 100000). Dintre toţi factoriiexogeni care ar putea spori incidenţa în grupul etnicla evrei (alimentaţia, consumul de alcool, deprinderivicioase sau religioase) nu au fost stabilite. S-a dovedita fi decisiv un singur factor – vârsta. Este binecunoscut faptul că esofagul este afectat de cancer la54 - nr. 4(11), decembrie 2008

Laureaţi ai Premiului de Stat Ştiinţă în domeniul şi educaţie Ştiinţei, Tehnicii şi Producţieio vârstă mai înaintată – peste 65-70 ani. S-a doveditcă etnia evreiască în medie trăia 70-80 de ani, întimp ce longevitatea celorlalte 5 etnii şi vârsta medienu depăşea 60 de ani.Începând cu 1990 şi până în prezent, dr.hab.Nicolae Ghidirim a desfăşurat cercetări valoroaseîn domeniul oncologiei. În 1994 au fost publicateşi raportate la Istanbul rezultatele tardive ale tratamentuluiradical al cancerului de colon bazat pe unstudiu de peste 400 de bolnavi dintre care 341 ausupravieţuit 5 ani - 85,25% şi 212 mai mult de 5ani, ceea ce a constituit 70%. Majoritatea bolnavilorce au supravieţuit 5 ani au fost operaţi în stadiileT is-T 1-T 2iar cei cu stadiul T 3-T 4majoritatea nu ausupravieţuit 5 ani.A fost examinat, studiat şi analizat un lot de 450de bolnavi cu diferite complicaţii în cancerul gastric.Lotul a fost constituit din 332 bolnavi cu pilorostenoze,93 bolnavi cu hemoragii tumorale, 25bolnavi cu perforaţii tumorale.În baza studiului efectuat s-a constatat că în 56%din cazuri a fost stabilit stadiul depăşit al procesuluitumoral şi operaţiile au avut un caracter paliativ,în 153 de cazuri - ceea ce a constituit 34%, au fostefectuate operaţii radicale şi doar în 34 de cazuri- 7,11% operaţiile au avut un caracter explorativ.Acest studiu s-a încheiat cu susţinerea tezei de doctorhabilitat în medicină în ianuarie 2008 şi editareaunei monografii.Pentru următorii 3 ani 2008 – 2010 dr.hab.NicolaeGhidirim şi-a proiectat tema: Diagnosticul laparoscopicşi operaţiile miniinvazive în patologiilehematologice. Este cunoscut faptul că diagnosticulmaladiilor hematologice se bazează pe hemogramăşi mielogramă, dar în multe patologii este necesardiagnosticul morfologic. Bioptarea ganglionilorlimfatici periferici nu prezintă dificultăţi, în acelaşitimp ganglionii limfatici intraperitoneali nu suntaccesibili decât prin laparotomie, ceea ce prezintăunele incomodităţi şi chiar complicaţii. Problema seva rezolva mult mai uşor prin prelevarea lor pe calelaparoscopică.De asemenea unele din componentele tratamentuluiunor anemii, trombocitopenii şi limfoamenecesită de cele mai multe ori splenectomia, carese efectuează până la ora actuală prin laparotomie,mau greu suportată de bolnavi, în plus comportândriscul de complicaţii hemoragice şi purulente.Activitatea profesorului universitar AnatolieCERNÎI este nemijlocit legată de implementareaşi dezvoltarea la Institutul Oncologic a tehnologieielectrono-microscopice. Datorită profesorului AnatolieCernîi au fost modernizate esenţial metodelede cercetare oncomorfologică şi a fost ridicat nivelulde investigaţii la pragul molecular.Fiind şef al Laboratorului de Microscopie Electronică,A.Cernîi selectează şi pregăteşte metodologico echipă foarte profesionistă de tehnicieni şi cercetători(I.Grădinaru, V.Cotună, E.Guţu). Datele obţinuteprin utilizarea a două microscoape electronicemoderne, EVM 100L şi JEM 100SX, au contribuitesenţial la elucidarea fenomenelor de morfogeneză şihistogeneză, invazie şi metastazare, etiopatogenezăşi prognostic al cancerului şi precursorilor săi. Tehnologiaimunohistochimică (1997-până în prezent)este creată prin aportul Centrului Ştiinţific Oncologicdin Moscova, unde A.Cernîi şi N.Doicov, doctorandîn acea perioadă, au însuşit şi apoi au implementatmetodele moderne, cele imunohistochimice, privindfenotipizarea cu ajutorul anticorpilor monoclonali amacromoleculelor din celulă şi matricele extracelular.La etapa iniţială au fost efectuate cercetări prin aplicareaanticorpilor monoclonali, care interacţionau înmod specific cu moleculele citokeratinice (8,17,pankeratină),proteoglicanele, entactina şi laminina dinmembranele bazale, factorul von Willebrand dinendoteliu. În prezent sunt aplicate reacţii imunohistochimicepentru detectarea serotoninei, Tph-1 (enzimeiimplicate în sinteza serotoninei), receptorilorestrogenici şi progesteronici din nucleiele celulare,receptorilor factorului epidermal de creştere (HER2)de la suprafaţa celulelor canceroase, colagenului IVdin membranele bazale, antigenilor CD34 din endoteliu,antigenilor limfocitare CD20, CD3, CD8.Activitatea ştiinţifică a profesorului AnatolieCernîi a condus la soluţionări ale problemelor dinoncologia fundamentală, ameliorarea diagnosticuluimorfologic al tumorilor, evidenţierea unor noi criteriide prognostic şi elaborarea strategiei terapeuticeîn funcţie de parametrii histologici şi imunohistochimiciai tumorii.Eşalonarea cronologică a unor etape tehnologicedin activitatea ştiinţifică:• Utilizând tehnologia de cultivare a celulelorin vitro, publică în 1975 date cu privire la particularităţileelectronomicroscopice ale fibroblastelor normaleşi neoplazice în culturile celulare (A.P.Chernyet al. Exp. Cell Res. 1975; 90 (2):317-327).• Utilizând asocierea tehnologiilor de microscopieelectronică prin transmisie şi microscopieelectronică baleiaj, publică În 1980 date cu privirela modificarea microcililor suprafeţii celulare şi afilamentelor citoscheletului în leucoplaziile coluluiuterin (Arhiv Patologhii 1980, nr.3).• În 1985 elaborează o nouă tehnologie careamplifică posibilităţile microscopiei electronicebaleiaj, anunţă despre existenţa diferitor surse aledisplaziilor colului uterin (Arhiv patologhii 1985,nr.11) şi a cancerului din acest organ (Arhiv Patologhii1985, nr.3).nr.4(11), decembrie 2008 - 55

56 - nr. 4(11), decembrie 2008Akademos• Utilizând pentru prima dată asocierea tehnologiilorde imunohistochimie şi microscopieelectronică, publică în 2000 despre particularităţileelectrono-microscopice şi imunohistochimice alecarcinomului bazocelular (Arhiv patologhii. 2000,nr.3).În 2007 publică datele privind tehnologia aprecieriiimunohistochimice a receptorilor factoruluide creştere epidermal HER2 în ţesutul peritumoralnemalignizat, expresia acestora fiind demonstratăanterior numai în carcinoame, indeosebi în cele aleglandei mamare (A.Cernîi et al. Buletinul AŞM,Ştiinţe Medicale 2007; 2(11):p. 236-239), descrieultrastructura carcinomului medular tiroidian şi detecteazăcromogranina A prin tehnologia imunohistochimicăprezenţa în granulele neuroendocrine dincelulele acestui carcinom, aducând astfel dovezi căcarcinomul medular reprezintă, de fapt un apudom (A.Cernîi et al. Buletinul AŞM, Ştiinţe Medicale 2007;4(13):126-130), studiază relaţiile dintre patomorfozapostterapeutică şi expresia imunohistochimică aHER2 în cancerul mamar (A.Cernîi, E. Neculiseanu.Buletinul AŞM, Ştiinţe Medicale 2007; 4(13):230-231), apreciază triptofanhidroxilaza-1, serotonina,receptorii progesteronici şi estrogenici prin tehnologiaimunohistochimică încarcinoamele endometrialeşi scoate în evidenţă un faptparadoxal: nivelul serotonineinu corelează cu expresiatriptofanhidroxilazei-1 înadenocarcinoamele endometriale,ce impune căutareaunor căi alternative de sintezăa serotoninei în celuleleneoplazice. (D.Sofroni etal. Buletin de Perinatologie.2007; nr.2:21-26).În totalitate, cercetătoriinominalizaţi au elaborat 35de noi tehnologii în combatereacancerului. Implementarealor a permis stabilizareaindicilor oncologici dinRepublică şi a îmbunătăţitrezultatul tratamentului unorlocalizări (cancerul pielii,buzei inferioare, laringelui,glandei tiroide, coluluişi corpului uterin, cancerulgastric şi hemoblastozelor)cu 7-15%, iar efectul economiceste de 8-9 ori maiavantajos comparativ cumetodele tradiţionale.Bibliografie1. Gh.Ţîbîrnă, N.Ghidirim, S.Sofroni. CombatereaCancerului, Editura „Universul”, Chişinău, 2000,109 p.2. А.И.Пачес, Е. С. Огольцова, Г.А.Цыбырнэ.Актуальные вопросы хирургического лечения ракагортани. Ed. “Ştiinţa”, Chişinău, 1974, 176 pag.3. Gh.Ţîbîrnă, A. Doruc, I. Iacovlev, N. Bogdanschi.Криогенный метод лечения опухолей в областиголовы и шеи. Ed. „Universul”, Chişinău, 1998,121 pag.4. Gh.Ţîbîrnã. Tratamentul chirurgical al canceruluilocal-avansat al organelor capului şi gâtului. Ed.„Universul”, Chişinău, 1987, 262 p.5. I.Corcimaru. Hematologie. Editura „Universul”2007.6. D.Sofroni. Tratamentul precursorilor de cancerşi al cancerului de corp uterin. Chişinău, Ştiinţa, 20067. N.Ghidirim. Tactica chirurgicală în tratamentulcomplicaţiilor cancerului gastric. Editura „Universul”,Chişinău, 2007, 64 p.8. Gh.Ţîbîrnă. Ghid clinic de oncologie.Editura„Universul”, Chişinău, 2003, 828 p.9. N.Ghidirim. Oncologie clinică. Manual. Chişinău,1998, 306 p.Valentina Rusu-Ciobanu. Vizita medicului. 1970-1971. Tempera pe pânză.

Cercetare Ştiinţă şi şi educaţie inovareMETAMORFOZELEUTILIZĂRII UNDELORELECTROMAGNETICEMILIMETRICE ÎNMEDICINĂ. MIT SAUREALITATEAnatol ROTARU,profesor universitar, dr. hab. în ştiinţefi zico-matematiceUSAGE METAMORPHOSES OF MILLI-METER ELECTROMAGNETIC WAVES INMEDICINE. MYTH OR REALITYIt it presented a literature review ofmillimeterwaves usage in medicine as a new efficient technologyof therapy and diagnosis in modern medicine.Itis specified that millimetric radiation is nota panacea but is a complimetary treatment methodfor different pathologies. Also it is presented ashort history of the millimeter therapy developmentincluding Republic of Moldova.Este imposibil să prezinţi, fireşte, într-un articolmărginit în spaţiu, problemele ce vizează undelemilimetrice sau, cum li se mai spune, undele defrecvenţă extrem de înaltă, utilizarea lor în interacţiunecu mediile biologice în general şi aplicarea încercetarea şi practica medicală modernă. Modalităţilede utilizare a lor sunt dezbătute atât în presa despecialitate, cât şi în mediile de informare în masă.Se poartă discuţii în contradictoriu. Acestea oscileazăde la afirmaţii elogioase precum că undele milimetricereprezintă un panaceu pentru tratarea tuturorbolilor posibile şi imposibile până la afirmaţii căundele milimetrice nu au efecte curative şi nu pot fifolosite în practica medicală.Problema utilizării undelor milimetrice în medicinamodernă este una de o complexitate şi responsabilitatemajoră. Vom menţiona că undele şi câmpurileelectromagnetice au jucat un rol fundamentalîn apariţia vieţii pe Pământ. Undele electromagneticeconstau dintr-un câmp electric şi unul magneticcare se generează unul pe altul pe măsura propagăriiacestora în spaţiu. Viteza de propagare este de c=300000 km/s, iar în alte medii depinde de permitivitateaşi permeabilitatea acestora.Una din caracteristicile de bază ale undelor electromagneticeeste frecvenţa sau lungimea de undă.Spectrul radiaţiei electromagnetice este împărţit înmai multe domenii, începând cu frecvenţe joase şiterminând cu cele înalte: unde radio, radiaţii infraroşii,radiaţii luminoase, radiaţii ultraviolete, raze Xşi Gamma. Undele electromagnetice au fost teoreticprezise de savantul Maxwell (1865) şi apoi descoperiteexperimental de germanul Hertz (1888). Radiaţiaelectromagnetică are o natură dublă: pe de oparte ea deţine proprietăţi de undă, iar pe de altăparte se comportă în anumite procese precum fotonii.Energia unui foton care aparţine unei undemilimetrice de frecvenţă ύ este exprimată de relaţiaE = h ύ în care h este constanta lui Plank.Undele electromagnetice sunt pe larg folosite întehnică (radiocomunicaţii, televiziune, radare, cuptoare,etc.). În medicină undele şi câmpurile electromagneticesunt aplicate de mai bine de un secol.Atractivitatea şi eficienţa radiaţiei electromagneticeîn medicină până în a doua jumătate a anilor 70 aisecolului trecut era preponderent determinată de încălzireaţesuturilor vii situate în adâncimea corpuluiuman (animal). Încălzirea locală în interiorul corpuluipermite distrugerea celulelor canceroase caresunt mai puţin stabile la creşterea temperaturii decâtcele sănătoase.În general, vom exemplifica că undele şi câmpurileelectromagnetice au o semnificaţie şi influenţămajoră asupra evoluţiei organismelor vii şi a dezvoltăriiproceselor biologice. Acestea s-au dezvoltatşi evoluat în prezenţa câmpurilor electromagneticepractic în tot spectrul radiaţiei. Există două tipuride câmpuri electromagnetice ce influenţează decurgereatuturor proceselor biologice şi fiziologiceale organismului uman: câmpuri electromagneticeexterne şi interne. Acestea determină funcţionalitateaorganismelor vii la toate nivelele sale: de lacel molecular până la cel de organism în întregime.Caracterul interacţiunii undelor şi câmpurilor electromagneticecu obiectele medico-biologice depindeatât de parametrii ce-i caracterizează, cum ar fifrecvenţa, viteza de propagare, intensitatea fluxului,coerenţa, polarizarea undelor, forma lor, precum şide proprietăţile şi de starea obiectelor biologice.Activitatea biologică a câmpurilor electromagneticeeste condiţionată în egală măsură de acţiunileenergetice şi de cele informaţionale. Acţiunile informaţionaledepind slab de intensitatea radiaţiei electromagneticeşi sunt determinate de parametrii acţiuniielectromagnetice: frecvenţă, gradul de modularea amplitudinii şi frecvenţei radiaţiei, polarizării ş.a.Acţiunea informaţională este transmisă prin mediilemedico-biologice de către sistemele de transmisie şiprelucrare a informaţiei, precum ar fi sistemul nervos,sistemul humoral, punctele de acupunctură etc.Pentru acţiunea informaţională este indispensabilca intensitatea radiaţiei excitante să depăşească unanumit prag, necesar pentru derularea procesului deexcitare a sistemului care transmite informaţia.După cum se ştie, câmpurile electromagneti-nr.4(11), decembrie 2008 - 57

Akademosce se utilizează pe larg în medicină, atât în terapie,cât şi pentru construcţia diverselor aparate demagnetoterapie(regiunea frecvenţelor ultrascurte),instalaţii pentru diatermie şi hipertermie (regiunearadio şi cea a microundelor), lasere pentru terapie şichirurgie (regiunea spectrului infraroşu şi vizibil),lămpi pentru sanarea sălilor şi prelucrarea sângelui(zona ultravioletă a spectrului), instalaţii roentgenpentru diagnosticare şi terapie şi, în sfârşit, instalaţiigamma pentru tratarea maladiilor canceroase. Dupăcum se vede, în tot acest spectru de frecvenţe nu figureazăundele milimetrice. Acestea sunt foarte specifice,cuprinzând spectrul de lungimi de unde între 1-10mm şi, respectiv, frecvenţe între 300 – 30GHz.O bună perioadă de timp s-a considerat că undelemilimetrice nu pot fi aplicate în practică deoareceacestea nu aveau generatoare şi nici sisteme derecepţie. La începutul anilor 60 ai secolului trecutsituaţia se schimbă radical. Datorită investigaţiilorteoretice şi experimentale realizate de specialişti demarcă din întreaga lume undele milimetrice au începuta fi utilizate în domeniul tehnic şi militar, înspecial în radiolocaţie, radiospectroscopie, reţele decomunicare, inclusiv cele cosmice ş.a.Una din particularităţile importante ale undelormilimetrice este absorbţia acestora de către vaporiide apă şi oxigen molecular. Astfel, undele carepătrund în atmosfera Pământului sunt practic totalmenteabsorbite. Prin urmare, la prima vedereputem trage concluzia că materia vie s-a dezvoltatîn absenţa undelor milimetrice. Însă la sfârşitul anilor60 ai secolului trecut renumitul savant englezH. Frohlich, laureat al Premiului Nobel, a emis ipotezapotrivit căreia membrana celulară genereazăunde electromagnetice de frecvenţă extrem de înaltă.Prin urmare, undele milimetrice sunt generate deobiecte vii. Ulterior s-a demonstrat că celulele vii„comunică”, transmit una alteia informaţia prin intermediulacestor unde.În acelaşi timp, sub conducerea academicianuluiDevyatkov şi profesorului Golant, în fosta URSSa fost realizat experimentul şi introdus în producţieprimul generator de unde milimetrice care iniţial afost implicat în îmbunătăţirea sistemelor de radionavigaţieşi în crearea unor noi sisteme de comunicare.Un interes deosebit a trezit avansarea ipotezei,potrivit căreia radiaţia milimetrică de intensitatejoasă şi foarte joasă poate avea un efect deosebit lanivelul structurilor biologice şi organismelor complexe.Peste 40 de ani de investigaţii teoretice, experimentaleşi practice au demonstrat acţiunea nespecificăla interacţiunea undelor electromagneticecu obiectele biologice. S-a constatat că efectele biologicesunt generate în cazul în care intensitateacâmpului electromagnetic milimetric depăşeşte unanumit prag al ordinului unităţilor sau zecilor demiliwati pe centimetru pătrat. Acestea sunt puterimici sau extrem de mici de iradiere şi au fost numiteputeri non-termice. La aceste mărimi ale puteriiradiaţiei milimetrice încălzirea integrală a suprafeţeiexpuse nu depăşeşte valoarea de 0,1 C. Anumedin aceasta cauză efectul undelor milimetrice asupraorganismelor vii este unul informaţional. Ţinândcont că şi energia cuantei undelor milimetriceeste mult mai mică decât energia termică a mediilorbiologice, toate acestea conduceau la neînţelegereamecanismelor de apariţie a efectelor biologice subacţiunea radiaţiei milimetrice. Însă rezultatele experimentaleale investigaţiilor biologice, precum şiutilizarea acestora în medicină ne relatau contrariul.Experienţele efectuate pe zeci şi sute de mii de animaleau evidenţiat următoarele efecte:• Efectul biologic depinde de fluxul densităţiide putere folosit;• Efectul biologic depinde de lungimea de undăfolosită;• Efectul biologic depinde de locaţia site-uluide expunere;• Efectul biologic are un prag temporar dupăcare expunerea obiectului biologic la iradiere nuconduce la mărirea efectului biologic s.a.;În urma investigaţiilor teoretice şi experimentales-au mai relevat câteva efecte, şi anume că radiaţiamilimetrică este puternic absorbită de apă şi soluţiileapoase; ea incită producţia de substanţe biologicactive prin intermediul celulelor imunocompetente,conduce la modificarea metabolismului, stimuleazăsinteza de ATP din celulele frunzelor, sporeşte viabilitateaculturilor agricole, modifică proprietăţilereologice ale capilarelor sangvine, excită receptoriisistemului nervos central, conduce la creşterea hidratăriimoleculelor de proteină, realizează un micro-masajtermic, exercită oscilaţii acusto-electriceîn membranele plasmatice etc.Folosirea undelor milimetrice în medicină aînceput abia la începutul anilor 70 ai secolului XXla iniţiativa renumitului savant rus Devyatkov. Interesaţide lucrările lui Devyatkov, un grup de savanţide la Institutul de Medicină şi anume Cercasov,Nedzvetki, Ghilenco publică pentru prima datărezultatele utilizării undelor milimetrice în tratareapatologiei corneei care s-au dovedit a fi uimitoare,procesul de cicatrizare a plăgii decurgând într-unritm mai rapid. Apoi au fost întreprinse primele tentativede a trata ulcerul gastric şi duodenal care s-ausoldat cu rezultate remarcabile. În acelaşi timp, esteaprobată utilizarea undelor milimetrice de către MinisterulSănătăţii al U.R.S.S. cu frecvenţe terapeuticeprincipale 40-43 GHz (lungimea de undă – 7,1mm); 52-57 (lungimea de undă – 5,6 mm); 57-63GHz (lungimea de undă – 4,9 mm);. A fost adoptatun program de aprobare clinică pentru utilizarea undelormilimetrice în tratarea diferitor maladii. Dupămulţi ani de cercetări cu caracter secret, metodatratării cu unde milimetrice şi-a găsit confirmare în58 - nr. 4(11), decembrie 2008

peste 60 de clinici renumite din fosta URSS. A fostevidenţiată eficacitatea înaltă a terapiei milimetriceîn patologii cardiovasculare, neurologice, urologice,ginecologice, stomatologice, oncologice şi multe altele.Numai în Federaţia Rusă cu undele milimetriceau fost trataţi peste un milion de bolnavi.Astăzi, terapia milimetrică se utilizează cu succesîn S.U.A., Germania, China, Israel, România.Au loc numeroase manifestări ştiinţifice în întreagalume, se publică literatură privind utilizarea acestorunde, se susţin teze şi sunt obţinute brevete şi patente.A fost elaborată baza tehnologică pentru producereageneratoarelor moderne de unde milimetrice,lansate metodologii de tratament. Pentru merite deosebiteîn elaborarea şi implementarea aparatajuluide unde milimetrice în tratarea şi diagnosticareadiferitor maladii, grupului de savanţi în frunte cuacademicianul Devyatkov în anul 2000, printr-undecret prezidenţial, i s-a decernat Premiul de Stat alFederaţiei Ruse.Şi oamenii de ştiinţă din Republica Moldova nuau rămas în afara cercetărilor privind interacţiuneacâmpului electromagnetic milimetric cu mediilemedico-biologice. Primele lucrări în acest domeniuau fost efectuate de un grup de savanţi în frunte cuacademicianul S. Moscalenco la începutul anilor 80.Aceştia au studiat fenomenul de condensare bose afononilor în mediile biologice. La jumătatea anilor90 la propunerea lui An. Rotaru în centrul de Cercetare,Proiectare şi Fabricare a TehniciiMedicale din Republica Moldova „Teh-Med” s-a început cercetarea teoretică ainteracţiunii neliniare a radiaţiei electromagneticemilimetrice cu obiectele medico-biologice.O nouă etapă a cercetărilor fundamentaleşi, în special, a utilizării practicea undelor milimetrice în medicinăşi biologie începe odată cu aprobarea adouă programe de stat conduse de academicianulDumitru Ghiţu: „Noi metodede diagnosticare şi tratament bazate peacţiunea radiaţiei milimetrice coerenteasupra obiectelor medico-biologice” şi„Ingineria şi Tehnologiile electronice înrelansarea economiei”. În cadrul acestorprograme, în afară de cercetările tradiţionalefundamentale privind fenomenelecooperative neliniare la interacţiuneaundelor milimetrice, pentru prima datăîn Republica Moldova a fost proiectat şielaborat un generator de unde milimetriceşi s-a demarat procesul de utilizareclinică a undelor milimetrice în oncologie,chirurgie, neurologie, cardiologieş.a. În cadrul acestor programe participăvaloroşi oameni de ştiinţă precum acad.D. Ghiţu, acad. Gh. Ghidirim, acad.Cercetare Ştiinţă şi şi educaţie inovareG. Tîbîrnă, m.cor. St. Groppa, dr.hab.V. Jovmir şialţii.Vom menţiona că în prezent este clinic demonstratăînalta eficacitate a terapiei milimetrice la tratareaa peste 100 de maladii. Cu toate acestea, pânăazi nu este cunoscut integral mecanismul de acţiunea undelor milimetrice cu obiectele medico-biologicela diferite nivele de organizare: molecular, celular şial organismului în întregime. De fapt, suntem martoriicristalizării unei noi ştiinţe - medicina milimetrică- care necesită studii teoretice şi experimentalecomplexe cu caracter inter si trans-disciplinar.În încheiere vom menţiona că datorită faptului căorganismele vii generează unde milimetrice, acesteasunt receptive la câmpurile electromagnetice externe,care pot influenţa sau trata diferite patologii, înspecial în combinaţie cu alte metode clasice de tratament.Utilizarea undelor milimetrice în medicină areo importanţă deosebită pentru Republica Moldova,dat fiind faptul că medicina modernă necesită sumeexorbitante pe care încă nu ni le putem permite.Terapia milimetrică este o ramură nouă cu omare perspectivă şi comparativ ieftină. În aceastăordine de idei se impune crearea unui Centru de BiofizicăMedicală în cadrul Academiei de Ştiinţe aMoldovei şi a Universităţii de Stat de Medicină siFarmacie „Nicolae Testemitanu” care să concentrezecercetările ştiinţifice şi aplicaţiile clinice de utilizarea undelor milimetrice.Valentina Rusu-Ciobanu. The alien (Străinul). (Din ciclulRoboţii.) 1969. Ulei şi culori acrilice pe pânză.nr.4(11), decembrie 2008 - 59

AkademosMARELEACCELERATOR DEHADRONIDr. Konstantin GUDIMA,cercetător coordonator la IFA, A.Ş.M.LARGE HADRON COLLIDERCERN is building its new accelerator, the LHC.This presentation will aim to give anoverview of theLHC purpose. A brief summary of the main physicshave to be studied in future experiments on LHC ispresented.Miercuri, 10 septembrie 2008, milioane de oameniau urmărit, unii cu admiraţie, alţii cu îngrijorare,testele preliminare de verificare a aparatajuluiinstalat la cel mai mare accelerator de hadroni (LargeHadron Collider – LHC), creat vreodată de om.LHC este un accelerator de particule construit, începândcu 2001, sub egida Consiliului European deCercetări Nucleare (fr. Consiel Europien pour la RechercheNucleaire, CERN) la graniţa franco-elveţianăde lângă Geneva. Costurile lui de producţie şiîntreţinere sunt evaluate în jurul sumei de 6 miliardeeuro. El va fi cel mai puternic accelerator de particuledin lume, capabil să ciocnească protonii sau ioniide plumb unii de alţii la o energie de 14 TeV (teraelectronvolţi)şi să dea acces la fenomene fizice cese produc la energii de zece ori mai înalte decât celece fuseseră deschise explorării până acum. Fiecareciocnire a protonilor sau a ionilor, în timp ce aceştiasunt acceleraţi în direcţii opuse într-un tunel situatadânc (cca 100 m) în pământ, cu o circumferinţă de27 de kilometri, va dezvălui informaţii noi despreproprietăţile fundamentale ale materiei din care estealcătuit Universul.Încă la începutul secolului XX, în fizică au aparutdoua teorii fundamentale – teoria generală a relativităţiia lui Albert Einstein, care pretinde să descrieUniversul la nivelul macro, şi teoria cuanticăa câmpului, destinată pentru nivelul micro. Dar seiscase o problemă – aceste teorii s-au dovedit a fi incompatibile.In unele cazuri ele se contrazic. Pentrudescrierea proceselor care au loc în găurile negre, deexemplu, e nevoie de ambele teorii. In ultimii ani aivieţii Einstein a depus eforturi considerabile pentruelaborarea unei teorii unite a câmpului, dar materialulempiric (experimental) necesar era insuficient.Abia în a doua treime a secolului XX fizicienii aureuşit să creeze aşa numitul Model Standard (MS),care a unit trei din cele patru interacţiuni cunoscute– tare, slabă si electromagnetică.Şi tocmai la finele secolului XX fizicienii au începutsă elaboreze teoria care ar putea uni toate celepatru tipuri de interacţiuni, adică ar include în MS şiinteracţiunea gravitaţională. Aceste incercări pânăîn prezent nu s-au încununat cu succes din cauza dificultăţilorîn procesul de creare a teoriei cuantice agravitaţiei. Pentru unirea interacţiunilor fundamentaleîntr-o singură teorie sunt propuse diferite abordări:teoria stringurilor, ulterior dezvoltată în teoriabranilor (M-teoria), teoria supergravitaţiei şi altele.Fiecare teorie are probleme interne, dar niciuna nuare verificare experimentală. Pentru experimentelerespective sunt necesare energii care depăşesc cumult cele accesibile la acceleratoarele construitepână în prezent.Fizicienii cred că fragmente esenţiale, carelipsesc din modelul actual al Universului, vor fidezvăluite prin intermediul celor aproximativ unmiliard de ciocniri de protoni pe secundă, care sevor produce la LHC. În urma coliziunilor pot ficreate sute şi mii de particule, printre care şi unelenecunoscute până în prezent, dar care sunt prezisede teorie. Cea mai enigmatică particulă prezisă deteoreticianul Peter Higgs, numită bozonul Higgs,poate fi produsă asociativ împreună cu o perechetop cuarc-top anticuarc. Top cuarcul descoperit laTevatronul din Laboratorul Fermi de lânga Chicagoeste cea mai grea particulă elementară (de 180 orimai grea decât protonul). Bozonul Higgs, numit şiparticula Dumnezeiască, pare să fie responsabil devalorile maselor celorlalte particule, printre care şiprotonii cu neutronii, care alcătuiesc nucleele atomice,iar împreună cu electronii – şi materia dinUnivers. Energia protonilor acceleraţi la LHC poatefi suficientă pentru crearea acestor particule masiveşi aceasta ar fi o temă principală pentru LHC – de aachiziţiona în primii ani de funcţionaredate care săcertifice existenţa particulei Higgs, creându-se astfelpremise pentru studierea ei aprofundată.Un alt obiectiv al cercetărilor preconizate laLHC este studierea antiparticulelor. Acestea secrează asociativ, adică în pereche cu partenerii lorobişnuiţi, deosebindu-se de ei prin sarcina electricăsau barionică cu semn opus şi au fost descoperitela acceleratoarele precedente. Energiile accesibilela LHC ar putea fi suficiente pentru crearea superparticulelor!Acestea sunt “produse” ale teoriei supersimetriei(SUSY) care, ca şi Modelul Standard(MS), pretinde să unifice într-un singur model celetrei tipuri de interacţiuni: SUSY propune pentru fiecareparticulă o superparticulă cu o masă mult maimare.60 - nr. 4(11), decembrie 2008

Ştiinţă Experiment şi educaţieConform unor modele teoretice, aceste particulesupersimetrice constituie aşa numita materie întunecată(Dark Matter), sau mai bine ar fi să-i spunemmaterie ascunsă sau necunoscută, deoarece esenţaei a fost adusă în realitate într-un mod indirect, adicănu prin masurări experimentale, ci în urma unorcalcule teoretice care au sugerat ca în Univers maiexista “ceva” ce noi nu putem sesiza cu aparateleobişnuite. Acest “ceva” nu emite niciun fel de radiaţiiobişnuite (lumină, raze X, radiaţie gamma,etc.) care ar nimeri în detectoarele cunoscute. Sepresupune că această materie stranie ar alcătui aproximativ26% din materia existentă în univers. Încăcca 70 la sută din materia Universului ar putea fiasociată cu energia întunecată (Dark Energy), carear fi responsabilă pentru expansiunea accelerată aUniversului.Experimentatorii de la LHC planifică să efectuezeîn anumite locuri, unde se întâlnesc fasciculeleaccelerate în direcţii opuse, nu numai ciocniride protoni, dar şi de nuclee de plumb. La ciocnirilefrontale a două nuclee cu energii ultrarelativistepentru un timp foarte scurt ar putea să se creeze unghem de materie cu o densitate care ar depăşi dezeci de ori densitatea nucleară în nucleele obişnuiteşi cu o temperatură care ar imita condiţiile presupuseîntr-o fracţiune de secundă după Marea Explozie(Big Bang), iniţială la crearea Universului acum 12-15 miliarde de ani. În aceste condiţii cuarcii constituenţiai protonilor şi neutronilor cu gluonii, careţin cuarcii întemniţaţi în aceştea, obţin o libertateasimtotică, astfel încât se produce o tranziţie defază în starea cuarc-gluonica. Revenirea în stareaobişnuită hadronică se produce în scurt timp dupăce densitatea şi temperatura descresc, dând “viaţă”unei varietăţi largi de noi particule, printre care şinecunoscute. Conform teoriei, imediat dupa MareaExplozie particulele create ar fi fost fară masă, ca şifotonii sau neutrinii, datorită unei simetrii speciale,iar mai apoi datorită unui câmp purtător al caruiaar fi bozonul Higgs “s-ar îmbrăca”, devenind masive.Studierea acestor scenarii sunt necesare pentruelaborarea unei teorii mai perfecte a interacţiunilortari care ar fi utilă atât pentru fizica nucleară, cât şipentru astrofizică.Datele experimentale, obţinute la LHC, ar puteaajuta fizicienii să raspundă la întrebarea, dacă estesau nu lumea noastră multidimensională. Apropo,numai în acest caz teoretic este posibilă apariţia înaccelerator a unui fenomen gravitaţional - a găuriinegre foarte mici, dar nu mai puţin periculoase. Dealtfel, fizicienii care au analizat acest scenariu, audemonstrat că apariţia unei găuri negre stabile esteimposibilă. Chiar dacă gaura neagră se va produce,ea nu va putea absoarbe materie, iar din cauza radiaţieiHowking se va evapora în particule obişnuiteînainte de a prezenta vreun pericol. În calitate deargument contra scenariilor catastrofale fizicieniiaduc faptul că Pământul, Luna şi alte planete suntpermanent bombardate de particulele razelor cosmicecu energii mult mai mari, atingând 10 20 eV, decâtenergia maximă a particulelor ciocnite în LHC - 7TeV(10 12 eV) (accelerate în sensuri opuse => 14 TeVenergia ciocnirii). Calculele demonstrează că pentruapariţia găurilor negre sunt necesare energii de 10 16ori mai mari.In acest grandios experiment sunt antrenaţisute de fizicieni importanţi din diferite ţări ale lumii.Indirect, el se face posibil şi datorită activităţiicercetătorilor din Republica Moldova, care peparcursul deceniilor au explorat domeniile fiziciimoderne în strânsă colaborare cu colegii lor dinIUCN (Dubna, Federaţia Rusa), LANL (Los Alamos,SUA), FNAL (Batavia, SUA) ş.a. În prezentei participă la realizarea în IUCN, Dubna a unuialt proiect de accelerator de tip “collider” - NICA(Nuclotron-Based Ion Collider Facility) şi a detectoruluimultifuncţional MPD (Multi Purpose Detector).Scopul acestui proiect este, de asemenea,cercetarea proprietăţilor fundamentale ale materieinucleare formate la ciocnirile nucleelor atomice laenergii relativiste. În domeniul de energii al complexuluiNICA (4-9 GeV/nucleon) este presupusăapariţia unei stări mixte de materie cuarc-gluonicăsi hadronică.nr.4(11), decembrie 2008 - 61

AkademosCÂT DE MULT ACOSTAT LHC-UL?Adrian BUZATU,doctorand în fi zica particulelor,Universitatea McGill, Montreal, Canada“HOW MUCH WAS INVESTED IN LHC?”A lot of people has expressed their indignationthat 6 billions of dollars was spent for the construction,in a period of 20 years, of the biggest accelerator ofparticles in the world – it is LHC from the CERN. Itis much? It is little? You will be probably surprisedto find out that LHC valued less than 5 cents per yearfrom every person from the Planet.Cele mai bogate ţări ale Planetei, precum şiunele ţări mai sărace, dar dornice de a participa laaceastă fascinantă expediţie ştiinţifică în necunoscutau plătit împreună, timp de peste două decenii,aproximativ 6 miliarde de dolari pentru construireaunui accelerator de particule mai mare decâtoricare altul de până atunci, cu misiunea sacră dea explora cunoştinţe noi despre Universul nostruşi de a răspunde la întrebări cheie pentru înţelegerealegilor sale fundamentale. De ce atomii –”cărămizileUniversului” - au masă? Unde a dispărutantimateria produsă la momentul Big Bang-ului?De ce Universul este în expansiune accelerată? Ceeste misterioasa materie întunecată, de cinci orimai abundentă decât materia obişnuită în Univers?Există cumva dimensiuni suplimentare ale spaţiului?Există noi particule elementare sau noi interacţiielementare? Pentru a răspunde la aceste întrebări,dar nu numai, au fost cheltuite aproximativ 6miliarde de dolari. Este mult? Este puţin? Se poatesalva într-adevăr Lumea cu aceşti bani, în specialLumea a treia, aşa cum sugerează mulţi? Haideţi săfacem nişte comparaţii şi mici calcule...Dacă fiecare pământean ar plăti din buzunarullui pentru LHC în mod egal, cum populaţia planeteieste de peste 6 miliarde de oameni, atuncifiecare om ar plăti pentru LHC ... sub 1 dolar! Doar1 dolar de persoană! Dar cum: pe zi, pe săptămânăsau pe an? Nu, pe mai bine de 20 de ani, adică numai mult de 5 cenţi anual. Atât a costat LHC-ulpentru Umanitate: 5 cenţi pe an de persoană! Vise mai pare mult costul LHC-ului? Ce ar putea faceo persoană din lumea a treia dacă i s-ar da câţivacenţi nici măcar pentru o zi, dar pe un an întreg?Costul unui LHC ar putea duce doar la realizareaunor proiecte locale minore pentru lumea a treia, şinicidecum la rezolvarea tuturor problemelor ei.62 - nr. 4(11), decembrie 2008Valentina Rusu-Ciobanu. Duolitate. 1973. Tempera pe pânză.

Ştiinţă Pedologie şi educaţiePROBLEMADEGRADĂRIISOLURILORAcad. Andrei URSUTHE PROBLEM OF SOIE DEGRADATIONThe Republic of Moldova has a unique soil cover,which in the present time is used insufficiently effectively.The processes of soil degradation are proceeding.The national strategy of management of the main naturalriches of the country is necessary. Basic strategicprinciples are stated in text of the Law about the soilwhich we hope, will be authorized.În decursul evoluţiei biocenozelor terestre, pesuprafaţa uscatului pe seama stratului mineral s-aformat învelişul de sol – pedosfera – o peliculăfoarte subţire numită de marele savant rus VladimirVernadskii „rugina nobilă”. Un alt distins pedolog,Victor Kovda, care a demonstrat importanţa învelişuluide sol pentru biosferă şi a îndemnat umanitateasă-l ocrotească, scria: „Pedosfera prezintă un mediuecologic indispensabil şi baza existenţei vieţii peplanetă.” (В.Ковда, 1985).Solul, în calitatea sa de corp natural specific, afost „descoperit” de Vasilii Dokuceaev. El a doveditcă solul se deosebeşte de stratul superficial alteratal rocilor geologice prin morfologia, profilulvertical cu orizonturi genetice (ABC), componenţasubstanţială şi proprietăţi specifice. Fiind format înurma interacţiunii factorilor pedogenetici, solul înmod integral exprimă specificul zonal al condiţiilornaturale, aflându-se permanent în deplin echilibrucu biocenoza respectivă (A.Ursu, 2004). Solul prezintăal patrulea regn al naturii după regnul vegetal,animal şi mineral.Solul timp îndelungat a fost înţeles şi consideratca suport şi aprovizionator al plantelor terestre.Acest rol condiţionează folosirea lui ca mijloc deproducţie în agricultură. Doar în ultimele decenii afost stabilit rolul polifuncţional al solului în biosferă(Г.Добровольский, Е.Никитин, 1990; A.Ursu,2007). În procesul evoluţiei, solul a obţinut uneleproprietăţi specifice care au contribuit la transformarealui în al treilea mediu vital (după mediul acvaticşi terestru aerian). Cercetările speciale au stabilitcă mediul dat este cel mai populat (М.Гиляров,1970). Solul reprezintă un depozit de energie solară(transformată prin fotosinteză) acumulată în humus,uzina de prelucrare a deşeurilor organice, cel maiconsiderabil producător de CO2 (necesar fotosintezei)pe uscat etc.Învelişul de sol pe suprafaţa uscatului este foarteneomogen, incluzând numeroase unităţi taxonomicegenetice – clase, tipuri, subtipuri, familii, genuri,varietăţi etc. Diversitatea solurilor este condiţionatăde variabilitatea condiţiilor pedogenetice. Ştiinţamondială deocamdată nu a reuşit să elaborezeo clasificare unică, confirmată şi apreciată la nivelinternaţional. Actualmente funcţionează clasificărinaţionale elaborate mai mult sau mai puţin pe principiicomune. Pentru corelare a fost elaborată „Bazamondială de Referinţă a resurselor de sol” (WorldReference, 1994). Clasificarea actuală a solurilorMoldovei (A.Ursu, 1997, 1999) a fost realizatăpe principii moderne şi totodată permite folosireapatrimoniului pedogeografic şi ştiinţific, păstrândnomenclatura şi divizarea taxonomică tradiţională.Conform clasificării, învelişul de sol al RepubliciiMoldova este prezentat de 5 clase, 13 tipuri şi 36subtipuri. Unităţile la nivel taxonomic mai jos desubtip depăşesc 700.Învelişul de sol de pe suprafaţa uscatului are diferitedestinaţii. Din suprafaţa totală a uscatului de152,7 mln km 2 – 52,4 mln (36%) ocupă deşerturile,40,6 mln km 2 – pădurile (28%), 25,7 mln km 2 – fâneţele(17%) şi doar 14,5 mln km 2 (10%) sunt folositeîn agricultură (17,7 mln km 2 – 9% ocupă gheţarii).Aşa dar, numai 10% din suprafaţa uscatului sunt folositeca mijloc de producţie în agricultură (pe elese cultivă plantele care asigură populaţia cu produsealimentare şi materie primă pentru anumite ramuriindustriale (Дювиньо П., 1968).Fig.1. Productivitatea globală a agriculturii(World Resources, 1992)Productivitatea globală a agriculturii mult timpera în creştere (fi g.1), însă în ultimii ani are tendinţaspre reducere, ceea ce condiţionează scumpireaşi chiar criza produselor alimentare. Concomitentse majorează numărul populaţiei (World Resources,1992), care a depăşit deja 6 miliarde. Suprafaţasolurilor prelucrate – croups lends (Oтчет почеловеческому развитию, 1994) sistematic scade,fiind afectată de eroziune, salinizare, transformarenr.4(11), decembrie 2008 - 63

Akademostehnogenetică şi scoasă din uz pentru scopuri nonagricole(A.Ursu, 2006).Lucrarea solurilor, folosirea lor în calitate demijloc de producţie deseori are ca urmare degradarealor. Degradarea poate fi condiţionată de diferiteprocese naturale şi intervenţii tehnogenetice.Diversitatea proceselor de degradare poate aveacaracter regional (fig.2) şi local.Fig. 2. Diversitatea regională a proceselor dedegradare a solurilor (World Resources, 1992)În ultimele decenii se vorbeşte mult despre fenomenuldeşertificării. Acest fenomen a fost discutatla nivelul Naţiunilor Unite, care în anul 1977 aconvocat o Conferinţă specială la Nairobi, Kenya. Încontinuare, la summit-ul din Rio de Janeiro din anul1992 au fost adoptate anumite principii, îndrumări,care au permis elaborarea unei Convenţii speciale,semnată de peste 100 de ţări în 1994 la Paris. ConformConvenţiei Naţiunilor Unite pentru combatereadeşertificării (1999), „Deşertifi carea înseamnădegradarea terenurilor în zonele aride, semiaride şiuscate, subumede, cauzată de diferiţi factori, inclusivvariaţiile climatice şi activităţile umane”.În decembrie 1996 la Roma a avut loc primaconferinţă a Părţilor (COP-1); în 1998 la Dakar, Senegal–cea de-a doua (COP-2) şi în 1999 la Rasite,Brazilia – a treia (COP-3).Adunarea Generală a Naţiunilor Unite a declaratîn anul 1994 (în vigoare din 1996) ziua de 17 iunieZiua mondială pentru combaterea deşertifi căriişi secetelor. În toată lumea s-au desfăşurat diferiteacţiuni în scopul cercetării proceselor respective,creării Bazei de date şi elaborării măsurilor de combaterea deşertificării.În anul 1998, la 14 decembrie, Parlamentul RepubliciiMoldova a adoptat Hotărârea Nr. 257-XIV„Privind aderarea Republicii Moldova la ConvenţiaONU pentru combaterea deşertificării în ţările afectategrav de secetă şi deşertificare”. În conformitatecu această Hotărâre, a fost creată Comisia Naţionalăpentru combaterea Deşertificării în RepublicaMoldova şi elaborat Programul Naţional de acţiuni(1999). În anul 2000 Comisia Naţională a editat monografiabilingvă „Degradarea solurilor şi deşertificare”(sub red. acad. A. Ursu). În monografie au fostexaminate toate aspectele deşertificării şi propusemăsuri concrete de combatere a acestui fenomen.În aspectul realizării recomandărilor NaţiunilorUnite, în oraşul Bonn, Germania, a fost întemeiată(mai, 2005) Asociaţia Generală Ştiinţifică de Cercetarea Combaterii Deşertificării (Desert* Nest), careîn comun cu Comitetul Ştiinţific Francez de deşertificareşi Grupa Belgiană de experţi în deşertificares-au unit în Asociaţia pan-Europeană – EuropenDosert Net. In iunie 2005, Asociaţia Europeană deCombatere şi prevenire a deşertificării a elaborat oDeclaraţie, adoptată şi semnată la 6 septembrie decercetători ştiinţifici care reprezentau 75 de institutedin 17 ţări ale Europei (Austria, Belgia, Danemarca,Finlanda, Franţa, Germania, Grecia, Ungaria, Italia,Malta, Portugalia, România, Slovenia, Spania, Suedia,Elveţia, şi Niderlanda).În declaraţie se menţionează obiectivele majore: identificarea şi analiza importanţei problemei; succesele şi rezultatele cercetărilor ştiinţifice şimăsurile de accelerare a proceselor de implementare; înnoirea bazei de cercetare; susţinerea potenţialului de cercetare; intensificarea parteneriatului între cercetători încadrul Europei; organizarea schimbului de Know-how etc. (Declaration...,2006);Declaraţia are ca scop cooperarea şi colaborareacercetătorilor Europei în domeniul deşertificării.În Republica Moldova, după aderarea la Convenţieşi elaborarea Planului Naţional, problemadeşertificării mai este uneori menţionată în diferitecontexte şi împrejurări, însă în realitate se „batepasul pe loc”. Ne amintim de deşertificare în timpulsecetelor, ca mai apoi s-o dăm uitării. ComisiaNaţională nu funcţionează. Iar dacă secetele ne viziteazăperiodic, degradarea solurilor (consecinţadeşertificării conform definiţiei menţionate) continuă.Rezultatele degradării în cele mai dese cazurisunt destructurizarea, tasarea, dehumificarea, distrugereaprin eroziune şi alunecare, poluarea. Acesteconsecinţe negative, în diferit grad şi corelaţii,afectează solurile folosite în agricultură. Ele suntbine cunoscute şi multilateral cercetate. În scopulatenuării şi evitării lor au fost elaborate diferite măsuriconcrete, speciale sau universale, care formeazăsistemele sau complexele regionale de protejarea solurilor (A.Урсу, З.Синкевич, 1988; Eroziuneasolului, 2005, etc.).Însă elaborarea acestor sisteme este doar o etapăiniţială, următoarea fiind implementarea măsurilor64 - nr. 4(11), decembrie 2008

Ştiinţă Pedologie şi educaţierecomandate. Cu părere de rău, la această etapă apar 9. Ursu A. Strategia actuală a folosirii şi protejăriidiferite dificultăţi (inconştienţa, lipsa mecanismelor solurilor din Republica Moldova. // Buletinul Academieişi utilajelor, materialelor necesare, etc.). Nu se lanseazăşi nu se planifică acţiuni strategice. Solul ca 10. Ursu A. Raioanele pedogeografice şi particula-de Ştiinţe a Moldovei. Ştiinţe biologice, chimice şi agricole,nr. 1 (292), 2004.resursă naturală şi obiect polifuncţional cu multiple rităţile regionale de utilizare şi protejare a solurilor. Chişinău,2006.misiuni biosferice nu este gestionat la nivel statal.Suntem în aşteptarea Legii Solului, însă nu ştim ce 11. World Resources 1992-93. Toward Sustainableva rămâne din textul pregătit după trecerea procedurilorşi instanţelor.Development. New York, Oxford, 1992.12. World Reference Base of Soil Resources. Roma,1994.Starea actuală a solurilor – principala noastră 13. Гиляров М.С. Закoномерностиbogăţie naturală – este îngrijorătoare. Solul necesită приспособления членистоногих на суше. Изд. АНo atitudine părintească, o gestionare bine argumentată,folosire eficientă şi protejare „de toate relele”! 14. Добровольский Г.В, Никитин Е.В. ФункцииСССР, Москва, 1970.Această bogăţie naturală nu aparţine numai generaţieiactuale ci şi celor care vor urma. Principa-человека. Москва, изд. «Прогресс», 1968.почв в биосфере и экосистемах. Москва, 1990.15. Дювиньо П., Танг М. Биосфера и место в нейla resursă naturală a ţării necesită a fi gestionată în 16. Ковда В.А. Роль и функции почвенногоmod competent, utilizată şi protejată eficient. Este покрова в биосфере Земли. Пущино, 1985.evident rolul statului în elaborarea şi implementarea 17. Отчет по человеческому развитию. Ньюstrategieigestionării resurselor de sol.Йорк, Оксфорд, 1994.18. Урсу А. Ф., Синкeвич З. А. Охрана почв вBibliografieусловиях интенсификации сельскохозяйственного1. Combaterea deşertificării – dezrădăcinarea să- производства. Картя Молдовеняскэ. Кишинев, 1988.răciei. Hidrometeo.Chişinău, 1999.2. Convenţ iaNaţiunilor Unitepentru combatereadeşertificării. Hidrometeo.Chişinău,1999.3. Degradareasolurilor şi deşertificarea(sub red. acad.A. Ursu.). Chişinău,2000.4. Eroziuneasolului. Chişinău,2005.5. European Desert.Net: Declarationfor Network for ResearchDeseritificationEuropean Societyfor soil conservation.News letter, 3. 2006.6. The EuropeanScientific Networkon Rese society forsoil conservation.News letter, 3. 2006.7. Ursu A. ClasificareasolurilorMoldovei pe principiicontemporane. //Buletinul Academieide Ştiinţe a RepubliciiMoldova. Ştiinţebiologice şi chimice,№. I. Chişinău,1997.8. Ursu A. ClasificareasolurilorRepublicii Moldova.Chişinău, 1999. Valentina Rusu-Ciobanu. Micul dejun. 1979-1980. Tempera şi culori acrilice pe pânză.nr.4(11), decembrie 2008 - 65

AkademosSTUDIUL ŞIUTILIZAREAVARIABILITĂŢIIGENETICE ÎNAMELIORAREACALITĂŢII BOBULUILA SPECIA ZEA MAYS L.Membru corespondent al A.Ş.M.Andrei PALII,Universitatea Agrară de Stat din MoldovaSTUDYING AND USING OF GENETICS VA-RIABILITY IN BREEDING CORN (ZEA MAYSL.) FOR IMPROVED QUALITY OF KERNELSResults of more than 40 years efforts for increasingprotein content and its quality in kernels of maize aresummarized. Five new high lysine stocks containinggene o 2and two genotypes – gene fl 2were identified.In our studies we have found the complementary genecfl 2(complementary fl 2) in some lines which alters theexpression of gene fl 2.Under the influence of cfl 2in thepresence of one allele fl 2we can see a considerable increaseof methionine content (by 20-25%) and an increaseof lysine content (by 10-15%).Nutritive value of corn kernels can be improvedto a significant degree by using the biochemical effectof opaque-2 endosperm mutation. Results of studies ofthe possibilities of improving of opaque-2 endospermphysical texture by the obtaining of double recessiveso 2su 2, o 2wx 1and selection of o 2- forms with modifiedendosperm showed that, the latest direction is morepreferable. Use of the opaque-2 mutation in breedingof maize has shown the possibility to develop high lysinehybrids similar in yield as normal.IntroducereÎn condiţiile exploziei demografice din a douajumătate a secolului XX, devine tot mai acut deficitulglobal în alimentaţia umană concomitent cu extindereasubnutriţiei pe areale în creştere continuă.Dată fiind contribuţia hotărâtoare a cerealelor înasigurarea hranei, omenirea şi-a îndreptat atenţia înmai mare măsură asupra câtorva culturi: grâu, orezşi porumb. În această ordine de idei, importanţa porumbuluiîn alimentaţia umană, ca furaj în zootehnieşi ca materie primă în industrie, este incontestabilă.Datorită particularităţilor sale biologice (alogamie– caracteristică pentru speciile de plante monoice,coeficientul înalt de reproducţie a seminţelor,numărul redus de cromozomi care reprezintă doar10 grupe de linkaj etc.), la începutul secolului XXporumbul devine un obiect clasic al studiilor de genetică.În acelaşi timp, au fost obţinute şi succeseremarcabile în ameliorarea porumbului. Graţie folosiriifenomenelor de heterozis şi androsterilitate nucleo-citoplasmicăa devenit posibilă obţinerea unorhibrizi de porumb cu un înalt potenţial genetic, ceasigură o recoltă de peste 150 – 200 q/ha.Concomitent cu ameliorarea capacităţii de producţiea porumbului o atenţie deosebită se acordăşi îmbunătăţirii calităţii bobului. Valoarea medie acompoziţiei chimice a boabelor de porumb este următoarea:proteine 10,05%, grăsimi 4,67%, glucide68,17% şi cenuşă 1,45%. După cum se ştie, compoziţiachimică a boabelor de porumb în mare măsurădepinde de factorii genetici (grupa botanică, soi, linie,hibrid) şi de condiţiile mediului de cultivare.În cercetările noastre drept direcţie strategicăde cercetare a fost luată variabilitatea genetică aspeciei Zea mays L. şi posibilităţile de utilizare a eiîn ameliorarea calităţii bobului.Printre premisele de bază, care ne-au determinatsă alegem această direcţie de cercetare, au servit:- realizările remarcabile ale cercetătorilor dela Staţiunea experimentală din Illinois (SUA) care,după circa 70 de generaţii de selecţie din soiul iniţialBurr White cu un conţinut iniţial de 10% proteineîn bob, au obţinut forme cu un conţinut de proteinecuprins între 4,4 şi 26,6% (1);- primele succese înregistrate în cercetărileefectuate în condiţiile Republicii Moldova de cătreA. Kovarskii şi B. Pucalov (1961), care prin metodaselecţiei individuale au reuşit să majoreze conţinutulde proteină în bob cu 3-4% la soiurile locale deporumb Portocaliu şi Moldovenesc Oranj (2);- descoperirea efectului biochimic al genelorrecesive opaque-2 (o 2) şi fl oury-2 (fl 2), care în starehomozigotă determină consistenţa făinoasă a endospermuluişi modifică compoziţia chimică a acestuia,determinând un conţinut sporit de lizină şi triptofanîn proteina din bob (3, 4).Obiectivele de bază ale cercetărilor rezidă înstudiul variabilităţii genetice al speciei Zea maysL., crearea materialului iniţial pentru ameliorare şiobţinerea în baza acestuia a unor hibrizi speciali deporumb cu un conţinut sporit de lizină în proteină,conţinut de proteine, amilopectină în bob etc.În lucrarea de faţă ne-am propus o analiză succintăa rezultatelor obţinute ca urmare a cercetărilorefectuate pe parcursul a 40 de ani, privind utilizareaefectului biochimic al unor mutaţii ale endospermuluiîn procesul de ameliorare a calităţii bobului deporumb. Cercetările au fost iniţiate sub conducerea66 - nr. 4(11), decembrie 2008

Ştiinţă Genetică şi educaţieacademicianului AŞM A. Kovarskii şi efectuate încadrul Secţiei de Genetică a plantelor a AŞM (1968– 1973), Institutului de Cercetări Ştiinţifice pentruPorumb şi Sorg (1974 – 1975) şi Universităţii Agrarede Stat din Moldova (1976 – până în prezent).Materialul şi metoda de cercetareÎn calitate de material biologic iniţial am utilizatdiverse linii consangvinizate, soiuri-populaţii, sursegenetice ale mutaţiilor structurii endospermului (o 2,fl 2, su 1, su 2, wx 1, ae, etc.), donori ai conţinutului înaltde proteine în bob (Illinois High Protein) şi alte surseprimite din colecţia mondială a Institutului Unionalde Fitotehnie „N. Vavilov” din St. Petersburg.Transferarea genelor mutante în scopul obţineriiliniilor – analoage s-a realizat prin metoda backcrosstimp de 5-6 generaţii succesive. Liniile consangvinizate,bogate în proteină, lizină şi amilopectinăau fost obţinute prin autopolenizare şi selecţieindividuală repetată.Principalele caracteristici studiate au fost celeprivind proprietăţile fizice ale structurii endospermului,capacitatea de producţie, exprimată în q/hboabe cu 14% umiditate, perioada de vegetaţie, conţinutulde proteine şi lizină, amidon şi amilopectinăîn boabe.Materialul pentru analizele biochimice a fostobţinut prin reproducerea controlată sub izolatoare.Conţinutul de proteine a fost determinat prin metodamicro-Kjeldahl şi transformarea azotului total înproteină prin înmulţirea cu coeficientul 6,25. Conţinutulde lizină şi al altor aminoacizi a fost determinatla amino-analizatoarele de tipul 6020A şi HD– 1200.Prelucrarea datelor principale obţinute în experienţes-a efectuat prin analiza varianţelor. Rezultatelesegregării în F 2au fost apreciate prin testul ξ 2 .Rezultatele cercetărilor şi discuţiiCrearea materialului iniţial pentru ameliorareaporumbului la calitatea bobului.Începând cu anul 1968 şi până în prezent, a fostcreată o colecţie de circa 460 linii analoage, în genotipulcărora au fost încorporate diverse gene (o 2,fl 2, su 1, su 2, wx 1, ae, etc.) ce determină structura fizicăa endospermului şi modificări în complexul glucido-proteic.Această colecţie se foloseşte pe larg înprogramele de genetică şi ameliorare a porumbuluila calitatea bobului, atât la noi în ţară, cât şi dupăhotare.Pentru asigurarea unei diversităţi genetice maimari, în procesul de ameliorare, în paralel cu creareamaterialului iniţial nou, utilizând la început sursegenetice de provenienţă americană, am efectuatun studiu detaliat al resurselor genetice colecţionatede către acad. A. Kovarskii şi colaboratorii săi înanii 1945-1949, în condiţiile Republicii Moldova.În urma studierii a 678 probe, în cercetările noastrerealizate în colaborare cu T. Cialîc şiV. Micu aufost depistate 5 surse genetice noi care determinăun conţinut ridicat de lizină, ce posedă mutaţiaopaque-2 şi două surse - mutaţia fl oury-2 (5).În procesul de creare a liniilor-analoage, pe bazamutaţiei fl 2, am descoperit o genă nouă, pe care amnumit-o cfl 2(complementary fl oury-2 (6). Luând înconsideraţie natura triploidă a endospermului, amconstatat că prezenţa în genotipul endospermului adouă alele cfl 2şi doar a unei alele fl 2condiţioneazăaspectul opaque al bobului. Concomitent am constatatcă gena cfl 2în prezenţa unei alele fl 2contribuiela majorarea conţinutului de metionină (20-25%)şi lizină (10-15%) în boabe, comparativ cu formeleporumbului comun (7).Ameliorarea conţinutului de lizină înproteinele din endospermProblema ameliorării conţinutului de proteine înbob a fost şi rămâne în centrul atenţiei multor cercetători.În urma investigaţiilor biochimice s-a constatatcă, de regulă, ponderea proteinelor în bobul deporumb este de 80% în endosperm, 17% în embrionşi 3% în părţile periferice ale bobului. Dintre proteine,prolaminele (zeina-fracţie alcool-solubilă estefoarte săracă în unii aminoacizi esenţiali cum ar filizina şi triptofanul) reprezintă cea mai mare parte(29,9%), fiind urmată de gluteline (27,9%), albumine(27,1%) şi globuline (15,7%).Folosirea metodelor tradiţionale de ameliorare(selecţie, hibridare interspecifică, poliploidie, mutagenezăindusă) a contribuit la obţinerea unor formede porumb cu un conţinut foarte bogat de proteine(18-28%). Numeroase cercetări au arătat însă că,odată cu sporirea conţinutului substanţelor proteiceîn endosperm, creşte respectiv şi conţinutul dezeină.Lucrările de ameliorare a calităţii proteinelordin porumb au luat o amploare mare în urma descopeririiefectului biochimic al genelor mutante recesiveopaque-2 (o 2) şi fl oury-2 (fl 2). Aceste geneîn stare homozigotă controlează structura făinoasă aendospermului şi condiţionează concomitent o acumularesporită de lizină şi triptofan în proteina dinbob (3,4).Deja în primii ani de cercetări ale formelor noide porumb create pe baza acestor gene, în diverseinstituţii au fost obţinute rezultate practice valoroase.În urma folosirii boabelor de porumb mutant înnr.4(11), decembrie 2008 - 67

Akademosnutriţia animalelor a fost relevată o creştere considerabilăîn greutate la diverse specii de animale monogastrice(şoareci, iepuri, păsări, porcine) şi o reducereesenţială în consumul de nutreţuri. (8,9,10).Sub aspectul aprecierii valorii biologice a porumbuluiopaque-2 şi fl oury-2, au fost realizateexperienţe cu folosirea produselor obţinute dinaceste forme noi şi în alimentaţia oamenilor. Astfel,o influenţă pozitivă a formelor noi de porumba fost relevată şi în cazul consumului în alimentaţiea produselor din boabele mutante la bolnavii dupăintervenţiile chirurgicale (11). Şi în cercetările noastre,îndeplinite în colaborare cu doctorul în ştiinţeV. Kovarskii, a fost demonstrată o valoare biologicăsuperioară a formelor opaque-2 în experienţele denutriţie a şoarecilor albi (rasa Vistar) şi a porcinelor,în condiţiile de producere (12).La etapa iniţială de cercetare a posibilităţii deutilizare a acţiunii mutaţiilor o 2şi fl 2în procesulde ameliorare a porumbului la calitatea bobului, încolaborare cu T. Cialîc, am purces la crearea uneicolecţii de linii-analoage, în genotipul cărora aufost incluse genele o 2şi fl 2. În vederea accelerăriiprocesului de obţinere a materialului iniţial lucrărilele-am efectuat în condiţiile de câmp şi de seră, ceeace ne-a permis executarea a două back-crossuri succesivepe an.În baza analogilor mutanţi a fost creată o seriede hibrizi o 2şi fl 2care au fost studiaţi în comparaţiecu hibrizii cu endospermul obişnuit. În aceste experienţea fost pus în evidenţă determinismul geneticşi efectul pozitiv al acestor mutaţii, demonstrând, înmod convingător, posibilităţile creării unor hibrizicu o capacitate de producţie relativ mare şi cu unspor de lizină de circa 50 – 80% faţă de hibrizii cuendospermul obişnuit. Unul dintre aceşti hibrizi,Moldovenesc 423 L, a fost omologat în 1980 în RepublicaMoldova.Ameliorarea cantităţii şi calităţiiproteinelor în bobDeja în primele cercetări ce ţin de folosireaefectului biochimic al mutaţiei o 2în procesul deameliorare a porumbului la calitatea bobului, s-ademonstrat că acţiunea acestei gene se manifestă şiîn genotipurile ce condiţionează o cantitate sporităde proteine în bob (13). Conform opiniei mai multorcercetători, obţinerea hibrizilor o 2cu conţinut înaltde proteine (14-15%) va contribui la micşorareadeficitului de proteine vegetale şi la transformareaporumbului de acest tip în monofuraj pentru diferitespecii de animale. În această ordine de idei, în anul1971 în cercetările noastre a fost iniţiat un programde creare a liniilor consangvinizate o 2bogate înproteină şi de sinteză pe baza lor a hibrizilor cu unconţinut sporit de proteine şi lizină în boabe.Prin hibridarea formelor o 2(autohtone şi străine)cu populaţia IHP (Illionis High Protein) ce posedaun conţinut de proteine în boabe de circa 25 – 28%sau cu unele linii autohtone ce conţin 16 – 18% proteine,în urma consangvinizării şi selecţiei individualerepetate au fost create linii o 2ce conţin în boabecca. 18 – 24% proteine.În urma evaluării capacităţii de combinare a acestorlinii, au fost creaţi şi evidenţiaţi unii hibrizi careîmbină în genotipul său un potenţial ridicat al producţieicu un conţinut sporit de proteină şi lizină înboabe. Unul dintre aceşti hibrizi - Chişinău 307 LP,a fost omologat în Republica Moldova în anul 1995.Lipsa de semnificaţie a corelaţiilor între producţiade boabe şi conţinutul de proteină (r = 0,09-0,29),conţinutul de lizină şi proteină (r = 0,22-0,36), constatatăla unii hibrizi o 2bogaţi în proteină, ne determinăsă continuăm cercetările în vederea perfecţionăriişi utilizării unor metode adecvate pentru ameliorareasimultană a producţiei de boabe şi a conţinutului deproteină bogată în acizi esenţiali (14).Trebuie să menţionăm că cercetările noastrede genetică şi ameliorare a porumbului la calitateabobului au fost efectuate permanent în colaborarecu specialiştii din biochimia vegetală (S. Paşcari,Natalia Ogurţova, A. Rotaru, I. Chirotoacă, GalinaComarov şi alţii).Ameliorarea proprietăţilor fizice aleendospermului laporumbul opaque-2Actualmente, dintre genele structurii endospermului,care determină un conţinut sporit de lizinăîn proteine, o folosire mai largă în procesul deameliorare a calităţii porumbului îi revine mutaţieiopaque-2.Deşi succesele obţinute prin utilizarea acţiuniiacestei gene sunt destul de importante, totuşi noultip de porumb se aplică lent în producţie. Acest faptse datorează manifestării unor caracteristici nefavorabilela porumbul opaque-2, în comparaţie cuporumbul comun. Defectele observate sunt, în maremăsură, legate de consistenţa făinoasă a endospermuluio 2, reducerea capacităţii de producţie, pierdereamai lentă a umidităţii din bob la maturitate,rezistenţa scăzută la atacul unor agenţi patogeni etc.Însă aceste neajunsuri, după cum a fost demonstratîn experienţele ulterioare, pot fi evitate în urmaameliorării proprietăţilor fizice ale endospermuluio 2prin diverse metode genetice.Selecţia formelor de porumb pentru genele mo-68 - nr. 4(11), decembrie 2008

Ştiinţă Genetică şi educaţiedifi catoare ale fenotipului făinos constituie unuldintre principalele aspecte ale cercetărilor noastre îndirecţia ameliorării proprietăţilor fizice ale endospermuluiopaque-2.În procesul de creare a liniilor-analoage o 2amobservat că la autopolenizarea plantelor heterozigotepentru gena o 2, pe unul şi acelaşi ştiulete, alăturide boabe cu endospermul tipic (cornos sau făinos) launele genotipuri apare o clasă fenotipică intermediară– boabe cu endospermul mozaicat, semisticlos.În urma selecţiei formelor de porumb după acestcaracter, au fost obţinute linii o 2cu endospermul modificatce se apropie, după densitate, de cel al porumbuluicomun (15). Deşi moştenirea fenotipului modificatal endospermului la hibrizi are un caracter destulde complicat (instabil), totuşi am reuşit să punem înevidenţă unele combinaţii hibride înalt productive cuendospermul o 2modificat, aproape sticlos, care dupăconţinutul de lizină, practic, nu cedează formelor o 2cu structura făinoasă a bobului. Unul din astfel de hibrizi,cu endospermul o 2modificat – Chişinău 401L– a fost omologat în anul 2001 pentru toate zonelepedoclimaterice din republică.O altă direcţie de cercetare în vederea ameliorăriistructurii fizice a endospermului o 2a fost bazatăpe folosirea interacţiunii dintre gena o 2şi gena su 2.În cercetările noastre a fost elaborată o metodă originalăde obţinere a formelor dublu recesive, care apermis crearea mai rapidă a unei colecţii de linii ceconţin în genotipul lor recesiva dublă o 2su 2.Drept rezultat al interacţiunii genelor o 2şi su 2,fiind incluse în acelaşi genotip, s-a restabilit fenotipulsticlos al endospermului, păstrându-se în acelaşitimp efectul biochimic specific pentru mutaţiao 2. Boabele formelor o 2su 2, comparativ cu cele aleformelor o 2, au o densitate mai mare şi practic nudiferă după această caracteristică de formele normale.Aceasta se datorează acţiunii epistatice a geneisu 2, care se manifestă fenotipic suprimând acţiuneagenei o 2.Din păcate, concomitent cu ameliorarea consistenţeişi densităţii endospermului la hibrizii o 2su 2,am constatat o atenuare a heterozisului faţă de omologiicu endospermul normal. Reducerea producţieide boabe la hibrizii o 2su 2, în mare măsură, este condiţionatăde micşorarea masei şi volumului boabelor.Nivelul producţiei de boabe este determinat nemijlocitde genotipul combinaţiei hibride. Astfel,au fost evidenţiaţi unii hibrizi o 2su 2care nu se deosebescsemnificativ de omologii cu endospermulobişnuit. După conţinutul de lizină din bob, hibriziio 2su 2nu se deosebesc de analogii o 2, fiind în unelecazuri superiori. La formele o 2su 2s-a observat şiunele modificări pozitive în componenţa aminoacizilor,mai ales în ce priveşte micşorarea conţinutuluide leucină şi al acidului glutamic. La genotipurileo 2su 2, comparativ cu cele o 2şi normale, s-a relevatşi o tendinţă de majorare a conţinutului de proteinedin bob (17).Considerăm că pentru obţinerea unor hibriziproductivi de tipul o 2su 2este necesară extinderealucrărilor în vederea creării materialului iniţial, lărgindîn acest scop şi amplitudinea variabilităţii genetice.Am ajuns, de asemenea, la concluzia că genasu 2, care determină o consistenţă sticloasă a endospermuluişi un conţinut relativ sporit de lizină, poatefi folosită în ameliorarea calităţii bobului atât singură,cât şi în combinaţie cu alte gene ale structuriiendospermului.În linii generale, se impune precizarea că, deşiefectul biochimic al mutaţiei opaque-2 a fost descoperitacum 45 de ani, noul tip de porumb obţinutpe baza acestei mutaţii îşi croieşte drum în producţiedoar ultimul timp. Astfel, dacă în anul 2000 hibriziide porumb cu un conţinut sporit de lizină înplan mondial ocupau 1,038 mln hectare, apoi dejaîn 2003 suprafaţa ocupată atinge cifra de 3,495 mlnha. Actualmente, porumbul opaque-2 ocupă suprafeţeconsiderabile în Mexic, China, El Salvador, Venezuela,Guatemala etc.(http://www.cimmyt.cgiar.org/)Folosirea acţiunii genei waxy 1(wx 1)în ameliorarea calităţii bobului la porumbGena recesivă wx 1, care în stare homozigotă determinăstructura „ceroasă” a endospermului, esteuna din variaţiile genetice folosite, mai frecvent, încercetările de genetică şi ameliorare a porumbului.Efectul biochimic al acestei gene se manifestă prinmajorarea conţinutului fracţiei de amilopectină dinamidonul endospermului, practic, până la 100% şireducerea la minim a conţinutului amilozei din amidon.În cercetările noastre am încercat să folosim acţiuneamutaţiei wx 1în două aspecte:- ameliorarea structurii fizice a endospermuluila formele de porumb opaque-2;- folosirea nemijlocită a efectului biochimical genei wx 1în scopul creării unor hibrizi de porumbcu un conţinut înalt de amilopectină în bob.În vederea ameliorării proprietăţilor fizice aleendospermului opaque-2 a fost creată o serie de linii– analoage o 2wx 1. Endospermul formelor dublu recesiveo 2wx 1fenotipic diferă puţin de endospermulcondiţionat de genele o 2şi wx 1, fiind intermediar,nr.4(11), decembrie 2008 - 69

Akademosopac-ceros. Boabele formelor o 2wx au o densitateegală cu cea a formelor de porumb comun, fiind însăinferioare în ceea ce priveşte masa lor.Cercetările efectuate au demonstrat că hibriziio 2wx 1au producţie de boabe mai scăzută în comparaţiecu omologii normali sau cei mutanţi, creaţi pebaza uneia din genele de structură a endospermului(o 2sau wx 1). Am constatat că producţia de boabe ahibrizilor o 2wx 1depinde, în mare măsură, de genotipulcombinaţiei hibride. Nu s-au observat diferenţeîn privinţa conţinutului de proteină, ulei şi amidondin bob, între hibrizii o 2wx şi analogii lor mutanţi şinormali (18).A fost pus în evidenţă faptul că în urma interacţiuniigenelor o 2şi wx 1se păstrează efectul biochimicspecific pentru fiecare genă în parte. Aşa cumera de aşteptat, boabele hibrizilor o 2wx 1şi wx 1faţăde omologii o 2şi normali se deosebesc printr-unconţinut sporit de amilopectină în amidon, care seapropie de 100%. S-a stabilit că boabele hibriziloro 2wx 1, în comparaţie cu boabele hibrizilor o 2, wx 1şi normali, se deosebesc printr-o valoare nutritivăsuperioară, având un coeficient sporit de utilizare aproteinelor în nutriţia animalelor (19).Ţinând cont de importanţa porumbului amilopectinicpentru industria alimentară, farmaceutică şica furaj în zootehnie, în paralel cu studiul formelordublu-recesive o 2wx 1, în cadrul unui program speciala fost creată o colecţie de linii-analoage şi linii consangvinizatenoi, în genotipul cărora a fost încorporatăgena wx 1, în scopul sintezei unor hibrizi de porumbcu un conţinut sporit de amilopectină în bob.S-a constatat că atât liniile, cât şi hibrizii obţinuţipe baza acestei mutaţii, se deosebesc printr-unconţinut maxim de amilopectină în amidonul dinendosperm (circa 100%), faţă de formele obişnuitecare conţin în amidonul endospermului aproximativ75% amilopectină şi 25% amiloză. Hibrizii cuendospermul ceros sunt inferiori celor cu endospermulnormal după volumul şi masa a 1000 boabeşi respectiv după recolta de boabe la un hectar. Cutoate acestea, în procesul de testare a combinaţiilorhibride au fost evidenţiaţi unii hibrizi wx 1cu o înaltăcapacitate de producţie. Astfel, hibrizii Chişinău297 wx 1şi Chişinău 333 wx 1au fost omologaţi înRepublica Moldova respectiv, în anii 2000 şi 2007.Expresia genelor structurii endospermuluide porumb la nivelul moleculelor proteiceşi în embrioculturăÎn cercetările noastre din ultimii ani, efectuate încolaborare cu Galina Comarov, A. Rotaru, D. Zgardan,pentru soluţionarea unor astfel de probleme caaccelerarea şi corectarea procesului de ameliorare acalităţii porumbului, se acordă o atenţie deosebităaplicării şi perfecţionării unor metode netradiţionale,printre care menţionăm:- metoda marcării purităţii genetice a liniilor şiaprecierea nivelului de hibridare a seminţelor hibridede porumb F 1cu ajutorul moleculelor proteice;- obţinerea unor forme genetice noi de porumbprin variabilitatea somaclonală.În legătură cu aceasta, a fost necesar să dispunemde o informaţie mai detaliată şi sistematicăprivind acţiunea genelor structurii endospermuluio 2, su 2, wx 1– la nivelul moleculelor proteice şi încultura in vitro.În această ordine de idei, pentru prima dată afost efectuat, în aspect comparativ, un studiu sistematical acţiunii genelor o 2, su 2,şi wx 1asupra: a)polimorfismului complexului zeinic al endospermului;b) conţinutului de aminoacizi liberi în embrioniiimaturi de porumb în momentul inoculării acestoraîn cultura in vitro; c) parametrilor morfogenezei laetapele iniţiale în embriocultura porumbului (20).Au fost puse în evidenţă posibilităţile metodologiceale markerilor proteici în identificarea efectuluidirect şi pleotropic al genelor o 2,su 2şi wx 1, aldozelor acestor gene, precum şi în depistarea roluluigenomului formei materne în expresia genelor respectivela combinaţiile hibride de porumb.Concluzii• Specia Zea mays L. cuprinde o imensă diversitategenetică care oferă mari posibilităţi de adepista valoroase surse genetice şi noi combinaţiide gene pentru ameliorarea calităţii bobului.• Prin folosirea efectului biochimic al mutaţiiloro 2, su 2, wx 1valoarea nutritivă a bobului de porumbpoate fi considerabil îmbunătăţită.• Crearea hibrizilor o 2bogaţi în lizină şi proteinăşi cu o producţie de boabe similară cu cea ahibrizilor de porumb comun este o realitate.• Unele caractere nedorite, moştenite de hibriziio 2, fiind condiţionate de structura făinoasă aendospermului, pot fi înlăturate prin selecţia pentrugenele modificatoare ale consistenţei făinoase sauprin folosirea interacţiunii genelor, la nivelul recesivelorduble o 2su 2, o 2wx 1şi altele.• Gena waxy 1, care determină un conţinutmaxim de amilopectină în amidon, poate fi folosităîn ameliorarea calităţii bobului atât singură, cât şiîn combinaţie cu alte gene ale structurii endospermului.70 - nr. 4(11), decembrie 2008

Bibliografie1. Dudley J.W., Lambert R.J. Genetic variability after65 generations of selection in Illinois high oil, low oil,high protein and low protein grains of Zea mays L. –Crop. Sci., 1969, 9, 2, p.179-181.2. Коварский А.Е., Пукалов Б.П. Повышениебелковости кукурузы методом селекции. - Вестникс.-х. науки, 1961, 10, с.18-27.3. Mertz E.T., Bates L.S., Nelson O.E. Mutant genes thatchanges protein composition and increases lysine contentof maize endosperm. – Science, 1964, 145, p.279-280.4. Nelson O.E., Mertz E.T., Bates L.S. Second mutantgene affecting the amino acid pattern of maize endospermproteins. – Science, 1965, 150, p.1469-1470.5. Палий А.Ф., Мику В.Е., Чалык. Т.С. Новыеисточникивысоколизиновойкукурузы.—Цитологияигенетика,1972, т.6, № 3, с. 263—2656. Палий А.Ф. Новыйкомплементарный генcfl 2, изменяющий проявлениерецессивногоаллеля fl 2у кукурузы.— Генетика, 1975, т.11, № 9, с. 5—7.7. Палий А.Ф., РотарьА.И. Влияниекомплементарногогена cfl 2при взаимодействиис рецессивнымаллелем fl 2на весзерна и качество белкакукурузы. — Генетика,1979, т.15, № 3, с.478—481.8. Mertz E.T., Veron O.A., Bates L.S., Nelson O.E.Growth of rats fed on opaque-2 maze. – Science, 1965,148, p.1741-1742.9. Pickett R.A. Opaque-2 corn in swine nutrition. – Proc.High Lysine Corn. Conf., Purdue Univ., 1966, p.19-22.10. Хаджинов М.И., Будная М.В., Потехин С.А. идр. Кукуруза опейк-2 в рационах поросят - отъемышей.- Доклады ВАСХНИЛ, 1970, 4, с.27-31.11. Bressani R. Protein quality of opaque-2 maize inchildren nutrition. - Proc. High Lysine Corn. Conf., PurdueUniv., 1966, p.34-39.12. Коварский В.А., Чалык. Т.С., Палий А.Ф. Использованиевысоколизиновой кукурузы при интенсивномвыращивании и откорме свиней. - В сб.:Использование высоколизиновой кукурузы в кормле-Ştiinţă Genetică şi educaţieValentina Rusu-Ciobanu. Compoziţie ornamentală.1975-1976. Culori acrilice pe pânză.нии сельскохозяйственных животных. Харьков, 1973,с.38-39.13. Nelson O.E. Opaque-2, floury-2 and high proteinmaize. - Proc. High Lysine Corn. Conf., Purdue Univ.,1966, p.21-22.14. Палий А.Ф., Цыганаш Д.А. Оценка комбинационнойспособности высокобелковых опейк-2 линиикукурузы. —Известия АН МССР.Сер.биол.ихим.наук,1983, №1, с.26-3115. Палий А.Ф., Ротарь А.И.Влияниегенов-модификаторовна физические и биохимическиесвойствазерна опейковой кукурузы. — Известия АН МССР.Сер. биол. и хим. наук,1982, № 4, с. 36—39.16. Палий А.Ф., Цыганаш В.И., Ротарь А.И.Получениеи изучение двойного эндоспермового мутанта o 2su 2укукурузы. Москва, Генетика,1980, т. 16, № 2,с. 364—366.17. Палий А.Ф., ЦыганашВ.И., Ротарь А.И.Селекционно-биохимическаяоценка высоколизиновыхгибридовтипа o 2su 2. — Там же,с, 48—49.18. Цыганаш В.И., ПалийА.Ф., Цыганаш Д.А., Бах Бубакар. Выведениеселекционногенетическаяоценкадвойного мутанта o 2wxу кукурузы (Науч. материалыIV съезда генетикови селекционеровМолдовы) Кишинев,Штиинца. 1992 С. 227-229.19. Ţiganaş V.I., Palii A.F., Tiganaş D.A., BelousovA.A. Influenţa mutaţiei su 2şi recombinaţiei su 2o 2asupravalorii nutritive a boabelor de porumb. Tezele conferinţeiştiinţifice jubiliare internaţionale a staţiunilor didacticoexperimentaleale Universităţii Agrare de Stat din Moldova.“Realizări, programe, perspective”. Chişinău 1995,P. 42-43.20. Comarov Galina, Zgardan D., Rotari A., PaliiA.Rolul aminoacizilor liberi în expresia genelor structuriiendospermului asupra reacţiei morfogenetice aembrionilor imaturi de porumb // Cercetări de geneticăvegetală şi animală, Vol.VIII, S.C. AGRIS - Redacţiarevistelor agricole S.A. Fundulea, 2004, p.97-103.nr.4(11), decembrie 2008 - 71

AkademosIMPORTANŢASTUDIILORUVOLOGICEÎN OMOLOGAREASOIURILOR DE VIŢĂDE VIEAcad. Boris GAINA,Institutul Naţional pentru viticulturăşi vinifi caţieTHE IMPORTANCE OF THE UVOLOGYSTUDY IN HOMOLOGATION OF THE WINESORTSThe results of The study of new uvololgy sortswith a high resistance at the biotical and no bioticalfactors of the environment, as well as to the newclons from the European countries selection allow usto choose on the base of the scientific and practicalarguments. The uvological studies implemented inRepublic of Moldova notes a responsible attitude ofthe projects participants of new massif of vine givenagro-biological and oenological characteristics of theproposed races in to creation of new massif. The physicchemicalsigns of certain important components howis the concentration of 3,5 diglicozides of malvidol,metilantranilat and others, correspond to the EuropeanUnion law, and so technological to the global vinegrowing market exigency.Sortimentul varietăţilor viţei de vie legalizat şioficializat actualmente în Republica Moldova include80 de soiuri, 21 dintre care de masă (consumîn stare proaspătă) cu boabe albe, 8 soiuri de masăcu boabe negre. Graţie rezultatelor studiilor geneticerealizate în Moldova pe parcursul ultimilordecenii în sortiment au fost incluse 6 soiuri apirene,foarte apreciate de consumatori pentru calităţileînalte comestibile (fără seminţe, crocante, deculori atrăgătoare, transportabile etc.) [1] Nu estemai sărac şi sortimentul varietăţilor pentru vinuri,distilate, sucuri şi concentrate, din acest grup 27sunt cu boabe albe, 8 de culoare neagră. În plantaţiise cultivă şi 10 soiuri cu destinaţii mixte (consumcurent, pregătirea conservelor, a sucurilot şi avinurilor).La finele anului 2008, în ţară avem 103 mii hade viţă de vie pe rod pentru producţie de strugurimarfă din cele 123 mii suprafaţă totală şi cca 35mii ha vii pe loturile de lângă case şi sate, ultimeleservind drept surse de materie primă pentruvinuri de uz intern fără dreptul de comercializare.Din cele 103 mii ha viţă de vie peste 10% sunt ocupatecu soiuri de masă de provenienţă europeană(Chaselass, Muscat de Hamburg, Cardinal ş.a.),precum şi din selecţia intraspecifică (Vitis viniferax Vitis rotundifolia, sau cu Vitis amurenzis, sau cuVitis Labrusca ş.a.), cum sunt soiurile Moldova,Codreanca, Muscat de Bugeac ş.a. În acest contextconstatăm că raportul general al varietăţilor Vitisvinifi era la cele din selecţia intraspecifică în RepublicaMoldova alcătuieşte astăzi 80% şi respectiv20%. Acest raport permite diversificarea producţieivitivinicole şi sporirea rezistenţei acestei culturiimportante a economiei naţionale în anii cu epifitotiisau cu ierni reci, geroase.Viitorul sortimentului viticol al Moldovei trebuieargumentat în baza cercetărilor uvologiceprofunde care ne-ar permite să cultivăm varietăţicompetitive pe pieţele de desfacere a strugurilor demasă şi a produselor obţinute din ele prin procesareindustrială (vinuri, distilate, sucuri, concentrate,conserve).Printre caracteristicile uvologice importanteale soiurilor de masă, incluse actualmente în modelulideal al soiului, se numără: aspectul impecabil,miez crocant, gust armonios, peliculă subţireşi comestibilă, absenţa seminţelor, rezistenţă laatacul fungilor, transportabilitate înaltă, păstrareîndelungată ş.a. Se cer arome de muscat sau cu ofructuozitate exprimată, cu nuanţe de citron, flori,caramele.[2]Gustul bobiţelor trebuie să fie echilibrat în raportulaciditate – dulceaţă (concentraţia zăharurilor)– astringenţă, cu o crocanţă plăcută şi carecorespunde exigenţelor sub aspect uvologic. Oimportanţă deosebită capătă astăzi culorile galbenaurieşi roze ale boabelor, alături de cele roşii - rodieşi violete-vişinii larg răspândite.Printre exigenţele de ordin biochimic, în suculboabelor se cere un raport fructoză-glucoză de 1,1-1,3, favorizând creşterea concentraţiei fructozeifaţă de cea a glucozei, lucru important în alimentaţiabolnavilor cu afecţiuni metabolice (diabet zaharatş.a.). Sunt foarte apreciate realizările savanţilorcare obţin varietăţi de viţă de vie cu un raport de1,0-1,4 dintre acidul tartric şi acidul malic. Acestfapt permite a avea o aciditate armonioasă graţieacidului tartric, comparativ cu acea acută provocatăde conţinutul sporit al acidului malic.72 - nr. 4(11), decembrie 2008

Horticultură Ştiinţă şi tehnologii şi educaţie alimentareCompuşii fenolici ai sucului şi miezului bobiţelorsoiurilor de masă (în deosebi) sunt slabastrigenţi, aflându-se într-o armonie perfectă cudulceaţa şi aciditatea sucului; nu se acceptă soiuricu un gust amărui nespecific varietăţilor din genulVitis vinifera, cu o astringenţă ridicată, asemănătoaregustului porumbrelelor mature. Limite strictesunt formulate actualmente de savanţii oenologi şiuvologi vis-a-vis de conţinutul unui şir întreg decompuşi biochimici ai sucului bobiţelor [3]:3• Metilantranilat, mai inferior de 0,2 mg/dm .• Hexenal, hexanal şi trans – derivatele lor, maijos de 0,2 mg/dm 3 .• Metanol, produs de către metilestaraza prinatacul pectinei metoxilate, nu mai mult de 10 mg/dm 3 .• 3,5 diglicozid malidol la soiurile pentru vinuriroşii, mai jos de 15 mg/dm 3 .• Transportarea şi păstrarea strugurilor de masă,precum şi culesul şi transportarea soiurilor pentru procesareaindustrială cer ca activitatea o-difenoloxidazei,catalazei, peroxidazei, ascorbatoxidazei şi altor enzimeoxidazice din bobiţe să fie minimum posibilă. În altecondiţii se atestă brunificări considerabile ale culoriibobiţelor, sucului din interiorul lor, mustului obţinutprin procesare, conservelor pe bază de struguri albi.• Evitarea macerării miezului bobiţelor soiurilorde masă necesită o activitate slabă a fermenţilor C-x,responsabili de fragmentarea polizaharidelor (pectina,protopectina ş.a.).Printre problemele vitale ale uvologiei contemporanemenţionăm necesitatea devirozării şi purificăriide bacterii, efectuarea selecţiei clonale lavarietăţile autohtone de viţă de vie Feteasca albă,Feteasca regală, Rara neagră şi Coarna neagră pecare, din fericire, le mai avem în mici plantaţii. Aurămas practic nestudiate în spaţiul dintre Nistruşi Prut din punct de vedere fiziologic, uvologic şioenologic câteva varietăţi de pe acest areal vitivinicolal Republicii Moldova, precum Feteasca regală,Feteasca neagră, Plavai, Codru (Codrinschii),Negru de Căuşeni, Copceac, Negru de Akerman(Akermanskii ciornâi) ş.a.Studiile uvologice şi oenologice ale soiurilornoi din selecţia intraspecifică ne atestă o largă perspectivăîn utilizarea lor la producerea strugurilorde masă, a sucurilor, concentratelor şi vinurilorecologice nepoluate. Însă pentru a le multiplicape scară industrială aceste varietăţi necesită acelaşiprocedeu de aducere prin selecţia clonală, prindivizarea şi curăţirea de bacterii la înalte categoriibiologice: de prebază, de bază (pentru creareaplantaţiilor - mamă), certificat şi standard (pentruînfiinţarea plantaţiilor de struguri – marfă.Printre soiurile noi de masă apreciate sunt Moldova,Alb de Suruceni, Augustovschi, Frumoasaalbă, Guzun, Ialoveni rezistent, Iubileu Iuravel,Leana, Prezentabil, Muscat timpuriu, Codreanca,Muscat de Bugeac, Osenii Ciornâi, Apereu alb,Apereu Roz, Kişmiş moldovenesc şi altele. Aprecierioenologice pozitive au primit sucurile şi vinuriledin varietăţile noi intraspecifice precum Riton,Legenda, Viorica, Alb de Ialoveni, Hibernal –GM,Bianca, Luminiţa, Muscat de Ialoveni, Ovidiopol,Drujba, Goluboc, Negru de Ialoveni, Bastardo Magaracişi altele.Cercetărilor uvologice, agrotehnice şi oenologicese cer supuse toate 161 de clone ale 21 desoiuri clasice din selecţia clonală a Franţei, Italieişi Germaniei, plantate în Moldova [1], pentru arăspunde la necesităţile ramurii vitivinicole: caredin aceste clone sunt performante în condiţiile pedo-climatericeale ţării noastre, pentru care regiuniele trebuiesc omologate, la care tipuri de vinuri şidistilate etc.În acelaşi timp, nu au fost create plantaţiipentru a aprecia uvologic şi oenologic în arealelenoastre viticole aşa soiuri importante pentru industriavinurilor liniştite şi celor efervescente ca Pinotmenie, Gammay freau, Muscat alb frontignan,Reisling italian, Sangeoveze, Sirah, Uni blanc şialtele.Soiurile georgiene Rkaţiteli şi Saperavi, cultivateîn masive industriale în Moldova şi care staula baza producerii multor vinuri de calitate superioară,la fel necesită examinarea prin prisma lucrărilorde trecere în categorii biologice înalte pentrua înfiinţa plantaţii – mamă (prebază şi bază), precumşi a celor de producţie – marfă (certificat şistandard).Realizarea cu succes a studiilor uvologice esteposibilă prin crearea de clustere de cercetare şitransfer tehnologic, într-o strânsă colaborare a savanţilordin ţară şi de peste hotare (România, Franţa,Italia, Germania, Ungaria, Ucraina, Rusia ş.a.)în cadrul proiectelor internaţionale şi naţionale.Rezultatele acestor studii complexe vor servi dreptbază ştiinţifico-practică în omologarea argumentatăa soiurilor de viţă de vie în Republica Moldova.Bibliografie1.Registrul soiurilor de plante al Republicii Moldova.Ediţie oficială. Chişinău, 2008, pag.67-762.Pomohaci N., Sîrghi C., Stoian V. ş.a. Prelucrareastrugurilor şi producerea vinurilor. Oenologie , Vol.1, pag67-1053.B.Gaina, J.L. Puech, Gh. Savin şi al. Uvologia şiOenologie, tip. AŞM, Chişinău, 2006, pag. 15-186.4.Гаина Б.С. Энология и Биотехнология продуктовпереработки винограда. Кишинев, изд. «Штиинца»,1990, стр. 14-39.nr.4(11), decembrie 2008 - 73

AkademosМОЛДАВСКИЕ,УКРАИНСКИЕИ РОССИЙСКИЕВИНА: ПРОШЛОЕ,НАСТОЯЩЕЕ ИБУДУЩЕЕПредседатель Союза Производителей иЭкспортеров Молдавских Вин,член корреспондентАкадемии наук Молдовы КОЗУБ Г.И.MOLDOVAN, UKRAINIAN AND RUSSIANWINES: THE PAST, THE PRESENT AND THEFUTUREFrom 20 famous European wine micro-zones,which are situated from Atlantic to Ural, 8 are situatedin Moldova. Moldova is a winery country with awell defined marketing, the production of whom isexported in 50 countries on all known markets: EU,North America, CIS, China, Baltic Countries, Japanetc. But Russian market is for a long time the mostimportant for Moldovan wine – 60% of all wine thatare consumed in Russia are from Moldova. Followingthe motto “If you entered the market, do everything toremain there”, the author is sure that new Moldovanwines will always be present on CIS market, Ukraineand Russia included.Отдаем должное прошлому, оцениваемнастоящее, творим будущееПрошлоеВиноградарство и виноделие Молдовы своимикорнями уходят в далекое прошлое. В IV-мтысячелетии д.н.э. племена трипольцев, населявшиеэту территорию, несомненно, умелиготовить виноградное вино. В древние времена,когда большинство народов воевали в целяхобогащения, виноград-вино, золото и женщиныявлялись причиной нашествия одних народов надругие. В связи с этим интересен историческийфакт, когда император Дакии Буребиста, за 170лет до нашей эры, выкорчевал все виноградники,чтобы спасти свой народ от нашествия иноземцев.И лишь в 70-годы нашей эры императорДакии Децебал восстановил виноградники.К востоку от устья Дуная на территории современнойМолдовы в раскопках обнаруженыамфоры, подтверждающие существование торговливином между местным населением, грекамии римлянами. Римляне, также как и греки,использовали амфоры для хранения и транспортировкивина. Начиная с конца XII-го столетия,когда образовалось княжество Молдова, виноградарствостало главной отраслью экономики.После того как дочь молдавского ГосподаряСтефана Великого и Святого, княжна Елена, сочеталасьбраком с сыном Ивана III, а сын СтефанаВеликого женился на дочери Богдана Хмельницкого,молдавские купцы получили ряд льготи торговля вином между Молдовой, Россией иУкраиной заметно оживилась. Потребителямимолдавских вин, особенно красных, были монастырии церкви. В 1812 году Молдова вошлав состав Российской империи. Вино нашло обширныйсбыт на необъятных просторах России.О бурном развитии виноградарства и виноделияв этот период говорят цифры: в 1900 г. было произведено15 млн. ведер вина (т.е. 15 млн. дал),из них продано в Россию и Украину 10 млн. ведервина (т.е. 10 млн. дал). В то время Молдовазанимала первое место по производству вина вРоссии (50% всех производимых вин).Молдавские вина всегда пользовались спросомна украинском и российском рынках. Украинцами россиянам по вкусу качество молдавскихвин, которые имеют много общего с их винами.Почвенно-климатические условия Молдовыи лучших украинских (одесской, херсонской, николаевскойобластей) и российских зон - Краснодараи Ставрополья, схожи. Культивируются, восновном, одни и те же сорта винограда, применяетсяодна и та же технология. Всегда Рислинг,Алиготе, Каберне, шампанское, приготовленноеиз сортов Шардоне и Пино, были высокого качества,как и Каберне-Чумай, Романешты - типБордо, Пуркарские вина, Рислинг Рашково, КриковскоеШампанское и другие.О качестве молдавских вин в далекие временаможно судить по тому факту что, когда вXIX-м веке виноградники Франции были уничтоженыфиллоксерой, из Молдовы (ныне селоШабо Одесской области) завозились белые виноматериалыи использовались для производствалучшего французского шампанского.На протяжении веков виноградарство и виноделиеМолдовы прошли различные этапы всвоем развитии. Можно утверждать, что в периодтак называемого «застоя» были достигнутынаилучшие результаты. Площадь виноградныхнасаждений достигала 260 тыс. га, что состав-74 - nr. 4(11), decembrie 2008

Horticultură Ştiinţă şi tehnologii şi educaţie alimentareляло 30% площадей бывшего СССР, ежегодноперерабатывалось свыше 1 млн. тонн винограда.Объемы производимых виноматериалов и коньякасоставляли 25-30% объема бывшего СССР.Вино предназначено для человека и по всейжизни оно будет сопровождать его. Естественно,что самое главное требование к вину - его качество.Мы постараемся показать на конкретныхпримерах, что подтверждает высокое качествомолдавских вин на протяжении веков.Как было уже упомянуто, Франция использоваламолдавские виноматериалы для производствасвоего шампанского. Кстати, о шампанском.Вряд ли кто из вас станет отрицать, что шампанскоеявляется самым лучшим продуктом,приготовленным из винограда. Его изобретениесоизмеримо, пожалуй, с созданием технологиивыпечки хлеба и изобретением колеса. Легендагласит, что Наполеон Бонапарт, когда шел навойну, всегда брал с собой шампанское и побеждал.Только дважды он отдал предпочтение пивуи проиграл сражения: под Москвой и на Ватерлоо.Хорошо известно, что для производства настоящегоклассического шампанского используютсясорта винограда Шардоне и группа Пино.Площади этих сортов во Франции составляютоколо 30 тыс. га. В Молдавии их больше и онивсе время будут расти.В бывшем СССР каждая вторая бутылкашампанского изготовлялась из молдавскихвиноматериалов. На территории СНГ есть несколькоуникальных заводов, где производитсянастоящее шампанское традиционным методом.Это Абрау-Дюрсо в России, Новый Свет иАртемовск в Украине, Крикова в Молдове.Француз Дон-Переньон изобрел белое шампанское.Со временем потребителям пришлосьпо вкусу и красное шампанское. Его технологиябыла разработана в России в станице Цимлянскаяи известна как «производство цимлянскогоигристого вина старо-казачьим способом».Красное игристое вино (красное шампанское)начало поставляться в Германию под названиемКрым (крымское игристое). Правда, технологиябыла несколько усовершенствована. Вырабатывалиего и поставляли в Германию (объемпродаж доходил до 3-4 млн. бутылок в год) навинзаводах в Новом Свете и Артемовске (Украина),на Кишиневском шампанкомбинате.В мире особое место занимают ароматизированныевина. Много лет подряд, ведущие позициизанимают итальянские Мартини и Чинзано.«Букет Молдавии» по праву вписывается в этотряд, и всегда пользовался повышенным спросому россиян. Говоря об этой категории вин, следуетособо подчеркнуть производство винодельческойпродукции для потребления в экстремальныхусловиях. Молдова - единственная странав мире, которая производит продукцию для космонавтови подводников. Называется это вино«Сэнэтате» («Здоровье»), в последнее времявыпускается под названием «Космическое». Егоавторами являются космонавт Георгий Гречко,ученые Георгий Козуб и Евгения Обухова. Кстати,оригинал этикетки разработан космонавтомЕвгением Леоновым.Основоположник и родной отец русского виноградарстваи виноделия, князь Лев Голицын,всю свою жизнь и средства отдал развитию этихотраслей. В преклонном возрасте, не располагаядостаточными средствами для содержаниясвоего имения в Новом Свете (виноградников,завода, уникальной коллекции), он обратился крусскому царю Николаю II и подарил ему безвозмездносвое имение.В Молдове произошло другое: отдавая предпочтениепрекрасным красным винам, царскаясемья купила землю в Молдове, создала своеимение «Романешты», где и по сегодняшнийдень производятся красные вина типа «Бордо».Микрозона «Романешты», наряду с такимимикрозонами по производству красных вин,как «Чумай», «Пуркары», «Кагул», «Тараклия»,«Плешень» и др., славятся во всем мире своимвысоким качеством.Легенда, придуманная руководителями застойногопериода, гласит: «Коньяк - партийныйнапиток». Чтобы не вдаваться в подробности,отмечу, что молдавский коньяк «Белый Аист» поправу стал брэндом стран СНГ. Таковы лишь отдельныеэпизоды, подтверждающие возможностиМолдовы производить высококачественнуювинодельческую продукцию.НастоящееЧтобы приготовить вино, говорят специалисты,«как минимум нужно иметь виноград»,причем хороший.Молдова расположена в зоне наиболее благоприятныхприродных условиях. А именномежду 25 и 30 градусами восточной долготыи 45-48 градусов северной широты, почва равнинно- холмистая, средняя высота над уровнемморя 190 м, почвы черноземные обыкновенные75%, серые и бурые лесные. Расположена междудвумя реками: Днестр - 1352 км, и Прут 989 км.Климат умеренно континентальный с короткойтеплой зимой и жарким летом. Количество атмосферныхосадков 450-550 мм. Расстояние отцентральных Карпат до границы на западе 170nr.4(11), decembrie 2008 - 75

Akademosкм, от Черного Моря до границы на юге - 70 км.Из 20-ти знаменитых винодельческих микрозонЕвропы, расположенных от АтлантическогоОкеана до Урала, 8 находятся в Молдове. В Молдовекультивируются самые элитные сорта винограда:белые Шардоне, Совиньон Блан, группаПино (белое, гри, менье), Траминер, Рислингрейнский, Мускат, Алиготе, Фетяска, Ркацителии др., красные Каберне, Мерло, Пино–Нуар, Саперави.В настоящее время их площадь составляетоколо 140 тыс. га., соотношение белых/красных 60/40. К примеру, площадь сортов Шардонеи группы Пино - 40 тыс. га, больше чем взоне производства шампанского во Франции. Унас вырабатываются натуральные белые и красныевина, вина с остаточным сахаром, шампанское,коньяки, Херес, Мадера, Марсала, брэндии даже водка.На сегодняшний день 99% площадей виноградниковявляются частными. В основу технологиипроизводства винодельческой продукцииположены лучшие достижения науки и практикиИталии, Франции, Германии, России, Австралиии других стран. 20 частных предприятий, средикоторых «ДК Интертрейд», «Империал вин»,«Акорекс Вайн Холдинг», «Винэрия Боставан»,«Лион Гри», «Салкуца», «Висмос» и др., 4 государственных:«Крикова», «Барза Албэ», «МилештийМичь», «Арома» оснащены современнымдробильно-прессовым оборудованием, кизельгурованнымии мембранными фильтрами, установкамидля обработки холодом. Брожениепо белому и красному вину осуществляется вустановках из нержавеющей стали, температураконтролируется и регулируется при помощикомпьютеров.Виноделие - область деятельности, где оченьважен аспект авторства, авторитет винодела. Мыгордимся тем, что у нас работают опытные высококомпетентныеспециалисты. Широко практикуетсяпривлечение виноделов из Франции,Германии, Австралии и Южной Африки, а такжестажировка молдавских специалистов в этихстранах.Сохраняются старые традиции, широко применяютсяновые технологические процессы,использование селекционных сухих дрожжей иферментов, длительное брожение сусла по беломупри низких температурах, брожение на мезгедля красных сортов в ультрасовременных установкахс регулированием температуры и длительностипроцесса.Современный способ проведения яблочномолочногоброжения все больше находит применение.Созревание элитных вин осуществляетсяв дубовых емкостях. Для хранения вин широкоиспользуются крупные емкости из нержавеющейстали. Розлив вин холодным способомпроизводится только на автоматических линияхфранцузского, итальянского и немецкого производства.Заводские лаборатории оснащены оборудованием,позволяющим оперативно и точноопределять состав и качество вина. Кстати, этилаборатории аккредитованы «Ростестом».Все это позволяет вырабатывать высококачественныевина, удовлетворяющие спрос украинскихи российских покупателей разных категорий.Наши брэнды - коньяк «Белый Аист»,вина «Букет Молдавии», «Душа Монаха», «Пуркарскиевина» - пользуются большим спросомна рынках Украины и России. На международныхконкурсах молдавские вина награждены более400 медалями разного достоинства. Особенноценны золотая медаль «Каберне» (Тараклия)на конкурсе в Бордо в 1994 г, серебряная медальШардоне и Мерло (Акорекс) на мировых специализированныхконкурсах во Франции, золотаямедаль вина «Черный доктор» (лучшее молдавское)и золотая медаль «Трандафирул Молдовей»Милештий Мичь (лучшие выдержанныевина) на конкурсе «Интернациональные вина»(г. Москва). Сегодня молдавские вина Шардоне,Совиньон, Рислинг, Пино-гри, Каберне, Мерло,Пино-франк по качеству не уступают лучшиммировым винам.БудущееВ Молдове разработана Государственнаяпрограмма развития виноградарства и виноделиядо 2020 года. Ежегодно идет посадка новыхвиноградников (4-5 тыс. га) безвирусными и безбактериального рака клоновыми привитымисаженцами элитных мировых сортов: Шардоне,Совиньон Блан, Мускат, Траминер, Рислинг,Ркацители, Алиготе, Фетяска, Пино (белое, гри,и менье), Каберне, Мерло, Мальбек, Пино-Нуар.Общая площадь будет составлять 100 тыс.га.Таким образом, постепенно произойдет полноеобновление виноградных плантаций.Общий объем выращенного винограда составит800 - 900 тыс. тонн и будет выработанооколо 40 млн. декалитров виноматериалов. Обработкавиноградников и их защита от вредителейи болезней будет осуществляться самымисовременными приемами и средствами. Частьплантаций будут орошаться капельным методом.Сохранятся старые традиции и будут внедрятьсясовременные технологии, самое прогрессивноеоборудование и методы новейшего контроля качествапродукции. Главной заботой остается работапо постоянному улучшению качества.76 - nr. 4(11), decembrie 2008

Horticultură Ştiinţă şi tehnologii şi educaţie alimentareСегодня эпоха брэндов. У Молдовы естьсвои брэнды: коньяк «Белый аист», шампанское«Крикова», вина: «Душа монаха», «Негруде Пуркарь», «Пино-гри» и др. и супер-брэнд- бальзам «Космический». Работа по созданиюбрэндов будет продолжаться. Однако главнейшимявляется создание брэнда страны - «Новыевина Молдовы».Молдова - винодельческая страна с четко выстроенныммаркетингом, продукция которой экспортируетсяболее чем в 50 стран мира на всехпрестижных рынках: ЕС, Северной Америки,СНГ, Китая, Страны Балтии, Японии и др. Однакороссийский рынок испокон веков был и понынеостается главным для молдавских вин - вобъеме всех потребляемых в России вин до 2006г. они составляли до 60%.Следуя девизу: «Вошел на рынок - сделайвсе возможное, чтобы там удержаться», мы уверены,что новые молдавские вина будут всегдаприсутствовать на рынке СНГ, в т.ч. Украины иРоссии.К сожалению, сегодня тревожит фальсификациявин. Что, на наш взгляд, нужно сделатьдля пресечения фальсификации?Во-первых, чтобы никто не покупал фальсифицированнуюпродукцию, необходимо повыситьблагосостояние населения. Проводитьширокую просветительную работу с потребителямипод девизом «Давайте потратим лишнийрубль на покупку качественного вина. СОХРА-НИМ НАШЕ ЗДОРОВЬЕ».Во-вторых, следует совместно с российскимии украинскими коллегами, разрабатыватьпрограммы поднятия престижа молдавских вини их продвижения на рынке. Создать брэнд «Новыевина Молдовы».В-третьих, главным девизом молдавских виноделовдолжно стать «Постоянное повышениекачества винодельческой продукции».В-четвертых, сегодня покупателю оченьтрудно отличить настоящую продукцию от фальсифицированной.Поэтому нужны очень доступныеи эффективные способы защиты качества.К примеру, этикетка имеет степень защиты подобнотой, что на деньгах, которая легко читаетсяпокупателем. Нужен закон, предусматривающийответственность за фальсификацию вина,как и за фальсификацию денег.Сегодня мы по праву можем говорить о тысячелетнихтрадициях продажи молдавских винна рынках мира. Уверены, что нас всегда поддержатимпортеры стран СНГ, а потребителейпостоянно будет радовать встреча с Молдавскимвином.После запрета в 2006 году поставки молдавскихвин на Российский рынок, проведена огромнаяработа по продаже молдавских вин на другихрынках. Значительно увеличились поставкивин в Украину, Польшу, Румынию, Германию,Чехию, страны Балтии, Казахстан и даже в СШАи Китай. В целом на названных рынках проданопримерно 25-30% общего объема производства.Но объемы, которые реализовывались ранее вРоссии, не могли быть покрыты.Очень целенаправленно работают виноделыпо увеличению продаж на внутренний рынок,который может достичь примерно 30% общегообъема производства, за счет уменьшения производстваи продажи водки. Межведомственныекомиссии, (виноделы, работники Госстандарта)провели тотальную проверку всех предприятий.Разработана единая торговая марка качества,которая содержит информацию о марке и качествавина, производителе и импортере. Созданединый Государственный регистр по контролюпроизводства и оборота алкогольной продукции.Организован национальный центр по определениюкачества и сертификации винодельческойпродукции.Чрезвычайно важно поднять имидж не тольковина, но страны в целом. После запрета поставкимолдавского вина на рынок России оченьвырос интерес СМИ мира к создавшейся ситуации.Несомненно, это способствовало поднятиюимиджа Молдовы.Мы еще раз осознали, что Российский рынокдля нас остается главным. Сегодня на этом рынкехорошо утвердились вина Франции, Италии, Испании,Чили, Аргентины и других стран. Вродесвободных мест нет? И все же исследования показывают,что молдавские вина могут вернутьсяна Российский рынок. Одними из главных условийостаются ассортимент и качество.Россия - страна, которая исторически употреблялакрепкие напитки и в первую очередь -водку. В последнее время в России проводитсяработа по постепенному переходу от водки кменее крепким напиткам. Конечно, употреблениенатуральных столовых сухих, полусладких,а также марочных вин, было, есть и будет. Ибоглавный потребитель этих вин, в основном, женщины.Мужчин можно постепенно вернуть к употреблениюменее крепких напитков. Говорю вернуть,ибо у нас был хороший опыт продажи нарынок крепких вин типа Портвейн, которыйпользовался большим спросом. У нас есть разработаннаятехнология, позволяющая производитьвина этого типа хорошего качества. Привзаимовыгодном соотношении качество/ценауспех этих вин на рынке гарантирован.nr.4(11), decembrie 2008 - 77

AkademosOPTIMIZAREACOMPOZIŢIEIDIN CULTURILEGUMINOASEŞI CEREALIEREPENTRU FABRICAREAPRODUSELOREXTRUDATEDoctor în ştiinţe tehniceNatalia ŢISLINSCAIA,director al Institutului deTehnologii Alimentare;Marina PODOGOVA, doctorand;Zinaida ROTARENCO,licenţiată în economieOPTIMIZATION OF THE COMPOSITIONOF VEGETABLE CROPS AND CEREALS FOREXTRUDED PRODUCTS PRODUCTIONOne of the directions of mixed products productionis the search of the new sources vegetal proteins.A promising source of proteins is the chickpea (Cicerarietinum L.) .The obtained mix from chickpea and cor permits toproduce extruded products well balanced upon aminoacid compounds and with a high biological value.Fabricarea produselor proteice extrudate deorigine vegetală va genera în Republica Moldovaposibilităţi noi de asigurare a populaţiei cu alimenteproteice relativ ieftine în baza materiei primeautohtone.Produsele proteice vegetale, formate dintr-un singurcomponent, sunt insuficient echilibrate după compoziţiaaminoacizilor, de aceea apare necesitatea de acrea produse combinate din leguminoase şi cereale.Corelaţia optimă a ingredientelor în amestecurise determină conform indicelui valorii biologice aproduselor, care este extrem de important la elaborarearaţiilor alimentare echilibrate.Pentru adulţi drept proteină etalon se acceptăscara Comitetului FAO/WHO, experţii cărora considerăcă un gram de proteină alimentară trebuie săconţină aminoacizii esenţiali (mg), cum ar fi: izoleucină40; leucină – 70; lizină – 55; metionină+cistină– 35; fenilalanină+tirosină – 60; triptofan – 10; treonină– 40; valin – 50. Cu cât raportul aminoaciziloresenţiali în produsul studiat este mai aproape deetalon, cu atât el este mai folositor şi echilibrat dupăcompoziţie [1, 2, 3].Metode cunoscute de apreciere a calităţii proteineieste cea a lui M.Cernicov [4]. Prezenta metodăpermite de a calcula scorul de aminoacizi după formula:AAiCj *100etalAA(1)iunde:C i– scorul de aminoacid i-aminoacid esenţialde proteină, %;AA i– conţinutul aminoacidului esenţial în proteinaprodusului, g/100g proteine;etalAA i– conţinutul aminoacidului esenţial înproteina-etalon, g/100g proteine.Valoarea biologică limitată se consideră aceavaloare, scorul căreia are o importanţă minimă.Coeficientul de distincţie a scorului aminoacizilor(KDSA) se calculează după formula:DSAKDSAnunde: ∆ DSA– diferenţa scoruluiNj (2),1 DSA Ci C min (3),unde:C 1– excesul scorului i-aminoacid esenţial, %;C min– scorul minimal de aminoacid esenţial deproteină cercetat, raportat la etalon;n – cantitatea aminoacizilor esenţiali.Mărimea valorii biologice se determină dupăformula:VB 100 KDSA(4)Cu cât valoarea KDSA este mai mică, cu atâtcalitatea proteinei este mai înaltă.Pentru estimarea valorii biologice a calităţiiproteinei în compoziţia năut-porumb este necesarde a cerceta conţinutul proteinei în produsul studiatşi conţinutul aminoacizilor [5].După cum se ştie, conţinutul de proteine înnăut constituie 20,1g/100g şi în porumb, respectiv,10,3g/100g. Conţinutul de aminoacizi esenţiali înnăut şi porumb este prezentat în tabel.Conţinutul aminoacizilor esenţiali în năut şi porumbAminoacidConţinutul, g/100g de produsnăutporumbIzoleucină 1,37 0,31Leucină 1,52 1,28Lizină 1,54 1,25Fenilalanină+tirosină 1,58 0,84Metionină+cistină 0,63 0,29Treonină 0,79 0,25Triptofan 0,22 0,07Valină 0,92 0,4278 - nr. 4(11), decembrie 2008

Horticultură Ştiinţă şi tehnologii şi educaţie alimentareIniţial, se calculează conţinutul i-aminoacidesenţial în amestecul bicomponent după formula[6]:N Aij* XjA (5),j1Pjunde:A ij– conţinutul i -aminoacidului esenţial al produsuluiîn j -component, i =1÷8, j = 1÷2; ;X j– conţinutul j -componentul produsului înamestec,%;P j– conţinutul proteinei în j-component,g/100g;N – numărul de componente.Calculul valorii biologice a amestecului dinnăut şi porumb s-a efectuat prin diverse rapoarteprocentuale ale ingredientelor produsului cu intervalulde 10% (de la 10/90% până la 90/10%), pânăla identificarea valorilor optime ale ingredienteloramestecului.Conform rezultatelor obţinute în urma cercetărilorefectuate, un interes deosebit îl prezintă compoziţiileprocentuale de la 50/50 până la 90/10 corespunzătornăutului şi porumbului.Datele obţinute sunt prezentate în diagrama 1.Diagrama 1VB,%78,0077,0076,0075,0074,0073,0072,0075,19Valoarea biologic a compoziiei76,7477,6575,8974,1250/50. 60/40. 70/30. 80/20. 90/10.Raportul componenilor (nut /porumb),%Din diagrama 1 se poate deduce că o valoarebiologică sporită a amestecului bicomponent se observăîn intervalul de la 60/40% până la 70/30%,însă pentru o echilibrare mai exactă a compoziţieidin năut şi porumb s-a decis efectuarea analizei îndiapazonul dat cu un interval de 1% (diagrama 2).Diagrama 2VB,%77,8077,6077,4077,2077,0076,8076,6076,4076,2076,7476,84Valoarea biologic a compoziiei77,2877,0677,1777,2877,3877,5077,6077,7177,6560/40. 61/39 62/38 63/37 64/36 65/35 66/34 67/33 68/32 69/31 70/40.Raportul componenilor (nut/porumb),%Analiza sus-menţionată permite de a stabilivaloarea biologică maximă a compoziţiei bicomponentede năut/porumb 69% şi 31% fiind cea maiechilibrată după conţinutul aminoacizilor.Valoarea biologică a proteinei la felcaracterizează aşa indice important, cum ar firaportul dintre cantitatea leucinei şi izoleucinei, careîn etalonul proteinei constituie 1,75. Raportul dintrecantitatea aminoacizilor de neînlocuit cu justificareaintervalului (60/40% - 70/30 %) pentru compoziţiaobţinută este prezentat în diagrama 3.Kl/i1,851,801,751,701,651,601,551,501,45Coeficientul raportului aminoacizilor (leucin/izoleucin)1,801,771,751,731,711,691,671,65Diagrama 360/40. 61/39 62/38 63/37 64/36 65/35 66/34 67/33 68/32 69/31 70/40.Raportul componenilor(nut/porumb), %Calculul efectuat a stabilit combinaţia optimă acompoziţiei – năut 62% şi porumb 38%, conformraportului etalon de leucină şi izoleucină care, dupăcum se ştie, este 1,75.Pentru determinarea raportului optim al ingredientelorîn amestec, după doi indici caracteristici,cum ar fi valoarea biologică a proteinei şi raportulcantităţii de leucină către izoleucină, fusese introduscoeficientul de semnificaţie după valoarea biologicăa proteinei К SVB, coeficientul de semnificaţie dupăraportul leucinei către izoleucină К Sl/işi coeficientulde semnificaţie al compoziţiei К SCcare combină coeficienţiisusnumiţi.Pentru calcularea coeficienţilor К SVBşi К Sl/i(pentrutrecere la scara de la 0 la 1) se admit următoarelevalori de bază: biologică (VB etal) egală cu 100%şi raportul leucinei către izoleucină (К etal.) egal cu1,75.Coeficienţii de semnificaţie după valoarea biologicăşi după raportul leucinei şi izoleucinei se calculeazădupă formulele:VBК C(6)SVBVBetalКSl / iККl / iCl / iEКl / iC1,751,631,611,59 (7)În cazul în care raportul leucinei către izoleucinădepăşeşte 1,75 formula (7) va fi prezentată astfel:1,75КSl / iК(8)l / iCunde:VB C– valoarea biologică a compoziţiei, %;VB etal– valoarea biologică egală cu 100%;K l/i C– raportul cantităţii aminoacizilor esenţiali(leucină către izoleucină) în compoziţie;nr.4(11), decembrie 2008 - 79

AkademosК l/iE– raportul cantităţii aminoacizilor esenţialiîn proteina etalon egal cu 1,75.Coeficientul de semnificaţie al compoziţieiamestecului bicomponent К SCîn varianta propusăva fi calculat după formula:ÊSC KSVB* KSl / i(9)Rezultatele cercetărilor şi calculelor sunt prezentateîn diagrama 4.Diagrama 4Coeficientul de semnificaie1,0000,9500,9000,8500,8000,750Raportul optimal al componenilor0,865 0,871 0,880 0,873 0,868 0,864 0,859 0,855 0,850 0,845 0,84060/40. 61/39 62/38 63/37 64/36 65/35 66/34 67/33 68/32 69/31 70/40.Raportul componenilor(nut/porumb),%Metodologia propusă permite de a determina raportuloptim al ingredientelor compoziţiei năut şi porumb,care în cazul analizat este egal cu 62% şi 38%conform indicilor caracteristici, cum ar fi: valoareabiologică şi raportul cantităţii leucinei şi izoleucinei.Astfel, a fost analizat şi selectat conţinutul compoziţieibicomponente care permite de a obţine produseextrudate cu o valoare biologică sporită, echilibratedupă conţinutul aminoacizilor esenţiali. Coeficientulde semnificaţie, obţinut în procesul cercetărilor prinmetoda analitică, permite determinarea conţinutuluioptim al compoziţiei din culturi leguminoase şi cerealieredupă doi indici caracteristici.Utilizându-se datele experimentale, a fost construitmodelul matematic pentru determinarea coeficientuluide semnificaţie. La baza calculului ecuaţieiregresiei au fost incluse metodele teoriei funcţiiloraleatoare şi metoda analizei corelative şi regresive.Adaptarea datelor experimentale s-a efectuat prinmetoda pătratelor minime.Modelul matematic de determinare a coeficientuluide semnificaţie obţinut în ecuaţia dependenţeide raportul procentual al ingredientelor amesteculuiva fi prezentat astfel:К SC 0,9218 0,0019X1 0, 0019X(10)2unde:Х 1– conţinutul năutului în amestec, %;Х 2– conţinutul porumbului în amestec, %.Controlul privind adecvarea modelului matematics-a efectuat după criteriul statistic al lui Ficher.2Ecuaţia are sens, dacă dispersia relativă medie Sy2depăşeşte mult dispersia remanentă Srem . Criteriulsemnificaţiei în acest caz va avea aspectul raportuluidispersiei.SS2y2remF (11)În acest caz, 2 2Sy 0, 000193, Srem 0, 0000516,respectiv, F=3,75.După cum se ştie, condiţia în care modelul aresens se exprimă prin inegalitatea [7]:F F T ( f 1,f 2 )(12)unde: F T– valoarea criteriului tabelar al lui Ficherpentru gradul de libertate f 1=10, f 2=8 la nivelulselectat al semnificaţiei q=5%.În acest caz, valoarea criteriului Ficher e stabilităîn tabelul F T=3,32 [7]. Prin urmare, condiţia (12)2se respectă şi ecuaţia regresiei are sens, întrucât Sy2şi Sremse deosebesc nu întâmplător, dar semnificativ.Diagrama 5Adecvarea modelului matematic0,8430,8480,8530,8590,8640,8690,8740,880,880,8710,86570/30(0,1%)69/31(0,25%)68/32(0,44%)67/33(0,73%)66/36(0,92%)65/35(1,1%)64/36(1,28%)63/37(1,58%)62/38(1,18%)61/39(0,24%)60/40 (1,31%)S-date experimentale0,8430,8460,8490,8530,8560,8600,8630,8660,8700,8730,877S-date calculate dup modelDiagrama 5 demonstrează că modelul matematicobţinut este complet adecvat cercetărilor experimentale.Calculul coeficientului de semnificaţie şi modelulmatematic propuşi permit de a optimiza selectareaprocentuală a amestecului bicomponent cuscopul obţinerii produselor alimentare echilibrate.Bibliografie1. Позняковский В.М. Гигиенические основыпитания, безопасность и экспертиза пищевыхпродуктов.- Новосибирск, Сибирское университетскоеиздательство, 2002.-556с.2. Скурихин И.М, Нечаев А.П. Все о пище с точкизрения химика. –М: Выс.шк. 1991.-288с.3. Mitchell H.H. Comparative Nutrition of Man andDomestic Animals. New York, 1964, p.596-604.4. Черников М.П. О химических методах определениякачества пищевых белков/Вопросы питания,1986, № 1, с.42-44.5. Скурихин И.М., Волгарева М.Н. Химическийсостав пищевых продуктов. Справочные таблицы./М.: Агропромиздат, 1987.6. Остриков А.Р., Платонов К.В., Соколов И.Ю.Оптимизация состава поликомпонентной смеси дляпроизводства экструдированных палочек/Хранение ипереработка сельхозсырья, № 12, 2004, с. 52-53.7. Грачев Ю.П. Математические методы планированияэкспериментов.-М.: ДеЛи принт, 2005,-296с.80 - nr. 4(11), decembrie 2008

Ştiinţă Zoologie şi educaţieNEW REMEDIESFOR BEESRUDIC Valery 1 , TODERAS Ion 2 ,GUDUMAC Valentin 3 , DERJANSCHIValery 2 , BULIMAGA Valentina 4 ,CHIRIAC Tatiana 1 , ARCAN Elena 4 ,BOGDAN Valery 5 , ICHIM Maria 61Institute of Microbiology and Biotechnology ofAcademy of Sciences of Moldova,2Institute of Zoology of Academy of Sciences ofMoldova,3State University of Medicine and Pharmacy ofMoldova4Moldova State University,5“FICOTEHFARM “LTD, Chisinau, Moldova,6Institute of Bioengineering, Biotechnology andEnvironmental Protection “BIOING”, Bucharest,RomaniaREMEDII NOI PENTRU ALBINEAu fost elaborate tehnologii de producere a unorpreparate sanogene de o nouă generaţie Apispir şiBioR Sp având ca sursă primară biomasa de Spirulină. Pelângă efectul stimulator asupra prolificităţii, cantităţiişi calităţii produselor apicole, aceste preparate fortificăstatusul imun, contribuind astfel şi la depăşireaincidenţelor provocate de Colapsul familiilor de albine(CCD)Key words: Spirulina, biotechnologies, feed additive,remedy, bees.IntroductionThe apiculture is an important branch of nationaleconomy in the aspect of crops (more than 90)pollination and agriculture products obtaining.In recent years the apiculture suffers because ofthe big lost in production, caused by the infectiousdiseases that contribute to the diminishing of fertilityand productivity, increasing the rate of bees’mortality. Among the most widely spread infectiousdiseases are: european and american foulbrood, septicemia,mycosis and virosis, which conduct to thebees death [7,11].Starting from 2006 the most actual problemwithout solution is CCD - Colony Collapse Disorder,an anomaly that attains the accidental proportions,the decreasing of bees family number from2,4 million to 900 thousand was registered in USA,disappearing of 10 million in Taiwan, – by 25% inGermany, and in some cases the loss was up to 80%[1,3-6].Diverse feed additives are used in bees nutritionfor the maintaining of their families and for theproductivity increase [7,10]. The products are expensive,contain synthetic amino acids and can berapidly exposed to the oxidation of proteic and lipidiccomponents that cause bees diarrhea after itsconsummation and affect the honey quality.The antibiotics, antifungicides and antiviraldrugs are used in the eradication of families’ bees’infections in the exceptional cases. There are somedisadvantages of these remedies: synthetic nature,the possibility of accumulation in honey and thedanger of penetration into the human body, lowereffectiveness and higher cost [7].Thus the main principles of application of technologicalprocedures in the apiculture include theelaboration of the new methods for ensuring andpromotion of vitality and bees families’ health, preventionof infection’s appearance and increasing ofbees families resistance against it.The aim of the investigation was to elaboratesome new sanogenic products for apiculture throughbiotechnological exploration of cyanobacteriaSpirulina platensis biomass.Material and MethodsThe strain of cyanobacteria Spirulina platensisCNM-CB-02, from the National Collection ofNon-Pathogenic Microorganisms of the Republicof Moldova, Institute of Microbiology and Biotechnologyof the Academy of Sciences of Moldova, isused as a source for obtaining of BioR Sp preparationand feed additive Apispir. Spirulina was cultivatedin the regime of accumulation, on SP-1 nutritionalmedium [8]. Cultivation lasted for 144 hours,respecting the cultivation parameters as following:temperature—30ºC, light intensity—3000 lx duringfirst 72 hours and respectively - 35ºC, 4000 lx in thenext 72 hours of the cultivation process.The physico-chemical properties and compositionof BioR Sp preparation and feed additive Apispirwere determined by the methods, described in[2,8].In the experimental investigations BioR Sp preparationand feed additive Apispir were used accordingto the scheme:0,5 ml BioR Sp preparation (10mg dry substance/ml)have been added to 500ml of sucrose syrup(1:1) and used as supplement for autumn bees familiesnutrition.1-2ml Apispir (10mg dry substance/ml) feed additivehave been added to 1000ml of sucrose syrup(1:1) and used as supplement for spring bees familiesnutrition.nr.4(11), decembrie 2008 - 81

AkademosObtained ResultsThe methodology and strategy of our investigationsallow using of Spirulina biomass for obtainingof two sanogenic products for apiculture – feed additiveApispir and BioR Sp preparation (Fig.1).Temperature:30-35 o C;pH 8-10;Ilumination:3-4 thous.lxaqua-etanolic extractwith bioactiveprinciples contentBioR SpSpirulina platensis CNM-CB-02Nutritive medium SP-1 preparationSpirulina cultivationBiomass separation by filtrationPurificationBiomassThe 1-st extractionand centrifugationResiduum IThe secondextraction andcentrifugationExtract II withbioactive principlesApispirPurificationChemicalcompounds ofbioelementsResiduumIIOthertehnologiesFig. 1. Integrate technologic scheme of BioR Sppreparation and feed additive Apispir obtaining.BioR Sp preparation contains substances withlow molecular mass such as: free amino acids andoligopeptides (up to 10kDa), carotenoids, pheophytin,intermediary compounds of carbohydrates andlipids metabolism, macro- and microelements withantioxidant action. The preparation demonstratesthe antioxidant properties and the capacity to stabilizethe cellular and lissome membranes by the normalizationof glutathione metabolism. The presenceof amino acids and oligopeptides, as well as suchmicroelements as Mn, Fe, Zn, Cu, Se, Cr stimulatesthe process of regeneration of tissues and has a positiveeffect on cellular and humoral immunity.APISPIR contains proteins, carbohydrates (includingsulfated polysaccharides), and microelements.The action mechanism of this product canbe attributed to the properties of the constituentsubstances. The proteic composition offers the totalessential amino acids content with a high efficiency(up to 87%) and utilization (92%). There are thefollowing amino acids with immunostimulative andantioxidant action): aspartic and glutamic acids, alanine,cysteine, glycine and serine, threonine, thriptophanand valine.The utilization of BioR Sp preparation during autumnnutrition for honey reserves supplementing forbees wintering, provides an activation of physiologicaland biochemical processes in the organisms ofworking bees (Tab.1).Table 1. Dynamics of some biochemical indices onbees after BioR Sp autumn administration (in %).VariantBeforesupplem.Control (puresyrup)Biochemical indicesALT AST LDH Al. Ph A. Ph T.Pr.100,0 100,0 100,0 100,0 100,0 100,097,8 100,0 102,1 71,6 23,2 77,5BioR Sp 126,1 200,0 174,0 93,1 57,1 102,6ALT – alaninaminotransferase (mmol/h.l); AST –aspartataminotranspherase (mmol/h.l); LDH – lactatdehydrogenase(mmol/s.l); Al. Ph. – alkaline phosphatase(nmol/s.l); A. Ph. – acide phosphatase (nmol/s.l);T.Pr. – total proteins.The active components of preparation increasedthe physiologic capacities of working bees. Thebees’ families were in good condition after wintering,without any signs of diarrhea at bees or nutritionoxidation and fermentation.The utilization of Apispir as feed additive forspring nutrition has stimulated the cowering spawnof queen, increasing of new generation growth andthe quantity of collected honey. The remedy wasconsumed by the bees, increasing up to 18-29%the number of young generation, the honey quantity,collected after acacia pollination, up to 22-53%(Fig.2).160140120100806040200100%Control129%153%ApispirCowering spawnHoneyFig. 2. The cowering spawn and honey quantityobtained after APISPIR in spring administration.In conclusion, APISPIR and BioR Sp represent thenew sanogenic, ecological products, without adverseeffects with high efficacy that could be used inlower quantities due to the production technologyand bioactive components. The remedies can beused in the apiculture for stimulation of bees families’growing, increase of apiculture products quantity,enhance of bees immune status, and CCD (ColonyCollapse Disorder) eradication.82 - nr. 4(11), decembrie 2008

Ştiinţă Zoologie şi educaţieReferences:1. Botany et Zoology. Science news 2007;172(25/26):408-9.2. Farmacopeea Română ed X. Bucureşti: Edituramedicală, 1998, 1315p.3. McMillan, W. Bees’s killer. Science news 2007;172(25/26):408-9.4. Milius S. Eastern farms native-bee insurance. Sciencenews 2007; 172(21):333-4.5. Milius S. Hive scourge? Science news 2007;172(10):147.6. Milius S., Not so elementary bee mystery. Sciencenews 2007; 172(4):56-8.7. Pavaliuc P., Mantoptin A., Cebotari V., CondratiucŞ. Apicultura ecologică şi producerea apicolă pură.Mediul ambiant 2005; 1(18):6-9.8. Rudic V., Gudumac V., Bulimaga V., DencicovL., Ghelbet V., Chiriac T. Metode de investigare în ficobiotehnologie.Elaborare metodică. Chişinău: CE USM,2002, 60p.9. SU No.1037904A,1986.10. Г. Ф. Таранов Корма и кормление пчел.-Москва: Сельхозиздат, 1986, с.130-132.11. Гробов О.Ф., Смирнов А.М., Попов Е.Г.Болезни и вредители медоносных пчел. МоскваАгропромиздат, 1987, 336с.Valentina Rusu-Ciobanu. În parc. 1966. Ulei pe pânză.nr.4(11), decembrie 2008 - 83

AkademosNOI TEHNOLOGII DENANOSTRUCTURAREA MATERIALELORSEMICONDUCTOAREPENTRU DISPOZITIVEELECTRONICEDr. Veaceslav POPA,Olesea VOLCIUC, colaborator ştiinţifi c,Centrul Naţional de Studiu şiTestare a Materialelor,Universitatea Tehnică a MoldoveiNEW TECHNOLOGIES FOR SEMICON-DUCTORS NANOSTRUCTURING FOR ELEC-TRONIC DEVICESThe article present the current level of performancein semiconductor technologies, in particular in thoserelated to GaN processing. The advantages of GaN incomparison with classical semiconductors are evaluatedby means of coefficient of merit. A novel masklesstechnology for GaN meso- and nanostructuring is demonstratedand possibilities for applications are discussed.Industria dispozitivelor semiconductoare aprogresat rapid în ultimele decenii, astfel că de laapariţia primului tranzistor pe germaniu în 1947 şipână la circuitele integrate complexe, în care dimensiunileelementelor coboară până la 100 nm, autrecut doar câteva decenii. Acest progres uimitor sedatorează dezvoltării tehnologiei de creştere şi procesarea siliciului care până în prezent ocupă maimult de jumătate din întreaga ramură a industriei semiconductoare.Totuşi, limitele tehnologice în ceeace priveşte dimensiunile (teoretic – 30 nm pentrutranzistori) şi proprietăţile electrofizice ale acestuisemiconductor au determinat savanţii din domeniusă găsească alternative materialului respectiv.Datorită potenţialului aplicativ şi proprietăţilorsale superioare faţă de siliciu, ţinta unui studiuprofund au devenit, mai cu seamă, semiconductoriigrupei III-V. Ca rezultat, dispozitive optoelectronice,senzori, tranzistori de putere şi frecvenţe înalteau fost elaborate şi implementate în baza arsenuriide galiu (GaAs) [1], fosfurii de indiu (InP) [2], nitruriide galiu (GaN) [3], carburii de siliciu (SiC) [4]şi soluţiilor solide ale acestora. Totuşi, cheltuielilemari legate de procesare şi preţurile înalte ale cristalelorsunt principalele obstacole ce limitează implementareape scară largă a acestor semiconductori.În acest context, o deosebită atenţie se acordă înprezent elaborării şi dezvoltării metodelor de procesarea semiconductorilor cu bandă largă din grupaIII-V, îndeosebi a nitrurii de galiu – un materialimportant pentru optoelectronică şi electronica deputere. O comparaţie a proprietăţilor electrofizicecu alţi semiconductori, precum şi calculul unui coeficientde merit (CM) ce pune în evidenţă proprietăţiletermice, de putere şi frecvenţă este prezentatăîn tabela 1 [5].Tabela 1Parametrul Si GaAs 4H-SiC GaNLăţimea benzii interzise E g(eV) 1,12 1,42 3,25 3,40Câmpul de străpungere E str(MV/cm) 0,25 0,4 3,0 4,0Mobilitatea electronică μ (cm 2 /Vs) 1350 6000 800 1300Viteza maximă V s(10 7 cm/s) 1,0 2,0 2,0 3,0Conductibilitatea termică χ (W/cmK)1,5 0,5 4,9 1,3Permeabilitatea dielectrică ε 11,8 12,8 9,7 9,0CM = χεμ V sE str2/(χεμ V sE str2) Si1 8 458 489Stabilitatea chimică a nitrurii de galiu, fiind unavantaj aplicativ al acestui material, ridică uneleprobleme tehnologice în comparaţie cu alţi compuşidin grupa III-V. Procesul de decapare, necesarformării mezostructurilor pe GaN, se realizează deobicei prin metoda RIE (Reactive Ion Etching) [6]şi derivatele acesteia (ECR - Electron Cyclotron Resonance,ICP - Inductively Coupled Plasma, MRIE- Magnetron RIE) care, însă, cauzează defecte încristal ca urmare a energiei înalte a ionilor.O tehnologie alternativă de creare a mezo- şinanostructurilor în baza GaN este decaparea fotoelectrochimică[7], care se impune prin dirijarea vitezeide decapare într-un diapazon larg, costul redusşi lipsa defectelor inerente procesului de decapare.Utilizarea acestei tehnologii a făcut posibilă elaborareasenzorilor de gaze selectivi pentru detectareascurgerilor de metan [8] în cadrul Centrului Naţionalde Studiu şi Testare a Materialelor. Principiulfuncţionării acestui detector este bazat pe faptul cănitrura de galiu, nanostructurată în diferite condiţii,posedă sensibilitate diferită faţă de metan şi vaporiide alcool – sursa interferentă cea mai des întâlnită încondiţii casnice, fiind prezentă în produse alimentareşi chimice. Astfel că integrând într-un detectordouă regiuni nanostructurate de GaN cu sensibilităţidiferite faţă de metan şi vapori de alcool şi diferenţiindsemnalul de pe aceste structuri, este posibilădetectarea sigură a prezenţei concentraţiei de 1%metan în atmosferă de 1000 ppm alcool.Recent, în cadrul Centrului Naţional de Studiuşi Testare a Materialelor, a fost elaborată o metodănouă de mezo- şi nanostructurare a nitrurii de galiu,fără utilizarea procesului de litografie, numităLitografi a cu Sarcină de Suprafaţă (Surface ChargeLithography - SCL) [9]. Ideea tehnologiei noiconstă în faptul că la introducerea în mod dirijat adefectelor de suprafaţă se obţine „încapsularea elec-84 - nr. 4(11), decembrie 2008

Tribuna Ştiinţă tânărului şi educaţie savanttronilor” în aceste regiuni prin formarea nivelelorcapcană în banda interzisă. În procesul expuneriimaterialului unei radiaţii ultraviolete are loc generareafoto-golurilor care recombină cu electroniiîncapsulaţi în regiunile tratate preliminar şi seproduce oxidarea semiconductorului în regiunileadiacente. În timpul decapării fotoelectrochimicenitrura de galiu se află în soluţie de KOH care lasăintact regiunile cu defecte de suprafaţă. Acestea potfi formate prin diverse metode, cea mai tehnologicăşi eficientă fiind utilizarea razei focalizate de ioni,folosită în regim „sputtering”, care poate „desena”structuri cu dimensiuni limitate la diametrul razeiionice ce nu depăşesc 20-30 nm.Dacă comparăm tehnologia nouă SCL cu decapareauscată RIE atunci trebuie menţionate următoareleavantaje pentru prima:- excluderea procesului de litografie necesar formăriiunui strat de protecţie la bombardarea cu plasmă întimpul decapării uscate;- excluderea impurificării suprafeţei cu produseledin fotorezist şi a defectelor inerente procesului RIE;- potenţialul fabricării structurilor limitate doar dediametrul razei ionice;- viteza de decapare mai mare şi cheltuielile legatede proces mai mici pentru SCL faţă de RIE.- Un exemplu de implementare a tehnologiei noieste prezentat în fi gura 1 - suprafaţa stabilă la decapareafotoelectrochimică a fost selectiv tratată preliminar cuioni de argon.-Fig.1. Fabricarea mezostructurilor în baza GaNutilizând tehnologia SCLAceastă tehnologie nouă va găsi implementarela fabricarea dispozitivelor electronice şi optoelectroniceîn baza GaN atât la dimensiuni nano, cât şila mezostructuri pentru dispozitive de putere, unfactor important în ceea ce priveşte curenţii superficialişi tensiunea de străpungere fiind starea suprafeţeistructurii.Pentru că nitrura de galiu este un material chimicstabil capabil să funcţioneze la temperaturi ridicateşi este rezistent la iradierea cu particule ionizate,fapt demonstrat recent de grupul nostru în colaborarecu Institutul de Cercetări Nucleare din Dubna(Rusia) [10], este evidentă aplicabilitatea acestuimaterial la fabricarea senzorilor de gaze utilizândtehnologia nouă. Acest tip de senzori este necesarîndeosebi pentru aplicaţii în condiţii extremale, cunivele de radiaţie foarte mari, la care alte materialesemiconductoare degradează rapid.În laboratorul nostru se desfăşoară deja cercetăripentru fabricarea în mod dirijat a nanofirelor şi nanopereţilorde GaN pentru aplicaţii gazo-senzorice.În acest scop, se optimizează tehnologia de fabricarea nanostructurilor rezistive, conductibilitatea cărorava fi modulată de speciile gazoase (fig.2) [11].Fig.2. Nanofir de GaN fabricat prin metoda SCLpentru aplicaţii gazo-senzoriceLucrarea a fost efectuată la Centrul Naţional deStudiu şi Testare a Materialelor în cadrul UTM subconducerea dlui Ion Tighineanu, membru corespondental A.Ş.M.Bibliografie[1] GaAs High-Speed Devices: Physics, Technology,and Circuit Applications C. Y. Chang, Francis Kai,ISBN: 978-0-471-85641-2[2] InP-based devices and their applications formerged FET-HBT technologies P. Parikh, K. Kiziloglu,M. Mondry, P. Chavarkar, B. Keller, S. Denbaars Microwaveand Optical Technology Letters 1998 vol. 11, issue3, p. 121-125[3] GaN Electronics S.J. Pearton, F. Ren, AdvancedMaterials 2000, vol. 12, issue 21, p. 1571-1580[4] Recent progress in SiC-based device processingToshiyuki Ohno, Electronics and Communicationsin Japan 1999, vol. 82 issue 2, p. 48-54[5] Fabrication and performance of GaN electronicdevices S.J. Pearton, F. Ren, A.P. Zhang, K.P. Lee,Material Science and Engineering 2000, vol. R30, p.55–212[6] Ar + -ion milling characteristics of III-VnitridesS.J. Pearton, C.R. Abernathy, F.J. Ren, R. Lothian,Journal of Applied Physics 1994, vol. 76, p. 1210[7] Highly anisotropic photoenhanced wet etchingof n-type GaN C.Youtsey, I.Adesida, G.Bulman, AppliedPhysics Letters 1997, vol.71, p.2151[8] GaN based two-sensor array for methane detectionin ethanol environment V. Popa, I.M. Tiginyanu,V.V. Ursaki, O. Volciuc, and H. Morkoc, SemiconductorScience and Technology 2006, vol. 21, p. 1518-1521[9] Surface-charge lithography for GaN microstructuringbased on photoelectrochemical etchingtechniques I.M. Tiginyanu, V. Popa, and O. Volciuc, AppiedPhysics Letters 2005, vol. 86, p. 174102[10] Nanostructuring induced enhancement of radiationhardness in GaN epilayers V. Ursaki, I.M. Tiginyanu,O. Volciuc, V. Popa, V. A. Skuratov, H. Morkoç,Appied Physics Letters 2007, vol. 90, p. 61908[11] Fabrication of GaN nanowalls and nanowiresusing surface charge lithography V. Popa, I. Tiginyanu,O. Volciuc, A. Sarua, M. Kuball, P. Heard, MaterialsLetters 2008, vol. 62, p. 4576 - 4578.nr.4(11), decembrie 2008 - 85

AkademosDESCHIDERI SPREO PROPEDEUTICĂ AALTERITĂŢIIInga CIOBANU,cercetător ştiinţifi c stagiar,Institutul de Filologie, A.Ş.M. .THE WAYS TO A PROPEDEUTICALALTERATIONThe author of the research suggests some indispensable,theoretical, ideological explanations in buildinga propedeutical alteration – a modern concept with philosophical,psychological, social and linguistic involvementsdefined in collision with the term of identity.To avoid the semantical equivocals, there isviewed, in the exegete speech, the parallel explanationsof identity and alteration, showing the accuracyof the intercourses built in the binome`s inner, as wellas the extension of alteration (the interior and exteriorprojection), that should be seen as a space, for the multiplemeanings and values, but not contradictions.The discover of inner, without conflicts alteration,understood as the size of the personal identity, allowsthe author to qualify the phenomenon as being alienated,or out of control (while speaking about mentalpathology), and fascinating (while speaking about thecreative act).Valorizarea diferenţei, a eclectismului şi a multiplicităţii,precum şi promovarea deschiderii faţă depluralismul cultural în contextul postmodernismuluiglobal aduce în discuţie volens-nolens termenulde alteritate, o achiziţie conceptuală recentă a vocabularuluiteoretic al zilei ce trebuie analizată dinperspectiva confluenţelor disciplinare, ea având implicaţiifilosofice, psihologice, sociale etc. Prezenţanoţiunii respective în contextul celor mai diversediscuţii – de la cele privind globalizarea, identitateaculturală, până la cele lingvistice şi literare speciale,duce la ambiguizarea discursurilor exegetice, perecheanoţională identitate/alteritate fiind înscrisădeseori în aria semantică a diferenţei ostile (identitatevs alteritate). O asemenea receptare nu numaică este unilaterală, dar generează o criză a alterităţii,care se înscrie în contextul general al crizelor culturale,alături de cea a limbajului/comunicării şi aidentităţii. Astfel, este exclusă din start posibilitateaexistenţei unei alterităţi neconflictuale, care desemneazăo coexistenţă a contrariilor, un fel de simultaneitateinterşanjabilă (şi identitate şi alteritate).În astfel de circumstanţe, construirea unei propedeuticia alterităţii devine indispensabilă, contribuindla evitarea confuziilor şi a ambiguităţilorsemantice. Acest proces implică parcurgerea unuitraseu special, de la definirea noţiunii de identitate,la precizarea raporturilor construite în interiorul binomuluiidentitate/alteritate, respectiv la precizareaariei de manifestare a alterităţii.Noţiunea de identitate, în aparenţă una transparentă,este marcată, de fapt, de o încărcătură de senscare antrenează filosofia, antropologia, psihanaliza,ştiinţele sociale, analiza discursului etc. Difuziuneatermenului s-a datorat asocierii lui cu domeniul subiectivităţii,ca identitate personală. În sens restrâns,identitatea personală vizează sentimentul identităţii,faptul că individul se percepe ca fiind acelaşi în timp.În sens mai larg, noţiunea este asimilată unui sistemde sentimente şi reprezentări prin care subiectul sesingularizează. Identitatea mea este deci ceea ce măface asemănătoare cu mine însămi şi diferită de alţii.Misterul care rămâne a fi descifrat este în ce măsurăalteritatea caracterizează identitatea şi în ce raportse află cu aceasta din urmă.Exegezele actuale definesc relaţia dintre identitate/alteritateîn termenii unei antinomii dialectice(identitate vs alteritate). Confruntarea definiţiilor dedicţionar nu pune la îndoială excluderea reciprocă atermenilor. Identitatea, în accepţie generală, constă înfaptul de a fi identic în fiecare moment cu sine însuşi,desemnând starea unui obiect de a fi ceea ce este, dea-şi păstra un anumit timp caracterele fundamentale,individualitatea [1, p.878]. Alteritatea, din contra,reprezintă caracterul a ceea ce este diferit de un eu,ceea ce constituie o entitate aparte, diferită, dar şisenzaţia unui eu de a fi un altul, de a fi altcineva [1,p.54]. Identitatea se bazează deci pe ideea de permanenţăşi unitate, care exclude diferenţa, schimbarea,alteritatea. O astfel de receptare a identităţii, corespunzătoareunei viziuni înguste asupra fenomenuluipus în discuţie, este specifică întregii gândiri occidentale.Începând cu Parmenide se va sublinia caracterulimuabil al identităţii, această permanenţă în timp numitămêmeté (de la même, acelaşi, identic). Filosoful“presocratic” Heraclit va aduce o nouă contribuţie înînţelegerea identităţii ca ceva ce se (re)construieştemereu. Argumentarea acestei poziţii „nominaliste” serezumă la următoarele: de vreme ce existenţa în timppresupune devenirea, fiinţa umană nu poate rămâneidentică cu sine însăşi. Separarea în timp este unexemplu reprezentativ în acest sens: omul pe care-lrevedem după multă vreme e acelaşi cu omul pe carel-am cunoscut, dar este totuşi altul şi atunci exclamăm:“E un alt om!”.Teoria modernă a lui Paul Ricoeur, reprezentatăde acel „soi-même comme un autre”, conciliază86 - nr. 4(11), decembrie 2008

Tribuna Ştiinţă tânărului şi educaţie savantcele două teorii rivale. Definind identitatea drept„un câmp de tensiuni” – dar şi de potenţial echilibru– între „idem” şi „ipse”, Paul Ricoeur sugereazăposibilitatea de descoperire a identităţii în alteritate.Identitatea de tip “idem” (identitatea cu sine a aceluiaşi)se defineşte prin trei criterii: unicitatea saupersistenţa numerică, similitudunea şi permanenţaîn timp. Dintre acestea, anume temporalitatea serveştedrept liant între stabilitatea identităţii, care îiconferă persoanei caracter durabil, şi ipseitate, înţeleasăca evoluţie imprevizibilă a sinelui, inevitabilschimbător (identitatea ca subiectivitate). O astfelde abordare a problemei identităţii personale deschidecalea spre o teorie narativă a sinelui, susceptibilăde recuperarea noţiunii de subiectivitate. Identitateanarativă reprezintă, pentru Paul Ricoeur, omodalitate de constituire a identităţii ca pe o operaţiunenarativă, implicând, bineînţeles, o raportare lalimbaj, definit ca o componentă majoră a subiectivităţii,căci limbajul are puterea de a ne arăta fiinţa(plexul de nescindat fiinţă-limbaj), de a actualizaautodezvăluirea fiinţei [2, 39].Luând în consideraţie aceste două componenteale identităţii (idem sau mêmeté şi ipseitate sausineitate), menţionăm propensiunea cercetătorilorcontemporani pentru analiza identităţii în strânsălegătură cu ipseitatea, cu alteritatea deci. În spaţiulromânesc s-au cristalizat două teorii emblematicepentru înţelegerea identităţii din această perspectivă,ambele ilustrând paradoxul coexistenţei identităţiişi alterităţii. Prima îi aparţine lui SolomonMarcus şi oferă trei moduri de a înţelege identitateaşi alteritatea: material, structural şi interactiv.Identitatea materială se referă la corpul uman caentitate vizibilă, arătând ceea ce el are. Identitateastructurală este mai profundă, dar mai statornică,ilustrând eterogenitatea corpului la nivel structural,în modul de aranjament al elementelor din alfabetulgenetic. În fine, cea mai controversată este identitateainteractivă sau de câmp, care corespunde prinexcelenţă devenirii, caracterului dinamic al identităţii[3, 84-90]. Aceasta din urmă îşi are sursa în interacţiunilecu ceilalţi, nu numai cu alte organismevii, ci şi cu tot ceea ce se află în univers. Evident,identitatea sinelui este dată de relaţia sa cu ceilalţi,cu acel altul exterior, capabil de critică, admiraţieetc., dar la fel de adevărat e că există un conflict intrapersonal,ilustrat de relaţia cu acest altul interior,necunoscut, descoperit de psihanalişti. Astfel, suntemîn drept să vorbim despre două tipuri de identitate:o identitate construită în afară, au dehors, şi oidentitate construită în interiorul fiinţei, au dedans.Acestea corespund celor două tipuri de identificarestabilite de Claude Dubar: identificări atribuite dealţii, numite “identităţi pentru celălalt”, şi identificărirevendicate de sine însuşi, adică “identităţi pentrusine” [4, 9].A doua viziune asupra fenomenului identităţiieste cea propusă de teoreticianul şi criticul SorinAlexandrescu. Este vorba despre o tipologie a identităţiicare cuprinde patru posibile variante de înţelegerea acesteia:a) mereu el însuşi şi mereu acelaşi, identitateaideală, o utopie pozitivă, romantică.b) nici el însuşi, nici acelaşi. Acest tip de identitateanunţă pierderea totală a identităţii, este o utopienegativă, o negare sinucigaşă a oricărei valoriproprii.c) mereu el însuşi, dar nu mereu acelaşi, o identitatecu trăsături generale de continuitate la un nivelsuperior, dar cu discontinuităţi şi rupturi la nivel inferior,ceea ce Sorin Alexandrescu numeşte o analizăpluralistă, o imagine de sine nuanţată, lucid afectuoasă.Este tipul de identitate pentru care opteazăiniţiatorul tipologiei.d) mereu acelaşi, dar nu şi mereu el însuşi, untip de identitate înţeleasă ca rezultat al unui act violent,conducând la o imagine falsă [5, 8].Aceste patru ipostaze ale identităţii confirmăideea despre friabilitatea şi ambiguitatea identitarăa fiinţei umane, şi, paralel, vorbesc despre imperfecţiuneafunciară a eului.Trecerea în revistă a teoriilor devenite punctede referinţă în tratarea noţiunii de identitate ne permitesă rezumăm dimensiunile identităţii personale:unicitatea, înţeleasă ca persistenţă numerică, continuitatede sine însuşi, dar şi ca originalitate; asemănarea,similitudinea cu sine însuşi; schimbarea,ipseitatea; temporalitatea, dimensiune care asigurăatât recognoscibilitatea cât şi ipseitatea subiectului;diferenţierea (cognitivă şi afectivă): arată caracterulneomogen al identităţii; dedublarea internă ca diferenţiereintrasistematică, dubla dualitate moi/autre,moi/je. Aceste dimensiuni riscă să fie înţelese dreptcomponentele unei identităţi ideale a unui subiect“complet”, pozitiv, unde altul nu va interveni decâtpentru a pune în valoare imaginea acestui eu perfect.Totodată, ele pot fi privite ca nişte componenteconflictuale, care instaurează o ambiguitate structurală,anulând integralitatea subiectului.Fenomenul receptării alterităţii înregistreazăcâteva momente semnificative. Interpretând alteritateaca diferenţă, filosofia clasică nu a făcut altcevadecât să “încorseteze” termenul respectiv, limitându-iariile de manifestare. Acreditarea propriu-zisăa noţiunii de alteritate are loc abia în secolele XX-XXI, ceea ce înseamnă că perechea terminologicănr.4(11), decembrie 2008 - 87

Akademosidentitate/alteritate trece printr-un proces de extensiunesemantică, act ce oferă noi posibilităţi de angajareîn discurs. Actualmente specialiştii vorbescatât despre o alteritate fundamentală, având o coordonatăsocială, cât şi despre o alteritate internă, cuevidente implicaţii psihologice, sau despre o alteritatea limbajului. În dependenţă de aceste ipostazeale alterităţii s-au conturat două tipuri de relaţii:conflictuală sau complementară, şi, respectiv, douăatitudini faţă de revelaţia alterităţii: una deconcertantăsau chiar alienantă, în cazurile de patologiepsihică, alta – fascinantă, salvatoare.Cele două funcţii ale societăţii: integratoare şiumanizatoare [6], pun problema etică a alterităţii,a raportului individual dintre Eu şi Celălalt, raportcare este analizat în termeni de conflict. În ciuda diferenţelor,există însă o nevoie generală de Celălalt,definită de eseistul român Şt. Augustin-Doinaş întermenii unui paradox, care surprinde dimensiuneaalterităţii originare, sublimând-o în imanenţă: „noinu suntem cu adevărat sociali decât atunci când admitemimanenţa celorlalţi în noi înşine” [6, 12].Dincolo de a indica acest conflict între individşi societate, alteritatea se referă la un întreg ansamblude diferenţe: spaţii şi peisaje diferite, fiinţe diferite,societăţi diferite, fapt care l-a determinat peLucian Boia să definească alteritatea drept una dinstructurile arhetipale susceptibile să acopere esenţialulunui imaginar aplicat evoluţiei istorice. Celălalteste, cel mai des, o persoană sau o comunitateadevărată, observată însă prin grila imaginarului. Înafara celuilalt real, reluat şi deformat de imaginar,există un celălalt pur fictiv. Indiferent de aceasta,mecanismul alterităţii rămâne întotdeauna acelaşi:proiectarea asupra Celuilalt a propriilor noastrefantasme şi dorinţe” [7, 145].Concepţia filosofico-lingvistică a lui Eugen Coşeriucu privire la alteritatea lingvistică se impuneprin noutatea viziunii, marele lingvist definind accepţiuneadată alterităţii într-un sens opus celei dinestetica receptării, unde alteritatea este faptul de a fialtcineva: Celălalt nu este străin, ci este un alt EU.Limbajul este într-un sens originar şi esenţial „pentrualtcineva” şi „al altcuiva”, iar subiectul creatorde limbaj nu e – ca în ştiinţă sau în artă – un subiectabsolut sau universal (care se află în raport numai cuobiectul creat sau care-şi asumă răspunderea tuturorsubiectelor), ci e totdeauna „subiect între subiecte”şi se recunoaşte ca atare că Eul în limbaj presupunetotdeauna un Tu căruia i se adresează şi cu care comunică[8, 80]. Asumarea euităţii de către subiectulvorbitor constituie, în viziunea coşeriană, marelemister şi fundamentul limbajului, ceea ce duce ladepăşirea rupturii dintre Eu şi Celălalt.În afară de orice experienţă socială, care presupuneorientarea lui Eu spre un Tu exterior, orice omposedă un partener care este Tuul său înnăscut, dupăcum demonstrează Martin Buber în contextul uneinoi antropologii filosofice orientate spre dialog. Ideeadualităţii subiectului reiese din relaţia dialogicăexprimată de cuvântul fundamental Eu-Tu:“Eu din cuvântul fundamental Eu-Tu apare capersoană şi ia cunoştinţă de sine ca subiectivitate”.“Eu din cuvântul fundamental Eu-Acela apareca o fiinţă proprie, ca un individ şi ia cunoştinţă desine ca subiect (al unei experienţe şi al unui uz) [9,89].Dualitatea reprezintă deci dimensiunea existenţialăa omului ca subiect şi se manifestă în relaţiadialogică Eu-Tu, percepută ca eveniment ontologic.Adică omul se percepe pe sine ca subiect nu în interioritateaEului, şi nici în cea a lui Tu, ci în relaţiade intersubiectualitate pe care o întreţine cu altul,iar prin altul şi cu sine însuşi. Anume prin Tuul său,aflat atât în exterior, cât şi în interior, Eu poate să-şirealizeze dualiatea fiinţei sale şi să-şi conştientizezepropria alteritate, să se cunoască pe sine ca fiindAcelaşi şi totodată Altul.Această dualitate îşi va găsi explicaţie în concepţiabahtiană despre dialogismul intern [10]. Bipolaritateastructurală funciară a fiinţei umane estedemonstrată, de M. Bahtin, nu numai în baza interacţiuniişi comunicării dintre doi indivizi umani,prin care se realizează orice activitate umană, ci şiîn baza actului de „vorbire internă” ca o convorbireimaginară, conştientă sau inconştientă, dintre „eu”şi „tu” sau „altul”. Dialogând cu un „Altul” real, darşi cu un „Altul” imaginar, care se află nu în afarasa, ci în interiorul său, „Eu” mereu se dedublează,dar această scindare nu este ireversibilă, şi nici alienantă,ci unificatoare, privilegiind reidentificareacontinuă a lui „Eu” ca „Acelaşi”.În fine, alteritatea interioară trebuie înţeleasă cadecalaj între finitudinea noastră reală şi amplitudineacâmpului spre care ne deschidem, semn că fiinţanoastră nu e pură identitate cu sine însăşi, ci pluralitate,deci alteritate. Altul ar fi imaginea din noi carene scapă, a celui ascuns în profunzimile fiinţei sau,cum îl numeşte Henri Wallon, „ce fantôme d’autruique chacun porte en soi”. Această dedublare internăeste considerată, în plan psihologic, o diferenţiereintrasistematică care reprezintă una din dimensiunileidentităţii personale şi pune problema legăturilorexistente între unitatea/diversitatea sinelui constituitdin identităţi multiple.În concepţia lui C. G. Jung, alteritatea internăs-ar prelungi în interiorul fiecăruia din noi în dis-88 - nr. 4(11), decembrie 2008

Tribuna Ştiinţă tânărului şi educaţie savanttincţia dintre animus şi anima, principiul masculinşi principiul feminin, ambele prezentate în orice psychéindividuală, dar al căror caracter – dominant saurecesiv – ar da acestuia sexualitate proprie. Acestenoţiuni au fost integrate în teoria arhetipurilor, astfelîncât anima şi animus devin două expresii pentru adesemna cele două surse ale imaginaţiei în sufletuluman: o imaginaţie de tip feminim pentru bărbat(Eternul Feminin, arhetipul femeii), şi o imaginaţiede tip masculin pentru femeie (Eternul Masculin,arhetipul bărbatului) [11]. Această alteritate nu trebuietratată în termeni de conflict, deoarece ea nu seopune celuilalt decât în aparenţă, fiind o dimensiunea identităţii. Altceva e că ea poate genera uneleneconcordanţe în ceea ce priveşte receptarea ei caatare. Ea poate fi resimţită dureros, sau, din contra,revelaţia acesteia poate fi însoţită de o rară fascinaţie.Alienantă într-un caz, ea poate deveni salvatoareîn celălalt.Ambele atitudini sunt întâlnite în egală măsurăîn domeniul alterităţii interne. Concepţia freudianădespre scindarea personalităţii este reprezentativăpentru primul caz. Existenţa unor alter-personalităţi,aparent separate şi autonome, care-şi alterneazăcontrolul asupra comportamentului individului,pune sub semnul întrebării unitatea personalităţii şistructura conştiinţei. Aceste descoperiri se înscriu înseria anomaliilor sau a patologiilor, de unde şi revelaţiaalterului, resimţită dureros.Astfel de alternanţe pot fi descoperite şi în cazulactului creator unde alteritatea interioară a eului esteînţeleasă, în special, ca joc creator, ca proteism detip ludic [12, 247]. Analiza acestui aspect aduce cusine un blocaj teoretic care derivă din abordarea tradiţionalăa problemei, conform căreia artistul creator,din punct de vedere psihologic, nu poate fi decâtnescindat, iar dedublarea omului nu are ce căuta înplan axiologic, devenind un fapt de interes exclusivmedical. Alteritatea interioară a omului nu trebuiedeci confundată cu alteritatea interioară a artistului.În timp ce prima poate fi alienantă, punând subsemnul întrebării unitatea psihologică a persoanei, adoua reprezintă o descătuşare, un catharsis, rămânândfidelă unităţii persoanei.Analiza raportului identitate/alteritate, înţelesca diferenţă în cazul alterităţii fundamentale, sau cao unitate de contrarii, alterul fiind coexistent eului,în cazul alterităţii interioare, duce la un numitorcomun: alteritatea reprezintă o dimensiune a existenţeiumane, proiectându-se atât în exterior, cât şiîn interior. Întâlnirea cu Celălalt exterior, conflictualăîn esenţă, asigură un dublu travaliu: identitateaeste atribuită de către Celălalt (identitatea pentruCelălalt) şi, paralel, este revendicată de sine însuşi(identitatea pentru sine). Întâlnirea cu alteritatea înspaţiul comunicării interumane asigură depăşireaprăpastiei dintre Eu şi Celălalt, statuând alteritateaîntr-o dimensiune originară, înnăscută a eului spreun alt eu. În fine, descoperirea faţetelor interioareale acelui Altul, coexistent eului funciar, confirmăideea despre ubicuitatea alterilor şi circularea lor învasta colonie a fiinţei. La limită, alteritatea ne oferăposibilitatea de a ne imagina orice, de a ne concretizavisele prin intermediul unui CELĂLALT fictiv,care este tot EU. Important e să privim aria de manifestarea alterităţii ca un spaţiu al semnificaţiilormultiple, al dialogului şi nu neapărat al confruntării.Bibliografie1. Eugenia Dima, Doina Cobeţ ş. a., Dicţionar explicativilustrat al limbii române, Editura Arc & Gunivas,2007.2. Simion Bărbulescu, Din perspectiva alterităţii,Editura Scrisul Prahovean – Ceraşu, 1999.3. Solomon Marcus, Identitatea şi alteritatea sunt denedespărţit // „Secolul 21: Alteritatea”, nr. 1-7, 2002.4. Claude Dubar, Criza identităţilor. Interpretareaunei mutaţii, Chişinău, Editura Ştiinţa, 2003.5. Solomon Marcus, Sorin Alexandrescu, unul de-ainoştri // „Observatorul cultural”, nr.130, 2002.6. Pornind de la ideea că omul se defineşte printr-odimensiune a socialităţii, indispensabilă pentru individuluman, Ştefan Aug. Doinaş recunoaşte existenţa unei alterităţifundamentale, care implică o relaţie cu Celălalt.Societatea îndeplineşte o dublă funcţie: integratoare, înţelegându-secă individul află în mijlocul semenilor săi ceeace-i lipseşte lui însuşi şi, astfel, se realizează mai uşor pesine, şi umanizatoare, adică omul devine om adevărat numaiprin dezvoltarea unor activităţi specifice al căror terende manifestare este socialul. Ştefan Augustin-Doinaş, Euşi celălalt // „Secolul 21: Alteritatea”, nr. 1-7, 2002.7. Lucian Boia, Pentru o istorie a imaginarului, Bucureşti,Editura Humanitas, 2000.8. Eugen Coşeriu, Alteritate, toleranţă şi masochism// „Revistă de lingvistică şi ştiinţă literară”, nr. 3, 1997.9. Martin Buber, Eu şi Tu, Bucureşti, Editura Humanitas,1992, prefaţă de Şt. Aug. Doinaş.10. Teoria lui Bahtin despre dialogism şi „cuvântulbivoc” este pe larg analizată de Anatol Gavrilov în Criteriide ştiinţifi citate a terminologiei literare. Principiulobiectivităţii. O mutaţie de la raportul subiect/obiect laraportul subiect/subiect. Eseu de epistemologie literară,Chişinău, Tipografia Elan- Poligraf, 2007.11. C. G. Jung, În lumea arhetipurilor, Bucureşti,Editura „Jurnalul Literar”, 1994, trad. din l. germană,prefaţă, comentarii şi note de Vasile Dem. Zamfirescu.12. Alteritatea ca joc creator // „Secolul 21: Alteritatea”,nr.1-7, 2002.nr.4(11), decembrie 2008 - 89

NICOLAE IORGAŞI POPOARELE„NĂSCUTE ÎNTR-OZODIE FĂRĂ NOROC”90 - nr. 4(11), decembrie 2008Acad. Kopi KYÇYKU*NICOLAE IORGA AND THE PEOPLES„BORN UNDER AN UNFORTUNATE ZODIAC”.The great erudite person, Nicolae Iorga, has seenthe Balkan Region as the place where was born, wasshaken, was rocken and was matured „the child” which,in the course of time, became the Old Continent, whilethe balkan people as his authentic autochthonous.Istoric cu o viziune clară asupra trecutului şi viitoruluiEuropei, viziune împrospătată ciclic de unbagaj imens de informaţii şi de una dintre cele maisurprinzătoare memorii care i-au fost date omului săaibă, Nicolae Iorga ştia prea bine câte suferinţe poateproduce în viaţa popoarelor balcanice imagineanegativă şi deseori superficială a acestora în restulcontinentului şi nu numai.Marele erudit a privit Balcanii ca locul unde s-anăscut, s-a legănat şi s-a copt „copilul” care, cu timpul,a devenit Bătrânul Continent, iar pe balcanicica băştinaşi autentici ai săi.Pornind din aceste considerente istorice şi sufleteştideopotrivă, vizionarul fără de pereche, NicolaeIorga, a pregătit terenul pentru generaţiile viitoare,punându-le în mână arma ştiinţei adevărate împotrivainsinuărilor, jignirilor şi făcăturilor de tot felul, urziteîn bucătăriile otrăvite ale duşmanilor balcanicilor. Şinu numai. Prin argumentarea faptului că PeninsulaBalcanică, Sud-Estul european, reprezintă vatra undestă mereu aprinsă flacăra progresului şi a civilizaţiilorcele mai timpurii, create tot pe aceste meleaguri, marelesavant a întipărit în mintea şi în inima popoarelorregiunii noastre mândria de a-i aparţine.Se poate afirma că iorgaismul este filozofia ocrotiriidemnităţii Balcanilor, a Haemusului milenar.La 17 februarie 1930, la dejunul oferit în cinstealui de corpul profesoral al Universităţii WesternAkademosReserve din marele oraş american Cleveland Ohio(botezat de Iorga drept „a doua metropolă a românilor”,datorită numărului mare de emigranţi români,stabiliţi acolo), renumitul istoric va ţine o conferinţăîn limba engleză, intitulată „The Background ofRomanian History”. (Vezi “E oare România unstat balcanic?”, Revista Secolul XX, Bucureşti,1997, nr.7-9, p. 11).Scopul acestei conferinţe a lui Iorga şi poate aînsăşi vizitei sale, care a avut loc între 27 ianuarie şi20 martie 1930, era întocmai îmbunătăţirea imaginiilumii balcanice în lumea de peste ocean.Iorga începe prin a pune sub semnul întrebăriitermenul de „Balcania”, folosit, pare-se, pentruprima oară în prefaţa lucrării „Origine e evoluzionestorica delle nazioni balcaniche” a lui AngeloPernice, publicată la Milano în anul 1915. Termenulva fi preluat ulterior de diverse enciclopedii şi cărţide istorie şi va fi folosit într-un sens mai larg, echivalentcu sintagma spaţiu sud-est european, exactcum sugera Iorga.Aplicând metoda curăţirii unei imagini prin acceptareatacită a unui procent neglijabil din ea, Iorgaargumentează includerea doar terminologică a lumiiromâneşti în cea balcanică în general. „Străduindumăsă îndrept aceste greşite păreri - mărturiseşteel - nici că gândesc să denigrez frumoasele şi bogateleţinuturi balcanice, ai căror locuitori suntacum (în 1930) stăpânii unor state neatârnate şiînfloritoare, oameni vrednici de neprecupeţită laudă,pentru felul cum au îndurat ani îndelungaţijugul turcesc, pentru bărbăţia cu care au apăratcredinţa creştină, precum şi pentru nemărginitadragoste ce poartă locurilor de baştină ale neamuluilor născut într-o zodie fără noroc. Dar întrestatul român şi statele întemeiate de urmaşiielenilor şi slavilor, există mari şi vădite deosebiri”(Secolul XX, op. cit., p. 10).Iorga descrie şi explică evoluţia vieţii istorice şiculturale a Balcaniei de dinaintea apariţiei statelornaţionale, demonstrând că rolul imperiilor Bizantinşi Otoman a avut un impact părtinitor. Din punct devedere cultural, unele popoare balcanice au înaintatspre forme statale de origine orientală, nereuşindsau hotărându-se să-şi păstreze intacte structurile deconducere, precum şi viziunile geo-politice. Altele______________* KOPI KYÇYKU, doctor în ştiinţe, inginer, academician, profesor de Limba italiană şi de Istoria Balcanilor la universităţile de Statdin Tirana şi din Bucureşti, respectiv al Istoriei teatrului universal la Universitatea Română de Ştiinţe şi Arte “Gheorghe Cristea”,s-a născut în oraşul Pogradec (Albania) în 1943.În domeniul istoriei a publicat, în albaneză, respectiv română, volumele: „Mustafa Kemal Atatürk”, „Cu Atatürk”, „Turciapostbelică (1945-1985)”, „Insurecţia armată de la Ilinden, Macedonia (1903)”, „Raporturile româno-albaneze de-a lungul veacurilor”,„Aromânii din Albania în context balcanic”, „Aromânii în optica albano-română”, „Istoria Albaniei”, „Pater - Emil Condurachi”,„Istoria Macedoniei”, „Atatürkismul şi Turcia Mileniului Trei”, „Istoria Azerbaigeanului”, „Algeria - trecut şi prezent”,„Între refugii şi cutremure”, „Calea spre perfectibilitate” (co-autor Horia Nestorescu - Bălceşti), „Două Europe - un divorţ intelectual?”(co-autor Răzvan Theodorescu), „O istorie a teatrului universal” etc. Este autor al tratatului „Stilistica limbii italiene”,disciplină pe care, alături de „Istoria Italiei”, a predat-o ani de-a rândul la Universitatea de Stat din Tirana. Antologator şi traducătoral «Antologiei poeziei române» (din creaţia a peste 180 de autori români în limba albaneză). A tradus din română în albaneză şi dinalbaneză în română creaţii ale renumiţilor scriitori, monografii, discursuri etc.

însă, cum este şi cazul României, au izbutit să-şipăstreze independenţa de facto şi să rămână în Europadeşi erau considerate excluse.Ideile emise de Iorga în conferinţa de la Cleveland,din nefericire prea puţin studiate şi mediatizate,rămân fecunde şi în ziua de astăzi, mai ales în condiţiileintegrării spaţiului sud-est european în structurileUniunii Europene. Pentru a „înfiinţa” imagineaacestui spaţiu sud-est european, eliberat şi cumvaimunizat faţă de prejudecăţi şi negativă imagologie,Iorga a reuşit să intre în legătură cu regele Albaniei,Zog I – care, în semn de recunoştinţă, îi dăruise unteren lângă oraşul albanez sudic Saranda, pe malulMării Ionice – şi să pună bazele unui institut de studiisud-est europene. Locaţia părea ideală, având învedere numărul aromânilor şi al minoritarilor grecidin zonă.Putem afirma,în acestcontext, căreuş itelelui Iorgaerau un felde răsplateprimitegraţie constantelorcontribuţiiîn istoriografiabalcanică.Else străduiaca eliteleintelectualedin sudestulEuropeisă cunoascăînprofunzimeistoriaţărilor şi a popoarelor proprii, să-şi conştientizeze şisă-şi asume istoria, ca astfel să poată progresa fără ase teme de lacune ce puteau deveni fatale.În lumea albaneză, de exemplu, figura lui Iorgaocupă un loc de frunte printre prietenii străini ai poporuluialbanez. Marele liric şi memorialist care afost Lasgush Poradeci (Llazar Gusho, 1899-1987),şi care timp de câţiva ani a deţinut funcţia de secretargeneral al Coloniei Albaneze din Bucureşti, cea maiputernică şi activă colonie din diaspora albaneză avremii, în dialogurile purtate cu prietenul său bunPetraq Kolevica, mărturiseşte: “Când eram secretarulColoniei Albaneze din Bucureşti, aceasta îşi aveasediul într-o clădire frumoasă în centrul oraşului. Înacea clădire erau săli în care se dădeau petreceri cuŞtiinţă Istorie şi educaţieocazia zilei de 28 noiembrie (După o sfătuire, înBucureşti, la Hotel Continental cu membri marcanţiai Coloniei Albaneze din România, precumşi cu Take Ionescu, diplomatul Ismail Qemali aproclamat în oraşul Vlora independenţa de stat aAlbaniei la 28 noiembrie 1912. Această dată esteZiua Albaniei), invitam multe personalităţi distinctedin România şi din alte ţări, ţineam şi şedinţelecoloniei. Albania se formase deja ca stat, dar multălume întreba: “Ce este Albania asta?!” Ca să facemcunoscută Albania, ne trebuia o carte în care să sevorbească despre istoria Albaniei, despre trecutul ei,despre eroii ei. N-aveam o astfel de carte, de aceeal-am rugat pe Nicolae Iorga să ne-o scrie. NicolaeIorga era un istoric român foarte bun, cu o memorieextraordinară. Eu, ne-a spus, n-am timp să scriuistoria Albaniei,dar voi veni la sediulvostru ca săţin o conferinţăpe această temă.Voi invitaţi pecine doriţi, luaţişi doi stenografica să ţină notiţe.Notiţele, peurmă, tipăriţi-le.Aşa am şi făcut”(Petraq Kolevica,“Lasgush më kathënë…”/ Lasgushmi-a spus…,Tirana 1995, p.30).Cartea a apărutla Bucureşti înanul 1919, în limbafranceză, cu ti-Valentina Rusu-Ciobanu. Ştefan cel Mare după lupta de la Războieni.1959-1960. Ulei pe pânză.tlul “Brève Histoirede l’Albanie’’ şia fost difuzată în toată Europa, dar şi în lumea dedincolo de ocean.Dar contribuţia lui Nicolae Iorga în istoriografiaalbaneză nu se reduce doar la acest volum şi la prieteniavădită faţă de albanezi. Iorga a fost cel care, înanul 1915, a descoperit la Biblioteca Laurentiana dela Roma şi a publicat imediat Formula Botezului înlimba albaneză, alcătuită (de fapt: tradusă din latină)de către călugărul catolic Pal Engjëlli (Pavel Îngerul),prieten apropiat şi sfetnic al lui Skanderbeg.Cu siguranţă Iorga auzise fraza profetică a prinţeseide origine albaneză Elena Ghika, alias Dora d’Istria,potrivit căreia istoria Albaniei va renaşte din arhiveleEuropei. Şi credem că şi alte istorii vor renaştedin aceste arhive.nr.4(11), decembrie 2008 - 91

AkademosDIN NOU DESPRESIMBOLURIGheorghe VRABIE,artist plastic, colaborator ştiinţifi cal Institutului Patrimoniului Cultural,A.Ş.M.In this text called Again about symbols, as theauthor of the today’s Statal coat of arms of Republicof Moldova, adopted at 3 november 1990 and of othersymbols, i caught the attention over the significations,of the place and their role in people’s life and inSociety.I evocated some aspects and unknown occurrencesfor the large public that happened while working,symbol debating, adopting and their implementation.Nowadays symbols, are indispensable atributesof the State’s independence and sovereignty, andreprezent the concrete results of the fight for the rebornand national emancipation that started in Basarabia inyear 1988-1989.Apealing at the experts’s works i explained therole and the significations and the connection betweenthe colors blue, yellow and red-the fundamental colorsof the chromatic palette, from which is made up andour national flag-tricolour, with physic, cosmic andsacred elements.Through scientific arguments I rejected the atacsand tries of destroing and substitution of the actualstatal symbols, undertaken of some persons fromignorance, ambition or ill-will.Simbolurile statului, emanate de mişcareade eliberare naţionalăImnul, Drapelul, Stema, Sigiliul şi Moneda naţionalăsunt însemnele simbolice distinctive şi atributeleindispensabile ale suveranităţii şi independenţeistatale şi sunt ocrotite prin lege, aşa cum prevedeConstituţia Republicii Moldova: Titlul I, art. 12,alineatele (1) şi (5). De la elaborarea şi adoptareaacestora se vor împlini în curând două decenii.Pentru că trăim într-o societate fărâmiţată, compusădin grupuri cu interese antagoniste, bântuităde o mulţime de probleme, elaborarea şi adoptareasimbolurilor statale s-a efectuat în condiţii deosebitde complicate, marcate de dispute înverşunate şiconfruntări crâncene.Cu toate că au fost aprobate şi implementate decătre autorităţile statului, cu toate că au fost acceptateşi susţinute de majoritatea cetăţenilor, pe parcursulanilor care s-au scurs de la introducerea lorîn 1990, simbolurile au fost ţinta mai multor atacuriagresive din partea reprezentanţilor unor forţe ostilespiritualităţii, culturii şi tradiţiilor noastre. Astfel, lis-au schimonosit şi denigrat originile, semnificaţiile,istoria creării şi adoptării, s-a încercat discreditareaautorilor, a membrilor juriului care au totalizatrezultatele Concursului Naţional pentru elaborareaactualei Steme de Stat, precum şi a deputaţilor ParlamentuluiRepublicii Moldova (pe atunci SovietulSuprem) care le-au votat, a persoanelor cu putere dedecizie care le-au aprobat şi le-au implementat. S-aurmărit derutarea populaţiei, crearea unor atitudininegative faţă de simbolurile naţionale şi, în cele dinurmă, scoaterea lor din folosinţă, distrugerea acestoraşi înlocuirea cu altele, asemănătoare cu cele dinperioada sovietică, străine tradiţiilor noastre istorice,statutului nostru şi fiinţei noastre naţionale.În unele publicaţii de la Chişinău precum ziarulВремя, de exemplu, s-a scris că Drapelul RepubliciiMoldova ar fi „...o copie a steagului de luptă alRomâniei Mari din timpurile profascistului Ion Antonescu...”,că „...Stema a fost introdusă în Parlamentprin uşa din spate de către activiştii Frontului Popular...impusă fraudulos, deşi a fost respinsă de trei oride către Comisia Naţională pentru Heraldică...”După cum se ştie, „Tricolorul albastru, galbenşi roşu a apărut şi s-a afirmat ca Steag Naţional încădin primele decenii ale sec. al XIX-lea având o originepopulară... iar culorile sale sunt rezultatul uneiopţiuni ce vine din vremuri îndepărtate...” (TricolorulRomâniei, Bucureşti, Sigma, 1991). Aceleaşiculori - albastru, galben şi roşu le-au avut şi DrapeleleSfatului Ţării şi al Republicii DemocraticeMoldoveneşti în anii 1917-1918, fâşiile colorate fiinddispuse orizontal începând cu culoarea albastrăîn partea de sus. Astfel, Tricolorul a apărut şi a fostfolosit ca Drapel de Stat cu mult înainte de cel de-aldoilea război mondial! În ceea ce priveşte ComisiaNaţională pentru Heraldică, aceasta a fost înfiinţatăabia peste cinci ani după elaborarea, aprobarea şiintroducerea actualei Steme de Stat!Din păcate, atacurile asupra simbolurilor statale,prin articole distructive sau imagini care schimonosescaspectul şi conţinutul acestora, s-au strecuratşi în unele publicaţii prestigioase, apreciate şi respectatede către cititori. S-au vehiculat, de exemplu,un şir de inepţii şi neadevăruri referitoare lavaluta naţională, cum că „...la crearea bancnotelornoului stat, Republica Moldova, s-a ţinut morţiş săfie păstrate dimensiunile şi culorile rublelor sovietice...primitivismul gradelor de protecţie a biletelorbancare, emise de BNM şi hârtia ieftină de proastăcalitate, au favorizat apariţia a milioane de falsuri...durata de viaţă a unei bancnote de hârtie este de numaicâteva luni... de denominare Leul moldovenesc,deocamdată, n-are nevoie, dar o schimbare la faţăi-ar prinde tare bine!”.Apariţia unor astfel de materiale fanteziste cucaracter distructiv după 15 ani de la introducerealeului dă de bănuit că în spatele acestor pretinseconstatări se află interese de grup ale unor persoaneconcrete tentate să profite de pe urma schimbăriimonedei naţionale!92 - nr. 4(11), decembrie 2008

Ştiinţă Heraldică şi educaţiePe la începutul anului 2007, pe un şir de panouripublicitare, amplasate în centrul municipiului Chişinău,timp de mai bine de o lună de zile a fost expusă,supradimensionată, în formatul de 150x120 cm. copertaRevistei Neorama, Almanah naţional. Printrecâteva titluri de articole reproduse pe copertă figuraşi acesta: „De ce moldovenii au o vacă pe Stemă?”.În textul articolului respectiv mai era o întrebare insultătoare:„De ce ţara voastră poartă numele unuicăţel?”. Mă întrebam dacă a reacţionat cineva împotrivaacestor acte injurioase şi revoltătoare la adresasimbolurilor dintre cei împuterniciţi cu supravegherearespectării legilor statului, dintre persoanele oficialecare circulă prin centrul mun.Chişinău şi dintrecei care se consideră cetăţeni ai acestui stat?În calitate de autor al actualei Steme de Stat şiai altor simboluri pe care le-am creat, de care sefolosesc toţi cetăţenii, am respins aceste atacuri şicalomnii prin intermediul unor materiale date publicităţiiîn presa scrisă şi prin cea audiovizuală, încercândsă atrag atenţia opiniei publice şi organelorabilitate cu supravegherea respectării legilor, darnu a urmat nicio reacţie... Dimpotrivă! Situaţia s-aagravat!Pe la finele anului 2007 importanţi factori dedecizie din republică au reproşat României cumStema Republicii Moldova, variantă policromă, monocromă şi relief adoptată în 1990.Autor Gheorghe Vrabie.că ne-ar fi impus standardele sale, începând de lalimbă, istorie, denumirea valutei naţionale, inclusivtricolorul, inclusiv stema, etc.Nu este adevărat, nimeni nu ne-a impus nouă cude-a sila nimic! S-a acordat consultaţie şi asistenţătehnică-materială în anumite cazuri, dar aceasta s-arealizat la solicitarea autorităţilor şi conducerii devârf a Republicii Moldova din perioada respectivă.Simbolurile au fost create la Chişinău de cătrespecialişti cu o anumită experienţă şi cunoştinţe îndomeniile ştiinţei şi artei heraldicii. Au fost aprobateşi implementate de persoanele împuternicite cusoluţionarea acestor probleme.Simbolurile actuale sunt produsul mişcării pen-nr.4(11), decembrie 2008 - 93

AkademosDrapelul municipiului Chişinău adoptat în 1998. Autor Gheorghe Vrabie.tru renaşterea naţională şi emancipare, pentru cucerireaindependenţei şi suveranităţii de stat, declanşatăîn a.1989. Aşa s-a procedat în toate republicile exsovieticecare şi-au cucerit independenţa după destrămareafostei URSS, inclusiv în Federaţia Rusă, înlăturându-sesimbolurile şablonarde, artificiale, alcătuitepe baza simbolurilor materiale şi creându-se Drapeleşi Steme de Stat noi, întemeiate pe tradiţiile istorice,culturale şi spirituale ale popoarelor respective. Lafel s-a procedat şi în unele ţări aşa zise socialiste caRomânia şi Ungaria, de exemplu, în care după cel dealdoilea război mondial şi rămânerea lor în sfera dedominaţie a URSS au fost interzise simbolurile stataletradiţionale şi au fost introduse steme elaboratedupă modele impuse de Moscova, concepute în spiritmaterialist. După căderea regimurilor comuniste şi înaceste ţări s-a revenit la simboluri istorice, tradiţionale,legate de valorile culturale şi spirituale statornicitede veacuri.Doar în Belarus, după o perioadă de timp de câtevaluni, s-a revenit la Drapelul şi Stema din perioadasovietică, iar în Transnistria, în principiu (cumici schimbări) este folosită Stema de Stat a fosteiRSSM, cu cunună alcătuită din plante şi fructe:spice de grâu, ştiuleţi de porumb, mere, struguri şifrunze de viţă de vie. În varianta iniţială realizatăîn a. 1940 proiectul acesteia a fost elaborat de cătreE.Merega, un pictor rus, venit la Chişinău tocmai dela Vladivostok!Drapelul bicolor al fostei RSSM - de culoare roşiepeste care era aplicată o fâşie de culoare verde,orizontală - combinaţie de culori care, după cum seştie, irită şi deranjează vederea, a fost elaborat decătre A.Şubin, venit şi el pe pământul Moldovei tocmaidin regiunea Altai!Schimbarea simbolurilor, o problemă falsăCum de la un timp încoace, simbolurile stataleau devenit subiecte de discuţii şi de confruntări întrepartidele şi grupurile rivale ce vor continua, probabil,pe parcursul perioadei preelectorale până la alegeriledin anul 2009, iar dezbaterile pe această temăvor deveni tot mai încrâncenate, pentru a se cunoaşteadevărul referitor la mesajul, originea, semnificaţiile,istoria creării, adoptării şi implementării lor,trebuie făcute anumite precizări. Noua generaţie nucunoaşte în mare parte faptele istorice din primii aniai deceniului trecut.Din păcate, unele persoane care au jucat un rolconcret în cadrul acelor procese şi evenimente -membri ai juriului care au luat hotărâri referitoare larezultatele concursului desfăşurat pentru elaborareaStemei, membri ai prezidiului şi ai Sovietului Supremal RSSM, nu mai sunt în viaţă. Unii au uitat,iar alţii nici nu au cunoscut anumite fapte importantece s-au produs în culise, în timpul desfăşurării concursului.Ar mai trebui de spus, în această ordine deidei, că marea majoritate nu ştie ce reprezintă ştiinţaşi arta heraldicii, ce este simbolica, ce importanţă auşi ce loc ocupă acestea în viaţa unui om, unui poporşi în structura unui stat.Trebuie de subliniat că problema schimbăriisimbolurilor în Republica Moldova din capul loculuieste una falsă, artificială! Simbolurile unui Statse schimbă doar dacă se schimbă regimul politic şirelaţiile sociale şi nu la dorinţa unui partid, unui grupsau unei persoane, fie investită această persoană şicu cele mai înalte funcţii de conducere. SchimbareaStemei de Stat ar atrage după sine, în mod obligatoriu,şi schimbarea Drapelului pe care este aplicată,a Monedei naţionale, a buletinelor de identitate, a94 - nr. 4(11), decembrie 2008

Ştiinţă Heraldică şi educaţieunui număr imens de adeverinţe, certificate şi acteoficiale, foi cu antet şi ştampile.Mai trebuie de spus că elaborarea unei Steme deStat impune autorului ei o responsabilitate deosebită,necesită mult timp şi eforturi creatoare imense.O astfel de lucrare trebuie să corespundă adevăruluiistoric şi tradiţiilor, să fie argumentată ştiinţific, săcomporte încărcătura emoţională necesară, să aibăexpresivitatea artistică specifică operei de artă, preciziaşi claritatea desenului tehnic care ar permitesă fie confecţionată într-o multitudine de forme şidimensiuni cu diferite tehnici şi materiale: pictură,sculptură, grafică, în imprimante, broderii şi tapiserii,în basoreliefuri, în ghips, lemn, piatră, beton-armat,granit şi diferite metale - aluminiu, fier, cupru,argint; imprimată pe bancnotele valutei naţionale,reliefată pe monede, pe numerele de înmatriculareale autovehiculelor, pe medalii, insigne şi pe însemneleuniformelor Armatei Naţionale, Poliţieişi lucrătorilor Departamentului Vamal; aplicată pemijloacele de transport de cale ferată, aeronave şivapoare, pe mărci de acciz; imprimată pe diplome,mape, cărţi şi în enciclopedii; tipărită pe hărţile geografice,afişată pe faţadele instituţiilor de stat şi îninteriorul acestora, la ministere, Consiliul de Miniştri,Parlament, Preşedinţie, Ambasade; amplasatăla instituţiile internaţionale din care face parte RepublicaMoldova - OSCE, ONU, CE etc.Stema de Stat este prezentă la diferite manifestărişi evenimente politice, culturale, sportive. Este reprodusăîn presa scrisă şi prezentată zilnic în emisiuni televizate.Stema de Stat îl însoţeşte pe fiecare cetăţeanîn parte şi pe toţi cetăţenii laolaltă zilnic într-o mulţimede situaţii, fiind aplicată pe adeverinţa de naştere,certificatul de maturitate, de căsătorie, pe poliţa deasigurare medicală, certificatul de deces, etc.Nu numai elaborarea, confecţionarea şi implementareaunei Steme de Stat solicită eforturi şi cheltuielimateriale colosale, dar şi distrugerea acesteianecesită cheltuieli enorme. Dacă se va proceda laschimbarea simbolurilor, cheltuielile vor fi puse totpe umerii cetăţenilor.Pentru lichidarea numărului astronomic de steme,existente în prezent în diferite forme şi materiale,ar trebui construită o uzină specială! În plus, nuse ştie cât ar putea dura acest proces al distrugerii,deoarece nici până astăzi nu a fost înlăturată definitivStema fostei RSSM. Un exemplar de dimensiunimonumentale din beton armat, bunăoară, mai poatefi văzut pe frontispiciul unei instituţii de învăţământ,situate pe strada A.Mateevici din Chişinău, înapropiere de Ambasada SUA!Filozofia simbolicăPrintre lucrările expuse pe pereţi în atelierul meude creaţie - picturi, foi grafice, piese de artă decorativă- este şi o hartă politică a lumii imprimată recent.Pe marginile hărţii, în imagini policrome, suntreproduse 194 drapele cu stemele statelor respective,inclusiv Drapelul Republicii Moldova. În acestedrapele se reflectă întreaga paletă cromatică posibilă.Drapelul şi Stema fiecărui stat încifrează semnificaţiilesemantice şi simbolice specifice, condiţionate deistoria, cultura şi spiritualitatea popoarelor respective.Fiecare popor şi cetăţean are dreptul să se mândreascăcu aceste simboluri şi trebuie să le poarte respectulcuvenit. Aceleaşi drepturi le avem şi noi.Trebuie de subliniat, în cadrul acestor idei, că atacurileasupra simbolurilor statale, întreprinse de uniiindivizi, peste tot ca şi la noi sunt cauzate de înstrăinare,lipsă de cultură şi de educaţie. În ce priveşteTricolorul, succesivitatea culorilor este una strictă- albastru, galben şi roşu. Aceasta trebuie memoratodată şi pentru totdeauna, deoarece uneori lucrurilese inversează: nu numai culorile sunt citate începândcu roşu, ci şi Drapelele sunt confecţionate şi arborategreşit, roşul fiind amplasat înainte, ataşat de hampă.Pe lângă evenimentele istorice de care este inspirat,datorită cărora a fost creat şi a fost adoptataspectul său cromatic, Tricolorul este legat şi deanumite fenomene fizice, cosmice şi sacre, ceea ceîi conferă valori şi semnificaţii semantice şi simbolicecu totul deosebite.Despre faptul că albastrul, galbenul şi roşul suntculorile de bază ale paletei cromatice din care, princombinare şi amestec, se formează toate celelalteculori ale paletei, ştie mai multă lume. Se poate sesizaaici o anumită semnificaţie simbolică. AceastăSf. Gheorghe în luptă cu balaurul. Emblema Corpuluide ofiţeri din Republica Moldova. Autorul proiectuluiGheorghe Vrabie, broderie Dorina Vrabie.nr.4(11), decembrie 2008 - 95

AkademosEmblema Curţii Supreme de Justiţie.Autor Gheorghe Vrabie.legătură cromatică a Tricolorului cu toate culoriledin Drapelele statelor lumii simbolizează ideea deinterdependenţă şi relaţii de frăţietate cu toate popoarelepe diferite planuri - material, cultural şi spiritual.Mai puţini ştiu, însă, că cele trei culori sunt şiculorile de bază ale Curcubeului şi aceasta este legăturaTricolorului cu un fenomen natural, cosmic.Dar foarte puţini cunosc interdependenţa dintre celetrei culori şi fenomenele sacre. De aceea prezentămaici un fragment dintr-o lucrare a unui autor americanaproape cu totul necunoscută la noi - „Exprimareaenciclopedică a filosofiei simbolice, masonice,ermetice, cabalistice şi roze-cruciate” de ManlyP.Hall (reapărută în ediţia a doua la Editura СПИКСdin Sanct-Petersburg în a. 1994, în limba rusă). Încapitolul „Soarele, divinitate universală”, autorulscrie: „...Sursele Sfintei Treimi sunt clare tuturor celorcare observă apariţia zilnică a Soarelui. Aceastăsferă, fiind simbolul luminii, are trei faze deosebite:răsăritul, amiaza şi asfinţitul. Filosofii, prin urmare,au împărţit viaţa tuturor lucrurilor în trei părţi diferite:creştere, maturitate şi decădere. Între semiîntunericuldinaintea răsăritului şi semiîntunericul seriiexistă amiaza gloriei strălucitoare. Dumnezeu Tatăl,Creatorul întregii lumi, este simbolizat prin răsărit.Culoarea sa este albastră, fiindcă soarele când răsaree împodobit într-o ceaţă albastră. Dumnezeu Fiul,Iluminat, trimis să fie martorul Tatălui Său în faţaîntregii lumi, reprezintă o sferă cerească sclipind înamiază ca o strălucitoare coamă de Leu, blond-auriu,Salvatorul Lumii. Culoarea Sa este galbenă şiputerea Sa nelimitată. Dumnezeu Sfântul Duh esteapusul, când sfera zilei în veşminte roşii de foc seopreşte o clipă pe linia orizontului şi după aceea dispareîn întunericul nopţii pentru a se peregrina prinlumea de jos şi reapărând triumfal din îmbrăţişareaîntunericului...” (Trad. noastră, Gh.Vrabie)Considerăm că ar fi oportun să ne referim pescurt şi la ceea ce este expresia simbolică în artă,în special în arta şi ştiinţa heraldicii şi cum au exprimat(explicat) acest procedeu înaintaşii noştri înlucrările lor.Immanuel Kant prin „simbolic” înţelegea unmod de reprezentare intuitiv, dar indirect, deci unmod de a privi lucrurile care prezintă conceptul numaiprintr-o analogie.Datorită lui Friedrich Creuzer conceptul desimbol a dobândit adâncime şi extensie, fiind fundamentatăînsemnătatea acestei noţiuni în calitatede categorie istorică şi estetică. „În străvechea luicomuniune cu zeii omul obişnuieşte să le surprindămanifestările în visele lui, în zborul păsărilor, în împrejurăriale jertfelor de animale, în adâncul pământului,în vârfurile copacilor, ca şi în tot felul de altesemne neaşteptate...”.Conform lui Goethe, în „simbol” ni se înfăţişeazăuniversalul. În lucrarea sa Artă şi antichitate elscria: „Aceasta este adevărata simbolistică, în careparticularul reprezintă universalul, nu însă ca visşi umbră, ci ca revelaţie vie şi instantanee a necuprinsului”.Referitor la raporturile şi corelaţia dintreformă şi conţinut, la relaţia dintre obiectul concretşi subiectul presupus, indirect comportă „incongruenţadintre esenţă şi formă” şi prisosul conţinutuluiîn comparaţie cu expresia lui” (citate din cartea Stil,simbol, structură de Lorenz Dittman, capitolul intitulat:Simbolul). Astfel, obiectul concret, Drapelul,simbolizează Patria!Cum o caricatură avea să devină stemăConcepţia şi elaborarea simbolurilor heraldice,în mod special a lucrărilor de importanţă deosebită,cum sunt Drapelul şi Stema, impun realizatorilor oresponsabilitate imensă, deoarece aceste simbolurisunt prezente în societate zi cu zi, în prim plan, şiare de a face cu ele zilnic întreaga societate şi fiecarecetăţean în parte de zeci de ori. Lucrările de artăheraldică sunt produse de sinteză, pentru elaborareacărora este necesară conlucrarea şi contribuţiaspecialiştilor din domeniile ştiinţei, istoriei, artelorplastice, a funcţionarilor publici, etc.Rolul artistului plastic este unul deosebit, deoarecede el depinde rezultatul final şi valoarea artisticăa acestui proces de lucru complicat. Concepţia96 - nr. 4(11), decembrie 2008

Ştiinţă Heraldică şi educaţieteoretică a unui simbol heraldic, fără contribuţianecesară, corespunzătoare a artistului plastic realizator,fie această concepţie chiar ideală, va rămâneliteră moartă... Doar prin conlucrarea eficientă, armonioasăa specialiştilor din aceste domenii poaterezulta un produs calitativ, valoros sub aspect teoretic,ştiinţific şi artistic.Referitor la concursul naţional pentru elaborareaproiectului actualei Steme de Stat, desfăşurat laChişinău în vara anului 1990, s-a vorbit doar despreaspectele pozitive ale organizării acestuia, dar nus-a spus nimic despre deficienţele şi aspectele negative.În componenţa juriului nu a fost inclus niciunexpert în domeniul artelor plastice - artist plasticsau critic de artă. Juriul a fost alcătuit din deputaţiai Sovietului Suprem, funcţionari sau specialiştiîn alte domenii. Poate că tocmai din aceste motivela una dintre şedinţe a fost susţinut şi recomandatspre aprobare un proiect care nu era altceva decâto caricatură! Cununa rotundă compusă din produseagricole: ştiuleţi de porumb, struguri, spice degrâu, frunze de viţă de vie evocau stema din perioadasovietică. Acest balast împovăra mentalitatea şigândirea unor autori, elemente componente de felulacesta figurând în mai multe proiecte.Însă aspectul caraghios al acestui proiect era cauzatde elementele componente, amplasate în interiorulcununii respective. Pe axa centrală a compoziţieiautorul a desenat o torţă evidenţiată cu negru,partea de sus a acesteia asemănându-se cu un cap debovideu, deasupra căreia a amplasat o stea de culoaregalbenă din care ieşea o flacără roşie, iar dela aceasta, în toate direcţiile, porneau raze aurii. Înpartea stângă şi dreaptă pe axa orizontală centrală aufost amplasaţi aştrii, soarele şi luna, sugerând ochii(torţa sugera nasul) desenaţi decorativ. Dedesubtultorţei, cu majuscule, a fost scris cuvântul Moldova,evidenţiat cu culoare roşie, orientat pe o linie curbă,sugerând gura sau mai precis, dinţii. Sub inscripţie,cu vârful în jos a fost aşezată o frunză de viţă de vie,evocând barba.Astfel, din ansamblul şi repartizarea elementelorcomponente, amplasate pe fundal alb în interiorulcununii, a rezultat o faţă monstruoasă de strigoi...Sub aspect plastic imaginea a fost realizată cuprecizie şi acurateţe, iar sub aspectul concepţiei şi încalitate de Stemă de Stat părea cu totul oribilă.Spre sfârşitul şedinţei respective, disputele întremembrii Juriului se înfierbântaseră în aşa măsurăîncât regretatul Gheorghe Mazilu, care era împotrivaacestei variante, a trântit cu pumnul în masă,împiedicând adoptarea unei decizii finale pentrususţinerea acestui proiect.Totuşi varianta cu pricina a figurat printre celeşase variante după care s-au făcut fotografii policromeşi au fost duse, pentru consultaţie, la Comisia despecialitate de la Bucureşti...„Acvila trebuie să aibă crucea în gură”În perioada de timp cât a durat concursul auavut loc mai multe evenimente şi întâmplări careunora ar putea să li se pară neînsemnate. Şi totuşiele fac parte din şirul de întâmplări, uneori confuzesau stranii, care s-au ţinut lanţ, dar prin care atrebuit să trec, rătăcind ca printr-un labirint, pânăs-au clarificat lucrurile. Analizând acele întâmplăridin retrospectiva zilei de azi, punându-le împreună,uneori am impresia că a trebuit să existe şi o predestinarepentru a se putea realiza acest simbol heraldicşi a se impune în pofida atâtor piedici şi ostilităţi...Într-o seară m-am dus la colegul Isaia Cârmu,rugându-l să-mi împrumute cartea „Aspiraţia poporuluiromân spre unitate şi independenţă oglindită însimbol”, album heraldic întocmit de Maria Dogaru,doctor în istorie. Vroiam să mă documentez referitorla unele aspecte legate de heraldică, deoarececontinuam să lucrez asupra proiectului Stemei, cutoate că eram înlăturat din grupul concurenţilor cucare începusem să lucrăm împreună şi care rămaserăîn vizorul autorităţilor. În atelier se afla şi scriitorulAurel Scobioală, colegul lucrând la prezentareagrafică a unei cărţi pentru copii a acestuia. Auzindmotivul pentru care venisem, aşa după cum îi esteobiceiul, Isaia Cârmu replică apăsat:„-Gheorghi! Tăt îi făcut! Mâine va fi râdicatDrapelul pe clădirea Sovietului Suprem!”Zic: „-Staţi un pic, oameni buni, că încă nu s-avotat!”Cu toate că se făcuse târziu, am avut intuiţia sămă întorc în atelierul meu şi să întind varianta ceamai dezvoltată a proiectului stemei pe o planşetă,deoarece era pictată pe o coală de craft-papir. Hârtias-a întins şi s-a nivelat perfect.A doua zi dimineaţă, pe la orele 8.00, aud bătăiîn uşă. Locuiam în sectorul Râşcani pe b-dul Moscoveiîn blocul cu cinci nivele, la etajul patru, deasupramagazinului alimentar „Progres”. Am deschisuşa şi l-am văzut pe d-l Mihai Cimpoi, deputat înSovietul Suprem. A venit din sectorul Ciocana. Nuştia cu precizie adresa unde locuiesc. A aflat întrebândde vecini. După ce ne-am salutat, a zis:„-Gheorghe, azi în Sovietul Suprem se va discutaproblema Stemei. Ştiu că ai şi tu nişte variante. Săprezinţi şi tu proiectul tău.”„-Bine, bine”, zic. „D-le academician, dar sepoate aşa ceva?!”„-Să aduci proiectul numaidecât!”Am plecat la atelier, am luat lucrarea, am urcatîn troleibuz şi cu vreun sfert de oră înainte de începereaşedinţei, am intrat în sediul Sovietului Suprem.Concurenţii care nu se aşteptau la aşa ceva,când m-au văzut, s-au crucit!„-Iar o vinit aista cu vulturul!” - a exclamat unuldintre ei.Proiectele au fost expuse pe scenă, rezematede masa prezidiului. Noi, autorii, ne-am aşezat înnr.4(11), decembrie 2008 - 97

98 - nr. 4(11), decembrie 2008Akademossală în rândul întâi. Discuţiile se desfăşurau anevoios.Unii deputaţi simţeau insuficienţa proiectului încare elementul dominant era capul de bovideu. Neprieteniinoştri scriau pe ziduri şi pe trotuare: „Порарезать быков!”D-l Mircea Druc se apropie de mine, se apleacă,sprijinindu-se cu mânile de braţele scaunului pecare eram aşezat şi întrebă:„-Să-i opresc?”„-D-le primministru! Procedaţiaşa cum vădictează conştiinţa!”- i-am raspuns.Domnia saa urcat la tribună,a intervenitcu câteva argumente,după carediscuţiile la temarespectivă s-auîncheiat.A urmat onouă perioadă delucru, cu investigaţii,discuţii şiconfruntări.Un episoddin această întâmplarea fostconsemnat într-ofotografie reprodusăla pag.724în cartea ex-preşedinteluiMirceaSnegur „Labirintuldestinului”vol.I, apărută înanul 2007, pentrucare am elaboratprezentarea grafică.În imaginearespectivă pot fivăzute cele douăproiecte aşezatepe scenă, sprijinitede masa prezidiului.Au existat şi alte întâmplări, cunoaşterea căroraar demonstra complexitatea confruntărilor şi hăţişurileprin care s-a trecut până s-au clarificat lucrurile.Afirmarea şi impunerea lucrării a depins şi de atitudineaunor personalităţi de mare încredere şi autoritateîn societate.Pe când proiectele erau expuse în Sediul Preşedinţiei,iar în presă se desfăşurau discuţii pe marginealor, Chişinăul a fost vizitat de Preafericitul Daniel,în prezent Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române.Proiectul pe care l-am prezentat, înregistrat cu nr.1,realizat în culori, cu crucea latină amplasată în parteade sus a compoziţiei, a atras imediat atenţia ÎnaltPreasfinţiei sale: „Aceasta trebuie să fie! Dar acvilatrebuie să poarte crucea în gură.” Am considerataceste cuvinte ca o binecuvântare.Pe parcursul desfăşurării concursului şi în timpuldezbaterilor s-au auzit şi unele voci ce s-aupronunţatîmpotrivaproiectuluiîn carefigureazăacvilacruciată.Majoritateaacestoropinii eraucauzatede necunoaştereaistoriei, aspecificuluiarteiheraldicii.LeonidaLari, deexemplu,a scris şia publicatnişte versuridincare douărânduri sunauîn felulurmă tor:„DoamneSfinte, fieţimilă,/Ştefan nuavea acvilă!”Avândprilejul săne întâlnimşi sădiscutăm,i-am explicatcă existau Steme de Stat în care capul de bourera prezentat frontal şi steme voievodale în careacesta era prezentat cu gât, gâtul fiind amplasat înprofil. În aceste variante a stemelor erau reflectate şilegăturile de rudenie ale domnitorilor cu soţiile lor.Datorită căsătoriei cu Maria de Mangap, dindinastia Comnenilor a împăraţilor bizantini, Ştefancel Mare ar fi trebuit să aibă în stema dinastică şi acvilabicefală, simbolul heraldic al Bizanţului, ima-18 din 130 variante de proiecte înaintate la Concursul Naţional pentruelaborarea Stemei de Stat. Cu numerele 11, 12, 13 figurează variantele luiGheorghe Vrabie.

Ştiinţă Heraldică şi educaţiegine brodată pe acoperământul de mormânt al soţieisale, decedată în a (1477). Din motive obiective oastfel de Stemă nu s-a putut realiza, deoarece MareleDomnitor mai avea şi alte griji pe lângă ştiinţaşi arta heraldicii... După aceste explicaţii, autoareaversurilor s-a liniştit.Împotriva lucrării s-a pronunţat şi pictorul MihaiGrecu, spunând că trebuie adoptată Stema dintimpul lui Ştefan cel Mare, care a fost dusă la Muzeulde arheologie din Odesa de la Cetatea Albă şipe care el a avut prilejul să o vadă în depozitul de lasubsol al acestui muzeu.Fiind vorba de o variantă de Stemă Voievodală,şi aceste declaraţii, de asemenea, nu aveau nici unsens!Actuala Stemă, învingătoare în competiţiacu alte şase proiecteConcursul a stârnit discuţii în familii, în instituţiilede învăţământ, la întreprinderi, etc. În acelediscuţii a fost practic antrenată întreaga societate.Pe adresa redacţiei Cotidianului Moldova Suverană,în care au fost reproduse mai multe variante deproiecte, au fost expediate o mulţime de scrisori cuopiniile şi sugestiile cititorilor.A fost alcătuit un grup de ziarişti care trebuiausă studieze, să selecteze ideile şi propunerile raţionale,constructive şi să le înainteze Prezidiului SovietuluiSuprem.Erau printre propuneri şi idei demne de reţinut.Dar existau, însă, şi unele care nu meritau atâteaeforturi cu risipă de timp şi de energie. Trebuiau casă fi fost lăsaţi să se preocupe de aceste problemedoar specialiştii.S-a discutat problema Stemei de Stat, de exemplu,şi la o întreprindere din oraşul Soroca. Dinpartea colectivului de muncă a fost expediată la redacţieo scrisoare cu opiniile muncitorilor în careaceştia îşi exprimau dorinţa ca în Stema de Statsă fie prezentate lanurile, viile şi livezile, fabricileşi uzinele, bogăţiile ţării. Această scrisoare eraun exemplu tipic de ignoranţă referitoare la esenţaacestei probleme.În primul rând, în heraldică nu se folosesc astfelde elemente. În al doilea rând, o stemă trebuie săpoată fi micşorată până la dimensiuni microscopice.Actuala Stemă, bunăoară, în anumite cazuri - pesubdiviziunile metalice ale valutei naţionale sau peunele insigne, are doar câţiva mm înălţime.Evident că nu puteau fi reprezentate vii şi livezi,uzine şi fabrici pe un spaţiu atât de mic! Straniu eraînsă faptul că astfel de idei şi propuneri aberanteerau selectate, în mod serios, şi recomandate SovietuluiSuprem de către echipa de ziarişti menţionată.În perioada interbelică, aşa după cum se ştie,Stema României era folosită în trei variante, ca formăşi dimensiuni fiind adaptată diferitor necesităţi:Stema mare, Stema medie şi Stema mică. Ţinândusecont de necesitatea confecţionării lucrării în diferiteforme, în dimensiuni deosebit de mici, s-a pusproblema elaborării unei variante corespunzătoare.De aceea din proprie iniţiativă am eliminat câte uninterval de pe aripile acvilei şi am redus un segmentcu patru frunze din ramura de măslin.Astfel, şi Stema actuală a Republicii Moldovaeste confecţionată şi folosită în două variante: Stemamare şi Stema mică.Vreau să amintesc numele unor personalităţimarcante care s-au pronunţat în public sau în presăîn susţinerea proiectului, ceea ce a contribuit la afirmareaşi adoptarea lucrării. Le-am rămas recunoscătorpentru totdeauna acestor oameni:Ion Ungureanu, Grigore Vieru, Spiridon Vangheli,Tudor Chiriac, Sergiu Cuciuc, Iurie Canaşin,regretatul Iacob Burghiu.D-l Victor Popa, lucrător al aparatului SovietuluiSuprem, a mers de două ori la Bucureşti. Prima datăa prezentat cele şase proiecte selectate de juriu, înfotografii color, la Comisia naţională de heraldică,genealogie şi sigilografie, pe data de 23 octombrie1990. Cuvântările membrilor Comisiei care s-aupronunţat în susţinerea variantei proiectului în carefigura acvila au fost înregistrate pe bandă de magnetofonşi prezentate membrilor Sovietului Suprem.A doua oară s-a deplasat la Bucureşti cu variantadeja finisată a Stemei în care introdusesemmodificările propuse de d-na Maria Dogaru, dupăce ea a fost cooptată în calitate de coautor al concepţieiteoretice. Victor Popa a preluat Stema finisată,la care am lucrat toată noaptea, tocmai la orele 6dimineaţa...D-na Maria Dogaru, doctor în ştiinţe istorice, avenit la Chişinău aducând şi o expoziţie cu lucrăride artă heraldică ce au fost expuse la Muzeul Naţionalde istorie. În seara zilei de 2 noiembrie 1990, amprezentat proiectul la prezidiul Sovietului Suprem,membrii acestuia susţinându-l în unanimitate.După încheierea şedinţei am mers la televiziunepentru a prezenta Stema publicului larg şi deputaţilor,înainte de sesiunea a V-ea a Sovietului Suprem, careurma să-şi ţină lucrările a doua zi, pe data de 3 noiembrie,la ordinea zilei figurând această chestiune.Probabil că mulţi nu ştiu, de ce d-na Maria Dogarunu a participat la Şedinţa respectivă, deşi urmasă prezinte deputaţilor comunicarea cu argumenteleştiinţifice necesare referitoare la concepţia teoreticăa Stemei. Aceasta, pentru că a doua zi dimineaţă,după emisiunea televizată, concurenţii noştri s-audus la hotelul unde era cazată celebra cercetătoare,au găsit-o, au intimidat-o şi au ameninţat-o, spunându-ică nu e treaba ei să se implice şi că adoptareaacestei Steme va provoca conflicte interetnice!Aşa că atunci când a fost căutată pentru a fi invitatăla Sesiunea Sovietului Suprem, d-na Maria Dogarunu a fost de găsit... Anumite argumente privindconcepţia teoretică a trebuit să le aduc eu.nr.4(11), decembrie 2008 - 99

AkademosDespre atmosfera în care s-au desfăşurat dezbaterileşi rezultatele acestora cei interesaţi pot afla dinlucrarea dr.Silviu Andrieş-Tabac întitulată „HeraldicaTeritorială a Basarabiei şi Transnistriei”, elaboratăpe bază documentară, procese verbale, stenograme,etc., apărută la Editura „Muzeum” din Chişinăuîn a. 1998.La începutul şedinţei istoricul Ion Ţurcanu,deputat care deţinea şi funcţia de secretar al SovietuluiSuprem, a prezentat raportul anunţând, printrealtele, că şi-a încheiat activitatea Comisia pentruexaminarea proiectelor de Stemă şi pregătirea documentelornecesare (e vorba de juriu, probabil). Darîntrucât lucrul s-a făcut de către specialişti heraldiştişi pictori, la care mai târziu a aderat şi un grup de istoricicare au ajuns la concluzia că au deja o variantăacceptabilă şi pornind de la aceste considerente, aacceptat propunerea preşedintelui să prezinte aceastăStemă. „Apoi a caracterizat proiectul... stăruindasupra acvilei şi crucii, din cauza noutăţii primuluisimbol şi neobişnuinţei celui de-al doilea în mediulateiştilor militanţi...” (Op.citată)După prezentarea raportului, cel mai activ s-auimplicat în discuţii deputaţii rusofoni, interfrontiştiicare, sub diferite pretexte, încercau să împiediceaprobarea proiectului, cei mai insistenţi fiindP.Şornicov şi O.Ojoga.Poetul Grigore Vieru, care se afla sus la balconuldin partea dreaptă, faţă de scenă, a strigat: „Vorsă ne fure istoria!”„Primul care a susţinut proiectul propus în aceastăavalanşă de atacuri mascate ale rusofonilor a fostdeputatul C.Tănase(...) care a spus că „Ar trebui săadoptăm această Stemă” (op.citată) În continuares-au pronunţat în susţinerea proiectului deputaţiiP.Soltan şi Gh.Ghimpu.La rugămintea unui grup de deputaţi din parteacărora i s-a adresat d-na Nadejda Brânzan zicândui:”-Omule, fă ceva!” a luat cuvântul deputatul PetruLucinschi, deţinând pe atunci şi funcţia de prim secretaral CC al PCM.Intervenţia sa a avut o importanţă deosebită.Poate că şi fără îndemnul său proiectul ar fi fost votat,dar, în mod sigur, nu cu o majoritate covârşitoarede voturi după cum s-a întâmplat. Probabil doardatorită a ceea ce se numeşte disciplina de partidcomuniştii, la îndemnul conducătorului lor, au votato Stemă de Stat în ansamblul căreia figurează şiun simbol creştin - Crucea...Mai reproducem un fragment din lucrarea luiSilviu Andrieş-Tabac: „...Anume cuvântarea d-luiLucinschi a determinat majoritatea deputaţilor careşovăiau să voteze proiectul Vrabie-Dogaru. Rolulei istoric important ne obligă s-o reproducem integral:„Stimaţi deputaţi, spiritele noastre aşa s-au politizatcă în fiecare pas căutăm ceva politic. Vreo6-7 luni merge discuţia în jurul acestei probleme,acestei Steme. Stema care a fost prezentată de cătrepictorul Vrabie nu prea a fost primită de noi, erafoarte încărcată. În primul rând este ştiinţa heraldică,trebuie de uitat din punct de vedere al istoriei, altradiţiilor, trebuie să fim mai aproape de tradiţii caresunt în istoria poporului nostru. Elementele acesteasunt prezente. Vizual Stema este frumoasă. Eu aşruga ca noi să nu politizăm până la extrem discuţiaaceasta. Ar trebui să ne gândim cum să explicămnoi Stema pe care o confirmăm astăzi din punct devedere al acelor momente, pe care trebuie să le înţeleagăoamenii. Noi trebuie să venim în susţinereaacestei steme. (În continuare vorbitorul a trecut lalimba rusă - n.aut.). Vreau să chem toţi deputaţii la oatitudine extrem de corectă unii faţă de alţii. Înţelegcă se vor isca întrebări, la care noi trebuie să răspundem,să dăm explicaţii. Vă îndemn pe toţi să nu politizămatât această chestiune, ca să nu ajungem la ociocnire, sau la manifestări de ură, neîncredere. Estetreaba acestui popor cu tradiţiile lui, ce Stemă să-şistabilească. Sunt observaţii, dar eu aş susţine aceastăStemă. Vă chem şi pe Dumneavoastră la aceasta.”(A.P.R.M., mapa 018-1,2,3 XI-1990-Sesiunea V. 3noiembrie p.62)După aceasta chestiunea a fost supusă votului.Din 257 de deputaţi care s-au înregistrat au votat„pentru” 243, „împotriva” 2 şi s-au „abţinut” 8.Stema a fost adoptată şi Preşedintele Sovietului Supreml-a felicitat pe autor.”Confruntând cifrele (numărul celor care au votatpro, contra şi celor care s-au abţinut cu numărulcelor ce s-au înregistrat) nu se găsesc patru voturi”Vreun cititor atent s-ar putea să-şi fi pus întrebarea:„Dar unde au dispărut ele?”După cum afirmă Isaia Cârmu, patru deputaţi auvotat pentru proiectul pe care-l prezentase chiar el,cu toate că lucrarea nu era expusă în sală. Nu e uşorsă înţelegi comportamentul acestora. Se ştie că învarianta respectivă elementul principal era tot capulde bovideu, iar unii deputaţi rusofoni afirmau:„Такой символ вам больше подходит!”, de parcăaceastă Stemă, dacă ar fi fost adoptată, nu i-ar fi reprezentatşi pe ei.În echipa pentru elaborarea Stemei RomânieiStudiind lucrările de artă heraldică naţională, sepoate observa că există lucrări reuşite sub aspectulexpresiei artistice, unele pot fi considerate adevăratecapodopere ale genului. Există însă şi lucrăriconcepute eronat sub aspect teoretic, dar şi realizatedefectuos sub aspect compoziţional, proporţional şial modalităţilor expresiei plastice.Majoritatea deficienţelor ţin de istoria noastrăzbuciumată, haosul manifestându-se şi în acest domeniu,de poziţia geografică cu influenţe străine,artificiale, de pregătirea profesională insuficientă aspecialiştilor, inclusiv ai celora din domeniul artelorplastice.100 - nr. 4(11), decembrie 2008

Rezultate bune în crearea unei lucrări de artăheraldică pot fi obţinute doar dacă există o colaborarearmonioasă între savanţi şi artiştii plastici realizatori.Din păcate, nu întotdeauna se întâmplă aşa,fapt de care m-am convins lucrând asupra actualeiSteme de Stat, precum şi ai altor simboluri.S-ar părea că rolul savantului ar fi primordialşi dominant, deoarece procesul de lucru începe cuelaborarea concepţiei teoretice a simbolului. Artistulplastic este ţinut în planul al doilea, în umbră,aşa cum s-a procedat şi cu Victor Dima, realizatorulactualei Steme a României, instituită în anul 1992,al cărui nume nici nu a fost menţionat! Recompensamaterială pentru lucrare a obţinut-o apelând laCEDO. Autorul concepţiei teoretice este tot d-naMaria Dogaru.Cooptarea ei pentru definitivarea concepţiei actualeivariante a Stemei de Stat a Republicii Moldovaa fost necesară, binevenită şi a avut un rol important,deoarece la Chişinău nu erau specialişti cu pregătireprofesionalăîn acest domeniu.Noi însuşeamaceste cunoştinţedin mers, căutândcu înfrigurare cărţilede specialitatecare nu erau uşorde găsit.Domniei sale ise datorează reprezentareaacvilei încalitate de suportal Stemei istoriceiniţiale. În toatevariantele realizatepână la data respectivăacvila erade culoare galbenăşi amplasată pe unscut de culoare albastrăpentru ca sănu se contopească cu culoarea galbenă a fâşiei dinmijloc, care este de aceeaşi culoare, atunci când vafi imprimată (aplicată) pe Drapel.Sceptrul şi ramura verde de măslin au fost introduseîn Stemă tot la propunerea sa, ca şi culoareamaronie a acvilei. O acvilă de culoare maronie, aşadupă cum se ştie, figurează şi în Stema Mexicului.În ce mă priveşte, am fost solicitat ad-hoc săparticip la concursul pentru elaborarea Stemei Românieişi aceasta s-a constituit pentru mine într-oexperienţă unică. În toamna anului 1991, aflându-măîntr-o deplasare de lucru la Bucureşti, am participatla inaugurarea unei expoziţii de sculptură, desfăşuratăla Cercul militar situat în Calea Victoriei. Erauexpuse lucrările preotului Simion Tatu, senator, carese ocupa şi de artă. La vernisaj am fost invitat de po-Ştiinţă Heraldică şi educaţieetul Radu Cârneci cu care făcusem cunoştinţă maiînainte, la Chişinău. Domnia sa editase la Editura„Hiperion” cartea „Florile răului”, traducerea integralăa poeziei lui Charles Baudelaire, pentru caream elaborat prezentarea grafică.La inaugurarea expoziţiei a participat şi preşedinteleRomâniei din vremea aceea d-l Ion Iliescu.După încheierea părţii oficiale, între participanţis-au înfiripat şi nişte discuţii. Poetul Radu Cârnecim-a prezentat preşedintelui. Am spus că mă aflam laBucureşti, într-o misiune de lucru, legată de un subiectla care s-a referit în timpul întâlnirii sale de laUngheni cu d-l Mircea Snegur, pe atunci preşedinteal Republicii Moldova. În grupul în care discutam,printre alţii se afla şi d-l Oliviu Gherman, preşedinteleCamerei deputaţilor. Era o atmosferă încordată,deoarece se dezlănţuise conflictul de pe Nistru.La noi Stema de Stat era deja elaborată şi adoptată.Aflându-se că sunt autorul acesteia, mi s-a spusca voi fi introdus în echipa ce lucrează la elaborareaStemei României.Am lucrat totdupă concepţia d-nei Maria Dogaru,care este autoareaconcepţiei adoptate.Ar fi fost omare minune să fifost adoptat proiectulpe care l-amrealizat. Aşa s-aîntâmplat în perioadainterbelică,Stema RomânieiMari fiind elaboratăde doi autori,Expoziţia personală jubiliară a lui Gheorghe Vrabie. CentrulExpoziţional “C. Brâncuşi”, 1999. Pe fundal, de la stânga ladreapta: drapelele Clubului tineretului Estudiantina, mun.Chişinău, de Stat, Departamentului Vamal, Liceului “GheorgheAsachi” din capitalădupă concepţiaheraldistului basarabeanPaul Goreşi desenul pictoruluiIozef Sebesteinde Keopecz, unnume de origine austriacă sau maghiară, ca şi StemaRepublicii Moldova prin contribuţia mea şi a d-neiMaria Dogaru din Bucureşti.În lucrarea Domniei Sale, intitulată „Din HeraldicaRomâniei”, referitor la Stema actuală se poateciti următoarele: „Evenimentele din decembrie1989 au dus la îndepărtarea însemnului folosit devechiul regim pentru individualizarea simbolică aţării. Cum se ştie, Stema adoptată în 1946, amendatănesemnificativ în 1952 şi în 1965, era de fapto emblemă concepută pe sistemul recomandat deMoscova, astfel încât să amintească doar frumuseţileşi bogăţiile ţării aşa cum era situaţia şi în celelalteţări socialiste. Cum era firesc imediat după îndepărtarearegimului comunist s-au făcut propuneripentru o nouă Stemă a ţării. Acestea au fost formu-nr.4(11), decembrie 2008 - 101

Akademoslate iniţial de către membrii comisiei de heraldică,genealogie şi sigilografie (pe atunci dependentăde Institutul de istorie „Nicolae Iorga”), respectivMaria Dogaru vice preşedinte a acesteia, şi JeanNicolas Mănescu, secretar general. Ulterior şi alţidoritori să vadă ţara dotată cu însemne adecvatetradiţiei şi istoriei sale s-au alăturat celor doi,susţinând proiecte în care simbolurile tradiţionaleromâneşti erau repuse la justa lor valoare. Menţionămprintre aceştia, pe artistul plastic GheorgheAdoc şi pe G.S.Jivănescu, pe artistul basarabeanGheorghe Vrabie (coautor, împreună cu Maria Dogarula elaborarea blazonului Republicii Moldova)ca şi pe românii aflaţi departe de graniţele ţării RamiroGeorgescu (SUA) şi Vasile Droj (Italia). (op.citată pag.165)În cartea menţionată sunt reproduse, în imaginipolicrome, şi lucrări de artă heraldică din Basarabia.Este reprodusă şi actuala Stemă de Stat a RepubliciiMoldova. Din păcate, este o imagine deproastă calitate, neclară, care nu ştiu din ce motiveeste reprodusă pe un fundal de culoare albastră, alterândgrav raporturile cromatice.Studiind materialele publicate în carte, cunoscândşi alte variante de proiect, realizate de alţiautori, pare-se ca şi în jurul Stemei României auavut loc discuţii aprige şi confruntări între autoriiproiectelor. Au fost publicate în diferite lucrări,variante în care apar anumite deosebiri, în unelereproduceri capul de bour şi acvila din StemaTransilvaniei fiind de culoare neagră, iar în altelede argint, ceea ce se potriveşte mai mult pentruaspectul general şi echilibrul ansamblului. Au fosttipărite hărţi pe care stema e reprodusă fără scutulalbastru, variantă care alterează ansamblul expresieicromatice.După părerea D-lui Silviu Andrieş-Tabac imagineaacvilei din Stema de Stat a Republicii Moldovae mai reuşită, autorul scriind despre aceastaîn lucrarea la care ne-am referit, următoarele: „StemaRepublicii Moldova din punct de vedere istoricreprezintă chintesenţa istoriei noastre. Practics-au utilizat doar două elemente esenţiale: capulde bour cu accesoriile corespunzătoare - simbolulMoldovei şi acvila cruciată cu atributele ei - simbolulromanităţii poporului român.Din punct de vedere grafic apreciem Stema caelegantă, proporţională, desenată într-un stil sobru,fără elemente de prisos. Este cea mai bună viziunegrafică propusă de pictorul Gh.Vrabie, dacă urmărimevoluţia Stemei de la primele schiţe, apoivarianta din finala Concursului până la imagineaactuală. Apreciem acvila moldovenească ca maireuşită decât acvila Stemei noi a României.” (op.citată, pag.150).Pasărea reînviată a copilărieiÎn legătură cu Stema, istoria creării şi atitudineaunora faţă de această lucrare, îmi amintesc deseoridespre o întâmplare din copilărie, misterioasă şiavând totodată pentru mine un sens profund. Multeîntâmplări din viaţa noastră, unele chiar dramatice,se şterg treptat din memorie, amintindu-ne dinacestea doar câte un crâmpei. Aceasta, însă, s-aîntipărit în memorie clar şi profund, urmărindu-mătoată viaţa, încât o revăd, în detalii, ca şi cum s-ardesfăşura din nou, de fiecare dată, atunci când îmiamintesc de ea...Împreună cu fratele meu Alexandru, cu tata,mama vitregă şi două surioare născute din a douacăsătorie, locuiam într-un sat basarabean de pe malulPrutului.Noi, fraţii, eram treziţi cu noaptea în cap şi puşila lucru. Mama vitregă smulgea de pe noi sumanelecu care ne îmbrăcam ziua şi ne înveleam noaptea. Încasă erau cearşafuri, iorgane şi perne, dar nu ni sedădeau să le folosim. Erau păstrate ca zestre pentrufete, când vor creşte mari şi va trebui să se mărite.Gestul maşterei era însoţit şi de cuvinte usturătoare:„Hai sculaţi! Nu dormiţi până a cârâi cioara în par!”Într-o dimineaţă eram deja în ogradă, când la unmoment dat, din cer coborî o pasăre mare cu penegalbene, albe şi maronii şi mi se aşeză în palme! Oaruncam în sus. Pasărea revenea înapoi. O aruncaifratelui. El o arunca spre mine. Copii fiind, ne-amantrenat într-un joc neobişnuit şi gesturile noastreerau însoţite de strigăte. La un moment dat, ieşinddin casă, lângă prag apăru maştera. Stătu o clipă peloc cu faţa crispată de nemulţumire şi ură. Deodatăparcă se lumină şi zâmbi, zicându-ne: „Ian daţîmi-os-o ţân şî eu oleacă!” Mă întoarsei spre ea şi-iaruncai pasărea. Prinzând-o cu ambele mâini, o ridicăîn sus şi cu toate puterile o trânti de pământ,omorând-o!În dimineaţa acelei zile a fost omorâtă şi copilărianoastră...Am luat pasărea, am dus-o la marginea grădinii,am săpat un mormânt, am aşternut nişte paie,am pus pasărea şi am acoperit-o cu paie, apoi amtras ţărâna şi i-am făcut un mormânt. Din nişte beţeuscate i-am înjghebat o cruce şi atâta am plâns, căbeţele acelea uscate ar fi trebuit să înverzească!Ceea ce spun nu este nici fantezie, nici vis.Această întâmplare ce s-a produs cu mulţi ani înurmă, o ţine minte şi fratele meu până astăzi.Uneori, când văd acvila cruciată din Stema deStat, imprimată pe Drapelul Tricolor care fâlfâie-nvânt, iar acvila mişcă din aripi, mi se pare că pasăreaaceea misterioasă cu care mă jucam cu fratelemeu în copilărie a reînviat şi a urcat atât de sus înînaltul cerului, că nimeni nu o va mai putea omorîniciodată!102 - nr. 4(11), decembrie 2008

Ştiinţă şi educaţieVALENTINARUSU-CIOBANU,PE MĂSURA MARILORSĂI DASCĂLITudor BRAGA,director, Centrul Expoziţional“Constantin Brâncuşi”,UAP, RMValentina Rusu-Ciobanu este singurulplastician în viaţă înclusă în excepţionala seriedin 12 albume „Maieştri basarabeni din sec. XX”,alături de nume de referinţă ale culturii noastreAuguste Baillayre, Alexandru Plămădeală, MaxGamburd, Lazăr Dubinovsky, Mihail Grecu, AndreiSârbu ş.a. Auguste Baillayre, unul dintre cele maispectaculoase, mai inteligente şi mai originalepersonaje ale artelor plastice basarabene dinperioada interbelică, a exercitat o influenţă enormăasupra formării artistei sub aspectul abilităţilorsale tehnice, concepţiilor estetice şi filosofice, darşi renumitul sculptor Alexandru Plămădeală, înclasa căruia studiase desenul. Aceasta ne şi facesă conchidem, că Valentina Rusu-Ciobanu esteplasticiana pe măsura marilor săi dascăli.De altfel, artista din fragedă copilărie a fostavantajată de o ambianţă selectă. Fratele mai mare,Victor, în a doua jumătate a anilor 1930 urma studiila şcoala Belle Arte din Chişinău, către sfârşitulanilor 1930 deja participa activ la viaţa artisticăcu foi grafice, pictură, sculptură, realizase şi olucrare monumentală în for public care s-a păstratla Chişinău. Datorită lui, iniţial, Valentina Rusu-Ciobanu, de rând cu lectura, muzica, florile, aîndrăgit artele plastice.A studiat la Instituţii Superioare din Iaşi,desăvârşindu-şi studiile la Colegiul de ArtePlastice “Alexandru Plămădeală” din Chişinău,clasa profesorului Ivan Hazov. Valenţele artistice,învederate în lucrarea de licenţă, au sensibilizatimediat specialiştii în domeniu, tânăra autoare fiindinvitată să expună (1946). Notificările pozitiveale publicului au determinat conducerea UAP s-otrimită la o bază de creaţie din Senej, Moscova.Foarte curând Valentina Rusu-Ciobanu estetitularizată membră a Uniunii Artiştilor Plastici;prin participarea activă la viaţa artistică se impunedrept un înainte mergător în genul picturii.Realizează un şir de portrete şi naturi statice.Sunt remarcabile Portretul unei eleve de la Şcoalade Meserii şi Portretul scriitorului Aureliu Busuioc.Configurate în mod monumental, acestea dovedescun laconism cromatic bazat pe manevrarea clarobscurului,dramatizarea unui colorit care totodatărespiră prin libertatea şi rafinamentul tentelor uşornuanţate cromatic. Tuşele sunt aşternute întru-unValentina Rusu-Ciobanu. Compoziţie Cub. 1969-1970. Ulei pe pânzăValentina Rusu-Ciobanu. Fată la fereastră. 1954.Ulei pe pânzănr.4(11), decembrie 2008 - 103

AkademosValentina Rusu-Ciobanu. Glebus Sainciuc. 1969-1970.Ulei pe pânzăritm asumat de autoare la un înalt grad al plasticităţii.Capodopera acestei prime perioade de afirmarea artistei este Fata la fereastră (1954), lucrare cereprezintă una din realizările plastice de vârf dincultura noastră.Începând cu o altă celebră lucrare - Ştefan celMare după lupta de la Războieni (1959-1960),se face evidentă predispoziţia plasticienei pentruversatilitate, reclamată de consecvenţa logică care-ieşafodează dorinţa de a atinge culmile exprimăriieu-lui, fără inhibarea în formule şi vigori dejacunoscute. În această lucrare plasticiana se dezicede metoda clar-obscurului, apelând la experienţafovistă blamată crunt de potentaţii zilei. Încălcarearigorilor estetice oficiale s-au soldat cu opt anide marginalizare a artistei, perioadă în care nu aavut nicio comandă, fapt ce o condamna la lipsurimateriale, nu însă şi la libertatea creaţiei.Puritatea culorii, valoarea energetică, luminozitateasunt calităţile pe care pictoriţa le valorificăşi transpune în limbaj modern, realizând un şir deportrete, lucrări tematice, naturi statice şi peisaje cutotul deosebite. Dacă în perioada de la începutul activităţiicreatoare pictoriţa şi-a asumat o percepereşi o interpretare dramatică, lirică, apoi în continuare,gama modalităţii de interpretare se lărgeşte prinacreditarea în apanajul modalităţii de expresie a entităţilorfilozofic, parabolă, primitivism. Aici facemtrimitere la lucrările În parc (1966); Setea (1965-1966); Portretul regizorului Emil Loteanu (1964);Portretele scriitorilor Aureliu Busuioc,Grigore Vieru,Ion Druţă (aa 60-70) care au îmbogăţit fără precedentplastica naţională prin măiestria probată.Prin lucrările Lunomobilul (1970); V.I.Leninşi N.K.Krupskaia (1969-1970); Vizita medicului(1970-1971); Micul dejun (1979-1980); Portretulscriitorului Serafi m Saca (1996), Valentina Rusu-Ciobanu atinge culmi fără precedent în arta plasticănaţională: în mare măsură datorită valorificării unuilarg palmares de procedee şi tehnici inspirate sauperfect ajustate la tradiţiile Renaşterii şi ale arteicontemporane, inclusiv foto-realismul; în parte, eaa recepţionat modurile de abordare ale lingvisticiimoderne, inclusiv deconstructivismul, şi a căutat săle transpună în configurările plastice.Valentina Rusu-Ciobanu ne-a reprezentat pestehotare în Bulgaria, Polonia, Canada, Irak, Siria. Estedistinsă cu titlul onorific Artist Plastic al Poporuluidin Republica Moldova; este laureată a PremiuluiNaţional, Cavaler al Ordinului Republicii...De 20 de ani, Valentina Rusu-Ciobanu nu maipictează: i-a cedat vederea. La cei 86 de ani ai săi,din pasiunile de altădată i-au rămas muzica şi florile,la care s-au mai adăugat nepoţii. Îşi trăieşte viaţa încasa veche din cartierul vetrei de origine a Chişinăului,împreună cu soţul său, distinsul pictor GlebusSainciuc. Este mama pictorului Lică Sainciuc, denumele căruia sunt legate cărţile mai multor generaţiide copii. Experţii caracterizează creaţia ValentineiRusu-Ciobanu ca pe o epocă în artele plasticenaţionaleValentina Rusu-Ciobanu. Autoportret în ochelari.1974. Culori acrilice pe hârtie104 - nr. 4(11), decembrie 2008

Noi membri Ştiinţă de şi onoare educaţie ai A.Ş.M.Acad. EVGHENI CEAZOV,Federaţia RusăEvgheni Ceazov,remarcabil savant cardiolog,a realizat lucrăride pionierat privindstudierea mecanismelorde dezvoltareşi tratare a aterosclerozei,problemele formăriitrombului şi terapiatrombolitică, patogenezaşi tratarea infarctuluiacut al miocardului.Elaborările saleştiinţifice în domeniuldiagnosticului şi tratamentuluiinfarctuluimiocardului au fostpuse la temelia unui sistem performant de tratament peetape, creat pentru prima dată în Uniunea Sovietică şireluat ulterior de practica mondială. Este unul din fondatoriidirecţiei ştiinţifice ce ţine de elaborarea metodelorde tromboliză şi crearea preparatelor trombolitice foarteeficiente.A publicat peste 450 de lucrări ştiinţifice, inclusiv 15monografii, unele dintre care au văzut lumina tiparuluiîn SUA, Germania, Marea Britanie, Polonia, Iugoslavia.A pregătit 30 de doctori şi 50 de candidaţi în ştiinţe. Estemembru titular al Academiei de Ştiinţe a Rusiei şi a Academieide Ştiinţe Medicale din aceeaşi ţară, membru deonoare al unor Academii de ştiinţe naţionale şi DoctorHonoris Causa al unor instituţii de învăţământ superiordin lume, inclusiv al Universităţii de Stat de Medicină şiFarmacie „N. Testemiţanu”. Din 1975 a condus Societateade Cardiologie din URSS, în prezent se află în frunteaSocietăţii de Cardiologie din Federaţia Rusă. EvgheniiCeazov este Erou al Muncii Socialiste, dublu laureat alPremiului de Stat, al Premiului Lenin, deţinător a 4 ordineLenin etc.În virtutea funcţiei pe care o ocupase timp de 20de ani de Şef al Direcţiei a IV-a de pe lângă MinisterulSănătăţii al URSS, a cunoscut şi tratat mai mulţi liderisovietici ai timpului. Impresiile sale şi analizele rafinatedespre personalităţile şi evenimentele epocii respectives-au constituit în câteva cărţi de largă rezonanţă internaţionalăAcademicianului Evgheni Ceazov i-a fost conferittitlul de membru de onoare al AŞM pe data de 17 octombrie2008, în şedinţa plenară a Congresului al V-leaal medicilor cardiologi din Republica Moldova. Astfel,comunitatea ştiinţifică şi-a exprimat respectul pentru celcare a adus o contribuţie decisivă la crearea serviciuluicardiologic din ţara noastră, a Institutului de Cardiologiedin Chişinău, la pregătirea unei echipe profesioniste şicompetitive de cardiologi autohtoni.Acad. MOMIR DJUROVIC,MontenegroAcad. MomirDjurovic este un specialistnotoriu în domeniulelectrotehnicii.A desfăşurat cercetăriîntr-un şir de domenii,precum:• câmpuri electromagneticeîn transformatoareşi maşinielectrice rotative;• maşini de inducţie(generatoare, motoare:control, tipurinoi, monitorizare;• energie alternativă(mori de vânt –generatoare speciale de inducţie), probleme generale deenergie;• aplicarea microprocesoarelor în control şi protejareamaşinilor electrice.Activitatea de cercetare este însoţită de o amplă activitatedidactică. Pe lângă cele mai prestigioase instituţiide învăţământ superior din Montenegro, a ţinut prelegeriîn diferite ţări ale lumii. Este autor a peste 200 de lucrări,multe dintre care au fost publicate în reviste internaţionalede profil; autor a 5 monografii ştiinţifice. A participatşi coordonat numeroase proiecte internaţionale; a fostmoderator principal la multe conferinţe internaţionale.Acad. Momir Djurovic este redactor-şef al revistei Elektrotehnika(Belgrad), fondator şi redactor şef al revisteide inginerie electrică ETF, Podgorica.Este membru al Asociaţiei iugoslave de InginerieElectrică şi Mecanică (SMEITJ); preşedintele SMEITJdin 1978; membru al Societăţii comemorative Tesla,Leckawanna; membru al WREN (reţeaua mondială dere înnoire a energiei); membru al WSS (summt-ul mondialsolar); fost membru al IEE; membru al AMSE; membrutitular al Academiei Iugoslave de Inginerie; membrutitular al Academiei de Ştiinţe şi Arte din Montenegro;membru al Academiei de Ştiinţe şi Arte din Salzburg;membru al Academiei Internaţionale Inginereşti dinMoscova; preşedintele Consiliului interacademic al SEEacademiilor naţionale.La 20 septembrie 2008, acad. Momir Djurovic i-afost conferit titlul de membru de onoare al Academieide Ştiinţe a Moldovei pentru contribuţia sa importantăla stabilirea unor relaţii de colaborare fructuoase dintreAcademia de Ştiinţe şi Arte din Montenegro şi A.Ş.M.;pentru lucrările sale valoroase în domeniul energeticiimondiale, precum şi al managementului sferei cercetare/dezvoltare.nr.4(11), decembrie 2008 - 105

Acad. VLADISLAV HOMICHFederaţia RusăLucrările teoreticeşi fundamentale aleacad.Vladislav Homichau jucat un rol de bazăla crearea şi dezvoltareaunui domeniu noual ştiinţei fundamentale– optica laser la intensităţimari. Pentruprima dată, savantul ademonstrat posibilitateautilizării diferitelor tipuride structuri poroaseşi agenţi termici, inclusivale celor din metalelichide, pentru răcireaelementelor. El a elaborato clasă întreagă deelemente noi durabile care şi-au găsit aplicare în diferitedomenii ale ştiinţei.Acad. Vladislav Homich a contribuit la elaborarea şicrearea dispozitivelor electrofizice şi proceselor noi, bazatepe formarea mediului de plasmă pentru dezintegrareadeşeurilor cu toxicitate ridicată (biologice, medicinaleetc.); a unui set original de aparate pentru diagnosticareaproceselor fizico-chimice, care decurg în plasmă. O direcţieimportantă a activităţii savantului şi a colectivuluicondus de el constituie cercetările din energetică şiDr. IRINA UVAROVA,Federaţia RusăDoctor în studiulartelor, Irina Uvarova,cercetător ştiinţificsuperior la InstitutulStudiul Arteloral Ministerului Culturiidin Federaţia Rusăs-a învrednicit de titlulonorific de DoctorHonoris Causa alAŞM pentru promovareaartei teatrale dinRepublica Moldovadincolo de hotareleei. A fost prima care,în anii `60, a scris articoleample despreTeatrul „Luceafărul”,publicate în presa republicană şi în presa moscovită despecialitate, prin care a informat publicul larg de cititoridin ex-U.R.S.S. despre arta tânărului colectiv din Chişinău.Ca rezultat, au urmat turnee de răsunet ale luceferiştilorla Moscova şi în alte oraşe ale ţării. Tot graţie acesteilargi mediatizări, la Teatrul „Luceafărul” au venit maimulţi regizori care au montat pe scena lui spectacole desucces. Criticii teatrali din afara republicii, la rândul lor,au analizat fenomenul artistic unic ce-a luat naştere în anii106 - nr. 4(11), decembrie 2008Akademosinfluenţa ei asupra mediului. El a participat personal lacrearea unui laborator mobil pentru studierea mediului şia componenţei fizico-chimice a atmosferei.Vladislav Homich este autor a peste 200 de lucrăriştiinţifice şi a 36 brevete de invenţie. A pregătit 9 doctorişi doctori habilitaţi. Activitatea prodigioasă a savantuluia fost apreciată cu diferite distincţii ştiinţifice, inclusivPremiul de Stat al U.R.S.S. (1982) şi al Federaţiei Ruse(2003) în domeniul ştiinţei şi tehnicii.În 2006, Vladislav Homich a fost decorat cu Ordinulde Onoare pentru contribuţii deosebite la dezvoltareaştiinţei din Republica Moldova. Aceasta, pentru că în calitatede preşedinte al Consiliului Fondului pentru CercetăriFundamentale din Rusia el a pledat cauza cooperăriiştiinţifice moldo-ruse. În urma încheierii Acordului decolaborare dintre A.Ş.M. şi fondul nominalizat, în anii2006-2007, au fost realizate 44 de proiecte de cercetăricomune în domeniile fizicii, biologiei, ecologiei, matematiciietc. În prezent alte 45 de proiecte sunt în derulareîn valoare de circa 20 milioane de ruble.La 4 noiembrie curent, în cadrul şedinţei comune aConsiliului Suprem pentru Ştiinţă şi Dezvoltare Tehnologicăal A.Ş.M. şi a Secţiei de Ştiinţe Fizice şi Inginereştia A.Ş.M., lui Vladislav Homich i-a fost conferit titlul demembru de onoare al Academiei de Ştiinţe a Moldovei.El este cel de al 53-lea purtător al acestui titlu onorificdin numărul savanţilor consacraţi ai Rusiei, României,Ucrainei, Poloniei, Franţei, Germaniei, Belgiei, Israeluluietc., fapt ce sporeşte prestigiul şi potenţialul foruluiştiinţific moldovenesc.NOI DOCTORI HONORIS CAUSA AL A.Ş.M50-60 în U.R.S.S. odată cu apariţia a trei teatre celebre: Sovremennic(1956), Luceafărul (1960) şi Taganka (1964).Irina Uvarova este autoarea monografiei „Teatrul Luceafărul– un deceniu al devenirii” despre destinul dramatical acestui colectiv, carte care, din păcate, a fost editată cudouă decenii mai târziu.Un loc aparte în activitatea de cercetare a Irinei Uvarovaocupă teatrul folcloric, arta populară moldoveneascăîn ansamblu şi ceramica în special; ea a participat lanumeroase expediţii folclorice din republica noastră. Apropagat la scară unională arta plastică moldovenească,scriind despre cei mai valoroşi pictori, precum MihailGrecu, Valentina Rusu-Ciobanu, Igor Vieru, Ada Zevin,Eleonora Romanescu, Glebus Sainciuc, Serghei Ciocolov.Acest interes accentuat faţă de arta poporului nostruse explică prin obârşia basarabeană a cercetătoarei, strămoşiiei locuind pe vremuri la Chişinău.În calitate de pictor-scenograf şi pictor de costume,Irina Uvarova a realizat peste 50 de spectacole în teatrelede dramă şi de păpuşi din Moldova, Rusia, Ucraina, Lituania,Uzbekistan, Franţa, Statele Unite ale Americii.Este autoarea monografiilor Глина, вода и огонь,Moscova, 1973, despre arta ceramicii, ce include şi un capitoldedicat acestui domeniu de creaţie din Moldova (tradusăîn limbile estonă şi lituaniană); Смеется в каждойкукле чародей, Moscova, 2001, consacrată esteticii luiV. Meyerhold. În total, cu semnătura dr. Irina Uvarova auieşit de sub tipar peste 200 de lucrări. La 5 iunie curent,în cadrul şedinţei CSŞDT al A.Ş.M., dr. Irina Uvarovai-au fost înmânate însemnele de Doctor Honoris Causaal A.Ş.M.

Noi Doctori Ştiinţă Honoris şi educaţie Causa ai A.Ş.M.Acad. ALEXANDR CIUBARIAN,Federaţia RusăÎn 2008 se împlinesctrei decenii decând acad. AlexandrCiubarean se află înfruntea Institutului deIstorie Universală alA.Ş. a Rusiei. Concomitent,din 1997 elsuplineşte funcţia derector al Universităţiide Stat a ŞtiinţelorUmanistice. Din 1970este vicepreşedinte alComitetului Naţionalal istoricilor din Rusia.În perioada 1990-2000a fost vicepreşedinte alComitetului Internaţionalal Ştiinţelor Istorice. Din 2001 face parte din Consiliulpentru Ştiinţă de pe lângă Preşedintele FederaţieiRuse.Academicianul Al.Ciubarian este autorul a peste 300de publicaţii. Unele din ele, precum Pacea de la Brest,Ideea europeană în istorie în sec. XIX-XX; Europa însec. XX. Istorie şi perspective, Europenismul rusesc etc.au fost traduse şi editate în S.U.A., R.F.G. Sub redacţiaacademicianului Al.Ciubarian au văzut lumina tiparuluioperele fundamentale Istoria Europei în 6 volume, Societateaglobală în sec. XX.O serie din lucrările academicianului Al. Ciubarianau ca obiect de studiu istoria relaţiilor internaţionale (deexemplu, pactul sovieto-german de neagresiune). În ultimultimp el a fost preocupat de problemele istoriei războiuluirece, devenind iniţiatorul şi coredactorul revisteiinternaţionale „Istoria războiului rece”. Totodată, academicianulAl.Ciubarian este redactor-şef al revistelor Almanahuleuropean şi Civilizaţia. În anul 2006 sub coordonareaacademicianului Al. Ciubarian a fost fondatărevista Asociaţiei Institutelor de Istorie a statelor C.S.I.,care publică sistematic articole ştiinţifice ale cercetătorilordin Republica Moldova.Acad. A.Ciubarian a pledat mereu pentru o colaborarestrânsă cu cercetătorii din diferite ţări, inclusiv dinMoldova. În urma întrunirilor ce se desfăşoară sub egidaAsociaţiei Institutelor de Istorie al statelor C.S.I. a fostîncheiat contractul de colaborare între Institutul de IstorieUniversală al A.Ş. din Rusia şi Institutul de Istorie, Stat şiDrept al A.Ş.M. Acest contract prevede publicarea de cătreambele părţi a lucrărilor ştiinţifice semnate de cercetătoriiinstituţiilor respective şi organizarea în comun a diferitelormanifestări ştiinţifice. Astfel, au avut loc conferinţa internaţională„Anul 1917 în destinul popoarelor din Europade Est” (23 iunie, 2007, Chişinău, RM), Şcoala Internaţionalăde vară şi învăţământ de la distanţă „Securitate, naţionalitateşi cetăţenie” (8-17 iulie, 2007, Chişinău, RM),Şcoala Internaţională de vară „Putere şi societate în ţărileU.R.S.S.” (15-26 august, 2007, Sankt-Petersburg, Rusia)ş.a.La 9 iunie curent, în cadrul şedinţei comune aCSŞDT şi a Institutului de Istorie, Stat şi Drept, luiAl.Ciubarian i-a fost conferit titlul de Doctor HonorisCausa al A.Ş.M.Dr. hab. ION ŢURCANU,Republica MoldovaDr. hab. în ştiinţeagricole Ion Ţurcanu,ilustru savant pomicultor,de 50 de anistudiază cultura nuculuiîn plan genetic şitehnologic. A cercetatnumeroase populaţiiseminale de nuc dinţară (peste 50 mii dearbori de nuc în plinrod), a selectat şi aanalizat în colecţii şi îndiferite micro-culturide concurs 219 tipurivaloroase de nuc cuperspectivă de extindere în producţie, inclusiv 18 soiuridin selecţia mondială. A creat şi omologat 7 soiuri autohtonede nuc - Chişinău, Cazacu, Cogălniceanu, Corjeuţi,Călăraşi, Costiujeni şi Schinoasa, ce-au alcătuit primulsortiment de nuc omologat în ţara noastră. A elaborat tehnologiade producere a materialului săditor de nuc altoitla scară industrială şi tehnologia de producere a nucilorîn plantaţii pe bază de soi. Actualmente aceste elaborărise implementează pe larg în producţie.Din anul 1962 şi până în prezent dr. hab. Ion Ţurcanua deţinut mai toate posturile ştiinţifice posibile: cercetătorştiinţific inferior, superior, coordonator principal, şefde secţie, director-adjunct pentru ştiinţă la Institutul deCercetări pentru Pomicultură. În 1966 a susţinut teza dedoctor în ştiinţe agricole; în 1970 i s-a conferit titlul deconferenţiar cercetător; în 1994 a susţinut teza de doctorhabilitat în ştiinţe agricole; în 1994 a fost ales membru deonoare al Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice „GheorgheIonescu Şişeşti”, România.A publicat circa 160 de lucrări fundamentale şi cucaracter aplicativ, inclusiv 10 cărţi şi monografii, printrecare monografia „Nucul” (4 ediţii) şi „Pomicultura practică”(3 ediţii). Monografia „Nucul” este considerată pebună dreptate cartea de căpătâi a producătorilor de culturinucifere din ţara noastră.Dr.hab. Ion Ţurcanu participă activ la pregătireacadrelor de înaltă calificare. Sub conducerea lui 7 persoaneau susţinut tezele de doctori în agricultură. Esteunul dintre autorii Legii cu privire la pomicultură şi Legiinucului. A fost menţionat cu titlul onorific de OmEmerit, medalia ”Meritul civic”, numeroase distincţiila saloanele internaţionale şi naţionale de inventică şiproduse noi.La 18 iulie curent, în cadrul şedinţei comune în teritoriua Biroului CSŞDT al A.Ş.M. şi a Biroului Secţieide Ştiinţe Agricole a A.Ş.M., lui Ion Ţurcanu i-a fostconferit titlul de Doctor Honoris Causa al A.Ş.M.nr.4(11), decembrie 2008 - 107

AkademosAcad. ANDREI EŞANUla 60 de aniDoctor habilitatîn istorie, profesorcercetător, membrutitular al Academieide Ştiinţe a Moldovei(2008).Născut la 16 iulie1948 în s. Sculeni,r-nul Ungheni. A făcutstudii la facultatea deistorie a Universităţiide Stat din Chişinăuşi la doctoranturaInstitutului de Istorieal A.Ş.M. A activat încadrul Institutului deIstorie păşind treptelede la laborant pânăla cercetător ştiinţificprincipal. În prezent exercită funcţia de şef de secţie„Istoria Universală”.A participat cu rapoarte şi comunicări la numeroaseforumuri ştiinţifice internaţionale şi naţionale, membrual colegiilor de redacţie al mai multor reviste şi periodiceştiinţifice. A contribuit la pregătirea cadrelor de tinerispecialişti în domeniul ştiinţei istorice.Domeniul de cercetare cuprinde un larg spectru deprobleme legate de valorificarea moştenirii culturale şispirituale naţionale, de istoria culturii şi civilizaţiei medievaleşi moderne din Sud-Estul şi Estul Europei. Pe parcursulactivităţii a publicat mai multe monografii, studii, precumşi monumente de cultură scrisă, cronici şi documente dinsec. XV-XX, opere cantemiriene, cataloage de carte vecheşi modernă, bibliografii istorice ş. a., între care:1. Школа и образование в Молдавии (ХV – началоХVIII века) (Chişinău, 1983);2. Cartea Moldovei. Catalog (în 2 vol., Chişinău, 1990,1992, coautor, coord.);3. Din vremuri copleşite de greutăţi (Chişinău, 1991);4. Cultură şi civilizaţie medievală românească (Chişinău,1996);5. Contribuţii la istoria culturii româneşti (Bucureşti,1997);6. Axinte Uricariul. Letopiseţul Ţării Moldovei (Chişinău,1999);7. Chişinău. File de istorie (Chişinău, 1998);8. Moldova medievală (Chişinău, 2001);9. Mănăstirea Căpriana (sec. XV–XX) (2003, în colab.,coord.);10. „Descrierea Moldovei” de Dimitrie Cantemir încultura europeană (Chişinău, 2004);11. Epoca lui Ştefan cel Mare. Oameni, destine şi fapte(Bucureşti, 2004);12. Bogdan al II-lea şi Maria-Oltea, părinţii lui Ştefan celMare, (Chişinău, 2007);13. Demitrii Cantemerii, Principis Moldaviae. Descriptioantigui et hodierni status Moldaviae / Dimitrie Cantemir,Principele Moldovei, Descrierea stării de odinioară şi deastăzi a Moldovei. Vol. I-II, (Bucureşti, 2006-2007);14. Dinastia Cantemireştilor (sec. XVII-XVIII) (Chişinău,2008, coautor, coordonar, redactor. şt. )Laureat al Premiului de Stat al Republicii Moldova îndomeniul ştiinţei (1994 şi 2001); Premii ale A.Ş.M.(1991, 1996, 1998, 2004); Premiul Academiei Române(1998). Decorat cu ordinul „Gloria Muncii”. Deţine titlulde „Om emerit”.Acad. ION TODERAŞla 60 de aniBiolog, domeniulştiinţific: zoologiafuncţională, hi drobiologie.Doctorhabilitat în ştiinţebiologice (1991),profesor universitar(1991). Membrucorespondent (2000),academician alAcademiei de Ştiinţea Moldovei (2007).Născut la 17august 1948 în satulLogăneşti, r-nulHânceşti. A absolvit facultatea de biologie şi pedologie aUniversităţii de Stat din Chişinău (1971) şi doctoranturala Institutul de Zoologie al A.Ş.M. (1976). Activeazăîn calitate de cercetător ştiinţific de diferite niveluri laInstitutul de Zoologie al A.Ş.M. (din 1971 până în 1988),şef al catedrei de zoologie (1988–1998), transformatăulterior în catedra de zoologie şi ecologie a USM (1998–2000), şef al catedrei de biologie umană şi animală aUSM (2000-2005), director al Institutului de Zoologieal A.Ş.M. (1993-2006). Este academician coordonatoral Secţiei de Ştiinţe Biologice, Chimice şi Ecologice aA.Ş.M., membru al Consiliului Suprem pentru Ştiinţă şiDezvoltare Tehnologică al A.Ş.M. (2004-prezent).Cercetările efectuate reflectă următoarele aspecte:nivelul de organizare şi integrare funcţională aorganismelor unicelulare clonale şi pluricelularepoichiloterme; revizuirea concepţiei „adaptăriimetabolice” la diferite temperaturi, demonstrându-seuniversalismul valorii coeficientului Vont’ Hof (egalăcu 2.00–2.25) atât pentru metabolismul energetic, câtşi cel plastic al animalelor poichiloterme; elaborareabazei metodologice de estimare a travaliului geochimical populaţiilor de nevertebrate în ecosistemele terestre şiacvatice; identificarea unor principii noi în determinarealegităţilor ontogenetice ale variaţiei echivalentuluienergetic, a metabolismului activ, a coeficientuluiconvertibilităţii energiei asimilate şi a productivităţiinevertebratelor cu tipul de creştere exponenţial, parabolicşi asimptotic.A elaborat o nouă concepţie ştiinţifică care vizeazăexistenţa unor legităţi unice ale fluxului de materie,energie şi formare a productivităţii secundare, care apermis fundamentarea unor principii necunoscute înevaluarea şi pronosticarea cantitativă a funcţionăriipopulaţiilor de animale nevertebrate, atât în ecosistemele108 - nr. 4(11), decembrie 2008

Ştiinţă Jubilee şi educaţieacvatice, cât şi în cele terestre. Rezultatele cercetărilorau fundamentat Concepţia programelor „Monitoringulecologic în Republica Moldova”, „Planul Strategicde Acţiune în domeniul conservării biodiversităţiiRepublicii Moldova”, „Primul Raport Naţional despreBiodiversitate” şi elaborarea „Cărţii Roşii a RepubliciiMoldova” (ed. a II-a).A elaborat şi implementat în plan ramural, încolaborare cu cercetătorii Institutului de Microbiologie,preparatul de uz veterinar Apispir ca remediubiostimulator al prolificităţii şi productivităţii familiilorde albine. A publicat 360 de lucrări ştiinţifice şi ştiinţificometodice,inclusiv 14 monografii şi manuale, cărţi şielaborări metodice, între care: Biodiversity of the aquaticecosystems from the Republic of Moldova (problems,realizations and perspectives) (2002, în colab.);New Achievements in the Estimation of FunctionalEcology and Biodiversity in Poikilothermic Organism//Limnological reports (2002, în colab.); manualulEcologia microorganismelor acvatice (2005, în colab.,tradus în engleză pentru universităţile din SUA) etc.Deţine 24 de brevete de invenţie, menţionatecu înalte distincţii la cele mai prestigioase expoziţiişi târguri internaţionale, inclusiv Medalia de AurOMPI „Inventator remarcabil”. Este preşedinteal Consiliului ştiinţific specializat al Institutuluide Zoologie pentru susţinerea tezelor de doctor şidoctor abilitat la specialităţile „Hidrobiologie”,„Ihtiologie”, „Zoologie şi Entomologie” (1995–2005), iar din 2005 – la specialitatea „Zoologie”. Apregătit 23 de doctori şi doctori habilitaţi în ştiinţe.Este doctor Magna cum Laudae al Universităţii LibereInternaţionale din Moldova, membru al colegiului deredacţie al periodicului Romanian Revue of AppliedEcology, membru al Grupului „Ecofiziologie” dincadrul Asociaţiei Internaţionale a Ţărilor Dunărene,reprezentant al Republicii Moldova la ReuniuneaPaneuropeană a Convenţiei Internaţionale RAMSAR(Varna, Bulgaria) şi la Simpozionul UNESCO privindPoliticile de Mediu şi Educaţie pentru DezvoltareaDurabilă în Regiunea Mării Negre (Bucureşti,România). A ţinut o serie de prelegeri şi cursuripractice la şcolile-seminar de standardizare a metodelorproducţioniste, ecofiziologice şi ecotoxicologice dinU.R.S.S. (Toliatti, 1979; Baikalsk, 1981; Moscova,Sankt-Petersburg, 1979–1992), iar în perioada 1997–2005 la universităţile din California, Paris, Bucureşti,Cluj-Napoca, Iaşi ş.a.Este deţinător al Premiului I al A.Ş. a U.R.S.S., alPremiului Prezidiului A.Ş.M. În cadrul Concursuluinaţional pentru susţinerea ştiinţei şi inovării „Econom –2007” a fost distins cu titlul de „Inventatorul anului”; esteComandor al Ordinului „Merite d,invention”( Belgia).Acad. MIHAIL LUPAŞCUla 80 de aniDoctor ha bilitatîn ştiinţe agricole(1971), profesoruniversitar(1972). Membrutitular al Academieide Ştiinţe a Moldovei(1978).Născut la 27august 1928 îns. Cuizăuca, r. Rezina.Studiile: a absolvitşcoala primaradin satul natal(1935-1943); Şcoalaagricola din Cucuruzeni (1945-1948); InstitutulAgricol din Chişinău (1948-1953); doctorantura -Gradina Botanica a Filialei Moldoveneşti a A.Ş. aU.R.S.S. (1954-1957).Activitatea ştiinţifică, didactica si politica:cercetător ştiinţific inferior la Gradina Botanica(1957-1959), conferenţiar la Institutul Agricol dinChişinău (1959-1961); director al Institutului Moldovenescde Cercetări Ştiinţifice în domeniul Culturilorde Câmp din Bălti (1962-1974) şi director general alA.S.P. «Selecţia», organizată în baza acesteia (1974-1978). Doctor în ştiinţe agricole - 1958, doctor habilitat- 1971, profesor universitar - 1972, membrutitular al A.S.M. (1978). A ocupat mai multe funcţiiimportante: academician coordonator al Secţiei deŞtiinţe Biologice şi Chimice a A.Ş.M. (1978-1980);ministru al agriculturii al R.S.S.M. (1980-1985); deputatal Sovietului Suprem al R.S.S.M. (1980-1985,1985-1986) şi preşedinte al Sovietului Suprem alR.S.S.M. (1985-1986); vicepreşedinte al A.S.M.(1978-1986, 1990-1995); deputat în ParlamentulR.M. din partea Partidului Democrat Agrar al Moldovei.Din 2004 este cercetător ştiinţific principal la Institutulde Microbiologie si Biotehnologie al A.Ş.M.A fondat şcoala ştiinţifică în domeniul biologiei plantelorfurajere şi programării recoltelor. A elaborat bazeleteoretice şi practice de producere a nutreţurilorşi proteinei vegetale, bazele modelării fitocenozelorculturilor de nutreţ şi ale programării recoltelor lor,precum şi bazele agrotehnice şi organizatorice decreare a asolamentelor furajere şi furajero-cerealiereîn Republica Moldova. A adus o contribuţie substanţialala constituirea sectorului de producere a furajelorîntr-o ramura separata, care facilitează realizareaîn practică a conceptului de dezvoltare a agriculturiiMoldovei pe baze ecologice, atribuind un rol însemnatperfecţionării structurii suprafeţelor însămânţatecu culturi de câmp. A demonstrat eficienţa economicăşi ecologică a prezenţei culturilor de nutreţ în agro-nr.4(11), decembrie 2008 - 109

Akademoslandşaftul republicii şi a fundamentat ştiinţific rolulculturilor de lucernă în sporirea fertilităţii solului, înrezolvarea problemei proteinei vegetale şi în combatereaeroziunii provocate de apă şi de vânt. A contribuitla cercetarea şi implementarea noilor soiuri şispecii netradiţionale de culturi de câmp şi a determinatrolul acestora în asigurarea sectorului zootehniccu nutreţuri. A publicat în tară şi în străinătate peste350 de lucrări ştiinţifice, inclusiv 25 de cărţi, manuale,broşuri, în care a abordat probleme de agriculturăşi ecologie: Смешанные посевы кормовых культурна силос (1965); Однолетние кормовые культуры(1972); Технические и кормовые культуры (1976);Люцерна (1988); Agricultura Moldovei şi ameliorareaei ecologică (1996); Agricultura ecologică şiproducerea furajelor în Republica Moldova (1998);Lucerna: importanţa ecologica şi furajeră (2004)s.a.A pregătit 10 doctori în ştiinţe agricole.Titluri şi decoraţii: Este membru titular alAcademiei Agricole din Federaţia Rusă, membru deonoare al Academiei Agricole şi Silvice din Româniaşi al Academiei Central-Europene pentru Ştiinţesi Arte. Doctor Honoris Causa al Universităţii Agrarede Stat din Moldova. A fost distins cu titlurilede „Om Emerit”, de laureat al Premiului de Stat alRepublicii Moldova şi al Premiului „Gheorghe Ionescu-Şişeşti”(România). Este decorat cu 2 ordine„Insigna de Onoare”, Ordinul „Drapelul Roşu deMunca”, Ordinul „Lenin”, „Ordinul Republicii”.Acad. ION DRUŢĂla 80 de aniProzator, dramaturg,publicist.Membru titularal Academiei deŞtiinţe a Moldovei(1992)Născut la 3 septembrie1928 în satulHorodişte, azi raionulDonduşeni. A absolvitşcoala primară din satulnatal şi cea medienecompletă în s. GhicaVodă, cursurile superioarede literaturăde pe lângă Institutulde Literatură Universală„M. Gorki” din Moscova (1955–1957).Colaborează, cu reportaje, schiţe şi nuvelete dinrealitatea curentă, la ziarele Ţăranul sovietic, Moldovasocialistă, revista Femeia Moldovei, iar apoi şi larevista Octombrie (Nistru). Debutul literar îl face în1951 cu povestirea Problema vieţii (revista Octombrie,nr. 2). Debutul editorial îl marchează culegereade povestiri La noi în sat (1953), urmată de Poveste dedragoste (1954); Dor de oameni (1959); Piept la piept(1964); Osânda căutării (1959) etc. Însăşi denumireaprimei culegeri de povestiri indică asupra tematicii ruralede care e preocupat autorul, tradiţiile populare şimentalitatea profund ţărănească constituind repereledefinitorii ale acestei apariţii artistice ieşite din comun.Într-o manieră poetică individuală, Ion Druţă abordeazăsubiecte sociale şi umane de importanţă majoră,utilizând în acest scop procedee artistice cristalizateîn basmul popular şi în opera unor mari creatori desorginte populară, cum ar fi, de exemplu, Ion Creangă.Nuvele şi povestiri gen Rubanca; Nicolae Anton şicei şapte feciori ai lui; Bobocul; Pădureanca; Samariteanca;Balada celor cinci motănaşi; Povestea furnicii;Badea Cireş; Bătrâneţe, haine grele; Sania ş.a.s-au impus chiar din momentul apariţiei drept creaţiide referinţă în domeniu.Din anul 1969 locuieşte la Moscova, fiind silit deîmprejurări să-şi schimbe domiciliul. Recunoaşterea deplinăa talentului prozatorului – atât pe plan naţional, câtşi internaţional – i-au adus-o scrierile epice de amploareşi creaţiile dramatice de profundă rezonanţă psihologică,care au apărut la diferite intervale de timp: romanele şipovestirile Frunze de dor (1957); Ultima lună de toamnă(1963); Povara bunătăţii noastre (1968); Clopotniţa(1972); Horodişte (1975); Biserica albă (1975–1981),apoi dramele Casa mare (1959); Doina (1968); Păsăriletinereţii noastre (1971); Sfânta sfintelor (Frumosşi sfânt) (1976); Rugăciunea de seară (Cervus divinus)(1977–1987); Plecarea lui Tolstoi (1970); Harul Domnului(epopee teatrală în două volume, 2001); CădereaRomei; Apostolul Pavel (1996); Ultima iubire a lui Petrucel Mare (Последняя любовь Петра Великого)(2008); Ужин у товарища Сталина (O cină cu tovarăşulStalin) (2005) etc. Harta etnopsihologică, socialăşi geografică a eroilor e diversă şi complexă: de laplugarii simpli din Câmpia Sorocii la demnitarii moldovenide la curţile domneşti de altădată; de la cochiliileapostolului Pavel la saloanele goale şi reci ale tiranuluiStalin; de la încăperile europenizate ale domnitorului,savantului şi scriitorului Dimitrie Cantemir la palateleluxoase ale atotputernicului împărat reformator Petrucel Mare; de la arhimandritul de la Mănăstirea NeamţPaisie Velicicovschi la Iasnaia Poleana a lui Lev Tolstoi,titanul literaturii ruse şi universale.În totalitatea ei, opera lui Ion Druţă se sprijină pe treipiloni principali: idealurile atotpurificatoare ale creştinismului;tradiţiile înnobilatoare-populare, culturale şiistorice ale neamului; preceptele verificate ale unei gândirişi experienţe civilizate de factură modernă.Valorile sacre, spaţiul sacru, timpul sacru – alăturide tradiţiile folclorice şi istorice, prezente în întregulunivers artistic druţian – îşi află, în anii de la urmă,110 - nr. 4(11), decembrie 2008

Ştiinţă Jubilee şi educaţieexpresie tot mai pregnantă în formula literară puţinpracticată la noi eseul-spovedanie sau poemul imnic,în care visul spre veşnica înălţare sufletească se ridicădeasupra teluricului şi risipirii zilnice de lut omenesc:Spovedanie la poarta bisericii (1998); Ruga fiilor rătăcitori(1992); Rugă albă (2003). Până şi prezenţelepublicistice directe, luările de cuvânt la înalte forumuriştiinţifice, spirituale şi obşteşti (vol. Ora jertfirii,1998)stau, de regulă, sub semnul zbuciumului sufletesc şi alconcilierii creştineşti. Monumentala Lumânare a Recunoştinţei(2004) de pe colinele Sorocii, rezultat al perseverăriiscriitorului în acest domeniu timp de peste undeceniu, se impune ca o expresie publicistică, materialăşi spirituală vie şi de durată în dorinţa colectivă a neamuluide a nu dispărea în neant şi necunoscut. Tradusăîn mai multe limbi străine şi jucată cu succes pe scenenotorii din Europa şi Asia, creaţia epică şi dramatică alui Ion Druţă a fost şi continuă să rămână unul din principaliimesageri spirituali ai poporului nostru pe meridianelelumii. Membru de onoare al Academiei Române(1990), Doctor Honoris Causa al Universităţii de Statdin Moldova.I s-au conferit titlurile de laureat al Premiului deStat şi de Scriitor al Poporului. A fost decorat cu ordinele„Lenin”, „Drapelul Roşu de Muncă”, „PrieteniaPopoarelor”, „Ordinul Republicii”, cu Medalia „MihaiEminescu”.Întreaga operă a scriitorului a fost editată în 4 volumeîntre anii 1989-1990.Acad. VSEVOLODMOSCALENCO la 80 de aniFizician, domeniulştiinţific: fizicateoretică a stăriicondensate.Doctor habilitatîn ştiinţe fizicomatematice(1968),profesor universitar(1971). Membrucorespondent(1970) şi membrutitular (1976) alAcademiei de Ştiinţea Moldovei.Născut la 26septembrie 1928în satul Bravicea,azi raionul Călăraşi. A absolvit facultatea de fizicăşi matematică a Universităţii de Stat din Chişinău(1951) şi doctorantura la Universitatea de Stat „M.V. Lomonosov” din Moscova (1957–1959), subconducerea acad. N.N. Bogoliubov. A fost asistent şilector la Universitatea de Stat din Moldova (1951–1961). Din 1961 activează în cadrul Academiei deŞtiinţe a Moldovei, exercitând funcţiile de şef al secţieide fizică teoretică a Institutului de Fizică şi Matematică(1961–1964), cercetător ştiinţific superior şi şef desecţie la Institutul de Matematică (1964–1969), iar din1969 – şef al secţiei de fizică statistică a Institutului deFizică Aplicată al A.Ş.M.Este fondatorul şcolii ştiinţifice în domeniulsupraconductorilor cu mai multe benzi de energie şial sistemelor electronice puternic corelate. Domeniulsău de activitate ştiinţifică cuprinde teoria cuantică acorpului solid şi a materiei condensate, în special teoriapolaronilor şi excitonilor, teoria supraconductibilităţiila temperaturi joase, teoria sistemelor de spin-sticlă şisticlă cvadripolară. Începând cu 1990, dezvoltă teoriasistemelor electronice puternic corelate, inclusivteoria supraconductibilităţii la temperaturi înalte. Apropus metode noi diagramatice în teoria perturbaţiilortermodinamice. Astăzi este recunoscută teoriasupraconductibilităţii sistemelor cu benzi energeticesuprapuse, elaborată în 1959 de acad. V. Moscalencoşi care în 2001 şi-a găsit confirmarea experimentalăîn MgB2. Concepţiile ştiinţifice elaborate pe parcursulanilor au fost publicate în reviste de prestigiuinternaţional (circa 200 de lucrări) şi în 6 monografii,între care: Метод исследования плотностей электронныхсостояний сверхпроводящих сплавов(1974); Электромагнитные и кинетические свойствасверхпроводящих сплавов с перекрывающимисяэнергетическими полосами (1976); Туннельныесвойства сверхпроводящих сплавов (1978, încolab.); К теории металлических спиновых стекол(1985); Низкотемпературные свойства металловс особенностями зонного спектtра (1989, în colab.)ş.a.A fost membru al Comisiei „Teoria corpului solid”(1961–1991) şi al Comisiei „Fizica temperaturilorjoase” (1981–1991) ale Prezidiului A.Ş. a U.R.S.S.,membru al comitetelor de organizare a multorconferinţe internaţionale, membru al PrezidiuluiA.Ş.M. (1991–1996), reprezentant plenipotenţiar alRepublicii Moldova la Institutul Unificat de CercetăriNucleare (IUCN) din Dubna, Rusia (1991–2005).A participat la numeroase simpozioane şi conferinţeştiinţifice unionale şi internaţionale (Franţa, Germania,Rusia ş.a.). A organizat Conferinţa unională „Fizicatemperaturilor joase” (Chişinău, 1982). A pregătit20 de doctori şi 5 doctori habilitaţi în ştiinţe fizicomatematice.A ţinut prelegeri la Universităţile dinChangchun (China) (1990, 1992/1993), Salerno(Italia) (1999, 2001) şi Duisburg (Germania) (2000).În perioada 1997–2006 deţine grantul GuvernuluiGerman în proiectul Heisenberg–Landau şi conlucreazăcu Institutul de Fizică al Universităţii Duisburg–Essen.În 1998–2006 colaborează cu Institutul de FizicăTeoretică Caianiello din Salerno, iar din 1996 până înprezent – cu Laboratorul de fizică teoretică al IUCNîn problemele teoriei cuantice a supraconductibilităţii.Este distins cu titlul de „Om Emerit”, cu Premiulde Stat, Premiul Prezidiului A.Ş.M., decorat cu ordinul„Insigna de Onoare”, cu „Ordinul Republicii”, cuMedalia „D. Cantemir”.nr.4(11), decembrie 2008 - 111

AkademosAcad. SVEATOSLAVMOSCALENCOla 80 de aniFizician, domeniulştiinţific: teoriasemiconductorilorşi optica cuantică.Doctor habilitatîn ştiinţe fizicomatematice(1971),profesor universitar(1974). Membru corespondent(1989)şi membru titular(1992) al Academieide Ştiinţe a Moldovei.Născut la 26 septembrie 1928, în satul Bravicea,azi r-nul Călăraşi. A absolvit facultatea de fizicăşi matematică a Universităţii de Stat din Chişinău(1951). A urmat doctorantura la Institutul de Fizicăal Academiei de Ştiinţe a Ucrainei (1956–1959). Înanii 1951–1956 a activat în calitate de asistent laInstitutul Agricol din Chişinău, apoi de cercetătorştiinţific inferior, cercetător ştiinţific superior la Institutulde Fizică şi Matematică al A.Ş.M. (1960–1964), iar din 1964 şi până în prezent este şef desecţie la Institutul de Fizică Aplicată al A.Ş.M.Este fondatorul scolii ştiinţifice în domeniul fiziciiproceselor excitonice şi fotonice-laser în semiconductoridin Republica Moldova. Şi-a consacratactivitatea ştiinţifică domeniului fizicii excitonilorşi biexcitonilor de densitate înaltă în semiconductori.Aceasta se bazează pe două concepte formulateîn anii 1958–1959: prima se referă la formarea moleculelorde excitoni numite posterior biexcitoni, iara doua – la posibilitatea Condensării Bose-Einstein(CBE) spontane şi a suprafluidităţii excitonilor şi biexcitonilorcu durata finită de viaţă în stare de cvasiechilibrutermodinamic. Biexcitonii au fost descoperiţiexperimental, începând cu anii 1968–1972, iaractualmente se identifică practic în toate obiecteleunde există excitoni. Spre deosebire de moleculelemenţionate, lichidul suprafluid şi CBE spontană aexcitonilor şi biexcitonilor n-au fost descoperite sauconfirmate deocamdată experimental, cu toate căau fost depuse eforturi considerabile în centrele dinstrăinătate. Descoperirea fenomenului ar deschidemodalităţi principial noi de transmitere a energieişi informaţiei în semiconductori. În 1962, după crearealaserelor, a fost menţionată posibilitatea CBEinduse a excitonilor, deoarece coerenţa macroscopicăa radiaţiei laser se transmite direct excitonilordatorită tranziturilor cuantice unifotonice. În prezentaceste fenomene se studiază pe larg în condiţiideparte de echilibrul termodinamic şi se realizează,de asemenea, la tranziţiile bifotonice ce duc la creareabiexcitonilor şi la conversia exciton-biexciton.Fenomenele optice ce apar în aceste condiţii suntparte componentă a efectului optic Stark. Studiileteoretice în fizica excitonilor şi biexcitonilor de înaltădensitate în semiconductori, inclusiv ale CBEspontane şi induse, au fost efectuate în strânsă colaborarecu mulţi colegi de specialitate. O ramurăbine dezvoltată a acestor cercetări se bazează peteoria propagării coerente nelineare a luminii laserîn regiunea excitonică a spectrului în semiconductorişi în ghidurile optice, ceea ce se datorează înspecial eforturilor profesorului P. I. Hadji şi ale colaboratorilorsăi. În acest sens, poate fi menţionatăteoria solitonilor polaritonici cu dimensiunea în direcţiapropagării mai mare decât lungimea de undăa luminii. O parte din rezultatele obţinute au fostgeneralizate în comun cu prof. D. W. Snoke de laUniversitatea din Pittsbourgh (SUA) şi publicate înmonografia fundamentală Bose-Einstein condensationof excitons and biexcitons and coherent nonlinearoptics with excitons (Cambridge UniversityPress; Cambridge, New York, 2000, în colab.). Înultimii ani este studiat fenomenul CBE al excitonilormagnetici bidimensionali în colaborare cu prof.M. A. Liberman de la Universitatea din Uppsala(Suedia) şi cu prof. D. W. Snoke. În această direcţiea fost prezisă existenţa unei faze metastabile delichid dielectric format din excitoni magnetici bidimensionalicu dipoli electrici de translare. Este autora peste 350 de lucrări ştiinţifice, publicate în ţarăşi în străinătate, inclusiv 5 monografii, între care:Бозе-эйнштейновская конденсация экситонови биэкситонов (1970); Солитоны и нутацияв экситонной области спектра (1980, în colab.);Введение в теорию экситонов большойплотности (1973) ş.a. A participat cu rapoarteştiinţifice la numeroase conferinţe şi simpozioaneinternaţionale, în 1980–1994 a predat un curs specialla Universitatea de Stat din Moldova, în 1995,2000 şi 2005 a ţinut prelegeri la Universitatea dinUppsala (Suedia). A pregătit 21 de doctori şi 5 doctorihabilitaţi în ştiinţe fizico-matematice.I s-au conferit titlurile de „Om Emerit”, laureatal Premiului de Stat al R.S.S.M. şi al Premiului deStat al U.R.S.S. Este cavaler al „Ordinului Republicii”,cetăţean de onoare al satului natal Bravicea.112 - nr. 4(11), decembrie 2008

Ştiinţă Jubilee şi educaţieAcad. VASILE MICUla 70 de aniAgronom, domeniulştiinţific:genetică, ameliorareşi seminologie.Doctor habilitat înbiologie (1979), profesoruniversitar(1995). Membru corespondent(1989)şi membru titular(1993) al Academieide Ştiinţe a Moldovei.Născut la 18 octombrie1938 în satulOlişcani, azi r-nul Şoldăneşti.După absolvireaşcolii agricole dins. Cucuruzeni (1956)şi a facultăţii de agronomie a Institutului Agricol din Chişinău(1961), urmează studiile la doctorantură la Secţia deGenetică a A.Ş.M. (1962–1965), ulterior fiind angajat aiciîn calitate de cercetător ştiinţific inferior (1965–1969) şicercetător ştiinţific superior (1969–1974). Din 1974 pânăîn 1986 este şef al laboratorului de genetică al Institutuluide Cercetări Ştiinţifice pentru Porumb şi Sorg, apoi,din 1986, director al acestui institut şi director general alA.Ş.P. „Porumbeni”.A contribuit la crearea unei colecţii originale de formegenetice şi la stabilirea unor surse valoroase cu conţinutînalt de proteine, rezistente la factori nefavorabili,androsterile. Un deosebit interes prezintă cercetările privindmutageneza spontană, utilizarea surselor şi tipurilorde androsterilitate în sistemul de producere a seminţelorhibride, metodele genetice de majorare a calităţii nutritivea silozului de porumb prin reducerea conţinutului de ligninăîn plantă. A realizat programe de cercetare în domeniulameliorării productivităţii şi calităţii porumbului, creăriihibrizilor de diferite grupe de maturitate şi direcţii de utilizare.În baza surselor de androsterilitate, s-a realizat unprogram de producere a seminţelor de porumb cu calităţibiologice superioare.Rezultatele cercetărilor se regăsesc în 210 lucrări ştiinţifice,între care monografiile: Спонтанные мутациикукурузы (1974); Генетические исследования кукурузы(1981); Качество силосной кукурузы (1987) ş.a. Estedeţinător a 83 de brevete de invenţie şi autor de soiuri şihibrizi de plante care se cultivă în mai multe ţări. Sub îndrumarealui au fost susţinute 9 teze de doctor în ştiinţe.A prezentat comunicări ştiinţifice la 4 congrese internaţionalede genetică, la 7 conferinţe „Eucarpia”, la congreselegeneticienilor şi amelioratorilor din Moldova. Este membrual Academiilor Agricole din Federaţia Rusă, Ucraina,România, Belarus, vicepreşedinte al Societăţii Geneticienilorşi Amelioratorilor din Republica Moldova, membrual colegiilor de redacţie ale revistelor Agricultura Moldoveişi Кукуруза и сорго (Rusia). Doctor Honoris Causa alUniversităţii Agrare de Stat din Moldova.Activitatea sa de muncă prodigioasă a fost apreciatăcu Premiului de Stat al R.M., Ordinul „Insigna de Onoare”,„Ordinul Republicii” şi cu medaliile „Veteran al muncii”şi „Meritul civic”.Acad. ANDREI ANDRIEŞla 75 de aniFizician, domeniulştiinţific:semiconductoriinecristalini şi optoelectronica.Doctor habilitatîn ştiinţe fizicomatematice(1977),profesor universitar(1990). Membrucorespondent(1978) şi membrutitular (1984) alAcademiei de Ştiinţea Moldovei.Născut la 24 octombrie1933 în oraşulChişinău. A absolvit facultatea de fizică şi matematicăa Universităţii de Stat din Chişinău (1956) şi doctoranturala Institutul Fizico-Tehnic „A. F. Ioffe” din Sankt-Petersburg(1962). A activat în calitate de laborant superiorşi de asistent la catedra de fizică a Institutului Agricol dinChişinău (1957–1959), cercetător ştiinţific la Institutulde Matematică şi Fizică al A.Ş.M. (1962–1964), secretarştiinţific (1964–1971), şef de laborator al Institutului deFizică Aplicată al A.Ş.M. (din 1971 - prezent). A deţinutimportante funcţii administrative în cadrul Academiei:secretar ştiinţific al Prezidiului A.Ş.M. şi al Institutuluide Fizică Aplicată (1964–1971), secretar ştiinţific general(1984–1989) şi preşedinte (1989–2004) al Academiei deŞtiinţe a Moldovei. Din 1993 este director al Centruluide optoelectronică al Institutului de Fizică Aplicată. Înanul 2004 a fost ales preşedinte de onoare al Academieide Ştiinţe a Moldovei.Este fondatorul şcolii ştiinţifice în domeniul fiziciisemiconductorilor necristalini. Efectuează cercetărifundamentale în domeniul fizicii semiconductorilornecristalini şi al optoelectronicii. A elaborat noi tehnologiide obţinere a materialelor necristaline, inclusiv asticlelor calcogenice nedopate şi dopate cu elemente dinpământuri rare (Dy, Sm, Nd, Ho, Pr etc.), a compoziţiilorpolimerice, compozitelor şi nanocompozitelor înformă de straturi subţiri şi fibre optice, ghidurilor opticeplanare, elementelor optice neliniare, dispozitiveloroptoelectronice; noi tehnologii de obţinere a mediilorde înregistrare şi producere a hologramelor destinateprotecţiei consumatorilor. În baza acestor cercetări experimentalede pionierat a fost demonstrat rolul stărilorlocalizate în fenomenele de interacţiune a luminiicu sticlele calcogenice, inclusiv în fenomenele privindmemoria fotoelectrică, reacţiile electrochimice şi deformaţiilestraturilor calcogenice stimulate de luminăşi câmpul electric, influenţa câmpului electric asupraeficienţei înregistrării optice a informaţiei, fenomenelefotoinduse în fibre calcogenice; a fost determinat modulde distribuire a stărilor localizate în sticlele calcogeniceşi au fost identificate mecanismele de transport electro-nr.4(11), decembrie 2008 - 113

Akademosnic şi de recombinare a purtătorilor de sarcină în materialenecristaline.Au fost elaborate şi propuse pentru implementare însisteme xerografice, fototermoplastice, holografice noimetode de înregistrare a informaţiei optice, care prezintăinteres pentru elaborarea tehnologiilor informaţionale,băncilor de date cu capacitate superioară. Au fost realizatenoi modele teoretice de explicare a fenomeneloroptice fotoinduse, confirmate prin cercetări experimentale.În baza acestor investigaţii, au fost determinaţi parametriide bază ai unor materiale de mare interes pentruoptoelectronică, a fost elaborat atenuatorul fotonic. S-ademonstrat că fibrele optice dopate cu elemente din pământurirare manifestă proprietăţi de fotoluminescenţă,ce prezintă interes pentru elaborarea amplificatorilor opticiîn fibrele optice la lungimile de undă actuale 1,3 şi1,5 μkm. În baza lucrărilor ştiinţifice efectuate în Centrulde optoelectronică au fost elaboraţi noi senzori acustooptici,metode interferometrice de cercetare a tensiunilorîn materiale condensate.Este autor şi coautor a peste 450 de publicaţiiştiinţifice, între care: Стеклообразный сульфид мышьякаи его сплавы (1981, în colab.); Нестационарныеинжекционные токи в неупорядоченных твердых телах(1983, în colab.); Стеклообразные полупроводникив фотоэлектрических системах записи оптическойинформации (1988, în colab.); Optical phenomena inchalcogenide glasses and their application in optoelectronics//Non-Crystalline materials for optoelectronics,Series Optoelectronic Materials and Devices, vol. I. Eds.G. Lucovsky and M. Popescu, INOE, Bucureşti, România;A: Pure and Applied Optics, 1, 91, p. 155–210 (1992, încolab.); Fizica sticlelor calcogenice (Bucureşti–Chişinău,1996, în colab.); Optical and Photoelectrical Propertiesof Chalcogenide Glasses// Semiconducting chalcogenideglass III, 80, p. 117–199; Eds. Robert Fairman, beaverton,USA & Boris Ushkov, ELMA, Moscow, Russia, ElsevierIns., (2004, în colab.) ş.a. Coautor a 45 de brevete de invenţie.A contribuit la pregătirea a 17 doctori şi 8 doctorihabilitaţi în ştiinţe fizico-matematice şi în ştiinţe tehnice.A participat la peste 70 de conferinţe şi simpozioanerepublicane şi internaţionale (Marea Britanie, SUA,Franţa, Germania, Rusia, România, Ungaria, Bulgariaetc.). Este membru al Academiei Inginereşti din FederaţiaRusă, membru corespondent al Societăţii Austriece AlbertSchweitzer-Gesellschaft Modling, membru al AcademieiEuropene de Arte, Ştiinţe şi Umanistică (Franţa),membru de onoare al Academiei Române şi al Academieide Cosmonautică „K. E. Ţiolkovski”, preşedinte al SocietăţiiŞtiinţifice Internaţionale SPIE–Moldova, membrude onoare al Academiei Americano-Române, membru deonoare al Fundaţiei Mondiale de Inovaţii, Doctor HonorisCausa al Universităţii Politehnice din Bucureşti.A fost distins cu titlurile de „Om Emerit”, de laureatal Premiului de Stat, al Premiului „C. Miculescu”al Academiei Române, al Premiului Internaţional „S. R.Ovshinshy” pentru excelenţă în cercetarea sticlelor calcogenice.Este decorat de 2 ori cu Ordinul „Insigna deOnoare”, cu „Ordinul Republicii”, cu Medalia „AcademicianulS. I. Vavilov” ş.a.Dr. hab. Zinaida ANESTIADIla 70 de aniMedic, domeniulştiinţific:endocrinolo gia.Doctor habilitat înmedicină (1981).Şefa Catedrei endocrinologiea USMF„N.Testemiţanu”.Născută la1 septembrie 1938în s.Sărătenii Vechi,r.Teleneşti. În 1961 aabsolvit cu menţiunefacultatea MedicinăGenerală a Institutuluide Stat de Medicinădin Chişinău.Între 1961-1964 este medic endocrinolog la SpitalulClinic Republican, ulterior – şefă a Secţiei endocrinologiepe care a fondat-o la acelaşi spital. În 1969 susţineteza de doctor în medicină cu tema Tratamentulguşei toxice difuze cu iod radioactiv. Din 1977 pânăîn prezent este şefa Catedrei endocrinologie a USMF„N.Testemiţanu”, unde şi-a manifestat plenar talentulde savant, profesor, manager, asigurând lucrul clinicşi ştiinţific, efectuând cercetări în patologia endocrinăcu răspândire în masă, cum este diabetul zaharat şipatologia glandei tiroide. În 1981, susţine teza de doctorhabilitat în medicină cu tema Diabetul zaharat şivârsta – posibilităţile regresului şi remisiei la stadiileiniţiale. Zinaida Anestiadi este, astfel, una din primelefemei de la noi care a devenit doctor habilitat.Cercetările sale în domeniul diabetologiei au fundamentatconcepţia ştiinţifică „Patomorfoza de vârstăa diabetului zaharat”, stabilind particularităţile de diagnosticşi tratament al diabetului zaharat în stadiileiniţiale, la diferite perioade de vârstă. Este autoare a150 de lucrări ştiinţifice. Sub conducerea ei au fostsusţinute 16 teze de doctor şi una de doctor habilitat înmedicină. A prezentat comunicări ştiinţifice la prestigioaseforuri internaţionale ce şi-au desfăşurat lucrărilela Paris, Budapesta, Bruxelles, Istanbul, Bucureşti,Ierusalim, Glazgo. În 1972 a fost desemnată în funcţiade endocrinolog principal al Ministerului Sănătăţii pecare o exercită până în prezent. Şi-a dat concursul laelaborarea Programului Naţional de combatere a diabetuluizaharat „MoldDiab” şi a Programului Naţionalde Eradicare a maladiilor iododeficitare ale glandei tiroide,aprobate de guvern. Este preşedintă a Consiliuluiştiinţific specializat de profil „Medicina internă” aUSMF „N.Testemiţanu”, preşedintă a societăţii ştiinţifico-practicea endocrinologilor din Republica Moldova,membră a Academiei din New York. Pentru meritedeosebite, activitate fructuoasă în formarea cadrelormedicale şi realizări ştiinţifice remarcabile i s-a conferittitlul de “Om Emerit”, medalia “N.Testemiţanu”.114 - nr. 4(11), decembrie 2008

Ştiinţă In memoriam şi educaţieMembru corespondent al A.Ş.M. ALEXANDRU ZAVTUR9.05.1929–12.10.2008Comunitatea ştiinţifică din Republica Moldova a suferit o grea pierdere: la 12 octombrie 2008 s-a stinsdin viaţă membrul corespondent, profesorul universitar Alexandru Zavtur, filozof şi politolog bine cunoscutîn ţară, precum şi peste hotare.S-a născut la 9 mai 1929 în satul Corjova, azi raionul Dubăsari. După absolvirea facultăţii de istorie aInstitutului Pedagogic din Chişinău (1951) urmează doctorantura (1951-1954) la Institutul de Filosofie alA.Ş. a U.R.S.S. A activat în calitate de lector superior, conferenţiar şi şef de catedră la Institutul Peda gogicdin Chişinău, conferenţiar şi şef de catedră la Universitatea de Stat din Moldova, director al Insti tutului deIstorie a Partidului de pe lângă C.C. al P.C.M., şef de secţie la C.C. al P.C.M., cercetător ştiin ţific superioral Secţiei de Filosofie şi Drept a A.Ş.M., director al Institutului de Cercetări Sociale şi Politice de pe lângăC.C. al P.C.M., cercetător ştiinţific principal, şef de sector la Institutul de Filozofie, Sociologie şi Drept alA.Ş.M. (din 2002). Concomitent activează în calitate de profesor la Catedra politologie a Universi tăţii deStat din Moldova, pe care a fondat-o în anul 1990. A exerci tat funcţia de preşedinte al Societăţii de Propagarea Cunoştinţelor „Ştiinţa” (1976-1991); de consultant al Preşedintelui RM (1997-1999).A abordat probleme ştiinţifice ce ţin de structura socială şi po litică a societăţii. Este autor a peste 400 delucrări, inclusiv 40 de cărţi, broşuri şi manuale. S-a manifestat ca un cercetător prodigios şi bun organizatoral procesului didactic şi ştiinţific. A adus o contribuţie valoroasă la pregătirea cadrelor de înaltă calificarepentru economia şi cultura republicii noastre; sub conducerea sa au fost pregătite circa 40 teze de doctor şide doctor habilitat.Activitatea sa didactică, de cercetare, organizatorică şi publică a fost înalt apreciată - în anul 1976 a fostales membru corespondent al A.Ş.M., a fost distins cu Ordinul „Gloria Muncii”.Amintirea lui va rămâne veşnic în memoria celor care l-au cunoscut.Dumnezeu să-l odihnească în pace!V. Voronin, V. Stepaniuc, P. Lucinschi, Gh. Duca, T. Furdui, M. Şlapac, A. Roşca, H. Corbu,C. Popovici, A. Drumea, Gh. Paladi, A. Timuş, V. Ţaranov, I. Jarcuţchi, I. Rusandu, A. Bujoreanunr.4(11), decembrie 2008 - 115

AkademosAcademicianul DUMITRU GHIŢU13.01.1931–23.11.2008Consiliul Suprem pentru Ştiinţă şi Dezvoltare Tehnologică al A.Ş.M. anunţă cu adâncă durere că la vârsta de 77 deani a decedat academicianul Dumitru Ghiţu, director de onoare al Institutului de Inginerie Electronică şi Tehnologii Industrialeal A.Ş.M., profesor universitar, savant cu renume mondial în domeniul fizicii şi electronicii.Dumitru Ghiţu s-a născut într-o familie de ţărani la 13 ianuarie 1931 în satul Drepcăuţi, raionul Briceni. A absolvitUniversitatea de Stat din Moldova în 1954. Şi-a început activitatea în calitate de conferenţiar la Universitatea de Stat dinBălţi şi Universitatea de Stat din Tiraspol, apoi a continuat să lucreze la Universitatea de Stat din Moldova.Din anul 1961 şi până la sfârşitul vieţii a muncit în cadrul Academiei de Ştiinţe a Moldovei, unde a deţinut funcţiilede: colaborator ştiinţific, fondator şi şef al Laboratorului fizica semimetalelor, director adjunct al Institutului de FizicăAplicată, secretar ştiinţific general al Prezidiului A.Ş.M., academician coordonator al Secţiei de Ştiinţe Fizice şi Matematice,director al Centrului - Laborator internaţional de supraconductibilitate şi electronica solidului, director al Birouluispecializat în domeniul electronicii corpului solid, director-fondator al Institutului de Inginerie Electronică şi TehnologiiIndustriale.Academicianul Dumitru Ghiţu este fondator al unei şcoli ştiinţifice de excelenţă. A adus contribuţii considerabile ladezvoltarea unui spectru larg de domenii: fizica şi tehnologia semimetalelor şi semiconductorilor; fizica şi tehnologiamaterialelor anizotropice; fizica sistemelor de dimensionalitate redusă; ingineria dispozitivelor electronice şi a echipamentelormedicale. Activitatea de cercetare s-a fructificat într-o vastă operă ştiinţifică: a publicat peste 500 de lucrăriştiinţifice, majoritatea în reviste de prestigiu internaţional, două monografii, a obţinut circa 25 de brevete de invenţie. Apregătit 35 de doctori în ştiinţe, dintre care 6 au devenit ulterior doctori habilitaţi.A fost iniţiatorul organizării Centrului criogenic, în baza căruia la Chişinău au demarat cercetările experimentale criogeniceîn mod sistemic. Ultima sa operă organizatorică în cadrul A.Ş.M. a constituit fondarea în anul 2006 a Institutuluide Inginerie Electronică şi Tehnologii Industriale.Pe parcursul a aproape două decenii a fost preşedinte al Uniunii Societăţilor Tehnico-Ştiinţifice din Republica Moldova,preşedinte al Consiliului ştiinţific pentru susţinerea tezelor de doctor şi doctor habilitat în domeniul fizicii stăriicondensate, membru al Comisiei de atestare a personalului ştiinţific şi ştiinţifico-didactic al Consiliului Naţional pentruAcreditare şi Atestare al R.M.Aportul său semnificativ în ştiinţă şi organizarea cercetării a fost înalt apreciat: membru corespondent (1976) şimembru titular al A.Ş.M. (1984); Om Emerit în ştiinţă, laureat al Premiului de Stat în domeniul ştiinţei şi tehnicii; decoratcu cea mai înaltă distincţie de stat - Ordinul Republicii.Realizările ştiinţifice ale academicianului D. Ghiţu au fost recunoscute şi de comunitatea ştiinţifică internaţională:membru de onoare al Academiei Cosmonautice „K.Ţiolkovscki”, membru al Academiei Internaţionale de Termoelectricitate,membru al colegiului redacţional al revistei internaţionale „Thermoelectricity”, titlul onorific de DoctorHonoris Causa al trei Universităţi din România şi Republica Moldova, medaliat la Saloanele de invenţii din Bruxellesşi Geneva.Academicianul Dumitru Ghiţu va rămâne în memoria tuturor celor care l-au cunoscut ca un veritabil om de omenie,onest, sociabil, corect în relaţiile cu colegii săi de muncă şi receptiv la problemele acestora, savant talentat, consacrat pedeplin ştiinţei şi inovării.Z. Greceanîi, V. Stepaniuc, Gh. Duca, T. Furdui, I.Tighineanu, M. Şlapac, B. Gaina, V. Canţer, I. Bostan,M. Bologa, L. Culiuc, T. Şişianu, A. Sidorenco.116 - nr. 4(11), decembrie 2008