robert turcescu invitat - Camera Deputatilor

decembrie, şi România exportă armament într-o altă ţară, acea ţară trebuia să de baniRomâniei după o lună. După o lună, Ceauşescu nu mai era, dar în locul lui Ceauşescu s-adus pe un aeroport din Sofia altcineva. Şi a luat banii pe marfa livrată de statul român pe15 decembrie. A luat banii pe 15 ianuarie. Banii ăştia nu au mai ajuns la statul român şiacum vine un moment, dacă luaţi presa vremii, în care pentru prima oară soseşte înRomânia şi se întâlneşte cu Ion Iliescu, Yasser Arafat. El vine în ianuarie în România, ţinminte că a participat şi Gelu Voican Voiculescu la această întâlnire şi au discutat aceastălipsă de bani pe care statul român nu o mai avea, fiindcă diverşi oameni se interpuneau.Robert Turcescu: Yasser Arafat spunea că a plătit banii aceia.Dan Diaconescu: Vreau să vă spun că, în 1991, eu merg la Dan Voiculescuacasă...Robert Turcescu: Dar cum ai ajuns să îl întâlneşti pe Dan Voiculescu, de lainterviul respectiv s-a întâmplat?Dan Diaconescu: Eram ziarist la „Curierul Naţional”, era o zi de sâmbătă. HoriaAlexandrescu ţipă pe hol după Ralu Filip, el nu era pe acolo, şi mă strigă pe mine şi mătrimite să fac un interviu cu Dan Voiculescu. Am ajuns acolo, am făcut interviul, s-apublicat interviul şi când a apărut interviul domnul Dan Voiculescu, plin de politeţe, m-asunat şi mi-a mulţumit pentru acest interviu şi mi-a spus, vreau să te invit duminică săluăm masa împreună. Am mers, am luat masa şi dânsul m-a întrebat ce fac duminicaviitoare? Vii din nou să mâncăm, repet, erau în casă şi două fete de 16-17 ani, eu aveam22 ani, i-am spus că mă duc la Caracal că de acolo sunt. Şi m-a întrebat ce fac la Caracalşi i-am spus, uite scot ziarul ăsta, „Jurnalul de Caracal”, apăruse numărul 1 cu 1-2 zileînainte. Era un ziar care anticipa într-un fel „Evenimentul zilei”, un ziar în care noipublicam meniul de la o nuntă de acolo din oraş, scriam că nu ştiu ce poliţist a bătut pe nuştiu cine din oraş, ziarul s-a vândut foarte bine, vreo 6.000 de exemplare. Voiculescu măconducea spre uşă şi zice, nu mai pleci din casa mea până nu-mi promiţi că faci asemeneaziare în fiecare oraş al ţării. De la „Jurnalul de Caracal” a fost ideea lui să facem Jurnalede Olteniţa, Giurgiu.Robert Turcescu: Ţi se părea la vremea respectivă că-şi doreşte putere, că-şidoreşte faimă sau voia pur şi simplu bani?Dan Diaconescu: Noi mereu aveam contre. Noi am lucrat foarte bine 2-3 ani, înanul 4, respectiv 5, ne-am certat atât de tare şi ca să înţelegeţi personajul lui, îi place săfie foarte independent. Cearta finală pe care am avut-o cu el, eu aşteptam de la el o marerecompensă, salariul meu, deşi fabulos la acea vreme, aveam 3.000 de dolari, ajunsesemult mai mic în comparaţie cu adjuncţii mei, pe care eu îi angajam şi ca să îi ţin alături demine le plăteam salarii foarte mari şi când Marius Tucă, de exemplu, adjunctul meu, aveaun salariu mai mare decât al meu, eu mergeam la Dan Voiculescu şi îi spuneam cumfacem cu banii, cu salariile? Compania pe care eu o conduceam era pe profit şi atunciDan Voiculescu a spus, ştii, ar fi foarte bine să ne dezvoltăm, că tu eşti un foarte bun omde afaceri şi când am auzit asta am spus ce ar fi să mă duc la o mare companie derăcoritoare, condusă de un tip din Israel şi tipul mi-a zis, bă, tu eşti oltean sau eşti maievreu decât evreii, în sensul că eu l-am convins să facă un chioşc, sub forma unei cutii debăutura răcoritoare, în care eu să vând ziare, iar el să-şi vândă băutura răcoritoare. M-amcertat eu cu evreul, că el zicea să vindem în faţă băutura răcoritoare şi în spate presă, şi i-am zis că vreau invers. L-am convins pe evreu şi am semnat un contract ca evreul să facă500 de chioşcuri, să le amplasăm în toată România şi eu să vând presă, să fac un mare4