robert turcescu invitat - Camera Deputatilor

Voiculescu, repet el este unul dintre granzii acestei ţări. Cum a reuşit, este în continuare oenigmă pentru mine, dar ceea ce eu nu-mi explic şi profit de faptul că s-a reîntorsadineauri în ţară şi poate ne va răspunde, este o curiozitate a mea profesională, apoiumană, de ce i-ar mai trebui lui aşa ceva? Adică de unde atâta lăcomie? Am întrebat demulte ori oameni bogaţi care au un miliard deja de euro, la ce le mai trebuie încă unmiliard?Robert Turcescu: Nu banii cred că le mai trebuie, e vorba de putere.Dan Diaconescu: N-au putut să-mi răspundă. Dar Dan Voiculescu, ca să văsurprind acum, să încep cu lucrurile lui bune, pentru că orice personaj are şi partea luiumbrită şi partea lui cu multă lumină, Dan Voiculescu îmi spune mie la începutul anilor’90 că are 86 de milioane de dolari în contul personal. România începuse din nou să facădatorii...Robert Turcescu: Asta spunea Voiculescu la începutul anilor ’90?Dan Diaconescu: În 1991, după ce ne-am cunoscut mai bine, îl întrebam câţi baniare şi el mi-a spus, era o ştire la TVR, se spunea că România din nou face o datorieexternă de nu ştiu câte zeci de milioane de dolari. Şi Voiculescu mi-a spus, băi, eu, uiteam bani suficienţi cât să plătesc această datorie şi când eu voi muri, spunea el, eu vreausă las în testament să plătim această datorie externă. Mi s-a părut înduioşător, emoţionant,fetele lui, astăzi sunt mari şi înţeleg că sunt tot timpul invocate, erau minore şi eu măgândeam ce tip, în loc să lase banii fetelor lui, se gândeşte să plătească datoria?! Ăsta eun moment absolut interesant, mai e un alt moment petrecut undeva la Chicago, în careacest tip, Dan Voiculescu, „varanul” cum i se spune sau „motanul”, omul ăsta a strâns pemai mulţi reprezentanţi ai firmei Crescent de pe planetă, într-o sală, în care, invitase dinRomânia un taraf de muzică populară, în care toţi beau din nişte ulcele vin românesc şi laun moment dat s-a dus la microfon, după câteva ore de petrecere, şi a spus cine nu eromân să iasă acum din sală. Acolo erau americani, ciprioţi, greci, libanezi, oameni destulde înstăriţi şi tipul ăsta, care avea un ascendent total asupra lor, fiindcă filiala Crescentdin România mergea mult mai bine decât celelalte filiale, tipul ăsta i-a dat afară din salăpe cei care nu erau români, pe motiv că n-au vrut să cânte româneşte pe o anumită piesă.Deci sunt două momente de care vreau să ţineţi cont şi acum să trec şi în partea cealaltă,în care el îmi spunea că niciodată nu a fost cu Securitatea sau securist, ci că s-a strecuratca orice tânăr deştept şi pot să cred această variantă în sistemul de dinainte de 1989, însensul că, dacă regimul de atunci, vă dau acum un exemplu fără să fie neapărat punctualşi concret, dacă România avea o pierdere, un om era arestat în Argentina pentru acţiunede spionaj, atunci Dan Voiculescu se oferea să-i facă acelui om o carte de muncă cu firmaCrescent, să meargă în Argentina, el sau colegi de-ai lui, să convingă statul argentiniancă ăla e doar un şofer la firma Crescent, să plătească o cauţiune, omul revenea în ţară cuaceastă poveste, evident, Dan Voiculescu era răsplătit, atunci primea tot felul de comenzidin partea statului român, să ducă, să aducă cu vapoarele sale marfa pentru Sidex Galaţisau ARLO Slatina. În timpul ăsta el mai aducea ceasuri electronice, mai ţineţi minteceasurile de pe Covaci, ceasurile acelea se spune că erau aduse tot de firma Crescent înRomânia, erau date Securităţii să zicem cu un leu, iar Securitatea le vindea cu 2 lei şiVoiculescu avea nişte profituri furibunde, repet, legal. Acum trecem după anii 1990, seîntâmplă un episod pe care eu l-am investigat, dar n-aş vrea să facem un demers de tipradio-şanţ, dar legenda este în felul următor. Tot felul de lucruri interzise la comerţ cumar fi armament şi dacă vă închipuiţi un moment în care Ceauşescu trăia, să zicem 153