Cititi online - click aici - Primaria Mizil

Anul VIINr. 51 - 52Aprilie - Mai2010FEREASTRARevistă editată de Asociaţia Culturală „Agatha Grigorescu Bacovia” - MizilEditorialDespre îndrăzneala de a fiDeschid fereastra dimineţilor meleincerte: au înflorit cireşii şi merii şi perii!Este din nou Primăvară pe Pământ! Ridicmâinile către cer şi trag puternic aer înpiept! Îmi imaginez alveolele plămânilor meifericindu-se!Trăim într-o lume... Oare care ar ficuvântul cel mai potrivit pentru a carecterizace se întâmplă acum cu România? Acel „cuvânt care săexprime adevărul” despre pădurile mutilate, despre„mila” inflexibilă a Europei, în care ni se spune că am intrat,despre dispariţia meşteşugurilor şi despre industriapusă la pământ de „tunurile” miliardarilor aflaţi, decenii larând, în „atenţia” justiţiei, despre spitalele noastre mortale,despre oamenii noştri politici care se „ciuruiesc” întreei şi, mai ales, despre destinul viitoarelor generaţii, „hrănite”cu manele şi condamnate la a deveni, în cel mai buncaz, forţă de muncă ieftină.Ce părere au tinerii de azi despre doină şi baladă,despre Eminescu, Petre Ţuţea sau Brâncuşi, despre Enescusau Luchian, despre Eugen Ionescu sau Mircea Eliade, despre„averile” intelectuale care le-au fost ascunse, despreanimalele, păsările, cerul, apele, pământul şi anotimpurileacestor meleaguri mereu tragice?Cum ar putea să compenseze internetul educaţia princare profesori prost plătiţi încearcă să modeleze destine şicaractere. Iar atunci când reuşesc, când elevii superdotaţi,de care România nu a dus niciodată lipsă, devin ingineri,pictori, medici sau scriitori de excepţie, singura lor şansăde afirmare este să plece, târând după ei cuvântul „dor”, şieventual să ia Premiul Nobel în numele Statelor Unite (veziGeorge Emil Palade) sau Germaniei (Herta Muller). Darnu-i putem acuza de asta, pentru că în România ar fi fostrostogoliţi din ierarhiile valorilor de marii Nimeni.Şi cum s-ar putea caracteriza, acum, viaţa celor ceau cunoscut teroarea războiului şi pe cea care a urmat, aciumei roşii (puţini câţi mai sunt)? Pensiile lor mizere nu-ifac nici măcar să roşească pe foştii slujbaşi de nădejde aicomunismului (mulţi, câţi au rămas), pensionaţi şi ei, darcu pensii exorbitante...Aşadar, nu glonţul patriei e dulce ca mierea...Probabil că pensionarii de război, de canal, de muncă silnicăsunt de vină, pentru că... se încăpăţânează să trăiască!Cuminţeniei palmelor lor nu le-a rămas decât închinăciuneaşi iertarea, pe care numai copacii încă netăiaţi şi pământulrăvăşit de gânduri mereu iertătoare le înţeleg...Oricum, vor murii curând, dar – aşa cum spunea un poet –s-ar putea ca atunci să-l ia şi pe Dumnezeu, cu ei, în cer!Am avut ocazia să discut cu mulţi din aceşti bătrâni,chiar tatăl meu fiind unul dintre ei. Nu povestesc episoadelecumplite pe care le-au trăit, nu acuză pe nimeni, nureproşează, nu cer recompense, decoraţii sau certificate,pentru a-şi consfinţi bravura. Povestesc însă, cu ochiumezi, despre odiseea întoarcerii acasă, despre obiceiuri şidatini, despre mireasma fânului cosit, despre căldura dincoamele cailor, despre dărnicia pământului, despre zâmbetulfemeilor care le-au dăruit copii...Noi, ceilalţi, ascultăm rar „poveştile” lor şi îi privimca pe nişte fotografii trucate. Dar ei ştiu totul! Acumcând sunt ocupaţi cu eternitatea lumii, ştiu inclusiv faptulcă izvoarele limpezi ale Patriei dispar uneori în pământ,pentru 10 sau 100 de ani, dar cu înţelegere şi iubire vorregăsi din nou, cândva, drumul spre lumină...Iar ceea ce ştiu ei este ultima noastră speranţă!Emil PROŞCANPoetul Gheorghe Istratea împlinit 70 de aniPovestedespre îngerCând l-am cunoscut pe îngerulGheorghe Istrate, tocmai îşi făcuse culcuşîntr-o lacrimă împărătească, în depărtărilecopilăriei. Blajin şi sfielnic, îmi dădeauneori câţiva fulgi de zăpadă, să-mi cumpărde-ale zborului, şi de câte ori se întâmplasă mă împiedic, nătâng, de câte unnor, mă lua de mână şi-mi arăta cărărileneştiute ale văzduhului.Descoperindu-i, în buzunarulde ceas al inimii, un „bileţel”, pe carescria: „vai pruncule zăpada n-are rost /noi mirosim a păsări care-au fost” am crezutcă treburile astea îngereşti nu suntdecât amăgiri, dar el mi-a spus că e suficientsă închid ochii pentru ca amăgirea săse transforme în vis.Şi aşa am visat o poezie, pe carei-am dedicat-o: „Urmele poetului se pierdcătre nord.../ Băştinaşii singurătăţii spun/ că el le-a dăruit măşti / cu superbe lacrimipictate... / Altceva, despre el, nu se maiştie, / doar faptul că uneori, / dincolo deorizonturi, spre Pol / ia foc zăpada!Iar acum, aflând că împlineşte70 de eternităţi, ştiu că ele nu l-au vindecatde copilărie şi cotrobăi prin amintiri,căutând o bucurie pe care să i-o trimit îndar. Poate răspunsul (scris dar neexpediat)la scrisoarea din 2007, în care îmi destăinuianumele numelui lui: „Mă intimidezicu acest « Dumneavoastră» care nuţine de biografia mea « intimă». Eu mănumesc plurinominal: Gheorghiţă, Gică,Gicu, Gigel, Geo, Gheorghe şi alte câteva(Ghighi). Se zice că numele polifonat teîmpinge în bătrâneţe (oare?). Alege-ţiunul dintre toate aceste apelative în a nerecunoaşte fie epistolar, fie stradalier, fietavernal”…M-am conformat cât şi cum amputut, dar în gândul meu tot Dumneavoastrăa rămas să se „îngerească”. Cândam plecat din presa buzoiană, l-am rugatsă colaboreze la revista pe care o scoteamla Mizil. A răspuns prompt: â„Vom colabora, ce naiba, doar şieu am fost... mizilean! Pe vremea raionării,satul meu - Limpeziş, era încartiruitîn subţioara Fabricii de oţet… Iar,pe alături, era comuna Babaana, matricealui Laurenţiu Fulga, pare-mi-se Fulga deJos… nu prea mai ţin bine minte.Dinspre Mizil am amintiri caniculareşi birocraticeşti, de la Miliţie, dela raţionalizarea pâinii, ba chiar şi-a apeide la cişmea. Cea mai valoroasă e legăturamea cu biblioteca raională, unde, prinanii '58-'59, era directoare o ţigancă foartedeşteaptă, care-şi depăşea cu mult etniaşi căreia, de nenumărate ori, i-am sărutatmâna delicată şi brunie… Cred că o chemaFrusina.Încolo aşteptări - ore întregi înţepenitela barieră, pentru o ocazie (camioane)pentru Buzău şi apoi Limpeziş(şi invers) executând un „L“ teritorial-administrativ,pentru aplicarea unei ştampileori primirea într-o audienţă scufundatăîn muţenie absurdă. Şi, totuşi, lachioşc găseam „Gazeta literară“, „Contemporanul“şi „Luceafărul“, care-mi însămânţausufletul şi aşteptatul.Acolo am fost dezbrăcat gol-puşcăla încorporare, pentru examen medical,cu o echipă limpezişiană, majoritatea ţigani.Şi fiindcă eram un sfrijit, nu aveamdecât vreo 34 - 35 de kilograme (cât ooaie) o cucoană din comisie mi-a ridicat cuo riglă puţa zgribulită şi, edificată, a ordonatca în fişa de control medical să măînscrie cu vreo 40 de kilograme …După această examinare optimă(„Apt pentru încorporare!“) al cărei rezultatl-am primit abia spre seară, a trebuitsă înnoptez până la ziuă în sala de aşteptarea gării, unde am împărţit o canapeacu un tânăr poet surdo-mut, care mi-a lăsatca amintire hieroglifele lui pe câtevafoi de caiet, aflate şi acum în arhiva mea.Şi ultima amintire mizileană: ars de sete,m-am strecurat într-o curte unde susura ocişmea, şi când mi-am aplecat buzele sprefiricelul salvator, de după uşa unei polatea năvălit spre mine o matahală de babă,înarmată cu o mătură, înjurându-mă că-ibeau banii de apă…Şi banii s-au dovedit a fi de şi peapă, până în ziua de astăzi. Dar parfumulde oţet al fabricii, fascinatoriu, măurmăreşte şi acum. Oricum, un orăşel simpatic,despre care am tot povestit cu maestrulGeo Bogza mai multe sute de minutedecât în celebrul lui reportaj…Trecând, cu trenul, pe sub acoperişulalbastru al Mizilului, am văzut uncartier cochet... Eu, „exmatriculat“ dincasa mea bucureşteană, după un habitatde 25 de ani (unde mi-am scris cărţile şimi-am crescut copiii), visez la un loc minimalde câţiva metri pătraţi, să-mi construiesc,o „reşedinţă“ poeticeas-ă, cu unpom şi-o buburuză sub cerdac. Ba şi-oviţă de vie pe care să mă caţăr desculţpână la Dumnezeu, să-i pun trei boabe destrugure în palma lui duhovncească.Şi, uite, aşa îmbătrânim, dragăprietene, inutilitate totală pe care nici literaturan-o mai poate salva…Acolo aveţi echipă de fotbal?Nu!... Atunci, hai, Mizilul! Hai…Fabrica de oţet!”

Poetul Gheorghe Istrate a împlinit 70 de aniPOETUL ŞI IUBIRILE LUI MEREU IMPERFECTEÎntr-o vreme, Gheorghe Istrate s-a supăratpe oraşul pe care îl iubea, ca un evadat din„circurile” lui glaciar-urbane.„Îţi jur Lucianule – îmi scria – că mi-edor de Buzău ca de o frumuseţe dureroasă, carese cam despleteşte şi se îndepărtează de mine.Eu am iubit Buzăul cu o putere subterană şi necunoscută.Pentru mine zău este prescurtareamisterioasă alui Dumnezeu, dar şi a lui Buzău,ocrotit de proniile cereşti ale Sfântului Sava,patronul oraşului nostru.Acolo, în bibliotecile Liceului B.P.Hasdeu mi-am fragilizatdegetele în a intui conţinutul cărţilor mele viitoare şi imperfecte,mereu imperfecte...Eu nu mă simt cu nimic vinovat de Buzăul meu, decât cudurerea depărtării sale faţă de mine, pentru care nu am primit nicio explicaţie plauzibilă. Oricum, eu rămân omul ghemuit în ostroavelesingurătăţii şi ale întunericului, dar mai ales ale luminiidin care mi-am hrănit cu lăcomie adolescenţa mea buzoiană. (...)Am petrecut împreună, acum 2-3 ani, o noapte astrală, pecare a trebuit s-o întrerup într-o dimineaţă urgentă către călătoriilemele mereu neterminate. Hai să ne revedem într-o împrimăvărareadevărată”.Nici acum nu i-au trecut, nici supărarea, nici dragostea pentruBuzău. O demonstrează mesajul trimis cu ocazia editării, recente,a revistei Oglinda literară, numărul 100: „Iubite Gheoghe AndreiNeagu! Îţi doresc să mărşăluieşti mult peste aceste o sută de numereşi să ne păstrezi şi pe noi lângă catargul tău. Poate îţi suntem necesari.Eu, buzoianul, am făcut din Vrancea reşedinţa mea de suflet,ca ultimă peşteră şi aşezământ lângă prietenii mei eterni şi tutelari.– Gheorghiţă Istrate de la Vrancea.Din păcate nu e singurul în această postură, dacă ar fi să negândim la marele poet român Ion Gheorghe sau la sărăcia în caresupravieţuieşte, la Buzău: „ăla care scrie / ăla ce-ndulceşte / lemnulde sicrie / ăla ca deşertul / şi ca arabescul / suflet de cămilă / IonNicolescu”. Ce s-ar putea spune, în context, despre instituţiile şidiriguitorii culturii buzoiene? Ce altceva decât milostivul: „Despremorţi numai de bine!”Să sperăm, totuşi, că va veni şi „adevărata împrimăvărare”.L. M..POEMEde Gheorghe Istratelimităeu port mereu un fel de frică-n vocerostogoliri desprinse din abisstau îngropat cu toată viaţa-n visca un copil în slava lui precocelumina Doamne n-are începuteu sunt fragmentul ei dinspre tăceresunt plumbul ce refuză prins în cnutsă taie-n trup cămaşă de durereeu Doamne tot mai traversez recrutrăzboaiele virtuţii ce se cerecu sufletul captiv într-un sărutcu-otrava armelor prelinsă-n mierela adăpostul vieţii melese-ntâmpă-n întuneric stele...Cenuşa şarpeluiLa vârsta unui sâmbure chematsă crape-n noaptea nopţilor o uşă,lovit de aştri iar m-am întrebat:de ce miroase clipa a cenuşă?De ce pe flori cad aripi moi în zori,de ce un om renunţă şi dispare,de ce lumina veşnicilor sorise stinge-n carnea noastră şi ne doare?Vai, Şarpe, veacul mă provoacă blând,va trebui să intru în săgeată,mătase vremii să o sparg adânccu timpul şiroindu-mi lung în pleată.Copilul cere-o mumă şi un sândeşi singurătatea-n buză-i scurge,el îndemnat de şarpele străbundin carne laptele răstit şi-l smulge.Mă poartă nebuneşte o quadrigăde-a valma cu-ntunericul din stea,prin turnul lumii cineva mă strigăşi sparge reci lumini în carnea mea.Astfel rănit de vulturul eternce-mi zboară lung prin sângelefierbinteaud cum site uriaşe cernprin noi bătrâne trupuri de cuvinte.Grăbiţi mi-s anii. Veacul încă e.Lumina ca un şarpe bate-n uşă.Mă-ntorc în mine şi mă-ntreb: de cemiroase clipa totuşi a cenuşă?...copilul eternîmbătrâneşte-n iarbă un copilde veacuri îşi priveşte-n palmă măruldeasupra lui de-atâtea ori decorulşi-a preschimbat frunzişul volatileu îl implor şi-l chem să mă asculte:„ copile-bun hai să vâslim din nou„Gheorghe Istrate este un poet incomensurabil mai mare decât ecoul poezieisale. Ce surprinzător e să constaţi cu câtă pudoare, cu câtă perseverenţă, cucâtă variată pasiune, şi cu ce admirabile rezultate, acest poet lipsit de ostentaţieşi-a alcătuit, şi-a cultivat, şi-a desăvârşit un mit al său, prin simpla darsugestiva potenţare a unei perspective tradiţionale!”(Ştefan Augustin Doinaş)prin umbra noastră-ngemănată-n ousub talpa altei zeităţi adulte...”dar el prin veac îmbătrânindu-şi mărule surd şi mut şi orb – ca adevărulritualacestui sânge-i sunt datorsă-i leagăn paserile lungice-au adormit în zborul lorca-n spuma zâmbetului – prunciprin şirul lumii un copilne-aşteaptă de-o eternitatesă-l facem regele umilpe ţara lui de puritatecândva târziu îl vom vedeadormind în luntrea ce pătrundecu vârful galben într-o steadin care nimeni nu-i răspundeacestui sânge-i sunt datorsă-i fiu copilul ce priveştemereu însinguratu-i zbormereu rămânerea-n povesteritual(centru)miros a fluturi şi a moartelăstunii se ascut în întunericnoaptea se sparge-n ferestre lipindtimbrul ei şoptitor – emisfericam prea multe desemne pe umerisunt cercetat de o poruncă anumetemplul credinţei mi s-a crăpat –unu plus unu fac infinituleu însumi sunt centrul lui erodatritual(porumbelul)n-am urât niciodatădeşi am fost mereu urâtîmi spăl nopţile cu lacrima din zoricea privegheatăde îngerul dimineţii -de aceeavoi muri la o temperatură decentăscrâşnită pe dinţii termometruluirecenu te speria sufletetu vei fi porumbelul unicciugulind vitraliile bisericiitrupului meucalulva trebui să născocim candoriacestui suflet fără primăvarăneştiutor de zâmbet şi culoriom-jumătate jumătate-fiară.el vine pur din noaptea lui şi mute-o piatră veche veşnic umblătoarese tulbură călcând pe-atâta lutde parc-ar vrea smulgându-sesă zboarenoi cei ce creştem cearcănul precocişi prăbuşim lumina dintre astreva trebui să-i aşezăm sub roţicărnoase drumuri cu nisipuri aspreva trebui să-l umilim pe rândsă-i ţintuim copitele-n pietroaiesă-i lingă flăcările hăţul blândsă-l hăituiască tropote de ploaieşi-ajuns în grajdurile lui jilaveîn pătura-i de sânge şi noroicând va privi-n oglinzile bolnavesă-şi vadă chipul semănând cu noioase de fluturisânt timbre ale morţii mici volanteei ară timpul zilei şi-l reducvărsând în flori - calicii delirante -suspinul mătăsos de eunucei trec pedepsitor prin rana noastrăîngălbenind în gerul prematur –şi ninge-adeseori prin ora vastăcu oasele lor albe de azur...patrule sânt bătătorind luminăîn depărtarea surdă dintre zei,mici dezertori prin cerul de ruginăcu lanţurile morţii dupa eicruci fragede foşnind în zbor timidferestre moi prin amintiri secate –polenul lor bolborosind în vidpe-un sâmbure plutind în bunătatei-am asteptat. odaia a vuitde lipsa lor – dar ceasurile spartecu faţa s-au întors în infinitca nişte soli în ţările cu moarteCoperta IV a volumuluiOASE DE FLUTURIGrafică: Florin PUCĂREVISTĂ DE CULTURĂ Pagina 3

PUNCTE DE VEDERECUI PRODEST ?Dr, Dan BRUDAŞCUPână în 1989, în primul rând, datorităatitudinii deplin justificate faţă de realităţileeconomice şi social-politice româneşti atroce,atât mass-media, cât şi editurile şi instituţiilede învăţământ superior europene şi de pesteOcean evitaseră să includă România şi - dinpăcate, şi istoria sau cultura acesteia - în numeroaseleşi de altfel prestigioasele dicţionare,lucrări de sinteză sau studii comparate, careau îmbogăţit substanţial zestrea informaţională,atât pentru marele public, cât şi pentrudiverse categorii de specialişti.Aşa cum am mai avut prilejul de asublinia, atitudinea celor enunţaţi mai sus, cufoarte puţine şi nesemnificative excepţii, arămas neschimbată şi după 1990. Urmărindconstant apariţiile editoriale, în special dinmediile anglo-saxone, ale ultimilor 20 de ani,putem afirma, fără teama de a greşi foarte tare,că România continuă să rămână „terra deserta”sau locul unde nu se întâmplă nimic, fiind,pe nedrept, trecute sub tăcere personalităţimarcante ale culturii, literaturii sau arteiromâneşti cu contribuţii imposibil de neluat înseamă în domeniile lor de activitate.Am considerat, şi persist în aceastăopinie, că vinovate de o asemenea situaţie sefac atât Academia Română şi UniuneaScriitorilor sau celelalte uniuni de creaţie, câtşi Institutul Cultural Român, care, în ciudaatâtor semnale de îngrijorare sau nemulţumiretrase, atât din ţară cât şi de peste hotare, nugăsesc încă de cuviinţă să-şi propună realizareaşi publicarea, în limbi de circulaţie internaţională,a unor albume de artă, antologii detexte literare, dicţionare, istorii ale culturii, literaturiişi artei sau chiar o istorie a poporuluiromân fără acele imixtiuni politice grosolane,de care am avut şi încă avem parte şi care contribuiedirect şi esenţial la rămânerea, sine die,a României în afara sferei de interes din parteastrăinătăţii.Orice om de bună credinţă trebuie sărecunoască că, deşi sub alte raporturi, perioadade până la 1989 era restrictivă, sub aspectulparticipării la dialogul cultural european şiinternaţional, noi, românii, întotdeauna cunoscuţipentru apetitul lecturii sau spectacolulmuzical-artistic de calitate, am avut, în generalcu greutăţi, posibilitatea de a cumpăra, întraducere românească, cele mai reprezentativelucrări ale literaturii şi chiar şi filozofiei universale,adesea tipărite în chiar anul publicăriilor în ţara de origine sau, oricum, la o foartescurtă distanţă în timp. Din acest punct de vedere,îmi aduc aminte reacţia de imensă mirarea unui intelectual francez care mi-a văzut bibliotecapersonală, înainte de anul 1989, arătându-seruşinat de faptul că acasă la el, lucrude care m-am convins personal, nu avea nicipe departe atâtea cărţi câte aveam eu 1 .După 1990, datorită unei politici mioapeşi stupide, greu de înţeles 2 , a încetat preocupareaeditorilor de a menţine cititorii românila curent cu cele mai importante apariţiieditoriale, atât din domeniul beletristic, cât şidin cel de strictă specialitate. Doar de câţivaani, dar, după cum putem constata, din raţiuniexclusiv de profit comercial, unii băieţi cu flerau început să publice frecvent, adesea în tirajeimpresionante, multe lucrări de referinţă la niveleuropean, nu odată încălcând legislaţiaromânească şi europeană privind drepturile deautor etc..Pagina 4Evident că un astfel de demers se cuvinea fi nu doar menţionat, ci şi popularizat ,pentru că el ar fi trebuit să se constituie într-oexcepţională şansă pentru cititorul român de abeneficia, în continuare, de lucrări beletristicesau de specialitate cu totul deosebite, dânduneastfel posibilitatea să recuperăm, inclusiv, oserie dintre efectele izolării culturale la caream fost supuşi de o politică obtuză, ca rod alfricii guvernanţilor de-atunci de a permite cetăţenilorromâni să fie în pas cu mutaţiile majorepetrecute în cultura şi spiritualitatea acelorvremuri, pe alte meridiane şi paralele şi dea intra în dialog cu scriitorii, artiştii şi gânditoriialtor popoare.Iată, însă, că, în afară de meritele certeale unui astfel de demers, suntem, din păcate,obligaţi să constatăm că iniţiatorii unorastfel de proiecte urmăresc un singur obiectiv,şi anume, profitul cu orice preţ.Uneori, în spatele unor astfel de proiecte,aparent generoase şi benefice, se află oserie de personaje care, cel puţin mie, îmi făcuserăimpresia unei anumite onestităţi intelectuale,făcându-mă să cred că demersurilelor sunt cu atât mai valoroase, cu cât vin săacopere goluri inexplicabile cau-zate de politicacurioasă, ca să nu spun dubioasă, a instituţiilorstatului în această materie.Aş vrea să ne referim în continuare laun proiect, lansat recent de ziarul Finan-ciarul3 şi intitulat Raftul de cultură generală .Până în prezent, au apărut trei aşa-zise albumede artă, care propun cititorilor români o incursiuneîn istoria artei, începând cu preistoria,continuând cu Renaşterea, perioadele secolelorXVIII-XIX şi încheind cu arta secoluluial XXI-lea.Am urmărit apariţia fiecărei noi lucrăridin această serie, gândindu-mă să-i ofernepotului meu şansa de a avea o bibliotecăproprie din care să nu lipsească acest gen delucrări.Fire curioasă din naştere, m-a împins,însă, păcatul să văd şi ce conţin astfel de lucrăride sinteză. Trebuie să recunosc că amfăcut o greşeală impardonabilă pentru că, astfel,am putut constata un adevăr dureros.Aceste lucrări, pe care le-am salutat cu real şisincer interes, la apariţia lor, am constatat,însă, că sunt doar nişte banale şi, adeseori, imperfectetraduceri ale unor lucrări apărute pestehotare, pentru că în nici unul din primeletrei volume, deja apărute, nu există nici măcaro singură referire la arta românească, făcândumăsă mă întreb: „Cui prodest”?În naivitatea mea sperasem că va fieliminat acel regretabil neajuns, constatat şide mine la aproape toate lucrările de acest gentipărite peste hotare, respectiv, absenţa oricăreireferinţe la valori sau personalităţi românecu contribuţii însemnate la îmbogăţireapatrimoniului cultural şi spiritual al omenirii.Oare pe iniţiatorii acestui proiect sănu-i fi interesat absolut deloc absenţa dincuprinsul unei astfel de lucrări a referirilorminimale la pictori, sculptori şi alţi artişti români,adesea, cel puţin, la fel de valoroşi câtunii dintre cei cărora li s-au consacrat articoledistincte în sumarul respectivei lucrări?Mă întreb şi întreb, oare, iniţiatoriloracestui proiect, mai mult decât binevenit, repet,le este ruşine de cultura şi spiritualitateapoporului român sau, pur şi simplu, o considerănedemnă de a figura în astfel de lucrări desinteză? Mai mult, şi-mi cer iertare cu anticipare,în cazul în care s-ar considera că exagerez,oare astfel de lucrări n-au fost conceputeîn scopul înscrierii valorilor spirituale româneştiîntre valorile similare apărute pe planmondial? Să fi dispărut oare cu totul de la editoriiromâni orice fel de demnitate şi de interespentru slujirea 4 şi afirmarea culturii şi spiritua-lităţiiproprii?Am putea, desigur, exemplifica celede mai sus cu trimiteri concrete la nume prezenteîn sumarul celor trei volume apărute, carenu mi se par prin nimic superioare sau maidemne de a figura în astfel de lucrări decât aleunui Brâncuşi, Grigorescu, Ţuculescu, Iser,Paladi, Dărăscu, Verona sau alţi mari pictoriromâni ai secolului al XIX-lea, XX sau alXXI-lea, prezenţi, de altfel, în colecţii ale unorprestigioase instituţii muzeale sau particularede peste hotare. Credem că, chiar dacă estevorba de un proiect particular sau poate chiarcu atât mai mult, s-ar fi cuvenit ca iniţiatoriilui să manifeste o oarecare consideraţie şi faţăde arta şi cultura acestui popor, nu doar să urmăreascăsporirea exclusivă a câştigurilor lormateriale, rezultate de pe urma unui astfel dedemers.Nu ne aşteptăm, desigur, ca astfel deiniţiative să facă ceea ce nu reuşesc sau nu vorsă facă instituţiile abilitate, plătite din bani publici,însă, nici nu cred că le face cinste dânduşiarama pe faţă şi arătând că, şi pentru ei, singurullucru esenţial rămâne doar profitul fărămargini pe seama şi în detrimentul culturii şispiritualităţii acestui neam.NOTE:1. Între altele remarca, cu nedisimulatăuimire, prezenţa unor cărţi de autori frabncezi, clasicisau contemporani, despre care spunea că, înFranţa, îi puteai întâlni doar în biblioteci, că inclusivintelectuali francezi de marcă aveau dificultăţi îna-şi procura multe cărţi importante din domeniul literarsau al propriei specialităţi.2. De care se face, însă, vinovată puterea,fie datorită neimplicării şi indiferenţei, fie datorităneasigurării de facilităţi minimale de ordin materialşi financiar sau admiterii distrugerii reţelei naţionalede distribuire a cărţii şi revistelor literare, ajunsă pemâna unor nepricepuţi sau indivizi fără scrupule,adesea veniţi de aiurea, fără pic de respect faţă depresa şi cultura acestei ţări.3. Nu putem să nu remarcăm şi o veritabilănotă de dispreţ al iniţiatorilor faţă de cititorii români,în sensul că abia după materializarea unui astfelde proiect românii ar putea beneficia de culturagenerală sperată, că, în realitate, acum şi doar acum,ei, iniţiatorii au inventat roata şi apa caldă şi au puscoadă la prună. Atâta infatuare dispreţuitoare de laindivizi care, în afara acestei găselniţe aducătoare deprofit nu au creat nimic valoros în plan cultural sauspiritual e destul de dubioasă şi de netolerat.4. Oare în opinia iniţiatorilor unui astfelde proiect, cultura generală exclude valorile autohtone,inclusiv cele din domeniul artelor plastice? Cemotive justifică apariţia unor astfel de lucrări, în afaraprofitului consistent realizat de patroni, câtă vremecititorul român, mai ales din rândul tineretului,va fi la fel de puţin cunoscător al istoriei, culturii, arteişi spiritualităţii propriului popor?În opinia mea, un astfel de comportamentde slugă nemernică, preocupată doar de buzunarelelui burduşite, în mod facil, cu tot mai multe milioane,este jalnic şi de netolerat.FEREASTRA

ESEUDr. AdrianBOTEZRadu GYR - Iniţiere întru martiriu :ÎNTRE LUT ŞI AZUR,ÎNTRE LANŢ ŞI APĂRadu Gyr (n. 2.03.1905 la CâmpulungMuscel - d. 29.04. 1975, Bucureşti,pseudonimul literar al lui Radu Demetrescu)a fost un poet, dramaturg, eseist şi gazetarromân.S-a născut la poalele Gruiului dinCâmpulung, de unde şi pseudonimul literarGyr, prin derivaţie. A fost fiul actorului craioveanCoco Demetrescu. A fost membru deseamă al Mişcării Legionare, comandantlegionar şi şef al regiunii Oltenia. Conferenţiarla Facultatea de Litere şi Filosofie dinBucureşti. Radu Gyr a fost autorul textului„Sfântă tinereţe legionară”, imnul neoficial alMişcării Legionare, al Imnului „Moţa şiMarin” ( legionari căzuţi în luptă în 1937, întimpul războiului civil din Spania împotrivaforţelor republicane), al „Imnului muncitorilorlegionari” şi al altor lucrări dedicate MişcăriiLegionareLaureat al mai multor premii aleSocietăţii Scriitorilor Români şi ale AcademieiRomâne. În 1940, pe timpul guvernarii legionare,a fost director general al teatrelor.Volume de versuri dinainte de puşcărie:Linişti de schituri (1924) (volumul dedebut); Plânge Strâmbă-Lemne (1927);Cerbul de lumină (1928); Stele pentru leagăn(1936); Cununi uscate (1938); Corabia cutufănici (1939); Poeme de război (1942);Balade (1943). Eseuri: Învierea, de Tolstoi(1928); Evoluţia criticei estetice şi aspecteleliterare contemporane (1937). A mai scrisprefeţe, conferinţe, i s-au publicat postum cărţipentru copii, dar şi Ultimele poeme (1994) şiCalendarul meu (1996) etc.După detenţia de sub regimul luiCarol al II-lea - este închis şi de Antonescu,apoi este eliberat şi trimis, spre „reabilitare“,în batalioanele de la Sărata. În 1945, regimulcomunist îl încadreaza în „lotul ziariştilor“ şiîl condamnă la 12 ani. Revine acasă, în 1956,dar după doi ani este din nou arestat şi condamnatla moarte, pentru poezia Ridică-teGheorghe, ridică-te Ioane! (pedeapsă comutatăla 25 de ani de muncă silnică -exterminatorie…)– poem de un patetism unic, careanunţă, profetic, Vremurile MartiriuluiNecesar (dimensiunea lui vaticinară e valabilă,funcţională şi pentru timpul „democraţiei”de azi…care aduce, se pare, semneleaceleiaşi „furtuni”-schimbări întru Duh – prinveac, se propagă aceeaşi chemare, spre revelaţiişi lupte, pentru Metanoia NeamuluiRomânesc…): „Ridică-te, Gheorghe, pe lanţuri,pe funii!/Ridică-te, Ioane, pe sfinte ciolane!/ Şi, sus, sub lumina din urmă-a furtunii,/Ridică-te,Gheorghe, ridică-te, Ioane!”Sub regimul comunist a executataproape 16 ani de detenţie. A îndurat chinuricumplite, în închisoarea Aiud, cu un regim decelulă aspră. Bolnav grav, cu un prolaps rectalgangrenat, cu hepatită, infiltrat pulmonarTBC, i s-a refuzat orice ajutor medical.„O mare parte din detenţia de la Aiudşi-a petrecut-o în celula nr. 281” – cf.wikipedia. Cum afirmă un site monografic:„Creaţia poetului Radu Gyr avea să cunoascăînălţimi nebănuite în bezna temniţelor comuniste.Evoluţia poeziei sale de după gratiipoate constitui un scurt istoric al acelor ani deviaţă inimaginabilă. Poetul scrie despre foameapermanentă, frigul cumplit, moartea caprezenţă zilnică, se ceartă cu Dumnezeu, pentruca, în final, să ajungă la linişte sufleteascăşi la o credinţă adâncă, înţelegând soarta carei-a fost rezervată şi jertfa uriaşă ce îi stătea înfaţă. Crezul său a devenit crezul unei întregigeneraţii. “Din 1963, după eliberarea din închisoare(aproape orb…), a fost ameninţat permanent,urmărit de Securitate. Scos din circuitulvalorilor publice în ţară, numai criticulNicolae Manolescu a avut îndrăzneala să-lantologheze în 1968 în volumul al doilea dinPoezia românească modernă, însă nu cu poemelecele mai reprezentative.A trecut în veşnicie în anul 1975 (28aprilie). La înmormântarea sa din cimitirulBellu Catolic, singurul literat „oficial”, care aîndrăznit să participe la ceremonia funerară şisă citească din versurile lui Gyr a fost, potrivitunui martor, poetul Romulus Vulpescu.Dar, conducându-l în drumul spreeternitate, aproape i-a fost, ca de obicei, camaradulConstantin Em. Bucescu – cel care-iştia întreaga poezie pe de rost… şi care s-aîntâlnit de sute de ori, după detenţia ambilor,cu Gyr, chiar acasă la acesta, în ciuda extremde severei interdicţii a Securităţii, ca „proaspăt”eliberaţii să se vadă între ei…dÎn prezentul eseu, noi vom avea învedere numai poemele „concentraţionare”,poemele de închisoare – adică, acele poeziiscrise pe săpun sau, pur şi simplu, care au circulatoral, printre condamnaţi (după ce fuseseră„bătute Morse”, de către poet, în ţeviledintre etaje…) – unii dintre ei notându-le abiadupă ce au fost eliberaţi din temniţă (cum estecazul lui Dumitru Cristea – cel care a făcutpatru ani de „lanţuri”, după ispăşirea condamnăriiprime, cea de 25 de ani…, tocmai pentrucă a scris şi păstrat versurile lui Gyr, memorateîn închisoare) : I - Sângele temniţei –Balade, II - Stigmate, III - Poezia orală. Eleau fost publicate de Zaharia Marineasa, laTimişoara, în 1992, fiindu-i încredinţate acestuiade către fiica poetului, Simona Popa.Poezia lui Gyr, ca şi cea a lui Arghezi,este una a vitalităţii paroxistice („Mi-eşti multprea sfântă, clipă pământeană,/de dragul tăujertfesc eternitatea” – cf. II-Stigmate, Clipei),insuportabil de violentă, întru sonoritatea chinuluicosmicizat - atotsfidătoare întru LuminaAmiezii - dincolo de care începe smerenia ultimă,aceea a amurgului mioritico-meditativ,al Nopţii Misterului Hristic şi a TragedieiMântuitoare, a Rugăciunii întru Frăţia /Înfrăţirea Martiriului („precum în cer, aşa şi…în temniţă”! – poziţia întemniţatului fiind ceaa unui „Toma după Revelaţia ÎncrederiiHristice”!): „As' noapte Iisus mi-a intrat încelulă ./ O, ce trist, ce înalt era Christ! / (…)A stat lângă mine pe rogojină: / - Pune-mi perăni mâna ta ./ Pe glezne-avea umbre de rănişi rugină ,/ parcă purtase lanţuri, cânva…(…)Când m-am trezit din grozava genună, / miroseaupaiele a trandafiri./ Eram în celulă şi eralună, / numai Iisus nu era nicăieri…(…) – Undeeşti, Doamne? – am urlat la zăbrele./ Dinlună venea fum de căţui. / M-am pipăit, şi pemâinile mele / am găsit urmele cuielor Lui…”(cf. I- Sângele temniţei, As' noapte, Iisus…).Temniţa, la Radu Gyr, este simbolulMateriei Înjositoare, a Trupului Înjosit, ajunspovară Duhului...! Este necesară RevelaţiaAzurului - Hristos, prin Revelaţia Golgotei-Martiriu, pentru ca Temniţa să-şi piardă puteri-lemalefice...!Răzvrătit, ostenit de moarte, Poetulrefuză, deseori, condiţia lui „imitatio Christi”:„Ia-Ţi înapoi grozava urgie (…) / Nu vreau săfiu asemenea Ţie, / Nu vreau azurul să mănvenine,/ nu mai vreau să mă răstignesc lângăTine (…) Dă-mi, Doamne, Marea Tăcere“(cf. II - Stigmate, Osândă) – dar, cu un poemînainte, recunoaşte că tocmai „necruţarea”,iniţierea/sfinţirea prin martiriu, l-a întărit întruDuhul de Forţă: „Ce tare sunt, Doamne, cetare! / Nu m-ai cruţat niciodată (…) / Dar dinpieire şi disperare / zvâcnesc de fiece dată (…)şi ziua mea creşte din trântă ,/ fierbinte şisfântă …// Tare sunt, Doamne, tare” (cf. II-Stigmate, Ce tare sunt, Doamne). Drumul deîntâlnire, întru Dumnezeul Ortodoxiei, este,totdeauna, mijlocul dintre Cer şi Pământ, acolounde Omul Recuperat pentru Rai şi Dumnezeulcare i-a arătat/re-amintit, de pe Cruce,semnele recuperării paradisiace, îşi dau mâna,fratern: „Sfinţit pe cruci pe care nu m-am vrut/ şi de-nvieri pe care nu le-aş cere, / nu ştiu:Tu te cobori la mine-n lut / sau eu mă urc spreraiul Tău bând fiere?” (cf. II - Stigmate,Identitate).d1- …Întâi, a fost titanul neîmblânzit,de tip eminescian, dar mereu lucid, la modulluciferico-blagian şi hristico-melancolic, totdeodată– „cu semn de osândă pe frun-te”(„Calfă la diavol, ucenic la tâlhari / de-aş fifost, în zănoagele crunte, / încă n-aş trece curăni aşa mari, / cu semn de osândă pe frunte”– II-Stigmate, Calfă la diavol) : „Eu, cocoţatdeasupra Europii,/ trist urinez pe propriu-midezastru” – cf. II-Stigmate, Tifle) – sau: „Nucu brăţări la glezne goale, Viaţă , / nici dănţuinddin pântec mi te-am vrut (…) // Căzut, n-am zăbovit în praf. Ca fiara, / ţâşnit-am maiturbat ca-n alte dăţi ./ Dureri n-am milogit,nici voluptăţi: / ţi le-am prădat cu dinţii şi cughiara” (cf. II-Stigmate, Mândrie).Da, o poezie aspră, „neţesălată”, de ovigoare înspăimântătoare a trăirii „la hotar”:Poetul (întemniţat de greul pângăritor al materiei)se zbate, cumplit, precum Făt-Frumos celîn luptă cu Zmeul oribil, pe care-l Zmeu îl vareda borboros-ului infernal, „în trepte” („pânăla glezne, până la gât”) - cu o sete de viaţă titanescăse zbate şi frământă, între materialitatea„pietrei şi fierului şi beznei şi urâtului”,care îl invadează şi-l „suge”, îl „înfulecă”, îlîntemniţează silnic şi cumplit, împotriva voinţeisale – şi avântul cel sălbatic, spre LuminaVieţii-Hristos – spre „soare”, spre „stepele defoc” ale Frumosului şi Libertăţii Divine, spre(Continuare în pag. 6)REVISTĂ DE CULTURĂ Pagina 5

Provincia capitalăVIAŢA CA ARTĂ - Gheorghe A.M. Ciobanu la 85 de aniMihai ŞTIRBUPe 25 martie 2010, spiritualitatearomaşcană s-a îmbogăţitîn mod fericit. Odată, fiindcă Dl.Prof. Gheorghe A.M. Ciobanu aîmplinit 85 de ani; a doua oară,pentru că tot Domnia Sa, a primitdin partea Societăţii Scriitorilordin Judeţul Neamţ premiul OperaOmnia, ca o recunoaştere intrinsecăa aportului la binele culturiioraşului Roman, judeţului Neamţ,şi de ce nu, a universalităţii.Laureatul s-a născut laRoman urmând aici şi liceul. Devenitstudent la Facultatea deDrept din Iaşi, se înscrie şi la:Medicină, Agronomie, Filologie,Arhitectură. Din cauza situaţieimateriale şi a vremurilor tulburi,le-a abandonat, după război absolvinddoar Dreptul. S-a dedicatînsă carierei de dascăl, predândde-a lungul vieţii economie, psihologie,filosofie, istorie, istoriamuzicii, istoria artelor, logică,limba română, istoria literaturiiuniversale, matematică. Timp de25 de ani (între 1960 şi 1985) apredat la Liceul Roman -Vodă,fiind unul dintre corifeii acesteicetăţi de învăţătură, devenită astăziColegiu.Pasiunea sa fiind valorificareatradiţiei locului, a debutatprin impozantul volum Locul şispiritul. Valori artistice din Roman(1992). A scris, determinatde valoarea universală a maestrului,o carte fundamentală despreIon Irimescu. În momentul de faţă,numărul cărţilor zămislite dedomnul profesor, tinde să creascăpeste 14.Pentru a contura anveguraenciclopedică a culturii domnuluiprofesor, trebuie amintite şicele opt limbi (dumnealui, cu modestie,a specificat „fără să mailuăm în considerare şi latina”), pecare şi le-a însuşit, fiind chiartranslator de spaniolă şi germană.Sutele de audiţii muzicale,faptul că este şi compozitor,modul unic prin care îmbină artele,făcând incursiuni prin lumeamuzicii, ajungând cu uşurinţă încea a artelor plastice sau literaturii,toatea acestea, cred, l-au făcutpe cunoscutul muzicolog IosifSava, să-l numească ,,MiracolulCiobanu’’, şi să-şi pună retoric, oîntrebare: „Cum de nu vă ştie Bucureştiul,cum de nu vă cunoaşteţara?”. Răspunsul, cred că se găseşteîn modestia specifică valoriloradevărate, care îl caracterizează.Mai mult, a refuzat perspectivaunei cariere universitare,preferând să nu-şi părăsească„locul şi spiritul”.În alocuţiunea sa, domnulprofesor a spus: „Există patrupuncte cardinale: viaţa ca viaţă,viaţa ca artă, arta ca viaţă şi artaca artă. (...)Dacă ne referim la literatură,care este atît de conflictuală,vedem în această sală atâtea spadeîncrucişate (...) Dacă luăm pictura,câtă contrarietate are! Dacăluăm muzica, există acea formăcare arată conflictul care se numeştesonată, sau pentru orchestrăsimfonia, şi sub cele două temeeste un allegro de sonată, carese răfuiesc între ele de la Haydenla Mozart încoace, şi astăzi din ceîn ce mai mult. Astfel vedem dualitateape care o prezintă viaţa caartă. Am încercat să fiu conştiinciosacestei legi de aramă caredomi-nă specia umană şi-n ce amfăcut, am pus contrarietate: în literatu-ră,în nuvela Egmont, înpiesa de teatru Cristal nocturn,sau chiar şi în Mioriţa, pe caream tratat-o în ultima vreme subace-eaşi ipostază, adică am fostlegat de acel sigma contra sigma,deci viaţa ca artă a fost şi pentrumine un reper şi un orizont.”(Urmare din pag. 5)ÎNTRE LUT ŞI AZURPagina 6spre respiraţia cosmică a „năpraznicelor amieze”:„În aprigele mele belciuge, / piatra mănfulecă,fierul mă suge. / În bezne m-afund, zide zi, şi-n urât, / întâi pân' la glezne, apoi pân'la gât (…) Dar, hămesit, sub lăcate, chei şizăvoare, / de tine, sălbatece soare (…) acestecântece în pielea goală, // şi-n tine le-arunc, înnăpraznice-amieze, / s-alerge, să tropăie şi sănecheze, / slobode, aspre, neţesălate deloc, /ca nişte cârlane fugare în stepe de foc…” (cf.I – Sângele temniţei, Prefaţă la cântece dintemniţă).Ca şi Arghezi, aflat la jumătatea drumului„dintre credinţă şi tăgadă” („Sfinţit pecruci pe care nu m-am vrut / şi de-nvieri pecare nu le-aş cere”), se lasă pradă ispitei, chiarîn mijlocul iadului: „Uneori, dintre ziduri severe,/ jefui, prin poarta de fier, printre gratii,/ o zdreanţă de stradă, sau câte-o muiere / cugura mai roşie decât a muşcatii (…) când lunaşoldul alb şi-l dezbracă”. Dar, spre deosebirede Arghezi şi având parte, împotriva voinţeisale, de experienţe de Duh mult mai grave şimai profunde, în comparaţie cu acesta, îşi dăseama că ispitirea vine dinspre o zonă a „violului”voinţei cosmico-umane, că trăim, toţi,un Timp al Blestemului Cosmic şi, totodată,al Ispăşirii-spre-Mântuire, încă tulbure ca tâlcşi modalitate de exprimare, dar necesară! – un„viol” exercitat atât de Omul-Brută a Străfundului,asupra intimităţii Întemniţatului în Materie,cât şi de Diavolul însuşi, asupra intimităţiiAştrilor Creaţiei Divine („plopilor” li sedescoperă valenţe satanice, prin uniformitatealor rigidă, „comunistoidă”!): „Năuc, prin vizetă,ochiul urmăreşte / ca din străfundul uneigropi ,/ cum domnişoara lună scânceşte /siluită de plopi…” (cf. I – Sângele temniţei,Jind).2 – …Apoi, vine rândul Omului Meditativ,cel înaripat în Duh, spre căutareaDumnezeului său, Dumnezeul Milei şiPlinului – dar şi Dumnezeu-Hristos-Fratele luiDismas, întru suirea smerită şi tăcută, a GoluluiFiinţei Terestre / Istorice, pe MunteleRevelaţiei Golgotice (care conţine tot Dorulde Dumnezeu şi exclude orice Dor de ÎntoarcereTerestră!): „Doamne, păzeşte-mă.Doamne, ai milă…/ Sunt ca o scorbură vechentr-untei. / (…) Seacă-mă, Doamne, de-aduceriaminte (…) // Fii şi Tu, Doamne, o singurădată, / ucigaş şi tălhar la răscruci (…)Pradă-mi tot cerul, hoţeşte-mi toţi anii (…) //Cremene-n mine, 'n osândă, 'n omăt, / muşchiultăcerii să mă înece ,/ furtunile dorului sădea îndărăt/ rupte din piatra mea rece” (cf. I-Sângele temniţei, Rugăciune din celulă).Şi, în cele din urmă, prin iniţierea întruMARTIRIU, nu se mai simte exclusiv „allutului / argilă”, întemniţat în materia-trup, ciAL CERULUI / AZUR, AL ARIPII – ÎN-TRU CHIPUL TATĂLUI - DUMNEZEU:„Eşti Doamne bun, eu pământean şi rău/Şi-ndragoste nu-ţi semăn, nici în milă./Dar, dupărăni, sunt chip din chipul Tău / de par dospitdin cer nu din argilă.” (II-Stigmate, Identitate).Tot chinul Temniţei, întreg Martiriul-Biruinţa întru Rănile Lui Hristos, întreg procesulde Metanoia, dus la desăvârşire, adică laNădejdea Neamului Românesc Metafizic, dedincolo de aparenţele momentului-istorie, dedincolo de individ şi de poporul-istorie, ca iniţierespre a învinge borboros-ul infernal, suntconcentrate şi transpuse în finalul apoteotic alpoemului Întoarcerea din Cruciadă (cf. II-Stigmate) – Poetul Vaticinar neferindu-se sădezvăluie drumul de la penibilul „geamăt /betegeală / poticneală / cârpeală jalnică /strâmbă”, semn al ratărilor iniţiatice dintru început:„Trist geme cornul / stinsei cruciade, /iar noi, betegi şi jalnici seniori, / ne poticnimsub platoşe schiloade,/ în vechi armuri, cîrpitestrîmb cu sfori – / baroni şi prinţi ce-au fulgeratîn spade / Ierusalimul altor aurori” –până la forţa vulcanico-stihinică a izbucnirii,inspirată,ANISTORICĂ - ATEMPORALĂ /ASPAŢIALĂ, a apoteoticului vizionarismprofetic – vizionarism care spulberă toate ţesăturileiscusite şi perfide ale Marelui Iluzionist-Satanaşi dezvăluie ceea ce este întruadevărul fiinţei, dincolo de orice tortùri aleaparenţei – deci, în spiritul Noii Lumi, numităde Ioan al Apocalipsei - Noul Ierusalim /„Strălucitorul Ierusalim”: „Şi iarăşi, spintecîndalbastre spaţii ,/ peste doi ani, sau pesteîncă trei, / cu lănciile sus, în constelaţii, / cuplatoşele evului în şei, / ţi-or sta în faţa porţiicruciaţii, / Ierusalime care nu ne vrei! / Şi vomveni mai mulţi din soare-apune: / şi cei de ieri,şi cei ce azi nu-i ştim; / pe vechile morminte orsă tune / noi cavaleri cu chip de heruvim, / şiei sau alţii tot te vor supune, / strălucitoruleIerusalim!” – aceşti Noi Oameni, Re-Îndumnezeiţi,„cavaleri cu chip de heruvim”, dezvăluind,astfel, Categoriile Divine: ETERNI-TATEA şi DEFINITIVUL – adică, revelândVictoria Ireversibilă a Duhului Re-Îndumnezeit!…Temniţa şi Martiriul devin, prinRadu Gyr, nu doar punctul de plecare al iniţierii(eventuale) şi, respectiv, mijlocul iniţierii(eventuale) – ci indicii clare şi IMPERA-TIVE ale Drumului Necesar dinspre Lut şiLanţ (simboluri ale MATERIEI ÎNROBITOA-RE) – spre Azur şi Aripă (simboluri aleDUHULUI DUMNEZEIESC). Nimeni nu sepoate mântui, întru Hristos (nu pentru „binele”său personal, ci întru Mântuirea NeamuluiMetafizic!), decât atunci când, după zona ispitirii(„mlaştina deznădejdii” şi „pădurea cufiare sălbatice”…), urcă, transfigurând metanoic,Muntele Suferinţei – în GolgotaMântuirii: „Acolo, la sfârşitul drumului greual celor trei încercări, începe apoi munca ceadulce, munca cea binecuvântată pentruînălţarea din temelie a României celei noi.”FEREASTRA

REMEMBERO evocare - de dr. Dan BRUDAŞCUCu Adrian MARINO dincoace de StyxPe distinsul cărturar Adrian MARI-NO cred că l-am văzut prima oară pe holulBibliotecii Centrale Universitare, când, castudent de filologie, după participarea la omanifestare organizată aici, ca mulţi alţi tineri,fusesem frapat de verbul viu, dezinhibat,complet nou, în care acesta a intervenitîn discuţii, contrazicând, cu argumenteirefutabile, dar fără menajamente, opiniilebanale, prudente ale unora dintre vorbitori.După jocul privirilor, atât la nivelul prezidiuluiimprovizat – din care Adrian MARINOlipsea -, cât şi între diverse personaje dinprimele rânduri care se foiau, penibil, spre afi observate şi băgate în seamă de mai mariimomentului respectiv, mulţi dintre noi autras concluzia că intervenţia Maestrului deranjaseoarecum întâlnirea, că el făcea partedintr-un alt film. Se vedea de la o poştă diferenţaextraordinară a intervenţiei lui, profundăşi argumentată, faţă de luările de cuvântale unor trepăduşi culturali locali, obedienţişi slugarnici .La încheierea manifestări, AdrianMARINO a ieşit din sală urmărit de privirileadmirative ale multora dintre studenţiiparticipanţi, dar nebăgat deloc în seamă deacel prezidiu, care, conştientizându-şi, probabil,propria mediocritate a dorit să iasă câtmai fără incidente din scenă.Mărturisesc că, deşi am vrut atuncisă-l abordez şi să-i spun opinia noastră a celor5-6 studenţi filologi ce asistasem la intervenţiadumisale, văzându-l oarecum meditativşi închis în sine, nu am îndrăznit, gândindu-măc-ar fi fost o impietate a-l deranja.Totuşi, peste mai mulţi ani, i-am relatatîntâmplarea, de care şi-a adus aminte şis-a bucurat, chiar dacă cu o aşa mare întârziere,de reacţia noastră de admiraţie faţăde intervenţia sa. Mi-a confirmat, de altfel,că regreta acea intervenţie. Ca şi faptul căacceptase să participe la acea „şuşă” (exprimareasa proprie).După 1990, Adrian MARINO a refuzatmultă vreme să acorde vreun interviupresei audio vizuale clujene, îndeosebi celeidin reţeaua de stat.Fără a cunoaşte atitudinea maestrului, am reuşit, prin intermediul distinsei salesoţii, să obţin acordul maestrului de a-miacorda un interviu pentru studioul TVR ClujNapoca. La ora stabilită, însoţit de operatorulTV. Octavian Dohotaru, dacă nu mă înşealăcumva memoria, m-am prezentat lareşedinţa familiei maestrului. Acesta ne-aîntâmpinat extrem de cordial şi, după o micăpauză de cafea, ne-am apucat de lucru. Timpde vreo trei-patru ore am filmat interviul, iarulterior, pentru ilustrarea acestuia, numeroasedocumente, cărţi, fotografii personaleşi de familie, scrisori etc.Am pregătit destul de repede materialulîn vederea difuzării lui. Cu ajutorulconducerii de atunci s-a convenit ca interviulsă fie inclus, ca oră de difuzare, în programulTVR Cluj-Napoca preluat şi transmisde studioul naţional, având în vederepersonalitatea celui intervievat, ca şi ineditulmaterialului.Din motive ce nu mi-au fost explicateniciodată, nici de şefii din Bucureşti,nici de cei locali, la ora la care ar fi trebuitdifuzat interviul meu cu maestrul AdrianMARINO s-a difuzat cu totul altceva, unadin banalităţile specifice acelei perioade.Fără să aştept explicaţiile cuiva, am pus mânape telefon şi, în nume personal, am prezentatscuze maestrului. Dânsul a fost foarteafectat de cele întâmplate. Nu reţin, dupăatâţia ani, cuvintele exacte şi complete pecare mi le-a spus. Am reţinut totuşi afirmaţialui: „Nici acum nu se lasă, nemernicii”.Fiindu-mi foarte jenă de situaţia întâmplată,evident nu din vina mea, nu aminsistat pentru clarificarea sensului celorafirmate de dânsul. L-am asigurat că voi revenicu telefonul, pentru a-i anunţa ziua şiora reprogramate pentru difuzarea respectivuluimaterial.Întâmplarea a făcut, însă, ca, deşiprevăzut a fi preluat şi difuzat în programulregional al Studioului din Cluj-Napoca, decinu de cel naţional, cum ni se dăduse iniţial aînţelege, şi de această dată materialul nu amai fost difuzat, pe motivul că, din cauzacine ştie cărui stupid meci de fotbal, nu nis-a mai permis să folosim timpul de antenăde care se beneficia, zi de zi, pentru difuzareaprogramelor locale.Ulterior, fără a mai fi consultat sauavertizat măcar, materialul a fost, totuşi, difuzat.Desigur că, prin urmare, nu am avutcum să îl mai anunţ pe Adrian MARINOziua şi ora difuzării. A aflat, totuşi, de la cunoscuţică se difuzează. Nu ştiu daca a apucatsă-l urmărească personal.Aceeaşi conducere a încercat o reparaţiedecizând includerea interviului înfondul de aur al studioului.Prin comportamentul nejustificat şiimprevizibil, m-am simţit stânjenit şi nu ammai luat legătura, nici măcar telefonic, cumaestrul. Îmi era pur şi simplu ruşine de celeîntâmplate. Deşi, eu, personal, nu aveamabsolut nici o implicare şi nici o vină. Dimpotrivă,eram victima unei răzbunări jenante,lipsită de eleganţă, îndreptată împotrivalui Adrian MARINO, poate chiar decătre cei pe care el îi refuzase de atâtea oricând îl invitaseră la emisiuni de radio şi televiziune.Reamintesc şi faptul că se mai deciseseincluderea în acelaşi fond şi a interviurilormele cu poetul Victor FELEA, care afost difuzat de Studioul central al TVR, cupoetul Negoiţă IRIMIE, dar şi numeroaselemateriale realizate de mine cu şi despre ierarhulde luminoasă amintire şi marele cărturardr. Antonie PLĂMĂDEALĂ, unuldintre cei mai strălucitori ocupanţi ai scaunuluide mitropolit al Ardealului din toatăistoria acesteia.Nu ştiu, însă, din ce motive, ulteriortoate aceste materiale au fost luate, fărămăcar informarea mea, din acel fond şi audispărut. Mă întreb, aşadar, firesc şi fără intenţiade a supăra pe cineva: cine a avut oareinteresul să se răzbune pe memoria celordispăruţi, mai ales în condiţiile în care materialelerespective erau unicate.Nu aş vrea să rostesc cuvintele spuse,la supărare, dar, în opinia mea deplin justificate,de maestrul Adrian MARIN. Dar,probabil, ele îşi păstrau valabilitatea şi înacest caz .Concursul Internaţional de Poezie pentru românii din întreaga lumeSTARPRESS – EDIŢIA A II-A, 2010Concursul este organizat de publicaţia internaţională online STARPRESS www.valcea-turism.ro, revista românilor depretutindeni, în parteneriat cu Radio România Internaţional, TVRM România, publicaţia Candela – Canada şi în colaborare cuAgenţia de Presă a Românilor de Pretutinden, Agentia de presa ASII ROMANI Germania, Radio R – Germania.Artefactele şi Simbolistica de Premiere, de inspiraţie istorică din antichitatea greco-romană, sunt oferite de «AGORAROMAGNA LATINA» – Canada, prin grija domnului Daniel Constantin Manolescu, promotor şi tribun al sus-numitei societăţi.Poeziile pentru concurs (maximum 10) vor fi trimise (însoţite de un CV şi o fotografie), până la data de 31 mai 2010, peadresele: star_ligya@yahoo.com, poetgfilip@yahoo.ca; sun_andrada@yahoo.com ; free3ymher@yahoo.caLa finele lunii iunie se vor anunţa câştigătorii şi vor fi publicate versurile premiate.Indiferent de rezultatul concursului,cele mai interesante poezii vor fi publicate în paginile noastre şi ale tuturor colaboratorilor noştri din diferite state ale lumii.REVISTĂ DE CULTURĂ Pagina 7

Cronică literarăSEMINŢELE ASTRALEALE LUI EUGEN EVUPagina 8Într-un formatde lux, dar şi cu un conţinutde lux, a mai apărutun volum de poezie al luiEugen Evu - Poetul Ardealului:Ochiul săgeţii.Nu mai ştim al câtelea –am pierdut şirul reuşitelorlirice evuiene... Pecopertă este reprodusă osculptură a Maestrului,alcătuită în stil brâncuşian: Gemenii.Volumul este structurat bipartit – părţilefiind inegale, ca număr de poeme: I -Preludii şi idile – 77 de poeme; II - PoemeleAdoraţiei – 28 de poeme.De ce, oare, „ochiul săgeţii”? Ne lămureşte,încă de la pagina 10, însuşi Poetul:Ochiul din vârful săgeţii – la un tablou deSimona Gabriela L. „Gândul meu poetic / Areochiul compus”, „Eu sunt ochiul / din vârfulsăgeţii (...) pădurea din povestea mea / a fostadusă ca ghindă / în guşa unei păsări / imemorabile/ e o pădure zburată / strigă-mi numeleşi se va întoarce / bucuros ca regăsirea uneiiubiri / nemaisperate”. Săgeata, dintotdeauna,a fost simbol al Revelaţiei Solare, precum şi(logic!) al aflării de divinitate. Drumul CelDrept – DAO! ... – desfiinţarea spaţio-temporalităţiiistorice, deci, desfiinţarea Păcatului...- deci, demascarea Iluziei-Moarte! Ochiul esteexpresia simbolică a dorinţei-voinţei de Duh acunoaşterii- „nimeririi de Dumnezeu”! Deci,identificarea eului cu „ochiul din vârful săgeţii”,adică, cu râvna ultimă a aflării SineiCosmice, este semn că Poetul, în regim discretşi mistic, a aflat. Ce trebuie să afle Poetul, primordial?De fapt, întrebarea trebuie începută„de la izvor”: prin ce este Dumnezeu –Dumnezeu, şi prin ce este Poetul – Poet?Dumnezeu este Dumnezeu prin SămânţaEternă a Creaţiei, iar Poetul fiind Regele Logos-uluiÎnfiinţător / Cartea / Byblos, TrimisulLui Dumnezeu pe Pământ – este Poet cânddescoperă asemănarea Chipului Său de Râvnă– cu Chipul Lui Dumnezeu / Creaţia. CuDumnezeu - Regele Seminţelor Astrale.„Pădurea zburată” este, de fapt, Paradisul -Grădină Mistică – iar „ghinda”, ca nucleu alLogos-ului - Poveste, nu e decât ArhetipulCreaţiei Poetice: Creaţia Rezumată a LogosuluiIoanic.Şi pentru că Dumnezeu a creat lumea„din preaplinul Iubirii Sale” – şi Femeia-Evăeste binecuvântată, mângâiere şi stimulare,spre Creaţie (împlinirea Misiunii!) a Bărbatului-Poet.Ochi al Ochiului Săgeţii! „Femeie,dacă exişti / Să îmi alungi urâtul din mine” –iată definită, clar, nu doar funcţia exorcizatoarea Femeii Marianice, cât, mai ales, funcţia eisoteriologică şi stimulatoare către Râvna deParadis-Revelaţie.Femeia Stimulatoare de Seminţe-Revelaţiiale Divinei Creaţii este, în acelaşi timp,Paznica Seminţelor Astrale („Tu eşti drumulmeu / înspre mine. / ...Seceriş nevăzut alaurelor: / Cu fiecare sămânţă / sieşi primită”– cf. Promisiunea, p. 30 – sugerându-se clarcă orice Pro-Misiune este Confirmare aMisiunii Cosmico-Astrale!), laolaltă cu Poetul-Stăpânulşi Robul Logos-ului Demiurgicşi, deci, al Cunoaşterii : „De-aş fi poet (daruite că nu sânt!) / Eu v-aş iubi-n Cunoaştere, /pe toate” (cf. De-aş fi poet, p. 17) – şi aflareacunoaştereatrebuie pusă în act, fie şi prinaspectul Trădării Mistice-Re-întemeietoare:„Îngreunându-ne fiinţele / Poate voi afla deunde am venit / Sau am fost adus / Poate măvoi consola / Retrăind partea trădată de cineva”(cf. Scrisoarea netrimisă atunci, p. 13).Femeie şi Cuvânt – iată cele DouăHierofanii Supreme ale Creaţiei, deci ale SeminţeiAstrale, în această lume: „Întocmai seminţelorcuvintele / Migrează în halou nevăzut”– cf. Întocmai seminţelor..., p. 33. A-ţirevela Femeia este identic cu a te „prăbuşi însus”, Bărbatul intrând în raport de re-androginizare,cu Femeia Cosmică – re-androginizareînsemnând şi Creaţia-Carte: „Măprăbuşesc în sus, ca Noaptea-n mare / Cerulcăzut în mine ca-ntr-o Carte” – cf. Femeiamea, p. 83.Mitul şi Visul, de la romantici încoace,sunt stimulatoarele şi vehiculele Revelaţiei:„Odată ca niciodată îmi visam poezia(...) / Iradiind arta scrisului, / jertfirea de har”(cf. Basm, p. 39). Iar uitarea, moartea / „crimamistico-mioritică-iniţiatică”, umbra şi zeii nusunt decât forme ale Anamnezei Paradisului,regăsirea sinelui întru Sinea Cosmică(„Poemul să nu mintă / Ucide-l tu, uitând!...”(cf. Afară-i vântul, prăbuşirea-n mine, p. 45)- sau: „Că într-o zi te voi alunga / Din mine /Zeitate, tu, / Ecou al Umbrei Luminii!” – cf.Speranţa, p. 79 –, identificarea omului cu Îngerul/ Vestitorul Umano-Divin Cel de DeasupraOmului : „Mie mă rog...uitării că amtrăit murind” (cf. Înger rebel, p. 41). Parcăremantrizăm, prin Eugen Evu, acel celebru„pe mine / Mie redă-mă”...Să ne-ndreptăm, cu toţii, deci, spreCopacul Lumii, Copacul păzit de FemeiaCosmică Păzitoare a Misticelor Seminţe Astrale,Copacul Cosmic al Veşnicei Re-Învieri,întru Sămânţa Astrală a Nemuririi, pecare, toţi, o purtăm în noi – spre Nucul Lumiide unde „ca şi frunzele de toamnă, toatestelele-au pierit” (...au pierit, pentru ca, înPrimăvara Noului Ierusalim, să învie!):„Strânge-mă-n braţe ca pe-un nuc rămas /Nejefuit la capăt de livadă” – adică, înVeşnicul Răsărit al Paradisului......Eugen Evu iar ne-a-nvăţat să numurim / SĂ NEMURIM...! - doar că vom uita,mult prea repede, atât de logica lui demonstraţie,preocupaţi fiind noi, nepermis de mult,cu... Moartea „de rangul doi”, adică... făcându-nede lucru cu Ne-Credinţa!...Dar, în definitiv, cine ne opreşte /împiedică să intrăm în Templul Re-Iniţierii /Cartea Poetului?! Lenea / lenevirea noastră deDuh... - doar ea, pârdalnica!ION URDĂ:UN NEO-ROMANTICO-EXPRESIONISTHUNEDOREANUn volum parţial bilingv (prima partetradusă în limba maghiară, de doamna SaroltaKapiller), cu un titlu de rafinată frumuseţe:Solie cu pană de înger – postfaţat de un marepoet – Eugen EVU.Volumul are patru părţi: 1 – Poemebilingve (estetico-valoric, sunt vădit superioarecelorlalte – 20 de poeme); 2 – Alte poeme(7); 3 – Poeme pentru semeni dragi (4); 4 –Delincvent de opinie (conţine cronici, eseuri).De la început menţionăm că poezia cuvers liber este, aproape mereu, înfrântă, la IonUrdă, de cea având metrică (armonizatoare şidisciplinantă spiritual) clasică. Ceea ce domină,însă, deasupra formelor, este viziunea sincer(nu şi puternic...) religioasă, a poetuluiasupra lumii şi destinului ei – este prezenţaneîntreruptă a Lui Dumnezeu, în istorie – unDumnezeu care este exasperat (manifestându-seprecum un bocet infinit-cosmic, deasupra/ asupra Creaţiei) de tot mai proastele, bachiar autodistructivele alegeri ontologice aleomului: „Şi peste toate / imaginea luiDumnezeu / lăcrimând...” (Postapocaliptică 1,p. 36).Câtă este poezie, în acest volum –este a unui om care se străduieşte, din răsputeri,să trăiască în mijlocul acestor vremi, darsentimentul rătăcirii existenţiale (pustiitoarede Duh) şi al unei (parţial) asumate singurătăţidar, mai ales, cel exasperant, al răcelii părăsirii,care îl domină şi-l face pradă Iluziei /Auto-Iluziei pe poet, în cele din urmă: „Totrătăcind prin stele cu sufletul pustiu /(...) Şiaştepţicu-nfrigurare o rază, o clipire / Darsteaua-i tot mai rece şi tot mai depărtată / Iartu, asteroidul de piatră îngheţată, / Tot rătăceştiprin stele visând la nemurire” (cf.Pelerin, p. 7). „Pelerinajul” prin stele, ca şi visulnemuririi (cu valenţe, însă, expresioniste!)şi „steaua” singurătăţii – sunt motive romantic-eminescieneevidente (amintind, îndepărtat,dar insistent, de Povestea magului călătorîn stele...). Ion Urdă – un neo-romantic / neoeminescian,rătăcit într-o lume apocaliptic demercantilă. Un elegiac tot mai rar tandru şi idilic(„dar nu vei greşi mult / dacă vei răspunde:/ -Să iubim florile!” – cf. Remarcă, p. 27) –dar tot mai des şi cumplit năpădit de exasperăriale limitei, un romantic tot mai adânc„infectat” de expresionism: „...La marginealumii / iubirea / e tot mai tentată / de gândurisinucigaşe...” (cf. Preapocaliptică, p. 15).Şi „apocalipsele”-viziunile terminaleale acestui cosmos, abundă, cu destulă vigoarea imaginii, în acest volum – fie că se numescPreapocaliptică, fie Postapocaliptică ( 1 şi 2):„...Sfere buimace dansau printre valuri / penisipul de la marginea mării / Din când încând / câte o trombă de apă / se ridica, stâlpargintiu, / către ceruri, zvârlind / peste plajăfosilele / zilei tunetului” (cf. Preapocaliptică,p. 15) (...)Poetul, în genere, are facultăţile extrasenzorialede excepţie, prin care să simtătrepidaţiile luptei spirituale cosmice, pentru aimpune victoria Iubirii şi a alunga demonii lumiiinterioare: „Sub chipul cast, serafic deangelicăfăptură / stă zâmbetul demonic, al patimeiizvor. / (...) Cu pagina pe care îmi încrustezcuvântul / drept giulgi de-ngropăciunete voi zidi în vers” (cf. Exorcizare – elegieromantică, p. 29).Din punctul nostru de vedere, şanseleca poezia lui Ion Urdă să se impună, în lumeacontemporană, dominată de grosolănie, indiferenţă,iresponsabilitate şi laşitate - nu suntprea mari: este o poezie prea delicată, dar şisuficient de instabilă - „dezaxată”, la nivelulforţei trăirii religioase şi a vaticinaruluivizionarismuluipoetic, pentru ca să... „viieze”,printre brutele şi monştrii sociali. Înschimb, „proza” sa eseistico-jurnalistică, atâtde tăioasă, atât de decis şi expresiv-ideatică,are toate şansele.Adrian BOTEZFEREASTRA

Interviu(Urmare din pag. 9)Marile visese ascund în noiPremiera inaugurală „Mistere la Estradă”a avut loc la 3 iulie 1957. Estrada primeşteun sediu propriu, pe Bulevardul Independenţei.Deşi modest dotat tehnic, acest sediua fost martorul unor cutezătoare manifestăride artă, ai căror protagonişti au fost: TomaCaragiu, Alexe Marcovici, Nelu Danielescu,Sandu Anastasescu, Costin Premac, MihaiOrosz - maestru balet, Paul Ionescu - dirijor,Tantzi Premac - solistă balet şi mulţi alţii.Dintre succesele răsunătoare ale acestuicolectiv amintesc revista muzicală „Corăbiipentru dumneavoastră” (1974), prin inspiratapunere în scenă a lui Alexandru Bocăneţ,coregrafia lui Cornel Patrichi, scenografiaDoinei Levintza şi muzica lui Ion Cristinoiu.De altfel, prezenta „Majesticului” însăli de sport, pe stadioane, parcuri sau baruri,turneele în străpinătate (Grecia, Italia, FederaţiaRusă etc.) dovedesc totala deschidere acolectivului către cele mai diverse forme demanifestare artistica. După 1991 trupa, completatăşi întinerită (Marcela Timiraş - maestrucoregraf şi regizor; Viorel Gavrilă - direcţiamuzicală şi compozitor; Ovidiu Pascal -decoruri; arh. Theodora Dinulescu - costume,s-a sudat, devenind una dintre staţiile-pilot alerevistei româneşti.R: Vă rog să punctaţi câteva repereşi pentru micul teatru mare „Ciufulici”.L.S.: La 24 septembrie 1952 Teatruluide Stat Ploieşti i se adauga o nouă secţie,cea de păpuşi, sub denumirea de Teatrul de Păpuşi„Ciufulici”. Dintre „păpuşarii” începutuluiau făcut parte: Marcela Fenato, ElenaIvănescu. Iosefina Cuberski, Rica Baron,Coca Mantia, Tony Biro şi Anghel Năstase.Spectacolele se ţineau în sala Cinematografului„Corso”, apoi în Cinematograful„Colorado”, clădire de patrimoniu construităîntre anii 1839 - 1841, în stil neogotic austriac,a cărei sală a găzduit până acum spectacoleleatât de îndrăgite de copii. Un mare succesal teatrul ploieştean de copii l-a constituitprezenţa la Danube International Festivalfor Children and Young People (FestivalulInternaţional pentru Copii şi Tineri al ţărilorJAPONIAdunărene), organizat de Agency for Culturalaffairs in Japan, în colaborare cu TeatrulKageboushi din Tokio. Micuţii niponi au pututurmări zece reprezentaţii în cinci oraşe(Kanagawa, Nagano, Shizouka, Niigata,Tokio), cu spectacolul „Pinocchio", de CarloColodi, în regia lui Gabriel Apostol. Scenografiaspectacolului a fost semnată de DanielaDrăgulescu, iar muzica - de Vasile Mihaila.De mâine (13 aprilie - n.n.) lumea devis a păpuşilor se va muta, temporar în clădireaCercului Militar Ploieşti, unde doar în treisăptămâni am aranjat o scenă profesionistă.Asta deoarece din luna iulie vor demaralucrările la noul sediu al unui modern şi cochetteatru de copii, care sperăm să fie gata în doiani.R: Spuneţi-ne câte ceva despre repertoriuteatrului şi despre impactul acestuiaasupra publicului şi a criticii de specialitate.L.S.: O să încep cu Nebunul şi călugăriţade Stanislaw Ignacy Witkiewicz (versiuneromânească Horia Gârbea), în viziunealui Alexander Hausvater (regizor canadian deorigine română), muzica originală Nicu Alifantis– mare succes de public şi presă (1999).Pentru trupa noastră, întâlnirea cu Hausvater,a fost o experienţă covârşitoare, în urma căreiane-am intensificat eforturile de a căuta să seîntâmple ceva în sens pozitiv, de a chema regizorisă monteze aici, conştienţi fiind că nu oricese transformă brusc într-un mare succes.În martie 2000, premiera pe ţară acomediei Soţia mea... Maurice de RaffyShart, a fost onorată de prezenţa în sală a autoruluişi a doamnei Odile Lavandier, consilierăîn Direcţia Afacerilor Internaţionale aSocietăţii Autorilor şi Compozitorilor Dramatici.Cei doi oaspeţi au fost mai mult decâtsurprinşi, declarând că: „acest spectacol de laPloieşti ne-a plăcut mai mult decât cel de laParis”Tot în anul 2000 (iunie) a demarataventura noastră bucureşteană, inaugurând peprima piaţă teatrală a ţării, Teatrul „Hanul cuTei”, în colaborare cu casa de licitaţii omonimă.Dăseam câte două spectacole pe săptămână,în stagiunea 200 – 2001 prezentând aici4 premiere absolute şi trei premiere, în faţaunor săli arhipline. Iată ce scria criticul VictorScoradeţ în „Contemporanul, după premieraromânească absolută a piesei Conversaţiedupă înmormântare, a franţuzoaicei YazminaReza: „Cu această montare, regizorulCristian Juncu realizează cel mai bun spectacolal său de până acum şi unul dintre celemai bune ale stagiunii”.Ştiu că am stârnit invidii, dar num-am refugiat niciodată în facil şi, mai ales,am fost tot timpul în căutarea unor noi formede exprimare artistică, prin care putea fi valorificatmai bine şi repertoriul clasic. Pe de altăparte nu am aşteptat, niciodată, o anumită ocazieci am provocat evenimente prin conectareala întreaga fenomenologie culturală. Astfel, înaprilie 2001, în cadrul manifestărilor culturaleZilele Federici Garcia Lorca, am pus în scenă(regia A. Hausvater) piesa „Don Pepino şiBelisa” a marelui scriitor spaniol. Viorica Petroviciavea să obţină, pentru scenografiaspectacolului, Marele Premiu la Bienala deScenografie de la Novi Sad, iar AlexanderHausvater a primit Premiul pentru imaginescenică la Festivalul Naţional „Teatru – imagine”de la Târgu Mureş Iată una din multelereacţii din acel moment ale criticii de teatru:„Principala caracteristică a scenei ploieştenea constituit-o, în anii din urmă, căutarea insistentă,încercarea de definire a unei identităţiproprii, riscul estetic. În contextul în care majoritateateatrelor noastre au funcţionat în virtuteainerţiei, Teatrul „Toma Caragiu” a preferatconfortului mortal, o stare de tonic disconfort(...) apropierea de Bucureşti a fostabordată prin prisma avantajelor posibile:atragerea colaborării unor actori, regizori şiscenografi de valoare, prezenţa masivă a criticiibucureştene la toate premierele ploieştene...”(Victor Scoradeţ)În 2002 nu puteam să uităm de AnulInternaţional Caragiale. Am pus în scenăNoaptea furtunoasă, spectacolul regizat demine primind Premiul Fundaţiei „MoftulRomân”, acordat sub egida AcademieiRomâne. Astfel a demarat proiectul intitulat„Dramaturgi clasici în haine noi”, genericsub care am prezentat: Bădăranii (Carlo Goldoni),Vassa Jelesnova şi „Azilul de noapte”(Maxim Gorki), Burghezul Gentilom şi DonJuan (Moliere), D’ale Carnavalului (Caragiale)şi, recent, Tache, Ianke şi Cadîr deVictor Ion Popa. Am fost conştient, în momentulîn care am ales să regizez această piesăatât de mult jucată – şi la Ploieşti a mai cunoscutdouă versiuni scenice, în 1956 şi 1973 – căviziunea mea regizorală poate aduce totuşielemente noi de interpretare (reamplasareacentrală a cuplului tinerilor, aprofundarea portretelorBabei Safta şi, mai ales, a lui Iţic, înipostaza de gură a lumii), puternic susţinute descenografia extrem de rafinată şi plină de autenticitate,semnată de Viorica Petrovici, darmai ales de o impetuoasă echipă de actori, careau iubit şi dorit acest proiect, respectiv:Niculae Urs (Ianke), Mihai Coadă (Take),Ilie Gâlea (Cadâr), Constantin Cojocaru /Marian Despina (Iţic), Lucia Ştefănescu(Safta), precum şi tinerii şi talentaţii actoriFlorentina Năstase (Ana) şi Ionuţ Vişan(Ionel).Pentru că vorbim de clasici aş maiadăuga aici piesa „Trei surori” de Cehov(regia Alexandru Dabija, scenografia ŞtefanCaragiu), din cadrul manifestărilor intitulate„100 de ani fără Cehov”. Pentru rolul interpretatîn această piesă, actorul Mihai Calotă aprimit premiul pentru cea mai bună interpretaremasculină într-un rol secundar, încadrul Galei Premiilor Uniter – 2005.Evident că am acordat o atenţie deosebităşi dramaturgilor contemporani, mai alescelor tineri (din păcate România nu are foartemulte lucruri de oferit din acest punct de vedere),încercând să aducem în faţa spectatorilornoile tendinţe din cadrul „spectacolului”mondial al teatrului. Iată o „enumerare”, probabillacunară, a pieselor din această categorie,transpuse pe scena ploieşteană:Nevrozele sexuale ale părinţilornoştri, de Luca Barfuss, tânăr dramaturg elveţian,cel mai talentat şi promiţător autor tânărde expresie germană, al anului 2003 (regiaRadu Afrim), la a cărui premieră, din 19 aprilie2004, a fost prezent şi autorul; Peripeţiilebravului soldat Ivan Turbincă de RaduMacrinici, după I. Creangă (coproducţie cu(Continuare în pag. 11)Pagina 10FEREASTRA

Interviu(Urmare din pag. 10)Marile visese ascund în noiPLASTILINANicu Alifantis a „semnat” cu aceastăocazie cel de al 100-lea titlu din cariera sacomponistică de muzică de teatru; Premieraeuropeană a piesei „Cum a exploadat David”a cunoscutei scriitoare, producătoare şi realizatoarede teatru Lisa Beth Kovets (S.U.A. –traducerea Horia Gârbea). Autoarea, prezentăîn sală alături de actriţa Margot Avery, care ainterptretat, în varianta de la New York, toatecele trei partituri feminine avea să declare:„Punerea în scenă este memorabilă,iar interpretatea fenomenală” (regia LucianSabados, scenografia Viorica Petrovici, distribuţiaRoxana Ivanciu, Cristina Moldoveanuşi Raluca Zamfirescu); „Şi Bjorg desigur”a valorosului dramaturg ThorvaldurThorsteinsson (Islanda) ; „Regina frumuseţiidin Leenae”, de Martin McDonagh (Irlanda),spectacol care a obţinut la FestivalulInternaţional de Teatru de Studio – Piteşti,ediţia a XII-a, premiul pentru cea mai bunăregie (Andreea Vulpe), premiul pentru ceamai bună scenografie (Dan Titza), premiulpentru cea mai bună actriţă în rol principal(Oxana Moravec); „Frumos” de Jon Fosse(Norvegia) – premieră românească absolută;„Plastilina”, piesă semnată de tânărului dramaturgrus Vasili Sigariev, pentru care RaduAfrim a primit Premiul pentru Cel mai bunregizor la cea de a XIV-a ediţie (2006) aGalei UNITER, actriţa Elena Popa primind,cu aceiaşi ocazie, Premiul pentru Cel maibun rol secundar feminin; La propunereaInstitutului Goethe din Bucureşti, am pus înscenă Zidul de Theo Herghelegiu (premierăabsolută), iar acum le propunem spectatorilornoştri un text exemplar ca realizare şi profunzime,Miriam W. (It's All Greek to Me) alscriitoarei din Israel, Savyon Liebrecht.Calitatea spectacolului e girată de regizorulRadu Afrim, poate cel mai interesantregizor al momentului, aflat cu acest proiect lacea de-a patra colaborare cu teatrul nostru. Oalta certitudine a spectacolului e scenografaIulianei Vilsan, recent laureata a Editiei dinacest an a Galelor UNITER, cu Premiul pentruScenografie şi în sfârşit, (dar nu în celedin urmă, cum se spune) trupa actoriceascaultraperformantă, compusă din: Oxana Moravec,Ada Simionica, Clara Flores, FlorentinaNastase, Andi Vasluianu şi Ioan Coman.Desigur, ar mai fi multe de spus, despreparticiparea, în Coreea de Sud, laFestivalul Seoul Performing Arts Festival,la Festivalul Internaţional de Teatru CloseStrangers, despre turneul în Japonia, cuocazia Bird International Theatre Festival.Ca şi despre evenimentul reprezentat de FestivalulInternational de Jazz Ploiesti HotJazz Summit, ce va avea loc în perioada 14 -16 mai, în parteneriat cu Sibiu Jazz Festivalşi Fundaţia Culturală Pro Art Hermannstadt.Permiteţi-mi să amintesc doar câţivadintre artiştii de mare valoare ce vor urca pescena festivalului: formaţia Béla SzakcsiLakatos – Gypsy Groove din Ungaria, formaţiaBeata Przybytek Quintet din Polonia,trupa Manfred Weinberger & Billy BontasQuartet – Germania, Jazz Bigband Graz -Austria, „Electric poetry”, care reuneşte peunii dintre cei mai buni muzicieni din Austria,Germania, Slovenia şi SUA., Yuri HoningAcoustic Quartet din Olanda, BenniChawes Quintet din Danemarca, „TheRomanian American Jazz Suit” – SUA.(Sam Newsome este considerat unul dintre ceimai buni trei interpreţi de saxofon soprano dinlume, iar despre pianistul şi compozitorulromân Lucian Ban s-a spus ca este „unul dintrecei mai talentaţi pianişti care au venit laNew York, in ultimul deceniu".R. : Tot ca aţi spus, până acum, estefoarte frumos, dar... nu vă e teamă de criză?L.S. Nu! Din două motive: publiculs-a săturat de manele şi aşa zise show-uri T.V.în care gluma grosieră şi decorurile blondesunt de un „remarcabil” prost-gust, redescoperindsălile de teatru şi autenticitatea. Astaexplică de ce avem săli pline şi, de cele maimulte ori, nu rămâne nici măcar un loc liber.În al doilea rând, amintiţivă de epoca„de aur”, şi veţi fi de acord cu mine că, înperioadele de criză, arta devine un refugiu.Teatrul nostru a mai trecut prin perioade demaximă austeritate, dar, de fiecare dată, amrezistat, plătiţii fiind împărăteşte de... aplauzelespectatorilor noştri. Desigur, uşor nu vafi...R: Înainte de a încheia, îngăduiţi-misă vă întreb care este „visul” dumneavoastră,la care ţineţi cel mai mult?L.S.: Marile vise se ascund în noi şi,uneori, chiar şi de noi. Însă, în mod sigur, pentruanul viitor, visez o „Scrisoare...” – şi spersă n-o pierd în vis – cu o distribuţie fabuloasă.R: Vă mulţumesc şi vă doresc succesla festivalul de jazz!L.S.: Şi eu vă mulţumesc.„Personajele” lui Radu AFRIMA consemnat Lucian MănăilescuPOEMEde Alex. BORAmă apropii de luminăpână la urmă au trecut şi eiprin faţa casei fără vedere la viaţăultimii martori. m-ambucurat nespus am fosteu însumi am cântat săltândîntr-un picior până spre ziuăşi de-atuncinu mai ştiu aproape nimic.liniştea subţiază pereţiimă apropii de lumină şi nu mă vădmorţii tineri înverzesc pe câmpiio dată cu minesângele părăseşte încet oglindaam căutat deseori soarele:nu l-am găsit niciodată.el împrimăvărează numailocuri din care-ai plecat –spun proorocii.el se arată doar celor morţi –bănuiesc câţiva îngerirămaşi fără aură.nu sunt trist. atâta doarcă nu mai găsesc drumulparcurs de la urlet la aceastăbâlbâială măruntă – semn cădeja sângele părăseşteîncet oglinda. pleoapele cad:sub ele cresc halucinante măride nisipintru-n lumină...indiferenţa calmează sângelela ore de vârf când spaimaeste un animal negru pe cer(vârsta ei este vârsta celor învinşi)eu aştept o clipă şi apoiintru-n lumină nu întreb nimicmerg mai departe traversez câmpiauşor mai mult plutindtrupul mi se face un aburcare îmbracă un pâlc de arboripână când se volatilizează-nspirale subţiriîn urma mea bruscînfloresc stâlpii de telegrafşi orologiile oraşelor cântă vivaldipoemsunt nopţi în carepoemele mele nescrise mă strigăpe nume: glasurile lor suntatât de reale încâtnu le aud ci le vădcum se lipsesc obosite de geamuri.invariabil ploaia le şterge.invariabil sufletul meuajunge prea târziu la fereastrăREVISTĂ DE CULTURĂ Pagina 11

TINERIARCADELIRICEPOEŢICântec de menestrelMai daţi-mi lut să-mi lipesc rana,să-mi spăl durerea cu urât,osânda lui Sisif să-mi fie somnmai daţi-mi lut!Aorta mea cutremurată-n plânsde data asta o să cânte pentru voitristeţea nuferilor ce se târă în noroicu neputinţa verdelui de-a fi albastru,cântec despre căderea în genunchi,când dragostea migrează-n umbrele de searăşi neîntâmplatele-i minuni se trag în noisă moară...Joc de-a copilăriaVedea zarea roşie cum spumegaSe tăvălea prin lut ca prin mareÎncerca să surprindă în orbităSferele aburinde de zareDeodată se retrase bruscÎn contururi din ce în ce mai măiastre;Îl străfulgerase o pasăre prin ochii amîndoiCei în culori albastre…Sub ochii unui timpDin noapte am furat lunaşi Doamne, luna este a ta!Am iubit-o numai, cât să pot îngheţadepărtarea în mijlocul fericirii.Am izbit de ea poemepentru neadăpostiţii luminiisă aducă liniştea altor tărâmuriprin cuvinte aici.Ziua nu este prea departe aş ajunge-o fugind,m-aş regăsi după anii ursiţimai aproape de ultima treaptă a secolului.Doamne, am furat din noapte lunaPagina 12CaliopiDICUSynthiaALBULESCUCălinVALERIANbucată cu bucată,şi am ascuns-o în camera mea la adăpostsub ochii unui timp venit să-şi ceară portretuldupă atâtea ploi...XXXVII.şi chiar literatura în care ne-am pus nădejdeapentru memoria semenilor noştri de mâinenu poate reţine chipulfericirii noastre chinuitetremuratul coastelor tipărite cu rangavisul drogatului găsit împuşcat în garajdragostea interzisă reptilismul fiinţeicare o denaturează nu poate reţine nimicfiindcă nimicul asemenea pământuluie o materie cu densitate amnezicăîşi aminteşte fragmente din lumilecare au fost multe verigi sunt dispăruteoase şi pagini pline de nicotinăasemenea manuscriselor salvate din bisericicu hârtia palidă şi bătrânăhârtia care uităRaduVĂDEANUOfileanu - LiviuDANIELZeci de valize burduşite cu prea multăplecare, aşteaptă aliniate în pod.Fiecare în parte, asfixiază între pereţii depiele moartă minunile trebuincioasecopilului care am fost, exclamării care sunt.Scotocesc în prima dintre ele,dibuind printre certificate irosite,manualul de folosire al vietii.Victorios, îl strâng între degete,Şi las cerneala simpaticăsă plesnească arterial la capete de rândurişi să îmi curgă tămăduitor în vene.Împing apoi fereastra amintirilor albastrece mă despărţea de cer,cum aş înfige arătător degetul,în imaginarul buton searchdin dreptul spaţiului umplut deDumnezeu.Peisaj matinalCuprinse de angoase postindustriale,Melancoliile poeţilor de cartier,Îşi întind carotidele, învolburatede energii răsucite, pe liniile de tramvai,ca şi cum ar asculta somnul de veci alpământului, aşteptând fatidica oră când,primul vatman al diminetiiva dezlega din depou, ghilotinacare va luneca nefiresc de repedeprin staţiile pustii.Împrăştiate pe caldarâm,Bucăţile dezastrului azur se vor agăţaDisperat de tălpile trecătorilor,pornite hai hui,Implorând elasticAmintirea înfrântă a zmeelorCe muşcau odinioară din cer.Pedeapsapăşea printre tot felul de cuvintesăptămână fireascăpedepse de aurprofeţii târzii lâncezesc pe străzinu poţi citi semnul dar ştii ce înseamnăla stânga şi la dreapta tristeţiise trăieşte din ce în ce mai bine pe sârmăîntre două revărsări ale sufletuluiiată răsplata: o viaţă banală de zeuZarulascunsă în trupul somnuluiaştepţi zile imitând rostogolirea zaruriloro privire asupra creşteriişi descreşterii armonieihrana rece cu care îţi amăgeşti bunăvoinţanici o ieşire ninge pentru toţi zeul cel orbpovara acestei frumuseţi te apărăca pâinea şi peştii biblici se înmulţeşte frigulşi întunericul din miezul foculuivăzut de domnul sigmund freudneatinsă cartea o deschizi şi-mi citeşti viitorulpăcatul este al celor puţinitreptele se strâng într-un punct ascunsPoartaIoanDRAGOŞai venit prin linia aceasta albă o poruncăciudată îmi cutreieră de atunci vorbelenu îndrăznesc să mă folosescde pietrele care-mi seamănăieri încă mai speram la o luptă dreaptăprin poarta aceea am trecutspre setea cea bunăam călătorit împreună prin epoci şi cărţiţâşnind ciudat printre cutumezid moale cortine transparenteadam şi eva în cuib luminatşi-au rămas cuvintele caldeca învelişul visat de viermii de mătase...iată piraţii memorieiFEREASTRA

TINERI POEŢIAda AITONEANUşoară ca o panămânerul e cald încăaşa că mă duc să-l cautpe tataîn casa astanu se mai poate trăiomeneştei-au puşcat toate prizelei-a crăpat tencuialade când el s-a dus la război împleticitsă se facă martirşi dacă s-ar fi întors şchiopalexandrin şi eroude s-ar fi întors rece şi mutilatstatuie în travestinumai să nu fi venit aşa târziu aşa bătrân„mi-au zis că e sucul zeilorfata tatiisă nu-i crezi niciodată”dar gura nu mai era a luişi tata e cald deşi nu pentru mult timps-a dus până dincolo să doarmăpuţin şi neeroumânerul e caldpăşesc sigur, nu ca ratatul ăstaţin cordonul de mătaseca pe o baionetă la pieptştiu ce am de făcut.Denisa LADARIBuzele păpuşilorCândva ascundea soareledupă un deget şicânta la chitaraştirbită de-o coardă,în timp ce schiţau zileleverii împreună.Atunci buzele păpuşilor aveau miros de vânt...El a învăţat-o să nu mai viseze,a spus că zboară cu aripile altora.Acum, ştia de la el cum să salveze planetaşi cum să fluiere tareRobo-loveDe când Andrei nu a mai sunatclovnii nu mai au hazapa nu potoleşte setea de elPoate ca îi lipseşte tasta „call” de pe telefon ...Ea, în microbuz închide ochii,nu vrea să vadătrotuarele care visează oameni triştiavea o gamă largă de zâmbete pentru elşi dacă nu, închiria...s-a terminat cu joaca de-a roboţelulpentru micuţa SaraAdelina DOZESCUpas d'applaudissements,s 'il vous plaît!ăla care se joacăla butoaneştie că nu contează ce vezici marca de ochelariorbii cunoscalfabetul braillenoigratulăm cu monsieur clovnul de serviciuempatizăm cu filmele de la tvinventăm noi modalităţi de a murispunem i love you doar pentru doomuri,în timp ce ne trimitem maşinileîn vizită la prietenicreştem copiii cu michey mousepotrivim ceasurile în funcţie de leafăseara dăm drumul la radioşi punem prezervativele să facă dragostenu înainte de-a închina o rugăciunepentru capra vecinului...quand les paroles sont inutilesca să cunoşti cu adevărat singurătateatrebuie să fii prieten cu şobolaniiplictisul tău îmbracă hainaletargiei fară să-ţi pese că înduminica fericituluifiecare se iubeşte cu fiecare-promola cartele telefonice...***singurătatea duhneşte a durere…îţi vine să-ţi smulgi oameniidin piept să-i pui să danseze.experimentde undeva din piept izbucnescmarile războaieliniştea asta miroase a praf de puşcăîn spatele ei moarteaca o mamă înveleşte puii libertăţiiEcaterina BARGANpoem ingenuuprivirea aceea nu o înţelegprivirea aceea lungăcare ar trebui să aratecele mai frumoaseşi mai profunde lucruricele mai sensibile gândurifelul cum te uiţi la minecând ţii capul un pic aplecatşi tăcerea nu le înţelegcând te uiţi la mine nu aşa cum te uiţi la alţiinu aşa cum priveşti vorbind despre Nietzscheochii aceea care sclipesc altfel decât atuncicând încerci să explici paradoxuricând începem obsesiile cu două versuridouă melodii două căni de ceai negrucând parcă aşteptăm să facem diabetpicurând prea mult zahăr în eliar liniştea creşte face distanţe le devoreazăcând depărtarea nu ne mai speriecând arătăm ca nişte tâmpiţimăsurând cu palmele carul mare şi carul miccând nu mai simţim absenţacelor pentru care am ajuns aiciprivirea aceea lungă şi atât de inaccesibilănu o înţelegatât o să dureze stingerea meacât cade cortina la sfârşit de spectacolcât se deschide crinul alb dimineaţacât scriu acest vers fără menirecât durează rostogolirea soareluidupă orizont în apusatât o să dureze stingerea meanici n-ai habarce poţi să ştii tu despre sensibilitatesuferinţă şi slăbiciunidacănici nu simţi cum îmi tremură sufletulşi dinţii cu zgomotcum poţi să mă acuzide parcă mai contează ambiţiile acumcând adorm cu pumnii încleştaţicu ochii încleiaţi de salivă pentru cănu trece o zi fără să mă scuipe cinevapentru că răul e cumva mai uşor de pronunţatpentru că la ora asta sunt prea vulnerabilăparcă fără prietenipentru că e simplu să arunci cu piatrăîn cel slabcând ştii că el doar se va ghemui în sineuitându-se la cer ca la un ulcior spartîn care nu se văd dumnezeiipentru că eu ştiu că într-o zio să mor de tristeţeşi nimeni nu va înţelegepentru că poate am murit dejapentru că nu am idee câte litere are moarteapentru că nu pot pur şi simplunu pot să termin gândul acestaaşa cum nu pot nici să te rănescmai bine îmi bandajez pieptul mai binemă pregătesc de venirea războiului recenu am ştiut niciodată să mă opresc la timpîntre iubire şi ură nu am ştiutdacă e bine ce facdar presam limitele tot mai multcât să nu câştige neutralitatea şira spinăriimai bine îmi bandajez pieptul mă pregătescde venirea războiului recesau de venirea arşiţei marii iubiriîn cel mai rău caz bat monedao pocnesc pe partea cealaltăîmi lăţesc privirea în palmăcap sau pajură iubire sau urădoar aşa aflu ce îmi doresc fiindcă de la parteape care nu o aştept îmi apar cutenormal că n-am aşteptat niciodată iubireadar o dată am plânsşi am scris un poem despre mineatât de aproape de ceea ce suntun poem despre cârpe şi vată şi oase şi pieleîncât am început să caut certitudiniîn faptul că exist iar searacând mă retrăgeam în scorbura meade copac desfiinţat îi adunam în jurul meupe prieteni adică pe a, domnul ghecev,m, pavluşa, nicolas, fluturele de casăşi îi rugam să îşi treacă degeteleprin fruntea meaiar ei picurau întotdeauna triseţe în minele ziceam că şi aşa am destulă mărturisindam ales iubirea am ales întotdeauna iubireachiar şi atunci când monedacădea pe partea demonicămă prefăceam că nu vădcă am iubit prea mult prea departe de celălaltam ales da am ales întotdeauna iubireadar nimeni nu trebuie să ştienimenisă nuREVISTĂ DE CULTURĂ Pagina 13

TINERI POEŢIRoxana DianaBALTARUFaceri de bineo dată la câteva zilene adunămideile şi banii puşide-o parteîntr-un apartamentsimplu, cu parchetuldrept ca o gheaţăcu geamuri deschise şi perdele albastrepeste masa tipică - lemn de bradse aştern cărţi de la ,,Trei" şinapolitane la kilogramfumul se divide în cercuri de susdeşi focul nostru creşte din scrumieracu două cranii suntem zei greu de surprinsîn norul acela dens care calmeazăsuntem zei dar pleoapele ne usturăşi ochii devin frumoşi tot mai frumoşicu pupilele topite într-un negru perfectca nişte bile de sticlăcu adevărat ne iubimo dată la câteva zile ne adunăm ideileşi banii puşi deoparte în apartamentul simpluse pot construi şi dărâmaîn 2-4 ore mai multe raiuriraiurile cresc din noi şi împânzescatmosfera în care râsul isteric te ţine în viaţăne amuzăm unul de fericirea celuilalt,,Andrei, vezi şi tu, marea intră pe geamuri!"Andrei mă aprobă se minunează mă aprobă,în cameră punctele de vederesunt transmisibileexistă o tensiune ca o apă greairigă fiecare muşchi în parte apoise adună în torace unde apasă ca şi cum ai iubioamenii paşnici se amuză îngăduitorca nişte mari bătrâniraiurile toate sunt unde suntem şi noiîncap lejer între patru pereţice susţin Olimpul- o piramidăde fumuri şi arome ce se ridicădin sticlele de plastic sus...Sus...până la nările mari şi moiale lui Dumnezeu.Alexandar STOICOVICIasta era copilăria noastrăîn pielea încinsă a cailorapăsam bucăţi micide tămâie cu degetelene imaginam căbatem pietre scumpeîntr-un anotimp de pielecare mirosea de cele mai multe oria departe şi a mâl(dar caii erau îngropaţi la intrarea în casăcu lanţurile de la cadelniţă aşezateîn jurul ochilorşi asta era copilăria noastră)în nopţile tăcute de august simţeamalbinele zburând pe sub pământul uscatcerul atârna într-o plasă imensă de peştePagina 14până aproape de frunţile noastreintram în Dunăre şi Dunărea era întunecatăca şi când toate nopţile de până atuncis-ar fi îmbibat în apă(luna era prinsă în trestii şapte cete de îngerio legau în curele de piele şio trăgeau în adâncuri cu palmele însângeratenoi adunam lacrimile împietrite pe obrajii lorşi fugeam spre satarhanghelul Gabriel suna în goarnădezlegarea la peşteşi asta era copilăria noastră)peştele din Iagodăriecu vreo câteva luni înaintepe la ultimele ninsori din anîncepuse să meargă vorba prin satcă în Iagodărie ar creşte un peşte imenspescarii veneau în sat şi se juraula fiecare sfârşit de liturghiecă peştele-i acolo şi urcă spre certot mai repedealţii povesteau că ba mai mult dacă bagi capulsub apă când e Dunărea cumintepoţi să-ţi vezi străbunii cum împinganimalul cu palmelecum îl înalţă în proptele de aurla scurt timp tot satul vorbea numaidespre peştele din Iagodărietoţi îi spuneau acum peştele-podasta pentru că pornea tocmai de pe malulsârbesc şi ajungea până la noi în satde Buna Vestire s-au strâns mulţi oameni(în zilele călduroase de primăvară slujbelese ţineau sub părul din curtea Bisericii)am intrat pe poartă m-am uitat puţin în jur –oamenii erau stane de piatră mi-am îndreptatprivirea spre copac şi am rămas năuc:popa (om bine atins de vreme) luasecoada uscată de peşteşi o aranjase după gât în loc de patrafirdupă slujbă toată lumea se înghesuiasub coada peştelui-podcopiii erau întinşi pe burtă căutau perebătrânii adormeau cu oglinzile pe sub pielestrâgeau în mâini aceeaşi tavă de argintpescarii făceau planuri – la fiecare cuvântîndesau câte o cruce maredupă vreo câteva lunipe la primele ninsori din anîncepuse să meargă vorba prin satcă în Iagodărie ar creşte un peşte imensm-am dus la Dunăre mi-am băgat capul în apăprin apa tulbure am văzut copiiibătrânii pescarii împingând animalulcu palmelelacrimile le intrau şi le ieşeau din ochiMaria EmanuelaMAFTEIUMemoriile cuivaMinuţiosul scenariual existenţei cuiva.Viaţa cuiva,absenţa cuiva,Deasupra grămezilorDe cenuşăAm urcat să fiu izvor,Să curăţ suferinţa bizară a aceluia,Şi să mă aşez pe iarba uitări.Aduc o mişcare vie, zvâcnită,Ostilă, nervoasă, dulce…Acel cineva arde în mine câteodată.Nume de steaSub pielea mea timpul a luat sfârşit.Motivul stelelor aruncă în sinea lorRotaţia Pământului,Deseori se pregătesc să trăiascăSub acelaşi nume.Pegasus îşi schimbă lucirea,Dar visul aşa intenţionează să rămână.Izbutit să-şi găsească singur adevărul,Sub murmurul propriilor greşeli.Motivele celorlalţi sunt motivele sale.Am mers pe toate căile greşite…Azi sunt o stea.Gabriela VODĂPicul catastrofalMai stau un pic, pentrucă m-ai rugat tu.În timp ce turnulEiffel se prăbuşeaeu îţi coseam nasturelede la cămaşă:Un nasture vital, cu N mareprin care curg toate sevele Parisului,o catastrofă care-mi înroşea aţaşi-mi împungea degetele.În timp ce turnul Eiffel se prăbuşea,eu coseam un nasture. îl coseam pentru tine,cu tot ce aveam în mine.Mai stau un pic, pentru că m-ai rugat tu.În timp ce tornadele-mi luau totul,eu îţi făceam cafea. cu frişcă:maşina nu mai era. cu zahăr:casa nu mai era. cu lapte:ceaşca nu mai era.Eu făceam cafea. din ce nu era.Aveam timpi.Mai stau un pic, pentru că m-ai rugat tu.În timp ce tsunami colective înnecau PlanetaEu îţi pregăteam cada.La termometru. cu spumant de lavandă.Cu Frank Sinatra împreună: Bang Bang!Neştiind. că azi facem cu toţii baieîn apă sărată, fără lavandă. îmbrăcaţi,machiaţi, complexaţi.În timp ce citim o carte,sau ne plimbăm cîinele în parc,ori bem o bere.Frank într-un final are să tacă.Mai stau un pic, pentru că m-ai rugat tu.În timp ce Pămîntul zguduia morţii,eu îţi ştergeam ochelarii. căci tu nu vezi.Niciodată. Mai ales acum. Mai ales de ieri.Mai ales pe mine. Neştiind.Că în 3, 2, 1, o să se pună embargoula ochelari în sicrie.Şi că Pămîntul ne place aşa.Orbi.De la o vreme nu mai stau, nu mă rogi:Catastrofele se trag din mine -Tu eşti prea copil să rişti.FEREASTRA

Traduceri din lirica universalăVilanele portughezeTraducere :Ion RoşioruEsther Rogessi (Brazilia)O,cer albastru câmp înmiresmatPăsări de pradă ţipă ne-ncetatVăzduhul pentru ele margini n-areSoarele clar pe boltă avântatPeisaju-i prea frumos de contemplatSe iscă-n toate dor de înălţareO,cer albastru câmp înmiresmatDurerea nu-i un ţipăt amânatInstinctul face pasărea să zboareSoarele clar pe boltă avântatTrăiesc durerea dorului sistatCând inima rănită bate tareÎn pasărea cu glasul sugrumatO, cer albastru câmp înmiresmat.Visul în sine m-a răpitConvinsă-s că mi s-a ursitO dragoste mistuitoareMi-e dor de omul meu iubitAm traversat un plâns mocnitÎmpovărată de-ntristareVisul în sine m-a răpitMă tem c-o să devin uitareC-o alta m-ai înlocuitVisul în sine m-a răpitMi-e dor de omul meu iubitJorge Linhaça (Brazilia)Fata cu şapca înfloratăFată cu şapca înfloratăEu doar la tine mă gândescDin ziua-n care eşti plecatăÎn dragostea nelimitatăBuzele-arzând ni se unescFată cu şapca înfloratăMi-e nu doar faţa-ntunecatăCi-ntreg străfundul sufletescDin ziua-n care eşti plecatăRămân pe gânduri ziua toatăŞi la portretul tău privescFată cu şapca înfloratăAşa cum erai îmbrăcatăÎn orice vis mi-apari firescDin ziua-n care eşti plecatăSunt întristat că niciodatăNu am să te mai întâlnesc,Fată cu şapca înflorată,Din ziua-n care eşti plecată!Pasăre rănităO, cer albastru câmp înmiresmatNori ca zăpada-n tainică mişcareSoarele clar pe boltă avântatZenitul e de păsări asaltatConsider libertatea o valoareSperanţaVisul în sine m-a răpitPrin nori pornisem la plimbareMi-e dor de omul meu iubitFiinţa mi s-a pustiitInima-mi este călătoarePoeţi din Afganistan(Traducere Dan BRUDAŞCU)Nadia ANJOMANMi-s aripile captive şi nu pot zburaAud paşii verzi ai ploiiIată-i cum vinCâţiva-nsetaţi ce-au sositCu hainele de pe ei prăfuiteCu respiraţia întinatăDe decepţia mirajelorPaşii, uscaţi şi prăfuiţiSosesc aici acumFete, crescute cu suflete răniteŞi trupuri acoperite de răniFericirea s-a ferit de chipurile lorInimile, bătrâne şi sfâşiateCuvântul zâmbet nicicând scrisÎn cartea buzelor lorNici măcar un strop de lacrimă n-a cursPe râurile secate ale ochilor lor.Oh, Doamne!Nu ştiu dacă strigătele lor muteAjung la nori, la Ceruri.Aud paşii verzi ai ploii.Khwaja Abdullah ANSARIAm venitAm venit din încreatŞi mi-am întins cortul în PădureaExistenţei materiale.Am trecut prin tărâmurile mineraleşi vegetale,Apoi mintea m-a purtat în cel animal.După ce-am ajuns acolo, am mers mai departe.Apoi în scoica cu sclipiri de cristalA inimii omeneşti.Am hrănit picătura eu-lui într-o PerlăŞi-mpreună cu cei buniM-am plimbat în jurul Casei de Rugăciune,Iar apoi, am mers mai departe.Am pornit dup-aceea pe cărarea ce ducea la ElŞi-am devenit rob la uşa lui;Apoi a dispărut dualitateaŞi m-am contopit cu El.Wasef BAKHTARICalamitateCa lemnul ce arde, mă strâng de durereCutremurat de soarta seminţei de rodieOricine-ncearcă să se eliberezeDin strânsoarea scoicii, membranei şi cuteiLe ţine-ntâi prinzându-le inversApoi le striveşteLe mănâncă, savurându-le, una câte una.Rabia BALKHIIubireSunt prinsă-n plasa atât de-nşelătoarei IubiriNici una din strădaniile mele nu reuşescNu ştiu când am călărit înfocatul armăsarCu cât îi trăgeam mai mult hăţurileCu atât mai puţin mă băga-n seamăIubirea-i un ocean cu un spaţiu nesfârşitNici un înţelept nu poate înnota niciunde-n el.Un iubit adevărat trebuie să rămânăFidel până-n ultima clipăŞi să-nfrunte cursul reprobabil al vieţiiCând vezi lucruri hidoase,Imagineazăţi-le frumoaseÎnghite otrava, dar viseazăGustul dulce-al zahărului.Khalillulah KHALLILICăderea fructului amarSunt fructul amar căzut la pământAşa rămân în prinsoarea timpuluiO primăvară a libertăţii! Graţia ta,Ce-ar putea fi altcevaDecât să-ndulceşti acest fruct amarCea mai de preţ avere a lumii acesteiaE compania prietenilor,Agonia morţii: Despărţirea de ei.Întrucât ei sunt toţi împreună, prieteniiOdihnesc adânc în inima prafului.Ce mai contează de-s vii sau morţi.Destinul m-a modelat din durere şi suferinţă.Vai, ce bucurie mi-a hărăzit cupa vieţii?Ca o lumânare arzând în vântTremur, ard ... mor.Drumul spre cavalul de trestieÎn sufletul meu ePrizonier un Ţipăt.Unde mi-e cavalul de trestie?Casa a devenit o cuşcăCare-i calea spre deşert?Prima suferinţă mi-a ocupat ziuaIar supărarea de la asfinţit până-n zori.Unde ţi-e chipul ca o floare, Saaqi?Unde-s urletele beţivilor?Laila Sarahat RUSHANIFlăcăriFlăcările ce-au devorat caseleErau RoşiiŞi-au lăsat cenuşă.Sângele ce l-au vărsat şi-a cursPe fila de calendar mai e încă roşuFrunzele toamneiDe culoarea mohorât-a asfinţituluiErau roşiiRoşiiPână şi culoarea coşmarurilor meleE tot roşieRoşie, roşieIubitule,Când ai spus că vei veni la mineCu un buchet de flori roşiiAm tremurat...REVISTĂ DE CULTURĂ Pagina 15

PROZĂAndreeaBĂNICĂAm ieşit să mă „plimb”, iar când amdescoperit că paşii mei se aseamănă cu o cursăpentru aurul olimpic în proba de 50m liber amfost oarecum surprinsă. Ştiam de-acasă că suntiritată, dar habar n-am avut că totul căpataseproporţii cosmice. În timp ce călcam cu furieasfaltul umed, încercam să-mi dau seama cândfusesem ultima dată atât de nervoasă. Niciodată.Desigur, am simţit frustrare, neputinţă,dezamăgire şi lipsă de respect, câteodată toateîn acelaşi timp, dar între ele bătea ca o inimăneobosită lenea, pompând în cortex doza denesimţire (sau cinism) necesară combateriiefectelor. De data aceasta probabil reacţia afost neprevăzută. Cert este că încercam să desluşescîn mecanica paşilor un indiciu cât demic pentru a-mi calma furia. Nu am găsit nimic,doar trotuarul găurit de cei care vor săschimbe conducta de apă, gaz, sau firele de telefoniemobilă. Nici o bucăţică din asfalt nu arămas la locul ei, toate pietricelele sunt împrăştiatepe o rază de câţiva kilometri, atât câtţine Bucureştiul ăsta murdar şi interminabil!Am continuat să merg, călcând apăsatprin bălţi şi trecând peste frunzele îmbibate deapă. Privesc în jur şi descopăr că sunt oamenipeste tot. În maşini (în fiecare numai câteunul, nu cumva să scutească stratul de ozon deo binemeritată porţie de noxe), în autobuze, întaxiuri, în metrou, pe trotuar, în apartamente.În avion nu-i văd, dar presupun că sunt şi acolo.Nu există metru pătrat care să nu fie exploatatpână la refuz. În parcuri scap de graba angajaţilor,dar mă confrunt cu intelectualii dince in ce mai izolaţi şi cu adolescenţii înfierbântaţi.Pe intelectuali aş vrea să-i pot consola,fie şi numai printr-o privire binevoitoare.Nu-mi place să ştiu că o altă fiinţa suferă dinpricina celorlalţi. De fapt, mă omoară chestiaasta. Pentru că am aflat până unde poate ducedurerea. Poate sfârşi pe fundul unui ocean sauîn faţa unui glonte. Dar am intrat deja în altăpoveste. Pe adolescenţi nu-i condamn. Sunt şieu la fel. Dar trebuie să recunosc că unii (majoritatea)întrec limita. Din nou, altă poveste.Eu vorbeam de oameni. Şi de faptul că suntpeste tot. Mă deranjază că nu pot fi singurădecat în intimitatea camerei mele, uneori nicimăcar acolo.Am intrat într-o librărie. Şi apoi în alta.Până le-am pierdut şirul. Dar n-am găsitnici o carte pe care să o vreau sau al cărei titlusă mă incite. Însă mecanica paşilor, simplamecanică a paşilor m-a calmat. Sau poate doarm-a epuizat. Nu contează ce-a facut atâta timpcât mi-a adus pulsul la un nivel cât de cât normal..Când am ajuns acasă mi-am deschisberea brună (care ar fi trebuit să mă ameţeascăcât mai repede) şi mi-am amintit de atâtea lucruriinutile încât m-am deprimat. Pentru a ieşiPagina 16PROZĂSEPTEMBRIE – VINERI SEARA PRIN ORAŞdin această stare latentă mi-am pregătit o perversitateculinară, de moralitate îndoielnică,ce îndeamnă insistent la preacurvie. Este vorbade salata de ton. Cine nu o ştie, ar trebuis-o încerce. Cine o ştie... ar trebui să mă cunoască.Iar celor cărora nu le place peştele lerecomand pur şi simplu abstinenţa.Singurul lucru care m-ar putea ajutasă ies din această fundătură emoţională ar fiun meci de volei în sala care miroase a tartanîncins şi efort şi nenumărate mingi de volei.Dar eu nu mi-am mai lipit palma de suprafaţamoale a unei mingi din timpul liceului. Defapt, în afară de ciclismul citadin, nu cred cămai practic vreun sport. Mai este sprintul ocazionaldupă autobuz când se face prea frigpentru bicicletă. Dar cred că tot ce conteazăeste tonusul muscular al degetelor pentru preciziamânuirii bisturiului. Adevarul este că nuprea îmi pasă.După ingerarea unei cantităţi industrialede salată de ton şi bere brună (ştiu, combinaţiaperfectă), simt cum totul se diluează şiişi pierde consistenţa în aburii de alcool. Nicide-asta nu prea îmi pasă. E vineri seară, dupăo săptămână care aş fi putut să jur că nu se maitermină.Lacrimile îmi alunecă nestingheritepe obraji, până întâlnesc comisura buzelor şimă forţeaza să le gust. Sunt amare, la fel casingurătatea, teama de moarte şi eşecul. Oricummerg toate mână în mână. Acre ca suculunei lămâi stoarse în limonada pregătită întimpul verii sau în ceaiul cu miros de scorţişoarăşi fructe de pădure în zilele friguroase.Cineva cântă „O zi perfectă” numaica să îşi bată joc de mine. Ce poate fi perfectla o zi în care descoperi că totul în jurul tăumoare, şi poate e vina ta, dar nu vei fi niciodatăsigur?! Trebuie să fii îndrăgostit sau de-adreptul prost ca să crezi că, în afară de tine,restul e perfect. Vremea, oamenii, dispunereamoleculelor în spaţiu… toate astea ar trebui săte sufoce, să te facă să simţi greutatea lumiinumai pe umerii tăi, să-ţi frângă aripile şi să tetragă la fund. Nu se întâmplă nimic deosebit îndragoste, totul se termină înainte să-ţi dai seama,dar continui să te încăpăţânezi şi ajungi săte autodistrugi. La sfârşit, cazi atât de spectaculosîncât toţi cei care te privesc se holbeazăla trupul tău strivit de pământ, uitând să încercesă te salveze. Sau poate asta se întâmplăîntotdeauna, nu numai în cazul dragostei. Oameniisunt atât de absorbiţi de spectacol încâtignoră stimulul cel mai important, şi anumeinstinctul de conservare al speciei, prezent înfiecare din noi, chiar în tine (de aceea te agiţiîn timpul zborului, în zadar. Oricum o să deviiciulama la coliziunea cu ceva solid). Nu toţisuntem altruişti, aşa sunt numai eroii care morînainte de a afla rezultatul luptei. O pierd oricum.Aşa ca mine.Îţi vorbesc acum dintr-un plan paralelexistenţei tale. Poate n-o să-ţi vină să crezi,dar în timp ce-ţi povesteam lucrurile astea, amintrat în comă alcoolică (ce-i drept, am omisce era mai important, şi anume să-ţi spun cădin punct de vedere fiziologic, sunt o epavă, şida, am „intoleranţă” la alcool, adică o doză câtde mică mă... face să dispar). Doctorii n-auajuns să constate decesul, vor veni duminicăseara, atunci când se vor întoarce colegii meide apartament şi când muştele vor fi curăţattoate urmele alimentelor din cavitatea mea bucală.Mai rămâne doar această biată confesiune,în care practic n-am mărturisit nimic despremine, în afara faptului că nu-mi place Bucureştiul.Nici măcar nu i-am menţionat pe ceipe care-i iubesc (să îi numesc „cei dragi” ar fio crimă de care nici măcar acum, moartă, n-aşfi capabilă). Dacă le-aş fi scris măcar numele,ar fi avut şansa să trăiască în continuare, dupămine, fiind „cunoscuţi”, mai mult sau mai puţinacademic, prin aceste rânduri dezordonatescrise sub influenţa alcoolului şi în companiaplăcută a morţii. Dar stai liniştit, eu nu am murit,doar am trecut la indiferenţă, aşa cum leplace bolivienilor să spună, ştiind că viaţa lor(şi a noastră) nu înseamnă decât câteva secundedin viaţa Pământului, şi el pe cale de dispariţiedin cauza animalelor care îl habitează. Nuţi s-a părut niciodată straniu că în toate teoriilefilozofice omul este definit ca un animal?!Ei bine, au ştiut ei filozofii unde va duce acestdesfrâu ecologic.Eu am „păcătuit” cu salata de ton, darmi-am creat un precedent şi ce te face să crezică urmatorul lucru pe care îl voi duce la bunsfârşit după ieşirea din delir nu va fi distrugereamediului?! Oamenii nu sunt previzibili şinici nu se schimbă. E adevărat, n-am mai distrusniciodată mediul (dacă aş fi făcut-o, nicitu n-ai mai fi acum aici, citind prostiile cuiva„beat”, aşa-i?!), dar, cum nu-mi poţi determinamişcările, aş putea s-o fac mâine dimineaţă,când tu visezi fericit că ai primit premiul pecare ţi-l doreşti sau că pluteşti în zbor, deasupramării, fără să fii deranjat de teoriile meleapocaliptice.Totuşi, nu mă interesează câtuşi depuţin distrugerea mediului, de vreme ce suntchirurg şi mă străduiesc să salvez chiar şi paraziţii.Acum ştii un lucru nou despre mine, şianume profesia. Îţi poţi explica de unde vinecinismul, sau, pe limba ta, insensibilitatea. Airâde dacă ţi-aş spune că am plâns o jumătatede zi după ce am privit în ochii unui nefericit?Cel mai probabil ai considera această frază oglumă bună, demnă de împărtăşit aşa-zişilorprieteni. N-ai decât să o spui mai departe, euoricum am plâns. Iar ceea ce mă face acum săplâng este lipsa ta de reacţie, prezenţa ta fizicăşi totuşi absenţa ta metafizică, din tot ce înseamnăviaţă. Da, o să mă găseşti aici şi mâinedimineaţă, dar n-o să poţi spune cine sunt, înafară de medicul care te operează şi te face săte simţi mai bine, pentru ca apoi să-ţi continuiexistenţa patetică, încercând să îţi aduci amintece s-a întâmplat în timpul anesteziei. Stai...pe tine nu cred că te-am anesteziat.FEREASTRA

PROZĂEglantina BECHERUSIROCCOUneori se opreadin mers şi îşi acopereaurechile cu mâinile-i albe.Maşinile, oamenii, totul îipărea un ţipăt asurzitor.Ura femeile pentru că purtaupantofi cu toc, nu suportacopiii pentru căplângeau şi detesta bărbaţiipentru că vorbeau tare.Obosise. Trecuseră câţivaani de când se gândise pentru prima dată la divorţ,însă niciodată nu avea suficient curaj sămeargă până la capăt. Se complăcea într-o căsătoriede formă în care obişnuinţa luase loculsentimentelor. Nu avea copii şi nici nu îşi dorisevreodată. De altfel, nici nu ar fi fost posibil,datorită problemelor medicale ale soţieisale.„La Amsterdam? De ce acolo şi nu laRoma? De ce nu Viena sau Sinaia?”„Pentru că am nevoie de aer, Angela.Tu nu înţelegi că mă sufoc? Trebuie săplec, să mă îndepărtez de oraşul ăsta, de urletuldisperat al vieţii, de tine.”„ De mine?...” Angela se ridică de pesofaua pe care stătea şi soţul ei, Victor D., profesorde sociologie la un colegiu din Bucureşti.„Când pleci?”„Sâmbătă.”În momentul în care avionul se desprinsede pământ, un sentiment inefabil îi străbătufiinţa. Se gândea la săgeata inversă a timpului,la punctul zero al vieţii, la toate lucrurilepe care le-ar face dacă ar mai avea ocaziaşi la alegerile care îi hotărâseră soarta. Îl încântateoria reversibilităţii şi îşi zise cu vocescăzută : „ Ce om mare, Einstein!”. Îşi amintide soţia sa, care în ultimele zile se simţisefoarte rău. Nu-şi mai vorbiseră din după-amiazaîn care el o anunţase că vrea să plece laAmsterdam pentru câteva zile. Simţea că orănise într-un fel, însă acum era prea târziupentru lamentări şi gânduri cenuşii.Era deja seară când ieşi din aeroportşi luă un taxi care îl duse până la Aalborg, undese cază pentru următoarele două zile. În camerăatenţia îi fu atrasă de o pictură în stilrenascentist, ce ilustra o femeie privindu-se înoglindă. Pe hol se auzeau vocile turiştilor careCristi DumitracheViaceslavieşeau în oraş. Era prea obosit şi ar fi vrut sădoarmă. Linişte, atât şi-ar fi dorit.Dimineaţa se trezi devreme, luă miculdejun la restaurantul hotelului, după carese plimbă pe străzile aglomerate ale oraşului.Îi plăceau vapoarele. Aici găsise un alt soi delinişte. Se simţea bătrân. Un bătrân insuportabilşi singur. Toată viaţa fusese aşa. Se născuseastfel şi nu era nimic de făcut. Îşi aminti destudenţie şi de „Un veac de singurătate”.Secundele treceau neîmblânzite.Se trezi deodată în faţa unui geam dinspatele căruia o domnişoară îi zâmbea insistent.Scoase din buzunar telefonul mobil pentrua vedea cât este ceasul, dar în momentulacela un poliţist se apropie de el, spunându-iîn mod repetat: „ No pictures, please!”. Victorîşi ceru scuze şi îl asigură pe acesta că intenţialui era cu totul alta. Îşi continuă drumul,oprindu-se în faţa fiecărei vitrine timp de câtevaminute, de parcă ar fi căutat ceva sau pecineva. Cartierul Roşu îi trezea amintiri. Nuera pentru prima dată când venea aici. Când ovăzu simţi că i se taie respiraţia. Nu mai auzeanimic, era doar o imensă linişte. Avea părulrăvăşit şi era îmbrăcată sumar. Ţinea în mânăun eventai de culoare neagră ce o făcea mai femininăca oricând. O privi îndelung, după careintră plin de incertitudini. O altă fată se grăbisă îi ia locul, în timp ce ea îl însoţea într-o camerăde mici dimensiuni, mobilată doar cu unpat, un cuier şi un scaun.„Credeam că nu te mai găsesc.”„Ce-ţi mai face soţia, domnule profesor?”îl întrebă ironic, în timp ce-şi aprindea oţigară.„ Ştii bine că n-am venit aici pentru avorbi despre Angela.”„ Şi? Aţi divorţat?”„ Nu.”„Să nu-mi spui că a murit.”„Încetează, nu fi vulgară!” îi răspunseel enervat.„Aşadar, ai venit iar să-mi îndrugipoveşti despre iubire, despre căsătoria noastră,despre fericire. Îţi mărturisesc faptul că laînceput te-am crezut naiv, te-am compătimitchiar pentru viaţa ta gri, însă acum sunt cât sepoate de sigură că eşti nebun. Întoarce-te lanevastă-ta şi uită de mine!”„ Dar ai zis că mă iubeşti...”„Pentru că o zic de fiecare dată cândclientului îi face plăcere acest lucru.”„ Nu, nu vorbi despre clienţi, desprebani, tu nu eşti aşa.”„ Domnule profesor, ma dezamăgeşti.Faci mii de kilometri doar ca să mă vezi dezbrăcatăîn spatele unui geam şi tot nu accepţiideea că sunt o prostituată. Mai bine ai pleca.Locul tău nu e aici.” Deschise larg uşa, îl priviîncă o dată şi dispăru. La fel cum dispăru şiimaginea pe care el şi-o crease despre ea.Se întoarse la Bucureşti urându-se pesine. Totul îi provoca greaţă. Pentru o clipă,chiar, se gândise la sinucidere, dar era scârbitpână şi de ideea morţii. Nu mai exista Femeie,paradisul era doar iluzia celor slabi, Omul fuseseucis de universul ce se prăbuşise peste el.Totul dispăruse. Dumnezeu? Nu, el nici măcarn-a existat vreodată. Când ajunse acasă, găsipe masa din bucătărie un caiet deschis şi unpix lângă el. Nu-i dădu importanţă şi se îndreptăspre dormitor.„ Angela? M-am întors. Ţi-am adusceva. Sunt sigur că o să-ţi placă.” Dar nimeninu-i răspunse. Ordinea în care erau aşezatetoate lucrurile îl neliniştea.„Angela?” Îşi dădu seama că ceva seîntâmplase. Se îndreptă tremurând spre caietuldin bucătărie.„ Niciunul dintre noi nu mai poatetrăi astfel. Ai avut dreptate atunci când spuneaică ai nevoie de aer. Ne sufocăm unul pecelălalt. Ieri am depus cererea de divorţ. Sperca în final, să îţi găseşti liniştea.”Ieşi confuz din casă, îndreptându-secu paşi mărunţi spre staţia de metrou. Îşi cumpărăun pachet de ţigări pe care îl băgă în buzunarulinterior al sacoului. O doamnă îmbrăcatăîntr-o rochie roşie se aşeză pe scaunul alăturat.I se părea vulgară, îi amintea de Amsterdam.La Romană, ea îşi trecu mâna prin părulcastaniu, după care coborî. El se ţinea dupăea. Se simţi urmărită şi îşi întoarse privirea. Olovi atât de puternic, încât aceasta se prăbuşipe cimentul rece. Oamenii îşi continuau drumulgrăbiţi, de parcă nimic nu s-ar fi întâmplat.Victor D., profesor de sociologie, urcăîncet treptele, simţind cum liniştea îi pătrundeaprin pori. Era pustiit, ars pe interior, ca şicând un vânt nimicitor i-ar fi uscat sentimentele.Şoapta îngâna dimineaţa,tremurând sfioasă la atingereaprimilor zori. Se făcea că e toamnătârzie şi rece, cu aduceriaminte şi melancolii. Lemnulvechi scârţâia în gard la fiecarechemare a tundrei, prevestind crivăţul,care avea atâtea poveştifrumoase de depănat: cu ciulinirostogoliţi până acolo unde cerulatingea pământul, cu zări pereche,cu cai şi călăreţi mongoli,sau alte seminţii înfipte-n şa, pogorândrăzboinice spre răsărit.Barba-i crescuse mare şideasă, ca un arici speriat de câinilătrători şi hămesiţi. Era una dinacele dimineţi mohorâte şi pustii,în nestatornicia Siberiei, peste caregoneau norii. O poveste veche,aproape uitată în visele irosite aletinereţii.Viaceslav stătea nemişcat,la măsuţa de lângă godinulcald, gândindu-se la calea bătătorităa vieţii, când abruptă, cânddomoală, niciodată la fel. „Ce edincolo de viaţă?”, încerca să-şirăspundă. Poate că e bucurie, sautristeţe, sau... nimic. Cui îi pasă?Nimic, nimicul nenorocit şi nebun,pândind soarta tuturor.Încăperea semăna cu el;când luminoasă, când întunecată,bântuită de flăcările vreascurilordin sobă.Paianjeni îngheţaţi peplasele zdrenţuite şi afumate, furnicihămesite, laviţa de lemn cupledul jegos şi ponosit, nimic maimult, nici mai puţin... Nimicdestul.Paharul era singurul accesoriude pe masa rotundă, roasăde carii. Iar vodca singurul lichidce-i scăldase pereţii lipicioşi.Tristeţea plutea în camera rusului.Un gândac sărman găsiseo firimitură într-un colţ de masăşi se lupta să o devore. „La felca-n viaţă...” îşi zise el, pocnindfără milă gângania. Scuipă în palmăşi porni să-şi frece mâinilemurdare. Şi-şi umplu din nou paharul.„De ce fac focul, dacă totam votca?” se întrebă nedumerit.Poate pentru faptul că are şi eanevoie de odihnă, în sticlă.„Ce e viaţa?” gândi eldin nou. Vântul, omul şi gândacul,focul ucis parşiv de frigul găgăuţ,lemnul, votca şi neantul.Doar atât. Şi împăcat cu sineadormi, scoţând un suspin deuşurare.Aflase taina vieţii lui deom sărman, singur şi neştiut...Viaceslav.REVISTĂ DE CULTURĂ Pagina 17

PROZĂFlorentina Loredana DALIANPOVEŞTILE DIN GARA DE NORDMaria coborî din tren dintr-o săritură.Fusese gata să-şi scrântească glezna,nefiind obişnuită să poarte pantofi cutocuri înalte. Nu exista niciun motiv pentru caresă nu păşească treptă cu treptă. Doar că aşasimţise nevoia, să sară, de parcă săritura aceeaar fi dus-o mai repede lângă cel care-o aştepta.Cu atât mai mult cu cât, tot drumul, simţisecă trenul rapid abia se târăşte.Trăgând de bagaj, încerca să-l identificeprin mulţimea de oameni, care-o încurcaumai mult ca niciodată. Ba încă, se repezise laun bărbat care, din spate, semăna cu el, luându-lde braţ, gata să-l dezechilibreze.– Mă scuzaţi, v-am confundat!Cu paşi din ce în ce mai lenşi, se îndreptaspre capătul peronului. „Îl voi aşteptaaici. Până la urmă, trebuie să dispară toţi ăştia.”Trecuse deja o jumătate de oră. Începusesă i se facă frig. „Mai bine mă mut în staţiade taxi. Poate-am să-i zăresc maşina.” Văzând-odezorientată, un taximetrist o întrebaseunde vrea s-o ducă. Refuzase politicos: „Mulţumesc,aştept pe cineva. Trebuie s-apară.”Taximetristul se retrăsese dezamăgit în maşină,luând la răsfoit ziarul pe care-l învăţasepe de rost de azi-dimineaţă. „Nu mai face doibani meseria asta. Trebuie să mă apuc de altceva.”Pagina 18„Ce-o fi având de nu mai vine? Şi maiare şi telefonul închis. Sau poate descărcat.”Îndoiala începuse să i se cuibărească în suflet.Dar nu voia să creadă cu niciun chip că nu vaveni. „O fi blocat în trafic pe undeva. N-arenici cum să mă anunţe. Nu-i nimic, stau aicipână apare.”Maria nu credea în existenţa oamenilorcare nu-şi ţin cuvântul. Nu cunoscuseastfel de oameni. În satul ei, cuvântul dat eralege. Oricât de simpli, de neşcoliţi ori de bătuţiîn cap erau oamenii, cuvântul dat erasfânt. Promisiunile trebuiau onorate cu oricechip. De altfel, prima lecţie pe care o învăţasede la bunicul ei aceasta era. Îi spusese, nu doaro dată, în felul lui brutal şi ţărănesc: „Demâncători de c... e sătulă lumea! Dacă vrei săfaci ceva în viaţă, ce-ai spus că faci, aia faci!Altfel nu eşti bună nici să stai la coada vacii.Ai înţeles?” Înţelesese. Dar acum începea sănu prea mai înţeleagă.Taximetristul îi arunca, în răstimpuri,priviri cu subînţeles, întrebând-o prin mimică:„Tot nu?” Îi răspundea scurt, cu hotărâre, printr-omişcare din cap, ruşinată.Era aproape miezul nopţii. Nu-i veneasă creadă că i se întâmplă ei. El o chemase,insistase chiar să vină mai devreme, nerăbdător.Ea se cam codise la început, dar, când aluat hotărârea, nimic n-a mai putut-o opri.Bunica o-ntrebase:– Ce zor ai?– Plec la Bucureşti. Am cunoscut unbărbat...– Şi de ce taman acolo? Gândeşti căla Bucureşti umblă câinii cu covrigi în coadăşi bărbaţii cu fericirea pe sculă?– Bunico! Nu mai fi aşa circumspectă!O să-l placi şi tu, ai să vezi...– Deh! Stiu şi eu? Şi nu mă mai facepe mine circu...aia!Îngheţase de-a binelea. Era aproapedisperată. Ce să facă? I se năruiseră toate. Îivenea să plângă, dar se jena.Taximetristul coborâse să-şi dezmorţeascăoasele şi-i mai adresă o dată întrebarea,privind-o cu milă:– Sunteţi sigură că nu vreţi să vă ducundeva? Pe mine m-a cam luat somnul, o săplec acasă. Şi-aşa nu mi-a picat nimic pe ziuade azi. Mama ei de sărăcie, că m-am săturat!Hai că fac cinste! Vă duc gratis, numai să-mispuneţi unde...Îi dăduseră lacrimile. Nu mai făceaeforturi să le-ascundă. Acum realizase că nicimăcar nu ştia unde stă. Fusese atât de sigurăcă o va aştepta, încât nici prin cap nu-i dădusesă-i ceară adresa. Făcu din cap către taximetrist,în semn că nu, şi îi întinse 50 de lei.– Nu-mi trebuie bani de la dumneavoastra!Luaţi-i! Pentru ce?Dar ea fugise înapoi în gară, cu lacrimileşiroind, lăsându-l pe taximetrist filozofând,cu banii în mână: „Păcat de tine! Parişi destul de scuturată. Dar a cui e vina dacă laşcoală nu vă-nvaţă d-astea? Mai deştepte muierile-aleacare le toacă banii şi, după ce numai au ce toca, le dau cu şutu-n fund. Dacă nicieu n-am văzut destule...Mai avea trei ore până la trenul deîntoarcere. Cu inima în pionieze, îşi luă bilet.Mai cumpără nişte biscuiţi pentr-un căţel carepărea flămând şi o sticlă cu apă pentru ea, că ise uscase gura şi simţea o amărală ca atuncicând ţi-e întoarsă fierea pe dos. Doar că, ei,sufletul îi fusese întors pe dos. O stăpânea ogreaţă imensă, ca-ntr-una dintre dimineţile copilărieicând, fără să vrea, asistase la tăiereamielului de Paşte. O apucaseră frigurile, tremuratulşi un rău general, aşa, de suflet întorspe dos. Au dus-o zadarnic la doctor, la preot,prin babe. N-a reuşit să-şi revină decât multmai târziu, când reuşise să estompeze în minteimaginea mieluţului din balta de sânge, care oprivea cu ochi miraţi, neînţelegând, cerându-iparcă ajutorul.Se aşeză absentă pe bancă, în aşteptareatrenului. Parcă-l auzi pe bunicul: „Fatatatii, dacă tot e să şteargă vreunu’ cu tine pejos, atunci măcar s-o facă un om de onoare.Decât să suferi pentr-un dobitoc, mai binepentru zece bărbaţi de cuvânt. Ai grijă cum îicerni!” Zâmbi amintirii bunicului.Acasă, bunica o-ntâmpină cu o întrebarecu subînţeles:– Ei, câţi câini cu covrigi în coadă ainumărat?Mereu alţi călătoriÎn gară, mereu alţi călători. Acelaşiceas cu limbile strâmbe, măsurându-le trecerea.Admir cu nesaţ culorile toamnei şi-i mulţumesclui Dumnezeu. Ştiu eu pentru ce. Lângămine, orbul oftează. În ce culori vezi tu,omule, toamna? Câinele i se lipeşte de picior,trecându-şi capul de jos în sus şi de sus în jos,într-o mângâiere pe care doar aceste fiinţe ştius-o dăruiască. Orbul îi pune mâna pe cap,mângâindu-l, la rândul său. Deodată zâmbeşteşi i se adresează consolator, cu ochii în gol:„Lasă, Bobică, e frumoasă viaţa!”. Bobică dădin coadă şi îşi depune botul pe mâna stăpânului,într-un gest aprobator, de recunoştinţă.Îmi soseşte trenul. Mă ridic, neştiindce ar trebui să fac. Să-l întreb pe vecinul meude scaun dacă vrea să-l ajut, să-i spun „la revedere”,sau să plec prefăcându-mă că nici n-amstat lângă el. În fond, nu mă văzuse. Dar orbiiposedă un alt fel de „vedere”. Doar noi, ăştiasănătoşi, suntem atât de imbecili încât să neimaginăm că deţinem adevărul absolut. Mărog, vorbesc în dreptul meu...Ca şi cum mi-ar fi ghicit gândul, simţindu-miezitarea, îmi strigă, când deja mă depărtasem:„Mergeţi liniştită la tren, că noi nedescurcăm!”.Bobică o ia înainte, responsabil. Mergesigur de sine, doi-trei paşi, apoi se opreşte,aşteptând să fie ajuns din urmă. Porneşte iar.Îşi conduce stăpânul exact prin locurile de trecerepentru traversarea căii ferate. În uşa trenului,urcă, aşteptându-şi prietenul în capulscării. Apare şeful de tren şi le spune că animalelesunt interzise în tren. Nu mă rabdă inimaşi îi arăt, la o uşă mai încolo, nişte „animale”îmbrâncindu-se. Ridică din umeri: „Cevreţi, doamnă, regulile sunt reguli! Şi-apoi,«animalele» alea şi-au plătit biletul”. Sauşpaga, ce contează? Asta era? „Cât costă?”,întreb. „Ce?” „Biletul de tren pentru câine.”„A! Nu costă nimic, dar nu-nţelegeţi? Nu e voieşi gata!” „Şi dacă totuşi cineva se urcă însoţitde animale şi îl prindeţi?” „Amendă!”„Cât?” „O sută de lei.” „Poftiţi amenda şi lăsaţi-lsă urce!” „Du-te, cucoană, de-aici! Dacăam supracontrol, ce mă fac?” Dacă te năşteaiorb, ce te făceai?...În timpul „parlamentărilor” mele cu„naşul”, doi ţigani se coţopeneau să urce unsac din care se auzeau guiţături sfâşietoare. Îiarăt: „Ei? Regula care nu poate fi încălcată nuse aplică pentru toţi?” Mi-o retează cu enervare:„Asta-i altceva! Ăia se mănâncă... omultrebuie să mănânce. Ce să fac, să-i iau hranade la gură?” Taci, că n-ai înţeles nimic! Binecă trăim să mâncăm.„Vă rog poftiţi în vagoane! Trenulpleacă într-un minut.”, se aude vocea şefuluide tren, care dispare în vagonul lui. Îi spunorbului: „Urcaţi! Cu Bobică cu tot. Ce are săvă facă?” Zâmbeşte trist: „Mă poate da josîntr-o altă gară sau, şi mai rău, în câmp. Aicimăcar cunosc locul, am paşii număraţi. Hai,Bobică, dă-te jos! Trenul nostru încă n-a sosit...”Bobică, ascultător, coboară dintr-o săritură.Trenul se pune în mişcare. Bobicăaleargă pe lângă tren, în sensul de mers, conducându-lcu lătrături. Omul îl urmează încet,pipăind atent cu bastonul.FEREASTRA

Paul MIHALACHEPROZĂUnivers uri fără numitor comunDa, Alice, încerc să-mi aduc aminte nopţileîn care urcam până la Via dei Porta,de unde se vede aproape întregul oraş,coboram spre Catedrala San Giusto, ne o-pream uneori să bem o cafea pe Guardiello,ori ocolind, spre Rozzol, acolo unde îţi plăceasă te joci cu pisica fără un ochi care fura cornurişi plăcinte de pe mese, exasperându-i peclienţi şi ne opream în Porto Vecchio, aşezaţipe nisip la doar câţiva metri de apă, unde mărugai să îţi spun poveşti pe care nu le ascultainiciodată, căci marea te absorbea cu totul,aproape hipnotizându-te şi, când făceam dragoste,ceva mai târziu, simţeam încă valurilesărate pe pielea ta, lucirea aceea stranie dinpriviri.Eram doi străini improvizaţi pe coastaAdriaticii, proveniţi din universuri fără numitorcomun, care mâncam cornuri şi beamcafea la trei dimineaţa pe Guardiello sau Chiadinoşi, abia ce ne cunoscusem, despărţireadevenea iminentă, inevitabilă.Tu nu te gândeai la astfel de lucruri,veşnic pierdută în lumea ta – o lume sinonimăvisării, confuziei – iar eu realizând cu multînainte că destinul meu este căutarea, drumulcelor ce pornesc noaptea pe străzile întunecate,cu Alice, cu Marta, cu Beatrice, spre câteo crâşmă unde un negru cântă jazz la saxofonşi fumul gros de ţigară pare un tavan fals deasuprameselor, spre ţărmul cine ştie cărei mări,spre nici o destinaţie.Ştiu că acum îţi este suficient să închiziochii pentru a retrăi acele nopţi în careeram doar noi, marea, câte o pisică pe străzileîntunecate, căci întotdeauna ai preferat să trăieştidin amintiri – privirea ta mă durea încearşafurile îngălbenite ale câte unui motel demâna a doua, când îmi mângâiai absentă părul,amândoi fumând extenuaţi, mult după primeleraze de soare şi nu mă lăsai niciodată să pătrundîn lumea ta ciudată, cu zeci de ecouri intersectându-se,cu lacrimi curgând din senin,şi cu accese de fericire nereţinută şi săruturipătimaşe, care mă făceau să uit într-o clipătoate întrebările pe care nu ţi le puneam.Ci sono momenti in cui dovete essereai dolori, ma sembra essere l’unico senso decent,mi-ai spus într-o dimineaţă ploioasă,când ne îndreptam ţinându-ne de mână spreUniversitate. Ne-am oprit în Piazzale Europa,tu n-aveai nici un chef să intri la cursuri, iar eusă te mai las în pace, că prea te băteam la capde la un timp cu literatura hispanică (pasiunepe care, de altfel, mi-o admirai în secret) şi cucărţile alea din care nu pricepeai nimic.Mai târziu am ştiut că ţi-a părut rău,din felul în care ai făcut dragoste, mult maiprezentă, aproape tandră, dar cuvintele au rămas,iar adevărul lor era evident, de-a dreptulbrutal.Nu cărţile mele erau problema, ci distanţadintre noi, faptul că lumile noastre nu seputeau întâlni, deşi mergeam împreună lacursuri, iar nopţile ni le petreceam aproape întotdeaunaîmpreună, însă tu nu aveai niciodatănevoie de raţionamente ori deducţii logicepentru a fi sigură de vreun adevăr.E totul atât de sterp aici, Alice, încâtnu am cum să nu-mi aduc aminte cu nostalgiede zilele însorite de pe ţărmul Adriaticii, şi totuşimi-e atât de greu să vorbesc despre tine.Orice poezie este, în mod inconştient,aproape mistic, autobiografică, şi eu încercacum să scriu despre tine, care m-ai fascinatdin prima clipă pentru distanţa de netrecut carese impunea între tot ceea ce eram obişnuitsă numesc realitate şi lumea visării de care teînconjurai în chip atât de firesc.Eu aici, atent să nu-mi dea cafeaua înfoc, cu o jumătate de ochi pe agenda de conferinţeminuţios însemnate în ordinea importanţei– întâlniri de la care nu pot lipsi sub nicio formă – tu în Quebec, ori în Montreal, înHong Kong, sau prin studiourile hollywoodiene,muză, mascotă, apoi curvă a vreunei trupede actori, pe care-i vei uita cu desăvârşireîn doar câteva săptămâni, căutând vreun cerşetorprin mahalalele pariziene pentru a-i zâmbişi ai atinge părul cu degetele, depărtându-teapoi fericită, convinsă că e imposibil să fi făcutaltfel.Mi-e frică să te întreb acum dacăm-ai iubit, căci în viaţa ta nimic nu părea sălase într-adevăr urme şi, abia târziu, am realizatcă nu spre trecut îţi era aţintită privireaaceea care mă chinuia într-atât, ci spre o cutotul altfel de visare, paralelă oricărui timp,oricărui prezent.Ceea ce pentru mine a fost de laînceput doar o sângerare trebuie să fie pentrutine atât: Trieste – o carte poştală cu doi pisiciîntr-o pălărie cu boruri negre.Tincuţa Horonceanu BernevicATACULFusese până mai ieri un bărbat normal. Adică unul cu un serviciu stabil, cu o leafă bună, garsoni-erăconfort I, sporit de mâinile lui dibace, care făcuseră din vechea locuinţă o adevărată bijuterie.Un bărbat politicos atât cât trebuie, educat ca măcar o dată pe săptămână să cedeze locul înautobuz, nu conta cui, să arunce un bănuţ cerşetorilor din faţa Catedralei, să ducă bucheţele de floricolegelor de birou de zi-ua lor de naştere. Un bărbat pe care multe femei şi l-ar fi dorit în coastă, înserile cu lună plină.Dar în dimineaţa zilei de 22 aprilie, făcuse, în timp ce se bărbierea în oglinda cu spoturiluminoa-se, din baia sa în nuanţe verzui, ca tot omul care se respectă, un atac. Nu era vorba de unatac de cord, nici măcar de unul cerebral, după care tânjise în zilele ce au urmat. Făcuse un atac depanică, evident. Din oglindă îl privi un chip străin de care îi fu frică. Din acea zi a evitat oglinzile.În timpul atacului şi mult după, a văzut lumea cu alţi ochi. Cu nişte ochi care nu erau ai lui, ca şi cumţi-ai pune ochelarii de soare prin care vezi lumea în tonuri luminoase sau întunecate, după caz.De multe ori ar fi vrut să-şi dea aceşti ochi străini jos, dar nu reuşea de parcă îi lipise cinevacu un adeziv minune, pe locul foştilor săi ochi albaştri. Pentru că el avea nişte ochi albaştri, dupăcare oftau adânc multe suflete în jur. La clipirea genelor lui, ca o bătaie de aripă a unui fluture, puteauneori să cadă Bursa, sau să apară fisuri în Marele Zid Chinezesc. Acum, ochii prin care vedea lumeapăreau să aibă o culoare gri-negricioasă, pentru că în sufletul său ajungeau doar tonuri închise.Săptămâni în şir fu convins că nu mai are ochii albaştri şi că lumea şi-a înclinat puţin axa,aşa în-cât, pe stradă avea tendinţa să meargă aplecat într-o parte. Temerile sale le strânsese ca pe niştecocoloaşe de hârtie şi nu avea curajul să le arunce la coş. Le ţinea bine ascunse în sufletul său şinimeni din jur nu ghicea ce număr impresionant adunase în interior.Liniştea devenea violentă, se aşeza ca o masă vâscoasă pe ferestre, îi apăsa tâmplele şi-lfăcea să transpire. Muzica îi chinuia sufletul cu zornăituri de lanţuri ruginite. Nimic nu mai era caînainte.Din neatenţie însă, într-o zi posomorâtă, cu ploaie măruntă, îşi tăie degetul arătător într-oconser-vă de peşte. Îl apucase o foame teribilă, pe neaşteptate, la birou. Din rană ţâşni sângele roşuspumosşi lu-mea începu să se clatine. O transpiraţie rece îi apăru pe frunte. Panica i se strecura dejape sub piele, când apăru ea. Cu mişcări sigure îi pansă degetul tăiat, apoi îi aminti zâmbitoare:– Ai cei mai frumoşi ochi albaştri pe care i-am văzut vreodată!Două jucăriiNe ţinem de mâiniCând păşim alăturiŢi-am cusut o inimăMare în pieptPe care îmi odihnesc obrazulApoi tu mi-ai modelatDegete lungiE rândul meuŢi-am desenat ochi albaştriPe urmă tu mi-ai pus pe umeriUn curcubeuNoi doi nu suntem oameniNoi suntem două jucăriiRămase de la PotopCând suntem triştiDumnezeu ne întoarce cheiţafără să privim înapoi.DestinÎmi ţin respiraţiaClopotul limbiiMă sufocă de rimeIntru în cuşcaUnde cuvinteleAşteaptă flămândeSunt un îmblânzitor de vocaleCondamnat la o mascăDe înger bunREVISTĂ DE CULTURĂ Pagina 19

Yu Lan HuaJurnal chinezNăscută în Munţii Făgăraşului şi purtată de destin de trei ori pe meleagurilelegendare ale Imperiului Florii de Mijloc, Iolanda Dumitrescu, pe numele săude scriitor Yu Lan Hua, nu a putut să nu cedeze tentaţiei occidentalului de a devoalamisterele actuale ale unui tărâm ascuns călătorului pe cărările Orientului.Depăşind limitele unei scriituri impuse de o călătorie „oficială” sub formaunei delegaţii sau a unei banale excursii, traiul în mijlocul unui popor ce se considerăcel mai vechi şi cel mai important din Lume descoperă un stil clar, concis, plin de unumor (căruia pe alocuri nu-i lipseşte sarcasmul), de o sinceritate debordantă, respectânduna din condiţiile primordiale ale literaturii memorialistice de călătorie. JurnalChinez îmbogăţeşte discursul oriental tradiţional şi pune înaintea cititorului cele o mie şi una de chei deintrare ale polisemiei Orientului.” (Oana Dugan)„… O lucrare excepţională, de o sinceritate a trăirilor rar întâlnită la occidentalul a cărui „curiozitate faceînconjurul Orientului”...” (Dr. Guicang Li¸ Journal of Shantou University Life)„Jurnal chinez este o carte ce nu se sfieşte să prezinte China în culorile reale, ale acelui comunism cu iz decapitalism şi parfumul desuet de naftalină a tradiţiei. O carte ce îndrăzneşte să pună în paralel două statelegate la sfârşitul anilor ’70 ai veacului trecut de marea prietenie a Internaţionalei comuniste, ce s-a soldatcu o mare trădare.” (Peter M. Herford, CNN Correspondent)Miercuri, 3 septembrieOana face cunoştinţe noi, colegii ei decatedră. Sunt 33 de membri sub conducerea luiAlihahava (Jun Liu). Dimineaţa mâncăm larestaurantul din ACC, căci avem micul dejuninclus în cazare. Mie nu mi-e foame deloc. Efoarte cald. Bem ceai pe care ni-l pregătim încameră. Există un ceainic electric (nelipsit înhotelurile chinezeşti), de care ne folosim cusucces. Acum înţeleg personajele din Biblie.Cele care în deşert îşi potoleau foamea şi seteacu câteva fructe şi o gură de apă. În căldura deaici, nici mie nu-mi trebuie mai mult.Duminică, 7 septembrieLa ora 9 a.m. vine Askaniama, cu unmicrobuz, şi ne duce pe toţi în Shantou, laWallmart (un magazin imens) din care ne facemcumpărăturile strict necesare, pentru nouanoastră viaţă în blocul în care ne-am mutat.La întoarcere, Baca, ne propune tuturor,să mergem să mâncăm la restaurant, căci eora prânzului. Bine-nţeles că ne încântă ideea.Mergem cu toţii. Atmosfera e foarte plăcută,deh, ca la început! Ni se servesc peste douăzecide feluri de mâncare, în cantităţi mici, dupătipicul chinezesc, pentru a mânca cât maivariat şi de toate: creveţi, crabi, peşte, porc, vită,legume, verdeţuri sotate, ardei umpluţi(mari cât un degetar), ţipar, pui etc, între caredouă tipuri de supă, în cantitate de două lingurifiecare. La final, ca fructe: un bob de strugure,o feliuţă de măr, miniatural şi delicat,doar suntem în China. Baca ne propune ca înfiecare week-end să mergem la restaurant.Propunerea e primită de toţi cu entuziasm.Rămâne de văzut...Sâmbătă, 27 septembriePagina 20Oana are ore toată ziua. Va avea şimâine. Se fac recuperări în avans în vedereasărbătoririi Zilei Naţionale a Chinei (1 octombrie),când toată lumea va avea liber o săptămână.Se împlineşte astăzi săptămâna decând am făcut împreună cu Mâcu, prima noastrăexcursie în China. Ne doream foarte multsă ajungem la Marea Chinei de Sud, pe litoralulchinez. Deh, nostalgia lui Clavell. Dar seva vedea că n-a fost atât de uşor. Până la bac,ne-a dus cu maşina, Ema, colega Oanei, carelocuieşte în Shantou, împreună cu soţul ei. Laport am coborât şi am trecut cu bacul într-o insulăsau peninsulă. Traversarea a durat peste ojumătate de oră. De aici, cu o ricşă bicicletă,încă 10 km până la mare. Deci ca să ajungi laplajă, parcurgi cam 30 km. în oraş, plus traversareape apă, plus încă 10 km. pe insulă, egalzeci de kilometri. Îţi trece pofta!Peste tot se plătescintrările. Plătim 10yuani de persoană şi intrămpe plajă. Aici, decepţie!Deşi e o vremede te-ai „scălda pe uscatca găinile”, nici ţipeniede om. Ne plimbăm pemalul mării cu picioarelegoale prin apă, culegemcochilii de scoici. N-avem timp de baie,căci e ora prânzului, şi tot chinezul, chiar şi celmai necăjit, lasă orice activitate şi ia masa. Şiuite aşa, îmi revin în minte cuvintele Lui N.Spătaru Milescu: „Şi dacă nu mănâncă pânăla ora prânzului, au credinţa că au şi murit defoame!”La întoarcere, deşi Mâcu e foarte grăbitsă-şi umple my stomach, vizităm în grabăun templu buddhist: pavilioane, pagodă în vârfulcăreia urcăm cu un lift foarte bine „amorsat”,grădină chineză, lac cu peştişori aurii,broaşte ţestoase, sute de „Buzi” (pluralul de laBuddha) şi tufişuri tăiate în formă de zodii, reprezentândanimalele din zodiacul chinez.Ne întoarcem în orăşelul din apropiereabacului. Străzile sunt grozav de pitoreşti,cu clădiri miniaturale, din alt secol, zeci delocante, cu terase, dar şi cu interioare. Patroniiîşi fac concurenţă îmbiindu-ne. Am mâncat,desigur, chinezeşte: orez, legume, porc cu anasonşi scorţişoară, pot-au feu, à la Harbin, căciînsoţitorului nostru îi place foarte mult carneade porc. Iar îl regăsesc pe N. M. Spătaru: „Dintoate cărnurile cel mai mult le place carne deporc, pe care o mănâncă cu cea mai mareplăcere.” Pe la 3 p.m. ne întoarcem spre casă.Plouă ca la tropice. Ne adăpostim cum putem,căci nu ne-am luat umbrele de acasă. În port,la bac, mare de lume! Ca pretutindeni în ŢaraMetaforă, murdar, murdar, mai murdar ca lanoi!Miercuri, 1 octombrieDimineaţa, la 7 30 , ne aşteaptă Mâcu cuun taxi, pentru a merge la agenţia de turism, casă plecăm în excursia arvunită în provinciaFujian. Clădirea agenţiei, veche, murdară,neîngrijită. Aşteptăm autocarul cam vreo treisferturi de oră. Ne îmbarcăm. Ghidul ne dăşepcuţe de culoare bej, pe care ni le punem pecap. Ni se explică că este mijlocul de a ne recunoaşteîntre noi, şi de a nu ne pierde de grup.Ghidul poartă şi el aceeaşi şepcuţă, de aceeaşiculoare. Nouă, mie şi Oanei, ne-au mai rămasdoar locurile din fundul autocarului. Observăm,cum la noi în Ţara Nimănui, când vineun străin, Doamne!, cum ne mai grăbim să facemfrumos, să-l protejăm, să-l onorăm, să sesimtă bine. Ce onorată şi răsfăţată s-a simţitprietena noastră Qian He, când am vizitat ŢaraVrancei, şi când un autocar întreg de elevi şiprofesori s-au dat la o parte şi i-au cedat loculdin faţă. Aşa ceva nu se întâmplă pe aici!ShantouShantou-ul e un oraş lung, nu se maitermină! Mergem prin el de mai bine de o oră.La ultima staţie s-a urcat în autocar o perechede tineri foarte simpatici, care vor fi colegiinoştri de fotolii, în fundul maşinii. Frumuşei,darnici, îndrăgostiţi lulea, probabil în luna demiere, căci în tot timpul excursiei au stat bineîmpletiţi în Yin şi Yang! Ne fascinează multitudineatrecătorilor de pe stradă. Cred că celmai popular vehicul al Chinei de Sud e motoscuterul.Pe şosea e un vacarm de te sparge:biciclete, motociclete, ricşe, camioane, autoturisme,care circulă într-o totală dezordine,fără respectarea nici unui cod rutier. Şi culmea(Continuare în pag. 21)FEREASTRA

Jurnal chinez(Urmare din pag. 20)accidentele sunt foarte rare! Pe motoscuter încapeîntreaga familie chineză: tata, care conducemotocicleta, în faţa lui, copilul în picioare,care are în faţa lui coşuleţul în care seaflă câinele, iar pe şaua de la spate, mama şiîncă o altă persoană, din familie sau dintre prieteni...Deci un motoscuter duce patru oameni.Demn de Guiness Book. Vehicul foarte popularîn China, pentru care nu ai nevoie de permisde conducere. Sunt foarte multe femei careconduc motocicletă, mai bine şi mai atentedecât băraţii. De altfel, femeia are un rol foarteimportant în viaţa societăţii chineze, matriarhatulpăstrându-se şi acum în Sud. În primulrând se respectă şi sunt respectate ca femei: auîn casă servitoare, nasc un copil, pe care-l punîn braţele tatălui să-l crească, spele, hrănească,educe, (e destul că l-au născut!, ajunge!, derestul să se ocupe masculul, care e foarte dornicsă aibă urmaşi; ea merge la serviciu ca săse întreţină. Cine are nevoie de copii să şi-icrească!) În casă, femeia are rolul conducător,şi la nevoie, nu numai că îşi ceartă bărbatul darîl şi bate, şi li se pare normal, aşa trebuie să fie,(vezi vecina noastră de palier, Echo, care îl batezilnic pe Chris, şi cu gura, şi cu ce are laîndemână, program special de educaţie, între9 30 – 11 30 , a.m., după care pleacă la masă, împreună).Răstimp în care, bietul Chris, nu facealtceva decât să se vaite şi să strige după ajutor.Meditez la starea bietei românce: exploatatăla serviciu şi acasă şi băgată în spital dacăar îndrăzni să ridice mâna împotriva soţului.Au pe aceeaşi linie a supremaţiei femeiişi o echipă de fotbal feminină, mereu victorioasă,spre marea supărare şi năduful masculilor.Vezi şi adevărul din mitul femeii-războinicdin opera clasică chineză!Încep să se vadă munţii, câmpiile,culturile de banane, fermele, orezăriile, lacurile...Peisajul, deşi nu grozav, are specificulsău, pe care-l regăsim din stampe. Mergem peundeva printre munţi, paralel cu Marea Chineide Sud, pe care încă nu o zărim.La amiază ajungem la Xiamen (3 - 4ore de drum cu autocarul de la Shantou). Şicum debarcăm, mergem să mâncăm! Pe stradăcurge o mulţime imensă de chinezi, şi iar măduce gândul la observaţia lui N. M. Spătaru:portughezii, văzând atâta mulţime de localnicipe străzi, i-au întrebat pe ghizi, dacă nu cumvachinezoaicele „fac zece copii odată”? Şi astaacum 250 de ani! Îţi închipui ce e astăzi.Restaurantul, murdar, aglomerat. Dupăprânz, vizităm un templu buddhist închinatlui Guan Yin, în ipostaza de zeiţă protectoare amării. Pavilioane cu statui ale lui Buddha. înfăţişânddiversele sale ipostaze, pagode cu clopoţei,mese de adus ofrande, crematorii undese ard bani falşi pentru a se slava sufletelemorţilor, beţişoare aromate, lumânări, munte,vegetaţie tropicală şi lume, lume, că dacă te-aipierde, nu mai ai nici o şansă să fii găsit. Oraşulne aminteşte de Constanţa noastră. Trecemcu bacul într-una din multele insule şi insuliţeaflate în Arhipelagul Chinei de Sud. Aici amvizitat un minunat parc pentru copii, cu personajedin poveşti, gâze, fluturi, bondari, folositedrept carusel. De asemeni, un muzeu altehnicii, exponate legate de fenomenele fizicii,instructiv pentru copii, dar şi pentru adulţi. Eora şase seara. Mergem la masă într-un restaurantdin arhipelag, să nu murim de foame! Pestedouăzeci de feluri de mâncare! Nu lipsesccreveţii şi peştele. E uimitor cum devoreazătovarăşii noştri de masă peştele de pe platou,doar ajutându-se de cele două beţe. Îl culeg cuagilitatea şi viteza furnicilor, preţ de câtevaminute şi pe farfurie rămâne doar scheletul!Fenomenul mă uimeşte cu atât mai mult cucât, deşi pentru a doua oară în China, spre mareamea ruşine, încă n-am învăţat să mânuiescbeţişoarele, fiind astfel o mare pacoste pentrupatronii de restaurante, care cel mai adesea, nuau furculiţe în dotare! Drept pentru care, decâte ori merg la masă în oraş, am grijă să-miiau furculiţa, ambalată cu grijă în şerveţel.S-a înnoptat. (În această parte a Chinei,cu regularitate, seara se lasă la 18 30 şi seluminează de ziuă la 6 30 ). După cină ne plimbămprin parc: grote cu scene din poveşti caresunt animate şi vorbite (chip-uri electronice).Admirăm lacul pe care zburdă patru dragoniveseli! Balauri, crabi, raci, animale marine, făcutedin mătase şi luminate din lanterne interioare,un kitsch, dar foarte reuşit, spre mareaîncântare a copiilor din grup. Recunoaştem cuaceastă ocazie, reclama TV pentru atragereaturiştilor la Xiamen. Punctul forte al serii estefilmul proiectat pe un ecran de apă, unicat înSudul Chinei. Vedem timp de 15 minute o peliculăbazată pe o legendă chinezească de dragoste,proiectată pe o perdea de apă. Foarte interesant.Ne întoarcem rupte de oboseală înoraş. Suntem cazaţi la hotel: vechişor, dar culustru! Ne-a încântat traversarea cu bacul înapoi,la întoarcerea în Xiamen, spectacolul mării:munţi cu pavilioane luminate, statui pestânci, (personaje legendare dar şi animale alemării, oraşul luminat a giorno, văzut din largulmării – cred că aduce cu HK prin clădirile uriaşeşi aşezare).La plajă tot n-am ajuns! Ne-am plimbatîn cursul după-amiezii. Am văzut MareaChinei de Sud, în care doream să ne scăldăm,doar din autocar, rulând de-a lungul litoralului.Poporul acesta nu iubeşte băile de soare. Turiştiise plimbă îmbrăcaţi pe malul apei, să nuse bronzeze, căci li se închide culoarea pielii şidevin urâţi. Aici, cu cât pielea este mai închisăla culoare, cu atât creşte dispreţul, faţă chiar depropria persoană. Dacă eşti foarte alb, ai maretrecere, vezi nordicii, englezii şi mai ales americanii!Noaptea, pe mare, o baie de lumini,pavilioane luminate, lampioane roşii, peisajespecific chinezeşti: apă, munte, plante luxuriante,o feerie!Vineri, 3 octombrieDormim bine noaptea. A doua zi vizitămnişte sere de cactuşi şi iar urcăm un munte,să mai vedem un templu. Ne-a încântatmasa de prânz, luată într-o parcare de pe drum,într-un restaurant nou, à l’américaine. Alături,nelipsita casă de ceai. De amintit că în primazi a excursiei, am mers la o ceainărie, unde nis-au servit, „după ritual” diverse tipuri de ceai,care de care mai parfumate şi mai rare ca aromă.Ceaiul nu se bea oricum. Există un adevăratritual, care se predă în şcoli speciale.Ceştile trebuie încălzite prin opărire cu apăfiartă, primul ceai se aruncă, al doilea se toarnăîn ceşti după un anumit tipic, prin vărsarede sus, se umplu ceştile nu pe rând, ci câte puţinîn fiecare, şi iar de la început, până seumplu. Ceştile sunt de mărimea unui degetar;dacă nu eşti atent, le scapi pe gât. Băutul ceaiuluise face şi el cu dichis: mirosit, sorbit, extaziat,repetat. O noutate pentru noi, care nuştim să bem ceaiul aşa cum o fac ei.De fapt, japonezii au învăţat de la chineziritualul ceaiului, rafinându-l prin simplificareaetapelor şi imprimându-i nobleţe spirituală.Civilizaţia ceaiului – măiestrie şi rafinamentoriental!Facem poze cu „Lipici” – o dulceaţăde chinezuţ, de trei – patru anişori, vorbăreţ şilipicios (de-aici şi porecla). Când îl iei în braţenu se mai dezlipeşte de tine, şi-ţi povesteşte ogrămadă de minunăţii pe limba lui şi deşi nupricepem nimic, ne înţelegem foarte bine.Cunoaştem în restaurant un grup de ziariştithailandezi dintre care unul vorbeşte destul debine engleza. Din discuţii ne dă prin cap ideeasă vizităm Thailanda (jumătate din preţul de lanoi). Este ora 15 00 . Ne urcăm în autocar. Pestetrei-patru ore vom fi acasă, la Shantou. Îi observămpe tovarăşii noştri de călătorie. Am făcut-o,de altfel, tot timpul excursiei. Brownieni(se mişcă haotic). De cum se urcă în autocar,adorm, mănâncă zdravăn la cele trei meseprincipale, iar între ele, cumpără dulciuri şifructe, şi rod, şi rod, şi tot slabi rămân. Doamneleşi copiii şi-au schimbat zilnic toalete, iarbărbaţii numai tricourile. Sunt o societate deconsum, şi totul merge bine. Cumpără toate nimicurile,şi pentru ei, dar şi pentru copii. Respectareatradiţiei, care la ei a fost şi este lege,le asigură un trai tihnit, fără stres. Încep ziuade muncă la 8, sau 9 dimineaţa. La 11 30 mergla masa de prânz, care se respectă dumnezeieşte.Urmează două ore de siestă, după care semai munceşte până pe la ora 17, şi gata! Nimicnu se face pe stres, sau nervi. Totul în tihnă şiaceasta se respectă. Copiii merg la şcoală laora 8. La 11 vin acasă. După-amiaza au oredoar de la 14 la 16. Studenţii au un programlejer, 8 – 10, până la 15 ore pe săptămână, şimult timp liber, pentru bibliotecă, atelier depictură, calculator, etc, în funcţie de specialitateape care şi-au ales-o. Fac mult sport, europeandar şi tradiţional. Profesorii universitariau norme de şase ore pe săptămână, la un salariudecent, de aproximativ opt sute, o mie dedolari americani. La fel şi celelalte categoriididactice au un anumit număr de ore, care serespectă şi salarii decente. Nu patruzeci de orepe săptămână şi-n week-end, fuga, fuga, înalte oraşe, pentru învăţământul de la distanţă –fraudă fiscală şi distrugerea viitorului tineretuluinostru, care numai carte nu face în…Ţara Nimănui! Pensiile, şi ele sunt decente. Lapoziţia mea, în Ţara Metaforă, pensia este depatru ori mai mare, iar medicamentele, cu adevăratsubvenţionate de guvern. Oamenii, aici,sunt lăsaţi să trăiască, iar bătrânii, respectaţinu decimaţi ca la noi.Ora 17. Ajungem la Shantou. Mâcuduce grijuliu aparatul de fotografiat la reparat.În aşteptarea lui, privim spectacolul străzii.Mâţe şi câini, în cuşti, pe la colţuri de trotuare,pentru a fi vânduţi. Negustorii pe care-i vedem,se pare că fac vânzare ilegală, căci o raziea poliţiei, le confiscă „coliviile”, iar ei fugca potârnichile. Bietele animale, sunt aruncatecu cuşti cu tot în maşina poliţiei.REVISTĂ DE CULTURĂ Pagina 21

Cristina BINDIUÎngerul cu o singură aripăPrima dată i sepăru că are vedenii. Îşi ridicăochelarii şi-şi frecăochii îndelung… Eraobosit! Prea obosit. Devreo şapte zile lucra încordat,fără să-şi permitămai mult de trei-patru orede odihnă pe noapte, fărăsă facă pauză de-o ţigară, fără să se opreascăpentru a mânca…Dada Ioana nu-i spunea niciodată nimic.Strângea de pe masă mâncarea rece şiclătina uşor din cap. Îi simţea privirea caldă,mustrătoare, plină de milă rătăcindu-i pe ceafă,pe şira spinării în jos şi din nou pe ceafă.Compătimirea ei îl îndârjea parcă şi rămâneamai departe în faţa biroului. Ura acel sentimentde compasiune pe care-l citea în ochii şiîn atitudinea oamenilor. Îl ura pentru că-l făceasă se simtă mai singur, mai trist, mai… străinde toţi şi de toate. Îl ura pentru că ştia că ei,ceilalţi, nu au cum să înţeleagă, nu au cum săsimtă durerea lui…Ura e un sentiment distructiv, dragulmeu! Omul în a cărui viaţă şi-a făcut cuib ura,nu mai e om. E un soi de mort viu… E atâta luminăîn viaţa asta… atâta frumuseţe…atâtaiubire…. Iar oamenii nu au timp s-o vadă…Sunt prea grăbiţi, prea ocupaţi, prea trişti… Sănu mă urăşti pentru că plec, dragul meu… Sănu mă urăşti… eu iubesc viaţa atât de mult…şi soarele… şi îngerii care zboară noaptea pringrădina noastră la ceas de taină… I-ai văzutvreodată? Nu sunt albi! Nu neapărat albi…Uneori sunt verzi, iar atunci râd şi se joacăde-a v-aţi ascunselea printre frunzele caişilordin grădină… Alteori pot deveni albaştri… şise iau la întrecere cu ciocârliile în zori. Seridică sus… sus… până nu-i mai vezi. Crezi căse duc să vorbească cu Dumnezeu? Eu nucred… Ştii, am auzit că Dumnezeu nu e acasăzilele astea! A plecat! Poate a plecat doar învacanţă… deşi Ionică mi-a spus – iar ochii luimari şi albaştri m-au asigurat că nu minte – căDumnezeu a plecat într-o tabără de creaţie,Alexandra Popavizitaîmi terminam liniştită gustarea, într-o cantină plinăde studenţi puşi pe palavre. mă uitam la picturilealbastre de Matisse din stânga mea. în ureche mi s-a insinuat o melodie de demult.şi, deodatã, eram amândoi în încăpereacare se numeşte interiorul minţii mele.am încercat să fiu o gazdã ospitalieră.să îţi arăt casa, grădina, („îţi place cum am amenajat?”)cum au crescut florile şi buruienile în imaginaţia mea.apoi te-am condus către sufragerie, prin cotloane prăfuite,unde păianjeni maiestuoşi îmi ţes visurile.animalele mele de casă, ideile, s-au năpustit înăuntruşi s-au gudurat pe lângă tine.tu te-ai instalat confortabil într-un fotoliu croit din gânduri triste.încruntat, cu mâinile adumbrindu-ţi fruntea,mi-ai admirat, politicos, tablourile confecţionate din imagini dragi mie,de care m-am îndrãgostit atât de tare,încât le-am furat din clipele în care le-am trăitşi le-am ţintuit în cuie de cristal aici, pe pereţi, până ce au devenit amintiri.„şi atunci”, mă întrebi tu, politicos ca de obicei,„înseamnă că tot ce ai ştiut şi ai uitat nu îţi aparţineundeva unde învaţă să construiască din lut alţioameni. Ăştia vechi s-au defectat… Aşa credeIonică… Sau poate erau defecţi din construcţie..Nu ştiu ce să cred… Ionică n-a împlinitîncă trei ani… Ce ştie el? Poate că Dumnezeus-a retras doar să mediteze… o fi obosit şi elsă tot asculte rugăminţile altora. Pe el n-arecine să-l asculte…asta e trist…Ţi-am spus cum arată un înger trist?Seamănă cu tine când te trezeşti îmbufnat şibântui prin casă în aşteptarea cafelei care, ciudat,nu vrea să fiarbă. Doar că e cenuşiu…îngerul… e cenuşiu când e trist! Şi nu maipoate zbura… îşi târâie aripile după el… aripimari, murdare, cenuşii din care penele se desfacuna câte una…Mi-e sete, Tudore! Dă-mi o gură deapă! Nu de la robinet! E caldă! Vreau o gură deapă rece de la fântâna din curte, doar o gură…Apa din fântână are miros de vânt de primăvarăşi aromă de fructe târzii… Vreau… Mi-esete de vânt şi de aer!...Ţi-am spus? În grădina noastră se ascundeun înger cu o singură aripă… Un îngerfrumos… Are ochii asemenea apusului detoamnă ( Mai ţii minte ce apusuri magnifice autrecut prin viaţa noastră?) iar penele din aripăsunt de culoarea mării… Într-o zi marea e albastră,liniştită, alteori de un verde-negru furios…Nu mă crezi, nu-i aşa? Spui că toţi îngeriisunt albi, că îngerii nu pot fi furioşi..., cănu se pot juca de-a v-aţi ascunselea… De undeştii? Câţi îngeri ai văzut tu?Şi îngerul acesta cu o singură aripămi-a spus într-o zi o poveste. O poveste despreîngeri fără o aripă. Se spune că, uneori, câte unînger începe să aibă îndoieli, începe să punăîntrebări pe care nu are voie să le pună, începesă privească în jur altfel decât a fost învăţat săvadă... Atunci… penele dintr-o aripă – numaidin una, din cea stângă - încep să cadă, unacâte una. Aripa devine din ce în ce mai mică,până dispare… Apoi, încet… încet… uită…Uită cine sunt, uită de unde vin, uită să zboare…Mai ţin minte doar o poveste… Povesteaîngerilor cu o singură aripă… pe care o spuntuturor celor care vor să-i asculte…L-am întrebat cum îl cheamă… A ezitato clipă, apoi a început să depene, din nou,aceeaşi poveste cu îngeri fără o aripă…Într-o zi l-am găsit aşezat pe cumpănade la fântână… M-a rugat să-i dau o gură deapă… L-am întrebat dacă îi e sete… Nu ştia…Sau nu-şi mai aducea aminte cum e setea…Am aplecat cumpăna fântânii… Cerul s-a răsucitîn interior… O clipă, cât o zvâcnire, aripai s-a ridicat în sus şi s-a luminat… apoi a căzutîn praf, în cenuşiul din jurul fântânii…Ştii, Tudore, tu ai fost fântâna mea…fântâna mea cu cumpănă… şi izvorul meu cumiros de vânt… Ce mă doare?!… mă doaredorul de albastru… în aripa mea dreaptă zborulsuferă de amnezie…Să nu plângi, Tudore… Şi să nu măurăşti…Ochii obosiţi mai apucară să zăreascăprintre pomi vârful unei aripi uriaşe de un verde-negru…Imposibil!… El era om de ştiinţă!Şi era ateu convins. În capul lui lucrurile şi fenomeneleerau aşezate ordonat, în sertăraşe…nu era loc de îngeri sau alte fantasmagorii…Ieşi în prag. Printre copacii din spatelecasei, luneca o lumină… o luă într-acolo…Nu văzu nimic. Se întinse pe iarbă. Eralinişte… Ura lui începea să se îndepărteze…În grădina noastră se ascunde un îngercu o singură aripă… De ce nu-l vezi?Vocea îl trezi brusc. Printre caişi, spreapus, se îndepărta o siluetă care târa după ea,prin praf o aripă uriaşă… Silueta se întoarse oclipă şi privi spre fântână… Avea ochii Anei,ochi de culoarea apusului…lãuntric cu adevărat, nu?”pironită de această întrebare, nu am pregătit un răspuns.doar ceai.simplu, sau vrei şi biscuiţi? zahăr, poate?adevărul e că nu mai ţin minte când şi cum ai bătutla poarta închipuirii mele. şi nici nu mai ştiu de ce ţi-am deschis.deci, nu eşti al meu cu adevărat.după ce ai plecat, grăbit, te-am urmărit de la fereastră până ce te-ai topitîn lumini albastre. am ferecat la locsingurătatea-mi, stingând, pe rând, luminile din fiecare odaie,cufundându-mi sufletul într-un rece întuneric.dar cât mi-e de dor să iubesc şi să nu ştiu nimic!o după-amiazăse făcea că moţăiam, lungită pe-o parte, cu gândurile dormind lângă mine.mă felicitam pentru cât de rotunde şi frumoase le crescusem,ca nişte roşii mari, pline şi zemoase, tocmai bune de muşcat.şuvoaie, pleiade de amintiri curgeau prin mine,torente din ce în ce mai mari,precum apa stoarsă din părul lung şi negru de fată.m-am întins către aer, fugind de mine în cele din urmă,şi îngerii au venit să le dau de mâncare.când m-am întors, brusc, la gânduri,s-au speriat şi s-au împrăştiat cu flutur de aripi de turturele,şi n-am rămas decât eu, moţăind…Pagina 22FEREASTRA

Concursul Naţional de Literatură„Agatha Grigorescu Bacovia”(Mizil - ediţia a IV-a)Casandra IONAUTOPORTRETEAutoportret cu MatrioskaAsociaţia Culturală „Agatha Grigorescu Bacovia” şiPrimăria oraşului Mizil organizează a patra ediţie a ConcursuluiNaţional de Literatură „Agatha Grigorescu Bacovia”Participanţii (nu există condiţii de vârstă sau apartenenţă laUniunea Scriitorilor sau la alte forme asociative ale scriitorilor) vortrimite, până la data de 10 septembrie a.c.: pentru SecţiuneaPoezie: minimum 10 – maxim 20 poezii pe suport electronic(e-mail sau C.D), pentru Secţiunea Proză: una sau mai multelucrări de proză scurtă (în total maxim 20 pagini cu corp TimesNew Roman - 14). Pentru ambele secţiuni textele se semneazăcu numele real (dacă autorul doreşte să fie publicate sub pseudonim,va specifica şi acest lucru). Se anexează un C.V. care vacuprinde, obligatoriu: adresele de corespondenţă (adresa poştală, e-mail, nr. de telefon) şi o fotografie (format 10 x 15), de preferat totîn format electronic.C.D. - urile expediate prin poştă (verificaţi corectitudineaformatării!) se trimit în plic, pe adresa: Asociaţia Culturală AgathaGrigorescu Bacovia, str. Agatha Grigorescu Bacovia, nr.13 A,Mizil, jud. Prahova.Textel prin e-mail vor fi expediate la adresa: lucian_manailescu@yahoo.com.(Vom confirma primirea textelor imediat ceacestea ne-au parvenit).Juriul va fi format din 5 membri ai Uniunii Scriitorilor dinRomânia, reprezentând 5 zone diferite ale ţării, iar notele acordatevor fi făcute publice (în cazul premianţilor), sau vor fi comunicatepersonal celor interesaţi.Se vor acorda: Marele Premiu, câte trei premii pentrufiecare secţiune şi mai multe menţiuni, din partea unor publicaţii şireviste literare.Emil PROŞCANP.S. Colaborările pentru numerele viitoare ale revisteiFereastra se primesc la adresele de e-mail:lucian_manailescu@yahoo.com. sauleonidacondeescu@yahoo.comAbonamente se pot face la sediul redacţiei,prin mandat poştal sau depunând suma respectivăîn Cont IBAN:RO60RZBR 0000060010080523deschis la „Raiffeizen BANK” – Filiala Mizil(Cod Fiscal: 23032460)Vă rugăm să anunţaţi prin e-mailul dincaseta de redacţie faptul că v-aţi abonat, pentru abeneficia de primirea numărului imediat următoral revistei.Preţul unui număr - 5 lei, 3 numere - 15 lei,6 numere - 30 lei, în această sumă intrând şi cheltuielilede expediere.Păpuşa mecanică se învârteaîn linişte.Resorturi necunoscuteîi dădeau viaţă.Dansa cu gingăşie nepământeană,arcurile pocneau şi ţâşneauunul după altul ;ea rămânea întreagă.Până când, urmând timpul,a săltat de pe soclu-i de jucărieşi-a întins aripileşi , ca o uriaşă lebădă,a zburat.Autoportret cu ButiEl era înţeleptul lumii.Cu el s-au stinstoate florile copacilorca într-o eclipsă de amploare ;cu el a murit şi spaţiulpartea dreaptă şi partea stângăşi misteriosul ciocan de lipitşi logicacare înălţa pana de gâscăşi cobora plumbul din firul undiţeiau murit şi paraşutelesalvând de la moartepasageri de cauciucîn pod a ruginit lanţul bicicleteişi al amintiriişi banda de magnetofoncu cuvinte spirituales-a desfăşurat în vântul dimineţii.Autoportret cu fata şleampătăEa şchiopăta pe lângă noi.Avea o minte care răzbunafiecare pătrat negru carenu voia să devină alb la cererea ei.Locuia într-o speluncăurât mirositoare.Adora toate aceste mirosuri:tabac, transpiraţie, gudron.Apoi a descoperit o afinitatecel puţin ciudatăcu mediile septice şi cloroformul.Şi a plecat şi ea.Autoportret cu băiat bălaiEşti sufletul meu geamănEu citesc universali, tu români.Când atriul tău se încoardă,ventricolul meu se relaxează.Eşti înţelept pentru căte-ai ridicat la timpde la masa idealurilor deşarte,iar când zâmbeşti strângi pe chippacea tuturor căpiţelor de fân.Uneori mă gândesc,că te-aş putea chiar iubi.Autoportret cu mentorPlescăi din limbă,înmulţeşti peştii,te scufunzi după perle.Eu mă joc cu firele tale cărunte.Dacă facem dragostenu e pentru a ne apropiapentru că în fiecare clipă suntemţesuţi în acelaşi model.Un covor ţărănescunde sânii mei albişi ochii tăi negri ascuţiţişi carnea ta albăşi inima mea neagrăalcătuiesc ying-yangulvieţii noastre.Revista FereastraPublicaţie editată de: Asociaţia Culturală“Agatha Grigorescu Bacovia” - MIZILCod fiscal: 230324460;Cod IBAN:RO60RZBR0000060010080523,deschis la “Raiffeeizen Bank” - filiala MizilStr. Agatha Grigorescxu Bacovia”, nr. 13ATelefoane: 0244251144; 0722653808 - director;0732731196, 0769210763 - redactor şefE-mail: lucian_manailescu@yahoo.comRedacţiaDirector: Emil Proşcan,redactor şef: Lucian MănăilescuISSN 1844 - 2749Autorii materialelor publicate răspund în moddirect de conţinutul acestora.REVISTĂ DE CULTURĂ Pagina 23

LesenciucTeodor-PetruDarul(Fragment)E ultima mea searăîn sat. De mâine voi fiexpediat pachet la Cluj (unoraş din altă ţară probabil, că n-am mai auzit deel) unde voi urma Teologia. Păi ce credeaţi?După ce că am fost salvat de la o viaţă de chin şimi s-a dat şansa unei vieţi pline bucurie şi dehuzur, măcar atât puteam să fac pentru a-mi cinstipărinţii adoptivi. Să mă fac şi eu de-al lor.Asta auzisem în ultimii doi ani de cel puţindouăsutepatruzecişişaisprezece mii de ori înfiecare zi. Înclin să cred până la urmă că Atotţiitorulchiar e peste tot. Ceea ce mă duce dinnou la problema care nu mă lasă să dorm - ca unevlavios ce sunt - de vreo câteva săptămâni.Dacă tot e în fiecare colţişor, de ce nuvede că eu o iubesc pe Marieta? Şi că nu pot trăifără surorile Heine (amândouă, că doar una eplictisitoare). Dar El ar trebui să ştie foarte binecă le-aş da pe toate pentru o singură seară cuLuminiţa domnului primar. Şi aşa, cu gândul latoate fetele de la care trebuia să-mi iau rămasbun în noaptea asta, am ajuns la casa parohială.Furişându-mă hoţeşte prin spatele casei, trebuiasă hopăi un mic gărduleţ de sârmă împletită. Nuera o problemă. O făcusem de multe ori cânderam fugărit de dulăul Ateului. În bucătărie eraaproape linişte. Doar strigătele pline de zel aletatălui meu adoptiv mai răzbăteau înfundate pânăaici. Masa era gata pregătită, mâncărica aburindăîn farfurii, chiar şi tacâmurile erau aranjate– că aşa îi plăcea Părintelui. Nu m-am obositprea tare cu mestecatul (o bătaie de cap şi dedinţi pe care nu o deprinsesem cum se cade) şimi-am refăcut în minte planurile. Era ora nouă şivreo patru minute, destul timp ca să ajung pânădincolo de deal…Convenisem cu toate doamnele inimiimele să le spun rămas bun. Marieta era primamea prietenă, pe ea trebuia s-o văd la zece fix. Ooră mai târziu, în grădina şcolii, erau programatesurorile Heine la interval de o jumătate de oră,iar apoi Luminiţa. Aveam vaga bănuială că urmao seară lungă, în care se vor face promisiuni cenu se vor respecta în veci (pomenirea lor) şi încare era de datoria mea să le fac pe toate doamnelesă se simtă bine.uDacă asta era ideea Celui de Sus pentruo noapte a ispăşirii de păcate, apoi trebuia să ştiecă avea un simţ al umorului destul de straniu.Le-am rezervat şi surorilor Heine un sertar îninima mea şi mi-am continuat misiunea. Doar oetapă mai aveam de parcurs, cea mai dificilă şimai imprevizibilă dintre toate.Cu Luminiţa era altfel. Nu avea natraleţeaMarietei sau nebunia surorilor, dar aveamimpresia că abia zărisem vârful aisbergului. Eaera diferită. O fată pe care trebuia s-o iubeşti, (şicare, spre deosebire de tatăl ei, era iubită de totsatul) care provoca pur şi simplu un lanţ dereacţii chimice cu o simplă privire. Dar ea trăiaîn altă lume. Mă fascina modul unic în care percepeapână şi cel mai neînsemnat dintre lucruri.Cu o graţie demnă, aristocrată, (părea a sepotrivi mai bine familiei regale, nu a tontului deprimar) era atât de nevinovată încât părea cuadevărat un înger coborât din rai.Ca un băiat pe care se putea conta amajuns acolo în exact momentul în care limbileceasului meu se confundau una cu cealaltă. Nueram deloc neliniştit, mă aşteptam la cel puţin ojumătate de oră de suspans. Pe fete trebuie să leaştepţi. Fără excepţie. Timpul meu de somn sediminua vizibil. Mă întrebam dacă mai aveaPagina 22vreun rost să mai trec pe acasă. Dacă nu m-ar fiaşteptat două valize (de dimensiuni gigantice) aşfi ales să aştept autobuzul de pe acum. Nimicplăcut nu mă putea aştepta la casa parohială. Unsunet sec în capul scărilor mi-a alungat toategândurile. Inima, şi ea, vroia parcă să mă părăsească.Un câine din vecini decise în acel momentsă-şi amintească că ştia să latre. Niciodatănu mi-au plăcut câinii, prea aveau prostul obiceide a-mi strica socotelile. Dacă nu mi-ar fi fostgura ca iasca probabil că mi-aş fi înghiţit limba.Minunea cobora scările.Cum?! Nu tu aşteptare până-ţi intra frigulîn oase? Nu tu aruncat cu pietricele în geamulcamerei ei? Oare fata asta avea de gând săîşi strice reputaţia tocmai în ultima mea seară?O determinare bizară îi umbrea trăsăturile făcând-osă pară şi mai frumoasă. Dacă aşa cevaera omeneşte posibil. În câteva clipe era lângămine şi… Stupoare! M-a depăşit ca şi cum aş fifost un vrej uscat, sau un indicator rutier (deşi întoată comuna nu erau decât două, la intrare şi laieşire). Ceva din felul în care îşi ţinea umeriimi-a dat de înţeles că trebuia s-o urmăresc. Zeceminute mai târziu încă mă chinuiam să mă ţindupă ea. Încercasem s-o ajung de vreo câteva oridar fără succes. Începeam să văd asemănarea cutatăl ei – primarul nostru avea sănătosul obiceide a o lua la goană când vreun sătean nemulţumitavea neinspirata idee de a-i cere socoteală.Nu ştiam unde e Clujul dar dacă mai continuammult aşa cu siguranţă că nu mai aveam nevoie denenorocitul ăla de autobuz. La marginea păduriia ezitat un moment apoi… a dispărut. Poate căera o idee proastă până la urmă. Cum nu eramrecunoscut pentru inteligenţa mea sclipitoare amurmat-o. Înclin să cred că aş fi urmat-o până îniad dacă aceea ar fi fost destinaţia ei (asta în ciudatuturor descrierilor cu care Părintele mă ameninţacând făceam pe năzdrăvanul). N-a fostnevoie, imediat după primul rând de stejari, măaştepta cu răsuflarea încinsă.M-am apropiat precaut şi am încercatsă o strâng la piept (poate-i era frig, nu altceva).Palmele ei mici, translucide, m-au oprit.– Nu! A exclamat furioasă. Cum îndrăzneşti?Dar eram obişnuit cu reacţiile ei. Ştiamce trebuia să fac. Mi-am lăsat braţele pe lângăcorp şi i-am şoptit cu cea mai seducătoare vocede care eram capabil:– Toamna mi te fură!Umerii ei s-au relaxat şi duritate expresieii s-a topit ca prin farmec. Era ca o parolă, caun cod secret pe care numai eu îl ştiam. Foartesensibilă la tot ce însemna poezie, dura şi imposibilde atins Luminiţa, devenea fragilă dacăştiai cum s-o iei.– Toamna nu te iubeşte ca mine!Ochii mei se dilataseră probabil şi ameninţausă plece fără mine în palmele Luminiţei.Era prima dată când îmi spunea că mă iubeşte.Toate cuvintele, la care mă pricepeam atât debine, au evadat din mintea mea.Ca şi cum ar fi înţeles că tocmai trecusepeste zidul invizibil care forma bariera ce nedespărţea, a plutit câţiva paşi îndepărtându-se.Eram într-o situaţie ciudată. Ştiam că ea aşteptaca eu să fac primul pas dar nu reuşeam sădeschid gura. Apoi am observat că avea un micrucsac în spate.– Ce ai…, vocea îmi tremura aşa căm-am oprit.A înţeles din privirea mea la ce mă refeream.Cu toată lumina palidă a lunii de septembriemi s-a părut c-a roşit. A respirat adâncevitându-mi privirea şi a scos la iveală o păturicăsubţire. A întins-o pe jos cu mişcări tremurate,repetând fiecare gest de două ori (ca un ombeat). S-a aşezat şi m-a privit fix în ochi pentruprima dată.– „Dacă se va întâmpla acum, nu vaveni pe urmă. Dacă nu va veni pe urmă, se vaîntâmpla acum. De nu se va întâmpla acum, totuşiva veni pe urmă… Totul e să fi gata.”Eram singurul care-i asculta citatele dinShakespeare, aşa că mi se păreau normale veninddin gura ei. De multe ori nici nu le mai ascultam- acesta însă m-a înfiorat. Nu mai puteamsta în picioare.M-am aşezat lângă ea. N-o priveam.Nici nu mai eram sigur că ştiu cum. Respira agitatădar nici eu nu mă descurcam mai bine.– Răzvi…?– Poate nu ai înţeles…– Am înţeles foarte bine (să fi fost euchiar aşa de idiot?), doar că m-ai surprins. Astae… altceva.A tăcut gânditoare apoi şi-a schimbatpoziţia lipindu-se de mine. Dumnezeule, deciexişti!– M-am gândit mult, îşi plecă privirea.Simpla ei atingere m-a încărcat. I-am îndreptatchipul spre al meu atingând delicat pielea ilegalde catifelată a obrajilor. Am sărutat-o uşor. Doaratât. Sau cel puţin aşa credeam eu… De îndatăce buzele noastre s-au atins timide, ceva s-a rupt.Eram doar noi doi într-o pădure. Era trecut demult de miezul nopţii şi nimeni nu ştia unde neaflam. Buzele ei s-au întredeschis treptat… Nusunt cuvinte pentru asta. Am încercat să privescîn jur pentru un punct de sprijin, am încercat sămă agăţ de ceva. Zadarnic. Am alunecat în lumeaei, m-am pierdut în sărut, m-am rătăcit înea.– Răzvi?– Da?Dacă vroia un răspuns mai inteligentdin partea mea ar fi cazul să îl ceară peste câtevazile. Dar se pare că fusese suficient. Tot cedorise era să mă îndepărteze puţin. Cămaşa pecare o purta era deja aiurea şi am uitat să respirurmărind-o cum descheia nasturii. Mă priveaatât de intens încât uitasem unde mă aflam. Totce mai conta acum era ea şi faptul că nu oatingeam în acel moment. După ce şi-a scos cămăşuţaşi sutienul (de una singură pentru că eueram hipnotizat) am încercat s-o privesc, sămi-o descriu. Nu doream să uit nimic. Niciodată.Printr-o vrajă necunoscută n-am reuşit să legnici măcar două cuvinte. Gândurile îmi dansauaiurea, împrăştiate de noianul de senzaţii. Eraatât de frumoasă! Să fiu departe de ea, chiar şidoar un metru, a fost brusc imposibil. Răspunsulei, la sărutări şi la mâinile mele care exploraufiecare părticică din trupul ei, a fost la începuttimid… Cele mai fantastice sunete se năşteau îngâtul ei golindu-mi plămânii. Nici aerul nu maiavea sens, îl pierduse. Descoperisem ceva multmai dulce şi mai vital. Timpul a început să curgăaltfel apoi. Frânturi de poezie, citate incompleteale unor poeţi morţi, freamăt de inimi galopând…uAm reuşit să ajung acasă spre dimineaţă.Purtam pe trup semnele unui trecut care numai putea avea decât un nume: Luminiţa. O dusesemîn braţe până acasă promiţându-i în fiecaremoment că nu ne vom despărţi niciodată.Aşteptam zorii ca să le spun părinţilor mei adoptivică eu nu pot fi trimis la şcoală nicăieri. Celpuţin nu într-un loc în care Lumi nu era. Nu maiştiam şi nu mai doream să ştiu cum să trăiescfără ea. O să înţeleagă, nu au de ales. Voi fi preotaltă dată. Voi ridica slavă cerului cu altă ocazie.Acum eram sigur că Dumnezeu e acolo. Că puterealui nu are limite, că El ne face daruri. Ea eun dar pentru mine.Dar dimineaţa a venit cu veşti noi şisumbre. Părintele o trimisese pe preoteasă acasă(la mama ei) şi era ferm hotărât să mă însoţeascăla Cluj. Chemase deja un alt preot pentru slujbade Duminică şi nu mai aştepta decât ca eu să fiupregătit. Târât împotriva voinţei mele am părăsitsatul, am uitat iubirea. Oh, unde eşti tu – dar almeu?FEREASTRA