ADMINISTRATIE ROMANEASCA ARADEANA-vol 3 - Consiliul ...

Eparhiei sârbeşti timişorene, pe teritoriul României de azi îi aparţinurmătoarele comunităţi bisericeşti: Arad, Arad-Gai, Brestovăţ, Variaş,Sânnicolaul Mare, Sânpetru Mare, Gad, Denta, Dejan, Diniaş, Dubochi-Nadăş, Giera, Ivanda, Ketfel, Checea, Chinezu, Cralovăţ, Lipova,Lucarevaţ, Becicherecul Mic, Gaiul Mic, Nădlac, Satu Mare, BeregsăulMic, Ofşeniţa, Soca, Paraţ, Petrovaselo, Pecica-română, Radna, Saravale,Sânmartinul Sârbesc, Stanciova, Timişoara-Cetate, Timişoara-Mehala,Timişoara-Fabric, Livezile, Turnu, Felnac, Mănăştur, Foeni, Herneacova,Ciacova, Cenad, Cenei. Acestea au fost împărţite pe trei protopopiate: Arad(20 comune), Timişoara (21 comune) şi Socol (11 comune) 15 .După anul 1868, când a intrat în vigoare Statutul Organic defuncţionare a Bisericii Ortodoxe Române din Ardeal, acesta a fost aplicat întoate parohiile ortodoxe româneşti, iar în comunele mixte s-a aşteptatdefinitivarea situaţiei de despărţire a comunităţilor, după care actul normativa fost aplicat şi aici. Inclusiv limba de cult a rămas ca în trecut până larezolvarea tuturor divergenţelor. „Prin introducerea Statutului organic şi încomunele mixte nu poate fi alterat şi împuţinat usul limbei rituale înurmarea căruia din partea Consistoriul Diecezan de aici dispositiunile înprivinţa întrebuinţării limbelor la serviciul dumnezeiesc înainte cu 20 de anifăcute nu s-au delăturat, ci stau în vigoare până în ziua de astăzi” 16 . Astfel,în comuna Cenadul Unguresc „serviciul dumnezeiesc şi cântările sunt a seaserva pe jumătate în limba slavonă şi în limba românească, iar în comuneleNădlac şi Pecica la a 9-a Duminecă se celebrează st. liturghie şi în limbaslavonă. Conflicturi şi ciarte pentru întrebuinţarea limbelor în biserică înnumitele comune au fost şi s-au arătat de mai multe ori, au fost aşa zicândcontinue, însă Consistoriul Diecezan faţă cu acele s-au ţinut strâns dehotărârea susamintită regulativă”. În urma unei vizite din parteaConsistoriului Diecezan arădean în localităţile mixte din nordul Mureşuluise constată că „în Nădlac în care se află o minoritate neînsemnată de sârbi,preotul de acolo George Şerban limba sârbească o pricepe aşa ca a luiproprie cea română” 17 . Preotul II în Cenadul Unguresc, Gherasim Luţai e denaţionalitate română, dar cunoaşte şi limba sârbă. Drept urmare statu-quoul,mai ales în ceea ce priveşte satisfacerea nevoilor spirituale alecredincioşilor români şi sârbi din acele comune, e uşor de păstrat până ladespărţirea efectivă a celor două comunităţi religioase.15 Silviu Dragomir, Banatul românesc. Schiţă istorică, Ed. Augusta, Timişoara, 1999, p. 86.16 E.P.O.R., dosarul nr. 5/1864-1870, f. 135-136.17 Ibidem, f. 150.87