ADMINISTRATIE ROMANEASCA ARADEANA-vol 3 - Consiliul ...
ADMINISTRATIE ROMANEASCA ARADEANA-vol 3 - Consiliul ... ADMINISTRATIE ROMANEASCA ARADEANA-vol 3 - Consiliul ...
(incluzând şi plasa Aradul Nou) trei fabrici de spirt, una de spirt de vin,trei de coniac şi lichioruri (între care se remarca fabrica Zwack S.A. depe str. M.V.Stănescu 1, mai ales prin “întăritorul de stomac cu renumemondial, UNICUM”). În timpul războiului mai apăruse fabrica lui MironBelea, în piaţa Liceului nr. 1.Fabricarea oţetului alimentar începuse din 1837 la Chişineu (aziChişineu-Criş).Numărul fabricilor de oţet a crescut de la patru, în perioada 1881-1895, la şapte în 1921, pe teritoriul oraşului Arad.Fabrica de oţet de la Lipova, înfiinţată la începutul veacului alXX-lea, nu a rezistat concurenţei noii fabrici de la Reşiţa. Camerele decomerţ şi industrie au reuşit nu fără greutate să impună eliminarea dinalimentaţie a oţetului obţinut prin distilarea uscată a lemnului, dăunătorsănătăţii. Numărul acestor fabrici s-a restrâns treptat la două până în anul1943. Fabrica “Acetum” (de pe Calea Dorobanţilor 14) a supravieţuitdupă etatizare, funcţionând până aproape de zilele noastre.Micul fabricant de muştar Ludovic Kleber din Arad, participa în1862 la expoziţia de la Londra.Prelucrarea uscată a legumelor a fost iniţiată în 1941 de cătreSocietatea Anonimă Horticultura, în cartierul Aradul Nou, lângă gara deacolo, pentru aprovizionarea militarilor de pe fronturi. De-abia la 1octombrie 1942 intra în funcţiune. După terminarea războiului mondial înanul 1945, singurul produs finit îl constituia, în 1948, varza murată. În1950, fabrica numită «Refacerea» începuse să producă din nouconcentrate de legume şi fructe. În 1951 îşi începea producţia deconserve de legume, fructe şi muştar.Cantităţile de ulei comestibil, obţinut pe cale meşteşuguluitradiţional, au devenit la un moment dat insuficiente pe piaţă. În 1852funcţionau în Arad două fabrici de ulei, una pe strada Capelei (numităulterior Ioan Calvin, apoi Vârful cu Dor) a lui Rosenzweig şi Reiter iarcealaltă pe Calea Radnei, a lui Kronberger. Aceasta producea şi uleiuriminerale, ulei de in şi ulei de lampă. Numărul fabricilor a rămas constantpână la sfârşitul secolului al XIX-lea. În 1921 existau patru asemeneafabrici. Mai târziu le-au luat locul instalaţiile de presat uleiul comestibil.Manufacturile de prelucrare a tutunului din Arad funcţionau de lasfârşitul secolului al XVIII-lea. Depozitele de fermentaţie create debancherul aromân, baronul Sina din Viena au constituit, printre altele, unmotiv pentru alegerea sa drept cetăţean de onoare al oraşului Arad. După1850, introducându-se monopolul asupra tutunului, Depozitul regalcameral de tutun (situat pe locul “Maranatei” de astăzi) devenea renumit77
pentru introducerea în premieră, a unei metode eficiente de uscare afrunzelor – bazată pe experienţe olandeze şi germane – începând din anul1860. La scurtă vreme, depozitul a fost mutat dincolo de gara de caleferată a oraşului Arad, pe teritoriul actualului cartier Grădişte, fiind multmărit. În 1948 a început construirea Fabricii de fermentare industrială atutunului. Este în funcţiune şi astăzi. De-abia din 1993 a început săfuncţioneze în oraş o fabrică de ţigări pe Calea 6 Vânători, lângă“Feroneria”. Existenţa ei a fost efemeră.Dacă numărul morilor plutitoare pe Mureş era modest laînceputul stăpânirii habsburgice, în 1863 el atingea un număr maxim(145). Renumele făinii sale fine (“Mund-Mehl” sau “láng-liszt”) ajungeapână în Occident. Construirea între anii 1833-1840 a celor 16 morisistematice de-alungul canalului “Palatinul Iosif de Habsburg” – a căruiapă era adusă din Crişul Alb, curgând în pantă de la Buteni până laSocodor – cât şi apariţia morilor cu abur după 1852, toate acestea auvenit în întâmpinarea ofertei crescânde de cereale.Prima moară cu abur din Arad (a comerciantului de lemneTraytler), suferind un incendiu, şi-a reluat activitatea împreună cu gaterulîn ianuarie 1863. Dar era deja concurat de către “Fraţii Neuman”. Aceştiaşi-au instalat în 1885 un volant de dimensiuni impresionante cu scopul dea produce abur pentru distilerie şi moară. El a fost demontat în anul 2005.Cele şase mori de mică capacitate existente în oraş, în 1857, s-auvăzut nevoite să-şi închidă treptat porţile. În teritoriul judeţean, iniţial aufuncţionat mori cu abur la Buteni, Ghioroc, Utviniş şi Semlac. Apoi auapărut, pe rând, la Pecica, Iratoş, Şiria, Cermei, Berechiu, Şepreuş, Bârsa,Pădureni, Pâncota, Ineu şi Sântana. În 1886 numărul lor înregistrase ocreştere de 2,5 ori.Fabricile de bomboane şi biscuiţi s-au înmulţit de la două la cinci,în oraş, între 1890-1940. La Vinga apăruseră renumitele bomboane deciocolată marca “Vinga”, perpetuată mulţi ani după război.În 1787 a existat un început de fabricare a săpunului lichid şi acremelor, avizat de medicul comitatens. Însă nu a găsit înţelegere laConsiliul Locotenenţial de la Buda. În 1914 deja existau 3 producători decosmetice (săpun etc). În 1943 erau şapte. Firma “Baeder” deveniserenumită pentru săpunurile sale parfumate dar în timpul celui de-al doilearăzboi mondial a dispărut.Industria chimică începuse timid cu un atelier care produceavopsele şi lacuri (în 1840) şi cu un fabricant de cerneală şi pene de scris.Tradiţia a fost amplificată atât de mult încât după 1918 existau 14producători. Dintre aceştia se detaşa firma “Polycrom S.A.”, care livra78
- Page 30 and 31: Contribuţia lui Samuil Vulcan la a
- Page 32 and 33: măsură prin care împăratul a ur
- Page 34 and 35: ierarhică pentru că numai prin nu
- Page 36 and 37: condiţiile din cele trei săli˝.
- Page 38 and 39: introducerea alfabetului latin. În
- Page 40 and 41: Beiuş a fost frecventat de numero
- Page 42 and 43: dimpreună cu unii protopopi nişte
- Page 44 and 45: Protocol al Preparandiei Arad din a
- Page 46 and 47: Începuturile turismului montan în
- Page 48 and 49: Comunitatea maghiară a înfiinţat
- Page 50 and 51: existenţei sale” 11 . S.K.V. şi
- Page 52 and 53: Climatul de altitudine a putut să-
- Page 54 and 55: Reclamă pe o legitimaţie de membr
- Page 56 and 57: Capitolul „Excursiuni la munte”
- Page 58 and 59: să fie puse în deplină cunoştin
- Page 60 and 61: Donaţiile particulare au fost îns
- Page 62 and 63: şi le pot asuma activităţile tur
- Page 64 and 65: Tradiţii industriale în judeţul
- Page 66 and 67: Firma “Fatma” a inginerului A.D
- Page 68 and 69: abia, prin înfiinţarea la 1 noiem
- Page 70 and 71: Minier S.A.R.”, preluată în var
- Page 72 and 73: opt patroni. Între aceştia se rem
- Page 74 and 75: Extensia numerică a fabricilor de
- Page 76 and 77: automate). Îndrăzneala fabricantu
- Page 78 and 79: perioada interbelică existau cinci
- Page 82 and 83: pigmenţi minerali, firnisuri şi l
- Page 84 and 85: - Eperjessy Géza, Mezővárosi és
- Page 86 and 87: [1]841, în săptămâna nainte de
- Page 88 and 89: omâneşti cu case şi pământ să
- Page 90 and 91: Eparhiei sârbeşti timişorene, pe
- Page 92 and 93: necuprinzând nici o dispoziţiune
- Page 94 and 95: comunei bisericeşti greco-oriental
- Page 96 and 97: Demian Gheorghe şi Elena, născut
- Page 98 and 99: jumătăţi a secolului al XIX-lea.
- Page 100 and 101: Schimbarea la faţă a Mântuitorul
- Page 102 and 103: după moartea sa multe minuni şi u
- Page 104 and 105: În perioada anilor 1922-1925 la N
- Page 106 and 107: cariera publicistică este cu totul
- Page 108 and 109: La Biblioteca Academiei Române de
- Page 110 and 111: întâmpina dificultăţi cu atât
- Page 112 and 113: oameni bolnavi, cari, după ce m-au
- Page 114 and 115: În studiul său despre „Curentul
- Page 116 and 117: tendinţele noastre de unitate naţ
- Page 118 and 119: Culmea curentul antitransilvănean
- Page 120 and 121: Activizarea relaţiilor Aradului cu
- Page 122 and 123: Hotin, unde l-a cunoscut pe Alexand
- Page 124 and 125: participă la constituirea Comitetu
- Page 126 and 127: a retras şi el cu ele, ajungând d
- Page 128 and 129: „pătimise pentru cauza naţional
pentru introducerea în premieră, a unei metode eficiente de uscare afrunzelor – bazată pe experienţe olandeze şi germane – începând din anul1860. La scurtă vreme, depozitul a fost mutat dincolo de gara de caleferată a oraşului Arad, pe teritoriul actualului cartier Grădişte, fiind multmărit. În 1948 a început construirea Fabricii de fermentare industrială atutunului. Este în funcţiune şi astăzi. De-abia din 1993 a început săfuncţioneze în oraş o fabrică de ţigări pe Calea 6 Vânători, lângă“Feroneria”. Existenţa ei a fost efemeră.Dacă numărul morilor plutitoare pe Mureş era modest laînceputul stăpânirii habsburgice, în 1863 el atingea un număr maxim(145). Renumele făinii sale fine (“Mund-Mehl” sau “láng-liszt”) ajungeapână în Occident. Construirea între anii 1833-1840 a celor 16 morisistematice de-alungul canalului “Palatinul Iosif de Habsburg” – a căruiapă era adusă din Crişul Alb, curgând în pantă de la Buteni până laSocodor – cât şi apariţia morilor cu abur după 1852, toate acestea auvenit în întâmpinarea ofertei crescânde de cereale.Prima moară cu abur din Arad (a comerciantului de lemneTraytler), suferind un incendiu, şi-a reluat activitatea împreună cu gaterulîn ianuarie 1863. Dar era deja concurat de către “Fraţii Neuman”. Aceştiaşi-au instalat în 1885 un <strong>vol</strong>ant de dimensiuni impresionante cu scopul dea produce abur pentru distilerie şi moară. El a fost demontat în anul 2005.Cele şase mori de mică capacitate existente în oraş, în 1857, s-auvăzut nevoite să-şi închidă treptat porţile. În teritoriul judeţean, iniţial aufuncţionat mori cu abur la Buteni, Ghioroc, Utviniş şi Semlac. Apoi auapărut, pe rând, la Pecica, Iratoş, Şiria, Cermei, Berechiu, Şepreuş, Bârsa,Pădureni, Pâncota, Ineu şi Sântana. În 1886 numărul lor înregistrase ocreştere de 2,5 ori.Fabricile de bomboane şi biscuiţi s-au înmulţit de la două la cinci,în oraş, între 1890-1940. La Vinga apăruseră renumitele bomboane deciocolată marca “Vinga”, perpetuată mulţi ani după război.În 1787 a existat un început de fabricare a săpunului lichid şi acremelor, avizat de medicul comitatens. Însă nu a găsit înţelegere la<strong>Consiliul</strong> Locotenenţial de la Buda. În 1914 deja existau 3 producători decosmetice (săpun etc). În 1943 erau şapte. Firma “Baeder” deveniserenumită pentru săpunurile sale parfumate dar în timpul celui de-al doilearăzboi mondial a dispărut.Industria chimică începuse timid cu un atelier care produceavopsele şi lacuri (în 1840) şi cu un fabricant de cerneală şi pene de scris.Tradiţia a fost amplificată atât de mult încât după 1918 existau 14producători. Dintre aceştia se detaşa firma “Polycrom S.A.”, care livra78