ADMINISTRATIE ROMANEASCA ARADEANA-vol 3 - Consiliul ...

(incluzând şi plasa Aradul Nou) trei fabrici de spirt, una de spirt de vin,trei de coniac şi lichioruri (între care se remarca fabrica Zwack S.A. depe str. M.V.Stănescu 1, mai ales prin “întăritorul de stomac cu renumemondial, UNICUM”). În timpul războiului mai apăruse fabrica lui MironBelea, în piaţa Liceului nr. 1.Fabricarea oţetului alimentar începuse din 1837 la Chişineu (aziChişineu-Criş).Numărul fabricilor de oţet a crescut de la patru, în perioada 1881-1895, la şapte în 1921, pe teritoriul oraşului Arad.Fabrica de oţet de la Lipova, înfiinţată la începutul veacului alXX-lea, nu a rezistat concurenţei noii fabrici de la Reşiţa. Camerele decomerţ şi industrie au reuşit nu fără greutate să impună eliminarea dinalimentaţie a oţetului obţinut prin distilarea uscată a lemnului, dăunătorsănătăţii. Numărul acestor fabrici s-a restrâns treptat la două până în anul1943. Fabrica “Acetum” (de pe Calea Dorobanţilor 14) a supravieţuitdupă etatizare, funcţionând până aproape de zilele noastre.Micul fabricant de muştar Ludovic Kleber din Arad, participa în1862 la expoziţia de la Londra.Prelucrarea uscată a legumelor a fost iniţiată în 1941 de cătreSocietatea Anonimă Horticultura, în cartierul Aradul Nou, lângă gara deacolo, pentru aprovizionarea militarilor de pe fronturi. De-abia la 1octombrie 1942 intra în funcţiune. După terminarea războiului mondial înanul 1945, singurul produs finit îl constituia, în 1948, varza murată. În1950, fabrica numită «Refacerea» începuse să producă din nouconcentrate de legume şi fructe. În 1951 îşi începea producţia deconserve de legume, fructe şi muştar.Cantităţile de ulei comestibil, obţinut pe cale meşteşuguluitradiţional, au devenit la un moment dat insuficiente pe piaţă. În 1852funcţionau în Arad două fabrici de ulei, una pe strada Capelei (numităulterior Ioan Calvin, apoi Vârful cu Dor) a lui Rosenzweig şi Reiter iarcealaltă pe Calea Radnei, a lui Kronberger. Aceasta producea şi uleiuriminerale, ulei de in şi ulei de lampă. Numărul fabricilor a rămas constantpână la sfârşitul secolului al XIX-lea. În 1921 existau patru asemeneafabrici. Mai târziu le-au luat locul instalaţiile de presat uleiul comestibil.Manufacturile de prelucrare a tutunului din Arad funcţionau de lasfârşitul secolului al XVIII-lea. Depozitele de fermentaţie create debancherul aromân, baronul Sina din Viena au constituit, printre altele, unmotiv pentru alegerea sa drept cetăţean de onoare al oraşului Arad. După1850, introducându-se monopolul asupra tutunului, Depozitul regalcameral de tutun (situat pe locul “Maranatei” de astăzi) devenea renumit77