ADMINISTRATIE ROMANEASCA ARADEANA-vol 3 - Consiliul ...
ADMINISTRATIE ROMANEASCA ARADEANA-vol 3 - Consiliul ... ADMINISTRATIE ROMANEASCA ARADEANA-vol 3 - Consiliul ...
perioada interbelică existau cinci fabricanţi de ghete şi pantofi.Activitatea interbelică a fabricii de încălţăminte din Arad a familieiGoron, dispunând de o veche tradiţie meşteşugărească de-alungul a pestepatru generaţii, a fost de scurtă durată. Fabrica de piele “Rotor” dinPâncota a rezistat până în 1948. Ceva mai viabilă a fost fabrica deîncălţăminte “Gloria”, care a stat la baza fabricii “Libertatea”,de lângăgara C.F.R. Aradul Nou. Adaptarea la produsele concurenţiale dinOccident a fost destul de dificilă de fiecare dată. După 1989, în schimb,s-a văzut că fabricile mici de încălţăminte locale, având comenzi deprototipuri impuse din străinătate, au captat mâna de lucru disponibilă dela Întreprinderea “Libertatea”. Cazuri similare au avut loc în domeniultextil şi al confecţiilor.Industria alimentară, spre deosebire de cea a prelucrării fibrelor,a cunoscut în liniile ei mari un “crescendo” constant. În anul 1700, înperimetrul vechii cetăţi a Aradului era fabricată pentru nevoile militarilorşi civililor instalaţi aici, berea. Curând i-a urmat o alta la Şimand, până înanul 1805, moment după care Oficiul Cameral a construit una laChişineu.În oraş, în 1781, funcţionau două “fierbători” de mare capacitate,una în interiorul noii cetăţi bastionare iar cealaltă în centru. Ultima a fostmutată în cartierul Şega (în anul 1850), în bucla cea mai nordică acanalului Mureşul-Mort (închisă spre sfârşitul secolului al XIX-lea).Cea din Aradul Nou a fost înfiinţată în 1762, odată cu începerealucrărilor la noua cetate bastionară din bucla Mureşului. Cea din Şega afost închiriată de către Primăria oraşului Arad, după anul 1850,arendaşilor asociaţi Epstein & Deutsch.Unul dintre membrii familiei Deutsch se afla printre iniţiatoriiReuniunii izraelite pentru părtinirea industriei şi economiei agrare dinArad şi a filialei arădene a Camerei pentru comerţ şi industrie dinOradea.Comercianţii, industriaşii posesori ai unor ateliere modeste cât şifabricanţii locali erau conştienţi de pericolul concurenţei produselorfabricate sau manufacturate din Apus. De aceea s-au străduit să înfiinţezela Arad o Cameră pentru comerţ şi industrie de sine stătătoare. Ea a luatfiinţă în 1871.Fabrica de bere din Aradul Nou, întemeiată la sfârşitul secoluluial XVIII-lea de către prinţul Zielinski, a supravieţuit – cu preţultransformării ei într-o secţie a “Indagrarei”, situată în vechiul cartierPoltura al Aradului – prin mutarea ei parţială, în 1951, în incinta Fabriciide spirt şi drojdie “Indagrara”, lângă actuala fabrică de bere locală (Brau75
Union). Fraţii Neuman obţinuseră licenţa de “Brauhaus” în 1849. Înteritoriul judeţean, ele apăreau la Munar (aparţinând de mănăstireaBezdin), Şiria (1848), Şimand, Pâncota (1852), Zărand, Petriş(?) şiLipova (1870). Ultima, numită “Sfântul Gheorghe”-Societate pe Acţiuni,a fost cumpărată de către fabrica de bere “Timişoreana” în 1922, înpofida faptului că apa de izvor a celei din Lipova îi dusese renumele pânădeparte, la Deva cât şi în bazinul carbonifer al Văii Jiului.Cele peste 40 de mici distilerii de spirt existente la 1848 au fostsurclasate de fabricile de spirt, acţionate de forţa mecanică a aburului,apărute în ordine cronologică la Munar, Chişineu (apărută în 1837, pedomeniul arhiducelui Iosif de Habsburg), la Pâncota (1847; pe domeniulprinţului Sulkovsky), la Cermei (datorită iniţiativei moşierului Iosef vonFascho, în 1848), la Arad (Ignaz Herrl, în 1848), la Mocrea (PaulSteinitzer, în 1849/1850), la Bocsig ( Nikolaus von László, în 1850), laŞicula (Péter von Atzél, în 1850/1851), la Arad (Fraţii Neuman, în 1851şi Wolf Steinitzer, în 1852), la Sântana Veche /recte Comlăuş/ (MoritzWerner, în 1852), la Berechiu (prinţul Sulkovsky, în 1852), la Micălaca(“Spiritus Fabrique” a lui Isak Berger, iniţiată la o dată neprecizată), laMânerău (Iulius von Urbán, “restaurată” în 1855), la Utviniş (a prinţuluiZielinsky, moştenit de ginerele său Nopcea, la rândul său moştenit decătre ginerele Pallavicini, în intervalul anilor 1859-1948, cu o pauză între1878-1884) şi, în fine, la Gurahonţ. Cu excepţia fabricii Neuman (singuracare a supravieţuit etatizării din 1948) şi cea a prinţului Zielinsky, toateau dispărut treptat, începând cu anii de secetă de după 1870. Cei careproduceau o gamă largă de băuturi alcoolice au rezistat mai mult pe piaţadin secolul al XIX-lea. Astfel, Martin Deutsch începuse să producă, din1856, lichior. La Apateu apăruse o fabrică de lichior şi ţuică (în 1863).Fabricantul de lichior de la Buteni nu primise “privilegiul” de fabrică.Cel de la Şimand îşi începuse aactivitatea în aceeaşi perioadă. După anul1867 au mai apărut şi alţi fabricanţi de spirt: Moritz Weiss în Arad, unfabricant la Pecica şi Adolf Wauer la Iosăşel. Fabricanţii de rom auapărut întâi la Arad (în 1894 existau deja doi, care produceau şi lichior).În 1921, pe lângă cei 10 fabricanţi principali de rom şi lichior mai existauîn Arad şapte producători mai mici. În schimb, fabricanţii de coniac auapărut în Podgoria Aradului, la Şiria, după 1870, cu participareafrancezului Marti şi a firmei Dephanis et Co. În 1921 existau deja cincifabricanţi de coniac, de sine stătători, numai în oraşul Arad. Exista şi osucursală în Arad a firmei “Chateau Saint Paul S.A.”, în piaţa AvramIancu 16, care producea “rom, lichior, coniac, ţuică de prune, tescovină şirachiu de drojdie”. În 1938 funcţionau pe întregul teritoriu judeţean76
- Page 28 and 29: abrupte pe laturile de sud, vest ş
- Page 30 and 31: Contribuţia lui Samuil Vulcan la a
- Page 32 and 33: măsură prin care împăratul a ur
- Page 34 and 35: ierarhică pentru că numai prin nu
- Page 36 and 37: condiţiile din cele trei săli˝.
- Page 38 and 39: introducerea alfabetului latin. În
- Page 40 and 41: Beiuş a fost frecventat de numero
- Page 42 and 43: dimpreună cu unii protopopi nişte
- Page 44 and 45: Protocol al Preparandiei Arad din a
- Page 46 and 47: Începuturile turismului montan în
- Page 48 and 49: Comunitatea maghiară a înfiinţat
- Page 50 and 51: existenţei sale” 11 . S.K.V. şi
- Page 52 and 53: Climatul de altitudine a putut să-
- Page 54 and 55: Reclamă pe o legitimaţie de membr
- Page 56 and 57: Capitolul „Excursiuni la munte”
- Page 58 and 59: să fie puse în deplină cunoştin
- Page 60 and 61: Donaţiile particulare au fost îns
- Page 62 and 63: şi le pot asuma activităţile tur
- Page 64 and 65: Tradiţii industriale în judeţul
- Page 66 and 67: Firma “Fatma” a inginerului A.D
- Page 68 and 69: abia, prin înfiinţarea la 1 noiem
- Page 70 and 71: Minier S.A.R.”, preluată în var
- Page 72 and 73: opt patroni. Între aceştia se rem
- Page 74 and 75: Extensia numerică a fabricilor de
- Page 76 and 77: automate). Îndrăzneala fabricantu
- Page 80 and 81: (incluzând şi plasa Aradul Nou) t
- Page 82 and 83: pigmenţi minerali, firnisuri şi l
- Page 84 and 85: - Eperjessy Géza, Mezővárosi és
- Page 86 and 87: [1]841, în săptămâna nainte de
- Page 88 and 89: omâneşti cu case şi pământ să
- Page 90 and 91: Eparhiei sârbeşti timişorene, pe
- Page 92 and 93: necuprinzând nici o dispoziţiune
- Page 94 and 95: comunei bisericeşti greco-oriental
- Page 96 and 97: Demian Gheorghe şi Elena, născut
- Page 98 and 99: jumătăţi a secolului al XIX-lea.
- Page 100 and 101: Schimbarea la faţă a Mântuitorul
- Page 102 and 103: după moartea sa multe minuni şi u
- Page 104 and 105: În perioada anilor 1922-1925 la N
- Page 106 and 107: cariera publicistică este cu totul
- Page 108 and 109: La Biblioteca Academiei Române de
- Page 110 and 111: întâmpina dificultăţi cu atât
- Page 112 and 113: oameni bolnavi, cari, după ce m-au
- Page 114 and 115: În studiul său despre „Curentul
- Page 116 and 117: tendinţele noastre de unitate naţ
- Page 118 and 119: Culmea curentul antitransilvănean
- Page 120 and 121: Activizarea relaţiilor Aradului cu
- Page 122 and 123: Hotin, unde l-a cunoscut pe Alexand
- Page 124 and 125: participă la constituirea Comitetu
- Page 126 and 127: a retras şi el cu ele, ajungând d
Union). Fraţii Neuman obţinuseră licenţa de “Brauhaus” în 1849. Înteritoriul judeţean, ele apăreau la Munar (aparţinând de mănăstireaBezdin), Şiria (1848), Şimand, Pâncota (1852), Zărand, Petriş(?) şiLipova (1870). Ultima, numită “Sfântul Gheorghe”-Societate pe Acţiuni,a fost cumpărată de către fabrica de bere “Timişoreana” în 1922, înpofida faptului că apa de izvor a celei din Lipova îi dusese renumele pânădeparte, la Deva cât şi în bazinul carbonifer al Văii Jiului.Cele peste 40 de mici distilerii de spirt existente la 1848 au fostsurclasate de fabricile de spirt, acţionate de forţa mecanică a aburului,apărute în ordine cronologică la Munar, Chişineu (apărută în 1837, pedomeniul arhiducelui Iosif de Habsburg), la Pâncota (1847; pe domeniulprinţului Sulkovsky), la Cermei (datorită iniţiativei moşierului Iosef vonFascho, în 1848), la Arad (Ignaz Herrl, în 1848), la Mocrea (PaulSteinitzer, în 1849/1850), la Bocsig ( Nikolaus von László, în 1850), laŞicula (Péter von Atzél, în 1850/1851), la Arad (Fraţii Neuman, în 1851şi Wolf Steinitzer, în 1852), la Sântana Veche /recte Comlăuş/ (MoritzWerner, în 1852), la Berechiu (prinţul Sulkovsky, în 1852), la Micălaca(“Spiritus Fabrique” a lui Isak Berger, iniţiată la o dată neprecizată), laMânerău (Iulius von Urbán, “restaurată” în 1855), la Utviniş (a prinţuluiZielinsky, moştenit de ginerele său Nopcea, la rândul său moştenit decătre ginerele Pallavicini, în intervalul anilor 1859-1948, cu o pauză între1878-1884) şi, în fine, la Gurahonţ. Cu excepţia fabricii Neuman (singuracare a supravieţuit etatizării din 1948) şi cea a prinţului Zielinsky, toateau dispărut treptat, începând cu anii de secetă de după 1870. Cei careproduceau o gamă largă de băuturi alcoolice au rezistat mai mult pe piaţadin secolul al XIX-lea. Astfel, Martin Deutsch începuse să producă, din1856, lichior. La Apateu apăruse o fabrică de lichior şi ţuică (în 1863).Fabricantul de lichior de la Buteni nu primise “privilegiul” de fabrică.Cel de la Şimand îşi începuse aactivitatea în aceeaşi perioadă. După anul1867 au mai apărut şi alţi fabricanţi de spirt: Moritz Weiss în Arad, unfabricant la Pecica şi Adolf Wauer la Iosăşel. Fabricanţii de rom auapărut întâi la Arad (în 1894 existau deja doi, care produceau şi lichior).În 1921, pe lângă cei 10 fabricanţi principali de rom şi lichior mai existauîn Arad şapte producători mai mici. În schimb, fabricanţii de coniac auapărut în Podgoria Aradului, la Şiria, după 1870, cu participareafrancezului Marti şi a firmei Dephanis et Co. În 1921 existau deja cincifabricanţi de coniac, de sine stătători, numai în oraşul Arad. Exista şi osucursală în Arad a firmei “Chateau Saint Paul S.A.”, în piaţa AvramIancu 16, care producea “rom, lichior, coniac, ţuică de prune, tescovină şirachiu de drojdie”. În 1938 funcţionau pe întregul teritoriu judeţean76
Change language