ADMINISTRATIE ROMANEASCA ARADEANA-vol 3 - Consiliul ...

Existenţa unei fabrici de chibrituri, în Arad între anii 1848-1878,a fost uitată. Concurenţa timişoreană şi-a adjudecat până la urmăfabricarea lor, cu lemn din Munţii Zărandului.Dacă în anul 1881, un singur fabricant de calapoade satisfăceacererea pieţei, în schimb, în 1921 funcţionau patru astfel de făbricuţe. În1936 mai rămăsese în picioare Stiasny S.A. în cartierul Pârneava. Dupăcâteva tribulaţii, maşinile pentru executat calapoade, tocuri şi glencuri deaici au fost mutate în anul 1948 în incinta fostei fabrici de încălţăminte“Gloria” de pe str. Căpitan Ignat nr.9. În urma comasării celor douăfabrici s-a născut Fabrica de încălţăminte şi calapoade “Libertatea”. Înanul 1960 a început mutarea ei în cartierul Sânicolaul Mic, lângă gara decale ferată Aradul Nou, pe str. Flacăra nr. 17. După 1989 îşi încetaproducţia.Prelucrarea fibrelor vegetale şi de origine animală din satelenoastre a fost luată în considerare începând din anii 1894-1896 drept ofază arhaică a industriei casnice aşa cum era percepută ea în Occident.Meritul îi revenea avocatului arădean Edvi-Illés László, care sesizaseaceastă diferenţă de percepţie de până atunci. Înainte cu 100 de ani, în1785, comitele suprem al comitatului Arad atrăsese în van atenţia stărilornobiliare locale asupra întemeierii unei fabrici de postav (Márki, II), datăfiind abundenţa lânii în mediul sătesc. Se pare că apelul său n-a rămasfără efect deoarece în anul 1793 apărea la Arad un atelier de confecţii delână, iar fabrica de postav a lui Klein demara în 1838. Numărulmeşterilor ţesători – incluzând aici fabrica de mătase de la Sântana(1792-1849), ţesătoria de mătase de la Semlac (din 1851 până la decesulcontelui Hadik Gusztáv, în 1873) şi ţesătoria mecanică a lui Spiroch (din1867) – a crescut până în deceniul al şaptelea al secolului al XIX-lea,moment după care concurenţa ţesăturilor şi confecţiilor din Apus i-aruinat pe toţi aceştia, cu o singură excepţie: fabrica de tricotaje de lână alui Iosef Spiroch.La începutul anului 1870 existau în oraşul Arad 430 de astfel deîntreprinzători independenţi, având 463 de muncitori, calfe şi ucenici. Înrestul teritoriului comitatens (fără pretura Hălmagiului, anexată în anul1876) existau 379 de meşteri sau patroni, având 232 de muncitori, calfeşi ucenici. După 1870 a apărut în municipiul Arad o fabrică de mătaseartificială. Cea de mătase, a lui Schwartz, din piaţa Avram Iancu 18demara în perioada interbelică, asociindu-şi-l, după 1940, pe Pocioianu.Revirimentul industrial textil modern avea loc în municipiul Aradîncepând din anul 1911, odată cu activitatea filaturii (prevăzută cu22.500 de fuse) şi a ţesătoriei (dotată cu 300 de războaie de ţesut72