ADMINISTRATIE ROMANEASCA ARADEANA-vol 3 - Consiliul ...

ADMINISTRATIE ROMANEASCA ARADEANA-vol 3 - Consiliul ... ADMINISTRATIE ROMANEASCA ARADEANA-vol 3 - Consiliul ...

12.07.2015 Views

opt patroni. Între aceştia se remarca “Faianţa” – înfiinţată în 1920 subpatronatul firmei lui Szilágyi & Co. – prin producţia de sobe de teracotăşi cărămizi refractare.În afara oraşului Arad, fabrica de la Gurahonţ produsese de lasfârşitul secolului al XIX-lea, pe lângă ceramit, cărămizi şi ţigle. Cerereacrescândă de cărămidă şi ţiglă a determinat apariţia în oraşul Arad, pânăîn anul 1913 a următoarelor fabrici: în zona industrială din nordulmunicipiul Arad - două fabrici de cărămidă, pe stânga şi dreapta străziiCâmpul Liniştii; o a treia apariţie a constituit-o fabrica de cărămidă de pelocul de astăzi al templului “Maranata”; cea de-a patra a fost fabrica decărămizi Röser (în bucla Mureşului, pe locul străzii Labirint). Dupăprimul război mondial mai apărea pe locul de cărămidărie din sud-vestulcartierului Bujac o astfel de fabrică. În timpul celui de-al doilea războimondial, cât şi imediat după aceea, aceste făbricuţe au dispărut.Pe teritoriul actual al judeţului Arad apăruseră între timp noifabrici de cărămidă (şi ţiglă) pe malul stâng al Mureşului (în fostul judeţTimiş): la Lipova (unde existau patru unităţi de producţie în anul 1929,dar în scurtă vreme au fost eliminate din concurenţă de către fabrica“Bohn” de la Jimbolia, deşi argila de pe văile Lipovei era de calitatesuperioară); la Fântânele (înfiinţată înainte de 1900, a continuat săfuncţioneze şi în prezent, cu micile întreruperi în intervalele anilor 1949-1950 şi 1989-2000); la nord de Mureş: la Sântana (înfiinţată în 1922, adevenit una din cele mai productive până în zilele noastre); la Bârsa(profilată şi pe ţigle; activă din 1893 până astăzi); la Pecica (profilată, înplus, pe cuptoare simple, din 1938); la Pâncota (1942) şi Ineu (1948).Fabricarea de piese de teracotă pe baza argilei albe o întreprinseseIllés Géza la Dud.Primii care au prelucrat lemnul buştenilor aduşi cu pluta peMureş în jos din Ardeal cât şi din Munţii Zărandului în prima jumătate asecolului al XIX-lea au fost cei peste 20 de meşteri dogari, 10 dulgheri(pentru case, ambarcaţiuni mari şi mici, mori plutitoare pe Mureş, etc),60 tâmplari, 5 rotari şi 40 de comercianţi de lemne din oraşul Arad. Dinrândul acestora s-au selectat mai mulţi întreprinzători: un aromân, KiroNicolici, înfiinţa o fierbătoare de potasă, în 1825, la Slatina de Mureş şi,în 1851, la Pârneşti; alţi doi întreprinzători au trecut de la utilizarea forţeiapei, pentru tăierea lemnului adus la Arad, la cea a aburului. La sfârşitulaceluiaşi secol continuau să existe două gatere cu abur în Arad. Înschimb, se înmulţiseră gaterele amplasate în preajma locului deexploatare a pădurilor. Merită amintită efemera premieră de acest gen abaronului Lo Presti, la Toc şi Ilteu, pe Mureş, datând din anul 1865.69

Fabrica de la Toc produsese mobilă curbată, furnir şi plăci vreme decâţiva ani.Pe teritoriul pădurilor statului, bisericii, moşierilor sau alecomunităţilor săteşti se răspândise obţinerea mangalului (cărbunele delemn).În materie de furnire exista un precedent în oraşul Arad,întreprins de către Josef Weber. Odată cu noua legislaţie postpaşoptistăde încurajare a industriei şi comerţului, iniţiată de către guvernul vienez,se înmulţesc fabricile de mobilă din oraşul de reşedinţă judeţean.Renumele fabricilor lui Lengyel, Reinhardt, Steigerwald, Verbos şiFleischer ajunsese să depăşească, la sfârşitul secolului al XIX-lea,graniţele imperiului habsburgic.În afara oraşului Arad, conţii Nádasdy şi Hunyadi de la Săvârşinposedau şi ei un gater, fără a urma exemplul de la Toc. Ei au preferat să-lconcesioneze fabricanţilor Herschkovits şi Pollacsek. În schimb, prinţulSulkowski a preferat să-şi adapteze moara domenială de la Căsoaia (delângă Arăneag) la producerea de cherestea. La fel a procedat conteleFriedrich Wenckheim, construind pe domeniul său, la Donceni o fabricăde cherestea. La Roşia (de Petriş) se găseau patru mori “domneşti”pentru făină. La Slatina de Mureş exista o moară de făină şi un joagăr,ambele ale “domnului de pământ” Întreprinzătorii particulari – noiicapitalişti – au demarat cu succes fabricarea de plăci pentru mobilier laVârfurile şi Hălmăgel, pe Crişul Alb. În scurtă vreme i-a urmatSocietatea pentru industrializarea lemnului de la Ineu, patronată deWeitzer, profilată pe producerea de grinzi, scânduri, doage destejar,parchet, etc. “Societatea de cale ferată Arad-Cenad” înjghebase unatelier pentru producţia de traverse. La Nadăş apărea fabrica de cheresteaa lui Grosz. La Ineu apăruse în 1870 fabrica “Mundus” – o apariţietimpurie a mobilei curbate.În Arad apăruseră între timp longevivele fabrici de mobilăBruckner (1882), Czeiler (1890), Lengyel (1891)ş.a. În aceeaşi perioadăapăreau, la Pecica, “Prima Fabrică a Societăţii Comerciale de Plutărit dinReghinul Săsesc” iar la Slatina de Mureş, “Fabrica de Cherestea Munk şiFiii”. În 1895 lua fiinţă o fabrică de butoaie la Lipova (a lui Weszely),concurând cele patru fabrici de butoaie din Arad. În pragul secolului alXX-lea apărea la Lipova o fabrică de cherestea (care a fost nevoită să-şireducă mult activitatea în 1931) şi una de mobilă de lux (a lui Kern).Ceva mai târziu au apărut aici încă două fabrici de mobilă şi încă una debutoaie (a lui Mairovitz).70

Fabrica de la Toc produsese mobilă curbată, furnir şi plăci vreme decâţiva ani.Pe teritoriul pădurilor statului, bisericii, moşierilor sau alecomunităţilor săteşti se răspândise obţinerea mangalului (cărbunele delemn).În materie de furnire exista un precedent în oraşul Arad,întreprins de către Josef Weber. Odată cu noua legislaţie postpaşoptistăde încurajare a industriei şi comerţului, iniţiată de către guvernul vienez,se înmulţesc fabricile de mobilă din oraşul de reşedinţă judeţean.Renumele fabricilor lui Lengyel, Reinhardt, Steigerwald, Verbos şiFleischer ajunsese să depăşească, la sfârşitul secolului al XIX-lea,graniţele imperiului habsburgic.În afara oraşului Arad, conţii Nádasdy şi Hunyadi de la Săvârşinposedau şi ei un gater, fără a urma exemplul de la Toc. Ei au preferat să-lconcesioneze fabricanţilor Herschkovits şi Pollacsek. În schimb, prinţulSulkowski a preferat să-şi adapteze moara domenială de la Căsoaia (delângă Arăneag) la producerea de cherestea. La fel a procedat conteleFriedrich Wenckheim, construind pe domeniul său, la Donceni o fabricăde cherestea. La Roşia (de Petriş) se găseau patru mori “domneşti”pentru făină. La Slatina de Mureş exista o moară de făină şi un joagăr,ambele ale “domnului de pământ” Întreprinzătorii particulari – noiicapitalişti – au demarat cu succes fabricarea de plăci pentru mobilier laVârfurile şi Hălmăgel, pe Crişul Alb. În scurtă vreme i-a urmatSocietatea pentru industrializarea lemnului de la Ineu, patronată deWeitzer, profilată pe producerea de grinzi, scânduri, doage destejar,parchet, etc. “Societatea de cale ferată Arad-Cenad” înjghebase unatelier pentru producţia de traverse. La Nadăş apărea fabrica de cheresteaa lui Grosz. La Ineu apăruse în 1870 fabrica “Mundus” – o apariţietimpurie a mobilei curbate.În Arad apăruseră între timp longevivele fabrici de mobilăBruckner (1882), Czeiler (1890), Lengyel (1891)ş.a. În aceeaşi perioadăapăreau, la Pecica, “Prima Fabrică a Societăţii Comerciale de Plutărit dinReghinul Săsesc” iar la Slatina de Mureş, “Fabrica de Cherestea Munk şiFiii”. În 1895 lua fiinţă o fabrică de butoaie la Lipova (a lui Weszely),concurând cele patru fabrici de butoaie din Arad. În pragul secolului alXX-lea apărea la Lipova o fabrică de cherestea (care a fost nevoită să-şireducă mult activitatea în 1931) şi una de mobilă de lux (a lui Kern).Ceva mai târziu au apărut aici încă două fabrici de mobilă şi încă una debutoaie (a lui Mairovitz).70

Hooray! Your file is uploaded and ready to be published.

Saved successfully!

Ooh no, something went wrong!