ADMINISTRATIE ROMANEASCA ARADEANA-vol 3 - Consiliul ...

opt patroni. Între aceştia se remarca “Faianţa” – înfiinţată în 1920 subpatronatul firmei lui Szilágyi & Co. – prin producţia de sobe de teracotăşi cărămizi refractare.În afara oraşului Arad, fabrica de la Gurahonţ produsese de lasfârşitul secolului al XIX-lea, pe lângă ceramit, cărămizi şi ţigle. Cerereacrescândă de cărămidă şi ţiglă a determinat apariţia în oraşul Arad, pânăîn anul 1913 a următoarelor fabrici: în zona industrială din nordulmunicipiul Arad - două fabrici de cărămidă, pe stânga şi dreapta străziiCâmpul Liniştii; o a treia apariţie a constituit-o fabrica de cărămidă de pelocul de astăzi al templului “Maranata”; cea de-a patra a fost fabrica decărămizi Röser (în bucla Mureşului, pe locul străzii Labirint). Dupăprimul război mondial mai apărea pe locul de cărămidărie din sud-vestulcartierului Bujac o astfel de fabrică. În timpul celui de-al doilea războimondial, cât şi imediat după aceea, aceste făbricuţe au dispărut.Pe teritoriul actual al judeţului Arad apăruseră între timp noifabrici de cărămidă (şi ţiglă) pe malul stâng al Mureşului (în fostul judeţTimiş): la Lipova (unde existau patru unităţi de producţie în anul 1929,dar în scurtă vreme au fost eliminate din concurenţă de către fabrica“Bohn” de la Jimbolia, deşi argila de pe văile Lipovei era de calitatesuperioară); la Fântânele (înfiinţată înainte de 1900, a continuat săfuncţioneze şi în prezent, cu micile întreruperi în intervalele anilor 1949-1950 şi 1989-2000); la nord de Mureş: la Sântana (înfiinţată în 1922, adevenit una din cele mai productive până în zilele noastre); la Bârsa(profilată şi pe ţigle; activă din 1893 până astăzi); la Pecica (profilată, înplus, pe cuptoare simple, din 1938); la Pâncota (1942) şi Ineu (1948).Fabricarea de piese de teracotă pe baza argilei albe o întreprinseseIllés Géza la Dud.Primii care au prelucrat lemnul buştenilor aduşi cu pluta peMureş în jos din Ardeal cât şi din Munţii Zărandului în prima jumătate asecolului al XIX-lea au fost cei peste 20 de meşteri dogari, 10 dulgheri(pentru case, ambarcaţiuni mari şi mici, mori plutitoare pe Mureş, etc),60 tâmplari, 5 rotari şi 40 de comercianţi de lemne din oraşul Arad. Dinrândul acestora s-au selectat mai mulţi întreprinzători: un aromân, KiroNicolici, înfiinţa o fierbătoare de potasă, în 1825, la Slatina de Mureş şi,în 1851, la Pârneşti; alţi doi întreprinzători au trecut de la utilizarea forţeiapei, pentru tăierea lemnului adus la Arad, la cea a aburului. La sfârşitulaceluiaşi secol continuau să existe două gatere cu abur în Arad. Înschimb, se înmulţiseră gaterele amplasate în preajma locului deexploatare a pădurilor. Merită amintită efemera premieră de acest gen abaronului Lo Presti, la Toc şi Ilteu, pe Mureş, datând din anul 1865.69