ADMINISTRATIE ROMANEASCA ARADEANA-vol 3 - Consiliul ...

Răspândirea aparatelor de radio în aceste părţi a constituit oprovocare a ingeniozităţii locale. În 1936 se înfiinţa fabrica de aparatede radio “Iron”.Câţiva aurari, argintari şi bijutieri întreprinzători s-au asociat înmartie 1949 (pe strada Blanduziei 20) pentru a produce insigne, medaliişi trofee sportive pentru toată ţara, sub umbrela Organizaţiei SportuluiPopular. În septembrie 1949 trecând sub tutela Comitetului de CulturăFizică şi Sport în chip de subunitate de producţie, era mutată pe str. IoanCalvin 60. Acolo activase renumitul gravor Dumitru Albert, careucenicise, printre altele la mănăstirea Antim (Bucureşti). În anul 1952,purtând denumirea de «Gravura» producea, în plus, legături de schi. În1953 fabrica şi mulinete. În 1954 şi-a diversificat producţia (pudriere,tabachere, fluiere pentru arbitri, piepteni, broşe de argint etc). La maibine de un deceniu şi-a mutat sediul în zona Obor (nord-vestulmunicipiului) schimbându-şi denumirea din “Gravura” în “Arădeanca”.Tinichigiii au reuşit să facă faţă concurenţei apusene datorităcreşterii cererii din construcţiile civile, încât în jurul anului 1890 livrauproduse de calitate superioară (includem aici valoarea artistico-decorativăa produselor de tablă zincată, care împodobesc până în prezent turnurileedificiilor impozante din centrul urbei arădene). După război, austeritateanoilor stiluri decorative a scăzut mult cererea.Cei 11 “fauri de cuie” au supravieţuit până în 1948.Una dintre resursele minerale exploatate pentru fabricarea sticleiera nisipul. Un grup de cehi de confesiune husită, stabilit la Groşi (aziGroşeni), la locul numit «La Glăjărie», pe domeniul Episcopiei romanocatolicede la Oradea, începea să producă sticlă în anul 1727 la “huta” depe pârâul Glăjăriei. Ulterior, manufactura de sticlă s-a mutat la Beliu,funcţionând cu intermitenţe până astăzi. La Tăgădău (sat inclus azicomunei Beliu) funcţionase “Şteampul de bicaşeu”, mânat de forţa apei,furnizând roca cuarţitică zdrobită pentru topitoria de sticlă.În perioada interbelică au funcţionat în municipiul Arad treifabrici de oglinzi, una de sticlărie şi porţelanuri şi o fabrică de clişeefotografice de sticlă (piaţa Avram Iancu 16). Două fabrici de celuloid îşidisputau piaţa în acelaşi interval cronologic. În 1935 apăreau pe piaţăbecurile electrice ale “Uzinelor tehnice Arad”, întreprindere născută dinrândul celor trei fabrici de piese electrotehnice locale.Fabrica de asfalt din Arad continua să funcţioneze şi după anul1918, în cadrele extinse spre vest ale regatului României.Războiul a scos la iveală necesitatea exploatării rezervelor de ţiţeidin zona sărăturoasă din lunca Crişului Alb. Schela de foraj a “Creditului66