ADMINISTRATIE ROMANEASCA ARADEANA-vol 3 - Consiliul ...
ADMINISTRATIE ROMANEASCA ARADEANA-vol 3 - Consiliul ... ADMINISTRATIE ROMANEASCA ARADEANA-vol 3 - Consiliul ...
abia, prin înfiinţarea la 1 noiembrie 1946, în premieră pe ţară, a CentruluiMecanic (str. Kogălniceanu) iar peste două decenii, prin succesiveextinderi, în cartierele Aradul Nou şi Sânicolaul Mic, noua întreprindereI.M.A.I.A. trecea de la recondiţionarea pieselor de schimb pentrutractoare la producţia agregatelor de pompare pentru irigaţii, abancurilor de rodaj şi a instalaţiilor de aspersiune pentru o agricultură în“stil industrial”.Înainte cu un an de la introducerea în linia de producţie astrungului universal la “Astra”, colectivul Şcolii de Arte şi Meserii, subdirecţia inginerului Romul Cărpinişan, reuşea să construiască un strung,care şi-a făcut datoria până în 1968.O realizare de vârf a industriei constructoare de maşini – o altăpremieră pe ţară - a constituit-o activitatea de peste patru decenii afabricii de strunguri din Arad şi secţiilor sale de la Lipova şi Chişineu-Criş. Ea lua fiinţă la 26 februarie 1949 sub denumirea de “Victoria”, peCalea Victoriei, prin comasarea Întreprinderii de Maşini şi Automobile (IMASA), Armătura, Juhász, Jantó şi Hendl. După nici un deceniu uzinade strunguri (ARIS) producea fierăstraie circulare, maşini de rectificat,freze universale, maşini de mortezat şi de broşat. Între 1971-1975 şi-acreat fabrici şi secţii la Lipova, Chişineu-Criş, Ineu şi Sebiş. Apoi a trecutla producţia strungurilor automatizate şi a celor cu comandă numerică.Înainte de anul 1989 începuse să producă strunguri grele şi altesubansamble. Strungurile arădene au stat la baza naşterii fabricii deceasuri deşteptătoare la începutul anilor ’50 sub firma cooperativeimeşteşugăreşti “Precizia” iar în 1960 sub denumirea “ÎntreprindereaIndustrială de Stat Victoria”. Ulterior ea a primit denumirea de ARIS.Specializarea arădenilor în mecanisme de acest gen pentru industriaelectrotehnică a inspirat înfiinţarea peste două decenii a Întreprinderii deOrologerie, pe terenul din spatele Uzinei de strunguri.Cu titlu de excepţie amintim “fabrica” de pistoale cu disc şipercutor, întemeiată înainte de revoluţia de la 1848. A supravieţuit laArad până la declanşarea războiului civil (1848-1849).O oarecare longevitate a cunoscut fabrica de orgi datorităinventivităţii constructorilor patroni ai familiei Dangl. Meşterul AntonDangl obţinuse în anul 1834 o diplomă privilegială pentru fabricareapianelor şi a altor instrumente muzicale. În aceeaşi perioadă atelierul luiLechner Christian producea corzile pentru instrumente muzicale. Dupăanul 1850 a funcţionat un singur asamblor de piane. În 1921 existau 16asamblori de instrumente muzicale. Până în 1941 numărul lor s-a restrânsfoarte mult.65
Răspândirea aparatelor de radio în aceste părţi a constituit oprovocare a ingeniozităţii locale. În 1936 se înfiinţa fabrica de aparatede radio “Iron”.Câţiva aurari, argintari şi bijutieri întreprinzători s-au asociat înmartie 1949 (pe strada Blanduziei 20) pentru a produce insigne, medaliişi trofee sportive pentru toată ţara, sub umbrela Organizaţiei SportuluiPopular. În septembrie 1949 trecând sub tutela Comitetului de CulturăFizică şi Sport în chip de subunitate de producţie, era mutată pe str. IoanCalvin 60. Acolo activase renumitul gravor Dumitru Albert, careucenicise, printre altele la mănăstirea Antim (Bucureşti). În anul 1952,purtând denumirea de «Gravura» producea, în plus, legături de schi. În1953 fabrica şi mulinete. În 1954 şi-a diversificat producţia (pudriere,tabachere, fluiere pentru arbitri, piepteni, broşe de argint etc). La maibine de un deceniu şi-a mutat sediul în zona Obor (nord-vestulmunicipiului) schimbându-şi denumirea din “Gravura” în “Arădeanca”.Tinichigiii au reuşit să facă faţă concurenţei apusene datorităcreşterii cererii din construcţiile civile, încât în jurul anului 1890 livrauproduse de calitate superioară (includem aici valoarea artistico-decorativăa produselor de tablă zincată, care împodobesc până în prezent turnurileedificiilor impozante din centrul urbei arădene). După război, austeritateanoilor stiluri decorative a scăzut mult cererea.Cei 11 “fauri de cuie” au supravieţuit până în 1948.Una dintre resursele minerale exploatate pentru fabricarea sticleiera nisipul. Un grup de cehi de confesiune husită, stabilit la Groşi (aziGroşeni), la locul numit «La Glăjărie», pe domeniul Episcopiei romanocatolicede la Oradea, începea să producă sticlă în anul 1727 la “huta” depe pârâul Glăjăriei. Ulterior, manufactura de sticlă s-a mutat la Beliu,funcţionând cu intermitenţe până astăzi. La Tăgădău (sat inclus azicomunei Beliu) funcţionase “Şteampul de bicaşeu”, mânat de forţa apei,furnizând roca cuarţitică zdrobită pentru topitoria de sticlă.În perioada interbelică au funcţionat în municipiul Arad treifabrici de oglinzi, una de sticlărie şi porţelanuri şi o fabrică de clişeefotografice de sticlă (piaţa Avram Iancu 16). Două fabrici de celuloid îşidisputau piaţa în acelaşi interval cronologic. În 1935 apăreau pe piaţăbecurile electrice ale “Uzinelor tehnice Arad”, întreprindere născută dinrândul celor trei fabrici de piese electrotehnice locale.Fabrica de asfalt din Arad continua să funcţioneze şi după anul1918, în cadrele extinse spre vest ale regatului României.Războiul a scos la iveală necesitatea exploatării rezervelor de ţiţeidin zona sărăturoasă din lunca Crişului Alb. Schela de foraj a “Creditului66
- Page 17 and 18: „Începuturile vieţii romane la
- Page 19 and 20: C. S. Nicolăescu-Plopşor (1900-19
- Page 21 and 22: de ştiinţă a format o şcoală i
- Page 23 and 24: În hotarul de nord-vest al oraşul
- Page 25 and 26: pământ, dar din lipsa unor cercet
- Page 28 and 29: abrupte pe laturile de sud, vest ş
- Page 30 and 31: Contribuţia lui Samuil Vulcan la a
- Page 32 and 33: măsură prin care împăratul a ur
- Page 34 and 35: ierarhică pentru că numai prin nu
- Page 36 and 37: condiţiile din cele trei săli˝.
- Page 38 and 39: introducerea alfabetului latin. În
- Page 40 and 41: Beiuş a fost frecventat de numero
- Page 42 and 43: dimpreună cu unii protopopi nişte
- Page 44 and 45: Protocol al Preparandiei Arad din a
- Page 46 and 47: Începuturile turismului montan în
- Page 48 and 49: Comunitatea maghiară a înfiinţat
- Page 50 and 51: existenţei sale” 11 . S.K.V. şi
- Page 52 and 53: Climatul de altitudine a putut să-
- Page 54 and 55: Reclamă pe o legitimaţie de membr
- Page 56 and 57: Capitolul „Excursiuni la munte”
- Page 58 and 59: să fie puse în deplină cunoştin
- Page 60 and 61: Donaţiile particulare au fost îns
- Page 62 and 63: şi le pot asuma activităţile tur
- Page 64 and 65: Tradiţii industriale în judeţul
- Page 66 and 67: Firma “Fatma” a inginerului A.D
- Page 70 and 71: Minier S.A.R.”, preluată în var
- Page 72 and 73: opt patroni. Între aceştia se rem
- Page 74 and 75: Extensia numerică a fabricilor de
- Page 76 and 77: automate). Îndrăzneala fabricantu
- Page 78 and 79: perioada interbelică existau cinci
- Page 80 and 81: (incluzând şi plasa Aradul Nou) t
- Page 82 and 83: pigmenţi minerali, firnisuri şi l
- Page 84 and 85: - Eperjessy Géza, Mezővárosi és
- Page 86 and 87: [1]841, în săptămâna nainte de
- Page 88 and 89: omâneşti cu case şi pământ să
- Page 90 and 91: Eparhiei sârbeşti timişorene, pe
- Page 92 and 93: necuprinzând nici o dispoziţiune
- Page 94 and 95: comunei bisericeşti greco-oriental
- Page 96 and 97: Demian Gheorghe şi Elena, născut
- Page 98 and 99: jumătăţi a secolului al XIX-lea.
- Page 100 and 101: Schimbarea la faţă a Mântuitorul
- Page 102 and 103: după moartea sa multe minuni şi u
- Page 104 and 105: În perioada anilor 1922-1925 la N
- Page 106 and 107: cariera publicistică este cu totul
- Page 108 and 109: La Biblioteca Academiei Române de
- Page 110 and 111: întâmpina dificultăţi cu atât
- Page 112 and 113: oameni bolnavi, cari, după ce m-au
- Page 114 and 115: În studiul său despre „Curentul
- Page 116 and 117: tendinţele noastre de unitate naţ
abia, prin înfiinţarea la 1 noiembrie 1946, în premieră pe ţară, a CentruluiMecanic (str. Kogălniceanu) iar peste două decenii, prin succesiveextinderi, în cartierele Aradul Nou şi Sânicolaul Mic, noua întreprindereI.M.A.I.A. trecea de la recondiţionarea pieselor de schimb pentrutractoare la producţia agregatelor de pompare pentru irigaţii, abancurilor de rodaj şi a instalaţiilor de aspersiune pentru o agricultură în“stil industrial”.Înainte cu un an de la introducerea în linia de producţie astrungului universal la “Astra”, colectivul Şcolii de Arte şi Meserii, subdirecţia inginerului Romul Cărpinişan, reuşea să construiască un strung,care şi-a făcut datoria până în 1968.O realizare de vârf a industriei constructoare de maşini – o altăpremieră pe ţară - a constituit-o activitatea de peste patru decenii afabricii de strunguri din Arad şi secţiilor sale de la Lipova şi Chişineu-Criş. Ea lua fiinţă la 26 februarie 1949 sub denumirea de “Victoria”, peCalea Victoriei, prin comasarea Întreprinderii de Maşini şi Automobile (IMASA), Armătura, Juhász, Jantó şi Hendl. După nici un deceniu uzinade strunguri (ARIS) producea fierăstraie circulare, maşini de rectificat,freze universale, maşini de mortezat şi de broşat. Între 1971-1975 şi-acreat fabrici şi secţii la Lipova, Chişineu-Criş, Ineu şi Sebiş. Apoi a trecutla producţia strungurilor automatizate şi a celor cu comandă numerică.Înainte de anul 1989 începuse să producă strunguri grele şi altesubansamble. Strungurile arădene au stat la baza naşterii fabricii deceasuri deşteptătoare la începutul anilor ’50 sub firma cooperativeimeşteşugăreşti “Precizia” iar în 1960 sub denumirea “ÎntreprindereaIndustrială de Stat Victoria”. Ulterior ea a primit denumirea de ARIS.Specializarea arădenilor în mecanisme de acest gen pentru industriaelectrotehnică a inspirat înfiinţarea peste două decenii a Întreprinderii deOrologerie, pe terenul din spatele Uzinei de strunguri.Cu titlu de excepţie amintim “fabrica” de pistoale cu disc şipercutor, întemeiată înainte de re<strong>vol</strong>uţia de la 1848. A supravieţuit laArad până la declanşarea războiului civil (1848-1849).O oarecare longevitate a cunoscut fabrica de orgi datorităinventivităţii constructorilor patroni ai familiei Dangl. Meşterul AntonDangl obţinuse în anul 1834 o diplomă privilegială pentru fabricareapianelor şi a altor instrumente muzicale. În aceeaşi perioadă atelierul luiLechner Christian producea corzile pentru instrumente muzicale. Dupăanul 1850 a funcţionat un singur asamblor de piane. În 1921 existau 16asamblori de instrumente muzicale. Până în 1941 numărul lor s-a restrânsfoarte mult.65
Change language