ADMINISTRATIE ROMANEASCA ARADEANA-vol 3 - Consiliul ...

Deşi secolul XX a însemnat emanciparea femeii şi răspândireafenomenului pe tot globul, inclusiv în România, fenomenul nu a avutaceeaşi valoare peste tot. Modelul preluat din ţările occidentale, undetinerele fete au putut merge la studiu, a pătruns prin anumite principii şi idei.Feministele au luptat pentru drepturile „sexului slab” şi au explicat astfel„sexului tare” că sunt mai mult decât mame şi bune gospodine. Au luptatpentru dreptul de a participa la viaţa publică: dreptul de a munci şi de a fiplătite pentru munca depusă, dreptul de a participa la viaţa politică a ţării,mai ales că ele reprezintă peste jumătate din populaţia ţării.Răzvrătirea feministelor le-a adus câştiguri în spaţiul public, unde audevenit tot mai active şi li s-au recunoscut tot mai multe drepturi, dar nu aureuşit să rezolve problemele cu care se confruntau în spaţiul privat. Aici numai intervenea nimeni, bărbatul era stăpânul, făcea legea, cuvântul lui era„literă de lege”. Deşi s-ar fi vrut ca maltratarea femeii şi a copiilor săînceteze, fenomenul a fost şi a rămas greu de controlat şi de oprit.Instaurarea comunismului, la 6 martie 1945 a adus noi reglementăriîn sistemul legislativ. De acum femeia era considerată egală cu bărbatul, darnu s-a precizat că egalitatea respectivă se aplica doar în spaţiul public, acolounde era nevoie de mână (ieftină) de lucru pentru a se putea îndeplini„norma”. S-a trecut la un egalitarism forţat, insensibil, venit de la Centru; sevor produce anomalii, femeile vor avea acces la muncile grele din industrie,siderurgie, unde nu s-a mai ţinut seama de „gen” 4 . Ele vor munci cot la cotcu bărbaţii în orice domeniu, indiferent de riscul pe care slujba în sine îlimplica.La începuturile comunismului femeia era văzută ca egala bărbatului,primind drepturi pe care nu spera să le aibă. „În Republica SocialistăRomânia, femeia are drepturi egale cu bărbatul. Statul ocroteşte căsătoria şifamilia şi apără interesele mamei şi copilului” 5 , spunea art. 23 dinConstituţie. De la dreptul la educaţie, la loc de muncă, egalitate întreparteneri, se bucura de drepturi care până atunci îi erau străine. Era lăudatăpentru munca depusă la serviciu, avea dreptul de a avansa în carieră,bineînţeles atât cât i se permitea pe domeniul ei de calificare şi chiar aveaposibilitatea să aibă posturi în diverse domenii. Odată cu posibilitatea de aavea acces la educaţie, femeilor li s-a permis să-şi depăşească statutulinferior, să poată absolvi un liceu şi o facultate. Era perioada în care sesimţea nevoia acută de persoane calificate în domenii care erau mai degrabă4 Gheorghe Zaharia, Feminismul românesc în context internaţional, în: „Condiţia femeii însocietatea românească”, vol. editat de Cătălin şi Maria Nicoleta Turliuc, FundaţiaAcademică „A. D. Xenopol”, Iaşi, 2004, p. 17.5 Ioan Albu, Dreptul familiei, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1975, p. 28.338