ADMINISTRATIE ROMANEASCA ARADEANA-vol 3 - Consiliul ...
ADMINISTRATIE ROMANEASCA ARADEANA-vol 3 - Consiliul ... ADMINISTRATIE ROMANEASCA ARADEANA-vol 3 - Consiliul ...
nevinovaţi erau obligaţi să ia parte la certurile dintre părinţi, să fie bruscaţişi maltrataţi crunt, doar pentru că părinţii erau într-o dispoziţie proastă saupentru că erau sub influenţa băuturilor alcoolice. În ambele situaţii violenţaa fost posibilă datorită forţei fizice dar şi psihice a celui mai puternic asupracelui mai slab.James Dobson, în Căsătorie – împlinire sau frustrare, vrea să nedemonstreze că femeia, deşi a trecut printr-un proces complex si lung deemancipare, a rămas totuşi supusă, dacă putem să spunem aşa, soţului. Riscătotul, se umileşte, doar pentru a-i fi pe plac, pentru a nu-l supăra în vreun felşi asta pentru bunul mers al căsătoriei.Secolul XX a fost perioada de maxim interes pentru femei caindivizi ai societăţii din care fac parte. Femeia începe procesul deemancipare pe întreg globul, astfel încât începem să vedem efectele acestuiproces şi pe meleagurile noastre: un număr tot mai mare de tinere fete, tinerefemei, dar şi femei mature se dedică învăţăturii, pentru a putea obţine odiplomă, măcar de liceu, iar cele mai ambiţioase de facultate. Modelulpreluat este cel occidental, venit pe filiera celor care au reuşit să iasă lastudii în afara ţării. Este bine de specificat însă că în întreg Blocul Comunistfenomenul este vizibil, deoarece a fost implementat de la Centru, pentru a seajunge la o egalitate între sexe. Astfel, pe lângă includerea lor în sferapublică şi angajarea lor în funcţii care până la momentul respectiv erauexclusiv masculine (posturi în fabrici şi uzine, de sudoriţe, etc.) femeile aufost „supuse” şi procesului de învăţare, pentru ca egalitatea să existe. Cutoate acestea, deşi femeile învăţau, mai ales în şcoli serale, după terminareaserviciului, şi erau angajate, salariul lor era diferit decât al bărbaţilor, pentruaceeaşi muncă depusă. Iar un lucru şi mai interesant, ele nu erau angajate înposturi de conducere, unde salariile erau net superioare, dar şiresponsabilitatea exista.Lăsând sfera publică la o parte, sfera privată a fost şi este unatradiţionalistă şi rudimentară. Tinerele fete au fost crescute în acea vremeîntr-o societate îndoctrinată, având parte de o „educaţie comunistă care le-ainoculat ideea că sexualitatea nu poate exista în afara familiei, iarconceperea de copii în afara familiei era imorală şi dăunătoare sănătăţii.Femeia trebuia să fie supusă soţului. Nu putea avea viaţă proprie, în care săse bucure de literatură, arte. Deşi se spune că exista egalitate între sexe,acest lucru nu era de fapt adevărat” 3 .3 Adriana Bălan, Viaţa sexuală a femeilor: o experienţă traumatizantă în Româniasocialistă, în: „Cine suntem noi? Despre identitatea femeilor în România modernă”, coord.,Mădălina Nicolaescu, Ed. Anima, 1996, p. 52.337
Deşi secolul XX a însemnat emanciparea femeii şi răspândireafenomenului pe tot globul, inclusiv în România, fenomenul nu a avutaceeaşi valoare peste tot. Modelul preluat din ţările occidentale, undetinerele fete au putut merge la studiu, a pătruns prin anumite principii şi idei.Feministele au luptat pentru drepturile „sexului slab” şi au explicat astfel„sexului tare” că sunt mai mult decât mame şi bune gospodine. Au luptatpentru dreptul de a participa la viaţa publică: dreptul de a munci şi de a fiplătite pentru munca depusă, dreptul de a participa la viaţa politică a ţării,mai ales că ele reprezintă peste jumătate din populaţia ţării.Răzvrătirea feministelor le-a adus câştiguri în spaţiul public, unde audevenit tot mai active şi li s-au recunoscut tot mai multe drepturi, dar nu aureuşit să rezolve problemele cu care se confruntau în spaţiul privat. Aici numai intervenea nimeni, bărbatul era stăpânul, făcea legea, cuvântul lui era„literă de lege”. Deşi s-ar fi vrut ca maltratarea femeii şi a copiilor săînceteze, fenomenul a fost şi a rămas greu de controlat şi de oprit.Instaurarea comunismului, la 6 martie 1945 a adus noi reglementăriîn sistemul legislativ. De acum femeia era considerată egală cu bărbatul, darnu s-a precizat că egalitatea respectivă se aplica doar în spaţiul public, acolounde era nevoie de mână (ieftină) de lucru pentru a se putea îndeplini„norma”. S-a trecut la un egalitarism forţat, insensibil, venit de la Centru; sevor produce anomalii, femeile vor avea acces la muncile grele din industrie,siderurgie, unde nu s-a mai ţinut seama de „gen” 4 . Ele vor munci cot la cotcu bărbaţii în orice domeniu, indiferent de riscul pe care slujba în sine îlimplica.La începuturile comunismului femeia era văzută ca egala bărbatului,primind drepturi pe care nu spera să le aibă. „În Republica SocialistăRomânia, femeia are drepturi egale cu bărbatul. Statul ocroteşte căsătoria şifamilia şi apără interesele mamei şi copilului” 5 , spunea art. 23 dinConstituţie. De la dreptul la educaţie, la loc de muncă, egalitate întreparteneri, se bucura de drepturi care până atunci îi erau străine. Era lăudatăpentru munca depusă la serviciu, avea dreptul de a avansa în carieră,bineînţeles atât cât i se permitea pe domeniul ei de calificare şi chiar aveaposibilitatea să aibă posturi în diverse domenii. Odată cu posibilitatea de aavea acces la educaţie, femeilor li s-a permis să-şi depăşească statutulinferior, să poată absolvi un liceu şi o facultate. Era perioada în care sesimţea nevoia acută de persoane calificate în domenii care erau mai degrabă4 Gheorghe Zaharia, Feminismul românesc în context internaţional, în: „Condiţia femeii însocietatea românească”, vol. editat de Cătălin şi Maria Nicoleta Turliuc, FundaţiaAcademică „A. D. Xenopol”, Iaşi, 2004, p. 17.5 Ioan Albu, Dreptul familiei, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1975, p. 28.338
- Page 290 and 291: de un an în funcţiunea de grefier
- Page 292 and 293: Justiţie, în baza cererii înaint
- Page 294 and 295: tribunalele şi Curţile trebuiau s
- Page 296 and 297: autorităţilor administrative loca
- Page 298 and 299: Pe de altă parte, nici Ministerul
- Page 300 and 301: Lipsa spaţiilor necesare activită
- Page 302 and 303: se facă cu 7-10 zile înaintea ter
- Page 304 and 305: La Ministerul de Justiţie, a fost
- Page 306 and 307: delegarea judecătorului Alexandru
- Page 308 and 309: - Alexandru Pop, chemat în funcţi
- Page 310 and 311: - Vasile Socati, agent de portărel
- Page 312 and 313: - Natalia Oancea, fost registrator,
- Page 314 and 315: V. Judecătoria Rurală Chişineu C
- Page 316 and 317: - Teodor Feier, fost arhivar princi
- Page 318 and 319: - Ioan Simion, grefier, încadrat
- Page 320 and 321: - Teodor Savi, conducător de carte
- Page 322 and 323: În viziunea lui Avram Bunaciu, cur
- Page 324 and 325: - la Judecătoria Rurală Aradul No
- Page 326 and 327: Aspecte privind cultura şi propaga
- Page 328 and 329: Activitatea s-a organizat prin şco
- Page 330 and 331: paşnică a poporului sârb în dom
- Page 332 and 333: toate ţările socialiste. Pe un su
- Page 334 and 335: esponsabil sportiv pe Mihailovici R
- Page 336 and 337: literaturii sovietice, serate artis
- Page 338 and 339: culturală, prilejuită de inaugura
- Page 342 and 343: „feminine”, precum cel de medic
- Page 344 and 345: legal 10 . Mai bine îndură bătă
- Page 346 and 347: decurs normal, nici o maladie mai i
- Page 348 and 349: deoarece a fost otrăvit de soţie.
- Page 350 and 351: De asemenea o bănuieşte de infide
- Page 352 and 353: Metode de evitare a violenţei în
- Page 354 and 355: dat de lipsa de echilibru între ve
- Page 356 and 357: migraţiei creierelor a avut ca fac
- Page 358 and 359: promiscuitatea materială şi mai m
- Page 360 and 361: situaţia din ţările străine, ma
- Page 362 and 363: Istoricul legislativului arădeanî
- Page 364 and 365: Senat1. Ioan Baboş - FSN2. Radu Ho
- Page 366 and 367: prietenie cu Republica Portugheză,
- Page 368 and 369: Legislatura 1992-1996Camera Deputa
- Page 370 and 371: Teodor JURCĂSinteza activităţii
- Page 372 and 373: Comisia pentru sănătate publicăH
- Page 374 and 375: 1997, Grupul parlamentar de prieten
- Page 376 and 377: omului, culte şi problemele minori
- Page 378 and 379: Nicu COJOCARUSinteza activităţii
- Page 380 and 381: Ioan Dorel ZĂVOIANUSinteza activit
- Page 382 and 383: Avram CrăciunSinteza activităţii
- Page 384 and 385: materialelor depuse la secretariatu
- Page 386 and 387: Grupul parlamentar: Partidul Naţio
- Page 388 and 389: Aurel ARDELEANSinteza activităţii
nevinovaţi erau obligaţi să ia parte la certurile dintre părinţi, să fie bruscaţişi maltrataţi crunt, doar pentru că părinţii erau într-o dispoziţie proastă saupentru că erau sub influenţa băuturilor alcoolice. În ambele situaţii violenţaa fost posibilă datorită forţei fizice dar şi psihice a celui mai puternic asupracelui mai slab.James Dobson, în Căsătorie – împlinire sau frustrare, vrea să nedemonstreze că femeia, deşi a trecut printr-un proces complex si lung deemancipare, a rămas totuşi supusă, dacă putem să spunem aşa, soţului. Riscătotul, se umileşte, doar pentru a-i fi pe plac, pentru a nu-l supăra în vreun felşi asta pentru bunul mers al căsătoriei.Secolul XX a fost perioada de maxim interes pentru femei caindivizi ai societăţii din care fac parte. Femeia începe procesul deemancipare pe întreg globul, astfel încât începem să vedem efectele acestuiproces şi pe meleagurile noastre: un număr tot mai mare de tinere fete, tinerefemei, dar şi femei mature se dedică învăţăturii, pentru a putea obţine odiplomă, măcar de liceu, iar cele mai ambiţioase de facultate. Modelulpreluat este cel occidental, venit pe filiera celor care au reuşit să iasă lastudii în afara ţării. Este bine de specificat însă că în întreg Blocul Comunistfenomenul este vizibil, deoarece a fost implementat de la Centru, pentru a seajunge la o egalitate între sexe. Astfel, pe lângă includerea lor în sferapublică şi angajarea lor în funcţii care până la momentul respectiv erauexclusiv masculine (posturi în fabrici şi uzine, de sudoriţe, etc.) femeile aufost „supuse” şi procesului de învăţare, pentru ca egalitatea să existe. Cutoate acestea, deşi femeile învăţau, mai ales în şcoli serale, după terminareaserviciului, şi erau angajate, salariul lor era diferit decât al bărbaţilor, pentruaceeaşi muncă depusă. Iar un lucru şi mai interesant, ele nu erau angajate înposturi de conducere, unde salariile erau net superioare, dar şiresponsabilitatea exista.Lăsând sfera publică la o parte, sfera privată a fost şi este unatradiţionalistă şi rudimentară. Tinerele fete au fost crescute în acea vremeîntr-o societate îndoctrinată, având parte de o „educaţie comunistă care le-ainoculat ideea că sexualitatea nu poate exista în afara familiei, iarconceperea de copii în afara familiei era imorală şi dăunătoare sănătăţii.Femeia trebuia să fie supusă soţului. Nu putea avea viaţă proprie, în care săse bucure de literatură, arte. Deşi se spune că exista egalitate între sexe,acest lucru nu era de fapt adevărat” 3 .3 Adriana Bălan, Viaţa sexuală a femeilor: o experienţă traumatizantă în Româniasocialistă, în: „Cine suntem noi? Despre identitatea femeilor în România modernă”, coord.,Mădălina Nicolaescu, Ed. Anima, 1996, p. 52.337