ADMINISTRATIE ROMANEASCA ARADEANA-vol 3 - Consiliul ...

ADMINISTRATIE ROMANEASCA ARADEANA-vol 3 - Consiliul ... ADMINISTRATIE ROMANEASCA ARADEANA-vol 3 - Consiliul ...

12.07.2015 Views

nevinovaţi erau obligaţi să ia parte la certurile dintre părinţi, să fie bruscaţişi maltrataţi crunt, doar pentru că părinţii erau într-o dispoziţie proastă saupentru că erau sub influenţa băuturilor alcoolice. În ambele situaţii violenţaa fost posibilă datorită forţei fizice dar şi psihice a celui mai puternic asupracelui mai slab.James Dobson, în Căsătorie – împlinire sau frustrare, vrea să nedemonstreze că femeia, deşi a trecut printr-un proces complex si lung deemancipare, a rămas totuşi supusă, dacă putem să spunem aşa, soţului. Riscătotul, se umileşte, doar pentru a-i fi pe plac, pentru a nu-l supăra în vreun felşi asta pentru bunul mers al căsătoriei.Secolul XX a fost perioada de maxim interes pentru femei caindivizi ai societăţii din care fac parte. Femeia începe procesul deemancipare pe întreg globul, astfel încât începem să vedem efectele acestuiproces şi pe meleagurile noastre: un număr tot mai mare de tinere fete, tinerefemei, dar şi femei mature se dedică învăţăturii, pentru a putea obţine odiplomă, măcar de liceu, iar cele mai ambiţioase de facultate. Modelulpreluat este cel occidental, venit pe filiera celor care au reuşit să iasă lastudii în afara ţării. Este bine de specificat însă că în întreg Blocul Comunistfenomenul este vizibil, deoarece a fost implementat de la Centru, pentru a seajunge la o egalitate între sexe. Astfel, pe lângă includerea lor în sferapublică şi angajarea lor în funcţii care până la momentul respectiv erauexclusiv masculine (posturi în fabrici şi uzine, de sudoriţe, etc.) femeile aufost „supuse” şi procesului de învăţare, pentru ca egalitatea să existe. Cutoate acestea, deşi femeile învăţau, mai ales în şcoli serale, după terminareaserviciului, şi erau angajate, salariul lor era diferit decât al bărbaţilor, pentruaceeaşi muncă depusă. Iar un lucru şi mai interesant, ele nu erau angajate înposturi de conducere, unde salariile erau net superioare, dar şiresponsabilitatea exista.Lăsând sfera publică la o parte, sfera privată a fost şi este unatradiţionalistă şi rudimentară. Tinerele fete au fost crescute în acea vremeîntr-o societate îndoctrinată, având parte de o „educaţie comunistă care le-ainoculat ideea că sexualitatea nu poate exista în afara familiei, iarconceperea de copii în afara familiei era imorală şi dăunătoare sănătăţii.Femeia trebuia să fie supusă soţului. Nu putea avea viaţă proprie, în care săse bucure de literatură, arte. Deşi se spune că exista egalitate între sexe,acest lucru nu era de fapt adevărat” 3 .3 Adriana Bălan, Viaţa sexuală a femeilor: o experienţă traumatizantă în Româniasocialistă, în: „Cine suntem noi? Despre identitatea femeilor în România modernă”, coord.,Mădălina Nicolaescu, Ed. Anima, 1996, p. 52.337

Deşi secolul XX a însemnat emanciparea femeii şi răspândireafenomenului pe tot globul, inclusiv în România, fenomenul nu a avutaceeaşi valoare peste tot. Modelul preluat din ţările occidentale, undetinerele fete au putut merge la studiu, a pătruns prin anumite principii şi idei.Feministele au luptat pentru drepturile „sexului slab” şi au explicat astfel„sexului tare” că sunt mai mult decât mame şi bune gospodine. Au luptatpentru dreptul de a participa la viaţa publică: dreptul de a munci şi de a fiplătite pentru munca depusă, dreptul de a participa la viaţa politică a ţării,mai ales că ele reprezintă peste jumătate din populaţia ţării.Răzvrătirea feministelor le-a adus câştiguri în spaţiul public, unde audevenit tot mai active şi li s-au recunoscut tot mai multe drepturi, dar nu aureuşit să rezolve problemele cu care se confruntau în spaţiul privat. Aici numai intervenea nimeni, bărbatul era stăpânul, făcea legea, cuvântul lui era„literă de lege”. Deşi s-ar fi vrut ca maltratarea femeii şi a copiilor săînceteze, fenomenul a fost şi a rămas greu de controlat şi de oprit.Instaurarea comunismului, la 6 martie 1945 a adus noi reglementăriîn sistemul legislativ. De acum femeia era considerată egală cu bărbatul, darnu s-a precizat că egalitatea respectivă se aplica doar în spaţiul public, acolounde era nevoie de mână (ieftină) de lucru pentru a se putea îndeplini„norma”. S-a trecut la un egalitarism forţat, insensibil, venit de la Centru; sevor produce anomalii, femeile vor avea acces la muncile grele din industrie,siderurgie, unde nu s-a mai ţinut seama de „gen” 4 . Ele vor munci cot la cotcu bărbaţii în orice domeniu, indiferent de riscul pe care slujba în sine îlimplica.La începuturile comunismului femeia era văzută ca egala bărbatului,primind drepturi pe care nu spera să le aibă. „În Republica SocialistăRomânia, femeia are drepturi egale cu bărbatul. Statul ocroteşte căsătoria şifamilia şi apără interesele mamei şi copilului” 5 , spunea art. 23 dinConstituţie. De la dreptul la educaţie, la loc de muncă, egalitate întreparteneri, se bucura de drepturi care până atunci îi erau străine. Era lăudatăpentru munca depusă la serviciu, avea dreptul de a avansa în carieră,bineînţeles atât cât i se permitea pe domeniul ei de calificare şi chiar aveaposibilitatea să aibă posturi în diverse domenii. Odată cu posibilitatea de aavea acces la educaţie, femeilor li s-a permis să-şi depăşească statutulinferior, să poată absolvi un liceu şi o facultate. Era perioada în care sesimţea nevoia acută de persoane calificate în domenii care erau mai degrabă4 Gheorghe Zaharia, Feminismul românesc în context internaţional, în: „Condiţia femeii însocietatea românească”, vol. editat de Cătălin şi Maria Nicoleta Turliuc, FundaţiaAcademică „A. D. Xenopol”, Iaşi, 2004, p. 17.5 Ioan Albu, Dreptul familiei, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1975, p. 28.338

nevinovaţi erau obligaţi să ia parte la certurile dintre părinţi, să fie bruscaţişi maltrataţi crunt, doar pentru că părinţii erau într-o dispoziţie proastă saupentru că erau sub influenţa băuturilor alcoolice. În ambele situaţii violenţaa fost posibilă datorită forţei fizice dar şi psihice a celui mai puternic asupracelui mai slab.James Dobson, în Căsătorie – împlinire sau frustrare, vrea să nedemonstreze că femeia, deşi a trecut printr-un proces complex si lung deemancipare, a rămas totuşi supusă, dacă putem să spunem aşa, soţului. Riscătotul, se umileşte, doar pentru a-i fi pe plac, pentru a nu-l supăra în vreun felşi asta pentru bunul mers al căsătoriei.Secolul XX a fost perioada de maxim interes pentru femei caindivizi ai societăţii din care fac parte. Femeia începe procesul deemancipare pe întreg globul, astfel încât începem să vedem efectele acestuiproces şi pe meleagurile noastre: un număr tot mai mare de tinere fete, tinerefemei, dar şi femei mature se dedică învăţăturii, pentru a putea obţine odiplomă, măcar de liceu, iar cele mai ambiţioase de facultate. Modelulpreluat este cel occidental, venit pe filiera celor care au reuşit să iasă lastudii în afara ţării. Este bine de specificat însă că în întreg Blocul Comunistfenomenul este vizibil, deoarece a fost implementat de la Centru, pentru a seajunge la o egalitate între sexe. Astfel, pe lângă includerea lor în sferapublică şi angajarea lor în funcţii care până la momentul respectiv erauexclusiv masculine (posturi în fabrici şi uzine, de sudoriţe, etc.) femeile aufost „supuse” şi procesului de învăţare, pentru ca egalitatea să existe. Cutoate acestea, deşi femeile învăţau, mai ales în şcoli serale, după terminareaserviciului, şi erau angajate, salariul lor era diferit decât al bărbaţilor, pentruaceeaşi muncă depusă. Iar un lucru şi mai interesant, ele nu erau angajate înposturi de conducere, unde salariile erau net superioare, dar şiresponsabilitatea exista.Lăsând sfera publică la o parte, sfera privată a fost şi este unatradiţionalistă şi rudimentară. Tinerele fete au fost crescute în acea vremeîntr-o societate îndoctrinată, având parte de o „educaţie comunistă care le-ainoculat ideea că sexualitatea nu poate exista în afara familiei, iarconceperea de copii în afara familiei era imorală şi dăunătoare sănătăţii.Femeia trebuia să fie supusă soţului. Nu putea avea viaţă proprie, în care săse bucure de literatură, arte. Deşi se spune că exista egalitate între sexe,acest lucru nu era de fapt adevărat” 3 .3 Adriana Bălan, Viaţa sexuală a femeilor: o experienţă traumatizantă în Româniasocialistă, în: „Cine suntem noi? Despre identitatea femeilor în România modernă”, coord.,Mădălina Nicolaescu, Ed. Anima, 1996, p. 52.337

Hooray! Your file is uploaded and ready to be published.

Saved successfully!

Ooh no, something went wrong!