ADMINISTRATIE ROMANEASCA ARADEANA-vol 3 - Consiliul ...

ADMINISTRATIE ROMANEASCA ARADEANA-vol 3 - Consiliul ... ADMINISTRATIE ROMANEASCA ARADEANA-vol 3 - Consiliul ...

12.07.2015 Views

Aspecte privind cultura şi propaganda în cartierul GaiHoria TruţăGaleriile de artă „Turnlul de Apă”, AradÎntreaga mişcare culturală, desfăşurată în Arad, deşi era încadrată încurentul general european al iluminismului, a stat sub semnul evenimentelorpolitice şi sociale locale, cu specificul naţional al etniilor componente alecomunităţii. O lungă perioadă de timp, ea a fost marcată de analfabetism,fiind sub influenţa exclusivă a bisericii şi şcolii. Societăţile culturaleromâneşti, înfiinţate, mai ales la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutulcelui următor, şi-au propus ca principale obiective, promovarea prin toateformele, a conştiinţei şi culturii naţionale, factori indispensabili, realizării şiconsolidării României Mari. În Aradul interbelic, s-au creat însă condiţii şimotivaţii pentru dezvoltarea asociaţiilor şi societăţile culturale, ale tuturoretniilor existente aici. Din acest punct de vedere, este semnificativ faptul, cădin 92 organizaţii, consemnate după 1918, de către o statistică a primărieiarădene, 22 aveau un conţinut cultural şi doar 5 erau româneşti 1 .După, 1920, mişcarea culturală tradiţională, cu un străvechi caracterpopular, dirijată de către stat, s-a armonizat cu activitatea societăţilorculturale româneşti, care s-au dezvoltat, întărit reorganizându-şi activitatea,în spiritul noilor realităţi, socio-economice şi politice. Propaganda culturală,se realiza, nu doar prin spectacole artistice, ci şi prin alte forme, în carepersonalul didactic avea rol esenţial: conferinţe, şezători, expoziţii,demonstraţii, cursuri, concursuri, etc.Structuri administrative, Sfaturile Populare şi Comitetele Executive,instalate la 2 decembrie 1950, au modificat conţinutul activităţii culturaletradiţionale, subordonându-l noilor imperative politice. Premergător, înArad, la 2 martie 1948, a avut loc, Constituirea Comisiei Interimare aCăminului Cultural orăşenesc, al cărui preşedinte a fost numit, avocatul IoanPălincaş, om politic şi primar al Aradului, iar secretar - Ion Mara. În aniiurmători, au fost introduse alte reglementări, privind organizarea şifuncţionarea instituţiilor de stat şi asociaţiilor tradiţionale. Astfel,regulamentul întrecerilor între formaţiile culturale din regiune, prevedea caîn clasificarea echipelor să primeze criteriile economice şi ideologice în1 Virgil Valea, Cultură şi spiritualitate românească în Arad, în perioada interbelică,(1919-1940), Arad, 2005, p. 219.323

dauna celor estetice. Se urmărea parcurgerea cu stricteţe de cătreaşezămintele şi organizaţiile de cultură, a unor forme administrative şipolitice unitare, corespunzător intereselor de partid. Au fost introduse, noiforme de propagandă, necunoscute înainte: Chemări la intrecere, iniţiate decomunitate, organizaţie, secţie, intreprindere şi adresate unităţilor similare,Concursuri ale gazetelor de perete sau stradale, inţiative muncitoreşti,Cursuri de învăţare a limbii ruse etc. Bibliotecile au fost dotate cu literaturăsovietică, tradusă sau expusă în limba lui Lenin. Semnificativ era şi faptulcă, în 1951, Căminul Cultural din Gai, era abonat la următoarele ziare şireviste: Komsomolskaia Pravda, Arta Sovietică, Carnetul Propagandistului,Partizanul Păcii, Prietenia Popoarelor, Ogoneok, Bibliotecarul.Bineînţeles, că acestea erau adresate, cetăţenilor cartierului, pe jumătateanalfabeţi.Sub egida instituţiilor de stat, se foloseau alte forme ale propagandei:Casele de citit, amenajarea Colţurilor roşii, a Panourilor Fruntaşilor înproducţie, Cabinetelor de informare şi documentare etc. Cluburile şi caselede cultură, erau obligate să participe, la diferitele etape ale Concursurilorartiştilor amatori, unde se prezentau dări de seamă sau se prelucraudocumentele de partid şi de stat. Repertoriile formaţiilor artistice muzicale,trebuiau să cuprindă în mod obligatoriu, alături de noul Imn de stat al RPRde Matei Socor, piesele muzicale: Cântece pentru Armata Roşie, de A.Alexandrov, Puterea noastră de V. Zaharov, Vania de V. Popovici, Cântecepentru pace de Tulicov, Partizanii păcii de I. D. Chirescu Steagul partiduluide Matei Socor, şi altele. De fapt, întregul Program, trebuia să oglindească,dragostea oamenilor muncii pentru patria noastră, lupta pentru construireasocialismului şi apărarea păcii. Conform Regulamentului, la selectionareaechipelor, pentru etapele superioare ale concursului urma să se ţină seamade alcătuirea repertoriului, calitatea artistică, ţinuta, disciplina, costumul,prezentarea scenică, dar mai ales, de activitatea politică desfăşurată 2 .Au fost introduse genuri artistice noi ca: Montajul muzical – literar,Brigada artistică de agitaţie, Dansul tematic, sau Obiceiurile folclorice, unmodel inedit de operetă populară, gen: Praznicul de pită nouă, Ieşitul înţarină, Vara pe câmpie, urmate de serbări câmpeneşti.S-au dezvoltat, în această perioadă, bâlciurile, serbările populareînsoţite de mici şi bere, competiţii sportive de masă, spectacole folclorice,prezentate mai ales de formaţii artistice muncitoreşti.2 Regulamentul Concursului ediţiei a III-a a Concursului, în: „Buletinul oficial alComitetului Executiv al Sfatului Popular al Regiunei Arad”, anul IV, nr. 18/15 septembrie1953.324

Aspecte privind cultura şi propaganda în cartierul GaiHoria TruţăGaleriile de artă „Turnlul de Apă”, AradÎntreaga mişcare culturală, desfăşurată în Arad, deşi era încadrată încurentul general european al iluminismului, a stat sub semnul evenimentelorpolitice şi sociale locale, cu specificul naţional al etniilor componente alecomunităţii. O lungă perioadă de timp, ea a fost marcată de analfabetism,fiind sub influenţa exclusivă a bisericii şi şcolii. Societăţile culturaleromâneşti, înfiinţate, mai ales la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutulcelui următor, şi-au propus ca principale obiective, promovarea prin toateformele, a conştiinţei şi culturii naţionale, factori indispensabili, realizării şiconsolidării României Mari. În Aradul interbelic, s-au creat însă condiţii şimotivaţii pentru dez<strong>vol</strong>tarea asociaţiilor şi societăţile culturale, ale tuturoretniilor existente aici. Din acest punct de vedere, este semnificativ faptul, cădin 92 organizaţii, consemnate după 1918, de către o statistică a primărieiarădene, 22 aveau un conţinut cultural şi doar 5 erau româneşti 1 .După, 1920, mişcarea culturală tradiţională, cu un străvechi caracterpopular, dirijată de către stat, s-a armonizat cu activitatea societăţilorculturale româneşti, care s-au dez<strong>vol</strong>tat, întărit reorganizându-şi activitatea,în spiritul noilor realităţi, socio-economice şi politice. Propaganda culturală,se realiza, nu doar prin spectacole artistice, ci şi prin alte forme, în carepersonalul didactic avea rol esenţial: conferinţe, şezători, expoziţii,demonstraţii, cursuri, concursuri, etc.Structuri administrative, Sfaturile Populare şi Comitetele Executive,instalate la 2 decembrie 1950, au modificat conţinutul activităţii culturaletradiţionale, subordonându-l noilor imperative politice. Premergător, înArad, la 2 martie 1948, a avut loc, Constituirea Comisiei Interimare aCăminului Cultural orăşenesc, al cărui preşedinte a fost numit, avocatul IoanPălincaş, om politic şi primar al Aradului, iar secretar - Ion Mara. În aniiurmători, au fost introduse alte reglementări, privind organizarea şifuncţionarea instituţiilor de stat şi asociaţiilor tradiţionale. Astfel,regulamentul întrecerilor între formaţiile culturale din regiune, prevedea caîn clasificarea echipelor să primeze criteriile economice şi ideologice în1 Virgil Valea, Cultură şi spiritualitate românească în Arad, în perioada interbelică,(1919-1940), Arad, 2005, p. 219.323

Hooray! Your file is uploaded and ready to be published.

Saved successfully!

Ooh no, something went wrong!