ADMINISTRATIE ROMANEASCA ARADEANA-vol 3 - Consiliul ...

Lipsa spaţiilor necesare activităţii tribunalelor, parchetelor de pelângă acestea şi judecătoriilor, constituia o realitate care, la rândul ei,îngreuna actul de justiţie. Parte din Tribunalul Arad, era ocupat de uncomandament sovietic, asemănător multor alte importante locaţii arădene.Acestei stări de fapt i se adăuga şi înmulţirea sediilor organizaţiilor politicecomuniste, inclusiv de tineret, organizaţii de masă, sindicate profesionale laTribunalul Arad şi judecătoriile subordonate acestuia, Parchet, şi chiar laBaroul Arad 30 , dar şi ale unor grupări profesionale, aşa cu a fost GrupareaAvocaţilor Democraţi.Lipsa materialelor aflate în inventarele organizaţiilor judecătoreşti şia parchetelor, împiedica, la rândul ei, buna desfăşurare a activităţiijudecătoreşti. La 11 februarie 1947, a fost furat telefonul principal de laParchetul Tribunalului Arad. Abia la 5 aprilie, Parchetul s-a adresatdirigintelui Societăţii de Telefoane Arad, solicitând instalarea urgentă a unuinou aparat telefonic 31 . Neexistând nici o anchetă, nici o percheziţiedomiciliară – aşa cum fusese în cazul dispariţiei unei maşini de scris -, şinici o sancţiune disciplinară, este posibil ca hoţul să fi fost cunoscut, iarocupaţia şi cetăţenia sa, să-l fi scos de sub umbrela legii penale.Toate aceste greutăţi administrativ-organizatorice, generalizate lanivelul întregii ţări, nu putea justifica dorinţa clară a guvernului dr. PetruGroza de a reforma justiţia românească. După desfiinţarea Comisiei Aliate(Sovietice) de Control din România, urmare a semnării Tratatului de Pace dela Paris, Partidul Comunist Român, trebuia să-şi consolideze fundamentulintern 32 . Ţărănimea, care constituise baza de mase a vechilor partidedemocratice, în perioada interbelică, şi chiar după război, trebuia atrasălângă clasa muncitoare, creindu-i-se o impresie virtuală de parte participantăla conducerea societăţii. Ca preţ şi dovadă palpabilă, i se asigurau unelefacilităţi, extrem de spumoase, între care şi aceea de aducere a justiţieiromâneşti, la poarta ei.Pentru realizarea acestui deziderat, au fost atrase, într-un efortcomun, toate puterile statului, precum şi organizaţiile de masă şi obşteşti.Legea reformei de organizare judecătorească din 1947 este semnată dePreşedintele Adunării Deputaţilor, Mihail Sadoveanu, şi de secretarulStelian Morariu, cu toate că prevederile Constituţiei din anul 1923, reintrată30 Sediul Baroului Arad a fost la etajul Tribunalului Arad.31 Ibidem, f. 80.32 Reforma Justiţiei va continua şi în anul 1949, prin crearea tribunalor speciale feroviare,în baza Decretului nr. 292 din 21 iulie 1949. Astfel, preşedintele Tribunalului SpecialFeroviar Timişoara era Iulică Vrăbete, fost comisar de poliţie, apoi judecător şi procuror laParchetul Tribunalui Arad, în perioada 1949 (ibidem, dosar 318/1949, f. 8.).297