ADMINISTRATIE ROMANEASCA ARADEANA-vol 3 - Consiliul ...

Justiţie, în baza cererii înaintate pe cale iararhică şi cu avizul şefuluiinstanţei. Pe timpul exercitării atribuţiilor asesorale, li se păstrau, în virtutealegii, vechile locuri de muncă.În realitate, activitatea asesorilor populari se reducea la efectuarea, înprimul rând, a unui travaliu informativ în favoarea Ministerului public.Dincolo de aperenţe însă, asesorii populari constituiau imensa sursă deinformaţii directe, implementată în structurile interioare ale Justiţieiromâneşti, al cărei prim beneficiar erau Partidul Muncitoresc Român - dupăconstituirea partidului unic al clasei muncitoare, dar şi organizaţiilesindicale, precum şi al autorităţile administrative locale, la propunereacărora, de fapt, fuseseră aleşi. Pe lângă funcţia de control direct asupraactului de justiţie, asesorii populari constituiau canalul direct de influenţareadrastică a sancţiunilor hotărâte de completele de judecată, după dezbatereacauzelor justiţiabile.Calitatea activităţii lor era dată, atât de gradul de educaţie, deprofunzimea înţelegerii realităţilor, cât şi de modul de implicare în viaţapolitică a societăţii româneşti, aflate pe parcursul unor profundetransformari, sub îndrumarea „eliberatorului sovietic”. Dincolo deaşteptările comuniştilor faţă de viitoarele rezultate obţinute de asesoriipopulari în subordonarea Justiţiei româneşti faţă de interesele de clasă alemuncitorilor şi ţăranilor, a existat şi o anume reticenţă vis-a-vis de perioadade timp în care îşi exercitau atribuţiile. Începând cu luna februarie 1948,presa arădeană publica, din trei în trei luni, numele asesorilor populari aleşila instanţele Tribunalului Arad, la Judecătoria Mixtă Arad şi judecătoriilerurale, devenite ulterior, sub ministeriatul lui Avram Bunaciu, judecătoriipopulare.De la pronunţarea primelor sentinţe de către completele de judecată,în compunerea cărora intrau şi asesorii populari 11 , perioadic se analiza, înmod public, activitatea asesorilor populari, îngroşându-se contribuţiaacestora la „schimbarea feţei justiţiei” şi care, în esenţă, consta în„echilibrarea balanţei”, fiind îngăduitoare cu „cei lipsiţi de carte şi cariinconştient calcă vreo lege şi aspri cu elementele duşmănoase claseimuncitoare şi regimului nostru” 12 .Alte dispoziţii speciale ale legii de reorganizare judecătoreascăpriveau disciplina judecătorească, aspectele procedurale constituind părţistrict profesionale, asupra cărora, după 1 martie 1948, totalitarismul11 Patritul, V, nr. 1109 din 4 martie 1948, p. 1 şi 5.12 Patritul, V, nr. 1397 din 30 noiembrie 1948, p. 5 şi 7.289