ADMINISTRATIE ROMANEASCA ARADEANA-vol 3 - Consiliul ...

ADMINISTRATIE ROMANEASCA ARADEANA-vol 3 - Consiliul ... ADMINISTRATIE ROMANEASCA ARADEANA-vol 3 - Consiliul ...

12.07.2015 Views

de un an în funcţiunea de grefier-şef, portărel-şef ori secretar-şef de parchet.Examenul de capacitate se ţinea, cel puţin o dată pe an, la Bucureşti. Înprima sesiune, la un an de la numirea în funcţie, supleanţii şi ajutorii dejudecători erau datori să susţină examenul de capacitate. Cei care nu seprezentau la examen sau nu promovau examenul de două ori, la susţinereaacestuia, pierdeau funcţiile în care fuseseră anterior numiţi. Legea stabileacondiţiile de admisibilitate a cererilor de susţinere a exemenului, compuneracomisiei de examinare, etc..Alte condiţii speciale erau cerute pentru numirile în funcţiile deconducere ale tribunalelor: prim-preşedinte, prim-procuror, preşedinţi desecţiuni 8 , precum şi pentru instituţiile superioare acestora: Curţi şi Curtea deCasaţie şi Justiţie 9 .În ceea ce priveşte condiţiile comune de numire, este de reţinutfaptul că, judecătorii şi procurorii numiţi în funcţii după data de 1 martie1948, nu puteau fi înaintaţi în funcţiuni dacă nu îndeplineau un stagiuefectiv de cel puţin 2 ani la o judecătorie rurală. În ceea ce priveşte numireamembrilor Ministerului public (procurorilor) la Curţi şi tribunale, precum şia magistraţilor pentru cauze penale ori a secţiunilor criminale saucorecţionale, stagiul se cerea îndeplinit în proporţie de cel puţin o treime,din timpul total, fie la judecătorii, sau în funcţiunile susmenţionale. Acestaspect denotă graba cu care Partidul Muncitoresc Român dorea evidenţiereajustiţiei populare, caracterizată, în primul rând, prin reducerea termenelorprocedurilor procesuale şi duritatea sancţiunilor hotărâte de completele dejudecată, formate dintr-un magistrat de profesie şi doi asesori populari,consideraţi „judecători sau procurori populari”.Pe lângă procedurile de numire în funcţii a magistraţilor – parteimportantă a acestora revenind Consiliului Superior al Magistraturii -, a fostpusă în evidenţă situaţia excepţională, când magistratul „dă dovadă decapacitate deosebită, va putea fi numit, cu avizul conform al ConsiliuluiSuperior al Magistraturii, în orice funcţiune din corpul judecătoresc, chiardacă nu îndeplineşte condiţiile de recrutare sau privitoare la funcţiune şistagiu” 10 .Noua lege de organizare judecătorească prevedea şi posibilitateareparativă a cazurilor de forţare anterioară a demisiei (aplicarea legilorrasiale din septembrie 1940 ori presiunile regimului naţional-legionar, dinseptembrie 1940-ianuarie 1941 şi aplicarea greşită a dispoziţiilor referitoare8 Articolele 66-68.9 Articolele 69-77.10 Articolul 81.287

la epurări, din perioada 1944-1945, etc.), suspendării ori punerii îndisponibilitate a magistraţilor. Astfel, s-a creat posibilitatea oferită foştilormagistraţi, începând cu funcţia de procuror sau judecător de tribunal, de a fireprimiţi în magistratură, în funcţiile pe care le-au avut sau pentru careîndeplineau condiţiile legii, cu avizul conform al Consiliului Superior alMagistraturii. Este posibil însă, ca legea de reorganizare judecătorească să-ifi avut în vedere, în primul rând, magistraţii care au suferit rigorile legiipentru atitudini pro-comuniste, până în martie 1945, înainte de instaurareaguvernului democrat-popular dr. Petru Groza.În ceea ce priveşte asesorii populari, aceştia erau aleşi din rândulobştii comunelor în care îşi aveau reşedinţele, principale sau secundare,judecătoriile rurale şi reşedinţele secundare ale judecătoriile mixte. Alegerease făcea prin viu grai, sub preşedinţia judecătorlui asistat de doi consiliericomunali, la propunerea făcută celor 32 de locuitori, de către consiliulcomunal sau a autoritatea care îl înlocuia. Deţinerea certificatului dealegător, eliberat în baza legii din 15 iulie 1946, constituia una dintrecondiţiile esenţiale ale posibilităţii de a fi ales asesor. Nu puteau fi aleşifuncţionarii publici, comercianţii şi persoanele care utilizau munca salariată.Pe lângă cei doi asesori populari titulari aleşi prin tragere la sorţi, maitrebuiau aleşi şi un număr de şase asesori populari supleanţi, capabili să-iînlocuiască pe cei doi, în cazurile de impiedicare sau imposibilitare aexercitării atribuţiilor. Pentru judecătoriile urbane şi cele mixte, avându-seîn vedere numai sediul principal, precum şi pentru tribunale, în procedura dealegere a asesorilor populari, erau implicate asociaţiile sindicale judeţene.Sarcina funcţiunii de asesor popular era obligatorie. Ei erau retribuiţicu o indemnizaţie specială, fixată printr-un jurnal al Consiliului de Miniştri.La intrarea în exerciţiul funcţiunii, erau datori să depună jurământulprevăzut pentru magistraţi. Erau asimilaţi cu magistraţii, în ceea ce priveştesecretul deliberării cauzelor, obligaţi să-şi păstreze demnitatea şi sămanifeste bună cuviinţă în raporturile lor ierarhice, cât şi faţă de celelalteautorităţi publice, fiind datori să-şi păstreze, pe timpul funcţiunii, acestecalităţi umane sau de magistraţi. Totodată, li se interzicea, conform legii,apărarea părţilor implicate în cauzele supuse judecăţii, acordarea deconsultaţii juridice ori exercitarea atribuţiilor de arbitru sau expert. Puteaupleda în procesele lor personale, ale soţiilor ori minorilor sau interzişiloraflaţi sub tutela lor. În cazurile de însoţire, rudenie sau alianţă, în liniedirectă sau colaterală până la gradul IV, cu avocatul sau mandatarul uneiadin părţi, nu aveau dreptul de a participa, în calitate asesorală, la proceseleîn care respectivele persoane erau părţi. În timpul unui an de activitate,aveau dreptul la o lună de concediu de odihnă, acordat de Ministerul de288

la epurări, din perioada 1944-1945, etc.), suspendării ori punerii îndisponibilitate a magistraţilor. Astfel, s-a creat posibilitatea oferită foştilormagistraţi, începând cu funcţia de procuror sau judecător de tribunal, de a fireprimiţi în magistratură, în funcţiile pe care le-au avut sau pentru careîndeplineau condiţiile legii, cu avizul conform al <strong>Consiliul</strong>ui Superior alMagistraturii. Este posibil însă, ca legea de reorganizare judecătorească să-ifi avut în vedere, în primul rând, magistraţii care au suferit rigorile legiipentru atitudini pro-comuniste, până în martie 1945, înainte de instaurareaguvernului democrat-popular dr. Petru Groza.În ceea ce priveşte asesorii populari, aceştia erau aleşi din rândulobştii comunelor în care îşi aveau reşedinţele, principale sau secundare,judecătoriile rurale şi reşedinţele secundare ale judecătoriile mixte. Alegerease făcea prin viu grai, sub preşedinţia judecătorlui asistat de doi consiliericomunali, la propunerea făcută celor 32 de locuitori, de către consiliulcomunal sau a autoritatea care îl înlocuia. Deţinerea certificatului dealegător, eliberat în baza legii din 15 iulie 1946, constituia una dintrecondiţiile esenţiale ale posibilităţii de a fi ales asesor. Nu puteau fi aleşifuncţionarii publici, comercianţii şi persoanele care utilizau munca salariată.Pe lângă cei doi asesori populari titulari aleşi prin tragere la sorţi, maitrebuiau aleşi şi un număr de şase asesori populari supleanţi, capabili să-iînlocuiască pe cei doi, în cazurile de impiedicare sau imposibilitare aexercitării atribuţiilor. Pentru judecătoriile urbane şi cele mixte, avându-seîn vedere numai sediul principal, precum şi pentru tribunale, în procedura dealegere a asesorilor populari, erau implicate asociaţiile sindicale judeţene.Sarcina funcţiunii de asesor popular era obligatorie. Ei erau retribuiţicu o indemnizaţie specială, fixată printr-un jurnal al <strong>Consiliul</strong>ui de Miniştri.La intrarea în exerciţiul funcţiunii, erau datori să depună jurământulprevăzut pentru magistraţi. Erau asimilaţi cu magistraţii, în ceea ce priveştesecretul deliberării cauzelor, obligaţi să-şi păstreze demnitatea şi sămanifeste bună cuviinţă în raporturile lor ierarhice, cât şi faţă de celelalteautorităţi publice, fiind datori să-şi păstreze, pe timpul funcţiunii, acestecalităţi umane sau de magistraţi. Totodată, li se interzicea, conform legii,apărarea părţilor implicate în cauzele supuse judecăţii, acordarea deconsultaţii juridice ori exercitarea atribuţiilor de arbitru sau expert. Puteaupleda în procesele lor personale, ale soţiilor ori minorilor sau interzişiloraflaţi sub tutela lor. În cazurile de însoţire, rudenie sau alianţă, în liniedirectă sau colaterală până la gradul IV, cu avocatul sau mandatarul uneiadin părţi, nu aveau dreptul de a participa, în calitate asesorală, la proceseleîn care respectivele persoane erau părţi. În timpul unui an de activitate,aveau dreptul la o lună de concediu de odihnă, acordat de Ministerul de288

Hooray! Your file is uploaded and ready to be published.

Saved successfully!

Ooh no, something went wrong!