ADMINISTRATIE ROMANEASCA ARADEANA-vol 3 - Consiliul ...

abrupte pe laturile de sud, vest şi est şi o pantă mai lină înspre nord. Alăturatcorpului central al cetăţii, în partea de nord pe un platou, se află o curteexterioară de dimensiuni apreciabile (36/38 metri), ale cărei ziduri sunt şiastăzi aproape intacte. Aceste ziduri au pe alocuri grosimea de 1,30 metri şiînălţimea de 3,50 metri. Înspre nord, zidul cetăţii este întrerupt de odeschizătură care a fost una din porţile cetăţii în Evul Mediu. Corpul centralal cetăţii, aşezat pe o stâncă, are o formă neregulată ovoidală, cu diferenţe denivel, zidurile fiind în parte distruse. Corpul central al cetăţii avea încăperişi la subsol, care astăzi sunt în mare parte acoperite de dărâmături, darcâteva intrări se văd şi azi. Ultima parte a cetăţii şi totodată şi cea maiveche, o constituie latura sudică, compusă dintr-un donjon (turn) şi un zidînconjurător. Acest donjin este aproape intact, doar vârful fiind dărâmat,având dimensiunile de 3,58 metri pe 2,80 metri. Principalul material deconstrucţie l-a reprezentat piatra, extrasă probabil dintr-o carieră veche,afaltă la circa 3,5 kilometri depărtare de cetate, la poalele dealului, înhotarul satului Galşa (judeţul Arad) 35 .Istoricul arădean Otto Greffner distinge 3 mari perioade deconstrucţie ale cetăţii Şiriei, în prima etapă (a doua jumătate a secolului alXIII-lea) ridicându-se donjonul din sud cu construcţiile anexe, zidînconjurător etc., precum şi o parte a corpului central 36 . Din punct deverdere strategic, cetatea Şiriei avea o poziţie foarte importantă. Pentrutehnica militară a secolelor XIII-XVI, era aproape inexpugnabilă (până lageneralizarea utilizării armelor de foc).În secolul al XIII-lea, satul (villa) Dezna a aparţinut episcopieicatolice de Eger (Igriş) 37 . Dar în veacul al XIV-lea, regii Ungariei auacordat satul Dezna fie unor nobili, fie conducătorilor militari ai cetăţiiregale din aceeaşi localitate 38 .La sfârşitul secolului al XIII-lea, comitatul Zarandului s-a aflat subcontrolul familiei nobiliare Borşa, împreună cu alte comitate învecinate 39 .Pentru a diminua influenţa politică a partizanilor lui Ladislau Kan, regeleUngariei, Carol Robert de Anjou (1308-1342), a organizat un ”voievodat”,cu limite imprecis definite, în fruntea căruia a fost numit Laurenţiu Igmand,întemeietorul familiei nobililor de Pâncota (Pankotai) 40 . Laurenţiu Igmand35 Ibidem, p. 79.36 Ibidem, p. 80.37 Cornelia Bodea, ”Cetatea Desnei”. De la primele dibuiri până la căderea în ruină, Arad, 1937, p.7.38 Ibidem, p. 9.39 Tudor Sălăgean, Transilvania în a doua jumătate a secolului al XIII-lea. Afirmarea regimuluicongregaţional, Institutul Cultural Român, Cluj – Napoca, 2003, p. 236.40 Ibidem, p. 301.25