ADMINISTRATIE ROMANEASCA ARADEANA-vol 3 - Consiliul ...

ADMINISTRATIE ROMANEASCA ARADEANA-vol 3 - Consiliul ... ADMINISTRATIE ROMANEASCA ARADEANA-vol 3 - Consiliul ...

12.07.2015 Views

Al doilea aspect al închegării acestui grup de rezistenţă este legat deţinta acstuia, care după ce în anii '48 – '49 fuseseră în mare parte eliminaţiprincipalii organizatori a-i rezistenţei armate, din zonă, au urmăritapropierea de rezistenţa din zona Banatului şi mai ales trecerea graniţei înIugoslavia pentru a scăpa de persecuţia şi ororile comunismului românesc.„Asta era ţinta noastră, mărturiseşte Bogdan Ignat, să luăm legătura cuoameni cu care să putem să ne apropiem cumva, că ţinta noastră era sămergem spre Banat”. Fiind urmăriţi de autorităţi, membrii grupului, trevuiausă facă ceva. „Să scăpăm de puşcărie sau să ne legăm de ăştia mai tari, căscopul nostru a fost colonelul Uţă şi cu Spinu Blănaru. De ei ştiau toţi ăştiacare i-am avut, ăştia trei şefi. Or avut legătură la Arad”. Dar mesajeletransmise au ajuns la urechea trădătorilor „Întodeauna în grupuri de astea nuştii cu cine mergi alături, mergi alături toţi şi unul uite că te vinde” 189 . Defapt cele două scopuri: legătura cu Spinu Blănaru la Caransebeş şi trecereagraniţei a fost precedetă de legătura cu Sfatul Popular din Beba Veche. Dacăne putem cumva apropia de graniţi, că acolo se putea trece mai cu uşurinţăprin ţarină. Şi prima dată am luat legătura cu Beba Veche, cu primarul, cuvicele şi mai vreo două contabile, de la starea civilă. Ştiu că a fost aşa:Stepici Constantin, Rădulescu Nicolae, Roşu Nicolae şi Ţicău Petronela.Patru inşi au fost din Sfatul de la Beba Veche”, Dar „n-am putut că într-onoapte am făcut noi încercarea să ne ducem şi ne-au depistat şi am întorsînapoi că un tăbăcar din Pâncota, o rămas mort pe fâşie” 190 . Rămânând deatunci să aştepte, grupul de la Văsoaia a avut legături şi cu cei din zonă, cugrupul de la Chisindia – Ciolt. Despre acesta povestitorul de la Buteni,actualmente spune:”Nu am fost împreună. Ei or fost la Păiuşeni. Liu şi cuDobrei. Cu Dobrei ne mai întâlneam când şi când. El o avut trei grenade pecentură şi o spus:- Astea-s moartea mea! Eu îi spuneam – Mă nu fi prost măşi ce omoră, noi nu trebuie să murim, - Io, zice, când cad în mâini la ei, amfost membru de partid (comunist – PT) ei tot mă omoară” 191 . Subliniind şi înacest caz iminenţa trădării, intervievatul elogiază curajul celui care a avuttăria să nu cadă viu în mâinile schingiuitorilor.De fapt şi pentru propriul grup cauza arestării este tot trădarea unorainfiltraţi printre ei. Ăştia ne-or deturnat toată faima – Brădean Ion şi MoţAntonie. În '50, atunci ne şi arestă, după ce ascultarăm mesajul de anul noual Majestăţii sale, regele Mihai. În seara de 3 ianuarie spre 4, în '50 or venitdupă noi cu Securitatea de la Arad, de la Sebiş, Miliţia de la Buteni şiChisindia.Şi or venit şi or pus mâna pe mine şi or zis să-i duc acolo. Descriindacţiunea Securităţii arată:”prima dată s-o dus Moţ Antonie, pe vârf (de deal– PT) cu Securitatea şi o pus o armă mitralieră acolo. Roată eram267

înconjuraţi, numai soldaţi, se vedea de lună şi fugarii or depistat şi n-or maifăcut numic. Bătui cu piciorul în uşă şi:-Deschideţi uşa zisă-i, nimic altceva.Că Haiduc (şeful Securităţii din Sebiş – PT) o fost în spate cu pistolul şi tătmereu îmi spunea:-Mă, primul cartuş în tine îl bag, dacă să întâmplî ceva.”Şi nu s-o întâmplat, predându-se toţi au fost arestaţi. „Până la Chisindia amcoborât pe jos legaţi deolaltă, fiecare cu cătuşe pe mâini: ăştia trei partizani,eu eram al patrulea, tata al cincilea”. „Pă coridorul acela de la sfat de laChisindia o ieşit Brădeanu. De acolo ne-a dus la Securitate la Sebiş” 192 .Interviul cu Bogdan Ignat relevă o mare capacitate de descriere a metodeloranchetei, a universului penitenciar dar mai ales a dedesubturilor sufleteşti adiferitelor personaje, torturaţi şi scingiuiţi în acest univers.Al doilea grup care a trecut prin mai multe evenimente sângeroaseînainte de desfăşurare este descris de intervievaţi care n-au fost implicaţidirect în componenţa acestuia. Unul dintre aceaştia este Mercea Gheorghedin Chisindia, fiul unuia dintre membrii grupului, apoi Mercea Maria şiOprea Gheorghe din cătunul Ciolt al comunei Chisindia. Localnici şi tinerimartori oculari ai unor evenimete, îndeosebi lupta de la pârâul Ciuadului.Celelalte referiri de mai scurtă întindere le voi menţiona pe parcurs.Denumirea grupului ca grupul de rezistenţă din Ciolt – Păiuşeni am propusoîn felul acesta pentru a sublinia cele două conflicte sângeroase dar şipentru că până în prezent nu mai există supravieţuitori, membri ai grupului.Alţi urmaşi direcţi ai acestora urmând să fie contactaţi pe viitor în scopulcompletării relatărilor.Din amintirile martorului Mercea Gheorghe, grupul s-a structurat înzona Chisindia – Ciolt, în anul 1949. Despre un membru al său, tatălpovestitorului, tot Mercea Gheorghe zis Georgiţă, acesta spune că s-arefugiat de frica Securităţii ca fost legionar „ prin august 1949 , data nu potsă v-o spun exact şi or stat fugiţi la pădure până în 28 către 29 mai 1952”.Completarea grupului o arată apoi „or mai fost Luluşa, Dobrei şi unu Ienciu,toţi trei de la Revetiş. O fost unu ziceau de la Miniş. Acela o fost pus deSecuritate, Pantea Adrian. Şi o vinit aicea şi o zâs că o fugit şi el şi atunceala urmă o zâs că mergea după mâncare. Când o trebuit să vină cu mâncarea,cum o zâs că poimâine, o venit cu Securiatea” 193 . Mai departe arată:” s-ormai unit ei că o mai fost unu de la Bârsa, Birău Zaharia, zis Liu” 194Intervievatul mai amiteşte încă un colabotaror al tatălui său care a fost prins,„unu de la Almaş, nu ştiu cum îl cheamă, poate Licea”. Care poate ar fi spuscă a avut legături cu grupul 195 Pe troiţa ridicată de AFDP Arad în 1997 încinstea luptelor de pe valea Cioltului este menţionat „Zâmbranu Ioan dinAlmaş. Probabil acesta fiind unul dintre participanţii la luptele de aici.268

Al doilea aspect al închegării acestui grup de rezistenţă este legat deţinta acstuia, care după ce în anii '48 – '49 fuseseră în mare parte eliminaţiprincipalii organizatori a-i rezistenţei armate, din zonă, au urmăritapropierea de rezistenţa din zona Banatului şi mai ales trecerea graniţei înIugoslavia pentru a scăpa de persecuţia şi ororile comunismului românesc.„Asta era ţinta noastră, mărturiseşte Bogdan Ignat, să luăm legătura cuoameni cu care să putem să ne apropiem cumva, că ţinta noastră era sămergem spre Banat”. Fiind urmăriţi de autorităţi, membrii grupului, trevuiausă facă ceva. „Să scăpăm de puşcărie sau să ne legăm de ăştia mai tari, căscopul nostru a fost colonelul Uţă şi cu Spinu Blănaru. De ei ştiau toţi ăştiacare i-am avut, ăştia trei şefi. Or avut legătură la Arad”. Dar mesajeletransmise au ajuns la urechea trădătorilor „Întodeauna în grupuri de astea nuştii cu cine mergi alături, mergi alături toţi şi unul uite că te vinde” 189 . Defapt cele două scopuri: legătura cu Spinu Blănaru la Caransebeş şi trecereagraniţei a fost precedetă de legătura cu Sfatul Popular din Beba Veche. Dacăne putem cumva apropia de graniţi, că acolo se putea trece mai cu uşurinţăprin ţarină. Şi prima dată am luat legătura cu Beba Veche, cu primarul, cuvicele şi mai vreo două contabile, de la starea civilă. Ştiu că a fost aşa:Stepici Constantin, Rădulescu Nicolae, Roşu Nicolae şi Ţicău Petronela.Patru inşi au fost din Sfatul de la Beba Veche”, Dar „n-am putut că într-onoapte am făcut noi încercarea să ne ducem şi ne-au depistat şi am întorsînapoi că un tăbăcar din Pâncota, o rămas mort pe fâşie” 190 . Rămânând deatunci să aştepte, grupul de la Văsoaia a avut legături şi cu cei din zonă, cugrupul de la Chisindia – Ciolt. Despre acesta povestitorul de la Buteni,actualmente spune:”Nu am fost împreună. Ei or fost la Păiuşeni. Liu şi cuDobrei. Cu Dobrei ne mai întâlneam când şi când. El o avut trei grenade pecentură şi o spus:- Astea-s moartea mea! Eu îi spuneam – Mă nu fi prost măşi ce omoră, noi nu trebuie să murim, - Io, zice, când cad în mâini la ei, amfost membru de partid (comunist – PT) ei tot mă omoară” 191 . Subliniind şi înacest caz iminenţa trădării, intervievatul elogiază curajul celui care a avuttăria să nu cadă viu în mâinile schingiuitorilor.De fapt şi pentru propriul grup cauza arestării este tot trădarea unorainfiltraţi printre ei. Ăştia ne-or deturnat toată faima – Brădean Ion şi MoţAntonie. În '50, atunci ne şi arestă, după ce ascultarăm mesajul de anul noual Majestăţii sale, regele Mihai. În seara de 3 ianuarie spre 4, în '50 or venitdupă noi cu Securitatea de la Arad, de la Sebiş, Miliţia de la Buteni şiChisindia.Şi or venit şi or pus mâna pe mine şi or zis să-i duc acolo. Descriindacţiunea Securităţii arată:”prima dată s-o dus Moţ Antonie, pe vârf (de deal– PT) cu Securitatea şi o pus o armă mitralieră acolo. Roată eram267

Hooray! Your file is uploaded and ready to be published.

Saved successfully!

Ooh no, something went wrong!