ADMINISTRATIE ROMANEASCA ARADEANA-vol 3 - Consiliul ...

pus securiştii. Întradevăr aşa o fost, i-o dus pă toţi oamenii de la moară dupădolmă la pescărie.Între timp Jurcuţa Ioan s-o dus tăt la uşa aceea în dosul morii, odeschis-o în lături cu revolverul să tragă. Aceia când or văzut, când o tras uncartuş dum – dum, care o explodat la el în stomac. Dar n-o murit atunci pânădupă amiază. Atuncea Lupei Ioan zis Nuţicu o ieşit prin alt loc, pe uşa care-ila roata morii şi o intrat în canal, o coborât cu arma în aşteptare. A observatdupă un copac şi o vrut să tragă să-l omoară pe unu, dar alt securist ce l-oavut în spate l-o văzut că pune arma la ochi o tras şi l-o lovit pe Nuţicu înspate şi o atins plămânii. Eu atuncea am ieşit din moară şi fiind mai tinerelm-or luat oarecum ostatic să execut ceea ce-mi spun ei. M-or trimis să-ispun lui Hagea să sară jos din pod. Era sângur, coborâseră Luluşa Pavel şiFaur Mihai de la Baltele. Hagea Iulian i-o avertizat, în auzul tuturor şi pafrate-meu şi pa taică-meu să nu mai urce în pod că-i puşcă. Securiştii dădurăşi cu pietre pe ciripă (ţiglă – PT) doar îl sperie cumva. Dar nicidecum el n-ocedat. Şi atuncea m-or trimis să dau foc la o pagină de paie şi la o căpiţă detulei (tulpini de porumb – PT) şi nici acum n-o cedat. Atunci o zis unul cătremine:- Ia benzina aci şi chibritul să te duci să dai foc la grajd. Dar între timpoamenii strigară că au animale în grajd. Şi toţi or mers şi or dat drumul laanimale şi le-or trecut peste vale. Şi era un timp frumos, senin, nici vânt nuera. Securiştii erau peste tot. Toţi eram prinşi dintre partizani, numai cel dinpod nu, de aceea nu mai avea nici o teamă. Doar acela cât îi vedea cât ataca.O tras după doi inşi aicea câta pod la vale. Atunci am luat benzina şi am datfoc la grajd, am privit cum focul o ajuns până sus, că în pod erau două căpiţede trifoi, am auzit cum iese o rafală de pistol automat prin ţiglă şi atunci amzis, acuma s-o împuşcat. Numai că nu ne puteam apropia că o zisSecuritatea că poate există grenăzi şi ne-or putea lovi, aşa că o ars în linişte.Se ridicaseră flăcări de aproape 50 de metri. După ce s-or oprit gloanţele dea mai puşca atunci or venit toţi cu găleţile să stingem grajdul. N-o mai fostnici o ţiglă întreagă, nici o bucată de lemn, după o săptămână încă mai ieşiafum din grajd" 160 .Amintirile lui Motorca Ilie, ca participant dar şi ca victimă a cinciani de închisori şi muncă forţată comunistă sunt mai literare dar şi maiemoţionale prin suferinţa şi combativitatea care răzbate din ele."Din cauză că mergea moara noi nu-l auzeam pe tata strigând săieşim afară să ne predăm şi din cauza puşcăturilor de afară. Într-un târziu ceitrei din casă l-au auzit strigând să ieşim afară să ne predăm cu Ilie, cu Iancu.Jurcuţa Ioan a ieşit înaintea mea din casă şi uşa de la moară caredădea spre curte şi grajd era deschisă şi Jurcuţa în timp ce a închis-o, l-a şiîmpuşcat în burtă lt. Maier din colţul grajdului. Jurcuţa o mai mers mai cinci260