ADMINISTRATIE ROMANEASCA ARADEANA-vol 3 - Consiliul ...

- Păi, zic, Gligor are, a primit tocmai nu de mult aşa un armament sofisticatde la nemţi încât distruge orice tancuri şi tot ce vine” 59 . La aceastăameninţare ofiţerul a ordonat că din Pâncota, până unde ajunseseră,batalioanele ruseşti să se întoarcă înapoi la Arad. “Asta a fost minunea luiDumnezeu, că dacă veneau ruşii cădeam toţi în luptă cu ei că erau tancuriruseşti venite de la americani” 60 . “Şi a întors pe ruşi înapoi, continuărelatarea Cantemir Gligor, şi atunci a trimis un batalion a doua zi de armatăromână. Era timpul când nu se mai pleca nici pe front, că front încă era, sepleca dezertor în pădure, c-am jumătate din batalion a rămas cu armamentcu tot cu noi” 61 . Prin neobişnuitul său această relatare deschide seria unorîntâmplări cel puţin ciudate legate de personalitatea lui Gligor Cantemir,care încă de atunci era văzut ca un erou, dar care se pare că avea şi un fel deaură păzitoare. De fapt el însuşi îşi prezintă propria viaţă ca o predestinarede a acţiona în slujba apărării patriei, ca un luptător din munţi, arc peste unsecol al lui Avram Iancu.Destinul de lider care l-a urmărit pe Cantemir Gligor îl aproprie înacei ani – 1946-1947 – de al doilea personaj important al rezistenţeianticomuniste locale Ioan Bogdan, fost deputat interbelic şi secretar al luiŞtefan Cicio-Pop 62 . Răsturnarea valorilor provocată prin rezultatul alegerilordin noiembrie 1946, previzibile pentru zona văii Crişului Alb prin incidentulde la Hălmagiu dintre Ioan Bogdan şi susţinătorii săi şi trimişii comuniştilordin Arad, camionul cu muncitori de la UTA 63 , a impus ca după alegeri, ceicare au avut altă opinie să înceapă să fie urmăriţi. În acest fel în zonă seretrag Cantemir Gligor şi Ioan Bogdan alături de care vine şi tânărul IoanJurcuţa şi are loc un prim incident în casa lui Creţa Pavel din Iosăşel.Cantemir Gligor relatează: “am fost surprinşi prima oară, când am vrut săieşim am fost somaţi de la uşă, din curte. Gazdele unde stăteau erau plecaţila munca câmpului. Eram siguri că nu ştie nimeni să vină la voi. Da’ vezi cătot or ştiut. Şi atuncea am fost somaţi din curte şi ce ne facem, zic:- Armele, şi să vedem ce-i în stradă! Ne-am uitat la stradă, n-am văzutnimic, Bogdan zice:- Sar eu întâi!, el cunoştea locul cel mai bine că era acasă. Când să sară,aude de la geam:- Stai!, un alt soldat cu arma. El vine înapoi. Acum ce facem! Acum, zic,ieşim prin curte peste ăştia, zic către el.- Rămâi încheietor!Zice:- Nu, trec eu întâi!Atunci, zic, rămân i-o încheietor. Cu noi era unul mai tânăr (Ioan Jurcuţa -P.T.). Şi atuncea îi spun lui:245