ADMINISTRATIE ROMANEASCA ARADEANA-vol 3 - Consiliul ...

participant la luptele de la moară, Jurcuţa Damian care: “o fost prizonier înprimul război în Rusia şi de-acolo s-a dat voluntar în armata română. O vinit“o luptat până la sfârşitul războiului. După ce a ajuns acasă avea niştedrepturi, că a fost voluntar" 18 , află opinii despre comunism, Jurcuţa Damianfiind pomenit ca un coordonator din Arad al Organizaţiei.Despre comportamentul armatei sovietice pomeneşte martorul NegruPetru, unul dintre cei care a alimentat grupul din zona Gurahonţ: “Am văzutce fac ruşii şi comuniştii. Că am auzit că umblau numa să reguleze muierile.Şi în comuna Adânca lângă Ploieşti s-or băgat ş-or împuşcat pă un bărbatcă n-o vrut să-şi lase muierea. În Timişoara după ce să gătă războiul, un rusvine, acela l-am văzut şi io, dar numai plecând de acolo. Să bagă într-ocaesornicărie cu un ceas mare în buzunar şi către cesar: să-i facă douămalinchi, mici din el şi restul de material să-i rămână lui. Închipuie-ţi ceminte? Cesarul o încercat să-i explice. Dar luă pistolu şi l-o puşcat în cap şifugi” 19 .Momentul în care motivaţia rezistenţei faţă de noul regim devinepentru mulţi o evidenţă este pregătirea şi desfăşurarea alegerilor dinnoiembrie 1946. Moment când ţărăniştii, conştienţi de posibilitatea victorieis-au implicat în plan local, implicare ce la va aduce represaliile, dintre eifiind primii căutaţi şi arestaţi de organele de represiune. Lor urmându-lelegionarii şi membrii Frăţiilor de cruce. Pe lângă activitatea politică,apartenenţa anterioară la un partid si mai ales la Mişcarea Legionară, areprezentat motivul rezistenţei. Chiar dacă nu la fiecare dintre participanţimotivaţia a fost evident anticomunistă cât mai ales de retragere şi evitare aarestării şi persecuţiei. Retragere şi solidarizare cu alţii din aceeaşi situaţiesub ideea mai mult sau mai puţin aprofundată că există sau este în curs deorganizare o “mişcare” sau “organizaţie” care să conducă la alungarearegimului comunist, la desfiinţarea sau anihilarea lui. Până în momentulîndeplinirii acestui ideal, cei refugiaţi, ascunşi sau fugiţi trebuiau să aştepte,să ţină legătura între ei şi chiar să se încadreze în programul transmis delideri, lideri care deşi nu erau foarte cunoscuţi de fiecare dar erau respectaţişi aşteptaţi chiar. Toate aceste speranţe fiind susţinute de promisiuneavenirii puterilor occidentale, a americanilor, promisiune transmisă insistentşi recepţionată cu mare încredere de la radio “Vocea Americii”.În continuare am să prezint mărturiile înregistrate prin interviuri fărăa mai le grupa pe probleme ci datorită diferitelor nuanţe pe care fiecareintervievat le susţine, nuanţe care completează dar şi oferă atitudini şiinterpretări personale, şi-ar pierde personalitatea martorului dacă ar fifragmentate tematic.237