ADMINISTRATIE ROMANEASCA ARADEANA-vol 3 - Consiliul ...

concertul teatral dat în Arad de Corul din Chizătău. S-a decis să meargă şi laChizătău pentru a cunoaşte modul de organizare a corului de plugari,sintagmă pe care N. Ştefu o va utiliza în continuare. Apelează la colegii dinArad să înfiinţeze coruri de plugari, căci cu ajutorul lor se contribuie laînaintarea ţărănimii în cultură. În ultimul sfert al secolului al XIX-lea seînregistrerază şi înfiinţarea unei societăţi de susţinere a activităţii muzicalela Lipova, învăţătorul Ion Tuducescu a înfiinţat în 1883 o „societate decântări”, al cărei scop era „cultivarea junimei în cântări vocale, în citire,scriere şi alte cunoştinţe folositoare” 22 . Societatea va avea sigiliul său cuinscripţia „Corul vocal din Lipova”. Inspectorul şcolar din Bărăşteaz, IonMunteanu, iniţiază înfiinţarea unei reuniuni culturale la a cărei constituire săparticipe comunele din inspectoratul Vinga. Sfârşitul de secol găseştenumeroase localităţi arădene într-o adevărată efervescenţă culturală.Aproape în fiecare sat învăţătorul local e prins în vâltoarea muncii culturale.Alături de ei sunt şi ţărani-dirijori veniţi de la Chişeteu. Din caietul unuiadintre ei, George Stepan din Budinţ, care a instruit în 1887 corul din Şeitin,în 1888 pe cel din Vărşand, am reconstituit repertoriul corurilor timpului.Notăm titlurile: Kavasz, Cântecul gintei latine; C. Porumbescu, Arcaşul; N.Popovici, La mulţi ani!; Lugojan, La România; T. Flondor, Dulce-i viaţa; Lao viorică, Steluţa; C. Porumbescu, Odă ostaşilor români, Hora Griviţei,Cântec de primăvară, Cât e Ţara Românească; Ventura, Hora Sinaii; I.Mureşianu, Lume, lume!; I. Vidu, Sus opincă şi Lăsaţi pieptul să răsune,Răsunetul, Adio Patriei şi Coroana Moldovei. Din lectura unor programeam reţinut şi alte titluri: I. Vidu, Noapte de vară, Din şezătoare Vraja;Vorobchievici, Unirea Principatelor; N. Firu, De-aş fi iubit; Sequens,Numai una; C. Porumbescu, Cirla.Prin cântec, joc, spectacol de teatru, întreceri sportive, ŞcoalaNormală din Arad a fost prezentă în satul românesc în zile de încercări şigreutăţi. Am fost prezenţi pentru faptul că am vrut să fortificăm speranţapărinţilor elevilor noştri. Ca director al şcolii, am avut sprijinul unui grup dezece cadre didactice care au dat acestei activităţi desfăşurate între 1965 -noiembrie 1970 un caracter temeinic organizat. Ne-am propus un obiectivmajor: să-i facem pe oameni să cânte şi să râdâ, căci aşa se zice pe la noi:„Tot Banatu’ cântă!” - şi să nu se vaiete, căci tată-tân al meu, un pumn deom de peste 90 de ani, îmi ascuţea firezul de tăiat lemne şi mă îndemnamereu: „Hei, taie, taie! nu fi leneş, că tot terminăm, că ştiu de la Baba Sidadin Cenad că oricât ar fi de lucru, tot terminăm”. Şi, râzând de i se vedeau22 Arhiva Episcopiei Arad, IV- 39 – 1883.218