ADMINISTRATIE ROMANEASCA ARADEANA-vol 3 - Consiliul ...

constituirii bibliotecilor şcolare. Timpul nu mai oferă răgaz. Preparandiiletransilvănene rămân însă active pentru pregătirea viitorului învăţător chematsă impulsioneze cultura cărţii. În perioada interbelică se constată respectareaunei tradiţii de selecţie vocaţională a elevilor Şcolii Normale şi continuareaunei culturi muzicale, făcută pe baza unei experienţe acumulate demicrogrupul profesorului Atanasie Lipovan. În anii cât a îndeplinitatribuţiile de director şcolar, Caius Lepa s-a bucurat şi de aureola pe care şiodobândise în timpul studiilor la Viena şi Berlin. Şi pe plan arădean a fostun deschizător de drumuri spre Valea Mureşului (Toc, Temeşeşti, Săvârşin)şi Ţinutul Pădurenilor. În situaţiile în care conducerea şcolii nu dispunea deforţele specializate, n-a ezitat să recurgă la sprijinul unor specialişti oferiţide Teatrul din Arad, aşa cum a fost cu soţii Didilescu şi Iosif Bâtă.Pregătirea dansatorilor s-a făcut în orele de educaţie fizică de profesorianimatori, cum a fost O. Marcu.Părăsind domeniul formării viitorului învăţător pentru activitateaculturală în sat, ne vom îndrepta atenţia spre acţiunea educativă în sat aviitorului preparand, ştiind că satul cu realităţile şi dificultăţile lui va fipentru decenii de profesiune spaţiul de promovare culturală a ţăranuluiromân. Problema difuziunii culturale în sat a fost pusă în paralel cuînfiinţarea organizaţiilor săteşti ale „Astrei”. Primul care a ridicat problemapregătirii viitorului învăţător în domeniul muzicii naţionale a fost GeorgeBariţiu, în 1862, la Braşov, în timpul lucrărilor celei de-a doua adunărigenerale a „Astrei”, unde a făcut o expunere cu titlul Despre artele frumoasecu aplicare la cerinţele poporului român. Tipografia diecezană din Sibiu atipărit această expunere care a fost cunoscută de un public larg transilvan.Bariţiu a integrat procesul culturii muzicale naţionale în aria mai largă aculturii estetice a ţăranului român. Pe linia de gândire a lui G. Bariţiu s-auauzit ulterior şi alte voci. După ce în 1872 învăţătorul Ion Simu a înfiinţat laReşiţa „Reuniunea română de cântări şi muzică” 19 , intervine în discuţiimarele animator cultural care a fost Iosif Vulcan. Într-un articol publicat înFamilia, el cere compozitorilor români să compună compoziţii potrivitedirijorilor şi corurilor noastre 20 .În dezbaterea publică privind buna organizare şi funcţionare acorurilor arădene a intervenit şi învăţătorul N. Ştefu din Şiria 21 . Într-unarticol publicat în Tribuna poporului, el notează că a rămas impresionat de19 Amintim numele lui I. Simu pentru faptul că el a activat într-un timp şi în Arad. Înianuarie 1897, el a editat la Arad Revista şcolară, din care au apărut două numere.20 I. Vulcan, Corurile noastre, în: „Familia”, anul XXIII, nr. 40/ 1887.21 N. Ştefu, Corurile de plugari, în: „Tribuna poporului”, anul I, nr. 3/ 1897.217