ADMINISTRATIE ROMANEASCA ARADEANA-vol 3 - Consiliul ...

Învăţământul normal (preparandial) a primit dimensiunile necesare acestuiproces de democratizare: să-i învăţăm pe toţi copiii ţării să citească, să scrieşi să vorbească bine, fluent, corect în limba noastră naţională. Rolulconstructiv al şcolii în administraţia publică a societăţii româneşti a crescutevident datorită democratizării procesului educativ şi „năvalei spre şcolilede toate gradele” pe care românii au cunoscut-o după 1918.III. Racordarea procesului de formare a învăţătorilor la nevoilesatului.Între Preparandia din Arad şi satele bănăţene şi crişene a fost olegătură organică, firească, timp de două secole. Şcoala a selecţionat tineridotaţi din sate, i-a grupat la Arad în clase şcolare, i-a pregătit şi la absolvireaşcolii normale i-a repartizat ca învăţători în sate pentru a contribui laprosperitatea economică şi culturală a satului. Ataşamentul celor mai mulţifaţă de sat a fost exemplar: satul a fost un alter ego al vieţii lor. Dăinuireaatâtor sate zdrobite de o istorie nemiloasă a fost ţelul şi opera activităţii lor.Dar, pe lângă conştiinţa datoriei lor, a fost nevoie şi de ştiinţa luminăriisatului şi educării copiilor. Preparandia era instituţia chemată să asigurepregătirea viitorului educator şi pentru acţiuni cu adulţi. În centrul muncii cuadulţii era pregătirea economică a viitorului gospodar rural (econom alsatului) şi răspândirea ştiinţei de carte. N-au trecut mulţi ani de ladeschiderea cursurilor, şi s-a şi simţit nevoia măririi duratei de şcolarizare şiintroducerea în planul de studii a unor obiecte cu finalitate practică:mătăsăritul în 1822; economia rurală în 1831, apoi ştiinţele naturale: Acestediscipline se studiau pentru a face activitatea sătească a tânărului învăţătormai eficientă. Direcţia economică a formării viitorilor învăţători seconturase. În 1857, economia apare ca obiect de studiu în Preparandia.Profesorul Ioan Popovici, noul director, aprobă să se introducă în planul destudii şi muzica vocală. Pasul pentru cântarea frumoasă pentru popor erafăcut. Foşti elevi ai şcolii, pregătiţi la strană şi la „petrecerile lumeşti”, auinstruit memorabilul cor de la Chizătău. Trifon Şepeţan din Secusigiu aabsolvit cursurile teologice din Arad în 1838. Cu ajutorul iubitorilor demuzică din Chizătău, a înfiinţat în 1857 vestitul cor bănăţean din vestitulsat 14 .În acelaşi timp cu izbânzile coriştilor din Chizătău, un coleg de-allor, învăţătorul Nicolae Avram din Vărădia de Mureş, îşi îndeamnă şi învaţăcontemporanii să lucreze raţional pământul, să înfiinţeze grădini de practică14 Dimitrie Onciulescu, Ion Cărăbaş, Chizătău, leagănul corurilor bănăţene, Timişoara,1982, p. 25.212