ADMINISTRATIE ROMANEASCA ARADEANA-vol 3 - Consiliul ...

au venit şi de peste Carpaţi, de unde primeau cărţi şi publicaţii, şi unde seducea directorul Ciorogariu în fiecare vară pentru a primi informaţii despremersul războiului de la Sever Bocu. După război, studiul limbii române s-afăcut în perspectiva integrării naţionale. După 1924, procesul de învăţământs-a desfăşurat pe baza prevederilor Legii dr. C. Angelescu. Se urmărea,printre altele, dezvoltarea învăţământului normal pentru a se realiza în timpmicşorarea numărului mare de analfabeţi, care ajunsese la procenteimpresionante: 43% dintre maturi erau analfabeţi 13 .Studiul limbii şi literaturii române în Preparandia din Arad a avutpână la făurirea Marii Uniri un caracter ascendent în perspectiva logiciiinterne a învăţării: asimilarea categoriilor gramaticale în dublul lor rol deinstrument de studiu şi mijloc de comunicare interumană. Studiul gramaticiia avut o finalitate educativă pentru elevi: înţelegerea firii limbii de carevorbea C. Diaconovici-Loga. Până la Unire, studiul limbii s-a izbit debariere artificiale din cauza că românii din Transilvania făceau parte dintr-oconstrucţie statală nefirească: statul austro-ungar avea un caractermultinaţional, întrucât românii, sârbii, polonezii, cehii, slovacii nu reuşiserăsă-şi construiască „cetatea lor politicească”, după opinia lui Iosif Iorgovici,adică nu reuşiseră să-şi construiască statul lor şi de aceea în formula statuluimultinaţional utilizau, după terminologia folosită de Vincenţiu Babeş, douălimbi: cea mămească şi cea diplomatică. Caracterul ascendent al studiuluiera determinat de studierea valorilor literare (valori poetice), acţiunedidactică făcută cu destulă întârziere, şi a actului creaţiei literare, după cesocietăţile literare ale elevilor şi studenţilor au început să funcţioneze.După 1 Decembrie 1918, studiul limbii şi literaturii române înPreparandia din Arad a intrat pe un făgaş de normalitate: integrareaînvăţământului pedagogic transilvănean în unitatea de substanţă şi acţiune aşcolii româneşti pentru a-i asigura identitatea lui naţională şi integrareaculturală a valorilor literare transilvănene (O. Goga, G. Coşbuc, Şt. O. Iosifetc.) în ansamblul cultural românesc perceput în lume ca rezultat al forţei decreaţie a naţiunii române întregite. După formula lui Iosif Iorgovici, la 1Decembrie 1918 românii aveau „cetatea lor politicească”, iar studiul limbiişi literaturii române a devenit un factor de consolidare a propriei cetăţipolitice, adică a statului lor. Legea învăţământului din 1924 a facilitatorganizarea învăţământului primar într-o viziune democratică: învăţământgratuit, universal şi obligatoriu pentru copiii ţării de la 7 la 14 ani.13 Constantin I. Stan, Viorel Frâncu, Dr. Constantin Angelescu, omul politic, diplomatul şictitorul şcolii româneşti (1869-1948), Teora, Buzău, 2009, p. 105.211