ADMINISTRATIE ROMANEASCA ARADEANA-vol 3 - Consiliul ...

ADMINISTRATIE ROMANEASCA ARADEANA-vol 3 - Consiliul ... ADMINISTRATIE ROMANEASCA ARADEANA-vol 3 - Consiliul ...

12.07.2015 Views

naţional al districtului Oradea Mare a introdus termenul naţional înterminologia administrativă a rapoartelor sale. Naum Petrovici a contribuitla promovarea ideii de politică şcolară naţională prin introducerea în câmpulactivităţii educative a tezei pedagogiei naţionale. Deşi a fost la conducereaPreparandiei doar 15 luni, D. Ţichindeal a cultivat ideea lărgirii sistemuluişcolar prin înfiinţarea uneri academii şi intelectualizarea învăţământului princhemarea sa: „Mintea! Merită Naţia Românească!”.Doi gânditori arădeni au contribuit decisiv la promovarea ideii depolitică şcolară naţională prin contribuţia lor. Ei sunt Vincenţiu Babeş, prinproiectul său coerent şi bine întemeiat sub raport logic de formulare a uneipolitici şcolare proprii aspiraţiilor româneşti, şi Petre Pipoş, prin definiţia pecare a dat-o, mai târziu însă, conceptului de educaţie naţională. Vom stăruiasupra celor doi gânditori care au asigurat persistenţa ideii de doctrină depolitică şcolară până în 1924, la apariţia Legii învăţământului primar şinormal-primar al statului.Vincenţiu Babeş este fiu al localităţii Hodani, sat care aparţinecomunei Satchinez, judeţul Timiş. A urmat cursurile şcolii confesionale dinsat, apoi şi-a întregit studiile gimnaziale la Timişoara, Carloviţ şi Seghedin.Ultimele două clase de liceu le-a făcut la Seghedin între 1839-1841. Erauclasele destinate formării ştiinţifice 3 . Probabil la dorinţa familiei, între 1841-1843 îl găsim la Arad, unde frecventează cursurile Institutului Teologic şiPedagogic. În următorii doi ani, 1843-1845, îl găsim student al Universităţiidin Pesta pentru a se specializa în ştiinţa dreptului. Dar Aradul îl atrage, căcidin noiembrie 1846 până în iulie 1848 este profesor al instituţiei ale căreicursuri le urmase cu câţiva ani mai înainte. Probabil învăţământul îl atrăgea,căci spre sfârşitul lui mai 1849 e numit inspector al şcolilor ortodoxeromâne din Caraş. Sediul activităţii sale va fi la Lugoj. În toamna anului1849 şi-a încheiat activitatea în Caraş şi s-a îndreptat spre Viena. Interesatde evoluţia politicii imperiale şi a lucrărilor dietei maghiare, VincenţiuBabeş a asistat la dezbaterile acestui for legislativ, „luând chiar atitudine faţăde dezbaterile lor în coloanele ziarului Amicul Poporului din Pesta, schiţândtotodată îndemnuri la adresa deputaţior români, datori să apere în dietăpostulatele naţionale” 4 . Ziarul Amicul Poporului a apărut în 3/15 iunie 1848sub redacţia lui Sigismund Pop. În numerele 11-13 a fost publicată „o darede seamă” asupra „proiectului Ministerului Cultelor pentru creştere”, deci,pentru educaţie, având ca subtitlu „De la Babeşiu”. În „Darea de seamă”,3 George Cipăianu, Vincenţiu Babeş, Facla, Timişoara, 1980, p. 12.4 Idem, ibidem, p. 76.201

copiată de Sabin Evuţianu şi rămasă printre manuscrisele sale 5 , sunt expuseopiniile participanţilor la dezbaterea parlamentară privind limba de predareîn şcolile elementare. În aceste dezbateri a intervenit deputatul bihorean IosifAmbruş, care a afirmat următoarele: „Eu în Ungaria cunosc numai unanaţionalitate, dar cunoscut mai mult feliuri (speţe, genuri, fajokat)”. Pe bazaacestei constatări individuale, deputatul bihorean Iosif Ambruş propune ca„limba maghiară să fie limba ordinară de propunere”.Faţă de această teză, Vincenţiu Babeş s-a decis să intervină precizândcă termenul „naţiune” are două înţelesuri: etimologic şi politic. Obişnuit, seia primul înţeles, care înseamnă totalitatea oamenilor de aceeaşi origine,limbă, aceleaşi datini, caractere, oriunde ar fi, fie liberi ori supuşi. Deci,conchide Babeş, originea, limba, veşmântul, datinile, caracterele şi alte notecaracteristice ale oamenilor, dau caracterele lor naţionale. Retoric, VincenţiuBabeş se întreabă: „Cele trei milioane de români din naţiune … au toţi unaşi aceeaşi origine - română -, una şi aceeaşi caracteristică fizionomică -română -, unele aceleaşi melodii (naţionale), dulci şi duioase - române -, cuun cuvânt, aceeaşi fire şi simţire română. Mai rar se întâlneşte înţelesulpolitic, adică, gruparea totalităţii oamenilor dintr-o ţară cu aceeaşi limbădiplomatică. În acest sens, românimea din Ungaria nu este o naţiune politică,ci numai parte existenţială a aceleia”.Explicaţiile lui Vincenţiu Babeş din darea de seamă publicată înAmicul Poporului sunt amplificate cu analizele din lucrarea sa Causalimbilor şi naţionalităţilor în Austria, Viena. Cu tiparul mechitariştilor,1860, conturează o doctrină de politică şcolară pe care el o dorea aşezată labaza activităţii de formare a tinerei generaţii de români din Transilvania, darşi la baza studiilor preparandiale. Ideea fundamentală a acestei doctrine edreptul fiilor naţiunii române de a învăţa în limba mumească (mămească) şide a fi consideraţi fii ai naţiunii române. Au fost duse lupte grele pentruapărarea dreptului limbii române, dar, în special după biruinţa lui Şagunaprin Statutul organic, victoria se apropia. A proclamat-o la începutul luidecembrie 1918 Vasile Goldiş, care a declarat limba română ca limbăoficială în şcolile româneşti din Transilvania. Pe drumul parcurs spre MareaUnire din 1918, înregistrăm şi biruinţa conceptului de educaţie naţională,adică, a educaţiei organizate în viziunea respectării specificului naţional atâtde bine surprins de Vincenţiu Babeş în 1848 şi de Ioan Slavici mai târziu,5 Aflate în posesia noastră. Cele cinci caiete de amintiri au fost tehnoredactate în vedereaunei publicări de prof. univ. A. Ilica. Din motive independente de voinţa noastră, lucrareanu a fost finalizată.202

copiată de Sabin Evuţianu şi rămasă printre manuscrisele sale 5 , sunt expuseopiniile participanţilor la dezbaterea parlamentară privind limba de predareîn şcolile elementare. În aceste dezbateri a intervenit deputatul bihorean IosifAmbruş, care a afirmat următoarele: „Eu în Ungaria cunosc numai unanaţionalitate, dar cunoscut mai mult feliuri (speţe, genuri, fajokat)”. Pe bazaacestei constatări individuale, deputatul bihorean Iosif Ambruş propune ca„limba maghiară să fie limba ordinară de propunere”.Faţă de această teză, Vincenţiu Babeş s-a decis să intervină precizândcă termenul „naţiune” are două înţelesuri: etimologic şi politic. Obişnuit, seia primul înţeles, care înseamnă totalitatea oamenilor de aceeaşi origine,limbă, aceleaşi datini, caractere, oriunde ar fi, fie liberi ori supuşi. Deci,conchide Babeş, originea, limba, veşmântul, datinile, caracterele şi alte notecaracteristice ale oamenilor, dau caracterele lor naţionale. Retoric, VincenţiuBabeş se întreabă: „Cele trei milioane de români din naţiune … au toţi unaşi aceeaşi origine - română -, una şi aceeaşi caracteristică fizionomică -română -, unele aceleaşi melodii (naţionale), dulci şi duioase - române -, cuun cuvânt, aceeaşi fire şi simţire română. Mai rar se întâlneşte înţelesulpolitic, adică, gruparea totalităţii oamenilor dintr-o ţară cu aceeaşi limbădiplomatică. În acest sens, românimea din Ungaria nu este o naţiune politică,ci numai parte existenţială a aceleia”.Explicaţiile lui Vincenţiu Babeş din darea de seamă publicată înAmicul Poporului sunt amplificate cu analizele din lucrarea sa Causalimbilor şi naţionalităţilor în Austria, Viena. Cu tiparul mechitariştilor,1860, conturează o doctrină de politică şcolară pe care el o dorea aşezată labaza activităţii de formare a tinerei generaţii de români din Transilvania, darşi la baza studiilor preparandiale. Ideea fundamentală a acestei doctrine edreptul fiilor naţiunii române de a învăţa în limba mumească (mămească) şide a fi consideraţi fii ai naţiunii române. Au fost duse lupte grele pentruapărarea dreptului limbii române, dar, în special după biruinţa lui Şagunaprin Statutul organic, victoria se apropia. A proclamat-o la începutul luidecembrie 1918 Vasile Goldiş, care a declarat limba română ca limbăoficială în şcolile româneşti din Transilvania. Pe drumul parcurs spre MareaUnire din 1918, înregistrăm şi biruinţa conceptului de educaţie naţională,adică, a educaţiei organizate în viziunea respectării specificului naţional atâtde bine surprins de Vincenţiu Babeş în 1848 şi de Ioan Slavici mai târziu,5 Aflate în posesia noastră. Cele cinci caiete de amintiri au fost tehnoredactate în vedereaunei publicări de prof. univ. A. Ilica. Din motive independente de voinţa noastră, lucrareanu a fost finalizată.202

Hooray! Your file is uploaded and ready to be published.

Saved successfully!

Ooh no, something went wrong!