ADMINISTRATIE ROMANEASCA ARADEANA-vol 3 - Consiliul ...

acelaşi, sunt posibile ideile de sinteză, deci, permanenţele pedagogice. Faptaomenească, notează profesorul Traian Herseni în a sa Sociologie, eoperativă, defineşte conduita şi te împinge la acţiune, este, deci, generatoarede acţiuni şi evaluări. De aceea, fapta trebuie privită ca instrument deevaluare a conduitei umane. O faptă individuală e un act social prininfluenţele ei pozitive sau negative. O informaţie transmisă printr-un canalt.v. îi informa pe telespectatori că într-un centru şcolar îndepărtat de Aradnişte elevi s-au luat la bătaie pe baza unei diferenţe de opinii şi în toiulîmbrâncelilor unul dintre actori a scos un cuţit să-şi ameninţe adversarul.Apelul la cuţit este o manifestare obiectivată şi devine în grupul de elevi “obază de plecare absolut necesară pentru evaluare conduitei” 1 . Analizând şievaluând fapta, vom constata dezechilibrul unui factor de substrat educativ:absenţa conştiinţei datoriei, a obligaţiilor de a păstra atmosfera de linişte şirespect academic a clasei. Nu posedau conştiinţa datoriilor lor în clasă, înşcoală şi în societate. Toţi elevii, toţi adulţii, bărbaţi şi femei, au şi drepturişi datorii sociale, iar şcoala are obligaţia să cultive conştiinţa respectării lorde către elevi. De aceea, echilibrarea educaţiei morale a elevilor noştri e unimperativ istoric al contemporaneităţii.I. Echilibrarea unor acţiuni educative şi permenenţa principiilorformative se asigură prin acţiuni concrete de îndrumare. În 1812, cândPreparandia din Arad şi-a deschis cursurile, D. Ţichindeal, seniorul ei, îiinformează pe profesori că ei sunt rugaţi să se conducă „în cele scolastice”de Doctrina Natio, adică, învăţătura despre şcoala naţională, despre culturanaţională şi istoria naţională. Urmează acţiuni binevenite pentrufamiliarizarea cu termenul naţional. Se vorbeşte de existenţa în Ungaria a „9directori naţionali” 2 , de „şcoale naţionale” şi de „învăţător naţionalnic”. În1819 asistă la lucrările consiliului profesoral şi Naum Petrovici, perceptorulCasei Fondurilor Şcolare. El se manifestase ca un susţinător activ al ideiidezvoltării unei pedagogii naţionale. El a scris prefaţa traducerii în limbaromână a cărţii lui Villom (Villaume) Pedagogia şi metodica pentruînvăţătorii şcolilor orăşeneşti şi săteşti de Villom, întâi acum pre limbadaco-românească tradusă şi prefăcută de Naum Petrovici al fundusurilorşcoalelor de legea grecească numită naţionale în Krăimea Ungariei crăiescperceptor. Lui Naum Petrovici îi revine meritul familiarizării viitorilorînvăţători cu principiul organizării naţionale a şcolii. Directorul şcolar1 T. Herseni, Sociologie, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1982, p. 156.2 T. Botiş, Istoria Şcoalei Normale (Preparandia) şi a Institutului Teologic Ortodox Romândin Arad, Editura Consistoriului, Arad, 1922, p. 14.200