ADMINISTRATIE ROMANEASCA ARADEANA-vol 3 - Consiliul ...

ADMINISTRATIE ROMANEASCA ARADEANA-vol 3 - Consiliul ... ADMINISTRATIE ROMANEASCA ARADEANA-vol 3 - Consiliul ...

12.07.2015 Views

Permanenţe pedagogice în procesul formăriieducatorilor arădeniVasile PopeangăUniversitatea de Vest „Vasile Goldiş” din AradPreparandia din Arad şi-a deschis cursurile la 15 noiembrie 1812.Este data debutului procesului organizat de formare a educatorilor. În celedouă secole care s-au scurs de atunci au absolvit şcoala sute de serii deînvăţători, învăţătoare-maestre, educatoare şi institutori. E un procesîndelungat, în care s-au conturat prin eficienţă şi evaluare câteva idei desinteză, care au jucat rolul de instrumente de centralizare, integralitate şiorganizare a acţiunii educative. Sunt permanenţele de acţiune care asigurăcontinuitatea şi vitalitatea unei instituţii şcolare. Cu o sintagmă, am denumitaceste idei de sinteză şi de orientare a acţiunii permanenţe pedagogice.Detectarea acestor permanenţe şi racordarea procesului învăţării la ele facobiectul studiului de faţă. Cele trei permanenţe pedagogice la care ne vomreferi sunt următoarele: I. Promovarea unei politici şcolare; II. Cultivareaexprimării în limba maternă şi considerarea limbii române ca obiect centralde studiu; III. Formarea pedagogică şi culturală racordată la exigenţelesatului.Aceste idei pedagogice şi culturale au un caracter sintetic construitprin inducţie, căci sunt generate de fapte educative la care au participat elevidin diferite clase. Raţiunea de a fi a faptelor e schimbarea comportamentelorelevilor. Efectuarea de asemenea fapte are loc zilnic. O faptă: Silviu dinclasa a III-a a greşit compunerea familiei de cuvinte a substantivului “copil”.Enumerăm şi alte fapte: scrierea cu litere mari în propoziţie; stabilirealungimii unui zid din clasă; formularea ideilor principale dintr-un text;lectura unei povestiri; venirea la şcoală fără caietul de aritmetică într-o zicând aveam oră de aritmetică; chiulul de la şcoală; bătaia cu un coleg declasă; învăţarea unei poezii; desenarea unei hărţi; rezolvarea unei problemela tablă; orientarea pe hartă şi în natură - şi multe altele. Grupând faptele,vom reţine că ele pot fi grupate în fapte de cunoaştere şi exerciţii de acţiune.Reţinem, deci, că faptele săvârşite de elevi au legătură cu îmbogăţireacunoaşterii şi formarea deprinderilor de mişcare, de operare cu lucrurile(măsurarea dimensiunii, orientarea, confecţionarea unui obiect etc.). Cândobiectul cunoaşterii şi al acţiunii (satul, limba, gramatica, inovarea) rămâne199

acelaşi, sunt posibile ideile de sinteză, deci, permanenţele pedagogice. Faptaomenească, notează profesorul Traian Herseni în a sa Sociologie, eoperativă, defineşte conduita şi te împinge la acţiune, este, deci, generatoarede acţiuni şi evaluări. De aceea, fapta trebuie privită ca instrument deevaluare a conduitei umane. O faptă individuală e un act social prininfluenţele ei pozitive sau negative. O informaţie transmisă printr-un canalt.v. îi informa pe telespectatori că într-un centru şcolar îndepărtat de Aradnişte elevi s-au luat la bătaie pe baza unei diferenţe de opinii şi în toiulîmbrâncelilor unul dintre actori a scos un cuţit să-şi ameninţe adversarul.Apelul la cuţit este o manifestare obiectivată şi devine în grupul de elevi “obază de plecare absolut necesară pentru evaluare conduitei” 1 . Analizând şievaluând fapta, vom constata dezechilibrul unui factor de substrat educativ:absenţa conştiinţei datoriei, a obligaţiilor de a păstra atmosfera de linişte şirespect academic a clasei. Nu posedau conştiinţa datoriilor lor în clasă, înşcoală şi în societate. Toţi elevii, toţi adulţii, bărbaţi şi femei, au şi drepturişi datorii sociale, iar şcoala are obligaţia să cultive conştiinţa respectării lorde către elevi. De aceea, echilibrarea educaţiei morale a elevilor noştri e unimperativ istoric al contemporaneităţii.I. Echilibrarea unor acţiuni educative şi permenenţa principiilorformative se asigură prin acţiuni concrete de îndrumare. În 1812, cândPreparandia din Arad şi-a deschis cursurile, D. Ţichindeal, seniorul ei, îiinformează pe profesori că ei sunt rugaţi să se conducă „în cele scolastice”de Doctrina Natio, adică, învăţătura despre şcoala naţională, despre culturanaţională şi istoria naţională. Urmează acţiuni binevenite pentrufamiliarizarea cu termenul naţional. Se vorbeşte de existenţa în Ungaria a „9directori naţionali” 2 , de „şcoale naţionale” şi de „învăţător naţionalnic”. În1819 asistă la lucrările consiliului profesoral şi Naum Petrovici, perceptorulCasei Fondurilor Şcolare. El se manifestase ca un susţinător activ al ideiidezvoltării unei pedagogii naţionale. El a scris prefaţa traducerii în limbaromână a cărţii lui Villom (Villaume) Pedagogia şi metodica pentruînvăţătorii şcolilor orăşeneşti şi săteşti de Villom, întâi acum pre limbadaco-românească tradusă şi prefăcută de Naum Petrovici al fundusurilorşcoalelor de legea grecească numită naţionale în Krăimea Ungariei crăiescperceptor. Lui Naum Petrovici îi revine meritul familiarizării viitorilorînvăţători cu principiul organizării naţionale a şcolii. Directorul şcolar1 T. Herseni, Sociologie, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1982, p. 156.2 T. Botiş, Istoria Şcoalei Normale (Preparandia) şi a Institutului Teologic Ortodox Romândin Arad, Editura Consistoriului, Arad, 1922, p. 14.200

Permanenţe pedagogice în procesul formăriieducatorilor arădeniVasile PopeangăUniversitatea de Vest „Vasile Goldiş” din AradPreparandia din Arad şi-a deschis cursurile la 15 noiembrie 1812.Este data debutului procesului organizat de formare a educatorilor. În celedouă secole care s-au scurs de atunci au absolvit şcoala sute de serii deînvăţători, învăţătoare-maestre, educatoare şi institutori. E un procesîndelungat, în care s-au conturat prin eficienţă şi evaluare câteva idei desinteză, care au jucat rolul de instrumente de centralizare, integralitate şiorganizare a acţiunii educative. Sunt permanenţele de acţiune care asigurăcontinuitatea şi vitalitatea unei instituţii şcolare. Cu o sintagmă, am denumitaceste idei de sinteză şi de orientare a acţiunii permanenţe pedagogice.Detectarea acestor permanenţe şi racordarea procesului învăţării la ele facobiectul studiului de faţă. Cele trei permanenţe pedagogice la care ne vomreferi sunt următoarele: I. Promovarea unei politici şcolare; II. Cultivareaexprimării în limba maternă şi considerarea limbii române ca obiect centralde studiu; III. Formarea pedagogică şi culturală racordată la exigenţelesatului.Aceste idei pedagogice şi culturale au un caracter sintetic construitprin inducţie, căci sunt generate de fapte educative la care au participat elevidin diferite clase. Raţiunea de a fi a faptelor e schimbarea comportamentelorelevilor. Efectuarea de asemenea fapte are loc zilnic. O faptă: Silviu dinclasa a III-a a greşit compunerea familiei de cuvinte a substantivului “copil”.Enumerăm şi alte fapte: scrierea cu litere mari în propoziţie; stabilirealungimii unui zid din clasă; formularea ideilor principale dintr-un text;lectura unei povestiri; venirea la şcoală fără caietul de aritmetică într-o zicând aveam oră de aritmetică; chiulul de la şcoală; bătaia cu un coleg declasă; învăţarea unei poezii; desenarea unei hărţi; rezolvarea unei problemela tablă; orientarea pe hartă şi în natură - şi multe altele. Grupând faptele,vom reţine că ele pot fi grupate în fapte de cunoaştere şi exerciţii de acţiune.Reţinem, deci, că faptele săvârşite de elevi au legătură cu îmbogăţireacunoaşterii şi formarea deprinderilor de mişcare, de operare cu lucrurile(măsurarea dimensiunii, orientarea, confecţionarea unui obiect etc.). Cândobiectul cunoaşterii şi al acţiunii (satul, limba, gramatica, inovarea) rămâne199

Hooray! Your file is uploaded and ready to be published.

Saved successfully!

Ooh no, something went wrong!