ADMINISTRATIE ROMANEASCA ARADEANA-vol 3 - Consiliul ...

şi iubire de adevăr”, valori pe care generaţiile noi au datoria să le probeze 27 .Vuia nu are pretenţii de analiză politică şi, ca atare, nu se manifestădecât sporadic pe acest teren. Consacră, totuşi, unul dintre articolele dinÎnnoirea alegerilor parlamentare din decembrie 1937, arătându-şineîncrederea în eficienţa sistemului politic şi în capacitatea acestuia de a-şidepăşi limitele. Cât despre apropiatele alegeri, acestea „nu promit un marecâştig pentru ţară” . Evenimentul, pe seama căruia se discută imens, nu vaputea, anticipează el, decât „să înscăuneze” aceiaşi oameni, „câţiva buni,mulţi cu socoteli meschine”, gata să etaleze „întreaga gamă apoliticianismului” 28 . Alegerile vor marca o premieră în politica românească,niciunul dintre partide neruşind să adune cel puţin 40 % din totalul voturilor.Cu totul surprinzător, regele Carol al II-lea va încredinţa misiunea formăriiguvernului lui Octavian Goga, preşedintele unui partid care abia a obţinut 9,15 % din voturi, fiind a patra formaţiune clasată. După instalarea, înultimele zile ale anului 1937, a guvernului condus de Octavian Goga, tonularticolului de fond din Înnoirea este de un abia reţinut entuziasm. Speranţelepe care le pune Vuia în anunţata operă înnoitoare se vor dovedi, în foartescurtă vreme, zadarnice. Pentru „masiva şi unitara personalitate a lui Goga”va continua să facă un cult, subliniind consecvenţa gândirii şi acţiuniiacestuia: „ca orator şi poet, a fost omul unei singure idei: ideea naţională” 29 .Octavian Goga – personalitate legată sufleteşte de Arad până la sfârşitulvieţii, susţine Vuia – impune, în viziunea sa (trecând sub tăcere, desigur,excesele omului politic, din ultimii ani) prin valori pe care viaţa publicăromânească aproape că le-a pierdut. „În criza generală de atitudine, carecaracterizează societatea contemporană, pe aceea dinainte de întregire şivremea nouă, şi mai cu seamă decada din urmă a vieţii noastre publice, cândcaracterele se mlădiază după interesele de moment ale individului, OctavianGoga rămâne dârz, neclintit, pe poziţia sa originară” 30 .Ultimele editoriale din Înnoirea fac referire la dramaticeleîmprejurări ale războiului, pornit în urmă cu jumătate de an, la acel „danssinistru, de moarte”, care „îşi încinge cu pasiune vălurile uriaşe pestepopoare, încercuind în ritmul lui omenirea”. După un un răstimp în maremăsură favorabil, „un repaos în care se contura abia o ordine de creaţie înnoi forme civilizatorii – formele veacului – coborâşul pe versantuldestructivismului începe în ţări care aveau totuşi un ideal de pace, deomenie” 31 .Ca poet, Vuia s-a dovedit un contemplativ duios, cultivând o viziuneintimistă, sentimentală. A publicat volumul Poeme (1937) şi a fost inclus înantologia Poeţi bănăţeni contemporani, editată, la Timişoara. de Ion StoiaUdrea. Poezia a fost domeniul său preferat, fapt care explică şi generosul196