ADMINISTRATIE ROMANEASCA ARADEANA-vol 3 - Consiliul ...

atmosfera acelor benefice începuturi redă plasticianul Marcel Olinescu:„Din publicistică au venit Isaia Tolan, Al. Negură (corespondentul ziaruluiDimineaţa), din cercurile ecleziastice, părintele Gheorghe Ciuhandu, dinînvăţământ Alexandru Constantinescu şi Eduard Găvănescu, dintre avocaţi,Octavian Lupaş şi Tiberiu Vuia şi la o masă de cafenea (...) s-au pus bazeleAteneului popular şi ale revistei Hotarul. Toţi făceam bucătăria revistei. Lacafenea se citeau articolele şi acolo discutam, criticam sau lăudam, dacă eracazul, lucrările prezentate. Întrunirile erau săptămânale, deşi revista apăreaodată pe lună (...)” 8 .Revistă merituoasă, Hotarul a promovat regionalismul cultural, atâtdin convingerea că „localismul creator” răspundea cel mai bineîmprejurărilor social-politice, punând în valoare potenţialul creator arădean,cât şi din dorinţa unei contribuţii cât mai substanţiale la construcţia culturiinaţionale. „Cultura unui popor e cu atât mai reprezentativă, mai durabilă şimai apropiată adevăratului sens al cuvântului, cu cât exprimă mai reliefatcaracterele specifice ale fiecărei regiuni” 9 . Ce a reuşit Hotarul a fost să punăalături cercetarea istorică locală, evocarea tecutului apropiat al zonei şipromovarea valorilor literare locale, pentru că, după 1936, primul domeniude preocupare să devină precumpănitor. Revista arădeană are meritul de a fiteoretizat şi pus în pagină, înaintea altor publicaţii româneşti, conceptulregionalismului cultural, dându-i expresie convingătoare prin contribuţiaforţelor creatoare arădene, ambiţionând să participe la îmbogăţireapatrimoniul spiritual naţional 10 .Începând cu anul 1936, Tiberiu Vuia va conduce, timp de aproapecinci ani, nou înfiinţata „Asociaţie a ziariştilor şi publiciştilor români dinArad”. Menirea asociaţiei era apărarea intereselor profesionale, materiale şimorale ale membrilor, promovarea prestigiului de breaslă, dezvoltarea îngrup a unei „activităţi publice de cultură şi afirmare românească” 11 . Nu maipuţin manifestă este şi intenţia „promovării românismului pe graniţa devest” 12 . Asociaţia avea să promoveze o suită de conferinţe publice,desfăşurate la Palatul Cultural sau în sala festivă a Liceului „MoiseNicoară”, pe teme spirituale sau evocări ale unor personalităţi ale culturiiromâneşti, susţinute de P.S Episcopul Andrei, Ilie N. Lungulescu şi IoachimMiloia, directorul Muzeului Banatului din Timişoara 13 . În plin efort deconstituire a teatrului permanent la Arad, socotit o operă naţională de primăînsemnătate, asociaţia a obţinut concesionarea de către primărie a sceneiteatrului comunal, înlesnind astfel organizarea de spectacole susţinute deteatre din ţară. Numai în prima stagiune, încheiată la 21 mai 1937, au fostprezentate publicului arădean 18 spectacole 14 . Acţiunea, în favoarea căreiaVuia a militat, având şi o implicare susţinută, se va limita, contrar intenţiilor192