ADMINISTRATIE ROMANEASCA ARADEANA-vol 3 - Consiliul ...

C. S. Nicolăescu–Plopşor (1900–1968), Hortensia Dumitrescu (1901–1982)…Pentru aceeaşi perioadă, la Iaşi, o atenţie deosebită a fost acordatăarheologiei clasice. Orientarea a fost dată de Orest Tafrali (1876–1937),profesor de arheologie şi antichităţi la Universitatea din Iaşi (1931–1937) şidirector al Muzeului de Antichităţi din Iaşi (înfiinţat de el însuşi, în 1916).Activitatea pe tărâmul cercetării epocii greco-romane, a fost continuată dePaul Nicorescu (1890–1946), cel care a preluat activitatea la catedră şi laconducerea muzeului. Au fost efectuate săpături arheologice la Argamum,Tropaeum Traiani, Tyras. Revista „Arta şi Arheologia”, fondată de O.Tafrali, va publica foarte multe dintre descoperirile arheologice–de epocidiferite–efectuate în Moldova.La Cluj, principalul centru de cercetări arheologice din Ardeal,interesul arheologiei a fost atras, în special, de monumentele Daciei romane.În perioada 1928–1948, a fost editat „Anuarul Institutului de StudiiClasice”, publicaţie care a găzduit articole de specialitate de o valoaredeosebită.Dintre urmele preromane, de o deosebită atenţie, s-au bucuratcetăţile dacice din Munţii Orăştie, parţial dezvelite de cei doi profesori cares-au succedat la Catedra de arheologie a Universităţii clujene: D. M.Teodorescu (1881–1947) şi C-tin Daicoviciu (1898–1973).Constantin Daicoviciu, s-a născut la 1 martie 1898 în comunaCăvăran (jud. Caraş-Severin), din părinţii Damaschin şi Sofia Daicoviciu.Tatăl său era învăţător sătesc. După studiile elementare efectuate–cu tatălsău–în satul natal, tânărul Constantin, urmează liceul la Lugoj şiCaransebeş. Studiile universitare le urmează la Universitatea din Cluj întreanii 1918–1922, obţinând licenţa în filologie clasică, cu „Magna cumlaude”. La 1 martie 1921 este numit practicant la Institutul de Arheologie şiNumismatică al Universităţii din Cluj, iar din 1924 i se încredinţeazăconducerea săpăturilor de la Ulpia Traiana Sarmizegetusa, pe care le vacontinua până în 1936. În perioada 1925–1927, este bursier la Şcoalaromână din Roma, specialitatea: istorie antică şi arheologie clasică. Urmarea documentărilor efectuate, publică două articole „Castrimoenium înLatium” şi „Italicii în Dalmaţia romană”. Întors în ţară, este numit asistent laCatedra de istorie antică (1928), în acelaşi an obţinând şi titlul de doctor, înspecialitatea arheologie şi istorie antică. Docenţa, în istorie antică şiarheologie, o obţine patru ani mai târziu (1932), tot la universitatea clujeană.În perioada 1929–1932, efectuează mai multe călătorii de studiu înAustria, Germania, Franţa, Grecia şi Ungaria, unde va deprinde metode noi–16