ADMINISTRATIE ROMANEASCA ARADEANA-vol 3 - Consiliul ...

Konderes Szolnok, unităţile militare ungureşti se retrăgeau de o aşa manierăîncât produceau o degringoladă generală 23 .În data de 20 iulie 1919, Regele Ferdinand şi Regina Maria au asistatalături de Ion I. C. Brătianu la trecerea Tisei de către diviziile Grupului deManevră. Rememorând aceste clipe entuziaste de profundă vibraţiepatriotică, generalul C. Prezan scria peste ani următoarele: „Contraataculnostru principal de la Szolnok reuşind am hotărât şi fixat ziua trecerii Tisei,cu înaintarea până la ocuparea Budapestei şi apoi am anunţat pe rege şi peprimul ministru care au asistat la această operaţiune importantă” 24 . Profundimpresionată de înălţătorul eveniment, Regina Maria consemna în amintirlesale între altele: „Am întâlnit nesfârşite coloane de trupe, pe drum am fostovaţionaţi cu urale frenetice şi entuziaste dar, totodată, am fost acoperitţi deun praf maroniu. Am văzut, de asemenea numeroase trupe trecând podul.M-am amuzat aruncând nenumărate pachete de ţigări soldaţilor care treceau.Aceasta i-a umplut de bucurie. Oriunde merg dau din plin ţigări, din care amîntotdeauna destule (...). Ballif cu mine şi cu Mamulea aveam grijă camâinile să-mi fie mereu pline, indiferent cât de departe merg, cu ce mijloacede transport. În final, am trecut Tisa pe un pod de vase la Tisa Bo şi ne-amdus pe un drum de şes într-un sătuc Kokelec, unde am inspectat o altădivizie şi am văzut cum arată o casă distrusă de bolşevici. Şi aici amîmpărţit numeroase ţigări, apoi am mers într-un sat îndepărtat unde Măşoiuîşi are cartierul general. El ne-a dat o masă excelentă pe o verandă (...).Imediat după masă am pornit din nou să inspectăm o altă divizie şi o altătrecere a Tisei, pe un alt pod de vase într-un loc numit Tisa-Bure. Am sositchiar în momentul în care podul era gata şi regimentul meu urma să treacăprimul (...)Ne-am înapoiat cu mare viteză şi cu un sentiment de satisfacţie, darcu pielea foarte arsă de soare şi ochii injectaţi. Ajunşi la gară, am descoperitcă sosise Brătianu. Am fost neplăcuţi impresionaţi de un grup de tinerisoldaţi bolşevici îmbrăcaţi la întâmplare, unii aproape elevi. Ei au fost prinşicu mâinile pline de sânge şi mi s-a spus că vor fi împuşcaţi la apusulsoarelui. Aproape că mi s-a oprit inima” 25 . La rândul său, comandantultrupelor române generalul Gheorghe D. Mărdărescu descria în amintirilesale publicate în anul 1922 emoţionantul eveniment astfel: „La ora 1723 Ion Ţepelea, 1919-1920. O campanie pentru liniştea Europei. Bilanţuri paradoxale, Cluj-Napoca, Editura Dacia, 1996, p. 109.24 Eftimie Ardeleanu, Adrian Pandea (editor), Din „dosarul” secret al Mareşalului Prezan(3), în „Revista de istorie militară”, nr. 1/1997, p. 20.25 Maria, Regina României, Însemnări zilnice (ianuarie 1918-decembrie 1919), vol. I, ediţiede Vasile Arimia, Bucureşti, Editura Historia, 2006, pp. 253-254.185