ADMINISTRATIE ROMANEASCA ARADEANA-vol 3 - Consiliul ...

inimile spre rugăciune pentru bravii ofiţeri şi oşteni căzuţi pe câmpul deluptă, am binecuvântat ţarina ce acoperea trupurile lor” 15 .Unităţile militare române au pătruns, de asemenea la 4/17 mai 1919în oraşul Arad, mare centru al românismului din Banat. SubunităţileRegimentului 6 Roşiori, primele intrate în bătrâna cetate au fost întâmpinatecu flori şi multă bucurie mai ales de populaţia românească din localitate careîi considera pe ostaşii din Regat ca adevăraţi eroi 16 .Înaintarea regimentelor române, impetuoasă până atunci, a fost însăoprită ca urmare a puternicei contraofensive maghiare declanşată în noapteade 19/20 iulie 1919. Istoricul american Charles Upson Clark, buncunoscător al realităţilor româneşti consemna într-o carte dedicatăRomâniei, publicată la New York în anul 1932, dar tradusă şi la noi acumun deceniu următoarele: „Bela Kun a atacat cu şase divizii şi trei brigăzi laora 3 dimineaţa, pe 20 iulie 1919. El a lansat trei din aceste divizii asupraliniei de apărare subţire a românilor la Szolnok, după un bombardamentsusţinut al tunurilor lui Mackensen. Alte atacuri au pornit în acelaşi timp însectoarele Tokai şi Proszha în nord şi în regiunea Csongrad din sud.În nord maghiarii au trecut Tisa la ora 8:30 lângă Szabolcs-Sighet şiTisa-Döb. Având forţe superioare, ei au ocupat satele Timar, Rakmoz şiTisa Eszanâr. Trupele care au traversat la Tisa Dob şi Tisa Dada au fosttotuşi întâmpinate de forţele de rezervă ale românilor şi împinse înapoi pesteTisa până în seara zilei de 20. la sud, inamicul a traversat în apropiere deSzolnok, Szentes şi Mindszent, împingându-i pe români şi ocupând Török-St-Miklós, Szentes şi Hozmedö-Vasáhely” 17 .Aflat în zona confruntărilor militare, generalul C. Prezan a luat oserie de măsuri imediate. El a dispus accelerarea deplasării unităţilorDiviziei 7 infanterie şi concentrarea Diviziei 2 infanterie aflată în Olteniacătre Banat. Această unitate trebuia, potrivit ordinului şefului Marelui StatMajor al Armatei române să afluiască spre Arad. Pentru această operaţiunemilitară se impunea folosirea căi ferate Vârciorova-Timişoara, care se găseasub controlul trupelor sârbe de ocupaţie. Generalul C. Prezan a solicitat15 Gheorghe Nicolescu, Gheorghe Dobrescu, Andrei Nicolescu (editori), Preoţi în luptapentru Marea Unire 1916-1919. Documnete, Bucureşti, Editura Europa Nova, 2000, p. 455,doc. 254.16 Românul (Arad), nr. special, din 18 mai 1919; Banatul, Timişoara, I, nr. 18 din 25 mai1919; Andrei Caciora, Mircea Timbus (coord.), Oraşul şi judeţul Arad după 1 Decembrie1918. Studii şi documente, Arad, Editura Gutenberg-Univers, 2008, p. 152.17 Charles Upson Clark, România unită. Traducere de Doina Rovenţa, Bucureşti, EdituraMalasi, 2001, p. 201.183