ADMINISTRATIE ROMANEASCA ARADEANA-vol 3 - Consiliul ...
ADMINISTRATIE ROMANEASCA ARADEANA-vol 3 - Consiliul ... ADMINISTRATIE ROMANEASCA ARADEANA-vol 3 - Consiliul ...
În aceste condiţii extrem de dificile Consiliul Dirigent alTransilvaniei a elaborat şi dat publicităţii un Ordin de chemare, unde cereaîncorporarea Corpului Voluntarilor români în întregime şi în afară de acestcorp pe toţi tinerii născuţi în anii 1896, 1897 şi 1898. Ofiţerii se vorprezenta în timp (termen n.n.) de 48 de ore de la publicare, gradeleinferioare şi trupa la 7 februarie 1919 (stil nou). Oamenii corpuluivoluntarilor români se vor prezenta individual. Cei care nu vor răspundeordinului de chemare la mobilizare „nu vor fi părtaşi la pământurile ce sevor împărţi”.Semnatarul documentului, Iuliu Maniu evidenţia totodată laturapatriotă a chemării la arme subliniind că „Nu frica de pedeapsă să vă ducă laîmplinirea ordinului de chemare, ci mândria conştientă că îndepliniţi osfântă datorie faţă de pământul nostru liberat, faţă de pământul vostruliberat; faţă de fraţii care nu se pot bucura încă de libertate şi faţă de patrianoastră română” 9 .Ordinul de chemare a avut efecte extrem de pozitive. Mii şi mii deromâni s-au înrolat în cele două divizii de infanterie a XVI-a şi a XVII-a,creat special de Marele Cartier General Român pentru ostaşii ardeleni. Elecuprindeau regimente de infanterie, artilerii, precum şi un batalion devânători de munte. Efectivele totale ale celor două mari unităţi s-au ridicat la35.796 de luptători 10 .Diviziile române au fost grupate în corpurile 4 şi 5 armată cu totulsurprinzător la 12 aprilie 1913, Marele Cartier General Român a numit înfruntea trupelor noastre din Transilvania în locul generalului Traian Magoiu,fiu al Branului, cu generalul de divizie Gheorghe Mărdărescu apropiatcolaborator al familiei Brătianu, „iar pe mine scria T. Moşoiu – m-aînsărcinat cu comanda Grupului de Nord” 11 .În noaptea de 15/16 aprilie 1919, a început ofensiva română sprevest. Deşi liberalii au lăsat impresia că acţiunea a început fără ştirea şiacordul lui Ion I. C. Brătianu, aflat la Paris „care va fi pus astfel în faţafaptului împlinit” realitatea s-a dovedit cu totul alta. Din opoziţie, Al.Marghiloman afirmă în notele sale politice că: „- Pherekyde a spus dr-uluiDinu Brătianu că a dat ordin trupelor române să treacă dincolo de linie şi sămeargă contra ungurilor
care va fi pus în faţa unui fapt împlinit >>. Aceasta e o glumă şi toată lumeacrede că lucrul s-a reglat din Paris, între Brătianu şi Clemenceau. De altfel, oastfel de contradicţie cu hotărârea luată joia trecută, încât e evident că numaiîn urma unui ordin al lui Brătianu s-a luat această măsură” 12 .Operaţiunea militară cu caracter ofensiv declanşată pe 16 aprilie1919 s-a realizat cu acordul şi sprijinul direct al Franţei, care avea forţearmate în zonă. Din aceste motive este foarte puţin probabil că o asemeneaacţiune de anvergură, care implica numeroase trupe s-ar fi desfăşurat fărăacceptul lui I. C. Brătianu, respectiv premierul francez GeorgesClemenceau. „Regia” pe care ei au pus-o la cale era destinată şefuluiexecutivului de la Casa Albă Woodrow Wilson şi conducătorului guvernuluide la Londra David Lloyd George. Din nefericire „spectatorii” n-au receptatmesajul care le era destinat 13 .Diviziile române înaintau vertiginos ocupând în scurtă vremelocalităţile Hodoa şi Ciucea de pe dealul Pietrosu. Divizia 16 infanteriecomandată de generalul Hangu, abia intrată în luptă a pus stăpânire pe zonaJirlău-Zalău. Cele mai grele lupte s-au dat în zilele de 16-17 şi 18 aprilie1919, când coloanele româneşti au zdrobit puternica rezistenţă a inamicului.Divizia 6 infanterie a acţionat în flancul drept purtând bătăliicrâncene în sectorul Crasna. La 17 aprilie 1919, trupele române au eliberatoraşul Şimleul Silvciniei, iar în noaptea de 19/20 iulie acelaşi an inamiculera alungat din Salonta. Pe 20 aprilie, militarii acestei mari unităţi au intrattriumfători în Oradea 14 .În ciuda presiunilor tot mai intense ale Antantei, regimentele româneau trecut pentru prima dată Tisa pe 22 aprilie/5 mai 1919 şi au ocupat relativuşor malul stâng al fluviului. Preoţii ataşaţi pe lângă unităţile noastre aufăcut slujbe religioase de pomenire a celor căzuţi la datorie pentru întregireaneamului şi au ţinut predici în care au evocat eroi şi ale lor fapte de arme pecâmpurile de război. Confesorul Regimentului 2 Vânători, spre exemplu,pretinde într-un raport redactat la Solnok şi înaintat pe 21 aprilie/14 mai1919 Marelui Cartier General Român, Serviciul Religios că „Am făcutsfinţirea apei pe ţărmul Tisei în prezenţa ofiţerilor şi trupei. Am înălţat12 Al. Marghiloman, Note publice, vol. III, ediţie de Stelian Neagoe, Bucureşti, EdituraMachiavelli, 1995, pp. 284-289.13 Lucian Leuştean, O dilemă istoriografică. Cine a atacat în aprilie 1919?, în vol. InHonorum Ioan Caprosa. Studii de istorie, Iaşi, Editura Polirom, 2002, p. 499.14 Lt. colonel Constantin Drăgănescu, Campaniile din 1848, 1849 şi 1919 în Transilvania şiUngaria, Bucureşti, Tipografia „Izvorul”, 1930, pp. 144-145; Mihai Drecin, Eliberareaoraşului Oradea în aprilie 1919, în „Cetatea Biharei”, I, nr. 1/1992, p. 8.182
- Page 134 and 135: Friptu; Petru Firică, C. Georgescu
- Page 136 and 137: să sprijine difuzarea în Eparhia
- Page 138 and 139: Sava Raicu şi politica financiar-b
- Page 140 and 141: politic, militant pentru drepturile
- Page 142 and 143: să îl solicite, în 1874, în cal
- Page 144 and 145: Acţiune a Băncii „Victoria” e
- Page 146 and 147: direcţiune, dl. Axente Secula, mer
- Page 148 and 149: Prin noua anexare institutul ungure
- Page 150 and 151: să facă faţă orcăror „eventu
- Page 152 and 153: 149
- Page 154 and 155: Ziarul Românul în numărul său d
- Page 156 and 157: a deţinut, printr-o muncă continu
- Page 158 and 159: Vasile Goldiş şi ideea de evoluţ
- Page 160 and 161: logică al lui Samuil Micu, Loghica
- Page 162 and 163: unei reforme însemna implicit şi
- Page 164 and 165: anul 96 până la anul 1739; ea se
- Page 166 and 167: dar şi conceptele revoluţiei demo
- Page 168 and 169: Biserica arădeană şi Marea Unire
- Page 170 and 171: Datorită repetatelor plângeri tri
- Page 172 and 173: Din scrisorile celor internaţi afl
- Page 174 and 175: cari va fi să stăm cu toţii... c
- Page 176 and 177: lumească” 43 . Luându-se în co
- Page 178 and 179: În dimineaţa zilei de 1 decembrie
- Page 180 and 181: 10 Ibidem, Actul 1615/1916.11 Ibide
- Page 182 and 183: Trecerea Tisei de către Armata Rom
- Page 186 and 187: inimile spre rugăciune pentru brav
- Page 188 and 189: Konderes Szolnok, unităţile milit
- Page 190 and 191: Diviziilor de vînători bombardare
- Page 192 and 193: După trecerea Tisei, trupele româ
- Page 194 and 195: decizionali şi categoriile cele ma
- Page 196 and 197: urmărite, la organizarea de turnee
- Page 198 and 199: luarea în seamă a roadelor va ţi
- Page 200 and 201: spaţiu alocat de Înnoirea creaţi
- Page 202 and 203: Permanenţe pedagogice în procesul
- Page 204 and 205: naţional al districtului Oradea Ma
- Page 206 and 207: prin ideea respectării firii româ
- Page 208 and 209: din care elevul înţelege ceva din
- Page 210 and 211: Pedagogia de la începutul secolulu
- Page 212 and 213: lingvişti ai lumii: Eugen Coseriu.
- Page 214 and 215: au venit şi de peste Carpaţi, de
- Page 216 and 217: agricolă în jurul şcolii şi să
- Page 218 and 219: domeniul pregătirii muzicale a vii
- Page 220 and 221: constituirii bibliotecilor şcolare
- Page 222 and 223: cei trei colţi din gură, Baba Sid
- Page 224 and 225: Consecinţa locală imediată a mac
- Page 226 and 227: Această frumoasă serie de timbre,
- Page 228 and 229: ilustrată a revenit la Tg. Mureș,
- Page 230 and 231: Fig. 6Fig. 7227
- Page 232 and 233: Nebeneficiind de caracterul spectac
care va fi pus în faţa unui fapt împlinit >>. Aceasta e o glumă şi toată lumeacrede că lucrul s-a reglat din Paris, între Brătianu şi Clemenceau. De altfel, oastfel de contradicţie cu hotărârea luată joia trecută, încât e evident că numaiîn urma unui ordin al lui Brătianu s-a luat această măsură” 12 .Operaţiunea militară cu caracter ofensiv declanşată pe 16 aprilie1919 s-a realizat cu acordul şi sprijinul direct al Franţei, care avea forţearmate în zonă. Din aceste motive este foarte puţin probabil că o asemeneaacţiune de anvergură, care implica numeroase trupe s-ar fi desfăşurat fărăacceptul lui I. C. Brătianu, respectiv premierul francez GeorgesClemenceau. „Regia” pe care ei au pus-o la cale era destinată şefuluiexecutivului de la Casa Albă Woodrow Wilson şi conducătorului guvernuluide la Londra David Lloyd George. Din nefericire „spectatorii” n-au receptatmesajul care le era destinat 13 .Diviziile române înaintau vertiginos ocupând în scurtă vremelocalităţile Hodoa şi Ciucea de pe dealul Pietrosu. Divizia 16 infanteriecomandată de generalul Hangu, abia intrată în luptă a pus stăpânire pe zonaJirlău-Zalău. Cele mai grele lupte s-au dat în zilele de 16-17 şi 18 aprilie1919, când coloanele româneşti au zdrobit puternica rezistenţă a inamicului.Divizia 6 infanterie a acţionat în flancul drept purtând bătăliicrâncene în sectorul Crasna. La 17 aprilie 1919, trupele române au eliberatoraşul Şimleul Silvciniei, iar în noaptea de 19/20 iulie acelaşi an inamiculera alungat din Salonta. Pe 20 aprilie, militarii acestei mari unităţi au intrattriumfători în Oradea 14 .În ciuda presiunilor tot mai intense ale Antantei, regimentele româneau trecut pentru prima dată Tisa pe 22 aprilie/5 mai 1919 şi au ocupat relativuşor malul stâng al fluviului. Preoţii ataşaţi pe lângă unităţile noastre aufăcut slujbe religioase de pomenire a celor căzuţi la datorie pentru întregireaneamului şi au ţinut predici în care au evocat eroi şi ale lor fapte de arme pecâmpurile de război. Confesorul Regimentului 2 Vânători, spre exemplu,pretinde într-un raport redactat la Solnok şi înaintat pe 21 aprilie/14 mai1919 Marelui Cartier General Român, Serviciul Religios că „Am făcutsfinţirea apei pe ţărmul Tisei în prezenţa ofiţerilor şi trupei. Am înălţat12 Al. Marghiloman, Note publice, <strong>vol</strong>. III, ediţie de Stelian Neagoe, Bucureşti, EdituraMachiavelli, 1995, pp. 284-289.13 Lucian Leuştean, O dilemă istoriografică. Cine a atacat în aprilie 1919?, în <strong>vol</strong>. InHonorum Ioan Caprosa. Studii de istorie, Iaşi, Editura Polirom, 2002, p. 499.14 Lt. colonel Constantin Drăgănescu, Campaniile din 1848, 1849 şi 1919 în Transilvania şiUngaria, Bucureşti, Tipografia „Izvorul”, 1930, pp. 144-145; Mihai Drecin, Eliberareaoraşului Oradea în aprilie 1919, în „Cetatea Biharei”, I, nr. 1/1992, p. 8.182