ADMINISTRATIE ROMANEASCA ARADEANA-vol 3 - Consiliul ...

ADMINISTRATIE ROMANEASCA ARADEANA-vol 3 - Consiliul ... ADMINISTRATIE ROMANEASCA ARADEANA-vol 3 - Consiliul ...

12.07.2015 Views

În aceste condiţii extrem de dificile Consiliul Dirigent alTransilvaniei a elaborat şi dat publicităţii un Ordin de chemare, unde cereaîncorporarea Corpului Voluntarilor români în întregime şi în afară de acestcorp pe toţi tinerii născuţi în anii 1896, 1897 şi 1898. Ofiţerii se vorprezenta în timp (termen n.n.) de 48 de ore de la publicare, gradeleinferioare şi trupa la 7 februarie 1919 (stil nou). Oamenii corpuluivoluntarilor români se vor prezenta individual. Cei care nu vor răspundeordinului de chemare la mobilizare „nu vor fi părtaşi la pământurile ce sevor împărţi”.Semnatarul documentului, Iuliu Maniu evidenţia totodată laturapatriotă a chemării la arme subliniind că „Nu frica de pedeapsă să vă ducă laîmplinirea ordinului de chemare, ci mândria conştientă că îndepliniţi osfântă datorie faţă de pământul nostru liberat, faţă de pământul vostruliberat; faţă de fraţii care nu se pot bucura încă de libertate şi faţă de patrianoastră română” 9 .Ordinul de chemare a avut efecte extrem de pozitive. Mii şi mii deromâni s-au înrolat în cele două divizii de infanterie a XVI-a şi a XVII-a,creat special de Marele Cartier General Român pentru ostaşii ardeleni. Elecuprindeau regimente de infanterie, artilerii, precum şi un batalion devânători de munte. Efectivele totale ale celor două mari unităţi s-au ridicat la35.796 de luptători 10 .Diviziile române au fost grupate în corpurile 4 şi 5 armată cu totulsurprinzător la 12 aprilie 1913, Marele Cartier General Român a numit înfruntea trupelor noastre din Transilvania în locul generalului Traian Magoiu,fiu al Branului, cu generalul de divizie Gheorghe Mărdărescu apropiatcolaborator al familiei Brătianu, „iar pe mine scria T. Moşoiu – m-aînsărcinat cu comanda Grupului de Nord” 11 .În noaptea de 15/16 aprilie 1919, a început ofensiva română sprevest. Deşi liberalii au lăsat impresia că acţiunea a început fără ştirea şiacordul lui Ion I. C. Brătianu, aflat la Paris „care va fi pus astfel în faţafaptului împlinit” realitatea s-a dovedit cu totul alta. Din opoziţie, Al.Marghiloman afirmă în notele sale politice că: „- Pherekyde a spus dr-uluiDinu Brătianu că a dat ordin trupelor române să treacă dincolo de linie şi sămeargă contra ungurilor

care va fi pus în faţa unui fapt împlinit >>. Aceasta e o glumă şi toată lumeacrede că lucrul s-a reglat din Paris, între Brătianu şi Clemenceau. De altfel, oastfel de contradicţie cu hotărârea luată joia trecută, încât e evident că numaiîn urma unui ordin al lui Brătianu s-a luat această măsură” 12 .Operaţiunea militară cu caracter ofensiv declanşată pe 16 aprilie1919 s-a realizat cu acordul şi sprijinul direct al Franţei, care avea forţearmate în zonă. Din aceste motive este foarte puţin probabil că o asemeneaacţiune de anvergură, care implica numeroase trupe s-ar fi desfăşurat fărăacceptul lui I. C. Brătianu, respectiv premierul francez GeorgesClemenceau. „Regia” pe care ei au pus-o la cale era destinată şefuluiexecutivului de la Casa Albă Woodrow Wilson şi conducătorului guvernuluide la Londra David Lloyd George. Din nefericire „spectatorii” n-au receptatmesajul care le era destinat 13 .Diviziile române înaintau vertiginos ocupând în scurtă vremelocalităţile Hodoa şi Ciucea de pe dealul Pietrosu. Divizia 16 infanteriecomandată de generalul Hangu, abia intrată în luptă a pus stăpânire pe zonaJirlău-Zalău. Cele mai grele lupte s-au dat în zilele de 16-17 şi 18 aprilie1919, când coloanele româneşti au zdrobit puternica rezistenţă a inamicului.Divizia 6 infanterie a acţionat în flancul drept purtând bătăliicrâncene în sectorul Crasna. La 17 aprilie 1919, trupele române au eliberatoraşul Şimleul Silvciniei, iar în noaptea de 19/20 iulie acelaşi an inamiculera alungat din Salonta. Pe 20 aprilie, militarii acestei mari unităţi au intrattriumfători în Oradea 14 .În ciuda presiunilor tot mai intense ale Antantei, regimentele româneau trecut pentru prima dată Tisa pe 22 aprilie/5 mai 1919 şi au ocupat relativuşor malul stâng al fluviului. Preoţii ataşaţi pe lângă unităţile noastre aufăcut slujbe religioase de pomenire a celor căzuţi la datorie pentru întregireaneamului şi au ţinut predici în care au evocat eroi şi ale lor fapte de arme pecâmpurile de război. Confesorul Regimentului 2 Vânători, spre exemplu,pretinde într-un raport redactat la Solnok şi înaintat pe 21 aprilie/14 mai1919 Marelui Cartier General Român, Serviciul Religios că „Am făcutsfinţirea apei pe ţărmul Tisei în prezenţa ofiţerilor şi trupei. Am înălţat12 Al. Marghiloman, Note publice, vol. III, ediţie de Stelian Neagoe, Bucureşti, EdituraMachiavelli, 1995, pp. 284-289.13 Lucian Leuştean, O dilemă istoriografică. Cine a atacat în aprilie 1919?, în vol. InHonorum Ioan Caprosa. Studii de istorie, Iaşi, Editura Polirom, 2002, p. 499.14 Lt. colonel Constantin Drăgănescu, Campaniile din 1848, 1849 şi 1919 în Transilvania şiUngaria, Bucureşti, Tipografia „Izvorul”, 1930, pp. 144-145; Mihai Drecin, Eliberareaoraşului Oradea în aprilie 1919, în „Cetatea Biharei”, I, nr. 1/1992, p. 8.182

care va fi pus în faţa unui fapt împlinit >>. Aceasta e o glumă şi toată lumeacrede că lucrul s-a reglat din Paris, între Brătianu şi Clemenceau. De altfel, oastfel de contradicţie cu hotărârea luată joia trecută, încât e evident că numaiîn urma unui ordin al lui Brătianu s-a luat această măsură” 12 .Operaţiunea militară cu caracter ofensiv declanşată pe 16 aprilie1919 s-a realizat cu acordul şi sprijinul direct al Franţei, care avea forţearmate în zonă. Din aceste motive este foarte puţin probabil că o asemeneaacţiune de anvergură, care implica numeroase trupe s-ar fi desfăşurat fărăacceptul lui I. C. Brătianu, respectiv premierul francez GeorgesClemenceau. „Regia” pe care ei au pus-o la cale era destinată şefuluiexecutivului de la Casa Albă Woodrow Wilson şi conducătorului guvernuluide la Londra David Lloyd George. Din nefericire „spectatorii” n-au receptatmesajul care le era destinat 13 .Diviziile române înaintau vertiginos ocupând în scurtă vremelocalităţile Hodoa şi Ciucea de pe dealul Pietrosu. Divizia 16 infanteriecomandată de generalul Hangu, abia intrată în luptă a pus stăpânire pe zonaJirlău-Zalău. Cele mai grele lupte s-au dat în zilele de 16-17 şi 18 aprilie1919, când coloanele româneşti au zdrobit puternica rezistenţă a inamicului.Divizia 6 infanterie a acţionat în flancul drept purtând bătăliicrâncene în sectorul Crasna. La 17 aprilie 1919, trupele române au eliberatoraşul Şimleul Silvciniei, iar în noaptea de 19/20 iulie acelaşi an inamiculera alungat din Salonta. Pe 20 aprilie, militarii acestei mari unităţi au intrattriumfători în Oradea 14 .În ciuda presiunilor tot mai intense ale Antantei, regimentele româneau trecut pentru prima dată Tisa pe 22 aprilie/5 mai 1919 şi au ocupat relativuşor malul stâng al fluviului. Preoţii ataşaţi pe lângă unităţile noastre aufăcut slujbe religioase de pomenire a celor căzuţi la datorie pentru întregireaneamului şi au ţinut predici în care au evocat eroi şi ale lor fapte de arme pecâmpurile de război. Confesorul Regimentului 2 Vânători, spre exemplu,pretinde într-un raport redactat la Solnok şi înaintat pe 21 aprilie/14 mai1919 Marelui Cartier General Român, Serviciul Religios că „Am făcutsfinţirea apei pe ţărmul Tisei în prezenţa ofiţerilor şi trupei. Am înălţat12 Al. Marghiloman, Note publice, <strong>vol</strong>. III, ediţie de Stelian Neagoe, Bucureşti, EdituraMachiavelli, 1995, pp. 284-289.13 Lucian Leuştean, O dilemă istoriografică. Cine a atacat în aprilie 1919?, în <strong>vol</strong>. InHonorum Ioan Caprosa. Studii de istorie, Iaşi, Editura Polirom, 2002, p. 499.14 Lt. colonel Constantin Drăgănescu, Campaniile din 1848, 1849 şi 1919 în Transilvania şiUngaria, Bucureşti, Tipografia „Izvorul”, 1930, pp. 144-145; Mihai Drecin, Eliberareaoraşului Oradea în aprilie 1919, în „Cetatea Biharei”, I, nr. 1/1992, p. 8.182

Hooray! Your file is uploaded and ready to be published.

Saved successfully!

Ooh no, something went wrong!