ADMINISTRATIE ROMANEASCA ARADEANA-vol 3 - Consiliul ...

Trecerea Tisei de către Armata Română (30 iulie 1919) înconştiinţa contemporanilorConstantin I. StanUniversitatea „Dunărea de Jos” GalaţiÎn timp ce la Paris se derulau lucrările Conferinţei de Pace, armataromână înainta pe teritoriul Transilvaniei, cu toată atitudinea, destul derezervată a Aliaţilor occidentali. Regele Ferdinand a pus problema înaintăriitrupelor sale dincolo de linia de demarcaţie, cu ocazia şedinţei Consiliuluide Miniştri desfăşurat pe 28 martie/10 aprilie 1913 la Palatul Cotroceni. Înurma discuţiilor purtate s-a ajuns la concluzia că această înaintare „nu maipoate fi amânată fără a periclita în chipul cel mai grav şi cel mai hotărâtinteresele neamului şi întreaga unitate naţională”. Şeful statului român,luând seama de părerile exprimate a fost întru-totul de acord cu punctele devedere exprimate de participanţii la şedinţa consiliului de Miniştri„susţinând necesitatea de a se da trupelor române ordinul de înaintare” 1 .Generalul Constantin Prezan a avut în cadrul dezbaterilor o atitudine destulde prudentă, chiar defensivă. El a arătat că unităţile maghiare dispuneau de55.000 de oameni în timp ce armata română avea doar 30.000 de oameni,fapt care nu corespundea însă cu realitatea. Şeful Marelui Stat Major alArmatei Române a invocat apoi în cuvântul său situaţia grea din sudulRusiei, unde bolşevicii se apropiau impetuos de linia Nistrului. De aceea,generalul C. Prezan cerea după opinia noastră greşit, retragerea unor trupedin Transilvania în vederea întăririi forţelor noastre aflate pe teritoriulBasarabiei 2 .În schimb generalul Arthur Văitoianu deşi i-a fost subordonat luiPrezan era de părere că acţiunea militară nu mai trebuia amânată, cerândcelor prezenţi „să arunce în balanţă spade şi riscurile, căci va avea cusiguranţă izbândă” 3 . Surprinde desigur atitudinea ezitantă a generalului C.Prezan. Ea se explică mai ales prin cunoaşterea capacităţii scăzute a forţelormilitare aliate, în special franceze, care sătule de război manifestase ocondamnabilă pasivitate. Nici propunerea maiorului Dumitru Oancea cageneralul francez Pruneau, comandantul trupelor Antantei din zonă să1 Ion Stanciu (editor), Un nou document privitor la acţiunea politică şi militară a Românieiîn aprilie 1919, în „Revista istorică”, serie nouă, tom. 1, nr. 2/1990, pp. 189-190.2 Ibidem, p. 190; vezi şi Viorica Zgutta, Constantin Prezan: Mareşal al României, Iaşi,Editura Dosoftei, 2005, p. 96.3 I. Stanciu (editor), op.cit., p. 160.179